MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 176 (XX) - Nr. 204         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 17 martie 2008

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 143 din 21 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 144 din 21 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 si art. 861 din Codul penal

 

Decizia nr. 160 din 26 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiintarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autoritătii pentru străini si a Oficiului National pentru Refugiati, precum si modificarea si completarea unor acte normative

 

Decizia nr. 167 din 26 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3) lit. g) teza finală din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, precum si ale art. 2 teza întâi si art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic

 

Decizia nr. 169 din 26 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă si detasarea străinilor pe teritoriul României

 

Decizia nr. 173 din 26 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri

 

Decizia nr. 176 din 26 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 677/2003 privind conditiile de acordare în mod gratuit a asistentei medicale si psihologice, a medicamentelor si protezelor pentru politisti

 

Decizia nr. 177 din 26 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 143

din 21 februarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marilena Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală, exceptie invocată de Maricica Pintilie în Dosarul nr. 1.161/59/2007 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia penală.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 1.659 D/2007 având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală, exceptie invocată de Cristina Aosan în Dosarul nr. 451/220/2007 al Judecătoriei Deta.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus-mentionate, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea, întrucât dosarele au obiect identic.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor mentionate, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.659 D/2007 la Dosarul nr. 1.564 D/2007, care este primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, făcând referire si la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 29 octombrie 2007 si 6 noiembrie 2007, pronuntate în dosarele nr. 1.161/59/2007 si nr. 451/220/2007, Curtea de Apel Timisoara - Sectia penală si Judecătoria Deta au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală, exceptie invocată de Maricica Pintilie si Cristina Aosan într-o cauză având ca obiect solutionarea unei plângeri împotriva rezolutiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarele acesteia sustin că dispozitiile art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală încalcă prevederile art. 21 alin. (1)-(3) si art. 126 alin. (2) si (5) teza întâi din Constitutie, deoarece „în prezent nu este reglementată posibilitatea instantei de a cenzura temeiul de drept al solutiei de netrimitere în judecată sau de a sanctiona încălcarea normelor procedurale ce atrag nulitatea absolută”. S-a mai arătat că „instanta nu poate admite plângerea formulată de o persoană interesată si modifica temeiul solutiei de netrimitere în judecată dată de procuror, întrucât singura posibilitate de admitere a plângerii este cea reglementată de art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală”.

Curtea de Apel Timisoara - Sectia penală si Judecătoria Deta au considerat că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost communicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale, ale cărei considerente sunt, în opinia sa, valabile si în prezenta cauză.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate, dar cu păstrarea solutiei legislative initiale, prin Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, si au următorul cuprins:

„Judecătorul pronuntă una dintre următoarele solutii:

a) respinge plângerea, prin sentintă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, mentinând rezolutia sau ordonanta atacată;

b) admite plângerea, prin sentintă, desfiintează rezolutia sau ordonanta atacată si trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele si împrejurările ce urmează a fi constatate si prin care anume mijloace de probă;

c) admite plângerea, prin încheiere, desfiintează rezolutia sau ordonanta atacată si, când probele existente la dosar sunt suficiente, retine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispozitiile privind judecata în primă instantă si căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.”

Autoarele exceptiei consideră că prevederile legale criticate sunt contrare dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 21 alin. (1)-(3) privind „Accesul liber la justitie” si în art. 126 alin. (2) si (5) teza întâi privind „Instantele judecătoresti”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional prin raportare la aceleasi dispozitii din Legea fundamentală invocate si în prezenta cauză si cu motivări similare. Astfel, prin Deciziile nr. 508 din 18 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.135 din 1 decembrie 2004, nr. 859 din 28 noiembrie 2006, publicată înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 17 ianuarie 2007, si nr. 574 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 7 august 2007, Curtea a respins ca neîntemeiate exceptiile de neconstitutionalitate pentru considerentele acolo arătate.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziilor mentionate mai sus îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală, exceptie invocată de Maricica Pintilie în Dosarul nr. 1.161/59/2007 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia penală si Cristina Aosan în Dosarul nr. 451/220/2007 al Judecătoriei Deta.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 21 februarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 144

din 21 februarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 si art. 861 din Codul penal

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marilena Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 81 si art. 861 din Codul penal, exceptie invocată de Levente Milic în Dosarul nr. 1.064/275/2006 al Judecătoriei Medias.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

 Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în concordantă cu prevederile constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 26 septembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 1.064/275/2006, Judecătoria Medias a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 si art. 861 din Codul penal, exceptie ridicată de Levente Milic într-o cauză penală având ca obiect infractiuni privind fondul cinegetic si protectia vânatului.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 24 din Constitutie, deoarece „accesul la măsurile de suspendare a executării pedepsei este blocat si nu permite judecătorului să facă o corectă individualizare a pedepsei ce urmează a fi aplicată functie de fapta respectivă, iar nu de antecedentele penale ale făptuitorului”.

Judecătoria Medias nu si-a exprimat opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât suspendarea pedepsei reprezintă doar o vocatie, nu un drept de a beneficia de această măsură de individualizare a executării pedepsei tinând cont de conduita inculpatului în general, dar având în vedere si interesul general ocrotit, care primează fată de interesul particular, comiterea unei noi infractiuni care atrage starea de recidivă.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispozitiile constitutionale privind garantarea dreptului la apărare.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 81 si art. 861 din Codul penal, cu modificările si completările ulterioare, având următorul cuprins:

- art. 81: „Instanta poate dispune suspendarea conditionată a executării pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumită durată, dacă sunt întrunite următoarele conditii:

a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amendă;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;

c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

(2) Suspendarea conditionată a executării pedepsei poate fi acordată si în caz de concurs de infractiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani si sunt întrunite conditiile prevăzute în alin. 1 lit. b) si c).

(3)-(4) Abrogate.

(5) Suspendarea conditionată a executării pedepsei nu atrage suspendarea executării măsurilor de sigurantă si a obligatiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare.

(6) Suspendarea conditionată a executării pedepsei trebuie motivată.”;

- art. 861 : „(1) Instanta poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele conditii:

a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;

c) se apreciază, tinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronuntarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta si, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârsi infractiuni.

(2) Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată si în cazul concursului de infractiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani si sunt întrunite conditiile prevăzute în alin. 1 lit. b) si c).

(3) Abrogat.

(4) Dispozitiile art. 81 alin. (5) si (6) se aplică si în cazul suspendării executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere.”

Autorul exceptiei sustine că aceste texte de lege încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 24 privind „Dreptul la apărare”.

Examinând exceptia astfel cum a fost ridicată, Curtea constată că dispozitiile art. 81 si art. 861 din Codul penal, care stabilesc conditiile de aplicare a suspendării conditionate si a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, nu îngrădesc, sub niciun aspect, exercitiul dreptului la apărare.

Fiind o creatie a legiuitorului, este firesc ca acesta să determine nu numai conditiile, dar si sfera de incidentă a măsurii.

Suspendarea conditionată a executării pedepsei si suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu reprezintă un drept al persoanei, ci doar o măsură de individualizare a executării pedepsei, care oferă inculpatului numai o vocatie, iar nu un drept de a beneficia de această măsură.

