MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 176 (XX) - Nr. 353         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 7 mai 2008

 

SUMAR

 

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

M.36. - Ordin al ministrului apărării pentru aprobarea Regulamentului logisticii operatiilor întrunite

 

243. - Ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale privind recunoasterea Acordului interprofesional pentru sfecla de zahăr - recolta anului de comercializare 2008-2009

 

ACTE ALE BIROULUI ELECTORAL CENTRAL

 

44. - Hotărâre privind interpretarea unor prevederi din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritătilor administratiei publice locale

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL APĂRĂRII

 

ORDIN

pentru aprobarea Regulamentului logisticii operatiilor întrunite

 

Având în vedere Avizul nr. BStd(2004) - 2.182(2) - 0008 din 10 decembrie 2004 al presedintelui Consiliului de Standardizare si Interoperabilitate al Ministerului Apărării,

în temeiul prevederilor art. 5 alin. (1) lit. r) si ale art. 33 alin. (1) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea si functionarea Ministerului Apărării, cu modificările ulterioare,

ministrul apărării emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul logisticii operatiilor întrunite, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă L-1, Regulamentul logisticii actiunilor militare, aprobat prin Ordinul ministrului de stat, ministrul apărării nationale, nr. M. 72/1999*).

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul apărării,

Teodor Viorel Melescanu

 

Bucuresti, 17 aprilie 2008.

Nr. M.36.


*) Ordinul M. 72/1999 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, deoarece avea ca obiect reglementări din sectorul de apărare a ţării şi securitate naţională.


 

ANEXĂ

 

REGULAMENTUL

logisticii operatiilor întrunite

 

CAPITOLUL I

Principii generale

 

SECTIUNEA 1

Notiuni fundamentale

 

Art. 1. - (1) Logistica reprezintă stiinta planificării si executării miscării si asigurării fortelor; în sensul său cel mai cuprinzător, ea cuprinde acele aspecte ale operatiilor militare care se referă la:

a) proiectia si dezvoltarea, achizitia, depozitarea, transportul, distributia, întretinerea, evacuarea materialelor si scoaterea acestora din uz;

b) transportul personalului;

c) achizitia, constructia, întretinerea, exploatarea clădirilor

si scoaterea lor din uz;

d) achizitia sau furnizarea de servicii;

e) sprijinul medical.

(2) Logistica militară reprezintă un complex de măsuri si activităti, desfăsurate pe timp de pace, în situatii de criză si la război, într-o conceptie unitară, pentru asigurarea resurselor materiale necesare fortelor în vederea sustinerii pregătirii si ducerii operatiilor.

Art. 2. - Logistica de productie/logistica achizitiei este componenta logisticii care se ocupă cu cercetarea, proiectarea, dezvoltarea, fabricarea, contractarea si achizitia tehnicii, echipamentelor, bunurilor materiale si serviciilor.

Art. 3. - Logistica de consum, denumită în continuare logistica trupelor, este componenta logisticii care se ocupă cu cererea, receptia, depozitarea, transportul, mentenanta, operarea si scoaterea din functiune a bunurilor materiale si a serviciilor.

Art. 4. - Logistica prin cooperare este reprezentată de totalitatea activitătilor desfăsurate în baza întelegerilor bilaterale si multilaterale, convenite pentru a optimiza, în mod coordonat si rationalizat, suportul logistic necesar fortelor.

Art. 5. - Logistica multinatională asigură suportul logistic operational multinational si se realizează prin structurile logistice nationale în cooperare cu structurile logistice specifice fortelor multinationale, cu folosirea pe scară largă a serviciilor diferitilor contractori din zona de operatii.

Art. 6. - Suportul logistic reprezintă totalitatea bunurilor materiale si echipamentelor necesare unei structuri conform prevederilor statelor de organizare si normelor de înzestrare.

Art. 7. - Sprijinul logistic reprezintă totalitatea activitătilor ce se desfăsoară de către structurile logistice, în scopul asigurării fortelor cu tot ceea ce le este necesar pentru mentinerea suportului logistic necesar ducerii actiunilor militare.

Art. 8. - Logistica trupelor constituie un factor hotărâtor pentru realizarea scopului operatiilor întrunite si pentru îndeplinirea misiunilor ce revin fortelor participante si are următoarele domenii functionale: aprovizionarea, miscarea si transportul, mentenanta, sprijinul medical, infrastructura, serviciile de campanie, contractarea, sprijinul natiunii-gazdă, precum si domenii conexe.

Art. 9. - Logistica trupelor se organizează pe baza Ordinului de sprijin logistic/anexei - sprijin logistic la Ordinul de operatie/Operation Order - OPORD al esalonului superior si se realizează pe baza deciziei comandantului, de către fortele de logistică ale fiecărei structuri militare.

Art. 10. - Scopul elaborării Regulamentului logisticii operatiilor întrunite îl constituie crearea unei logistici specializate adecvate, interoperabile, capabilă să realizeze o adaptare modulară rapidă, care să contribuie la optimizarea operatiilor întrunite, realizarea unui algoritm coerent privind modul de realizare a sprijinului logistic în operatiile întrunite, în perspectiva participării la actiuni comune cu armatele tărilor membre ale Aliantei Nord-Atlantice.

Art. 11. - Sensul unor termeni si expresii utilizate este precizat în glosarul cu termeni operationali specifici logisticii prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul regulament.

 

SECTIUNEA a 2-a

Principiile logisticii operatiilor întrunite

 

Art. 12. - Sprijinul logistic se focalizează pe asigurarea necesarului operatiei si presupune aplicarea obligatorie a următoarelor principii:

a) responsabilitatea - presupune luarea tuturor măsurilor pentru realizarea gradului de suport logistic ordonat la locul si în timpul potrivit si reprezintă principiul de bază al logisticii, deoarece toate celelalte principii devin irelevante dacă sistemul logistic nu poate sprijini conceptia operatiei;

b) autoritatea - conferă comandantilor structurilor operationale si administrative drepturi depline asupra resurselor logistice din zona lor de responsabilitate, pentru sustinerea fortelor în modul cel mai eficient;

c) previziunea - presupune identificarea si evaluarea, din timp, a nevoilor si posibilitătilor de sprijin logistic, fără întârzieri sau limitări cauzate de lipsuri esentiale, care puteau fi anticipate;

d) cooperarea - vizează conjugarea tuturor eforturilor, în vederea realizării sprijinului logistic adecvat al fortelor participante la operatia întrunită;

e) flexibilitatea - oferă posibilitatea planificării sprijinului logistic al operatiilor întrunite pe ipoteze, precum si adaptarea/corectarea acestuia în cadrul aceleiasi ipoteze;

f) simplitatea - presupune conceperea de planuri si ordine logistice într-o manieră care să nu creeze confuzii, realizate în concordantă cu cerintele operationale, prin utilizarea ordinelor si procedurilor standardizate;

g) economia - reprezintă optimizarea sprijinului logistic al operatiilor întrunite, astfel încât cheltuielile să fie minime si în ordinea prioritătilor;

h) vizibilitatea - presupune cunoasterea si efectuarea schimbului de informatii privind datele referitoare la disponibilitatea, desfăsurarea si sprijinul logistic al fortelor;

i) mobilitatea - reprezintă capacitatea de dislocare/redislocare, în timp scurt, concomitent cu realizarea sprijinului logistic pentru mentinerea capacitătii de luptă a fortelor;

j) coordonarea - urmăreste sincronizarea activitătilor si eforturilor în vederea atingerii eficientei maxime;

k) promptitudinea - presupune realizarea sprijinului logistic, la locul potrivit si în timp oportun;

l) suficienta - capacitatea de a furniza provizii si servicii esentiale în cantităti minime, pentru initierea operatiilor; nicio operatie nu va fi initiată fără a exista la dispozitie cantitătile minime esentiale destinate sprijinului.

 

SECTIUNEA a 3-a

Structuri de logistică

 

Art. 13. - Pentru realizarea logisticii trupelor, în cadrul fiecărui esalon sunt prevăzute structuri de logistică, care functionează în cadrul unui sistem compus din:

a) structuri de conducere - reprezentate de subsistemele decizionale de logistică constituite la fiecare esalon;

b) structuri de executie - subsistemele actionale;

c) relatiile functionale dintre structurile de conducere si cele de executie.

Art. 14. - (1) În scopul mentinerii capacitătii de luptă si îndeplinirii misiunilor primite de către fortele participante la operatiile întrunite, sunt prevăzute următoarele structuri de executie:

a) structuri cu responsabilităti teritoriale stabilite la fiecare esalon;

b) structuri din compunerea marilor unităti operative/tactice si a unitătilor.

(2) În functie de esalonul la care se constituie, acestea se compun din:

a) unităti si subunităti de aprovizionare si reaprovizionare;

b) unităti si subunităti de transport, comenduire si îndrumare a circulatiei;

c) unităti, subunităti si formatiuni de mentenantă;

d) subunităti si formatiuni medicale.

 

SECTIUNEA a 4-a

Misiunile structurilor de logistică

 

Art. 15. - Misiunile structurilor de logistică sunt:

a) hrănirea si echiparea efectivelor;

b) asigurarea cu carburanti-lubrifianti;

c) organizarea, planificarea si executarea transporturilor;

d) completarea stocurilor de produse, tehnică si materiale, pe măsura consumului sau distrugerii acestora de către inamic;

e) mentenanta tehnicii si echipamentelor militare;

f) prevenirea si combaterea îmbolnăvirilor, acordarea sprijinului medical, evacuarea rănitilor si bolnavilor, spitalizarea, tratarea si recuperarea acestora;

g) asigurarea viabilitătii căilor de comunicatie;

h) cartiruirea trupelor;

i) strângerea si evacuarea capturilor de război;

j) hrănirea, echiparea, cazarea, acordarea asistentei medicale si a indemnizatiei de muncă prizonierilor de război;

k) asigurarea actiunilor si protectia structurilor de logistică.

Art. 16. - Marile unităti, unitătile, subunitătile si formatiunile de logistică sunt în măsură să actioneze ca structuri luptătoare pentru paza si apărarea proprie, iar, la nevoie, participă la lupta împotriva desantului aerian, trupelor aeromobile, grupurilor de cercetare-diversiune si elementelor teroriste.

Art. 17. - Misiunile structurilor de logistică se realizează prin:

a) constituirea/completarea stocurilor ordonate, depozitarea, conservarea, evidenta si pregătirea lor pentru distributii;

b) mentinerea în permanentă a gradului de suport logistic necesar fortelor;

c) dispunerea judicioasă si manevra oportună a structurilor de logistică;

d) mentinerea permanentă în stare de viabilitate a căilor de comunicatie;

e) repartitia pe mari unităti si unităti a materialelor din sursele de aprovizionare de teritoriu, stabilite de esalonul superior;

f) folosirea eficientă a mijloacelor de transport;

g) desfăsurarea, în timp oportun, a activitătilor de acordare a sprijinului medical la unităti/subunităti, a evacuării rănitilor si bolnavilor si a tratamentului acestora în spitalele de campanie si de teritoriu.

 

CAPITOLUL II

Domenii functionale si conexe ale logisticii operatiilor întrunite

 

SECTIUNEA 1

Aprovizionarea

 

Art. 18. - Aprovizionarea este parte componentă/domeniu a/al logisticii trupelor si cuprinde totalitatea activitătilor ce se desfăsoară pentru stabilirea necesarului, lansarea cererii, desfăsurarea procedurilor de achizitii, receptia, gestionarea, depozitarea, distributia si scoaterea din functiune a bunurilor materiale necesare pentru dotarea si sustinerea fortelor, pe timpul generării, ducerii operatiilor si regenerării acestora.

Aceasta se execută pe clase si subclase de aprovizionare.

Art. 19. - Comandantii de la toate esaloanele sunt obligati să cunoască în orice moment situatia aprovizionării trupelor.

Art. 20. - Responsabilitatea organizării aprovizionării cu tehnică, produse si materiale pentru realizarea gradului de suport logistic ordonat revine sefului structurii logistice.

Art. 21. - (1) Aprovizionarea se execută pe bază de repartitie, prin achizitii pe plan local, din sursele stabilite de esaloanele superioare, potrivit legilor în vigoare.

(2) De regulă, aprovizionarea se face cu prioritate din economie si din depozitele militare de teritoriu si numai după epuizarea acestora se folosesc materialele din depozitele de campanie.

(3) Fluxul materialelor într-o zonă a operatiilor trebuie să fie instituit mai înainte de sau concomitent cu afluirea unitătilor si personalului si să fie sincronizat pe deplin.

Art. 22. - După constituirea stocurilor necesare în zonă, se stabileste un flux de reaprovizionare, în scopul optimizării transporturilor de materiale si minimizării riscului pierderilor.

Art. 23. - (1) Reaprovizionarea constituie responsabilitatea structurilor de logistică din zona de operatii, iar stabilirea prioritătilor revine comandantului fortei.

(2) Procedeele de realizare a reaprovizionării sunt următoarele:

a) trimiterea - când recompletarea se face prin distributia planificată a resurselor la dispozitie pe baza normelor de consum aprobate; în general, într-un asemenea sistem, materialele sunt expediate/„împinse”, prin sistemul de împingere/„push”, cât mai aproape de consumator; în scopul evitării creării de stocuri mari de materiale, este nevoie de o perfectă coordonare între planificatori, inclusiv de utilizarea efectivă a tehnologiei informatice;

b) cererea - când reaprovizionarea se face pe bază de cereri ale beneficiarilor, prin sistemul „tragere/pull”.

Art. 24. - Sprijinul logistic al operatiilor întrunite va fi asigurat din:

a) sursele militare, fie din organica fortelor, fie puse la dispozitia comandantului de către Elementul de sprijin national/National Support Element - NSE;

b) sursele civile din zona de operatii, dispuse convenabil, în scopul derulării eficiente si în conditii de sigurantă a contractelor;

c) sursele contractate sau rechizitionate în zona de operatii;

d) sursele contractate de pe piata internatională;

e) materialele rămase pe câmpul de luptă;

f) capturi de război.

Art. 25. - Operatiile întrunite ce se desfăsoară în afara teritoriului national sunt sprijinite logistic astfel:

a) cu tehnică, produse si materiale de productie românească, din surse dispuse în tară;

b) prin achizitii din teatrele de operatii;

c) cu produse si materiale comune, din surse puse la dispozitie de forta multinatională, pe baza acordurilor încheiate pentru fiecare operatie;

d) cu produse, materiale comune si servicii, de către natiunea-gazdă, pe baza întelegerilor si a acordurilor privind Sprijinul natiunii-gazdă.

Art. 26. - Sursele economiei nationale se repartizează marilor unităti - MU si unitătilor - U în a căror zonă de responsabilitate se găsesc, în functie de produsul/materialul si cantitatea solicitată de structura respectivă pentru completarea stocurilor.

Art. 27. - Produsele si materialele puse la dispozitie în surse se repartizează marilor unităti, unitătilor si subunitătilor de către organele de conducere logistică.

Art. 28. - Esaloanele superioare transmit marilor unităti, unitătilor si subunitătilor subordonate informatii referitoare la: denumirea surselor de aprovizionare, felul materialelor, cantitatea, data si ora când se pun la dispozitie, cu mijloacele cărui esalon se execută transportul.

Art. 29. - (1) Stocul reprezintă cantitatea de produse si materiale, din toate clasele de materiale, care se realizează din timp de pace, necesară pentru sustinerea actiunilor militare, în situatii de criză sau la război, în scopul asigurării unitătilor luptătoare cu materialele necesare, până la mobilizarea economiei nationale, trecerea la productia de război si stabilizarea fluxului de aprovizionare din surse economice sau import.

(2) Acesta se păstrează la nivelul diferitelor esaloane si se clasifică în:

a) stocul trupelor;

b) stocul operativ;

c) stocul strategic.

(3) Stocul trupelor reprezintă cantitatea de produse si materiale prevăzută în normative să existe asupra luptătorului, piesei, autovehiculului, utilajului etc., necesare ducerii actiunilor de luptă pentru 7 zile.

(4) Stocul operativ reprezintă cantitatea de produse si materiale prevăzută să existe în depozitele Comandamentului logistic întrunit, pentru sustinerea actiunilor de luptă pentru 23 de zile.

(5) Stocul strategic reprezintă cantitatea de produse si materiale prevăzută să existe în:

a) depozitele Comandamentului logistic întrunit, în cuantum de 10% din valoarea integrală a stocului operativ, la principalele produse prevăzute de norme;

b) depozitele Comandamentului comunicatiilor si informaticii, în cuantum de 15% din principalele echipamente/sisteme de comunicatii si informatică, utilizate la nivel strategic pe timp de pace.

Art. 30. - În functie de natura produselor si materialelor, cantitătile constituite în stocurile mentionate sunt dimensionate pentru perioade prestabilite de timp, care, însumate, trebuie să asigure sustinerea pentru o perioadă de 30/7+23 de zile de luptă.

Art. 31. - Produsele si materialele constituite în stocuri se stabilesc pe clase, similare celor folosite în documentele Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord/North Atlantic Treaty Organisation - NATO, după cum urmează:

a) clasa I: elemente de subzistentă: hrană, apă etc.;

b) clasa a II-a: elemente de echipament, armamente, utilaje, piese de schimb, vehicule etc.;

c) clasa a III-a si a III-a A: carburanti, inclusiv de aviatie, uleiuri si lubrifianti/Petroleum, Oil and Lubricants - POL;

d) clasa a IV-a: elemente de constructii, materiale din această categorie;

e) clasa a V-a: munitii, rachete, explozivi si agenti chimici de toate tipurile.

Art. 32. - (1) Materialele prevăzute să existe la om, piesă, autovehicul, utilaj etc. se împart în parte consumabilă si parte intangibilă.

(2) Partea intangibilă se consumă, de regulă, cu aprobarea esaloanelor superioare; în situatia în care continuitatea misiunii o impune, aceasta se face si cu aprobarea comandantilor de unităti/subunităti.

(3) Când consumul din stocul de materiale prevăzute să existe la om, piesă, autovehicul, utilaj etc. se apropie de jumătate, militarul este obligat să raporteze ierarhic pentru a se lua măsuri de completare.

Art. 33. - (1) Stocurile trebuie să fie, de regulă, completate la nivelul cuantumurilor ordonate.

(2) Completarea stocurilor consumate se face până la începerea îndeplinirii unei misiuni, iar, în situatii deosebite, si pe timpul îndeplinirii acesteia.

(3) Manevra stocurilor între unităti, de pe o directie pe alta, se execută în functie de situatia operativă/tactică, atât din adâncime spre înainte, cât si paralel cu limita dinainte a dispozitivului.

Art. 34. - La începutul misiunii, în cadrul fiecărei structuri trebuie să se găsească, de regulă, stocuri complete, conform esalonării stabilite.

Art. 35. - (1) În situatii deosebite, unele mari unităti, unităti si subunităti pot începe desfăsurarea actiunilor fără să aibă stocurile complete la unele feluri de materiale; acestea vor fi completate, în cel mai scurt timp, când conditiile devin favorabile.

(2) Lipsa temporară a unei părti din stocul trupelor nu întrerupe îndeplinirea misiunilor.

Art. 36. - Marile unităti, unitătile si subunitătile independente au ca sursă de aprovizionare depozitele esalonului căruia i se subordonează, iar când sunt date în sprijin, se aprovizionează cu produse si materiale prin esalonul la care sunt date în sprijin.

Art. 37. - (1) La începerea misiunii, marile unităti, unitătile si subunitătile date în sprijin vor avea stocurile de produse si materiale complete, iar la încheierea misiunii acestea vor fi refăcute prin grija esalonului la care au fost date în sprijin.

(2) Marile unităti, unitătile si subunitătile date în sprijin se aprovizionează prin esaloanele din care fac parte.

Art. 38. - În scopul executării aprovizionării marilor unităti, unitătilor si subunitătilor cu tehnică, produse si materiale, organul de aprovizionare desfăsoară următoarele activităti:

a) calculează necesarul;

b) stabileste deficitul si excedentul pe care îl înaintează la esalonul superior;

c) organizează receptia, transportul, primirea si distributia materialelor;

d) solicită mijloacele de transport necesare;

e) organizează, urmăreste si controlează modul cum se execută aprovizionarea marilor unităti, unitătilor si subunitătilor subordonate.

Art. 39. - La stabilirea necesarului de tehnică, produse si materiale se au în vedere următoarele elemente:

a) datele comunicate de statul major privind încadrarea cu personal, precum si dotarea cu tehnică si armament a marilor unităti si unitătilor primite în sprijin si alte sarcini stabilite prin ordinul de actiune;

b) mărimea stocurilor ordonate a se realiza;

c) drepturile din norme prevăzute pentru consum;

d) existentul în produse, materiale si tehnică;

e) cantitătile de produse si materiale puse la dispozitie în sursele militare si în sursele civile din zona de operatii;

f) posibilitătile pentru fabricatii si reparatii de produse, tehnică si materiale, existente în zona de operatii;

g) deficitele si excedentele raportate de marile unităti, unitătile si subunitătile subordonate.

Art. 40. - (1) Responsabilitătile privind transportul stocurilor, de la locurile de depozitare la fortele participante la operatiile întrunite, revin următoarelor structuri:

a) Comandamentului 2 operational întrunit – planificare transporturi stoc strategic si stoc operativ;

b) Comandamentului logistic întrunit - executie transporturi stoc strategic si stoc operativ;

c) comandamentului MU/U - planificare transporturi stoc trupe;

d) structurilor logistice ale MU/U - executie transporturi stoc trupe.

(2) Pe timpul procesului de planificare vor fi inclusi reprezentanti ai structurilor care asigură mijloacele militare de transport strategic.

(3) Comandamentul logistic întrunit foloseste mijloacele militare de transport din organică, mijloacele militare de transport ale Aliantei, UE, statelor membre si partenere, puse la dispozitie pe baza memorandumurilor sau acordurilor tehnice din cadrul initiativelor de cooperare sau mijloacele de transport civile, puse la dispozitie pe baza acordurilor, contractelor directe sau „în asteptare”.

Art. 41. - (1) Potrivit politicii NATO de planificare a stocurilor, constituirea stocurilor se realizează cu respectarea următoarelor cerinte specifice:

a) stocurile sunt exprimate, în principal, sub forma zilelor standard de aprovizionare/Standard Days of Supply - SDOS, cu exceptia anumitor categorii de materiale ale căror stocuri se exprimă în functie de necesităti si independent de perioade;

b) în cadrul procesului de planificare a stocurilor, unitătile au stocuri pentru 30 de zile;

c) în situatia în care o natiune nu este în măsură să asigure stocuri pentru 30 de zile, comandamentele strategice/Strategic Commands - SCs stabilesc variantele optime de completare a acestora;

d) natiunile care se bazează pe productia industrială proprie, în vederea constituirii stocurilor, trebuie să se convingă că aceasta are capacitatea de a asigura stocurile necesare obtinerii capacitătii de operationalizare.

(2) Calculul stocurilor, pe clase de materiale, de regulă, are la bază un scenariu sau un plan operational si se face folosindu-se aplicatiile informatice Allied Commands Resource Optimisation Software System - ACROSS si Sustainment Planning Module - SPM.

Art. 42. - Pentru aplicarea metodologiei de calcul se folosesc următoarele unităti de măsură standard:

a) bucată, complet/buc., cpl. - pentru armament si tehnică de luptă, munitii si rachete, munitii de aviatie si marină, echipamente/sisteme de comunicatii si informatică, munitii de geniu, tehnică si materiale de aviatie, alimente;

b) litru - pentru apă potabilă, carburanti;

c) centimetru cub - pentru apă nepotabilă;

d) lot/cpl. - pentru materiale pentru armament de infanterie si artilerie;

e) lot pentru interventii de mentenantă pe niveluri - lot - pentru materiale de tancuri, transportoare amfibii blindate si automobile;

f) rând de echipament - re - pentru echipament.

