MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 176 (XX) - Nr. 376       LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 16 mai 2008

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 443 din 15 aprilie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 alin. 1 si art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 446 din 15 aprilie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Decizia nr. 447 din 15 aprilie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si art. 4 alin. (2) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

 

Decizia nr. 448 din 15 aprilie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale si ale art. 43 din Legea contabilitătii nr. 82/1991

 

Decizia nr. 458 din 22 aprilie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă si ale art. 238 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

152/1.025. - Ordin al ministrului comunicatiilor si tehnologiei informatiei si al ministrului economiei si finantelor pentru aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2008 al Societătii Nationale de Radiocomunicatii - S.A., la care Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei îndeplineste atributiile pe care statul român le are în calitate de actionar

 

277. - Ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale privind completarea anexei la Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 149/2005 pentru aprobarea Listei cuprinzând agentiile autorizate de clasificare a carcaselor de porcine, bovine si ovine

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 443

din 15 aprilie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 alin. 1 si art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 alin. 1 si art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Transport Public Local” - S.A. din Suceava în Dosarul nr. 4.939/39/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia comercială.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic Marcel Iulian Gaftoneanu, cu delegatie la dosar, pentru autorul exceptiei, lipsă fiind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza de află în stare de judecată.

Reprezentantul autorului exceptiei de neconstitutionalitate solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, considerând că interesul general al serviciului public e prioritar si că statul trebuie să sprijine dezvoltarea serviciului de transport public local, însă acest principiu nu are garantii suficiente. De asemenea, consideră că suspendarea executării hotărârii judecătoresti ar trebui să opereze ope legis.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 ianuarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 4.939/39/2006, Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 300 alin. 1 si art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Transport Public Local” - S.A. din Suceava în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect solutionarea unui recurs împotriva unei decizii a Curtii de Apel Suceava.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că dispozitiile criticate sunt neconstitutionale, întrucât interdictia de a exercita o cale de atac împotriva încheierii date în baza textelor de lege atacate constituie o restrângere inadmisibilă a drepturilor consacrate prin textele constitutionale invocate.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia comercială si-a exprimat opinia în sensul că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, ale art. 3, ale art. 10 si ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 300 alin. 1 si art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, cu modificările si completările ulterioare, care au următorul continut:

- Art. 300 alin. 1: „Recursul suspendă executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desfiintarea de constructii, plantatii sau a oricăror lucrări având o asezare fixă, precum si în cazurile anume prevăzute de lege.”;

- Art. 403 alin. 4: „În cazuri urgente, dacă s-a plătit cautiunea, presedintele instantei poate dispune, prin încheiere si fără citarea părtilor, suspendarea provizorie a executării până la solutionarea cererii de suspendare de către instantă. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cautiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cautiunea depusă este deductibilă din cautiunea stabilită de instantă, dacă este cazul.”

Exceptia de neconstitutionalitate se raportează la prevederile constitutionale ale art. 11 alin. (1) si (2) privind dreptul international si dreptul intern, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată si ale art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că s-a pronuntat în numeroase cazuri asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă - raportate la prevederile art. 21, art. 24 si ale art. 53 din Constitutie. Astfel, prin Decizia nr. 541/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, Curtea a retinut că dispozitiile art. 403 alin. 4 prevăd posibilitatea ca presedintele instantei să dispună, pe calea ordonantei presedintiale, suspendarea provizorie a executării până la solutionarea cererii de suspendare, care se judecă potrivit regulilor de procedură din dreptul comun. Asadar, suspendarea provizorie se dispune ca o măsură vremelnică, în scopul păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere ori al prevenirii unei pagube iminente care nu s-ar putea repara.

Împrejurarea că împotriva încheierii instantei prin care s-a dispus o asemenea suspendare provizorie nu se poate promova nicio cale de atac nu este de natură să înfrângă dispozitiile constitutionale referitoare la accesul liber la justitie, la folosirea căilor de atac si la înfăptuirea justitiei, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constitutie, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situatii juridice, iar, pe de altă parte, prevederile constitutionale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate raportată la prevederile art. 24 din Legea fundamentală, Curtea a retinut, prin Decizia nr. 8/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 17 februarie 2006, că aceste sustineri sunt neîntemeiate, având în vedere, pe de-o parte, urgenta care impune suspendarea provizorie a executării silite

- urgentă care nu îngăduie întârzieri generate de exercitarea vreunei căi de atac împotriva încheierii instantei -, iar, pe de altă parte, faptul că măsura provizorie dispusă de presedintele instantei nu îl prejudiciază pe creditor în valorificarea pretentiilor sale, acesta beneficiind de toate drepturile si garantiile procedurale, fiind apărat prin instituirea unei cautiuni de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani, cautiune menită să acopere eventualele daune cauzate acestuia prin suspendarea provizorie a executării silite.