Câtă vreme aplicarea acestei măsuri se face prin hotărâre judecătorească, pronuntată ca urmare a finalizării procesului penal, în cadrul căruia inculpatul are posibilitatea de a-si face toate apărările, de a exercita căile de atac prevăzute de lege, de a propune si de a administra probe, nu poate fi primită sustinerea în sensul că reglementarea criticată ar aduce atingere dreptului la apărare.

Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 si art. 861 din Codul penal, exceptie invocată de Levente Milic în Dosarul nr. 1.064/275/2006 al Judecătoriei Medias.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 21 februarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 160

din 26 februarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiintarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autoritătii pentru străini si a Oficiului National pentru Refugiati, precum si modificarea si completarea unor acte normative

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiintarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autoritătii pentru străini si a Oficiului National pentru Refugiati, precum si modificarea si completarea unor acte normative, exceptie ridicată de Oficiul pentru Migratia Fortei de Muncă, Aurel Teodorescu, Nadia Constantin si Zicu Musat în Dosarul nr. 4.572/2/2007 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru Oficiul pentru Migratia Fortei de Muncă, doamna Natalia Luchian, consilier juridic al Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Muncă. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul părtii prezente. Acesta precizează că, potrivit art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 640/2007 privind stabilirea unor măsuri în aplicarea prevederilor art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/2007 pentru completarea Legii nr. 202/2006 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Muncă, precum si pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare institutională, Agentia Natională pentru Ocuparea Fortei de Muncă a devenit succesor în drepturi si obligatii al Oficiului pentru Migratia Fortei de Muncă. În această calitate, arată că întelege să formuleze cerere de renuntare la judecarea cauzei ce face obiect al Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.284D/2007.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de renuntare la judecată.

Deliberând, Curtea respinge cererea, întrucât exceptia de neconstitutionalitate este de ordine publică, iar, potrivit art. 55 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, instanta de contencios constitutional, legal sesizată, procedează la examinarea constitutionalitătii, nefiind aplicabile dispozitiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului.

În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2007, procurorul solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă, arătând că actul normativ mentionat a fost atacat pe cale principală, prin actiune introdusă în acest scop la instanta de judecată, aceasta nefiind o cale admisă din punct de vedere procedural.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 iulie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 4.572/2/2007, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiintarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autoritătii pentru străini si a Oficiului National pentru Refugiati, precum si modificarea si completarea unor acte normative. Exceptia a fost ridicată de Oficiul pentru Migratia Fortei de Muncă, Aurel Teodorescu, Nadia Constantin si Zicu Musat într-o cauză având ca obiect contestarea constitutionalitătii ordonantei amintite, în baza art. 9 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se formulează deopotrivă critici de neconstitutionalitate extrinsecă si intrinsecă.

Astfel, în ceea ce priveste constitutionalitatea extrinsecă, se sustine că ordonanta nu a fost emisă cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie, întrucât nu cuprinde justificări pertinente legate de urgenta demersului.

Cu privire la constitutionalitatea intrinsecă, se arată, în esentă, că prevederile ordonantei încalcă dispozitiile Legii fundamentale care consacră principiul separatiei puterilor în stat si al obligativitătii respectării legilor, precum si pe cele referitoare la rolul Parlamentului, întrucât Guvernul, prin edictarea ordonantei criticate, a nesocotit prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Se sustine că edictarea ordonantei ce face obiectul controlului de constitutionalitate „înlătură locul si rolul sindicatelor si patronatelor în dialogul institutional pentru initierea si promovarea unor acte normative prin care se modifică esential abordarea gestionării fenomenului imigratiei în scop de muncă”. Se mai arată că se creează un statut mai favorabil pentru cercetătorii si sportivii străini. Autorii exceptiei

consideră că este nesocotit dreptul constitutional la alegerea liberă a locului de muncă, referindu-se, în acest sens, la salariatii Oficiului pentru Migratia Fortei de Muncă, precum si dreptul de petitionare. Prin definitia dată, în cuprinsul ordonantei criticate, notiunii de „străin”, se sustine că se contravine dispozitiilor art. 57 din Constitutie. De asemenea, se arată că se încalcă programul de guvernare adoptat prin Hotărârea Parlamentului nr. 24/2004 si, în consecintă, prevederile art. 102 alin. (1) din Legea fundamentală. În fine, se semnalează o multitudine de carente de reglementare si deficiente de redactare.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este nefondată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, fiind ridicată pe calea unei actiuni în contencios administrativ prin care, în baza art. 9 din Legea nr. 554/2004, s-a solicitat constatarea neconstitutionalitătii unei ordonante sau a unor dispozitii dintr-o ordonantă. Invocă, în sprijinul acestei opinii, deciziile Curtii Constitutionale nr. 761/2006, 764/2006, 5/2007, 66/2007, 174/2007, 342/2007 si 660/2007.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile ordonantei criticate sunt constitutionale, întrucât nu sunt contrare dreptului constitutional la muncă si la protectia socială a muncii si nici nu aduc atingere principiului egalitătii si nediscriminării. Consideră că celelalte texte din Legea fundamentală invocate în motivarea exceptiei nu sunt incidente în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiintarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autoritătii pentru străini si a Oficiului National pentru Refugiati, precum si modificarea si completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 347/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 12 decembrie 2007.

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile ordonantei contravin următoarelor dispozitii din Constitutie: art. 1 alin. (4) si (5) care consacră principiul separatiei puterilor în stat si cel al obligativitătii respectării Constitutiei si a legilor, art. 9 privind sindicatele, patronatele si asociatiile patronale, art. 16 alin. (2) potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege, art. 41 privind munca si protectia socială, art. 51 alin. (2) si (4) care statuează dreptul organizatiilor legal constituite de a adresa petitii în numele colectivitătilor pe care le reprezintă si obligatia autoritătilor publice de a răspunde, art. 57 referitor la exercitarea cu bună-credintă a drepturilor si a libertătilor constitutionale, art. 61 care stabileste rolul si structura Parlamentului, art. 73 lit. p) care prevede că regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele si protectia socială se reglementează prin lege organică, art. 102 alin. (1) potrivit căruia Guvernul, potrivit programului său de guvernare, acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne si externe a tării si exercită conducerea generală a administratiei publice, si art. 115 alin. (4) si (6) privind conditiile adoptării ordonantelor de urgentă.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că este inadmisibilă, urmând să fie respinsă ca atare, pentru următoarele motive:

Prin Decizia nr. 660 din 4 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 2 august 2007, Curtea Constitutională a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si a retinut că acestea sunt neconstitutionale în măsura în care permit ca actiunea introdusă la instanta de contencios administrativ să aibă ca obiect principal constatarea neconstitutionalitătii unei ordonante sau a unei dispozitii dintr-o ordonantă. În considerentele deciziei mai sus mentionate s-a retinut, printre altele, că, „atunci când obiectul actiunii principale introduse la instanta de judecată este constatarea neconstitutionalitătii unei ordonante simple sau ordonante de urgentă a Guvernului ori a unor dispozitii din aceasta, exceptia de neconstitutionalitate este transformată într-o veritabilă actiune directă, pierzându-si astfel natura sa de exceptie, înteleasă ca un mijloc de apărare care nu pune în discutie fondul pretentiei deduse judecătii.”