Art. 43. - (1) Pentru fortele dislocabile, nivelul stocurilor se constituie pentru 30 de zile de luptă.

(2) Stocurile de munitii cu caracter decisiv în luptă – cu calibru mai mare de 20 mm - se calculează cu ajutorul aplicatiei informatice ACROSS, al cărei principiu de bază este nimicirea în proportie de 95% a tintei alese din Lista de tinte stabilite de NATO.

(3) Pentru clasele de materiale nr. I, III, III A si V - munitii cu calibru până în 20 mm se calculează stocurile folosind aplicatia informatică SPM, care are la bază consumurile zilnice pentru misiuni, în situatia în care numărul tintelor este necunoscut sau nu se poate aplica.

(4) Pentru fortele de generare si regenerare, nivelul stocurilor pentru structurile luptătoare din cadrul fortelor de generare si regenerare se constituie esalonat pentru 30 de zile.

(5) Constituirea acestor stocuri se face gradual, potrivit graficului de operationalizare a structurilor respective, prevederilor strategiei de înzestrare si pe măsura asigurării fondurilor destinate pentru acest scop.

(6) În cazul particular al materialelor de clasa a III-a si clasa a III-a A - carburanti si lubrifianti - POL, aplicatia informatică SPM calculează nivelul stocurilor având la bază media consumurilor pentru o zi de luptă la toate categoriile de tehnică si SDOS, ca unitate de măsură.

(7) Cantitatea minimă de POL, în vrac, se calculează, pentru toate tipurile de tehnică consumatoare de POL, astfel:

a) vehicule pe roti si cu senile: 100 km deplasare pe teren uscat cu viteza de 50 km/oră;

b) aeronave de luptă: o iesire sau două, la viteza de deplasare specifică operatiei;

c) aeronave de transport: o iesire cu 4 ore de zbor la înăltime medie operatională si viteză de croazieră;

d) alte avioane: o iesire cu 2 ore de zbor la viteza de deplasare specifică operatiei;

e) elicoptere: 5 ore de zbor, la viteza de deplasare specifică operatiei;

f) avioane fără pilot: 2 ore de zbor, în configuratie standard;

g) nave maritime diverse: 12 ore de activitate în mediu operational, cu viteza si încărcarea stabilite la nivel national;

h) nave de luptă si sprijin: 24 de ore de croazieră, la viteza de 15 noduri sau viteza normală, dacă aceasta este mai mică;

i) motoare stationare si echipamente consumatoare de POL: 12 ore de activitate în mediu operational;

j) echipamente de gătit, încălzire si echipamente usoare: 24 de ore de activitate în mediu operational.

(8) În cazul uleiurilor si lubrifiantilor, se iau în calcul stabilirea unor stocuri de minim 30 de zile care să asigure functionarea tuturor echipamentelor consumatoare de acest tip de materiale.

 

SECTIUNEA a 2-a

Miscarea si transportul

 

Art. 44. - Miscarea si transportul cuprind totalitatea activitătilor desfăsurate pentru dislocarea, sustinerea si redislocarea fortelor, precum si pentru executarea deplasării acestora în cadrul operatiilor întrunite.

Art. 45. - În functie de perioada de desfăsurare, locul si felul operatiei se execută următoarele tipuri de transporturi:

a) pentru ridicarea capacitătii operationale a unitătilor si

marilor unităti;

b) pentru mobilizare;

c) pentru dislocarea/redislocarea fortelor la nivel strategic si operativ;

d) pentru aprovizionare si completare cu tehnică, materiale si echipamente;

e) de evacuare;

f) de dispersare sau regrupare;

g) false.

Art. 46. - (1) Principiul de bază în executarea transporturilor constă în utilizarea de către esalonul superior a mijloacelor de transport din organică în folosul esaloanelor subordonate.

(2) La ordinul comandantului/sefului esalonului superior, esaloanele subordonate execută transportul tehnicii, materialelor si echipamentelor cu mijloace proprii.

(3) În situatiile în care mijloacele de transport avute la dispozitie nu asigură transportul în timp oportun, cu aprobarea comandantului, se utilizează pentru transporturile urgente de armament, munitie sau carburanti-lubrifianti, fără a influenta îndeplinirea misiunilor de luptă, si autovehicule destinate transportului de trupe.

Art. 47. - Pentru executarea transporturilor se utilizează mijloacele de transport auto, aeriene, navale si de cale ferată:

a) din organica unitătilor si marilor unităti;

b) apartinând operatorilor de transport civili contractati;

c) rechizitionate.

Art. 48. - Responsabilitatea planificării, organizării, monitorizării si controlului miscării si transportului, în cadrul operatiilor întrunite, revine structurilor de miscare si transport din organica unitătilor si marilor unităti din compunerea fortei.

Art. 49. - Coordonarea activitătilor desfăsurate pentru planificarea, organizarea, monitorizarea si controlul executării miscării si transportului în cadrul operatiilor întrunite se face de către structura de miscare si transport din cadrul comandamentului fortei.

Art. 50. - Planificarea, organizarea, monitorizarea si controlul executării miscării si transportului în operatiile întrunite au la bază:

a) actele normative specifice care reglementează planificarea, organizarea, monitorizarea si controlul executării miscării si transportului în Armata României;

b) ordinul de sprijin logistic al esalonului superior;

c) decizia comandantului;

d) cererile de transport;

e) mijloacele de transport avute la dispozitie si cele primite în sprijin.

Art. 51. - În vederea executării miscării si transportului, structurile de miscare si transport ale unitătilor si marilor unităti întocmesc, după elaborarea estimărilor logistice, planuri de miscare pe misiuni, care sunt anexe la Planul de operatie/Operation Plan - OPLAN.

Art. 52. - Cererile de transport se întocmesc/centralizează la nivelul unitătii de structura de miscare si transport, pe baza nevoilor de transport ale unitătii identificate, în colaborare cu structura de logistică si cu cea de operatii, se aprobă de comandantul/seful unitătii si se înaintează esalonului superior.

Art. 53. - Transporturile se execută pe timp de noapte si în conditii de vizibilitate redusă, iar atunci când misiunea o impune sau tipul operatiei o permite, se execută pe timp de zi, cu luarea tuturor măsurilor de sigurantă si protectie corespunzătoare.

Art. 54. - Urgenta executării transportului se stabileste de comandantul esalonului care organizează transportul.

Art. 55. - Mijloacele de transport de toate categoriile, indiferent de esalon, care se întorc dinspre limita dinainte a dispozitivului, se folosesc în primul rând pentru evacuarea rănitilor si bolnavilor, iar cele care rămân disponibile se utilizează pentru evacuarea prizonierilor, capturilor, tehnicii deteriorate, materialelor excedentare si ambalajelor.

Art. 56. - Căile de comunicatie rutiere, feroviare, aeriene si maritime necesare executării operatiunilor de miscare si transport se stabilesc de către structura de miscare si se aprobă de către comandantul unitătii, marii unităti sau comandantul fortei, în functie de nivelul esalonului la care se organizează transportul.

 

SECTIUNEA a 3-a

Mentenanta

 

Art. 57. - (1) Sistemul de mentenantă reprezintă totalitatea principiilor, regulilor, resurselor umane, materiale si financiare, interdependente între ele si care formează un tot unitar, destinat desfăsurării tuturor actiunilor întreprinse pentru a mentine si restabili echipamentele tehnice la caracteristicile tehnice specifice de functionare.

(2) Totalitatea pieselor de schimb si materialelor care asigură nevoile actiunilor de mentenantă, pentru o anumită perioadă de timp sau misiune si pentru un anumit număr de produse, constituie stocul normat, exprimat în loturi de piese de schimb.

(3) În functie de starea tehnicii si momentul efectuării lucrărilor, conceptul de mentenantă se redefineste prin două componente:

a) mentenantă preventivă;

b) mentenantă corectivă.

Art. 58. - Mentenanta preventivă cuprinde un ansamblu de activităti întreprinse pentru mentinerea sistemelor tehnicii în conditii normale de functionare, prin înlocuirea sistematică a elementelor si executarea unor lucrări de revizie periodică, reglaj, diagnosticare si control, planificate la intervale stabilite în functie de durata de utilizare.

Art. 59. - Mentenanta corectivă cuprinde activităti desfăsurate pentru restabilirea capacitătii normale de functionare a sistemelor defecte, cum ar fi reparatiile de mică, medie sau mare amploare, care au ca scop repunerea în stare de functionare a tehnicii defecte si/sau deteriorate, ca urmare a uzurii normale sau participării la operatii întrunite; astfel de activităti de mentenantă cuprind operatii, cum sunt testarea/diagnoza, localizarea si remedierea defectiunilor prin înlocuirea sau repararea elementelor defecte, verificarea si executarea reglajelor.

Art. 60. - Complexitatea lucrărilor, durata de imobilizare a tehnicii, dotarea cu echipamente, aparatură si utilaje, calificarea personalului si conditiile de lucru determină structurarea sistemului de mentenantă pe următoarele niveluri:

a) nivelul de bază - cuprinde interventiile de mentenantă preventive si corective, cu imobilizări ale tehnicii, de scurtă durată: control tehnic înaintea misiunii, control tehnic pe parcurs, întretineri tehnice curente, întretineri tehnice si inspectii periodice, revizii, reparatii;

b) nivelul intermediar - cuprinde interventiile de mentenantă preventive si corective, cu imobilizări ale tehnicii, pe durată medie de timp: testare, clasificare operatională, revizii, reparare;

c) nivelul general - cuprinde interventiile de mentenantă preventive si corective, cu imobilizări ale tehnicii, pe durată de timp relativ mare.

Art. 61. - Reparatiile se execută în functie de tipul tehnicii, gradul de uzură si volumul de manoperă, astfel:

a) reparatii curente si de complexitate redusă -RC;

b) reparatii de complexitate medie - RM;

c) reparatii de complexitate ridicată - RR.

Art. 62. - În urma diagnosticării efectuate si în functie de importanta si specificul tehnicii, comandantii unitătilor, la propunerea sefilor structurilor logistice subordonate, decid reparatia în unitate, solicită sprijin de mentenantă de la esaloanele superioare sau apelează la serviciile operatorilor economici specializati.

Art. 63. - Pentru tehnica interoperabilă, desfăsurarea activitătilor de mentenantă, în sistem externalizat, se execută prin:

a) acorduri tehnice cu natiunea-lider, încheiate în perioada de organizare si pregătire a misiunii, pentru firmele desemnate a desfăsura activităti de mentenantă în teatre;

b) forte proprii sau contracte cu operatori economici interni, la tehnica de comunicatii si informatică;

c) contracte cu operatori economici externi, pentru asigurarea de produse si servicii necesare sustinerii fortelor, identificati cu ajutorul Agentiei NATO de mentenantă si aprovizionare/NATO Maintenance and Supply Agency - NAMSA.

Art. 64. - Comandamentul logistic întrunit si Comandamentul comunicatiilor si informaticii încheie contracte cu operatorii economici nationali, pentru tehnica neinteroperabilă, în scopul desfăsurării activitătilor de mentenantă, în sistem externalizat.

 

SECTIUNEA a 4-a

Sprijinul medical

 

Art. 65. - (1) Sprijinul medical al personalului participant la operatia întrunită constă în asigurarea de servicii de medicină preventivă si curativă, servicii stomatologice, reaprovizionarea cu medicamente, sânge, materiale medicale, protectia medicală împotriva armelor nucleare, biologice si chimice - NBC, precum si evacuarea medicală a rănitilor si bolnavilor, pentru a reduce la minimum, pe cât posibil, pierderile de forte umane din cauza rănirilor si îmbolnăvirilor si întoarcerea la datorie a acestora.

(2) Realizarea sprijinului medical în cadrul zonei de operatii se desfăsoară sub coordonarea medicului-sef al comandamentului fortei întrunite si se asigură prin utilizarea dotărilor medicale proprii, celor puse la dispozitie si celor existente în zonă.

Art. 66. - Sprijinul medical se acordă de către formatiunile medicale ROL 1, 2 si 3, pe niveluri de competentă, în functie de esalon, atât pentru fortele proprii, cât si pentru populatia civilă din zona de operatii, în limitele posibilitătilor.

Art. 67. - La realizarea sprijinului medical participă formatiunile medicale din compunerea marilor unităti/unitătilor si din reteaua sanitară teritorială.

Art. 68. - Pentru îndeplinirea misiunilor, formatiunile medicale se dispun în teren, constituind etape medicale de evacuare si tratament.

Art. 69. - Asistenta medicală se acordă rănitilor si bolnavilor la formatiunile de ROL 1 sau ROL 2, în vederea limitării complicatiilor si creării conditiilor necesare pentru evacuarea acestora la spitalele de ROL 3 sau la formatiunile medicale de teritoriu.

Art. 70. - (1) Organizarea evacuării medicale constituie responsabilitatea medicului-sef de la fiecare etapă de evacuare si se execută cu mijloacele sanitare de evacuare proprii si cu cele primite în sprijin.

(2) Principiul de bază în executarea evacuării rănitilor si bolnavilor constă în faptul că esalonul superior pune la dispozitie mijloacele sanitare de evacuare din înzestrare si cele primite în sprijin.

(3) Evacuarea rănitilor si bolnavilor se face si cu mijloace nespecializate, amenajate în acest scop, atât cu mijloace de transport care se întorc de la fortele de angajare imediată, cât si cu mijloace aeriene.

(4) Evacuarea rănitilor si bolnavilor este o activitate permanentă, care se execută în orice situatie, indiferent de conditiile de anotimp si stare a vremii.

(5) În operatiile întrunite desfăsurate în afara teritoriului, în situatia în care posibilitătile imediate de asistentă medicală sunt depăsite, tratamentul si evacuarea rănitilor/bolnavilor se execută în urma triajului medical, după următoarele priorităti:

a) URGENT/cod ROSU - pacienti cu instabilitate critică a functiilor vitale, a căror viată, simturi sau membre pot fi salvate prin proceduri chirurgicale în interval de 1-4 ore si care sunt candidatii recomandati pentru evacuarea aero-medicală;

b) PRIORITAR/cod GALBEN - pacienti cu leziuni severe, care nu pun viata sau membrele în pericol, dar a căror rezolvare depinde de acordarea asistentei medicale chirurgicale; au parametrii vitali stabili după resuscitare si sunt recomandati pentru evacuarea medicală aeriană sau terestră;

c) RUTINĂ/cod VERDE - pacienti cu leziuni medii/minore care nu necesită resuscitare, tratament medico-chirurgical de specialitate în primele 1-2 zile si nici evacuare aero-medicală;

d) DEPĂSIT/AMÂNAT/cod NEGRU - pacienti cu leziuni dramatice, în special cerebrale, neresuscitabili sau cu instabilitate critică a functiilor vitale după resuscitare, al căror exitus este apreciat a se produce înaintea acordării ajutorului medical calificat/specializat; tratamentul de urgentă este paliativ si nu sunt recomandati pentru evacuarea medicală decât dacă există resursele necesare.

Art. 71. - (1) În responsabilitatea formatiunilor medicale ale Fortei intră si acordarea asistentei medicale civililor, atunci când viata le este pusă în pericol.

(2) Formatiunile medicale ale Fortei, cu aprobarea mediculuisef, acordă ajutorul medical de urgentă populatiei civile din zonă în cazul în care aceasta nu se poate asigura pe plan local.

(3) Pentru cazurile de evacuare a populatiei din zonă se înfiintează puncte de colectare si de transbordare si se asigură paza locului de evacuare si a ambulantelor necesare transportului; acordarea tratamentului medical de urgentă populatiei civile se consemnează în raportul medical zilnic.

Art. 72. - Protectia medicală împotriva armelor nucleare, biologice si chimice cuprinde măsurile ce se iau, pe baza deciziei comandantului, pentru prevenirea si combaterea efectelor acestora asupra efectivelor si se realizează prin coordonarea si desfăsurarea într-o conceptie unitară a activitătii formatiunilor medicale ale marii unităti/unitătii, a Inspectoratului pentru Situatii de Urgentă si a retelei sanitare teritoriale.

 

SECTIUNEA a 5-a

Infrastructura

 

Art. 73. - Infrastructura cuprinde obiectivele si facilitătile necesare conducerii, cartiruirii/cazării, adăpostirii, depozitării, deplasării, protectiei fortelor si populatiei civile, bunurilor materiale si valorilor patrimoniului cultural national, asistentei medicale, asigurării cu apă potabilă etc.

Art. 74. - La nivel strategic functia de infrastructură este legată de asigurarea pe termen lung a dotărilor necesare antrenamentului fortelor sau pentru implementarea planurilor operationale.

Art. 75. - (1) La nivel operativ functia de infrastructură este mai mult legată de asigurarea, exploatarea si întretinerea infrastructurii necesare pentru operatii viitoare si/sau în derulare.

(2) În functie de operatie, infrastructura necesară constă în porturi, aeroporturi, căi ferate si gări, instalatii de depozitare, axe de aprovizionare-evacuare, mijloace de adăpostire si utilităti; identificarea din timp a cerintelor de infrastructură si pregătirea acesteia au o influentă majoră asupra operatiilor ulterioare.

Art. 76. - (1) Recunoasterea trebuie să aibă în vedere infrastructura existentă si resursele locale disponibile privind constructia, întretinerea si exploatarea clădirilor.

(2) Prioritate trebuie acordată acelor constructii destinate instalării punctelor de comandă si de debarcare, zonelor de stationare si de adunare, precum si căilor de comunicatie care le leagă; în plus, la recunoastere se urmăresc toate celelalte elemente de infrastructură solicitate de comandant sau de statul major.

(3) După recunoastere se întocmeste o situatie a capacitătilor si o listă cu noile proiecte, precum si măsurile recomandate a fi luate pentru pregătirea teatrului de operatii; în listă se include finantarea necesară si adaptarea structurii echipamentului trupelor de geniu pentru a fi în măsură să rezolve situatiile concrete depistate pe timpul recunoasterilor.

Art. 77. - Managementul si coordonarea problematicilor bunurilor imobiliare si proprietătii acestora sunt de primă importantă în cadrul activitătilor logistice.

Art. 78. - (1) Cartiruirea trupelor se organizează de către seful structurii logistice, având la bază ordinul de sprijin logistic al esalonului superior si decizia comandantului.

(2) În vederea cartiruirii trupelor se folosesc, în primul rând, adăposturile amenajate si corturile din înzestrare.

(3) Se pot folosi si imobilele aflate în interiorul zonei de responsabilitate logistică, oricare ar fi proprietarul acestora.

(4) Proprietarilor de imobile, persoane fizice, trebuie să li se lase spatiul strict necesar pentru locuit, preparat hrană si grupuri sanitare separate.

Art. 79. - Proprietarii sau detinătorii, cu orice titlu, ai imobilelor sunt obligati prin lege să le pună la dispozitia fortelor, la solicitarea acestora sau a autoritătilor administratiei publice locale, cu utilitătile si echipamentele aferente.

Art. 80. - Pentru imobilele folosite la cartiruire sau cazare nu se plăteste chirie pe timpul mobilizării generale ori partiale, pe timpul stării de asediu, stării de urgentă sau la război, oricare ar fi durata de utilizare a acestora.

Art. 81. - În caz de concentrări, exercitii si antrenamente de mobilizare, cartiruirea sau cazarea dă dreptul la încasarea unei chirii potrivit dispozitiilor legale.

Art. 82. - Infrastructura de transport este, de asemenea, obiectiv de interes national, atât civil cât si militar, prin care se îndeplinesc, pe de o parte, cererile de servicii publice de transport personal si mărfuri, precum si necesitătile strategice; aceasta contribuie direct la asigurarea legăturii între localitătile tării si chiar depăsirea frontierelor administrative, atunci când situatia o impune.

Art. 83. - (1) România are o infrastructură publică de transport ce cuprinde drumuri, căi ferate, căi navigabile, canale navigabile, porturi maritime si fluviale, aeroporturi, care asigură realizarea conectării tuturor zonelor la reteaua natională si la sistemele internationale de transport.

(2) Dintre acestea, organele de conducere logistică, în colaborare cu celelalte compartimente ale comandamentului, aleg pe cele din fâsia de actiune, orientate convenabil, pe directiile cele mai scurte, ferite de observarea inamicului si în afara razei de actiune a sistemului de foc al acestuia, urmărind să aibă cât mai putine puncte obligate de trecere si să nu necesite lucrări de amploare pentru reparare si întretinere.

Art. 84. - Folosirea infrastructurii de transport se aprobă de comandant la propunerea sefului logisticii.

Art. 85. - (1) În cazul în care elementele de infrastructură nu sunt suficiente pentru a satisface nevoile operationale, neajunsurile pot fi rezolvate în cadrul unui proiect din Programul NATO de investitii în securitate/NATO Security Investment Programme - NSIP.

(2) NSIP este principalul mecanism al Aliantei pentru identificarea si dotarea cu infrastructură finantată în comun de către NATO.

Art. 86. - (1) Geniu de infrastructură pentru logistică cuprinde totalitatea măsurilor si lucrărilor ce se execută în scopul creării conditiilor favorabile pentru desfăsurarea activitătilor specifice sprijinului logistic al operatiilor, pentru protectia si mascarea personalului, tehnicii si materialelor de logistică.

(2) Volumul, urgentele si termenele de executie ale lucrărilor se stabilesc de către seful structurii logistice.

 

SECTIUNEA a 6-a

Protectia structurilor de logistică

 

Art. 87. - (1) Protectia structurilor de logistică se referă la totalitatea măsurilor si activitătilor ce se iau într-o conceptie unitară, în scopul de a le feri de cercetarea si atacurile prin surprindere ale agresorului terestru si aerian, precum si pentru a le preveni despre pericolul agresiunii chimice, biologice, radiologice si nucleare si a le proteja împotriva efectelor acestora, în vederea îndeplinirii misiunilor ce le revin.

(2) Protectia structurilor de logistică este atributul sefului structurii de comandă logistică al MU/U si al comandantilor acestora.

(3) Modalitătile de realizare a protectiei structurilor de logistică sunt prezentate în „L-2, Manualul conducerii sprijinului logistic în operatiile întrunite”.

 

SECTIUNEA a 7-a

Serviciile de campanie

 

Art. 88. - (1) Răspunderea pentru contractarea si urmărirea modului de executare a serviciilor de campanie revine structurilor logistice din cadrul fortelor participante la operatia întrunită.

(2) Serviciile de campanie se execută prin structurile proprii, cele puse la dispozitie în sistem externalizat, prin operatori economici, pe plan local sau contractori traditionali.

(3) Din ratiuni umanitare, responsabilitatea asigurării serviciilor de campanie se poate extinde si asupra populatiei civile.

Art. 89. - Hrănirea efectivelor se execută în functie de:

a) rezerva/stocurile de alimente existente;

b) rolul, locul si misiunile fortelor;

c) posibilitătile de reaprovizionare cu alimente;

d) posibilitătile de preparare a hranei;

e) posibilitătile de asigurare a apei;

f) posibilitătile de transport.

Art. 90. - În functie de situatie, se stabileste unul dintre următoarele regimuri de hrănire:

a) regim de hrănire normal - hrană caldă;

b) regim de hrănire de luptă - ratii de luptă;

c) regim de hrănire cu hrană rece - hrană rece.

Art. 91. - (1) Îmbăierea efectivelor se execută la băile operatorilor economici si ale organelor administratiei publice din zona de responsabilitate logistică sau la baia de campanie, dacă timpul la dispozitie permite instalarea acesteia.