Referitor la încălcarea dispozitiile constitutionale ale art. 44 alin. (2) privind ocrotirea în mod egal a dreptului de proprietate privată, prin Decizia nr. 456/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 28 mai 2007, Curtea a retinut că prevederea din art. 403 alin. 4 teza întâi din Codul de procedură civilă, potrivit căreia, în cazuri urgente, presedintele instantei poate dispune suspendarea executării, reprezintă o măsură cu caracter vremelnic, dispusă tocmai în scopul protejării acestui drept.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutiile deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru aceleasi argumente, Curtea constată că dispozitiile procedurale criticate nu contravin nici prevederilor art. 11 alin. (1) si (2) din Constitutie raportate la prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Referitor la pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 53 din Legea fundamentală, Curtea observă că nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de această normă constitutională, întrucât nu s-a constatat restrângerea exercitiului vreunui drept sau al vreunei libertăti fundamentale.

Având în vedere că principala critică de neconstitutionalitate este aceea a inexistentei căii de atac a încheierii prin care se dispune suspendarea provizorie a executării, Curtea constată, pentru aceleasi motive ca si cele retinute mai sus, că nici dispozitiile art. 300 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor constitutionale invocate.

Cu privire la celelalte aspecte invocate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constată că acestea reprezintă chestiuni de aplicare a legii, care intră în competenta instantelor judecătoresti.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin.(1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 alin. 1 si art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Transport Public Local” - S.A. din Suceava în Dosarul nr. 4.939/39/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 aprilie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 446

din 15 aprilie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Astra” - S.A. din Pitesti în Dosarul nr. 1.293/1.259/2007 al Tribunalului Comercial Arges.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 ianuarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 1.293/1.259/2007, Tribunalul Comercial Arges a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Astra” - S.A. din Pitesti în cadrul unei actiuni având ca obiect solutionarea unei cereri de ordonantă presedintială.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile criticate sunt neconstitutionale, întrucât instantele au dreptul să dispună suspendarea unei hotărâri a adunării generale a actionarilor (AGA) fără ca reclamantul să fie obligat la plata unei cautiuni, ceea ce face posibilă sicanarea actionarilor majoritari de către actionarii minoritari si producerea de prejudicii care nu mai pot fi reparate.

Tribunalul Comercial Arges si-a exprimat opinia în sensul că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, deoarece, în eventualitatea producerii unui prejudiciu, actionarii majoritari pot fi dezdăunati pe calea dreptului comun, astfel că dreptul acestora de proprietate nu este încălcat.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, potrivit cărora „Presedintele, încuviintând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cautiune”.

Exceptia de neconstitutionalitate se raportează la prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (1) si (2) privind dreptul de proprietate privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că s-a pronuntat cu privire la dispozitiile criticate - raportate la prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (1) si (2) -, prin Decizia nr. 1.124/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 11 decembrie 2007. Cu acel prilej, Curtea a constatat că dispozitiile de lege criticate sunt norme de procedură a căror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, de competenta autoritătii legiuitoare.

De asemenea, Curtea a retinut că dispozitiile art. 133 alin. (1) si (2) din Legea nr. 31/1990 permit instantei de judecată ca, tinând seama de circumstantele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual sicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a actionarilor contestate si să stabilească o cautiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credintă a drepturilor procesuale. Totodată, depunerea cautiunii constituie o garantie, în sensul că, în urma respingerii actiunii în anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a actionarilor, partea interesată va putea cere si obtine despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutia deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Astra” - S.A. din Pitesti în Dosarul nr. 1.293/1.259/2007 al Tribunalului Comercial Arges.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 aprilie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 447

din 15 aprilie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si art. 4 alin. (2) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

 

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si art. 4 alin. (2) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Edbo Design” - S.R.L. din Ploiesti în Dosarul nr. 19.316/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 decembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr.19.316/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) si art. 4 alin. (2) si (4) din Ordonanta Guvernului nr.5/2001 privind procedura somatiei de plată. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Edbo Design” - S.R.L. din Ploiesti în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect o somatie de plată.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile criticate sunt neconstitutionale, întrucât permit solutionarea cauzei pe baza actelor si a sustinerilor creditorului, fără posibilitatea de a administra probe pentru stabilirea adevărului privind raporturile juridice dintre părti.

Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1 alin. (1) si art. 4 alin. (2) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 295/2002, cu modificările si completările ulterioare.

Astfel, dispozitiile criticate au în prezent următorul continut:

- Art. 1 alin. (1): „Procedura somatiei de plată se desfăsoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezintă obligatii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însusit de părti prin semnătură ori în alt mod admis de lege si care atestă drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestatii.”;

- Art. 4 alin. (2) si (4): „(2) În toate cazurile, pentru solutionarea cererii, judecătorul dispune citarea părtilor, potrivit dispozitiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicatii si lămuriri, precum si pentru a stărui în efectuarea plătii sumei datorate de debitor ori pentru întelegerea părtilor asupra modalitătilor de plată. [...]

(4) În citatie se va face mentiunea că până cel mai târziu în ziua fixată pentru înfătisare debitorul poate să depună întâmpinare, precum si actele ce pot contribui la solutionarea cererii.”

Exceptia de neconstitutionalitate se raportează la prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 16 privind egalitatea în fata legii, ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată si ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. De asemenea, se invocă prevederile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că s-a pronuntat în numeroase cazuri asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor criticate. Astfel, prin Decizia nr. 109/2007, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 155 din 5 martie 2007, Curtea a statuat că procedura somatiei de plată, reglementată prin Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, este o procedură specială, simplificată si accelerată în materia executării creantelor, derogatorie de la dreptul comun, prin intermediul căreia se urmăreste recuperarea într-un timp cât mai scurt a creantelor certe, lichide si exigibile.

Astfel, în ceea ce priveste critica potrivit căreia dispozitiile art. 1 alin. (1) si cele ale art. 4 alin. (2) si (4) din ordonantă sunt neconstitutionale, deoarece permit instantei să solutioneze cauza doar pe baza sustinerilor creditoarei si pe baza înscrisurilor depuse la dosar, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată. Limitarea mijloacelor de probă doar la înscrisuri completate cu explicatii si lămuriri date de părti a fost determinată tocmai de caracterul special al procedurii, ce se aplică, potrivit art. 1 alin. (1), doar „creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezintă obligatii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însusit de părti prin semnătură ori în alt mod admis de lege [ ... ]”.

Întrucât ordonanta privind somatia de plată, ce urmează a fi emisă de judecător, se va referi doar la obligatii de plată a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însusite de părti, este justificată cerinta ca dovada acestora să se facă prin înscrisuri.

Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre părti urmează să fie rezolvate conform reglementărilor din dreptul comun.

Limitarea este deopotrivă valabilă pentru ambele părti, ele având conditii identice pentru exercitarea dreptului la apărare, fără a se încălca prin aceasta egalitatea în drepturi sau accesul liber la justitie si la un proces echitabil.

De asemenea, prin Decizia nr. 72 din 5 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 22 aprilie 2002, si prin Decizia nr. 332 din 11 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 14 noiembrie 2003, Curtea a statuat că în timpul examinării cererii pentru emiterea ordonantei cu somatia de plată, în termenul prevăzut pentru introducerea cererii în anulare, precum si în tot cursul solutionării cererii în anulare debitorul are posibilitatea de a-si exercita neîngrădit dreptul la apărare, fiind asigurate pentru toate părtile conditii ca interesele lor legitime să fie realizate în cadrul unui proces echitabil. Posibilitatea exercitării dreptului la apărare de către debitor este asigurată si prin reglementarea, în art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, a posibilitătii de a formula cerere în anulare împotriva ordonantei prin care judecătorul a admis, integral sau în parte, cererea creditorului.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutia deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Referitor la dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (3), Curtea constată că acestea nu au incidentă în cauza de fată, iar, în ceea ce priveste dispozitiile art. 53 din Constitutie, Curtea retine că nu sunt îndeplinite cerintele din ipoteza normei constitutionale, nefiind retinută restrângerea exercitiului vreunui drept sau al vreunei libertăti.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.1 alin. (1) si art. 4 alin. (2) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Edbo Design” - S.R.L. din Ploiesti în Dosarul nr. 19.316/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 aprilie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 448

din 15 aprilie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale si ale art. 43 din Legea contabilitătii nr. 82/1991