Or, în cauza de fată, obiectul actiunii principale, întemeiate pe prevederile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, introdusă la Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, îl constituie însăsi contestarea constitutionalitătii Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiintarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autoritătii pentru străini si a Oficiului National pentru Refugiati, precum si modificarea si completarea unor acte normative. Prin modificarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin Legea nr. 262/2007, la articolul 9, după alineatul (4) s-a introdus un nou alineat, care prevede că persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonante sau dispozitii din ordonante poate introduce actiune la instanta de contencios administrativ, însotită de exceptia de neconstitutionalitate, obiectul actiunii constituindu-l „acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonante ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum si, după caz, obligarea unei autorităti publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operatiuni administrative”, iar nu însăsi anularea pe motiv de neconstitutionalitate a ordonantei ori a unor dispozitii din aceasta.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiintarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autoritătii pentru străini si a Oficiului National pentru Refugiati, precum si modificarea si completarea unor acte normative, exceptie ridicată de Oficiul pentru Migratia Fortei de Muncă, Aurel Teodorescu, Nadia Constantin si Zicu Musat în Dosarul nr. 4.572/2/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 februarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 167

din 26 februarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3) lit. g) teza finală din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, precum si ale art. 2 teza întâi si art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3) lit. g) teza finală din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, precum si ale art. 2 teza întâi si art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic, exceptie ridicată de Carmen Brătescu în Dosarul nr. 2.816/314/2007 al Judecătoriei Suceava.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ridicate ca inadmisibilă, întrucât prin motivarea acesteia sunt formulate critici de aplicare si interpretare a legii, iar nu de încălcare a Constitutiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 octombrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 2.816/314/2007, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3) lit. g) teza finală din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, precum si ale art. 2 teza întâi si art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic. Exceptia a fost ridicată de Carmen Brătescu într-un dosar având ca obiect o contestatie la executare, în care aceasta contestă calitatea de reprezentanti juridici unor prepusi ai Administratiei Finantelor Publice Suceava si ai Directiei Generale a Finantelor Publice Suceava, părti cu care se află în litigiu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, în esentă, se sustine că textele de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece:

- prin formularea actuală, art. 2 alin. (3) lit. g) teza finală din Legea nr. 188/1999 „permite functionarilor publici nerespectarea legii (Legea nr. 514/2003 si a Statutului profesiei de consilier juridic) în desfiderea normei constitutionale, statuarea acestora mai presus de lege si perturbarea sistemului de justitie românesc, viciind cadrul procesual, exercitând o profesie - PROFESIA DE CONSILIER JURIDIC - în alte conditii decât prevede legea”;

- art. 2 teza finală si art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 „perpetuează un act normativ abrogat, respectiv Decretul nr. 143/1955, mentinând în actualitate o functie care nu mai există - functia de consilier juridic - salariat în cadrul unor compartimente functionale (oficii juridice, birouri juridice, servicii juridice, directii juridice)”.

Asa fiind, autorul exceptiei consideră că art. 2 alin. (3) lit. g) teza finală din Legea nr. 188/1999, precum si art. 2 teza întâi si art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 contravin art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (1) si art. 16 alin. (2) din Constitutie. În sensul acestor sustineri, arată că, potrivit Legii nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic, activitatea de reprezentare judiciară a statului, a autoritătilor publice centrale si locale, a institutiilor publice si de interes public, precum si a tuturor persoanelor juridice de drept public si privat „a devenit atributul exclusiv al profesiei de consilier juridic”.

În timp ce, conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, functia publică reprezintă ansamblul atributiilor si responsabilitătilor, stabilite de lege, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administratia publică centrală si locală, profesia de consilier juridic este reglementată distinct, „atributul profesiei constituindu-l activitătile juridice de consultantă, asistentă si reprezentare juridică, avizare pentru legalitate si contrasemnare acte juridice”, toate desfăsurate în regim de independentă profesională, conform prevederilor coroborate ale art. 10 lit. b) si art. 23 din Legea nr. 514/2003. Asadar, activitatea profesională a consilierului juridic de reprezentare în justitie „se desfăsoară sub incidenta mandatului si nicidecum ca prerogativă de putere publică”, incompatibilitatea dintre functia publică si profesia de consilier juridic fiind „statuată de legiuitor în art. 10 lit. c) din Legea nr. 514/2003”. În continuare, autorul exceptiei mai arată: imprecizia si insuficienta redactării art. 2 teza întâi si a art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 creează „o confuzie care a perpetuat exercitarea atributelor exclusive de reprezentare juridică ale unei noi profesii reglementate (profesia de consilier juridic) de către functionarii publici reglementati prin Legea nr. 188/1999 - ce exercită în mod exclusiv prerogative de putere publică, incompatibile cu activitătile profesionale de reprezentare judiciară”; prin abrogarea Decretului nr. 143/1955 au dispărut gradele profesionale ale functiei de jurisconsult, astfel încât, odată cu organizarea exercitării profesiei de consilier juridic, nu mai există posibilitatea numirii în functia de consilier juridic, Înorma prevăzută în art. 2 si art. 3 cu referire la numirea în functie fiind caducă”; Legea nr. 514/2003 “nu mai permite organizarea de oficii juridice, birouri juridice, servicii sau directii juridice cu organizare ierarhică profesională”, iar perpetuarea lor la nivelul institutiilor si autoritătilor publice contravine “normei constitutionale prevăzute de art. 1 alin. (5)”, „statuându-se mai presus de lege în desfiderea art. 16 alin. (2) din Legea fundamentală”. În legătură cu invocarea încălcării art. 15 alin. (1) din Constitutie, potrivit căruia cetătenii au drepturile si libertătile consacrate prin legi si au obligatiile prevăzute de acestea, autorul exceptiei arată că, „pentru a exercita atributele profesiei de consilier juridic, licentiatul unei facultăti de drept trebuie să dobândească această calitate profesională prin apartenenta la corpul profesional al consilierilor juridici, care este singurul în măsură să-l verifice sub aspectul compatibilitătilor, al demnitătii, si să organizeze primirea în profesie si efectuarea stagiului obligatoriu de doi ani, conform legii si statutului profesiei de avocat, asa cum imperativ statuează art. 12 din Legea nr. 514/2003”. Or, în conformitate cu art. 52 din Legea nr. 188/1999, functionarii publici efectuează stagiu pentru functia publică de executie, astfel că, „în mod evident, suntem în fata a două profesii distincte - «profesia» de functionar public - cu prerogative de putere publică, reglementată prin lege specială si statut propriu profesional, si profesia juridică de consilier juridic, reglementată prin lege si statut propriu profesional”.

Judecătoria Suceava nu si-a exprimat punctul de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este inadmisibilă, întrucât „cele mentionate” „sunt strict probleme de aplicare si interpretare a dispozitiilor legale si ele nu încalcă vreo prevedere constitutională”.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constitutionale, întrucât: “nu contravin sub niciun aspect normelor fundamentale, ele izvorând din raporturile contractuale ce se desfăsoară între autoritate si functionarul acesteia în baza contractului de muncă”; consilierul juridic poate fi numit în functie sau angajat în muncă numai în conditiile legii si, „odată numit în functie, consilierul are statutul functionarului, potrivit functiei si categoriei acesteia”; “nu instituie discriminări pe criterii arbitrare, fiind aplicabile în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipotezele normelor legale.”