(2) În situatii deosebite se pot utiliza si instalatiile de dus si dezinfectie montate pe autospecialele pentru decontaminarea echipamentului din dotarea subunitătilor de protectie NBC.

Art. 92. - (1) Spălatul lenjeriei si curătatul echipamentului se realizează prin intermediul spălătoriilor si curătătoriilor civile din zona de responsabilitate logistică sau prin cele de campanie.

(2) În situatii deosebite pot fi amenajate spălătorii improvizate în apropierea cursurilor de apă.

Art. 93. - Spălarea lenjeriei si curătatul echipamentului militarilor bolnavi sau răniti se execută prin grija structurilor medicale în care sunt spitalizati.

Art. 94. - În situatii deosebite se pot utiliza autospecialele pentru decontaminarea echipamentului din dotarea subunitătilor de protectie NBC.

Art. 95. - (1) Serviciile postale si de curierat se organizează în conformitate cu prevederile dispozitiei pentru comunicatii si informatică.

(2) Responsabilitatea primirii si distribuirii de la/la militari a coletelor, scrisorilor, telegramelor, mandatelor etc. revine administratorilor de subunităti.

Art. 96. - (1) Deratizarea si dezinsectia se execută prin intermediul operatorilor economici de profil, la instalarea într-un nou raion.

(2) Responsabilitatea organizării acestor activităti revine structurii logistice, prin intermediul organelor medicale, ori de câte ori este nevoie.

 

SECTIUNEA a 8-a

Contractarea

 

Art. 97. - Contractarea este un instrument semnificativ utilizat pentru obtinerea accesului la resursele de pe plan local si la alte materiale si servicii necesare si are un rol din ce în ce mai important în conducerea operatiilor întrunite.

Art. 98. - (1) În scopul cresterii eficientei utilizării fondurilor, achizitiile de produse, servicii si lucrări în Armata României se efectuează centralizat, la nivelul Ministerului Apărării, si descentralizat, la nivelul categoriilor de forte ale armatei/similar.

(2) La nivelul Ministerului Apărării, achizitiile de produse, servicii si lucrări se execută centralizat de către:

a) Departamentul pentru armamente - sisteme majore de tehnică, sprijinul logistic initial si activitatea de mentenantă aferentă acestora, pentru Fortele Terestre si Fortele Navale, echipamente complexe din economia natională, armament, munitii, tehnică medicală de înaltă performantă etc.;

b) Comandamentul logistic întrunit - tehnică si materiale comune categoriilor de forte ale armatei, altele decât cele din competenta Departamentului pentru armamente, produsele si serviciile necesare pregătirii/sustinerii fortelor;

c) Comandamentul comunicatiilor si informaticii - echipamente/bunuri si servicii specifice domeniului de activitate, altele decât cele din competenta Departamentului pentru armamente etc.;

d) Directia medicală –- medicamente, echipamente si tehnică medicală, altele decât cele din competenta Departamentului pentru armamente etc.

(3) Pentru celelalte produse, servicii si lucrări care nu sunt cuprinse în sistemul centralizat - hrănire, spălarea lenjeriei si curătatul echipamentului, materiale de întretinere, instrumentar medical, rechizite si furnituri de birou, produse de curătenie si igienă personală, reparatii si piese de schimb aferente mentenantei tehnicii, reparatii curente la clădiri etc. achizitiile de produse, servicii si lucrări se execută descentralizat, la nivelul categoriilor de forte ale armatei/similar.

 

SECTIUNEA a 9-a

Sprijinul natiunii-gazdă

 

Art. 99. - Sprijinul natiunii gazdă/Host Nation Support - HNS reprezintă totalitatea actiunilor de sprijin logistic, financiar, legislativ si procedural, care definesc asistenta civilă sau militară acordată de către natiunea-gazdă/Host Nation - HN fortelor armate străine care stationează, intră/ies, operează sau se află în tranzit pe teritoriul national al HN.

Art. 100. - (1) Acordarea HNS se fundamentează prin memorandumuri de întelegere/Memorandum of Understanding - MOU, acorduri tehnice/Technical Agreements - TAs si aranjamente de implementare întrunită/Joint Implementation Agreements - JIAs, încheiate între România si alte state.

(2) Pilonul central al acordării de către România a HNS este memorandumul de întelegere permanent/Standing Memorandum of Understanding - SMOU între România si Comandamentul Aliat pentru Operatii.

(3) Pentru acordarea de către România a HNS în cadrul unei anumite operatii, se va elabora un MOU specific.

(4) Natiunile trimitătoare/Sending Nations - SNs, membre NATO, pot adera la acest memorandum prin notă de aderare/Note of Adherence - NOA.

Art. 101. - În calitate de HN, România are următoarele responsabilităti:

a) asigurarea cadrului legislativ care să permită desfăsurarea optimă a activitătilor specifice HNS - toate actiunile fortelor armate străine pe timpul stationării, intrării/iesirii, operării si tranzitului pe teritoriul national al României se vor planifica si desfăsura potrivit legilor României, care corespund prevederilor Acordului dintre statele părti ale Tratatului Atlanticului de Nord privind Statutul fortelor/Status of Forces Agreement - SOFA, Londra, 19 iunie 1951, si Protocolului privind Statutul comandamentelor militare internationale - Paris, 28 august 1952;

b) asigurarea asistentei de specialitate HNS privind domeniile potentiale de sprijin - potrivit principiului transparentei, România pune la dispozitia comandamentelor NATO autorizate si autoritătilor militare nationale ale SNs Catalogul de planificare a capabilitătilor/Capabilities Catalogue - RO- HNS CAPCAT si Baza de date HNS a României/Data Base - RO-HNS DB, în părtile care le privesc;

c) asigurarea coordonării si cooperării dintre sectoarele militar si civil - potrivit principiului responsabilitătii, în România autoritatea de reglementare, planificare si coordonare în sfera HNS este reprezentată de Ministerul Apărării, ca integrator al activitătilor specifice în acest domeniu;

d) asigurarea accesului la resurse - potrivit principiului asigurării resurselor, România asigură resursele necesare sprijinului logistic al fortelor armate aliate si partenere, într-un spectru cât mai extins, potrivit legislatiei si prioritătilor nationale, precum si posibilitătilor si capabilitătilor sale curente;

e) potrivit principiului coordonării, România acordă o atentie deosebită stabilirii unei relatii functionale de coordonare comună a resurselor între structurile logistice ale Fortei combinate de arme întrunite/Combined Joint Task Force - CJTF, care operează la nivelul teatrului de operatii - structuri de tip Centru logistic multinational întrunit/Multinational Joint Logistic Centre - MJLC - si structurile logistice abilitate ale Armatei României;

f) asigurarea asistentei de specialitate în domeniile financiar si al achizitiilor - structurile Ministerului Apărării abilitate în domeniul achizitiilor oferă asistenta de specialitate necesară în domeniul încheierii contractelor; totodată, Ministerul Apărării pune la dispozitia SNs, la cerere, prin intermediul RO-HNS DB, toate informatiile necesare privind operatorii economici autorizati pentru comercializarea produselor si serviciilor necesare fortelor armate străine, în cantitătile solicitate, necesare îndeplinirii misiunilor, si la standardele de calitate impuse de beneficiari;

g) asigurarea personalului de legătură HNS – România asigură existenta si functionarea echipelor de legătură HNS în toate locatiile operationale identificate prin RO-HNS CAPCAT;

h) colaborarea cu comandamentele NATO si SN pe timpul procesului de planificare HNS - România asigură expertiza juridică, financiară si logistică necesară deplinei colaborări cu comandamentele NATO si SNs pe timpul procesului de planificare HNS.

 

SECTIUNEA a 10-a

Domenii conexe

 

1. Cooperarea civili - militari - CIMIC

Art. 102. - (1) Activitătile desfăsurate în domeniul cooperării civili-militari/Civilian Military Coperation - CIMIC au scopul de a stabili si mentine o cooperare strânsă cu populatia si institutiile civile pentru a crea conditiile necesare obtinerii unor avantaje de ordin moral, material si tactic pentru trupele proprii si de a interzice adversarului obtinerea acestor avantaje.

(2) De regulă, forta întrunită cooperează pe timpul desfăsurării operatiilor militare cu agentii guvernamentale si neguvernamentale; o parte din conditiile necesare obtinerii succesului poate fi obtinută fără utilizarea fortei, prin armonizarea scopurilor si metodelor militare utilizate cu cele ale institutiilor si populatiei civile aflate în zona de operatii întrunite.

(3) De cele mai multe ori este necesar să se coordoneze activitătile militare cu cele ale organizatiilor civile care sunt prezente în zona de operatii întrunite.

(4) Într-un mediu ostil ori într-un conflict major activitătile CIMIC sunt de mare importantă, întrucât acestea trebuie să asigure accesul la resurse si să faciliteze tranzitia la starea de normalitate.

2. Asigurarea urgentelor civile

Art. 103. - (1) Sprijinul logistic necesar în situatii de urgente civile se va dimensiona pe baza planurilor de actiune proprii si a celor de cooperare cu institutiile abilitate prin lege.

(2) Structurile logistice ale fortelor angajate trebuie să mentină legătura neîntreruptă cu aceste institutii pentru a se informa si a rezolva toate problemele privind logistica.

3. Dislocarea strategică, receptia, stationarea, continuarea deplasării si integrarea fortelor

Art. 104. - (1) Procesul de dislocare strategică a fortelor proprii participante la actiuni militare întrunite si logistica asociată acestuia presupun conducerea si corelarea corespunzătoare a activitătilor specifice între structurile de miscare si transport nationale si cele ale NATO, UE sau cele stabilite în cadrul coalitiilor multinationale pentru planificarea, organizarea si coordonarea executării acestuia.

(2) Dislocarea strategică presupune deplasarea fortelor din punctele de îmbarcare/Points of Embarkation - POE, în punctele de debarcare/Points of Debarkation - POD, bazele înaintate de grupare/Forward Mounting Bases - FMB.

(3) Coordonarea procesului de dislocare strategică a fortelor proprii în teatrele/zonele de operatii se asigură de către Centrul de coordonare a miscării din Comandamentul logistic întrunit.

(4) Structura de coordonare a miscării din Comandamentul operational întrunit defineste conditiile si cerintele de miscare si transport ce trebuie îndeplinite în cadrul procesului de dislocare strategică, corespunzător celor stabilite de către NATO, UE sau în cadrul coalitiilor multinationale.

(5) Centrul de coordonare a miscării stabileste structurile de transport si control al miscării, necesare asigurării coordonării procesului de dislocare strategică a fortelor.

(6) Sarcinile si responsabilitătile structurilor de miscare si transport pentru dislocarea strategică a fortelor sunt definite în SMG/L-2, Doctrina întrunită de miscare si transport.

(7) Receptia, stationarea, continuarea deplasării si integrarea fortelor/Reception, Staging and Onward Movement - RSOM&I constituie procesul de tranzitie a fortelor dislocate în teatrul/zona de operatii pentru realizarea capacitătii de luptă necesare îndeplinirii cerintelor operationale stabilite.

(8) Operatiile de RSOM&I a fortelor trebuie să se desfăsoare în conditii de deplină sigurantă, fiind astfel necesară asigurarea măsurilor corespunzătoare de protectie a fortelor si activitătilor.

(9) Planificarea si executarea operatiilor RSOM&I se realizează avându-se în vedere următoarele principii:

a) responsabilitatea colectivă;

b) unitatea de efort prin unitate de comandă;

c) sincronizarea.

(10) Responsabilitatea colectivă presupune ca pentru elaborarea planurilor RSOM&I si executarea acestora să fie implicate toate structurile de miscare si transport/movement and transportation - M&T si logistice participante la proces, respectiv cele ale unitătilor ce se dislocă, cele care asigură functionarea zonelor stabilite si cele de coordonare ale Comandamentului logistic întrunit si ale Comandamentului operational întrunit. Centrul de coordonare a miscării trebuie să asigure cooperarea permanentă cu Centrul aliat de coordonare a miscării sau Centrul de coordonare a miscării al UE ori cu structura de miscare si transport stabilită ca fiind coordonator principal al activitătilor RSOM&I în cadrul coalitiilor multinationale.

(11) Unitatea de efort constituie principiul esential al utilizării optime a resurselor pentru realizarea obiectivului dorit; unitatea de comandă facilitează realizarea unitătii de efort prin asigurarea unei conducerii unice a tuturor participantilor la aceste operatii.

(12) Sincronizarea dintre dislocarea strategică si operatiile RSOM&I asigură deplasarea fortelor în locurile si cu capacitatea de luptă dorite.

4. Prevenirea si stingerea incendiilor

Art. 105. - Pentru protectia personalului si a bunurilor materiale în perioada desfăsurării operatiilor întrunite, comandantii MU/U trebuie să ia următoarele măsuri:

a) eliminarea posibilelor surse de producere a incendiilor: vegetatie uscată, deseuri, substante inflamabile;

b) stabilirea personalului cu responsabilităti pe linia prevenirii si stingerii incendiilor - PSI;

c) instruirea întregului personal privind manipularea mijloacelor PSI;

d) încheierea unor acorduri de cooperare pe linie PSI cu structuri abilitate în domeniu, apartinând altor ministere sau organizatii civile care dispun de detasamente de interventie PSI.

5. Protectia mediului, securitatea si sănătatea în muncă, supravegherea tehnică si metrologia legală

Art. 106. - Protectia mediului, securitatea si sănătatea în muncă, supravegherea tehnică si metrologia legală cuprind:

a) asigurarea conditiilor optime în desfăsurarea activitătilor, apărarea vietii, integritătii corporale si sănătătii personalului militar si civil;

b) respectarea legislatiei de mediu si a reglementărilor nationale si internationale cu specific militar pentru prevenirea si reducerea poluării în zonele de responsabilitate sau actiune;

c) exploatarea în conditii de sigurantă a instalatiilor mecanice sub presiune, instalatiilor de ridicat si aparatelor consumatoare de combustibil de uz neindustrial.

Art. 107. - (1) Protectia mediului se realizează pentru păstrarea/conservarea echilibrului ecologic, prevenirea, limitarea si combaterea riscurilor si amenintărilor la adresa mediului înconjurător si reconstructia factorilor de mediu afectati, din zona de responsabilitate logistică a marii unităti.

(2) Protectia mediului este organizată si se desfăsoară de către întregul personal, sub conducerea comandantilor si a persoanei învestite cu atributii în domeniu.

(3) Protectia mediului cuprinde:

a) protejarea vegetatiei sălbatice - flori, puieti, vegetatie lemnoasă - de actiunea distructivă a personalului si tehnicii;

b) protejarea apelor;

c) protejarea atmosferei;

d) protejarea solului.

(4) Măsurile de protectie a mediului sunt respectate de către întregul personal participant la operatia întrunită si constau în respectarea legislatiei si a reglementărilor nationale de mediu.

Art. 108. - Protectia apelor constă în:

a) interzicerea în toate situatiile a deversării ori împrăstierii substantelor chimice periculoase si a produselor petroliere sau toxice în apele de suprafată;

b) evitarea spălării tehnicii, recipientelor sau vaselor contaminate cu produse chimice, petroliere sau toxice în apele de suprafată si desfăsurarea acestei activităti în locuri special amenajate;

c) stoparea oricăror scăpări sau scurgeri de substante poluante si curătarea zonei afectate prin decontaminare mecanică.

Art. 109. - Protejarea solului se realizează prin:

a) deplasarea fortelor pe drumuri, poteci existente, evitându-se efectuarea de noi trasee;

b) evitarea efectuării de lucrări genistice în zonele cu influente istorice sau rezervatii naturale.

6. Serviciile funerare

Art. 110. - (1) Înhumarea militarilor decedati în zona de desfăsurare a operatiilor, după evacuarea acestora de pe câmpul de luptă de către echipe apartinând formatiunilor necombatante, se execută cu asigurarea asistentei religioase corespunzătoare confesiunii de care  apartin, după ce au fost adunati, identificati si înregistrati.

(2) De regulă, atunci când există posibilitatea, trupurile neînsufletite se repatriază prin grija Ministerului Apărării.

Art. 111. - Înhumarea militarilor din fortele proprii sau a celor ai inamicului, decedati în zona de desfăsurare a operatiei, se execută potrivit reglementărilor în vigoare, cu asigurarea, atunci când este posibil, a asistentei religioase corespunzătoare confesiunii de care apartin, după ce au fost adunati de către personalul destinat de comandantul unitătii, identificati si înregistrati.

Art. 112. - Militarii decedati care fac parte din armatele aliate, în functie de situatie, se predau cu aprobarea esalonului superior reprezentantilor acestora sau sunt înhumati prin grija comandantului unitătii, tinându-se evidenta lor.

Art. 113. - Militarii decedati care fac parte din fortele armate ale inamicului se identifică, se înscriu într-o evidentă separată, întocmită de marea unitate în fâsia căreia au fost găsiti, si sunt înhumati în locuri separate, individual, cu exceptia cazurilor de fortă majoră care impun un loc de înhumare colectiv.

Art. 114. - Lucrurile personale ale militarilor decedati si care au fost identificati sunt expediate prin canalele normale de sprijin logistic familiilor acestora/autoritătilor nationale abilitate, în cazul militarilor decedati care au apartinut inamicului.

Art. 115. - (1) Locurile în care se înhumează militarii decedati sunt trecute pe hărti sau planuri si se marchează cu semne vizibile.

(2) Hărtile sau planurile respective intră în arhiva marii unităti care a efectuat înhumarea.

Art. 116. - Pe mormintele militarilor înhumati se fixează semnul de căpătâi corespunzător confesiunii căreia îi apartin, pe care se va scrie gradul, functia, numele si prenumele decedatului, unitatea din care a făcut parte, data nasterii, precum si alte date utile pentru identificarea ulterioară a persoanei respective.

 

CAPITOLUL III

Zona de responsabilitate logistică si liniile de sprijin logistic

 

SECTIUNEA 1

Zona de responsabilitate logistică

 

Art. 117. - În scopul asigurării conditiilor optime de dispunere, de desfăsurare a activitătilor, de stabilire a responsabilitătilor în folosirea căilor de comunicatie si aplicării unitare a măsurilor de protectie, marile unităti primesc o zonă de responsabilitate logistică.

Art. 118. - Mărimea zonei de responsabilitate logistică depinde de:

a) compunerea de luptă si misiunile marii unităti;

b) dispozitivul operativ adoptat;

c) existenta si dispunerea surselor de aprovizionare;

d) existenta si starea căilor de comunicatie si caracteristicile terenului.

Art. 119. - Zona de responsabilitate logistică trebuie să asigure:

a) concentrarea fortelor de logistică pentru corelarea efortului operativ cu efortul logistic;

b) posibilităti de manevră pentru marile unităti, unitătile, subunitătile si formatiunile de logistică;

c) dispunerea dispersată a fortelor de logistică pentru protectia acestora împotriva actiunii distructive a inamicului.

Art. 120. - În zona de responsabilitate logistică a marii unităti se pot dispune unităti, subunităti si formatiuni de logistică ale esalonului superior sau ale unor mari unităti si unităti subordonate nemijlocit acestuia. În aceste situatii, raioanele ce urmează a fi ocupate se comunică marii unităti, pentru evitarea suprapunerilor.

Art. 121. - Responsabilitatea privind organizarea, executarea si conducerea activitătilor de sprijin logistic, precum si pentru folosirea legală a posibilitătilor economice, printr-o continuă colaborare cu autoritătile administratiei publice locale din zona de responsabilitate logistică, revine sefului structurii logistice a marii unităti.

Art. 122. - Zona de responsabilitate logistică se stabileste de esalonul superior si se comunică prin ordinul de sprijin logistic.

 

SECTIUNEA a 2-a

Liniile de sprijin logistic

 

Art. 123. - (1) Sprijinul logistic al fortelor românesti pe timpul ducerii operatiilor întrunite nationale sau multinationale, pe sau în afara spatiului national, se desfăsoară pe linii de sprijin.

(2) Primele 3 linii de sprijin actionează în teatrul de operatii si pe teritoriul national, după cum urmează:

a) linia I - subunitătile/unitătile logistice de la nivelul batalion si brigadă, nava de suport logistic; sectia logistică/baza navală - numai pe teritoriul national;

b) linia a II-a - marile unităti si unitătile logistice de la nivel divizie; unităti logistice ale fortelor aeriene - numai pe teritoriul national;

c) linia a III-a - Elementul de sprijin national; unităti logistice ale fortelor aeriene, baza navală - numai pe teritoriul national.

(3) Pe teritoriul national actionează liniile a IV-a si a V-a de sprijin logistic:

a) linia a IV-a - Comandamentul logistic întrunit, cu fortele din organică; fortele din compunere destinate pachetelor de forte ale NATO si UE pot să se regăsească si în alte situatii operationale, precum sprijinul la nivelul întrunit al fortei multinationale; în cadrul aceleiasi linii actioneză marile unităti si unităti logistice din structura categoriilor de forte ale armatei;

b) linia a V-a - materializată prin componentele economiei nationale.

Art. 124. - Linia de sprijin logistic cuprinde:

a) raioane de dispunere, de bază si de rezervă ale structurilor de logistică proprii si cele ale esaloanelor subordonate, cu un esalon mai jos;

b) axe de aprovizionare si evacuare, de bază, de rezervă;

c) drumuri de rocadă;

d) drumuri de aprovizionare/reaprovizionare de la surse;

e) surse de aprovizionare/reaprovizionare;

f) unităti/subunităti destinate pentru protectia structurilor de logistică;

g) statii de îmbarcare/debarcare, terminale si cheiuri;

h) puncte de transbordare a tehnicii si materialelor;

i) raioane/locuri de adunare a tehnicii deteriorate;

j) detasamente de încărcare, descărcare a materialelor din statiile de aprovizionare si descărcare;

k) zone de delestare pentru materiale si evacuare răniti si bolnavi;

l) alte elemente.

Art. 125. - Liniile de sprijin logistic trebuie să asigure conditii pentru:

a) sprijinul logistic al trupelor;

b) dispunerea corespunzătoare a tuturor elementelor componente;

c) concentrarea fortelor de logistică pe directiile unde efortul operativ este mai mare;

d) stabilitate în functionare;

e) manevra rapidă si în ascuns a fortelor de logistică;

f) folosirea judicioasă a căilor de comunicatie din zona de responsabilitate logistică;

g) posibilităti pentru asigurarea actiunilor si protectia structurilor de logistică;

h) conducerea fermă si neîntreruptă.

Art. 126. - Pentru îndeplinirea misiunilor, structurilor de logistică proprii li se stabilesc raioane de bază si de rezervă, separat pentru fiecare element de dispozitiv.

Art. 127. - La stabilirea raioanelor se va tine seama de:

a) misiunea si dispozitivul fortelor luptătoare pe care le deservesc;

b) succesiunea actiunilor pentru ducerea operatiei ce urmează a se desfăsura;

c) gradul de pregătire a teritoriului, economiei si fortelor participante la operatie;

d) dispunerea surselor de aprovizionare în teritoriu;

e) existenta, starea de viabilitate si orientarea căilor de comunicatie;

f) structura organizatorică si gradul de înzestrare a marilor unităti, unitătilor, subunitătilor si formatiunilor de logistică.

Art. 128. - (1) Structurile de logistică se dispun, de regulă, în localităti sau raioane care oferă suficiente conditii naturale de protectie, mascare si adăpostire.