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale si ale art. 43 din Legea contabilitătii nr. 82/1991, exceptie ridicată de Ilie Filip în Dosarul nr. 1.255/279/2006 al Judecătoriei Piatra-Neamt.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 decembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 1.255/279/2006, Judecătoria Piatra-Neamt a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale si ale art. 43 din Legea contabilitătii nr. 82/1991.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Ilie Filip în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect săvârsirea infractiunilor prevăzute de art. 290, 291 si 292 din Codul penal.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile criticate sunt neconstitutionale, întrucât instituie o discriminare între învinuitii care recunosc faptele ce li se impută si cei care nu le recunosc, iar, pe de altă parte, dispozitiile art. 43 din Legea nr. 82/1991 nu evidentiază în mod concret actiunile sau inactiunile ce constituie elementul material al infractiunii, încălcându-se prin aceasta principiul legalitătii.

Judecătoria Piatra-Neamt si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, considerând că dispozitiile de lege criticate nu contravin prevederilor invocate din Constitutie.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 sunt neconstitutionale, întrucât creează premisele unei discriminări între infractorii care au săvârsit infractiuni de evaziune fiscală sub imperiul vechii legi, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005, si au avut un termen de înfătisare si cei care au fost trimisi în judecată după intrarea în vigoare a legii noi, desi au săvârsit infractiunea de evaziune fiscală în temeiul legii vechi. De asemenea, aceste dispozitii instituie o discriminare între persoanele prevăzute de ipoteza normei, pe criteriul averii, fără a exista o motivare obiectivă si rezonabilă. În ceea ce priveste dispozitiile art. 43 din Legea nr. 82/1991, apreciază că acestea sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, si ale art. 43 din Legea contabilitătii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 14 ianuarie 2005.

Dispozitiile de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005: „ În cazul săvârsirii unei infractiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecătii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârsită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat si recuperat în aceleasi conditii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei nationale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat si recuperat în aceleasi conditii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei nationale, se aplică o sanctiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.”;

- Art. 43 din Legea nr. 82/1991: „Efectuarea cu stiintă de înregistrări inexacte, precum si omisiunea cu stiintă a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecintă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum si a elementelor de activ si de pasiv ce se reflectă în bilant, constituie infractiunea de fals intelectual si se pedepseste conform legii.”

Exceptia de neconstitutionalitate se raportează la prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fata legii, ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 23 alin. (12) privind principiul legalitătii pedepsei, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare si ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea infractiunilor, pedepselor si regimului executării acestora prin lege organică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că s-a pronuntat în numeroase cauze asupra constitutionalitătii prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, acestea fiind raportate la aceleasi dispozitii din Constitutie ca si cele invocate în cauza de fată. De exemplu, prin Decizia nr. 932/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, Curtea a statuat că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie, Parlamentul are competenta de a reglementa prin lege organică infractiunile, pedepsele si regimul executării acestora. În virtutea acestei prevederi constitutionale, legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în functie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât si conditiile răspunderii juridice pentru această faptă.

Principiul egalitătii în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infractiunilor, iar reglementarea unui regim sanctionator în functie de acoperirea prejudiciului cauzat prin infractiunea săvârsită este expresia firească a principiului constitutional mentionat, care impune ca la aceleasi situatii juridice să se aplice acelasi regim, iar la situatii juridice diferite tratamentul juridic să fie diferentiat.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 43 din Legea nr. 85/1991, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 279/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 22 iulie 2005, statuând că organizarea activitătii de contabilitate nu este prevăzută de art. 73 alin. (3) lit. h) si nici de vreun alt text al Constitutiei ca fiind reglementată prin lege organică. De altfel, în cuprinsul legii nu se regăsesc dispozitii apartinând domeniului de reglementare prin lege organică si nici textul legal criticat nu reglementează o infractiune distinctă, alta decât cea prevăzută de Codul penal. Astfel, dispozitiile art. 43 din Legea nr. 82/1991 stabilesc că anumite încălcări ale legii, pe care le mentionează, „constituie infractiunea de fals intelectual si se pedepseste conform legii”, adică potrivit art. 289 din Codul penal, la care se face trimitere si care reglementează infractiunea de fals intelectual. Această infractiune era si este, deci, reglementată, într-o formulare cu continut general, în Codul penal, care include si elementele cu caracter tehnic, specific, continute în textul art. 43 al Legii contabilitătii. Dispozitiile criticate nu cuprind norme noi, derogatorii cu privire la elementele constitutive ale infractiunii de fals intelectual, ci doar circumscriu, raportat la activitatea specifică de conducere a contabilitătii agentilor economici, elementul material al infractiunii de fals intelectual.