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie:

- Art. 2 alin. (3) lit. g) teza finală din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, care prevede: „(3) Activitătile desfăsurate de functionarii publici, care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, sunt următoarele: [...] g) [...] precum si reprezentarea în justitie a autoritătii sau institutiei publice în care îsi desfăsoară activitatea;”;

- Art. 2 teza întâi - „Consilierul juridic poate să fie numit în functie [...] în conditiile legii” - si art. 3 alin. (1) - „Consilierul juridic numit în functie are statutul functionarului, potrivit functiei si categoriei acesteia” - din Legea nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 5 decembrie 2003.

În opinia autorului exceptiei, aceste texte de lege contravin prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (5) care dispune că, „În România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”, ale art. 15 alin. (1) potrivit căruia „Cetătenii beneficiază de drepturile si libertătile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevăzute de acestea” si ale art. 16 alin. (2) care stabileste că „Nimeni nu este mai presus de lege.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

În esentă, potrivit criticilor formulate, art. 2 alin. (3) lit. g) teza finală din Legea nr. 188/1999 este neconstitutional, deoarece „permite functionarilor publici nerespectarea legii (Legea nr. 514/2003 si a Statutului profesiei de consilier juridic) în desfiderea normei constitutionale, statuarea acestora mai presus de lege si perturbarea sistemului de justitie românesc, viciind cadrul procesual, exercitând o profesie - PROFESIA DE CONSILIER JURIDIC - în alte conditii decât prevede legea”, iar art. 2 teza finală si art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 sunt neconstitutionale, întrucât „perpetuează un act normativ abrogat, respectiv Decretul nr. 143/1955, mentinând în actualitate o functie care nu mai există - functia de consilier juridic - salariat în cadrul unor compartimente functionale (oficii juridice, birouri juridice, servicii juridice, directii juridice)”.

Analizând aceste sustineri, Curtea constată că ele nu constituie motive de neconstitutionalitate, din care să rezulte, asa cum invocă autorul exceptiei, încălcarea art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (1) sau art. 16 alin. (2) din Constitutie, si nici a altor prevederi din Legea fundamentală. În principal, criticile privesc necorelări de reglementare între două acte normative – Legea nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic si Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici -, precum si modul de aplicare a dispozitiilor acestor legi. Or, constitutionalitatea unei dispozitii de lege nu poate fi examinată prin raportare la o altă dispozitie legală, ci, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, controlul se efectuează numai prin raportare la prevederile si principiile Constitutiei. Asadar, aspecte ca cele arătate nu intră în competenta de solutionare a Curtii, coordonarea legislatiei în vigoare fiind de competenta autoritătii legiuitoare.

Pentru aceleasi argumente nu pot fi analizate nici celelalte consideratii pe care autorul exceptiei le exemplifică, detaliat, sub aspectul „incompatibilitătilor” de reglementare existente între legile mentionate, si nici pe cele constând în eventuale deficiente de redactare, cum ar fi, de exemplu, „imprecizia si insuficienta redactării art. 2 teza întâi si a art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003”, care creează „o confuzie care a perpetuat exercitarea atributelor exclusive de reprezentare juridică ale unei noi profesii reglementate (profesia de consilier juridic) de către functionarii publici reglementati prin Legea nr. 188/1999 – ce exercită în mod exclusiv prerogative de putere publică, incompatibile cu activitătile profesionale de reprezentare judiciară”.

De altfel, Curtea constată că, nici în sine, prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor art. 1 alin. (5), ale art. 15 alin. (1) sau ale art. 16 alin. (2) din Constitutie. Astfel, reglementarea cuprinsă în art. 2 alin. (3) lit. g) teza finală din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici constă în definirea „functiei publice” în sensul că aceasta „reprezintă ansamblul atributiilor si responsabilitătilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administratia publică centrală, administratia publică locală si autoritătile administrative autonome”, precum si în enuntarea activitătilor desfăsurate de functionarii publici, care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, între care si cea prevăzută în teza finală a lit. g) - criticate ca fiind neconstitutionale - si anume „reprezentarea în justitie a autoritătii sau institutiei publice în care îsi desfăsoară activitatea”. Din cuprinsul acestor dispozitii nu rezultă încălcarea obligatiei de a respecta Constitutia si legile tării si nici nesocotirea prevederii constitutionale potrivit căreia „Nimeni nu este mai presus de lege”. Curtea constată, de asemenea, că textul de lege criticat, care dispune, asa cum s-a arătat, în legătură cu o categorie de personal - functionarul public, nu are incidentă cu prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (1) referitor la drepturile si libertătile consacrate prin Constitutie si prin alte legi de care beneficiază cetătenii. Pentru aceleasi ratiuni nu se poate retine nici contrarietatea dintre textele din Constitutie mentionate si art. 2 teza întâi si art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic, întrucât ele stabilesc posibilitatea numirii în functie a consilierului juridic, în conditiile legii, care are statutul functionarului, potrivit functiei si categoriei acestuia.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3) lit. g) teza finală din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, precum si ale art. 2 teza întâi si art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic, exceptie ridicată de Carmen Brătescu în Dosarul nr. 2.816/314/2007 al Judecătoriei Suceava.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 februarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent sef,

Gabriela Dragomirescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 169

din 26 februarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă si detasarea străinilor pe teritoriul României

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă si detasarea străinilor pe teritoriul României, exceptie ridicată de Oficiul pentru Migratia Fortei de Muncă, Aurel Teodorescu, Nadia Constantin si Zicu Musat în Dosarul nr. 4.708/2/2007 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru Oficiul pentru Migratia Fortei de Muncă, doamna Natalia Luchian, consilier juridic al Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Muncă. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul părtii prezente. Acesta precizează că, potrivit art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 640/2007 privind stabilirea unor măsuri în aplicarea prevederilor art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/2007 pentru completarea Legii nr. 202/2006 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Muncă, precum si pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare institutională, Agentia Natională pentru Ocuparea Fortei de Muncă a devenit succesor în drepturi si obligatii al Oficiului pentru Migratia Fortei de Muncă. În această calitate, arată că întelege să formuleze cerere de renuntare la judecarea cauzei ce face obiect al Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.419D/2007.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de renuntare la judecată. Deliberând, Curtea respinge cererea, întrucât exceptia de neconstitutionalitate este de ordine publică, iar, potrivit art. 55 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, instanta de contencios constitutional, legal sesizată, procedează la examinarea constitutionalitătii, nefiind aplicabile dispozitiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului.

În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 56/2007, procurorul solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă, arătând că actul normativ mentionat a fost atacat pe cale principală, prin actiune introdusă în acest scop la instanta de judecată, aceasta nefiind o cale admisă din punct de vedere procedural.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 iulie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 4.708/2/2007, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă si detasarea străinilor pe teritoriul României. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Oficiul pentru Migratia Fortei de Muncă (a cărui succesoare în drepturi si obligatii este Agentia Natională pentru Ocuparea Fortei de Muncă), Aurel Teodorescu, Nadia Constantin si Zicu Musat într-o cauză având ca obiect contestarea constitutionalitătii ordonantei amintite, în baza art. 9 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În motivarea exceptiei se arată, în esentă, că prin punerea în aplicare a ordonantei supuse controlului de constitutionalitate „se provoacă prejudicii majore pietei fortei de muncă, protectiei lucrătorilor români si prioritătii la angajare”. Se sustine că se consacră liberul acces al cetătenilor din alte tări pe piata fortei de muncă din România, încălcându-se rolul Consiliului Economic si Social si al partenerilor sociali în problemele privind ocuparea si încadrarea în muncă pe teritoriul României si fără să se tină cont de posibilitatea activării clauzei de salvgardare. Se mai arată că „înlătură locul si rolul sindicatelor si patronatelor în dialogul institutional pentru initierea si promovarea unor acte normative prin care se modifică esential abordarea gestionării fenomenului imigratiei în scop de muncă”. În plus, se sustine că se încalcă dispozitiile art. 16 alin. (2) din Constitutie, prin crearea unui statut mai favorabil pentru cercetătorii si sportivii străini.