(2) Raioanele de dispunere trebuie să îndeplinească următoarele conditii:

a) să fie în apropierea căilor de comunicatie, a axelor de aprovizionare-evacuare si să dispună de drumuri de pătrundere si rocadă accesibile, fără puncte obligate de trecere sau lucrări de artă numeroase;

b) să permită dispunerea dispersată a elementelor din compunere;

c) să aibă acoperiri naturale si denivelări de teren în care să se poată amenaja adăposturi pentru personal, tehnică, răniti, bolnavi si materiale;

d) să asigure conditii favorabile pentru conectarea la sistemul de comunicatii si informatică;

e) să asigure conditii naturale favorabile pentru realizarea măsurilor de protectie, evacuare rapidă si în ascuns, precum si pentru organizarea si desfăsurarea oportună a activitătilor de primire (evacuare) a rănitilor si bolnavilor;

f) să ofere posibilităti de organizare a încărcării si descărcării materialelor, de manevră a autovehiculelor si de aterizare a elicopterelor de transport;

g) să permită luarea măsurilor de prevenire si stingere a incendiilor;

h) să dispună de surse de apă cu debit suficient si de calitate;

i) să nu fie în apropierea unor obiective importante, evitându-se dispunerea în imediata apropiere a unor unităti industriale, noduri importante de comunicatii feroviare sau a altor elemente de importantă deosebită ce pot fi lovite de adversar.

(3) La nevoie, în aceste raioane se execută amenajări si lucrări genistice de către fortele proprii sau de către cele destinate de comandant.

Art. 129. - În toate situatiile, pentru structurile de logistică se stabilesc si raioane de dispunere de rezervă, de regulă la o distantă de 1-2 km fată de cel de bază, iar în anumite situatii si mai mult.

Art. 130. - În cadrul raioanelor de dispunere ale marilor unităti si unitătilor/subunitătilor de logistică, formatiunile componente se instalează dispersat, la o depărtare care să le asigure sigurantă.

Art. 131. - Depozitele de armament si munitii si carburantilubrifianti vor fi dispuse către partea din fată a raionului.

Art. 132. - Unitătile si subunitătile de transport se dispun pe lângă structurile pe care le deservesc, fiind în măsură ca, la nevoie, să execute transporturi si în folosul altor formatiuni.

 

CAPITOLUL IV

Sprijinul logistic în operatiile întrunite

 

SECTIUNEA 1

Sprijinul logistic în operatia ofensivă

 

Art. 133. - Sprijinul logistic în operatia ofensivă reprezintă ansamblul actiunilor desfăsurate de fortele de logistică în scopul asigurării trupelor cu tot ceea ce le este necesar pentru neutralizarea, nimicirea sau capturarea fortei vii, neutralizarea sau distrugerea armamentului si instalatiilor adversarului, ocuparea obiectivelor si privarea acestuia de resurse, dezorganizarea dispozitivului si actiunilor adversarului, crearea conditiilor pentru succesul operatiilor ulterioare, pentru încetarea ostilitătilor si trecerea la operatii postconflict.

Art. 134. - (1) În operatia ofensivă, sursele repartizate se folosesc începând cu cele mai îndepărtate de limita dinainte a dispozitivului.

(2) Pe timpul ducerii operatiei creste ponderea aprovizionării trupelor din depozitele esalonului superior în comparatie cu cele primite din economie si din depozitele militare de teritoriu.

Art. 135. - În situatiile în care nu se pot asigura stocurile conform esalonării, fortele luptătoare pot trece la îndeplinirea unei noi misiuni, cu obligatia luării tuturor măsurilor pentru asigurarea completă a stocurilor de materiale pentru cele constituite ca forte de angajare imediată, urmând ca pe timpul ducerii operatiei să se realizeze stocurile si la celelalte mari unităti/unităti si depozitele proprii.

Art. 136. - Pe timpul ducerii operatiei, completarea stocurilor se face zilnic la esaloanele tactice si, în functie de posibilităti, la celelalte esaloane.

Art. 137. - Marile unităti/unitătile constituite ca forte de angajare ulterioară, la introducerea în luptă, vor avea stocul trupelor complet la toate felurile de materiale.

Art. 138. - (1) Unitătile/subunitătile folosite ca desant aerian în adâncimea dispozitivului adversarului se asigură cu munitii, carburanti, alimente si medicamente, de regulă pentru toată perioada executării misiunilor.

(2) Aprovizionarea acestor structuri se realizează de către esaloanele superioare de care apartin.

Art. 139. - La sfârsitul operatiei ofensive, marile unităti operative vor avea stocurile complete, pentru a fi în măsură să treacă la îndeplinirea altor misiuni de luptă, fără pauză operativă.

Art. 140. - (1) Transporturile logistice se execută atât cu mijloacele din înzestrare, cât si cu cele din parcul public.

(2) De organizarea si executarea transporturilor de materiale la subordonati răspunde structura logistică a esalonului superior; în unele situatii, acesta va transporta munitii până în pozitiile de tragere ale artileriei si alte feluri de materiale până în punctele de lucru ale geniului.

Art. 141. - Pe timpul ducerii operatiei ofensive, executarea transporturilor devine mai complexă, ca urmare a măririi circuitelor de transport, distrugerilor si contaminărilor provocate de inamic pe căile de comunicatie, precum si a pierderilor în materiale si mijloace de transport.

Art. 142. - (1) Pentru a asigura o capacitate de luptă ridicată este necesar ca reparatiile să fie executate cât mai aproape posibil din punct de vedere tactic de limita dinainte a fortelor proprii; în acest fel, se reduc nevoile de evacuare, iar tehnica cu nevoi de reparatii reintră în luptă în timp mai scurt.

(2) Dispunerea înaintată a instalatiilor de reparat tehnica este necesară pentru repararea autovehiculelor de luptă care, de regulă, constă în înlocuirea ansamblurilor si subansamblurilor defecte.

Art. 143. - Marile unităti din fortele de angajare imediată sunt întărite cu personal medico-sanitar calificat si mijloace sanitare de evacuare, prin grija esalonului superior, înainte de începerea actiunilor militare.

Art. 144. - La introducerea în operatie, fortelor de angajare ulterioară li se asigură evacuarea rănitilor si bolnavilor existenti, completarea personalului medico-sanitar si a mijloacelor sanitare de evacuare.

Art. 145. - Axele de aprovizionare-evacuare se stabilesc din reteaua de drumuri existentă în zona de desfăsurare a operatiei ofensive, pe directiile cele mai scurte, orientate convenabil si care nu necesită lucrări de reparare si întretinere; pe timpul ducerii operatiei ofensive, acestea se prelungesc spre înainte, pe măsură ce se pătrunde în dispozitivul de apărare al adversarului.

Art. 146. - Întretinerea si repararea căilor de comunicatie, precum si organizarea serviciului de comenduire si îndrumare a circulatiei se execută prin grija organelor de logistică, cu participarea unitătilor specializate, stabilite de organele administratiei publice locale, după ce activitătile economicosociale îsi reiau cursul normal.

Art. 147. - (1) În functie de nevoile fortelor, ritmul ofensivei, situatia operativă si starea de practicabilitate a căilor de comunicatie pe timpul ducerii operatiei ofensive, structurile de logistică se deplasează si se dispun în noi raioane.

(2) Deplasarea se execută prin salturi, astfel încât acestea să nu rămână fată de aliniamentul atins de trupe la mai mult decât dublul distantei la care au fost dispuse initial.

Art. 148. - Numărul deplasărilor pe care le pot executa fortele de logistică în cursul unei operatii ofensive este diferit de la esalon la esalon, de la o directie la alta, în functie de misiunile stabilite, atât ziua, cât si noaptea, respectându-se cerintele de mascare si proprietătile de protectie ale terenului.

 

SECTIUNEA a 2-a

Sprijinul logistic în operatia de apărare

 

Art. 149. - Sprijinul logistic în operatia de apărare reprezintă ansamblul actiunilor desfăsurate de fortele de logistică în scopul asigurării trupelor cu tot ceea ce le este necesar pentru slăbirea capacitătii ofensive a adversarului, prin producerea de pierderi cât mai mari, respingerea atacului acestuia, mentinerea unor obiective dinainte stabilite si împiedicarea pătrunderii adversarului în acestea, temporizarea ofensivei adversarului în vederea realizării tuturor conditiilor pentru trecerea la ofensivă si preluarea initiativei.

Art. 150. - Particularitătile sprijinului logistic, în apărare, sunt:

a) există posibilitatea realizării din timp a stocurilor si mijloacelor de asigurare tehnică si medicală pentru prima zi de luptă, ceea ce constituie o măsură preventivă pentru eventualitatea unui atac al inamicului prin surprindere si pentru posibila lovire a surselor si drumurilor de aprovizionare, având în vedere superioritatea aeriană probabilă a acestuia;

b) fortele si mijloacele de sprijin logistic sunt dispuse de regulă mai în adâncime decât în ofensivă, pentru a evita suprapunerea cu zona operatiilor la contact si pentru a mări posibilitătile de protectie;

c) comandantul trebuie să ia măsuri suplimentare de sigurantă si protectie a raioanelor de dispunere a fortelor si mijloacelor de sprijin logistic, de control al circulatiei si pază a liniilor de aprovizionare, pentru a contracara operatiile în adâncime intensificate ale inamicului;

d) planificarea operatiilor logistice are în vedere si cerintele specifice pentru operatiile cu caracter ofensiv executate pe timpul operatiei de apărare, precum si pentru trecerea la ofensiva generalizată după finalizarea cu succes a apărării.

Art. 151. - Aprovizionarea trupelor în operatia de apărare se realizează cu prioritate din sursele de aprovizionare de teritoriu, începând cu cele existente în apropierea limitei dinainte a dispozitivului.

Art. 152. - Materialele rămase în sursele de teritoriu după completarea stocurilor stabilite se evacuează în adâncimea apărării, în depozitele existente sau constituite la nevoie.

Art. 153. - Stocurile de materiale stabilite se asigură, în primă urgentă, marilor unităti, unitătilor/subunitătilor constituite ca forte de reactie în situatii de criză, iar pe timpul ducerii operatiei de apărare, celor constituite ca forte de angajare imediată.

Art. 154. - Materialele consumate sau distruse ca urmare a actiunilor adversarului se completează în cel mai scurt timp, în functie de esalon si misiunile de îndeplinit, de regulă zilnic, la esaloane tactice, si când este posibil, la celelalte esaloane.

Art. 155. - Pentru anumite misiuni se vor crea stocuri suplimentare, în special la munitii, alimente si materiale de geniu, ce se vor păstra la marile unităti, unitătile/subunitătile pentru care s-au creat.

Art. 156. - (1) Pentru marile unităti si unitătile care actionează pe directii independente, compartimentate de relief, esalonul superior poate crea esaloane de materiale care se dispun înapoia raioanelor unitătilor/subunitătilor de logistică ale fortelor respective sau chiar în cadrul acestora. (2) Esalonul de materiale contine stocurile de materiale reprezentând cota de depozit a esalonului care l-a organizat, corespunzătoare esalonului pentru care a fost creat.

Art. 157. - Transporturile se execută cu mijloace de transport feroviar, auto, navale, aeriene si prin conducte în functie de orientarea, distanta si esalonul care le organizează.

Art. 158. - (1) Pentru întretinerea si repararea căilor de comunicatie se folosesc cu prioritate unitătile si formatiunile specializate ale administratiei publice locale si ale operatorilor economici care le administrează.                                                                                              

(2) Unitătile si subunitătile de drumuri, proprii, se păstrează pe cât posibil în rezervă, pentru a putea interveni oportun pe căile de comunicatie de pătrundere si de rocadă.

Art. 159. - În operatia de apărare, sistemul logistic se va realiza tinându-se seama de următorii factori:

a) conditiile în care se pregăteste si se duce apărarea;

b) fronturile largi si discontinui;

c) dezvoltarea si starea căilor de comunicatie;

d) posibilitătile logistice ale zonei;

e) conditiile oferite de teren;

f) necesitatea dispersării stocurilor de materiale.

Art. 160. - Fortele de logistică se dispun, de regulă, pe directia pe care se apără fortele principale, iar pe cealaltă directie se poate constitui un esalon de materiale care să functioneze împreună cu structurile de logistică ale fortelor care se apără pe directia respectivă.

Art. 161. - Manevra structurilor de logistică are loc în următoarele situatii:

a) când se execută regrupări de trupe;

b) când inamicul a reusit să pătrundă în fâsia de apărare până la jumătatea distantei initiale dintre limita dinainte a dispozitivului si raioanele de dispunere ale structurilor de logistică;

c) când se execută o contralovitură/contraatac;

d) când se prevede ca o parte din forte să ducă lupta în încercuire;

e) când raioanele de dispunere ale structurilor de logistică au fost descoperite si lovite de inamic si când au fost contaminate.

Art. 162. - Manevra structurilor de logistică începe după efectuarea distributiilor de materiale, organizarea transporturilor, pe măsura terminării lucrărilor de reparatii si predării către esaloanele superioare sau unitătilor de reparatii teritoriale a tehnicii deteriorate care depăseste posibilitătile proprii, după triajul rănitilor si bolnavilor si evacuarea acestora la spitalele de campanie si spitalele de zonă interioară, gruparea celor netransportabili, completarea stocurilor de medicamente si materiale sanitare.

 

SECTIUNEA a 3-a

Sprijinul logistic în operatii multinationale

 

Art. 163. - Problemele specifice operatiilor multinationale pe linie de sprijin logistic sunt determinate de:

a) deosebirile de doctrină;

b) nivelul stocurilor;

c) mobilitatea, interoperabilitatea si limitele resurselor si de infrastructură nationale.

Art. 164. - (1) Pe timpul operatiilor multinationale, sprijinul logistic este o responsabilitate colectivă a comandantului fortei multinationale si a natiunilor care contribuie la constituirea fortei.

(2) Comandantul fortelor nationale participante la operatii poartă responsabilitatea furnizării de resurse logistice necesare îndeplinirii misiunilor, iar autoritătile organismului international reprezentat de comandantul esalonului respectiv au autoritate asupra resurselor logistice, pentru utilizarea acestora în mod eficient.

Art. 165. - Elementele logistice organice ale unitătilor combatante vor fi dispuse, în general, sub acelasi statut al comenzii ca si unitătile pe care le deservesc.

Art. 166. - De asemenea, în zona de operatii va fi dispus un număr important de forte logistice care, din cauza specificului sprijinului logistic al fiecărei natiuni, nu vor fi plasate sub controlul operational al comandantului operatiei multinationale; acestea pot include grupuri de sprijin logistic specifice categoriilor de forte angajate în operatie, care formează NSE.

Art. 167. - Controlul deplasărilor, utilizarea porturilor si aerodromurilor, căile de comunicatie din zona de responsabilitate si functiile specifice de aprovizionare sunt probleme decisive care trebuie coordonate la nivel superior celui al fortelor nationale.

Art. 168. - Transportul, constructiile, sprijinul medical si unele categorii de aprovizionare pot fi asigurate de HN.

Art. 169. - Comandantul grupării multinationale trebuie să coordoneze utilizarea unor elemente de infrastructură/ autostrăzi, căi ferate, porturi si aerodromuri.

Art. 170. - Ofiterii responsabili cu relatiile militari-civili trebuie să-i sprijine pe comandanti în identificarea si coordonarea nevoilor de resurse, instalatii si sprijin local.

Art. 171. - Când partenerii din aliantă/coalitie utilizează echipament si tehnică similare, reaprovizionarea, întretinerea sau alte operatii de sprijin se pot planifica si executa fără a tine cont de apartenenta natională, în toate situatiile urgente si ori de câte ori este posibil.

Art. 172. - Comandantul grupării multinationale asigură obtinerea si distribuirea articolelor comune printr-o singură agentie multinatională de aprovizionare, în scopul simplificării operatiilor si realizării economiei de efort.

Art. 173. - În operatiile multinationale la care iau parte, fortele românesti se pot afla în următoarele situatii:

a) ca natiune coordonatoare, situatie în care România va asigura nucleul comenzii si organizarea sprijinului, iar celelalte natiuni vor adăuga elementele lor nationale de comandă si de sprijin si vor fi reprezentate în statul major operational român;

b) în cadrul unei structuri coordonate de altă natiune, situatie în care România va contribui cu personal în cadrul statului major al fortei multinationale, va nominaliza componenta natională de comandă si va desfăsura NSE;

c) în cadrul unei formatiuni multinationale care poate fi desfăsurată fără să fie stabilită o natiune coordonatoare, caz în care comanda, sprijinul si procedurile de operare sunt aprobate si puse în practică dinainte.

Art. 174. - Etapele operatiilor multinationale desfăsurate de către unitătile din compunerea fortelor Armatei României, care actionează în afara teritoriului national, sunt asemănătoare cu cele specifice proiectiei fortelor si cuprind:

a) pregătirea fortei - constituirea, pregătirea la nivel de contingent national;

b) dislocarea si concentrarea în teatrul de operatii;

c) pregătirea centralizată a fortei;

d) consolidarea suportului logistic si a sprijinului din partea tării gazdă;

e) desfăsurarea în vederea executării operatiei;

f) executarea operatiei;

g) încheierea conflictului si activitătilor militare postconflict;

h) redislocarea/extractia fortei.

Art. 175. - În cadrul operatiilor multinationale desfăsurate sub egida ONU si UE, la planificarea sprijinului logistic se vor avea în vedere capabilitătile oferite de aceste organisme.

Art. 176. - Sprijinul logistic se poate acorda si în cazul operatiilor multinationale în care România nu participă cu forte combatante în baza prevederilor acordurilor convenite.

 

SECTIUNEA a 4-a

Sprijinul logistic al operatiilor de stabilitate

 

Art. 177. - În operatiile de stabilitate, sprijinul logistic diferă foarte mult de la misiune la misiune si în functie de conditiile concrete.

Art. 178. - Comandantii fortelor de sprijin logistic si statele lor majore trebuie să prezinte comandantului conceptii de sprijin logistic originale, care să răspundă nevoilor specifice si să asigure flexibilitatea necesară pentru a face fată situatiilor des schimbătoare.

Art. 179. - Sprijinul logistic pentru unele operatii de stabilitate ca impunerea păcii este similar celui efectuat pentru lupta armată.

Art. 180. - Sprijinul contractat este utilizat mai frecvent decât în lupta armată.

Art. 181. - Integrarea sprijinului logistic al fortelor Armatei României trebuie realizată cu fortele tărilor partenere participante la operatie si cu unele organizatii neguvernamentale.

 

SECTIUNEA a 5-a

Sprijinul logistic al operatiilor de sprijin

 

Art. 182. - În operatiile de sprijin, unde accentul se pune pe asigurarea apei potabile, a alimentelor, a bunurilor de folosintă îndelungată, electricitătii, adăpostului si pe sprijinul medical, fortele de sprijin logistic pot fi cele care execută partea principală a operatiei.

Art. 183. - Unitătile si formatiunile de sprijin logistic trebuie să fie în măsură să actioneze si ca unităti luptătoare pentru paza si apărarea proprie, iar la nevoie să participe la lupta împotriva fortelor aeropurtate, a fortelor aeromobile, grupurilor de cercetare-diversiune, precum si a elementelor teroriste.

 

CAPITOLUL V

Sprijinul logistic al operatiilor intermediare

 

SECTIUNEA 1

Sprijinul logistic pe timpul deplasării

 

Art. 184. - Pe timpul deplasării, sprijinul logistic al trupelor este influentat de:

a) procedeul prin care se execută deplasarea, mars, transport sau combinat;

b) dispozitivul de deplasare;

c) distanta si timpul cât durează deplasarea;

d) dacă deplasarea se execută în spatele unui front constituit sau se prevede întâlnirea cu inamicul;

e) natura terenului;

f) starea si orientarea căilor de comunicatie;

g) conditiile de timp, anotimp si stare a vremii.

Art. 185. - În cazul deplasării prin mars, seful structurii logistice trebuie să cunoască:

a) itinerarele de deplasare;

b) aliniamentul initial si cele de coordonare;

c) locul raioanelor haltelor si al odihnei de zi/noapte;

d) locurile marilor unităti, unitătilor/subunitătilor si formatiunilor de logistică în coloanele de mars;

e) ora trecerii acestora pe la aliniamentele stabilite si timpul de stationare în halte;

f) modul de organizare a asigurării actiunilor si protectiei pe fiecare itinerar de deplasare;

g) modul de realizare a legăturilor pe timpul deplasării.

Art. 186. - Până la începerea marsului se desfăsoară următoarele activităti:

a) verificarea stării autovehiculelor, armamentului si mijloacelor de protectie, a modului de aranjare a materialelor pe masini;

b) completarea plinurilor de carburanti-lubrifianti la autovehicule;

c) asigurarea conditiilor de hrănire si echipare a militarilor.

Art. 187. - (1) Completarea materialelor consumate pe timpul marsului si alimentarea cu carburanti-lubrifianti a autovehiculelor se execută de regulă în raioanele odihnei de zi/noapte.

(2) Completarea stocurilor de materiale la depozitele unitătilor se execută de marea unitate în aceleasi raioane, iar în depozitele marii unităti se execută de regulă cu mijloacele proprii, din sursele deschise de esalonul superior pe itinerarele de mars sau cu mijloacele acestuia, în raionul de dispunere, după încheierea marsului.

Art. 188. - Hrana caldă se distribuie în raioanele haltelor mari si ale odihnei de zi/noapte.

Art. 189. - Atunci când marsul se execută în spatele unui front constituit si nu se prevede întâlnirea cu inamicul, materialele necesare completării consumurilor se pot transporta de către esalonul superior direct în raioanele haltelor mari si ale odihnei de zi/noapte, astfel încât, pe măsură ce coloanele ajung, să se execute si distributia materialelor.

Art. 190. - Pe timpul marsului, lucrările specifice de mentenantă la tehnică se execută de către echipaj, pe timpul haltelor de pe traseu sau în raioanele haltelor mari si ale odihnei de zi/noapte.

Art. 191. - (1) Pentru repararea autovehiculelor ce se defectează pe traseu, în cadrul marilor unităti/unitătilor se organizează asistenta tehnică a coloanelor, pe subunităti, în compunerea cărora se destină mijloace de reparatii, evacuare si piese de schimb.

(2) Atunci când defectiunile depăsesc posibilitătile proprii, autovehiculele se evacuează la cel mai apropiat raion de adunare a tehnicii deteriorate.

Art. 192. - (1) Sprijinul medical se asigură rănitilor si bolnavilor pe loc sau la punctul medical, după care acestia continuă deplasarea în cadrul subunitătilor din care fac parte sau în autosanitare.

(2) Pentru cazurile grave se asigură evacuarea la cele mai apropiate formatiuni medicale sau spitale teritoriale.

Art. 193. - Medicul-sef informează permanent despre situatia epizootică din zona în care se execută marsul si întreprinde măsurile de asigurare medicală de specialitate la nevoie.

Art. 194. - Asigurarea căilor de comunicatie pe care se execută deplasarea se organizează de statul major al esalonului care conduce marsul, iar măsurile stabilite se transmit sefilor de coloane.

Art. 195. - Conducerea logisticii pe timpul executării marsului se realizează de la punctul de comandă, de către seful logisticii, al cărui loc în coloană este stabilit de către comandant, în raport cu conditiile în care se desfăsoară marsul.

Art. 196. - Realizarea logisticii trupelor ce se transportă pe calea ferată presupune:

a) completarea stocurilor de materiale conform esalonării stabilite si luarea măsurilor de hrănire si asigurare cu apă a personalului pe timpul transportului;

b) organizarea sprijinului medical si evacuării rănitilor si bolnavilor în raioanele de asteptare, îmbarcare, debarcare, adunare, precum si pe timpul transportului;

c) stabilirea ordinii si termenelor pentru transportul structurilor, precum si a modului de conducere a acestora pe timpul transportului.