Curtea a mai retinut că textul legal criticat nu contine norme de procedură penală, ci o normă de drept substantial, iar aplicarea acesteia nu poate duce la încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (1)-(3) sau ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Totodată, nu există incompatibilitate între textul de lege criticat si dispozitiile pertinente din pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si, în consecintă, nu sunt aplicabile dispozitiile art. 20 alin. (2) din Constitutie.

De asemenea, Curtea a constatat că nici prevederile art. 23 alin. (12) din Constitutie nu sunt încălcate, pedeapsa fiind stabilită si aplicată în temeiul dispozitiilor Codului penal la care se face trimitere prin textul criticat. Totodată, Curtea, având în vedere continutul dispozitiilor art. 43 din Legea nr. 82/1991, a retinut că prevederile art. 24 alin. (1) din Constitutie nu au incidentă în cauză, întrucât nicio dispozitie a textului respectiv nu are legătură cu dreptul la apărare.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutia deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale si ale art. 43 din Legea contabilitătii nr. 82/1991, exceptie ridicată de Ilie Filip în Dosarul nr. 1.255/279/2006 al Judecătoriei Piatra-Neamt.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 aprilie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 458

din 22 aprilie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă si ale art. 238 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă si ale art. 238 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Termon C.T.” - S.A. din Onesti în Dosarul nr. 4.179/110/2007 al Tribunalului Bacău - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune să se facă apelul si în Dosarul nr. 65D/2008, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 si ale art. 238 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Termon” - S.R.L. din Onesti în Dosarul nr. 4.180/110/2007 al Tribunalului Bacău - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 3D/2008 si nr. 65D/2008, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 65D/2008 la Dosarul nr. 3D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate de autorii exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 28 septembrie 2007, pronuntate în dosarele nr. 4.179/110/2007 si nr. 4.180/110/2007, Tribunalul Bacău - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă si ale art. 238 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 -Codul muncii. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Termon C.T.” - S.A. din Onesti si Societatea Comercială „Termon” - S.R.L. din Onesti cu prilejul solutionării unor cauze civile având ca obiect actiune în constatare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că textele de lege criticate, prin care se garantează, cu prilejul negocierii contractelor colective de muncă, respectarea drepturilor minime stabilite prin contractele de muncă la nivel superior, sunt neconstitutionale întrucât restrâng, fără respectarea limitelor constitutionale, libera negociere a clauzelor contractelor colective de muncă încheiate la nivel inferior. În acest sens, arată că apărarea drepturilor salariatilor nu poate duce la negarea drepturilor angajatorului, care, în timpul negocierilor, trebuie să ia în calcul o serie de factori tehnici si economici, asa cum sunt bugetul aprobat, pierderea, profitul societătii etc.

Tribunalul Bacău - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că textele de lege criticate garantează unele drepturi minime în domeniul muncii ce se impun participantilor la piata muncii fără nicio negociere. De asemenea, arată că încheierea contractului colectiv de muncă la nivel national, la nivel de ramură si în final la nivel de unitate, toate cu respectarea drepturilor minime născute din raporturile de muncă, asigură un caracter uniform si coerent pietii muncii, ratiunea acestor prevederi venind tocmai în sprijinul exercitării dreptului la muncă si asigurării unui trai decent.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost communicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorulraportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art.146 lit.d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998, si dispozitiile art. 238 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996: „Contractele colective de muncă nu pot contine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.”;

- Art. 238 alin. (1) din Legea nr. 53/2003: „Contractele colective de muncă nu pot contine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.”

Autorii exceptiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor dispozitii constitutionale: art. 41 alin. (5) în care se arată că „Dreptul la negocieri colective în materie de muncă si caracterul obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate.” si art. 53 privind restrângerea unor drepturi sau libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate contin prevederi asemănătoare prin care se garantează, cu prilejul negocierii contractelor colective de muncă, respectarea drepturilor minime stabilite prin contractele de muncă la nivel superior. Aceste prevederi de lege sunt considerate neconstitutionale de autorii exceptiei, care sustin că este restrâns dreptul lor la negociere, în calitate de angajatori.