De asemenea, în opinia autorilor exceptiei, ordonanta nu a fost emisă cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie, întrucât nu cuprinde justificări pertinente legate de urgenta demersului, iar prin continutul său, încalcă programul de guvernare adoptat prin Hotărârea Parlamentului nr. 24/2004 pentru acordarea încrederii Guvernului si, în consecintă, prevederile art. 102 alin. (1) din Legea fundamentală. În fine, se semnalează o multitudine de carente de reglementare si deficiente de redactare.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este nefondată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, fiind ridicată pe calea unei actiuni în contencios administrativ prin care, în baza art. 9 din Legea nr. 554/2004, s-a solicitat constatarea neconstitutionalitătii unei ordonante sau a unor dispozitii dintr-o ordonantă. Invocă, în sprijinul acestei opinii, deciziile Curtii Constitutionale nr. 761/2006, 764/2006, 5/2007, 66/2007, 174/2007, 342/2007 si 660/2007.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile ordonantei criticate sunt constitutionale, întrucât nu sunt contrare dreptului constitutional la muncă si la protectia socială a muncii si nici nu aduc atingere principiului egalitătii si nediscriminării. Consideră că celelalte texte din Legea fundamentală invocate în motivarea exceptiei nu sunt incidente în cauză. Precizează că ordonanta a fost emisă cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constitutie, urgenta reglementării fiind impusă de necesitatea realizării unei restructurări corespunzătoare, care să conducă la asigurarea eficientei activitătilor din domeniile de competentă specifice Oficiului Român pentru Imigrări.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă si detasarea străinilor pe teritoriul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007.

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 56/2007 contravin următoarelor dispozitii din Constitutie: art. 1 alin. (4) si (5), care consacră principiul separatiei puterilor în stat si cel al obligativitătii respectării Constitutiei si a legilor, art. 9 privind sindicatele, patronatele si asociatiile patronale, art. 16 alin. (2) potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege, art. 31 privind dreptul la informatie, art. 38 referitor la dreptul de a fi ales în Parlamentul European, art. 41 privind munca si protectia socială a muncii, art. 51 referitor la dreptul la petitionare, art. 61 care stabileste rolul si structura Parlamentului, art. 73 lit. p) care prevede că regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele si protectia socială se reglementează prin lege organică, art. 102 alin. (1) potrivit căruia Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne si externe a tării si exercită conducerea generală a administratiei publice si art. 115 alin. (4) si (6) privind conditiile adoptării ordonantelor de urgentă. Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că este inadmisibilă, urmând să fie respinsă ca atare, pentru următoarele motive:

Prin Decizia nr. 660 din 4 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 2 august 2007, Curtea Constitutională a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si a retinut că acestea sunt neconstitutionale în măsura în care permit ca actiunea introdusă la instanta de contencios administrativ să aibă ca obiect principal constatarea neconstitutionalitătii unei ordonante sau a unei dispozitii dintr-o ordonantă. În considerentele deciziei mai sus mentionate s-a retinut, printre altele, că, „atunci când obiectul actiunii principale introduse la instanta de judecată este constatarea neconstitutionalitătii unei ordonante simple sau ordonante de urgentă a Guvernului ori a unor dispozitii din aceasta, exceptia de neconstitutionalitate este transformată într-o veritabilă actiune directă, pierzându-si astfel natura sa de exceptie, înteleasă ca un mijloc de apărare care nu pune în discutie fondul pretentiei deduse judecătii”.

Or, în cauza de fată, obiectul actiunii principale, întemeiată pe prevederile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, introdusă la Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, îl constituie însăsi contestarea constitutionalitătii Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă si detasarea străinilor pe teritoriul României. Prin modificarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin Legea nr. 262/2007, la art. 9, după alin. (4) s-a introdus un nou alineat, care prevede că persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonante sau dispozitii din ordonante poate introduce actiune la instanta de contencios administrativ, însotită de exceptia de neconstitutionalitate, obiectul actiunii constituindu-l „acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonante ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum si, după caz, obligarea unei autorităti publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operatiuni administrative”, iar nu însăsi anularea pe motiv de neconstitutionalitate a ordonantei ori a unor dispozitii din aceasta.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă si detasarea străinilor pe teritoriul României, exceptie ridicată de Oficiul pentru Migratia Fortei de Muncă, Aurel Teodorescu, Nadia Constantin si Zicu Musat în Dosarul nr. 4.708/2/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 februarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 173

din 26 februarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, exceptie ridicată de Rodica Smaranda Vulcănescu în Dosarul nr. 13.927/1/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală.

La apelul nominal răspunde personal autoarea exceptiei, lipsind partea statul român, prin Ministerul Economiei si Finantelor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul autoarei exceptiei, care sustine admiterea acesteia, arătând, în esentă, că textul de lege criticat instituie o stare de discriminare între titularii dreptului conferit prin Decretul-lege nr. 118/1990 - ale căror indemnizatii se actualizează în functie de evolutia preturilor si tarifelor, prin hotărâre a Guvernului, odată cu indexările aplicate pensiilor si celorlalte drepturi de asigurări sociale de stat - si mostenitorii acestora - ale căror indemnizatii se indexează prin hotărâre a Guvernului.

Combătând punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, sustine că în spetă nu este vorba de două categorii diferite de beneficiari ai actului normativ criticat, astfel că nu se justifică argumentul potrivit căruia „egalitate nu înseamnă uniformitate”. Mai solicită Curtii ca, prin solutia pronuntată, aceasta să dispună „revenirea la forma initială a articolului criticat, privind situatia sotului supravietuitor, când indemnizatia cuvenită se indexa odată cu celelalte indexări ale pensiilor, dispunând totodată si calcularea retroactivă a acestor indexări, pe seama executivului”, sens în care depune concluzii scrise si alte documente.

Reprezentantul Ministerului Public precizează, mai întâi, că solicitarea autoarei exceptiei privind modificarea textului legal criticat nu poate fi primită în fata Curtii Constitutionale, aceasta neavând rolul de legislator pozitiv. Fată de criticile de neconstitutionalitate privind pretinsa discriminare între titularii dreptului stabilit prin Decretul-lege nr. 118/1990 si mostenitorii lor, arată că nu sunt întemeiate, deoarece acestia apartin unor categorii de subiecte de drept diferite, criteriul de departajare fiind persoana asupra căreia s-a exercitat în mod direct persecutia. Cât priveste dispozitiile art. 15 alin. (1) si ale art. 48 alin. (1) din Constitutie, invocate, sustine că acestea nu au incidentă în cauză si solicită, în concluzie, respingerea ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 21 septembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 13.927/1/2006, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.