Art. 197. - Calculele pentru nevoile de transport se întocmesc, tinându-se seama de principiul păstrării integritătii organizatorice a structurilor de logistică, astfel încât acestea să fie în măsură ca după debarcare să execute misiunile ce le revin; la subunitătile luptătoare se tine seama de principiul păstrării integritătii si de posibilitatea pregătirii hranei.

Art. 198. - Pe timpul transportului trupelor pe calea ferată se realizează un stoc suplimentar la alimente, din care să se asigure prepararea hranei efectivelor pe durata deplasării si debarcării acestora.

Art. 199. - Materialele din depozitele tuturor esaloanelor se încarcă în mijloacele de transport si se îmbarcă pe platforme si în vagoane acoperite.

Art. 200. - (1) Hrănirea trupelor pe timpul transportului se face, de regulă, cu hrană caldă.

(2) În vagoanele în care se transportă militarii se asigură apă de băut îmbuteliată, iar în vagoanele în care se prepară hrana, butoaie cu apă.

Art. 201. - În vederea transportului pe calea ferată, tehnica se repară si se pune în functiune, iar la îmbarcare se va acorda o atentie deosebită ancorării autovehiculelor pe platforme.

Art. 202. - Formatiunile medicale se repartizează pe esaloanele de transport organizate, în functie de structurile de care apartin.

Art. 203. - Evacuarea rănitilor si bolnavilor pe timpul transportului pe calea ferată se face la formatiunile medicale teritoriale cele mai apropiate sau la punctele medicale organizate în statiile de cale ferată de pe traseu.

 

SECTIUNEA a 2-a

Sprijinul logistic pe timpul stationării

 

Art. 204. - (1) Pe timpul stationării trupelor, marilor unităti, unitătilor, subunitătilor si formatiunilor de logistică li se stabilesc raioane de dispunere de către comandant, la propunerea sefului logisticii.

(2) Acestea, pe lângă conditiile generale pe care trebuie să le îndeplinească, trebuie să ofere si posibilitatea adunării si încolonării rapide în vederea îndeplinirii unei noi misiuni.

Art. 205. - Atunci când situatia o permite, se execută recunoasterea raionului si cercetarea acestuia, îndeosebi când se află în teritoriul care a fost vremelnic ocupat de adversar.

Art. 206. - Ocuparea raioanelor de către marile unităti, unitătile, subunitătile si formatiunile de logistică se face în ordinea sosirii acestora, luându-se măsuri de evitare a  aglomerării autovehiculelor pe căile de acces.

Art. 207. - Pe cât posibil, raioanele de dispunere se stabilesc în localităti, folosindu-se pentru depozitarea materialelor toate facilitătile zonei.

Art. 208. - (1) Schimbarea raioanelor de dispunere se face numai cu aprobarea comandantului fortei.

(2) În situatia când raionul a fost descoperit si lovit cu arme de nimicire în masă sau mijloace incendiare, acesta se părăseste în cel mai scurt timp, lichidarea urmărilor atacului făcându-se înaintea ocupării noilor raioane.

(3) Odată cu ocuparea noilor raioane, se iau măsuri de asigurare a actiunilor si de protectie a fortelor, executându-se si cercetarea chimică, de radiatie si biologică, precum si a stării epizootice din zonă.

Art. 209. - Misiunea principală a organelor de logistică constă în completarea materialelor consumate si a celor pierdute pe timpul marsului si mentinerea permanentă a stocurilor la nivelul ordonat, în vederea îndeplinirii unei noi misiuni.

Art. 210. - Completarea stocurilor se execută pe urgente începând cu subunitătile, unitătile si apoi marile unităti, din depozitele esalonului superior sau din sursele deschise în apropierea raionului de dispunere.

Art. 211. - Transporturile logistice se execută, de regulă, cu mijloacele proprii fiecărui esalon, limitându-se pe cât posibil circulatia în raionul de stationare.

Art. 212. - Activitătile de mentenantă si sprijin medical se execută cu formatiunile proprii sau la cele mai apropiate unităti teritoriale.

 

SECTIUNEA a 3-a

Sprijinul logistic pe timpul regrupării

 

Art. 213. - În vederea regrupării, marilor unităti, unitătilor si subunitătilor li se destină raioane de adunare în locuri ce permit o bună mascare si protectie împotriva loviturilor adversarului.

Art. 214. - În functie de misiunea următoare pe care o au de îndeplinit aceste mari unităti/unităti, în aceste raioane se execută activităti de completare a stocurilor de materiale, completarea plinurilor de carburanti-lubrifianti, trierea si pregătirea pentru evacuare a tehnicii deteriorate, a rănitilor si bolnavilor.

Art. 215. - În scopul completării la timp a stocurilor diminuate ca urmare a consumurilor si distrugerilor survenite pe timpul desfăsurării actiunilor militare, mijloacele de transport ale marii unităti/unitătii, încărcate cu materiale, se trimit în punctele stabilite de către seful structurii logistice, unde în cel mai scurt timp se execută activitătile prin aplicarea metodei schimbului de recipiente/ambalaje.

Art. 216. - Marile unităti, unitătile, subunitătile si formatiunile de logistică se dispun în raioane corespunzător noilor misiuni primite de către fortele luptătoare.

Art. 217. - (1) În situatia în care marile unităti/unitătile nu mai primesc alte misiuni, acestea vor fi scoase din dispozitiv si vor fi trimise în raioane de concentrare, unde se vor executa operatiunile de regenerare a fortei.

(2) În acest caz, marile unităti, unitătile, subunitătile si formatiunile de logistică vor însoti trupele în aceste raioane, unde îsi vor îndeplini misiunile specifice.

 

SECTIUNEA a 4-a

Sprijinul logistic pe timpul înlocuirii

 

Art. 218. - Pentru realizarea înlocuirii trupelor în deplină sigurantă, marile unităti/unitătile care înlocuiesc ocupă raioane de plecare la înlocuire, dispuse în acoperiri, ferite de observarea adversarului; în aceste raioane se completează stocurile de materiale si plinurile de carburanti-lubrifianti consumate pe timpul deplasării si dispunerii.

Art. 219. - Marile unităti, unitătile, subunitătile si formatiunile de logistică se vor dispune în raioane corespunzător noilor misiuni pe care le vor avea de îndeplinit fortele luptătoare în scopul sustinerii oportune a acestora.

Art. 220. - Materialele prepozitionate, folosite în operatia de apărare, se preiau de către unitatea care înlocuieste.

Art. 221. - După realizarea înlocuirii, activitătile de sprijin logistic se desfăsoară conform ordinelor de sprijin logistic ale esaloanelor superioare si deciziei comandantului fortei.

 

SECTIUNEA a 5-a

Sprijinul logistic pe timpul înaintării spre contact

 

Art. 222. - (1) Sprijinul logistic trebuie planificat atât pentru cerintele deplasării, cât si pentru cerintele preconizate ale oricărei misiuni următoare.

(2) Problema sprijinului în deplasare este aceea a lungimii liniilor de reaprovizionare determinate de continua deplasare a fortelor.

(3) Deoarece în astfel de situatii mijloacele de transport sunt rareori suficiente, trebuie făcut un calcul atent al cerintelor preconizate si stabilite prioritătile.

Art. 223. - La începutul actiunii, unitătile trebuie să aibă plinurile realizate si să fie pregătite pentru a fi în măsură să execute reaprovizionarea cu combustibil pe timpul deplasării.

Art. 224. - (1) Depozitele de materiale de geniu pentru repararea drumurilor si podurilor pot fi constituite prin misiuni de transport la scară mare.

(2) Este important ca mijloacele de întretinere si reparatii să fie astfel dispuse pentru a mentine deschise comunicatiile si a sprijini unitătile.

Art. 225. - (1) Unitătile medicale trebuie să se deplaseze împreună cu forta si să fie apte pentru a asigura tratament imediat, în timpul deplasării.

(2) Când contactul cu inamicul este realizat, ele trebuie să stabilească cu rapiditate al doilea aliniament al formatiunilor medicale rapide.

(3) Elicopterele trebuie să fie folosite pentru evacuarea cazurilor urgente pe măsură ce liniile de comunicatie se extind.

 

SECTIUNEA a 6-a

Sprijinul logistic pe timpul luptei de întâlnire

 

Art. 226. - Activitatea marilor unităti, unitătilor, subunitătilor si formatiunilor de logistică este determinată de situatia în care se ajunge la angajarea luptei de întâlnire.

Art. 227. - Pe timpul organizării marsului, stocurile de materiale se completează până la nivelurile stabilite, cu prioritate la detasamentele înaintate si avangărzi si apoi la restul fortelor.

Art. 228. - (1) Pe timpul marsului, marile unităti, unitătile, subunitătile si formatiunile de logistică se deplasează de regulă înapoia fortelor principale.

(2) Pentru ducerea cu succes a luptei de întâlnire, înapoia fortelor de angajare imediată se deplasează un esalon de materiale.

Art. 229. - La întâlnirea cu adversarul si desfăsurarea fortelor principale în dispozitiv de luptă, marile unităti, unitătile, subunitătile si formatiunile de logistică părăsesc itinerarele si se opresc la distante corespunzătoare luptei de apărare.

Art. 230. - Dacă lupta de întâlnire se desfăsoară cu succes, fortele de logistică se deplasează si se dispun la distantele prevăzute pentru lupta ofensivă; în situatia în care adversarul a devansat fortele principale în desfăsurare si în trecere la ofensivă, acestea se dispun în raioanele în care s-au oprit initial, evitându-se flancurile descoperite sau intervalele prin care ar putea pătrunde acesta.

Art. 231. - Atunci când lupta de întâlnire se angajează pe timpul ofensivei sau al executării contraatacului/contraloviturii, marile unităti, unitătile, subunitătile si formatiunile de logistică rămân în raioanele de dispunere, urmând să se deplaseze, în functie de desfăsurarea operatiei.

Art. 232. - (1) Marile unităti/unitătile se aprovizionează de la sursele stabilite si comunicate prin ordinele de sprijin logistic ale esaloanelor superioare.

(2) De regulă, până la angajarea luptei de întâlnire stocul trupelor trebuie să fie completat, dar atunci când nu se dispune de timpul necesar, marile unităti/unitătile pot actiona cu stocurile pe care le au asupra lor;

(3) În această situatie, se completează stocul trupelor cu prioritate la detasamentele înaintate, la marile unităti/unitătile din fortele de angajare imediată, în ordinea intrării lor în luptă, în asa fel încât la angajarea luptei de întâlnire acestea să aibă stocul trupelor complet.

Art. 233. - Pe timpul luptei de întâlnire, pe baza deciziei comandantului, seful logisticii ia măsuri corespunzătoare pentru conducerea fortelor de logistică, dispunerea acestora si completarea stocurilor de materiale la marile unităti, unităti si subunităti.

 

SECTIUNEA a 7-a

Sprijinul logistic în actiunea de jonctiune a fortelor

 

Art. 234. - Consideratiile privind sprijinul logistic sunt, în principiu, aceleasi ca pentru operatia ofensivă, cu particularitatea că, pe lângă luarea în calcul a necesitătilor referitoare la actiunea de jonctiune a propriei forte, comandantul trebuie să ia în calcul necesitatea sustinerii logistice a fortei cu care urmează să realizeze jonctiunea.

 

SECTIUNEA a 8-a

Sprijinul logistic pe timpul retragerii

 

Art. 235. - Sprijinul logistic al trupelor pe timpul retragerii este influentat de următorii factori:

a) desfăsurarea actiunilor sub presiunea inamicului;

b) timpul scurt la dispozitie;

c) complexitatea actiunilor de luptă desfăsurate de fortele luptătoare;

d) executarea retragerii pe fronturi largi;

e) consumurile mari de materiale necesare retragerii, în special la munitii, carburanti-lubrifianti si materiale de geniu.

Art. 236. - Pentru asigurarea retragerii, la unitătile/ subunitătile de acoperire si la ariergărzi se creează stocuri suplimentare la munitii si materiale de geniu, cu prioritate.

Art. 237. - Marile unităti, unitătile, subunitătile si formatiunile de logistică se deplasează către înapoi în fata fortelor principale, o parte rămânând însă în cadrul fortelor de acoperire si ariergărzilor, pentru sprijinul logistic al acestora pe timpul retragerii.

Art. 238. - (1) Marile unităti, unitătile, subunitătile si formatiunile de logistică ale fortelor principale se retrag si se dispun în raioane stabilite la distantele prevăzute pentru apărare.

(2) Cele care nu sunt necesare pentru asigurarea nemijlocită a operatiei se retrag din timp în raioane fixate, concomitent cu evacuarea tehnicii deteriorate, a rănitilor si bolnavilor.

(3) Tehnica de luptă si materialele ce nu pot fi evacuate se distrug sau rămân neoperative.

Art. 239. - Medicamentele si materialele sanitare ce nu pot fi evacuate se marchează si sunt lăsate pe câmpul de luptă fără a fi distruse.

Art. 240. - Subunitătile care execută contraatacuri sau actiuni de hărtuire a adversarului se asigură cu mijloace si materiale necesare, în functie de valoarea fortelor, caracterul si durata misiunilor acestora.

 

CAPITOLUL VI

Particularitătile sprijinului logistic acordat fortelor aeriene si navale

 

SECTIUNEA 1

Particularitătile sprijinului logistic acordat fortelor aeriene

 

Art. 241. - Logistica fortelor aeriene este parte integrantă a logisticii Armatei României si o componentă de bază a fortelor aeriene, cu structuri specifice la toate nivelurile ierarhice, specializată în selectarea, coordonarea si esalonarea resurselor si a prioritătilor în domeniul logistic, având rolul de asigurare a structurilor de comandă-control-executie, supraveghere aeriană si avertizare timpurie si de luptă, cu resursele materiale necesare la locul, momentul si pe perioada solicitată în scopul îndeplinirii cu succes a operatiilor aeriene.

Art. 242. - (1) Planificarea, organizarea si executia sprijinului logistic în operatiile aeriene trebuie să se efectueze având la bază următoarele principii, astfel:

a) unicitatea organizării sprijinului logistic se materializează prin faptul că organizarea sprijinului logistic al operatiei aeriene este unică, în scopul de a garanta permanenta functionării acestuia si necesitatea adaptării lui la diferite situatii din teatrul de operatii;

b) unitatea de actiune - conducerea si sprijinul logistic al operatiei aeriene sunt inseparabile deoarece constituie părti componente ale manevrei unice de forte si mijloace;

c) coerenta economiei de forte - este necesar ca sprijinul logistic să se integreze armonios în organizarea generală a fortelor; pentru ca modulul logistic să sprijine actiunea modulului de luptă, trebuie să fie disponibil în orice moment, să fie flexibil, să facă fată oricăror cerinte de sprijin al modulului de luptă;

d) modularitatea structurilor si resurselor permite satisfacerea rapidă a diferitelor nevoi generate de varietatea situatiilor din teatrul de operatii si înscrierea în timpul de sprijin logistic necesar;

e) flexibilitatea logisticii presupune eliminarea existentei unei scheme rigide de dispunere a elementelor de suport logistic; recurgerea, în cadrul acestui principiu, la externalizarea unor servicii de sprijin logistic trebuie să răspundă imperativelor de disponibilitate, suplete, reactivitate si reversibilitate si să nu îngreuneze în niciun fel îndeplinirea misiunilor fortelor aeriene;

f) interoperabilitatea - presupune ca structurile logistice si sistemul informatic al acestora să fie interoperabile atât la toate nivelurile categoriilor de forte, cât si cu cele ale armatelor cu care se intră într-o coalitie în teatrele de operatii;

g) anticiparea logistică - organizarea unui modul logistic si definirea resurselor componente ale acestuia; nu poate fi proiectată fără anticiparea resurselor si serviciilor-suport necesare sprijinului logistic al operatiilor aeriene, în timpul si locul cerut de aceasta; pentru aceste nevoi, sistemul de sprijin logistic trebuie să fie capabil să îsi concentreze efortul pe acele actiuni care presupun o adaptare a deciziei logisticienilor pe măsura derulării rapide a etapelor operatiei, recunoscute sub denumirea de „decizii din mers”;

h) sprijinul esalonului subordonat de către esalonul superior- izvorăste din necesitatea ca esalonul superior să asigure toate conditiile de care are nevoie esalonul inferior pentru desfăsurarea operatiilor aeriene cu succes;

i) unicitatea si centralizarea resurselor de întretinere - pentru ducerea unei operatii aeriene atât pe teritoriul national, cât si în teatrul de operatii, resursa logistică trebuie să fie unică.

(2) Când operatia aeriană are loc în bloc multinational, se cer respectate principiile:

a) responsabilitătii;

b) asigurării multinationale;

c) cooperării;

d) coordonării;

e) transparentei.

 

SECTIUNEA a 2-a

Particularitătile sprijinului logistic acordat fortelor navale

 

1. Sprijinul logistic al fortelor navale în operatii nationale

Art. 243. - Logistica fortelor navale reprezintă un complex de măsuri si activităti organizate si desfăsurate într-o conceptie unitară în scopul asigurării fortelor participante la operatie cu tehnica, materialele, produsele, ansamblele, subansamblele si piesele de schimb, precum si prestările de servicii necesare, în cantitătile si locurile stabilite.

Art. 244. - Factorii specifici care influentează logistica fortelor navale în operatie/luptă sunt:

a) situatia operativă din zona de actiune;

b) compunerea de luptă si înzestrarea marilor unităti/unitătilor din organică sau primite ca întărire;

c) grupările/grupurile de nave ce se constituie si conceptia folosirii lor în operatie;

d) caracterul eterogen al înzestrării cu tehnică a marilor unităti/unitătilor de nave sub aspectul autonomiei si consumurilor de produse si materiale;

e) posibilitătile limitate de acces la mare si fluviu, îndeosebi în zona lagunară si în Delta Dunării;

f) dispunerea neuniformă a surselor de aprovizionare de teritoriu în cadrul zonei de actiune, dezvoltarea mare a zonei de actiune la fluviu si altele.

Art. 245. - Logistica fortelor navale se realizează diferentiat pentru marile unităti/unitătile de nave, prezentând un pronuntat caracter zonal, iar pentru unitătile de uscat, aceasta este organizată si se desfăsoară în principiu după regulile stabilite pentru fortele terestre.

Art. 246. - Aprovizionarea marilor unităti/unitătilor fortelor navale se realizează prin structurile logistice subordonate Bazei navale.

Art. 247. - (1) Sustinerea logistică a fortelor în sistem zonal este realizată de către Baza navală.

(2) În operatia întrunită, în functie de situatia operativă/tactică din zona de actiune a fortelor navale, de conceptia de folosire a fortelor, Baza navală functionează în raionul de dislocare permanentă sau se redislocă în alte raioane.

(3) În cazul redislocării, componentele terestre ale Bazei navale se dispun în raioane care trebuie să îndeplinească următoarele conditii:

a) să fie în aproprierea raioanelor de refacere a capacitătii de luptă a navelor;

b) să ofere posibilitatea de stationare în sigurantă a navelor, indiferent de conditiile hidrometeorologice;

c) să poată beneficia de măsurile necesare de asigurare de luptă luate de fortele luptătoare;

d) să permită conducerea lor de la punctul de comandă al Bazei navale.

Art. 248. - Pentru asigurarea continuitătii logisticii grupărilor/grupurilor de nave la ordin, Baza navală poate organiza si pregăti puncte/raioane de refacere a capacitătii de luptă a navelor la litoral/pe fluviu, cu spatii la uscat sau pe mijloace plutitoare, care cuprind forte si mijloace pentru pregătirea si ambarcarea rachetelor, torpilelor, minelor, executarea unor reparatii la nave, strângerea, trierea si evacuarea rănitilor si bolnavilor, precum si stocuri de materiale pentru completarea consumurilor si pierderilor.

Art. 249. - Subunitătile si formatiunile Batalionului de infanterie marină ce actionează în Delta Dunării se dispun, de regulă, tot în două raioane:

a) un raion în afara deltei, unde se dispune majoritatea mijloacelor de transport auto;

b) un raion în apropierea fortelor luptătoare, unde se dispun depozitele de materiale, ambarcate pe mijloace plutitoare sau pe uscat.

Art. 250. - (1) Stocul trupelor, corespunzător marii unităti de nave, se constituie si se păstrează în depozitele Bazei navale, repartizat în functie de misiunile de aprovizionare ce le are de îndeplinit, iar cel al unitătilor de nave, la bordul navelor.

(2) La nave, completarea stocurilor de produse si materiale se execută de regulă la 2-4 zile, în functie de autonomia navei, misiunile primite si gradul de completare.

Art. 251. - (1) Transporturile de materiale se execută de regulă cu mijloace din dotarea Bazei navale.

(2) Pentru efectuarea unor transporturi ce depăsesc posibilitătile Bazei navale, se utilizează, la cerere si în conditiile legislatiei în vigoare, mijloace de transport de la operatorii economici autorizati.

Art. 252. - Transporturile logistice navale si mixte auto si navale se organizează de către Baza navală.

Art. 253. - Asigurarea tehnică a marilor unităti/unităti de nave cuprinde totalitatea măsurilor ce se iau în scopul asigurării functionării sigure, neîntrerupte si în parametri optimi a navelor, armamentului si tehnicii, a evacuării si reparării tehnicii avariate.

Art. 254. - Principalele activităti care se execută în cadrul asigurării tehnice sunt:

a) întretinerea navelor, tehnicii si armamentului de la bord;

b) verificarea si pregătirea pentru lansare a rachetelor, torpilelor si minelor;

c) demagnetizarea navelor;

d) andocări si ridicări pe cală;

e) pregătirea si reglarea armamentului;

f) evacuarea navelor si tehnicii avariate.

Art. 255. - (1) La bordul navelor, după acordarea primului ajutor medical, rănitii si bolnavii se pregătesc pentru evacuare. (2) Evacuarea se execută cu nave specializate si nespecializate din cadrul detasamentelor de salvare-avarii, nave de luptă sau elicoptere.

(3) La litoral/fluviu, în locuri favorabile, de regulă în punctele/raioanele de refacere a capacitătii de luptă, se organizează puncte de primire, triaj si evacuare.

(4) La realizarea asigurării medicale, pe lângă formatiunile medicale din compunerea fortelor navale participă si forte de protectie, precum si din reteaua teritorială.

Art. 256. - Conducerea logisticii fortelor navale si a marilor unităti/unitătilor de nave se realizează de la punctul de comandă de bază sau rezervă.

Art. 257. - (1) Dispozitivul logistic al marii unităti/unitătii se adoptă în functie de situatia operativă, hotărârea comandantului, starea si dezvoltarea căilor de comunicatie, posibilitătile logistice ale zonei si conditiile oferite de teren.

(2) Dispozitivul logistic al marilor unităti/unitătilor din compunerea fortelor navale trebuie să asigure:

a) concentrarea efortului logistic pe directiile unde efortul operativ este mai mare;

b) stabilitate în functionare, manevră rapidă si în ascuns a elementelor sistemului logistic pentru realizarea unei sustineri logistice operative;

c) vulnerabilitate redusă împotriva armelor de nimicire în masă si mijloacelor incendiare;

d) folosirea judicioasă a căilor de comunicatie;

e) conducerea fermă si neîntreruptă.

2. Sprijinul logistic al fortelor navale în operatii multinationale

Art. 258. - Sprijinul logistic se desfăsoară pe baza unui plan, corelat cu planul de operatii al comandantului Fortei maritime multinationale, pentru a finaliza cu succes misiunea încredintată.

Art. 259. - Comandantul fortei multinationale poate avea controlul asupra alocării propriilor resurse si realizării sprijinului logistic al unitătilor subordonate pentru a conduce fortele si mijloacele subordonate.