Curtea observă că prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate în raport cu aceleasi texte constitutionale si aceleasi critici ca si în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 380 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.015 din 3 noiembrie 2004, Curtea a retinut că, „potrivit art. 47, 49, 50, 135 si altor prevederi constitutionale, statului îi revin o serie de obligatii pentru asigurarea dezvoltării economice, a aplicării principiilor economiei de piată, a unui nivel de trai decent, a măsurilor de protectie socială pentru diferite categorii de persoane, precum si a respectării drepturilor si libertătilor fundamentale. Pentru îndeplinirea acestor obligatii este necesară elaborarea unor acte normative de reglementare a diferitelor domenii de activitate. În acest sens, dintre asemenea acte normative, o importantă deosebită o au cele referitoare la raporturile de muncă, la drepturile si îndatoririle părtilor raporturilor de muncă. Pentru asigurarea desfăsurării în conditii optime si uniforme a raporturilor de muncă, actele normative în materie prevăd drepturi si obligatii minimale, respectiv maximale, care vor trebui respectate la încheierea atât a contractelor colective de muncă, cât si a celor individuale.

Dând expresie recunoasterii dreptului părtilor raporturilor de muncă la negocierea colectivă a drepturilor si îndatoririlor izvorâte din aceste raporturi, legislatia reglementează si conditiile de negociere si de încheiere a contractelor colective de muncă, a clauzelor obligatorii ale acestor contracte, la nivel de unitate, la nivel de ramură si la nivel national”.

Prin urmare, potrivit celor statuate de Curtea Constitutională prin decizia amintită, „contractul colectiv de muncă încheiat la nivel national sau la nivel de ramură constituie izvor de drept (ca si legea) la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale. Ca atare, cu aceste obligatii firesti, părtile au toată libertatea să negocieze si alte clauze, precum si drepturi superioare”.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, solutia si considerentele deciziei amintite îsi păstrează validitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr.47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă si ale art. 238 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Termon C.T.” - S.A. din Onesti si Societatea Comercială „Termon” - S.R.L. din Onesti în dosarele nr. 4.179/110/2007, respectiv nr. 4.180/110/2007 ale Tribunalului Bacău - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 aprilie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL COMUNICATIILOR SI TEHNOLOGIEI INFORMATIEI

Nr. 152 din 31 martie 2008

MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR

Nr. 1.025 din 31 martie 2008

 

ORDIN

pentru aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2008 al Societătii Nationale de Radiocomunicatii - S.A., la care Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei îndeplineste atributiile pe care statul român le are în calitate de actionar

 

În temeiul art. 1 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 1/2007 pentru aprobarea bugetelor de venituri si cheltuieli ale unitătilor din subordinea, coordonarea sau sub autoritatea ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si a autoritătilor publice centrale, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 176/2007, cu modificările ulterioare, al art. 5 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 744/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 11 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 386/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei si Finantelor, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul comunicatiilor si tehnologiei informatiei si ministrul economiei si finantelor emit prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2008 al Societătii Nationale de Radiocomunicatii - S.A., la care Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei îndeplineste atributiile pe care statul român le are în calitate de actionar, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - (1) Cheltuielile totale aferente veniturilor totale înscrise în bugetul de venituri si cheltuieli al operatorului economic prevăzut la art. 1 reprezintă limite maxime care nu pot fi depăsite decât în cazuri justificate si numai cu avizul Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei si al Ministerului Economiei si Finantelor.

(2) În cazul în care în executie se înregistrează depăsiri sau nerealizări ale veniturilor totale aprobate, operatorul economic prevăzut la art. 1 poate efectua cheltuieli totale proportional cu gradul de realizare a veniturilor totale, cu încadrarea în indicatorii de eficientă aprobati.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul comunicatiilor si tehnologiei informatiei,

Károly Borbély

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

ANEXĂ*)

 

MINISTERUL COMUNICATIILOR SI TEHNOLOGIEI INFORMATIEI

SOCIETATEA NATIONALĂ „RADIOCOMUNICATII” - S.A.

 

BUGETUL DE VENITURI SI CHELTUIELI PE ANUL 2008

- mii lei -

 

 

INDICATORI

Nr. rd.