Exceptia a fost ridicată de Rodica Smaranda Vulcănescu într-o cauză având ca obiect examinarea unei cereri de revizuire.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că modalitatea diferită de indexare a indemnizatiei lunare cuvenite sotului supravietuitor în temeiul art. 4 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, si anume prin hotărâre a Guvernului, este discriminatorie prin comparatie cu cea prevăzută pentru titularii indemnizatiei, care, potrivit art. 3 alin. (3) din acelasi act normativ, se actualizează tot prin hotărâre a Guvernului, dar odată cu indexările aplicate pensiilor si celorlalte drepturi de asigurări sociale de stat. Astfel, prima categorie de beneficiari ai indemnizatiei, cea a sotilor supravietuitori, este defavorizată fată de cea a titularilor dreptului, deoarece indexările aplicate ultimei categorii se acordă mai des, fiind vorba de acele indexări aplicabile tuturor pensiilor si celorlalte drepturi de asigurări sociale de stat.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală nu si-a exprimat opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate invocată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul, în argumentarea punctului său de vedere, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Nu se poate retine încălcarea principiului egalitătii, sustinută de autoarea exceptiei, în conditiile în care atât Curtea Constitutională, cât si Curtea Europeană a Drepturilor Omului au statuat constant în sensul că principiul egalitătii nu înseamnă uniformitate, acesta impunând ca la situatii egale să corespundă un tratament egal, asa cum la situatii diferite, tratamentul juridic trebuie să fie diferit. Prin urmare, optiunea legiuitorului de a actualiza într-o anumită formă indemnizatiile stabilite pentru sotii supravietuitori si diferit pentru alte categorii de beneficiari ai actului normativ criticat nu contravine principiului egalitătii în drepturi sau principiului nediscriminării.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 sunt constitutionale, deoarece acestea nu contin privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalitătii în drepturi prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea fundamentală, ci se aplică în mod unitar tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice. Apreciază că prevederile art. 15 alin. (1) si ale art. 48 alin. (1) din Constitutie, invocate, nu au incidentă în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului si dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 18 martie 1998.

Dispozitiile de lege criticate au următoarea redactare:

(3) Această indemnizatie (n.n. indemnizatia lunară de 100 lei neimpozabilă, cuvenită sotului/sotiei celui decedat, din categoria celor dispăruti sau exterminati în timpul detentiei, internati abuziv în spitale de psihiatrie, deportati, prizonieri sau cărora li s-a stabilit domiciliu obligatoriu) se indexează prin hotărâre a Guvernului si se poate cumula cu orice pensie.”

Autoarea exceptiei consideră că textul de lege mentionat încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 4 alin. (2) si art. 16 alin. (1) privind principiile nediscriminării si al egalitătii în drepturi, art. 15 alin. (1) referitoare la principiul universalitătii legii si ale art. 48 alin. (1) referitoare la egalitatea între soti.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că neconstitutionalitatea prevederilor art. 4 alin. (3) din Decretullege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri este dedusă prin comparatia acestora cu cele ale art. 3 alin. (3) din acelasi act normativ, autoarea exceptiei concluzionând că primele contin norme discriminatorii fată de celelalte.

Curtea constată că art. 4 alin. (3) din actul normativ criticat prevede modalitatea de indexare a indemnizatiei lunare de 100 lei de care beneficiază sotul supravietuitor în temeiul art. 4 alin. (1) si (2), si anume prin hotărâre a Guvernului. Pe de altă parte, dispozitiile art. 3 alin. (3) stabilesc că indemnizatiile cuvenite titularilor drepturilor, adică acele persoane care au fost persecutate din motive politice, deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, se actualizează în functie de evolutia preturilor si tarifelor, prin hotărâre a Guvernului, odată cu indexările aplicate pensiilor si celorlalte drepturi de asigurări sociale de stat.

Curtea constată că cele două texte legale se aplică unor categorii de persoane diferite, ambele beneficiare ale unei indemnizatii acordate în conditiile Decretului-lege nr. 118/1990, prima fiind constituită din însisi titularii dreptului, iar a doua din sotii supravietuitori, în conditiile legii. Criteriul obiectiv si rezonabil de departajare în privinta tratamentului juridic aplicat unei categorii fată de cel specific celeilalte îl reprezintă tocmai calitatea de persoană persecutată în mod direct din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, deportată sau constituită ca prizonier.

Prin urmare, nu se poate sustine că cele două categorii de subiecte de drept, desi ambele beneficiare ale unei indemnizatii acordate de Decretul-lege nr. 118/1990, se află în aceeasi situatie, care ar impune un tratament juridic identic. În ceea ce priveste principiul egalitătii în drepturi, Curtea s-a pronuntat constant în jurisprudenta sa, concretizată prin Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, si Decizia nr. 175 din 4 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 13 ianuarie 2000, că acesta nu înseamnă uniformitate. Astfel, dacă la situatii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situatii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit, recunoscându-se dreptul la diferentă. În acelasi sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în aplicarea prevederilor art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind interzicerea discriminării, că reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferentă de tratament săvârsită de stat între indivizi aflati în situatii analoage, fără o justificare obiectivă si rezonabilă (Cazul „Marckx contra Belgiei”, 1979).

Mai mult, Curtea observă că actul normativ criticat - Decretul-lege nr. 118/1990 - reglementează acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, ceea ce îi conferă acestuia caracter de act normativ reparatoriu, în sensul de reglementare a unor drepturi si beneficii acordate anumitor categorii de persoane determinate. Or, Curtea Constitutională a arătat în jurisprudenta sa, de exemplu Decizia nr. 43 din 7 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, că, în materie de reparatii acordate prin reglementări legislative, legiuitorul este liber să stabilească anumite criterii obiective, precum si modalităti de acordare a acestora. Astfel, indemnizatiile de care beneficiază categoria titularilor dreptului se actualizează în functie de evolutia preturilor si tarifelor, prin hotărâre a Guvernului, odată cu indexările aplicate pensiilor si celorlalte drepturi de asigurări sociale de stat, iar indemnizatiile prevăzute pentru sotii supravietuitori se indexează prin hotărâre a Guvernului. Ca autoritate publică a puterii executive, responsabilă cu realizarea politicii interne a statului, Guvernul este singurul în măsură a aprecia cuantumul unor asemenea indemnizatii, precum si momentul oportun pentru indexarea lor, fără ca prin aceasta să se poată sustine neconstitutionalitatea prevederilor art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990, prin încălcarea art. 4 alin. (2) si art. 16 alin. (1) din Constitutie, privind principiile nediscriminării si al egalitătii în drepturi a cetătenilor.

Cât priveste invocarea prevederilor art. 15 alin. (1) si ale art. 48 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea constată că acestea nu au incidentă în cauză.