Art. 260. - (1) Planificarea se execută de regulă pe baze multinationale, prin diferite metode si procedee.

(2) Planificarea logistică va cuprinde si acordurile oficiale între participanti si stabilirea de responsabilităti clare pentru derularea eficientă a planurilor elaborate.

Art. 261. - Grupările navale sunt alcătuite în general din nave de clase si tipuri diferite, ale unor natiuni diferite, astfel încât pe mare sprijinul logistic este asigurat de către nave specializate apartinând mai multor marine, aflate la dispozitia comandantului grupării.

Art. 262. - Ca element de bază, conceptia de executie a sprijinului logistic trebuie să corespundă conditiilor misiunii, să fie îndeajuns de flexibilă pentru a facilita modurile diferite de abordare a problemei logistice de către natiunile Fortei maritime multinationale, să beneficieze de avantajele oferite de mijloacele acestora si să demonstreze că oferă beneficii atât natiunilor contribuitoare, cât si Aliantei.

Art. 263. - Logistica operatiilor maritime multinationale cuprinde următoarele componente:

a) aprovizionarea cuprinde procesul de primire, depozitare, distribuire si reaprovizionare cu munitii, alimente, combustibili si alte materiale pentru desfăsurarea operatiilor; este de regulă o responsabilitate natională, dar în cazul utilizării unor resurse comune, comandantul Fortei maritime multinationale este dator, prin organele sale logistice, să coordoneze si să dirijeze întregul proces;

b) întretinerea si repararea - având în vedere necesitatea executării reparatiilor periodice la nave si aeronave, comandantul fortelor multinationale trebuie să ia în consideratie acest aspect în planificarea operatiei; desi unele dintre revizii si reparatii se pot executa în marea liberă, cu mijloacele bordului sau ale navelor specializate, se recomandă ca pentru realizarea unei eficiente maxime lucrările de întretinere complexe să se execute în porturi sau baze special destinate, pentru diferite perioade de timp, în functie de amploarea lor;

c) transportul cuprinde metodele, procedeele, fortele si mijloacele necesare deplasării în afara si în interiorul teatrului de operatii a unitătilor, personalului, echipamentelor si materialelor. Utilizarea eficientă a mijloacelor de transport este o îndatorire principală a Comandamentului logistic multinational si a celui operational;

d) asigurarea tehnică presupune construirea si întretinerea facilitătilor, întretinerea si repararea tehnicii si mijloacelor de luptă; este o functie natională, dar, în cazul unei coalitii, se recomandă membrilor acesteia să îsi asigure servicii tehnice reciproce în caz de urgentă sau să contribuie direct la asigurarea sprijinului în domeniu pentru asigurarea eficientei generale a grupării;

e) sprijinul medical - în teatrul de operatii este o responsabilitate comună a natiunilor si a comandantului Fortei maritime multinationale; tratamentele curente si acordarea primului ajutor sunt responsabilităti nationale, dar responsabilitatea evacuării rănitilor si bolnavilor si a tratamentului celor mai grav afectati revine comandantului fortelor multinationale; după evacuarea rănitilor în spitalele organizate în teatru, natiunile vor efectua aranjamentele necesare pentru repatrierea lor; date fiind conditiile în care se asigură sprijinul medical, personalul unitătilor de profil trebuie să aibă în vedere eventualele probleme de ordin religios si cultural ale participantilor la operatiile multinationale, pentru acordarea unui tratament corespunzător;

f) alte servicii cuprind sprijinul administrativ si de personal pentru mentinerea în stare operatională a fortelor, rezolvarea problemelor de ordin juridic, hrănirea si cazarea personalului, recreere, înmormântare, postă si serviciu religios; asigurarea acestor servicii este o responsabilitate natională, dar comandantul Fortei maritime multinationale trebuie să le coordoneze atunci când rezolvarea în timp util a unor asemenea functii măreste eficienta grupării.

Art. 264. - La baza organizării logisticii fortelor maritime multinationale stau doi factori principali:

a) responsabilitatea comună - în acelasi timp si principiu al logisticii multinationale, prevede responsabilitatea colectivă a aliantei si a natiunilor pentru sprijinul logistic al operatiilor maritime multinationale; doctrina logistică a NATO prevede reguli pentru cooperarea dintre natiuni si dintre acestea si Aliantă.

b) sprijinul logistic colectiv, necesar pentru asigurarea unui flux continuu de materiale si mijloace pe liniile de aprovizionare si între structurile sistemului logistic, asigurarea necesarului de materiale pentru ducerea operatiilor de către fortele maritime multinationale si micsorarea cheltuielilor structurilor logistice nationale; principiul logisticii colective prevede participarea tuturor natiunilor la asigurarea sprijinului logistic comun pentru fortele maritime multinationale, prin împărtirea cheltuielilor sau prin punerea la dispozitia grupărilor navale a facilitătilor de care dispun: mijloace de transport si depozitare, combustibili si lubrifianti, nave petroliere, atelier sau logistice, unităti medicale, elicoptere etc.

Art. 265. - Metodele pentru executia logisticii comune în operatiile maritime multinationale, utilizate individual sau combinate cu altele, sunt:

a) rol specializat, care beneficiază de avantajele oferite de logistica fiecărei natiuni în asa fel încât să servească interesele Fortei maritime multinationale; o natiune acceptă responsabilitatea de a prelua si asigura o anumită categorie de servicii sau materiale;

b) unităti multinationale integrate de sprijin logistic, alcătuite din subunităti specializate ale mai multor natiuni; se folosesc atunci când există posibilitatea ca o natiune să ofere nucleul unitătii si structura de comandament a acesteia, fiind întărită sau completată ulterior cu subunităti din alte natiuni;

c) elemente de sprijin national, dislocate în afara teatrului de operatii, care constituie pozitii intermediare între natiunile participante si fortele acestora din grupările multinationale si a căror activitate este coordonată cu conceptia operatiei si organizarea sprijinului logistic al comandamentelor multinationale, ele având ca principal obiect de activitate aprovizionarea cu materiale specifice fiecărei natiuni;

d) asigurarea logistică natională, respectiv folosirea unitătilor, facilitătilor, materialelor si serviciilor de către fiecare natiune în parte;

e) resurse comune - o anumită cantitate de materiale, provizii sau servicii puse de către natiuni sub controlul comandamentului multinational pentru folosire în comun.

Art. 266. - Sprijinul logistic al grupărilor navale se caracterizează prin:

a) flexibilitate, implicând un nivel adecvat asigurării Fortei maritime multinationale, oportunitatea sprijinului, modalitatea de transport a echipamentului, includerea planurilor de sprijin logistic în planurile de operatii, asigurarea comandantului fortei cu autoritatea necesară de a aloca si redistribui mijloacele si materialele logistice, conform situatiei operationale;

b) mobilitate, asigurată de un număr suficient de mijloace de transport aerian si naval si de infrastructura necesară;

c) standardizare, cu influentă directă asupra eficacitătii militare, în domeniile echipamentului, metodelor si procedurilor de sprijin;

d) sprijinul natiunii gazdă, crucial pentru sustinerea tuturor categoriilor de forte;

e) asigurarea mijloacelor consumabile la un nivel suficient pentru ducerea actiunilor;

f) folosirea infrastructurii nationale si multinationale, acolo unde este cazul;

g) cooperarea si coordonarea actiunilor cu cele ale agentiilor civile, pentru utilizarea resurselor comerciale si industriale.

Art. 267. - Comandantul Fortei maritime multinationale are ca responsabilitate organizarea unui sistem de sprijin logistic coerent, stabil si multifunctional, adecvat situatiei din teatrul de operatii.

Art. 268. - Sistemul logistic multinational cuprinde:

a) forte si mijloace navale, respectiv nave pentru aprovizionarea cu combustibili, munitie, hrană, piese de schimb; nave atelier si nave spital; navele se pot afla sub controlul operational sau tactic al comandantului Fortei maritime multinationale, care are în subordine un ofiter coordonator logistic al acesteia, ajutat de mai multi ofiteri care coordonează sprijinul logistic al grupurilor tactice;

b) forte si mijloace de sprijin la uscat: locuri de ancorare, porturi, baze si unităti logistice; organizarea sprijinului la uscat este responsabilitatea comandantului fortelor operative multinationale întrunite;

c) mijloace de sprijin nationale, destinate transportului de pasageri, postă si încărcătură, munitii, piese de schimb si combustibili speciali.

Art. 269. - Pentru a asigura eficienta operatiilor maritime multinationale, este necesar ca toti participantii să înteleagă si să aplice doctrina logistică a coalitiei, să cunoască posibilitătile unitătilor de sprijin logistic, procedeele standard de operare, terminologia si metodele de calcul stabilite la nivelul fortelor multinationale.

Art. 270. - Structurile logistice din subordinea comandantului Fortei maritime multinationale trebuie:

a) să identifice materialele necesare aprovizionării si serviciile solicitate de către fortele nationale, care pot fi asigurate de fortele altei natiuni din cadrul coalitiei;

b) să stabilească modalitatea prin care comandantului fortelor multinationale i se asigură transferul asupra mijloacelor logistice nationale, conditiile si perioada în care acesta îsi exercită autoritatea asupra lor;

c) să stabilească responsabilitătile la nivelul grupării si metodele de acordare a sprijinului logistic dintre natiuni;

d) să cunoască situatia mijloacelor logistice de la bazele logistice nationale până la unitătile înaintate;

e) să asigure compatibilitatea comunicatiilor în cadrul sistemului logistic.

Art. 271. - (1) Sprijinul de litoral este esential în desfăsurarea aprovizionării cu materiale din toate categoriile a Fortei maritime multinationale.

(2) Prin bazele de la uscat se asigură depozite si facilităti portuare.

(3) Mărfurile si serviciile pot fi contractate si din sectorul privat, cu ajutorul HN, al cărui sprijin este încorporat în centre logistice înaintate.

(4) O atentie deosebită se acordă procurării si stocării materialelor pentru forta maritimă, respectându-se principiile suficientei si oportunitătii, dar fără a se depozita stocuri mult mai mari decât nevoile.

(5) Sprijinul natiunii gazdă reduce de regulă transportul materialelor necesare.

(6) La uscat se organizează, pentru operatiile maritime multinationale de amploare, un Centru logistic multinational întrunit/Multinational Joint Logistic Centre - MJLC, sub coordonarea compartimentului logistic al Comandamentului multinational întrunit din teatrul de operatii.

(7) Misiunea MJLC este de a coordona sau controla activitătile logistice ale organizatiei militare de care apartine; centrul asigură mijloacele logistice necesare comandamentului si coordonează sprijinul logistic oferit de fiecare categorie de forte, elementele de sprijin national, HN, alte agentii sau organizatii.

(8) Prin acest centru se coordonează implementarea acordurilor de întelegere între diferitele organizatii si natiuni si se stabilesc metodele de asigurare a sprijinului logistic.

(9) Un asemenea centru este alcătuit din compartimente cu responsabilităti privind: transporturile în teatrul de operatii, lucrările de geniu si de întretinere a facilitătilor, contractările, asigurarea medicală si coordonarea sprijinului HN.

Art. 272. - (1) Procesul de activare a unui Centru logistic multinational cuprinde mai multe faze, începe odată cu identificarea situatiei de criză si se încheie cu elaborarea documentelor de conducere a sprijinului logistic:

a) elaborarea conceptiei de sprijin logistic, care vizează verificarea planurilor logistice existente, actualizarea sau modificarea, după caz, a acestora; elaborarea cerintelor logistice imediate si analiza posibilitătilor de rezolvare a acestora, recunoasterea locurilor destinate desfăsurării activitătilor logistice; revederea acordurilor sau a memorandumurilor de întelegere cu natiunea gazdă si efectuarea demersurilor necesare pentru revederea acestora si încheierea acordurilor tehnice; identificarea resurselor si a aspectelor care împiedică desfăsurarea în bune conditii a sprijinului logistic; revederea ofertelor nationale si evaluarea posibilitătilor de coordonare a asigurării logistice;

b) rezolvarea problemelor legate de dislocarea Centrului logistic multinational; se stabilesc locurile de amplasare a statului major si centrelor avansate si înaintate, echipamentele necesare, contributiile nationale cu personal si tehnică, metodele si procedeele utilizate pentru sprijin, cerintele financiare si modalitatea de solutionare a acestora;

c) finalizarea problemelor de personal si echipament; totodată, se rezolvă problemele privind aprovizionarea continuă a fortelor, se semnează acordurile logistice bilaterale si comune, se antrenează statele majore prin exercitii si se desfăsoară conferintele logistice;

d) elaborarea documentelor de planificare si coordonare, finalizarea planurilor logistice, stabilirea datelor de începere a operatiilor.

(2) În subordinea Centrului logistic multinational se pot afla unul sau mai multe centre avansate/înaintate de sprijin logistic.

(3) Centrul avansat de sprijin logistic trebuie:

a) să aibă acces la un port si un aeroport de capacitate mare;

b) să aibă o pozitie sigură fată de zona de operatii, dar nu în imediata apropiere a acestora sau a zonelor de conflict;

c) să fie capabil să mânuiască, să depoziteze si să expedieze carburanti-lubrifianti, provizii, munitie si echipament medical;

d) să aibă posibilităti de acordare a sprijinului medical pentru triajul, tratamentul si internarea rănitilor, până când acestia se pot întoarce în serviciu sau sunt evacuati de către natiuni;

e) să aibă mijloace specializate în evacuarea aero-medicală;

f) să dispună de santiere navale pentru reparatiile curente si de avarii ale navelor.

(4) Centrul înaintat de sprijin logistic constituie o punte de legătură între Centrul avansat de sprijin logistic si navele aflate în mare, care trebuie:

a) să fie stabilit într-o pozitie care să-i permită receptionarea si expedierea pe calea aerului a materialelor, inclusiv a munitiilor, primite de la Centrul avansat de sprijin logistic sau de la natiuni;

b) să aibă posibilităti de sprijin medical, în spitale, pentru a tria rănitii, pentru a le oferi conditii de stabilizare a situatiei medicale si pentru a-i interna până când se pot întoarce în serviciu sau până când vor fi evacuati.

(5) Cele două categorii de centre se activează la ordinul comandantului Centrului logistic multinational si nu se subordonează unul altuia, dar lucrează într-o strânsă cooperare.

Art. 273. - Sprijinul de durată. Asigurarea logistică îndelungată a fortelor proprii si a celor cu care se cooperează este un atribut important al puterii maritime.

Art. 274. - (1) Sprijinul extern. Folosirea organizatiilor neguvernamentale, antreprenorilor civili si a diferitelor agentii ale natiunii gazdă măreste capacitatea logistică a Fortei maritime multinationale; aceste agentii si mecanismele necesare coordonării lor pot fi incluse în planurile logistice pentru a asigura modul cel mai eficient de utilizare a lor.

(2) Comandantul Fortei maritime multinationale statuează regulile privind stabilirea de relatii cu aceste agentii si modul de reziliere a contractelor sau de încetare a colaborării; el trebuie să aibă în vedere problemele legale, financiare, tehnice si administrative în cazul încheierii contractelor, pentru a preveni orice probleme nedorite la plecarea din teatrul de operatii.

(3) Comandantului Fortei maritime multinationale i se poate acorda autoritatea de a realiza aranjamentele logistice pentru întreaga fortă sau numai pentru anumite unităti din subordine, în functie de aprobarea natiunilor participante.

Art. 275. - Sprijinul acordat altor organizatii este o actiune specifică operatiilor umanitare, când o fortă maritimă multinatională poate aloca o parte din resursele sale logistice unor organizatii guvernamentale sau nonguvernamentale; autorizarea comandantului si asigurarea finantării sunt, deopotrivă, responsabilităti nationale si multinationale.

Art. 276. - (1) Rotatia/rularea fortelor. Desi navele de luptă si auxiliare au capacitatea de a rămâne în teatrul de operatii perioade de timp îndelungate, în functie de sprijinul logistic acordat, ele vor fi periodic înlocuite; acest proces duce la sporirea numărului de nave în grupare si are ca scop mentinerea unui înalt grad de pregătire si reactie a fortelor.

(2) Rularea poate fi limitată de conditiile operationale si suferă dese schimbări generate de disponibilitatea navelor si echipamentelor; procesul este coordonat de către comandantul Fortei maritime multinationale, cu sprijinul comandantilor componentelor maritime nationale.

Art. 277. - (1) Reaprovizionarea pe mare se execută în scopul de a permite unitătilor navale/grupărilor să rămână în raionul operatiilor militare o perioadă mai mare de timp decât cea dată de caracteristicile si posibilitătile navelor, prin asigurarea combustibilului, apei, munitiilor si a altor materiale necesare de la mijloacele de sprijin logistic, folosind sisteme standardizate de transfer si receptie a acestora.

(2) Factorii care influentează reaprovizionarea pe mare sunt:

a) cererile unitătilor navale/grupărilor;

b) mijloacele de transport al materialelor avute la dispozitie;

c) cantitatea de combustibili existentă în stocuri la bordul navelor de sprijin logistic;

d) existenta sistemelor standardizate de transfer-receptie;

e) cunoasterea terminologiei, metodelor si procedurilor de lucru NATO;

f) conditiile hidrometeorologice în raionul destinat realimentării navelor de luptă;

g) acordurile la nivel NATO pentru reglementarea aspectelor financiare.

(3) Reaprovizionarea pe mare se poate executa cu: nave de luptă: distrugătoare, fregate; nave auxiliare: nave de transport personal, nave de transport munitii, nave de sprijin logistic, tancuri petroliere, nave-atelier, nave-spital etc.; nave comerciale înzestrate cu mijloace standard; elicoptere.

(4) Ca modalităti de executie pot fi utilizate:

a) aprovizionarea pe verticală cu elicopterele;

b) realimentarea cu combustibil, folosind cuple si furtunuri compatibile;

c) realimentarea cu materiale, folosind sistemul standardizat de transfer materiale;

d) transportul de postă.

Art. 278. - Statutul fortelor defineste obligatiile legale si drepturile Fortei maritime multinationale într-un anumit stat/natiune gazdă si poate influenta considerabil actiunile acesteia; atunci când este necesară semnarea unui asemenea statut, fiecare natiune participantă cu forte la operatia maritimă multinatională trebuie să fie inclusă în acesta sau în memorandumul de întelegere ori să încheie întelegeri separate cu natiunea gazdă.

 

CAPITOLUL VII

Sprijinul logistic acordat celorlalte forte din sistemul national de apărare, de ordine publică si sigurantă natională

 

Art. 279. - (1) Sprijinul logistic pentru celelalte forte din sistemul national de apărare, de ordine publică si sigurantă natională se realizează prin organele proprii, precum si prin grija organelor militare teritoriale si ale administratiei publice locale.

(2) În anumite situatii, acestea pot fi sprijinite logistic de marile unităti/unităti ale armatei, în functie de locul si rolul lor în dispozitivul operativ, misiunile ce le au de îndeplinit, existentul de materiale în depozitele de campanie ale marilor unităti/unitătilor cărora li se subordonează si existentul de materiale în depozitele proprii sau în sursele puse la dispozitie de către organele militare teritoriale si cele ale administratiei publice locale.

Art. 280. - (1) Sprijinul logistic al celorlalte forte din sistemul national de apărare, care intră în subordinea marilor unităti/unităti ale armatei si, temporar, duc actiuni de luptă în cadrul grupării de angajare imediată, se realizează de către esaloanele superioare ale acestora si, la cerere, în functie de posibilităti, de către esaloanele cărora le sunt subordonate temporar.

(2) La iesirea din subordinea marii unităti/unitătii, li se asigură, de regulă, stocurile pe care le-au avut în momentul subordonării.

(3) Celelalte forte din sistemul national de apărare, care actionează într-o fâsie independentă sau în adâncimea dispozitivului, se aprovizionează cu materiale, prin grija organelor proprii, a organelor militare teritoriale si ale administratiei publice locale.

Art. 281. - Ratele de consum la munitii, carburanti-lubrifianti si bunuri cu specific militar se stabilesc de comandantul marii unităti/unitătii în cadrul căreia actionează.

Art. 282. - (1) Transporturile logistice necesare celorlalte forte din sistemul national de apărare se execută cu mijloace din dotarea acestora, precum si cu cele puse la dispozitie de către organele militare teritoriale si ale administratiei publice locale.

(2) La cerere, în functie de posibilităti, transporturile se pot desfăsura si cu mijloacele marilor unităti/unitătilor cărora li se subordonează temporar.

(3) Pentru executarea transporturilor, celelalte forte din sistemul national de apărare folosesc căile de comunicatie ale marii unităti/unitătii în subordinea căreia actionează sau alte căi de comunicatie din zonă destinate în acest scop de comandantul respectiv.

Art. 283. - Stabilirea raioanelor de dispunere a unitătilor, subunitătilor si formatiunilor de logistică ale celorlalte forte din sistemul national de apărare, în cadrul zonei logistice, se face de către comandantul marii unităti/unitătii în a cărei fâsie actionează, la propunerea sefului structurii logistice.

Art. 284. - Unitătile si subunitătile din compunerea celorlalte forte din sistemul national de apărare ce sunt incluse în fortele de supraveghere si avertizare timpurie realizează stocuri de materiale la nivelul esaloanelor din compunerea acestor forte, iar pe timpul ducerii actiunilor de luptă folosesc aceleasi surse de aprovizionare.

Art. 285. - Organele de conducere logistică ale marilor unităti/unitătilor armatei trebuie să cunoască permanent posibilitătile logistice ale unitătilor, subunitătilor si formatiunilor din compunerea celorlalte forte din sistemul national de apărare si să mentină legătura neîntreruptă cu acestea, cu organele militare teritoriale si cu organele administratiei publice locale, pentru a se informa si a rezolva toate problemele privind sprijinul logistic.

 

CAPITOLUL VIII

Elementul de sprijin national

 

SECTIUNEA 1

Notiuni fundamentale

 

Art. 286. - (1) Elementul de sprijin national/National Support Element - NSE este structura independentă de nivel operational, componentă a teatrului de operatii situat în afara teritoriului national, care materializează linia a treia de sprijin logistic a fortelor românesti dislocate în acest teatru de operatii.

(2) NSE asigură sprijinul de natură logistică, juridică, financiară, administrativă si/sau de personal al reprezentantelor României la comandamentele militare internationale si al personalului din Ministerul Apărării, care încadrează functii în cadrul acestor comandamente. Art. 287. - Nivelul operativ, corespunzător liniei a treia de sprijin logistic, este destinat administrării zonei de comunicatii si sustinerii fortelor la nivelul teatrului de operatii, potrivit planului operatiei si prioritătilor stabilite de comandantul Fortei multinationale.

Art. 288. - Nivelul operativ de sprijin logistic are următoarele componente: sprijinul operatiei de primire, stationare temporară, continuare a deplasării fortelor si integrarea acestora în structurile de teatru, potrivit planului operatiei; dezvoltarea si administrarea infrastructurii la nivelul teatrului de operatii; managementul si distributia resurselor logistice; contractarea de produse si servicii; managementul miscării si transporturilor.

 

SECTIUNEA a 2-a

Concepte generale privind proiectarea Elementelor de sprijin national

 

Art. 289. - Elementele de sprijin national/National Support Elements - NSEs sunt structuri cu caracter întrunit, destinate sustinerii componentelor terestră si aeriană ale contingentelor nationale ale României, cu rol esential în realizarea desfăsurării, rotirii si, respectiv, a evacuării strategice a fortelor românesti în/din teatrele de operatii situate în afara teritoriului national.