2008 Propuneri

0

1

2

3

5

I

VENITURI TOTALE (rd. 2+10+15)

1

329.814,48

 

1

Venituri din exploatare-total, din care:

2

322.314,48

 

 

a) productia vândută

3

315.550,00

 

 

b) venituri din vânzarea mărfurilor

4

0,00

 

 

c) venituri din subventii de exploatare aferente cifrei de afaceri, din care:

5

0,00

 

 

- subventii, cf.preved.legale în vigoare

6

0,00

 

 

- transferuri, cf.preved.legale în vigoare

7

0,00

 

 

d) productia imobilizată

8

1.000,00

 

 

e) alte venituri din exploatare

9

5.764,48

 

2

Venituri financiare - total, din care:

10

7.500,00

 

 

a) venituri din interese de participare

11

0,00

 

 

b) venituri din alte investitii si împrumuturi care fac parte din activele imobilizate

12

0,00

 

 

c) venituri din dobânzi

13

2.500,00

 

 

d) alte venituri financiare

14

5.000,00

 

3

Venituri extraordinare

15

0,00

II

CHELTUIELI TOTALE (rd.17+46+49)

16

322.725,13

 

1

Cheltuieli de exploatare - total, din care:

17

276.312,53

 

 

a) cheltuieli materiale

18

20.000,00

 

 

b) alte cheltuieli externe (cu energia si apa)

19

27.000,00

 

 

c) cheltuieli privind mărfurile

20

0,00

 


0

1

2

3

5

 

 

d) cheltuieli cu personalul, din care:

21

105.828,75

 

 

- salarii

22

78.014,08

 

 

- contracte de mandat/contracte de performantă

23

195,70

 

 

- cheltuieli cu asigurările si protectia socială, din care:

24

21.194,85

 

 

- cheltuieli privind contributia la asigurări sociale

25

15.250,91

 

 

- cheltuieli privind contributia de asigurări pentru somaj

26

977,62

 

 

- cheltuieli privind contributia la asigurati sociale de sănătate

27

4.966,32

 

 

- alte cheltuieli cu personalul, din care:

28

4.628,73

 

 

- cheltuieli sociale prevăzute la art.21 lit.c) din legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modif. si complet, ulterioare, din care:

29

400,00

 

 

- tichete de cresă (cf. art. 3 din Legea nr. 193/2006)

30

400,00

 

 

- tichete cadou pentru cheltuieli sociale (cf. art. 2 din Legea nr. 193/2006)

31

0,00

 

 

- fonduri speciale aferente fondului de salarii

32

835,73

 

 

- tichete de masă

33

3.393,00

 

 

- cheltuieli aferente disponibilizării

 

1.795,39

 

 

e) ajustări de valoare privind imobilizările corporale si necorporale

34

87.212,78

 

 

f) alte cheltuieli de exploatare, din care:

35

36.271,00

 

 

- cheltuieli privind prestatiile externe, din care:

36

33.419,00

 

 

- cheltuieli de protocol, din care:

37

150,00

 

 

- tichete cadou pentru protocol (cf. art. 2 din Legea nr. 193/2006)

38

0,00

 

 

- cheltuieli de reclamă si publicitate, din care:

39

6.250,00

 

 

- tichete cadou pentru cheltuieli de reclamă si publicitate (cf. art. 2 din Legea 193/2006)

40

0,00

 

 

- tichete cadou pentru campanii de marketing, studiul pietei, promovarea pe piete existente sau noi (cf art. 2 din Legea 193/2006)

41

0,00

 

 

- cheltuieli cu sponsorizarea

42

189,00


0

1

2

3

5

 

 

- alte cheltuieli, din care:

43

2.852,00

 

 

- taxa pt. activitatea de exploatare a resurselor minerale

44

0,00

 

 

- redeventa din concesionarea bunurilor publice

45

0,00

 

2

Cheltuieli financiare - total, din care:

46

46.412,59

 

 

- cheltuieli privind dobânzile

47

37.912,59

 

 

- alte cheltuieli financiare

48

8.500,00

 

3

Cheltuieli extraordinare

49

0,00

III

REZULTAT BRUT (profit / pierdere)

50

7.089,35

IV

IMPOZIT PE PROFIT

51

1.077,58

V

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care:

52

6.011,77

 

1

Rezerve legale

53

354,47

 

2

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenti

54

0,00

 

3

Alte rezerve reprezentând facilităti fiscale prevăzute de lege

55

0,00

 

4

Constituirea surselor proprii de finantare pentru proiectele cofinantate din împrumuturi externe, precum si pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plătii dobânzilor, comisioanelor si altor costuri aferente acestor împrumuturi externe

56

0,00

 

S

Alte repartizări prevăzute de lege

57

0,00

 