În sfârsit, solicitările autoarei exceptiei, formulate în sedinta publică, referitoare la o pretinsă interventie legislativă a Curtii asupra textului legal criticat, în sensul de a reglementa revenirea la o situatie juridică anterior existentă si favorabilă acesteia, precum si acordarea, de către această instantă, a unor despăgubiri, prin calculul retroactiv al indexării cuvenite, se constată că acestea nu pot fi primite, fiind aspecte ce tin de competenta, pe de o parte, a autoritătii legiuitoare si a instantei de judecată, pe de altă parte. De asemenea, astfel de sustineri nu se pot converti în critici de neconstitutionalitate, fiind, sub acest aspect, inadmisibile.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, exceptie ridicată de Rodica Smaranda Vulcănescu în Dosarul nr. 13.927/1/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 februarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 176

din 26 februarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 677/2003 privind conditiile de acordare în mod gratuit a asistentei medicale si psihologice, a medicamentelor si protezelor pentru politisti

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Hotărârii Guvernului nr. 677/2003 privind conditiile de acordare în mod gratuit a asistentei medicale si psihologice, a medicamentelor si protezelor pentru politisti, exceptie ridicată de Ion Savu, Alexandru Iliescu, Cristian Bălan, Cristian Cramar, Elena Olaru, Elena Ionescu, Tudor Mihai, Florian Ionită, Marius Iordache, Justin Grigore, Georgian Vintilă, Claudiu Bita, Dumitru Negoită, Adrian Mihăilescu, Vasile Luncanu, Mihail Adrian Fati, Mădălina Ionela Cretu, Elena Antoanela Sfântu, Georgiana Cristina Petrusca, Izabela Laura Piscociu, Cornelia Mares, Gabriel Marius Ursoiu, Marius Daniel Văcaru, Mirela Drăgoi, Emilia Lizica Soare si Dorinel Sandu în Dosarul nr. 7.514/105/2005 (număr în format vechi 7.518/2005) al Tribunalului Prahova - Sectia civilă.

La apelul nominal răspund părtile Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritătii Judecătoresti, prin consilier juridic Gheorghe Zbârlea, cu delegatie, si Casa Natională de Asigurări de Sănătate, prin consilier juridic Florentina Medei, cu delegatie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul părtilor prezente asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. Ambii consilieri juridici solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, deoarece Curtea nu este competentă să examineze constitutionalitatea hotărârilor Guvernului, aceeasi concluzie desprinzându-se si din jurisprudenta în materie a Curtii.

Casa Natională de Asigurări de Sănătate depune, prin reprezentant, si note scrise în sensul celor mai sus sustinute. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât hotărârile Guvernului nu fac parte din sfera actelor legislative asupra cărora Curtea Constitutională poate exercita, conform competentei sale, controlul de constitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 18 septembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 7.514/105/2005 (număr în format vechi 7.518/2005), Tribunalul Prahova - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 677/2003 privind conditiile de acordare în mod gratuit a asistentei medicale si psihologice, a medicamentelor si protezelor pentru politisti.

Exceptia a fost ridicată de Ion Savu, Alexandru Iliescu, Cristian Bălan, Cristian Cramar, Elena Olaru, Elena Ionescu, Tudor Mihai, Florian Ionită, Marius Iordache, Justin Grigore, Georgian Vintilă, Claudiu Bita, Dumitru Negoită, Adrian Mihăilescu, Vasile Luncanu, Mihail Adrian Fati, Mădălina Ionela Cretu, Elena Antoanela Sfântu, Georgiana Cristina Petrusca, Izabela Laura Piscociu, Cornelia Mares, Gabriel Marius Ursoiu, Marius Daniel Văcaru, Mirela Drăgoi, Emilia Lizica Soare si Dorinel Sandu în cadrul unui litigiu de muncă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că Hotărârea Guvernului nr. 677/2003, prin aceea că prevede obligatia politistilor si a cadrelor militare la plata lunară a contributiilor la fondul asigurărilor sociale de stat, încalcă normele constitutionale referitoare la dreptul la protectie socială, la ocrotirea sănătătii si respectarea vietii intime, familiale si private. Totodată, actul normativ criticat - de rang inferior legii - anulează practic drepturile si privilegiile conferite acestor categorii profesionale prin Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistilor si prin Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. În opinia autorilor exceptiei, obligatia la plata lunară a contributiilor la fondul asigurărilor sociale de stat echivalează cu eludarea tuturor normelor constitutionale si legale de protectie socială, deoarece apreciază că dreptul la sănătate si asigurarea unei asistente medicale constă în accesul în mod gratuit la sistemul sanitar public. Precizează că, desi prin Decizia nr. III/2006 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie s-a stabilit că atât cadrele militare active, cât si politistii beneficiază de asistentă medicală gratuită si de medicamente gratuite, numai dacă au fost respectate dispozitiile cu caracter general privind achitarea cotelor de contributie lunară la Fondul asigurărilor sociale de sănătate, la care se face referire în Hotărârea Guvernului nr. 270/1999 si în Hotărârea Guvernului nr. 677/2003, această interpretare nu exclude caracterul neconstitutional al actului normativ criticat.

Tribunalul Prahova - Sectia civilă apreciază că dispozitiile Hotărârii Guvernului nr. 677/2003 sunt neconstitutionale, fiind în contradictie cu prevederile art. 26 alin. (1), art. 34 alin. (1), art. 41 alin. (2) si art. 53 din Legea fundamentală, pentru aceleasi motive expuse de autorii exceptiei în argumentarea acesteia.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul, în argumentarea punctului său de vedere, sustine că exceptia de neconstitutională este inadmisibilă, indicând, în aceste sens, prevederile art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, precum si jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, de exemplu Decizia nr. 457/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 28 iunie 2006.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, deoarece, potrivit art. 146 lit. d) din Constitutie si art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului si dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de  neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Hotărârii Guvernului nr. 677/2003 privind conditiile de acordare în mod gratuit a asistentei medicale si psihologice, a medicamentelor si protezelor pentru politisti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 19 iunie 2002.

Autorii exceptiei consideră că actul normativ criticat contravine prevederilor constitutionale ale art. 26 alin. (1) privind respectarea si ocrotirea de autoritătile publice a vietii intime, familiale si private, ale art. 34 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la ocrotirea sănătătii, ale art. 41 alin. (2) care garantează dreptul salariatilor la măsuri de protectie socială si ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că obiectul acesteia îl constituie dispozitiile unei hotărâri a Guvernului.

Or, potrivit art. 146 lit. d) din Constitutie, coroborat cu art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională hotărăste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legi sau ordonante ori dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare. În ceea ce priveste hotărârile Guvernului, acestea nu intră în sfera actelor normative supuse controlului de constitutionalitate exercitat de Curte pe calea exceptiei de neconstitutionalitate în virtutea competentei sale constitutionale si legale, conferite potrivit normelor mai sus mentionate.