Art. 290. - La înfiintarea NSE se au în vedere:

a) încheierea unor acorduri de sprijin logistic reciproc cu celelalte structuri logistice multinationale ce actionează în teatru;

b) amenajarea unor capacităti de depozitare de dimensiuni moderate, în functie de necesarul de resurse materiale al fortelor dislocate;

c) necesitatea existentei unor ofiteri de legătură în punctele de îmbarcare-debarcare si alte zone de interes;

d) asistenta de specialitate în domeniul logistic si accesul la bazele de date ale Centrelor logistice multinationale;

e) implicarea unitătilor multinationale logistice integrate si a unitătilor multinationale medicale integrate;

f) utilizarea unor elemente de infrastructură de telecomunicatii;

g) utilizarea unor furnizori locali de servicii logistice privind manipularea mărfurilor, facilităti de depozitare, furnizarea de utilităti.

Art. 291. - Instalarea NSE în teatrul de operatii comportă următoarele faze:

a) analiza concluziilor rezultate în urma executării recunoasterilor strategice;

b) analiza statului de organizare;

c) elaborarea variantelor de instalare;

d) elaborarea studiului de fezabilitate si alegerea variantei optime de instalare.

Art. 292. - În cadrul procesului de înfiintare a NSE al reprezentantelor României la comandamentele militare internationale si al personalului din Ministerul Apărării care încadrează functii în cadrul acestor comandamente se vor avea în vedere:

a) precizarea detaliilor privind reprezentanta, personalul si comandamentul militar international în care acesta îsi desfăsoară activitatea;

b) analiza statului de organizare al acestor structuri;

c) precizarea misiunilor specifice elementului;

d) elaborarea cerintelor, potrivit misiunilor;

e) selectarea functionalitătilor pe care urmează să le îndeplinească;

f) gruparea functionalitătilor selectate si proiectarea structurii;

g) identificarea personalului care urmează să încadreze functii în cadrul NSE.

 

SECTIUNEA a 3-a

Organizarea si functionarea NSE

 

Art. 293. - (1) O structură flexibilă a NSE se realizează prin proiectarea din timp a unor module functionale standardizate, capabile să îndeplinească toate functionalitătile specifice.

(2) Structura generică prezintă două categorii de module functionale:

a) module functionale de management;

b) module functionale de executie.

Art. 294. - (1) Pentru asigurarea unui management coerent, în structura NSE functionează Centrul logistic operational, care este în măsură să monitorizeze si să coordoneze permanent activitătile de natură logistică din Zona de sprijin de spate.

(2) Centrul logistic operational are în componentă:

a) Modulul de management logistic;

b) Modulul de management al miscării si transporturilor;

c) Modulul de management al sprijinului medical;

d) Modulul de management al serviciilor de personal;

e) Modulul de management CIMIC;

f) Modulul de management al sprijinului HN;

g) Modulul de management al contractelor;

h) Modulul de management al sprijinului de geniu de infrastructură pentru logistică.

Art. 295. - (1) Modulul functional de executie cuprinde Grupul de sprijin si structurile pentru asigurarea serviciilor de personal.

(2) Dimensiunile acestor structuri specifice sunt variabile si se stabilesc în functie de tipul si mărimea structurilor pe care le sprijină în teatrul de operatii.

Art. 296. - NSE al reprezentantelor României la comandamentele militare internationale si al personalului din Ministerul Apărării care încadrează functii în cadrul acestor comandamente sunt structuri destinate îndeplinirii misiunilor de sprijin de natură logistică, administrativă si de personal.

 

CAPITOLUL IX

Hrănirea, echiparea, cazarea, asistenta medicală si acordarea indemnizatiei de muncă prizonierilor de război

 

Art. 297. - (1) Organizarea hrănirii prizonierilor de război din centrul/punctul de strângere a prizonierilor al marii unităti/unitătii se execută prin grija sefului structurii logistice.

(2) Hrănirea prizonierilor de război se face în limita normelor stabilite pentru acestia.

(3) Alimentele se aprovizionează din depozitele esaloanelor superioare sau prin folosirea resurselor locale.

(4) Prepararea hranei pentru prizonieri se face separat, cu mijloace destinate acestui scop, folosind ca mână de lucru prizonierii.

Art. 298. - Echiparea prizonierilor de război se face cu echipament provenit din capturi, iar când acesta nu este în cantitate suficientă se foloseste echipamentul din dotarea trupelor proprii de la care au fost scoase însemnele distinctive/epoletii, semnele de armă, petlitele, nasturii, emblemele, luându-se măsuri pentru curătarea si întretinerea celui retras de la prizonieri, în vederea refolosirii acestuia.

Art. 299. - Articolele de îmbrăcăminte si obiectele de uz personal, în totalitate, precum si căstile metalice, măstile contra gazelor si orice fel de obiecte care le-au fost date pentru protectia personală rămân în posesia prizonierilor.

Art. 300. - (1) Cazarea prizonierilor de război se face în constructii militare si civile, de regulă în baracamente izolate, în afara căilor de comunicatie principale si a centrelor aglomerate, la depărtare de zona actiunilor si obiectivelor militare, economice si de altă natură.

(2) La cazare trebuie să se tină seama de moravurile si obiceiurile prizonierilor, iar locurile de folosintă individuală sau colectivă să fie ferite de umiditate, încălzite si iluminate, dotate cu cazarmament corespunzător.

(3) Prizonierii de război femei se cazează separat de prizonierii de război bărbati.

Art. 301. - (1) Asistenta medicală a prizonierilor de război se organizează de medicul-sef sau de medicii din compunerea personalului administrativ al centrului/punctului de strângere a prizonierilor si al convoiului.

(2) Controlul medical al acestora se execută cel putin o dată pe lună.

Art. 302. - (1) Prizonierii răniti sau bolnavi sunt transportati separat, organizându-se acordarea ajutorului medical pe timpul deplasării si, la nevoie, spitalizarea lor, sub pază, în orice formatiune medicală ce poate să-i trateze.

(2) Pe timpul captivitătii, prizonierii de război beneficiază de regimul prevăzut în conventiile internationale în vigoare si rămân în evidenta Crucii/Semilunii Rosii.

Art. 303. - Cuantumul indemnizatiei de muncă datorate prizonierilor de război, conform art. 62 al Conventiei de la Geneva din 12 august 1949, este stabilit potrivit actelor normative în vigoare.

Art. 304. - Puterea detinătoare a prizonierilor de război este obligată să aducă la cunostinta acestora cuantumul indemnizatiilor de muncă zilnice pe care le-a fixat.

 

CAPITOLUL X

Sistemul informatic logistic

 

Art. 305. - Sistemul informatic integrat de prelucrare a informatiilor specifice este definit ca un ansamblu de operatii, metode, procedee, mijloace tehnico-manuale, mecanice si, în special, automatizate si suporturi materiale, folosite în procesul complex de culegere, înregistrare, prelucrare, transmitere, analiză, valorificare, păstrare, fără transcrieri repetate ale datelor centralizate de la toate structurile de sprijin logistic, necesare în vederea desfăsurării optime a tratării informatiilor.

Art. 306. - Sistemul informatic logistic este destinat modelării functionale a sistemului logistic integrat pentru a acoperi următoarele arii functionale: miscarea, transporturile strategice, cererea de materiale, achizitia, expedierea si receptia produselor, gestionarea stocurilor pe cele 5 clase de materiale, gestiunea mijloacelor fixe.

Art. 307. - În conditiile informatizării logisticii până la nivel batalion/similar, sistemul informatic functionează cu mijloace electronice de calcul în etapele de pregătire a operatiei de apărare sau ofensive, când sistemul logistic functionează în localităti; acest lucru nu este posibil întotdeauna, pe timpul ducerii operatiei, din cauza inexistentei tuturor conditiilor de sigurantă în functionarea calculatoarelor electronice aflate în dotarea logisticii.

Art. 308. - Sistemul informatic logistic, la nivelul categoriilor de forte, imprimă structurilor logistice, la toate nivelurile, operativitate, sigurantă, continuitate si flexibilitate.

Art. 309. - Prin constructia sa, sistemul informatic logistic trebuie să satisfacă următoarele cerinte:

a) să fie economic;

b) să fie usor de utilizat;

c) să dispună de o structură modulară;

d) să fie flexibil si usor de implementat;

e) să dispună de facilităti în vederea extinderii atât a softului, cât si a structurii;

f) să permită includerea programelor de evidentă, mentenantă, asistentă etc.;

g) să dispună de o bună documentare care să includă specificatii de sistem, manuale de utilizare si manuale de operare.

Art. 310. - Rezolvarea unor probleme informationale specifice, care necesită prelucrarea datelor si a ansamblului activitătilor decizionale, se bazează pe utilizarea unor pachete de programe si aplicatii ce trebuie să reflecte cu fidelitate conceptia de organizare, asigurare si executare a actiunilor logistice de către marile unităti si unitătile din fortele terestre, aeriene si navale, prevăzută în reglementările militare în vigoare.

Art. 311. - Programele informationale trebuie să fie în măsură ca, prin prelucrarea si sintetizarea informatiilor existente în baza de date, să prezinte, la cerere, situatii si analize exprimate sub formă alfanumerică si grafică privind:

a) necesarul si existentul în forte logistice, mijloace de luptă, armament si munitii, tehnică si materiale, pe mari unităti si unităti subordonate categoriilor de forte;

b) stocurile de munitii, carburanti-lubrifianti, alimente si echipament, pe teritoriul national, în bazele logistice si la marile unităti tactice;

c) retelele de comunicatie rutiere si feroviare, pe judete, zone de operatii si pe întregul teritoriu national;

d) retelele de transport prin conducte al carburantilor si al gazelor naturale;

e) continutul sintezelor si al rapoartelor specifice, pe linia sprijinului logistic;

f) sinteze informative transmise periodic unitătilor si marilor unităti de logistică;

g) continutul mesajelor si al documentelor tipizate utilizate pentru conducerea sprijinului logistic;

h) continutul documentelor operative elaborate, asigurarea transmiterii acestora, integral sau în extras, către subordonati;

i) pierderile în tehnică ale marilor unităti si unitătilor tactice

în actiunile militare duse pe timpul războiului, pe zile, luni, ani;

j) consumurile de munitii si materiale în diferite situatii:

ofensivă, apărare, contraatac etc. ale marilor unităti si unitătilor tactice, pe zile, luni, ani.

Art. 312. - Sistemul informatic logistic are în vedere circuitul informational logistic privind aprovizionarea, mentenanta si transportul bunurilor materiale, iar pentru ca acesta să fie flexibil si usor de dezvoltat trebuie să aibă o configuratie modulară.

 

CAPITOLUL XI

Dispozitii finale

 

Art. 313. - Comandantii/sefii structurilor interesate dispun măsuri specifice de organizare a studierii, cunoasterii si aplicării prevederilor prezentului regulament de către personalul din subordine în părtile care îl privesc.

Art. 314. - Anexa face parte integrantă din prezentul regulament.

*

Prezentul regulament implementează Acordul de standardizare NATO STANAG 2182, AJP-(4), Doctrina logisticii întrunite aliate, editia a 2-a.

 

 

ANEXĂ

la regulament

 

GLOSAR

cu termeni operationali specifici logisticii

 

TERMENUL OPERATIONAL

DEFINITIA

asigurarea căilor de comunicatie

totalitatea activitătilor care cuprind: alegerea, recunoasterea si pregătirea căilor rutiere, feroviare, aeriene si navale; repararea, restabilirea, întretinerea si mentinerea în stare de viabilitate a acestora, a lucrărilor de artă, aerodromurilor si instalatiilor portuare; organizarea si  desfăsurarea serviciului de comenduire si îndrumare a circulatiei; cercetarea de radiatie, chimică si biologică,  de pe căile de comunicatie; paza si apărarea lucrărilor de artă de pe căile de comunicatie

axă de aprovizionare si evacuare

itinerar stabilit în fâsia de actiune a trupelor, pe care se organizează aprovizionarea trupelor, evacuarea tehnicii defecte/deteriorate, rănitilor, materialelor excedentare etc. captură tehnica, materialele, fondurile si bunurile de orice natură în stare de întrebuintare sau deteriorate, obtinute ca urmare a operatiunilor de război, cucerite prin luptă sau abandonate de inamic

cartiruire

ansamblu de activităti ce se execută în scopul asigurării cu terenuri, constructii si instalatii specifice exploatării, al întretinerii si reparării tehnicii si materialelor, al cazării personalului în clădiri, corturi, adăposturi, al prevenirii si stingerii incendiilor

caracteristici operationale

criterii militare specifice impuse tehnicii militare sau unor instalatii si echipamente pentru a răspunde unei nevoi operationale specifice.

circuit de aprovizionare

traseul parcurs, mijloacele utilizate si structurile implicate în realizarea aprovizionării si transporturilor

complet de materiale

gruparea unor bunuri/piese, scule, agregate, ansamble si subansamble, accesorii etc. stabilite a fi folosite sau consumate împreună pentru executarea unei anumite activităti

debarcare

procedeul de desantare prin care fortele/tehnica de luptă si materialele sunt descărcate după aterizarea aeronavelor/navelor pe aerodromurile/porturile sau terenurile de aterizare

delestare

procedeul de desantare prin care materialele introduse în containere speciale sunt aruncate din aeronave de la înăltimi si cu viteze mici

distributie de materiale

totalitatea măsurilor economice sau organizatorice pentru dirijarea si transmiterea fluxului de mărfuri de la producător la consumator, îndeplinind următoarele functii: schimbarea proprietătii asupra bunului; deplasarea produselor, respectiv transportul, stocarea, manipularea, ambalarea etc.; alegerea si utilizarea canalelor de distributie

esalon de materiale

grupare de autovehicule încărcate cu materiale constituită temporar din cadrul subunitătilor, unitătilor si marilor unităti de logistică, destinată să execute aprovizionarea trupelor în anumite situatii: forte care actionează pe directii independente, peste obstacole naturale, în  încercuire etc.

esalonarea stocurilor

repartizarea principalelor stocuri de produse si materiale pe diferite esaloane si în anumite proportii, conform normelor si tabelelor de înzestrare, care asigură un minim de cantităti de materiale cu care trupele pot intra în orice moment în luptă/operatie sau pot duce actiuni militare un anumit timp

evacuare

1. procesul miscării oricărei persoane care este rănită, accidentată sau bolnavă spre si/sau dinspre baze de tratament medical;

2. trecerea de personal (militar sau civil), animale sau materiale dintr-un loc dat în altul;

3. procesul controlat de colectare, clasificare si expediere de material nereparabil sau abandonat pentru valorificare, întretinere, informare tehnică sau pentru baze de deseuri, după caz

grad de suport logistic

măsura în care formatiunile logistice pot acoperi necesitătile beneficiarilor

loc de îmbarcare-debarcare

totalitatea instalatiilor si amenajărilor care pot asigura operatiunea de îmbarcare-debarcare a unui esalon militar

manevră de materiale

activitatea de redistribuire a materialelor între mari unităti, unităti si subunităti, în scopul completării stocurilor, în situatii în care aceasta nu se poate face prin primiri de la esalonul superior. Se realizează în strânsă concordantă cu manevra fortelor si mijloacelor, precum si cu cerintele impuse de ducerea operatiei. Manevra de materiale se poate executa din adâncime spre înainte, de-a lungul frontului si de pe o directie pe alta

mentenantă

componenta logisticii care cuprinde totalitatea actiunilor întreprinse pentru a mentine sau restabili tehnica la caracteristicile specifice. Aceasta include: controlul, testarea, întretinerea, clasificarea, recuperarea, evacuarea, repararea, reconstructia si reclamatiile

reaprovizionare

actiunea de completare a stocurilor în scopul mentinerii nivelului cerut de aprovizionare

rechizitie

o solicitare imperativă, în special pentru personal, provizii sau servicii autorizate, care nu este valabilă fără o cerere specifică

resurse logistice

totalitatea mijlocelor materiale si a unitătilor de prestări de servicii existente într-un spatiu geografic determinat care pot fi folosite pentru realizarea sprijinului logistic al trupelor

sursă de aprovizionare

institutia militară sau civilă care poate furniza produse si materiale necesare completării consumului si distrugerilor provocate de inamic

 

MINISTERUL AGRICULTURII SI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

privind recunoasterea Acordului interprofesional pentru sfecla de zahăr - recolta anului de comercializare 2008-2009

 

Văzând Referatul de aprobare nr. 116.807 din 23 aprilie 2008 al Directiei generale de implementare politici agricole, având în vedere prevederile art. 2 pct. 11 lit. b, ale art. 6, precum si prevederile din anexa II la Regulamentul Consiliului (CE) nr. 318/2006 privind organizarea comună a pietelor în sectorul zahărului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 58 din 28 februarie 2006, p. 1-31,

în temeiul prevederilor art. 7 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 385/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale,

ministrul agriculturii si dezvoltării rurale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se recunoaste de către Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale Acordul interprofesional pentru sfecla de zahăr - recolta anului de comercializare 2008-2009, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Contractele de producere, cumpărare, livrare si plată a sfeclei de zahăr destinate industrializării din recolta anului de comercializare 2008-2009, încheiate între producătorii de sfeclă de zahăr si societătile comerciale producătoare de zahăr din sfeclă de zahăr, vor respecta conditiile stabilite în Acordul interprofesional pentru sfecla de zahăr.

Art 3. - Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale, prin Directia generală de implementare politici agricole, directiile pentru agricultură si dezvoltare rurală judetene si a municipiului Bucuresti si Agentia de Plăti si Interventie pentru Agricultură vor urmări si vor controla modul de aplicare a prevederilor prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii si dezvoltării rurale,

Dacian Ciolos

 

Bucuresti, 23 aprilie 2008.

Nr. 243.

 

ANEXĂ

 

ACORD INTERPROFESIONAL

pentru sfecla de zahăr - recolta anului de comercializare 2008-2009

 

Membrii Organizatiei Interprofesionale Nationale ,,Zahărul” din România, denumită în continuare O.I.N.Z.R., si anume:

• Federatia Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr din România;

• Asociatia ,,Patronatul Zahărului din România”,

în baza art. 8 lit. k) alin. 7 din statutul O.I.N.Z.R. au încheiat prezentul acord interprofesional, denumit în continuare AIP, privind contractarea, producerea, transportul, receptia si plata sfeclei de zahăr din recolta anului de comercializare 2008-2009, destinată industrializării.

Pezentul AIP a luat în considerare toate regulamentele si prevederile europene recente în domeniu si îndeosebi regulamentele (CE) nr. 318/2006, (CE) nr. 319/2006, (CE) nr. 950-952/2006, (CE) nr. 290/2007, (CE) nr. 551/2008, (CE) nr. 1.261/2008, (CE) nr. 1.913/2006.

 

ARTICOLUL 1

Obiectivele si durata AIP

 

1.1. AIP îsi propune să reglementeze de o manieră unitară la nivel national relatiile dintre parteneri (cultivatori de sfeclă de zahăr, respectiv societăti procesatoare de sfeclă de zahăr).

1.2. AIP îsi propune să asigure contractul de bază privind producerea, cumpărarea, livrarea si plata sfeclei de zahăr, al cărui model este cuprins în anexa la pezentul AIP, precum si clauzele generale ale acestuia, respectând interesele generale ale partenerilor din filiera zahărului.

1.3. AIP îsi propune să asigure cadrul general de functionare si dezvoltare a industriei zahărului din România si integrarea acestuia în structurile europene.

1.4. AIP îsi propune să asigure durabilitate sectorului agroindustrial al filierei zahărului, contribuind la cresterea productiei nationale de zahăr la un nivel care să pună în valoare potentialul culturii de sfeclă de zahăr din România si să satisfacă necesarul national de consum.

1.5. AIP este valabil pentru campania de sfeclă de zahăr din anul de comercializare 2008-2009, clauzele generale putând fi modificate prin negocieri între cei doi membri ai O.I.N.Z.R. si Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale, denumit în continuare MADR, până cel mai târziu la 1 martie 2008.

1.6. Respectarea clauzelor prezentului AIP este obligatorie pentru toti membrii afiliati celor două structuri profesionale semnatare.

1.7. AIP este aprobat anual de către MADR si pus în aplicare prin ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale.

Definitii:

zahăr în cotă - cota de productie de zahăr alb echivalent alocată unei societăti producătoare de zahăr, destinată desfacerii pe piata comunitară;

sfeclă de zahăr în cotă - toate cantitătile de sfeclă de zahăr procesate pentru a obtine zahăr în cotă;

zahăr în afara cotei - productia de zahăr alb echivalent care se obtine peste cota de productie alocată (zahăr în cotă) si care este destinată exportului extracomunitar sau pentru producerea de zahăr industrial ori a surplusului de zahăr. Cantitătile de zahăr produse în afara cotei într-un an de comercializare pot fi transferate (carry forward) în anul de comercializare următor, decizia apartinând exclusiv societătilor procesatoare de zahăr.

Cantitătile de zahăr astfel transferate vor fi considerate ca fiind primele cantităti de zahăr din cotă procesate în cadrul cotei anului următor;

sfeclă de zahăr în afara cotei - toate cantitătile de sfeclă de zahăr procesate pentru a obtine zahăr în afara cotei;

zahăr industrial - cantitatea de zahăr, peste cantitătile de zahăr în cotă, care este destinată utilizării în anumite industrii, precum cea producătoare de bioetanol, de rom, pentru anumite produse farmaceutice, drojdie, „rinse appelstroop” si altele, conform art. 13 alin. (1)-(3) din Regulamentul (CE) nr. 318/2006 si anexei la Regulamentul (CE) nr. 967/2006;

surplus de zahăr - cantitatea de zahăr atribuită unui anumit an de comercializare, suplimentar zahărului în cotă si zahărului industrial;

an de comercializare - perioada începând cu data de 1 octombrie si sfârsind cu data de 30 septembrie a anului calendaristic următor. Anul de comercializare 2008-2009 începe la data de 1 octombrie 2008 si se termină pe data de 30 septembrie 2009;

societate procesatoare de zahăr - organizatia economică independentă si constituită legal care operează pe răspunderea sa una sau mai multe fabrici de zahăr. Societătile producătoare de zahăr trebuie să fie agreate de către statul membru, pe baza capabilitătii profesionale dovedite de a produce zahăr si conformării acesteia cu cerintele privind furnizarea de informatii specifice si acceptarea verificării acestora.

 

ARTICOLUL 2

Clauze generale

 

2.1. Părtile au căzut de acord ca pentru recolta anului de comercializare 2008-2009 să colaboreze în vederea obtinerii unei cantităti de zahăr alb din sfeclă de zahăr, care să acopere cota natională (104.688,82 tone de zahăr alb) si eventualele cantităti de zahăr din afara cotei (industrial sau în surplus), ca urmare a angajamentelor implicite si explicite legate de producerea cotei de productie de zahăr din sfeclă asumate de societătile procesatoare de zahăr si de MADR. Cota natională mentionată mai sus poate fi redusă prin adoptarea regulamentelor europene care prevăd retrageri temporare de cotă pentru respectivul an de comercializare si potrivit art. 11 alin. (1)-(3) din Regulamentul (CE) nr. 318/2006.

2.2. În functie de cotele de productie alocate, societătile procesatoare de zahăr vor determina cantitatea minimă realizabilă de sfeclă de zahăr si suprafata necesară a fi contractată, pe care le vor comunica asociatiilor de cultivatori de sfeclă de zahăr din zona de aprovizionare până la începerea campaniei de contractare a sfeclei de zahăr.

2.3. Între cultivator si fabrică va fi încheiat un contract de producere, cumpărare, livrare si plată (denumit în continuare CPCLP, anexat la prezentul AIP), recunoscut de MADR prin ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale, pentru recolta anului de comercializare 2008-2009.