6

Participarea salariatilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul operatorului economic în exercitiul financiar de referintă

58

565,73

 

7

Minim 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local în cazul regiilor autonome,ori dividende în cazul societătilor/ companiilor nationale si societătilor cu capital integral sau majoritar de stat

59

2.828,65

 

8

Profitul nerepartizat pe destinatiile prevăzute la pct. 1-7 se repartizează la alte rezerve si constituie sursa proprie de finantare

60

2.262,92


0

1

2

3

5

VI

SURSE DE FINANTARE A INVESTITIILOR, din care:

61

153.979,51

 

1

Surse proprii

62

93.549,51

 

2

Alocatii de la buget

63

0,00

 

3

Credite bancare

64

60.430,00

 

 

- interne

65

60.430,00

 

 

- externe

66

0,00

 

4

Alte surse

67

0,00

VII

CHELTUIELI PENTRU INVESTITII, din care:

68

153.979,51

 

1

Cheltuieli aferente investitiilor, inclusiv cele aferente investitiilor în curs la finele anului

69

101.876,44

 

2

Rambursări de rate aferente creditelor pentru investitii

70

52.103,07

 

 

- interne

71

4.355,00

 

 

- externe

72

47.748,07

VIII

REZERVE, din care:

73

2.617,39

 

1

Rezerve legale

74

354,47

 

2

Rezerve statutare

75

0,00

 

3

Alte rezerve

76

2.262,92

 

X

DATE DE FUNDAMENTARE

77

 

 

1

Venituri totale

78

329.814,48

 

2

Cheltuieli aferente veniturilor totale

79

322.725,13

 

3

Nr. prognozat de personal la finele anului

80

1.950,00

 

4

Nr. mediu de salariati total

81

1.998,00

 

5

Fond de salarii, din care:

82

78.014,08

 

 

a) fond de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă

83

77.579,53

 

 

b) alte cheltuieli cu personalul

84

434,55

 

6

Câstigul mediu lunar pe salariat (lei/persoană)

85

3.237,34

 

7

Productivitatea muncii pe total personal mediu (lei/persoană) (rd.78/81) în preturi curente

86

165.072,31

 

8

Productivitatea muncii pe total personal mediu (lei/persoană) (rd.78/81) - în preturi comparabile

87

165.072,31


0

1

2

3

5

 

9

Productivitatea muncii în unităti fizice pe total personal mediu (unităti fizice/persoană)

88

0,00

 

10

Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale [(cheltuieli totale/ venituri totale)x1000)=(rd.16/rd.1)*1000

89

978,51

 

11

Plăti restante

90

 

 

 

- preturi curente

91

0,00

 

 

- preturi comparabile

92

0,00

 

12

Creante restante

93

 

 

 

- preturi curente

94

4.000,00

 

 

- preturi comparabile

95

4.228,00

 

MINISTERUL AGRICULTURII SI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

privind completarea anexei la Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 149/2005 pentru aprobarea Listei cuprinzând agentiile autorizate de clasificare a carcaselor de porcine, bovine si ovine

 

Văzând Procesul-verbal nr. 20/2008 cuprinzând agentiile autorizate de clasificare a carcaselor, propuse de Comisia de clasificare a carcaselor de porcine, bovine si ovine, precum si Referatul de aprobare al Directiei politici de piată în sectorul zootehnic nr. 120.309 din 12 mai 2008,

având în vedere prevederile art. 9 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 267/2004 privind instituirea Sistemului de clasificare a carcaselor de porcine, bovine si ovine, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 385/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale,

ministrul agriculturii si dezvoltării rurale emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa la Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 149/2005 pentru aprobarea Listei cuprinzând agentiile autorizate de clasificare a carcaselor de porcine, bovine si ovine, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 14 martie 2005, cu completările ulterioare, se completează după cum urmează: - după pozitia nr. 44 se introduc două noi pozitii, pozitiile nr. 45 si 46, cu următorul cuprins:

 

Nr.

crt.

Denumirea persoanei juridice

CUI

Sediul social

„45.

Societatea Comercială „SELDOCLAS” - S.R.L.

RO 23337014

satul Liesti nr. 1.281A, comuna Liesti, judetul Galati

46.

Societatea Comercială „ROMCLASIF” - S.R.L.

RO 23148147

str. Stefan cel Mare nr.15 bis, Târgu Jiu, judetul Gorj”

 

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Dacian Ciolos

 

Bucureşti, 13 mai 2008.

Nr. 277.