Asa fiind, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, o astfel de exceptie este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art.1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 677/2003 privind conditiile de acordare în mod gratuit a asistentei medicale si psihologice, a medicamentelor si protezelor pentru politisti, exceptie ridicată de Ion Savu, Alexandru Iliescu, Cristian Bălan, Cristian Cramar, Elena Olaru, Elena Ionescu, Tudor Mihai, Florian Ionită, Marius Iordache, Justin Grigore, Georgian Vintilă, Claudiu Bita, Dumitru Negoită, Adrian Mihăilescu, Vasile Luncanu, Mihail Adrian Fati, Mădălina Ionela Cretu, Elena Antoanela Sfântu, Georgiana Cristina Petrusca, Izabela Laura Piscociu, Cornelia Mares, Gabriel Marius Ursoiu, Marius Daniel Văcaru, Mirela Drăgoi, Emilia Lizica Soare si Dorinel Sandu în Dosarul nr. 7.514/105/2005 (număr în format vechi 7.518/2005) al Tribunalului Prahova - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 februarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 177

din 26 februarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Constantin Robu în Dosarul nr. 18.767/54/2005 (număr în format vechi 58/F/04/10/2005) al Curtii de Apel Craiova - Sectia comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu sunt contrare prevederilor din Constitutie invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 octombrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 18.767/54/2005 (număr în format vechi 58/F/04/10/2005), Curtea de Apel Craiova - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (8) - în realitate alin. (7) – din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Constantin Robu într-o cauză prin care lichidatorul Societatea Comercială „Reconversie si Valorificare Active - Filiala Craiova” - S.R.L. solicită anularea unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate între autorul exceptiei si Societatea Comercială „Cora Invest Group” - S.A. din Craiova, societate în faliment.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustin următoarele: derogarea de la prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, cuprinsă în art. 8 alin. (7) din legea criticată, potrivit căreia judecătorul-sindic poate, în conditiile prevăzute de text, să nu suspende solutionarea cauzei, contravine art. 1 alin. (5) din Constitutie prin aceea că „Legea fundamentală a dispus asupra existentei si atributiilor anumitor organisme, a căror activitate este menită să asigure si să garanteze suprematia prevederilor constitutionale”; dispozitiile Legii nr. 47/1992, referitoare la procedura de sesizare a Curtii, conditiile admiterii unui asemenea demers, efectele deciziilor acesteia, precum obligativitatea suspendării judecării cauzei, sunt în sensul dispozitiilor constitutionale ale art. 142 alin. (1), art. 146 si ale art. 147 alin. (4), ce „conferă Curtii Constitutionale prerogativa de garant al suprematiei Constitutiei” si „sunt menite să prevină aparitia unor incidente procedurale” anterior exercitării controlului de constitutionalitate; prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, privind suspendarea de drept a cauzei până la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate, „sunt retinute de o lege organică, derogări exprese fiind permise doar printr-un act normativ cu fortă juridică egală”. Or, Legea nr. 47/1992 este, conform art. 73 alin. (3) din Constitutie, lege organică, pe când obiectul de reglementare al Legii nr. 85/2003 apartine legii ordinare, astfel că, fiind „în prezenta unor acte normative cu fortă juridică diferită”, derogările instituite prin art. 8 alin. (7) din legea criticată Înu pot fi considerate constitutionale”; textul de lege ce face obiectul exceptiei creează „premizele unui tratament preferential în persoana participantilor la un litigiu în materia insolventei fată de părtile litigante din dosare de drept comun”, ceea ce încalcă si art. 21 alin. (3) din Constitutie privind dreptul părtilor la un proces echitabil.

Curtea de Apel Craiova - Sectia comercială apreciază că exceptia ridicată este nefondată. În acest sens, în esentă, arată că aspectele invocate Înu vizează consonanta între art. 8 alin. (7) din Legea privind procedura insolventei, ca act juridic ce produce efecte cu o fortă juridică inferioară si Constitutie”, ci „vizează mai degrabă consonanta între art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, care prevede obligativitatea suspendării pe perioada solutionării exceptiei de neconstitutionalitate, si art. 8 alin. (8) din Legea privind procedura insolventei”. În legătură cu invocarea încălcării art. 21 alin. (3) din Constitutie, arată că dreptul la un proces echitabil „există în conditiile în care dispozitiile art. 8 alin. (8) sunt aplicabile în egală măsură tuturor cauzelor privind procedura de insolventă în situatia reglementată de text”.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 sunt constitutionale, fiind în deplină concordantă cu textele din Constitutie invocate ca fiind încălcate. Mentionează jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, de exemplu, deciziile nr. 293/2007 si nr. 478/2007.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art.146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art.1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, text de lege care are următorul cuprins: „Prin derogare de la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în situatia în care dispozitiile a căror neconstitutionalitate se invocă au făcut obiectul cel putin al unei decizii pronuntate de Curtea Constitutională.”

Autorul exceptiei sustine că textul de lege criticat contravine, în ordinea invocării lor, prevederilor constitutionale ale: art. 1 alin. (5), care stabilesc că „În România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”; art. 142 alin. (1) potrivit cărora „Curtea Constitutională este garantul suprematiei Constitutiei”; ale art. 73 alin. (3) privind domeniile de reglementare prin lege organică; ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părtilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

În legătură cu sustinerile potrivit cărora art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 încalcă prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la respectarea Constitutiei, precum si ale art. 142 alin”(1) referitoare la rolul Curtii Constitutionale, Curtea s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 1.051 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 4 decembrie 2007. Astfel, prin acea decizie, trimitând la decizii anterioare ale Curtii, respingând exceptia, a retinut că nu este încălcat art.142 alin. (1) din Constitutie, precum si că, prin derogare de la dispozitiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, reglementarea criticată corespunde scopului si caracterului special al procedurii insolventei, asigurând celeritatea necesară procedurii, fără a leza în vreun fel rolul Curtii Constitutionale de garant al suprematiei Constitutiei si de unică autoritate de jurisdictie constitutională în România. Prin aceeasi decizie, s-a mai retinut că dispozitiile art. 8 din Legea nr. 85/2006 constituie norme de procedură a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, intră în atributiile exclusive ale legiuitorului. În virtutea acestor prerogative constitutionale, legiuitorul, în considerarea unor situatii deosebite, poate să stabilească si reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun. Totodată, s-a constatat că procedura insolventei este o procedură specială, caracterizată de celeritate si care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului si reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind în acelasi timp valorificarea cu eficientă sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creantelor creditorilor. Asa fiind, Curtea a statuat că prin art. 8 alin. (7) din lege „sunt respectate principiile constitutionale înscrise la art. 1 alin. (5) si art. 142 alin. (1) din Legea fundamentală”.

De asemenea, prin Decizia nr. 1.051/2007, cu privire la critici potrivit cărora art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 încalcă dreptul părtilor la un proces echitabil si solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, Curtea a constatat că acestea sunt neîntemeiate, deoarece „prin prevederea că «judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei»” nu se instituie o procedură inechitabilă, ci doar o diferentă de regim impusă în vederea îndeplinirii cu celeritate a „procedurii insolventei”.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în deciziile amintite îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

În plus, în acest dosar se invocă si încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 73 alin. (3) privind domeniile de reglementare prin lege organică. În opinia autorului exceptiei, încălcarea constă în aceea că obiectul de reglementare al Legii nr. 85/2006 face parte din sfera legilor ordinare, iar Legea nr. 47/1992, de la care textul criticat face derogare, este lege organică. Sub acest aspect, Curtea constată că, potrivit mentiunii din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, Legea privind procedura insolventei „a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin”(1) din Constitutia României, republicată”. Or, art. 75 din Constitutie dispune cu privire la „Sesizarea Camerelor”, iar art. 76 alin. (1) din aceasta dispune că „(1) Legile organice si hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majoritătii membrilor fiecărei Camere”. În consecintă, Legea nr. 85/2006 fiind adoptată cu respectarea acestor prevederi constitutionale, critica este neîntemeiată si urmează a fi respinsă.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Constantin Robu în Dosarul nr. 18.767/54/2005 (număr în format vechi 58/F/04/10/2005) al Curtii de Apel Craiova - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 februarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent sef,

Gabriela Dragomirescu