2.4. CPCLP se vor încheia până la data de 1 mai 2008 si, conform prevederilor pct. 2.2, situatia finală va fi transmisă la MADR până la data de 15 mai 2008, prin intermediul Asociatiei „Patronatul Zahărului din România”.

2.5. CPCLP este semnat de ambii parteneri si este obligatoriu în toate atributele sale pentru acestia.

2.6. CPCLP este documentul în care se stabilesc clauze contractuale speciale privind relatia dintre un cultivator definit si societatea procesatoare de zahăr cu care acesta a încheiat angajamentul.

2.7. Clauzele CPCLP nu pot anula clauzele generale ale AIP, care îl însotesc de drept pe toată perioada valabilitătii lui.

2.8. Partenerii CPCLP pot denunta în caz de litigiu doar clauzele derivate din acesta, nu si clauzele AIP.

2.9. CPCLP si AIP pot fi utilizate în relatii comerciale si de parteneri neafiliati celor două structuri reprezentative, cu mentiunea că acestia nu beneficiază de clauzele privind concilierea interprofesională.

 

ARTICOLUL 3

Modul de aplicare a AIP

 

3.1. Prezentul AIP reprezintă vointa partenerilor asociati în structuri profesionale reprezentative, clauzele acestuia fiind obligatorii din momentul semnării lui.

3.2. AIP poate fi modificat anual prin negocieri între cei doi parteneri semnatari, în perioada desemnată la pct. 1.5.

3.3. Partenerii vor supraveghea aplicarea AIP în toate cazurile în care unul sau mai multi membri ai structurii profesionale reprezentative sunt implicati într-o activitate contractuală derivată din prezentul acord si pasibilă de atingerea de o manieră păgubitoare a uneia dintre părti.

3.4. CPCLP poate cuprinde clauze complementare specifice, care au caracter limitat la cei doi parteneri semnatari, care nu anulează stipulatiile AIP, nici în litera si nici în spiritul lor, si care nu modifică conventia de bază privind respectarea intereselor generale ale partenerilor.

3.5. Clauzele speciale ale CPCLP sunt negociate între cei doi parteneri si pot fi modificate de către acestia prin acte aditionale, pentru clauzele care nu afectează parametrii de productie; clauzele speciale ale CPCLP nu pot fi extinse asupra AIP aferent campaniei din care acesta a fost derivat.

 

ARTICOLUL 4

Forta majoră

 

În caz de fortă majoră justificată prin documente de constatare, prezentul AIP încetează, partial sau total, să producă efecte. Forta majoră poate fi invocată de către oricare dintre părti si se răsfrânge si asupra CPCLP.

 

ARTICOLUL 5

Concilierea si arbitrajul

 

Litigiile referitoare la aplicarea prezentului AIP si a CPCLP se supun reglementărilor în vigoare relative la conciliere si arbitraj. Părtile convin ca litigiile să fie solutionate pe cale amiabilă si să se adreseze instantei numai după epuizarea procedurilor de conciliere.

 

ARTICOLUL 6

Cotizatiile profesionale si interprofesionale

 

6.1. Părtile semnatare ale prezentului AIP au convenit asupra necesitătii ca societătile procesatoare de zahăr să opereze în numele cultivatorilor de sfeclă de zahăr la prelevarea cotizatiei profesionale în cuantum de 0,8 lei/tonă de sfeclă de zahăr neto de plată predată. Această prevedere va fi inclusă în mod obligatoriu în CPCLP încheiat cu fiecare societate procesatoare de zahăr. Suma încasată va fi virată astfel: 49% către Federatia Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr din România, denumită în continuare FCSZR, 2% către O.I.N.Z.R. si 49% asociatiilor cultivatorilor din zona fiecărei societăti procesatoare de zahăr.

Sumele încasate vor fi incluse în bugetul de venituri si cheltuieli al fiecărei organizatii.

6.2. Plata cotizatiilor se face până la sfârsitul campaniei de recoltare, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2008. În cazurile în care recoltarea sau predarea la societatea procesatoare de zahăr se prelungeste după această dată, termenul-limită se poate prelungi, dar nu mai târziu de 15 februarie 2009.

6.3. Calcularea cotizatiilor se face la tona netă de plată, livrată de către cultivator societătii procesatoare de zahăr si receptionată prin aplicarea baremului de echivalentă, atât pentru sfecla de zahăr în cotă, cât si pentru cel în afara cotei.

 

ARTICOLUL 7

Producerea/cultivarea sfeclei de zahăr

 

7.1. CPCLP vor specifica atât suprafata ce se doreste a fi cultivată, cât si productia netă de zahăr alb scontată a se obtine, separat în cotă si în afara cotei de productie.

Contractantii de sfeclă de zahăr, asociati sau neasociati în structuri profesionale sau interprofesionale, si societătile procesatoare de zahăr pot să asigure (contra cost) la cerere:

• sământa de sfeclă de zahăr necesară înfiintării culturii, pentru suprafata contractată, direct sau prin societăti comerciale specializate;

• serviciile de îndrumare tehnologică a cultivatorilor, indiferent de suprafata/cantitatea contractată.

7.2. Sământa de sfeclă de zahăr asigurată de către societatea procesatoare de zahăr va fi pusă la dispozitia cultivatorului până la data stipulată în CPCLP si, eventual, va fi tratată standard cu insecticide si fungicide.

7.3. Cultivatorii se obligă să respecte tehnologia recomandată de fabrică si să permită accesul reprezentantilor acesteia pentru a executa monitorizarea evolutiei culturii, obligându-se să execute lucrările tehnologice solicitate de acestia la termenele stabilite.

7.4. Periodic, de la începerea contractării si până la terminarea recoltării si prelucrării sfeclei de zahăr, societătile procesatoare de zahăr se obligă să transmită datele statistice specifice către Asociatia „Patronatul Zahărului din România”. Ca un minim de informatii necesar, fiecare societate procesatoare de zahăr are obligatia transmiterii de date privind cantitătile de zahăr din sfeclă în cota pentru care s-au încheiat contracte de livrare, continutul de zahăr stipulat si estimat, precum si randamentul preconizat. MADR are dreptul să ceară si să obtină si alte informatii pe care le consideră necesare.

 

ARTICOLUL 8

Recoltarea sfeclei de zahăr

 

8.1. Recoltarea sfeclei de zahăr se face din initiativa societătii procesatoare de zahăr, de comun acord cu cultivatorii.

8.2. Cultivatorii se obligă să respecte datele de începere a recoltării si de punere la dispozitie a sfeclei de zahăr, dacă acestea le-au fost aduse la cunostintă, conform graficelor convenite.

8.3. Societatea procesatoare de zahăr poate stabili data-limită a terminării recoltatului si a receptiei.

8.4. Depăsirea cu două zile a datei-limită de receptie poate atrage refuzul societătii procesatoare de zahăr de a receptiona sfecla de zahăr, cantitătile aferente decăzând din clauzele AIP si CPCLP, sub rezerva întelegerilor particulare ale părtilor semnatare ale CPCLP de extindere a perioadei respective.

 

ARTICOLUL 9

Transportul sfeclei de zahăr

 

9.1. Transportul sfeclei de zahăr de pe câmp la bazele de preluare pentru transport cu mijloacele societătii procesatoare de zahăr se efectuează si se suportă de cultivator. Transportul sfeclei de zahăr de la bazele de preluare la societatea

procesatoare de zahăr se efectuează si se suportă de către societatea procesatoare de zahăr.

9.2. Sub rezerva conventiilor particulare răspunzând regulilor sau obiceiurilor locale valabile înaintea campaniei agricole a anului de comercializare 2008-2009, CPCLP pot deroga de la prevederile pct. 9.1.

 

ARTICOLUL 10

Receptia sfeclei de zahăr

 

10.1. Partenerii au convenit ca receptia sfeclei de zahăr din recolta anului de comercializare 2008-2009 să fie efectuată cantitativ si calitativ, cu respectarea prevederilor Regulamentului (CE) nr. 318/2006.

10.2. CPCLP va preciza modul în care se face receptia sfeclei de zahăr atât calitativ, cât si cantitativ.

Pentru recolta anului de comercializare 2008-2009, sfecla de zahăr de calitate standard trebuie să fie:

• de calitate bună, sănătoasă si prezentată în conditii acceptabile de comercializare;

• cu un continut de zahăr de 16% la punctul de receptie.

 

ARTICOLUL 11

Pretul sfeclei de zahăr

 

Sfecla de zahăr în cotă

11.1. Părtile au convenit că pentru recolta anului de comercializare 2008-2009 pretul minim pentru sfecla de zahăr în cotă, de calitate standard, să fie de 27,83 euro/tonă, în conditia de livrare ex-loc de receptie convenit cu procesatorul.

Pretul se calculează si se plăteste în lei, la cursul de schimb stabilit de regulamentele europene în vigoare [Regulamentul (CE) nr. 1.913/2006].

11.2. Pretul sfeclei de zahăr se poate majora/diminua în functie de continutul în zahăr, astfel:

a) pentru fiecare 0,1% continut de zaharoză, pretul se majorează cu minimum:

(i) 0,9% pentru continut de zaharoză peste 16%, dar nu mai mult de 18%;

(ii) 0,7% pentru continut de zaharoză peste 18%, dar nu mai mult de 19%;

(iii) 0,5% pentru continut de zaharoză peste 19%, dar nu mai mult de 20%;

b) pentru fiecare 0,1% continut de zaharoză, pretul se diminuează cu maximum:

(i) 0,9% pentru continut de zaharoză sub 16%, dar nu mai putin de 15,5%;

(ii) 1% pentru continut de zaharoză sub 15,5%, dar nu mai putin de 14,5%.

Pretul pentru sfecla de zahăr cu un continut de zaharoză peste 20% nu trebuie să fie mai mic decât pretul minim ajustat conform lit. a) pct. (iii).

În completarea celor de mai sus, pentru sfecla de zahăr cu un continut de zaharoză peste 20% si sub 14,5%, CPCLP poate stipula alte procente de crestere/diminuare.

11.3. Preturile minime sus-mentionate se aplică cantitătilor nete de sfeclă de zahăr predate si receptionate de societătile procesatoare de zahăr, în conformitate cu stipulatiile CPCLP privind continutul de corpuri străine si pământ aderent.

Se stabileste ca sfecla de zahăr acceptabilă pentru prelucrare să aibă un continut minim de zaharoză de 13,5%.

Pentru sfecla de zahăr cu un continut de zaharoză sub pragul minim acceptabil mentionat mai sus, societătile procesatoare de zahăr au dreptul de a refuza preluarea acesteia.

Sfecla de zahăr în afara cotei

Pentru cantitătile de sfeclă de zahăr în afara cotei, pretul si conditiile de achizitie sunt stipulate separat în CPCLP si se negociază fără restrictii între părtile implicate. Societatea producătoare de zahăr are dreptul de a decide dacă si conditiile în care acceptă o cantitate de sfeclă în afara cotei de productie.

Dacă societatea procesatoare de zahăr nu a încheiat CPCLP (până la data-limită mentionată la pct. 2.4) pentru întreaga cantitate de sfeclă de zahăr necesară producerii cotei de productie alocate si la pretul minim, aceasta este obligată să plătească pretul minim stipulat mai sus pentru întreaga cantitate de sfeclă de zahăr pe care o procesează în anul de comercializare 2008-2009.

 

ARTICOLUL 12

Plata materiei prime

 

12.1. Părtile au convenit ca plata materiei prime receptionate să se facă:

- o treime până la data de 30 decembrie 2008;

- o treime până la data de 31 ianuarie 2009;

- integral până la data de 31 martie 2009.

12.2. Sub rezerva conventiilor particulare ce răspund regulilor sau obiceiurilor locale valabile înaintea campaniei agricole a anului de comercializare 2008-2009, CPCLP pot deroga de la prevederile pct. 12.1.

12.3. Modalitatea de plată convenită de părti se negociază între părti si se va stipula în CPCLP.

 

ARTICOLUL 13

Alte drepturi ale cultivatorilor

 

13.1. În privinta borhotului rezultat în urma procesării sfeclei de zahăr, CPCLP poate prevedea că:

a) borhotul umed corespunzător prelucrării întregii cantităti de sfeclă de zahăr livrate către societatea procesatoare de zahăr va fi livrat gratuit către furnizorii de sfeclă de zahăr, în conditia de livrare ex-fabrică;

b) numai o parte a borhotului, presat, uscat sau uscat si amestecat cu melasă, va fi livrat gratuit de societatea procesatoare de zahăr către furnizorii de sfeclă de zahăr, în conditia de livrare ex-fabrică;

c) borhotul presat sau uscat va fi livrat gratuit către furnizorii de sfeclă de zahăr în conditia de livrare ex-fabrică, dar cu plata costurilor de presare sau uscare;

d) societatea procesatoare de zahăr va plăti furnizorului de sfeclă de zahăr compensatii care să tină cont de posibilitătile de vânzare a borhotului.

13.2. În cazul în care mai multe prevederi se pot aplica cantitătilor de sfeclă de zahăr livrabile, CPCLP trebuie să mentioneze toate punctele care se pot aplica.

 

ARTICOLUL 14

Alocarea cotei de cultivare a sfeclei de zahăr în cotă

 

14.1. Societătile producătoare de zahăr vor încheia contracte de livrare de sfeclă de zahăr în cotă, luând în considerare eficienta agricolă în ceea ce priveste costurile de transport si randamentul culturii sfeclei de zahăr. Având în vedere cresterea competitivitătii în acest sector si necesitatea de a atinge performantele agriculturii europene, procesatorii de zahăr din sfeclă au libertatea de a-si modifica politica de achizitie a sfeclei de zahăr după fiecare an de comercializare si să reconsidere contractele de livrare a sfeclei de zahăr pentru furnizorii care nu sunt competitivi.

14.2. Cotele de productie de zahăr, implicit cele de cultivare a sfeclei de zahăr, pot suferi modificări de la un an la altul si, în consecintă, societătile producătoare de zahăr pot modifica cantitătile de sfeclă de zahăr în functie de modificările de cotă

impuse de regulamentele europene.

14.3. În cazul în care procesatorii de zahăr din sfeclă vor apela la procesarea cotei în afara unitătii procesatoare respective [conform art. 6 din Regulamentul (CE) nr. 952/2006], părtile semnatare ale prezentului acord se obligă ca prima optiune pentru procesare să fie o unitate de productie din România si numai în cazul refuzului acestora sau al unei oferte necompetitive procesarea să se facă în alte tări ale Uniunii Europene. Acceptul sau refuzul unui contract de procesare se face în maximum 3 zile lucrătoare de la cererea scrisă; lipsa unui răspuns va fi considerată refuz. MADR va asigura punerea în practică a prevederilor acestui punct prin conditionarea acordului de procesare.

 

ARTICOLUL 15

Taxe si alte obligatii financiare

 

Ambele părti se obligă să plătească la timp si în cuantumul cerut taxele sau alte obligatii financiare care provin din aplicarea politicilor agricole ale Uniunii Europene si care vor fi stipulate de regulamentele si legislatia românească, cum ar fi taxa de productie, achizitia de noi cote de productie etc. CPCLP trebuie să prevadă modul de colectare si repartizare a acestor obligatii financiare, în conformitate cu prevederile legale si/sau întelegerii dintre părti.

 

Pentru Federatia

Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr

din România,

Ion Gherman,

Presedinte

Organizatia Interprofesională Natională

„Zahărul” din România,

Emilian Dobrescu,

Presedinte

Asociatia „Patronatul Zahărului

din România”,

Emilian Dobrescu,

Presedinte

Încheiat astăzi, 15 ianuarie 2008, în 4 exemplare.

 

ANEXĂ

la acordul interprofesional

 

CONTRACT

de producere, cumpărare, livrare si plată a rădăcinilor de sfeclă de zahăr (CPCLP)

 

Prezentul CPCLP este încheiat în baza pct. 1.2 din Acordul interprofesional pentru sfeclă de zahăr, aferent recoltei anului de comercializare 2008-2009.

Între:

Beneficiar: Societatea Comercială ...................................................................................... - S.A., cu sediul în ..............................................................................., str. ......................... nr. ..., reprezentată prin ................................................ (numele, prenumele si functia);

si ............................................................................................................................................................................................ (numele, prenumele si functia), având contul ............., deschis la ........ , înregistrată în registrul comertului sub nr. ...........................;

si

Furnizor ............................. /Proprietar ................, cu sediul/domiciliul în .............., str. ................ nr. ......., telefon/fax .............., reprezentat prin .......................................................................... (numele, prenumele si functia);

 

si ........................................................................................................................................................................................................... (numele, prenumele si functia);

având contul ..............................................., deschis la ........................... , înregistrată în registrul comertului la pozitia ..nr. ....................,

a intervenit următorul CPCLP, cu valoare de contract bilateral, privind producerea, cumpărarea, livrarea si plata sfeclei de zahăr.

Cursul de schimb se stabileste în conformitate cu regulamentele europene în vigoare.

Sfecla de zahăr în cotă:

Furnizorul se obligă să cultive o suprafată de .... ha cu sfeclă de zahăr, în scopul realizării unei productii nete de plată de ...... tone, care va fi predată beneficiarului conform graficului de livrare care va fi comunicat de către beneficiar. Beneficiarul se obligă să cumpere de la furnizor o cantitate de ................... tone rădăcini de sfeclă de zahăr, la un pret de ............. euro/tona de sfeclă de zahăr, în conditiile calitătii standard (de calitate bună, sănătoasă si prezentată în conditii acceptabile de comercializare, cu un continut de zahăr de 16% la punctul de receptie).

Pretul mentionat mai sus se poate modifica în functie de continutul de zaharoză la punctul de livrare, conform tabelului de echivalentă a pretului minim (în euro) pe tona de sfeclă de zahăr, potrivit anexei la prezentul contract.

Continutul de zahăr minim acceptabil pentru sfecla de zahăr destinată procesării este de 13,5%. Beneficiarul are dreptul să refuze orice cantitate de sfeclă de zahăr livrată si având sub continutul minim de zaharoză mentionat mai sus.

Sfecla de zahăr în afara cotei (dacă este cazul):

Beneficiarul se angajează să cumpere o cantitate de ........................... sfeclă de zahăr în afara cotei de productie, la pretul de .......... euro/tonă, în conditiile de livrare ............., pusă la dispozitie de furnizor.

Punctele de colectare pentru sfecla de zahăr a anului de comercializare 2008-2009 sunt: ............

Livrările de sfeclă de zahăr se desfăsoară, de regulă, în perioada ............................ .

Receptia cantitativă si controlul calitătii sfeclei de zahăr:

Receptia cantitativă si controlul calitătii sfeclei de zahăr se fac la ................., de către ............................................., prin metoda ...................................., în prezenta .................... .

Datele se vor consemna/înregistra în ................................................................... .

Alte drepturi ale cultivatorilor:

Beneficiarul va livra, iar furnizorul de sfeclă de zahăr va primi o cantitate de borhot (tăitei) în următoarele conditii: ..........................................................................................................................................................................................................

Plata taxelor si obligatiilor financiare:

Furnizorul de sfeclă de zahăr mandatează beneficiarul ca la plata sfeclei de zahăr să îi retină cotizatia de membru al FCSZR, în valoare de 0,8 lei/tona de sfeclă de zahăr neto de plată predată, si să verse aceste sume în contul si pe cheltuiala FCSZR (conf. pct. 6.1).

Noi, semnatarii prezentului CPCLP, declarăm că avem cunostintă de stipulatiile Acordului interprofesional pentru sfeclă de zahăr si de prevederile Regulamentului CE nr. 318/2006 (anexa 2) - campania agricolă a anului de comercializare 2008-2009

si ne angajăm să le respectăm în litera si în spiritul lor.

Încheiat astăzi, ..........., în ... exemplare, toate cu valoare de original.

 

Beneficiar,

............................

(numele, prenumele si semnătura)

Furnizor,

............................

(numele, prenumele si semnătura)

 

 

ANEXĂ

la CPCLP

 

TABEL

de echivalentă a pretului minim pe tona de sfeclă de zahăr, în functie e continutul de zaharoză determinat la punctul de colectare

 

Nr. crt.

Conţinutul

de sucroză (%)

la punctul

de colectare

Preţul

minim euro/tona

de sfeclă de zahăr

Nr. crt.

Conţinutul

de sucroză (%)

la punctul

de colectare

Preţul

minim euro/tona

de sfeclă de zahăr

1

13,5

CPCLP

35

16,9

30,08

2

13,6

CPCLP

36

17

30,33

3

13,7

CPCLP

37

17,1

30,59

4

13,8

CPCLP

38

17,2

30,84

5

13,9

CPCLP

39

17,3

31,09

6

14

CPCLP

40

17,4

31,34

7

14,1

CPCLP

41

17,5

31,59

8

14,2

CPCLP

42

17,6

31,84

9

14,3

CPCLP

43

17,7

32,09

10

14,4

CPCLP

44

17,8

32,34

11

14,5

23,79

45

17,9

32,59

12

14,6

24,07

46

18

32,84

13

14,7

24,35

47

18,1

33,03

14

14,8

24,63

48

18,2

33,23

15

14,9

24,91

49

18,3

33,42

16

15

25,19

50

18,4

33,62

17

15,1

25,46

51

18,5

33,81

18

15,2

25,74

52

18,6

34,01

19

15,3

26,02

53

18,7

34,20

20

15,4

26,30

54

18,8

34,40

21

15,5

26,58

55

18,9

34,59

22

15,6

26,83

56

19

34,79

23

15,7

27,08

57

19,1

34,93

24

15,8

27,33

58

19,2

35,07

25

15,9

27,58

59

19,3

35,20

26

16

27,83

60

19,4

35,34

27

16,1

28,08

61

19,5

35,48

28

16,2

28,33

62

19,6

35,62

29

16,3

28,58

63

19,7

35,76

30

16,4

28,83

64

19,8

35,90

31

16,5

29,08

65

19,9

36,04

32

16,6

29,33

66

20

36,18

33

16,7

29,58

67

>20

CPCLP

34

16,8

29,83

 

 

 

 

ACTE ALE BIROULUI ELECTORAL CENTRAL

 

BIROUL ELECTORAL CENTRAL

 

HOTĂRÂRE

privind interpretarea unor prevederi din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritătilor administratiei publice locale

 

În temeiul art. 37 alin. (1) lit. c) si alin. (5) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritătilor administratiei publice locale, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

fiind sesizat de Partidul National Liberal în legătură cu interpretarea unor prevederi ale Legii nr. 67/2004, republicată, cu modificările si completările ulterioare, privind depunerea candidaturilor, cu referire la situatia în care unul dintre candidati a decedat

după data acceptării candidaturii, dar înainte de începerea campaniei electorale,

Biroul Electoral Central hotărăste:

Articol unic. - (1) În cazul în care a intervenit decesul unuia dintre candidatii la functia de primar sau la functia de presedinte al consiliului judetean, între data acceptării candidaturii de către biroul electoral sau de către instanta de judecată si data începerii campaniei electorale (2 mai 2008, ora 7,00), formatiunea politică pe lista căreia candida persoana decedată poate depune la biroul electoral de circumscriptie competent, potrivit legii, o nouă candidatură, în locul celei lipsite de eficacitate prin decesul candidatului.

(2) Noua candidatură va urma procedurile legale de înregistrare prevăzute de art. 50 si următoarele din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritătilor administratiei publice locale, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

(3) În cazul în care birourile electorale de circumscriptie au încheiat un proces-verbal prin care constată rămânerea definitivă a candidaturilor, acestea vor proceda la modificarea acestuia, prin includerea candidaturilor noi admise.

 

Presedintele Biroului Electoral Central,

judecător Ioana Surdescu

 

Bucuresti, 30 aprilie 2008.

Nr. 44.