MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 176 (XX) - Nr. 233         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 26 martie 2008

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 114 din 19 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

 

Opinie separată

 

Decizia nr. 166 din 26 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de constructie de autostrăzi si drumuri nationale

 

Decizia nr. 192 din 28 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 193 din 28 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (31) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

 

Decizia nr. 195 din 28 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 196 din 28 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 198 din 28 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22  decembrie 1989

 

Decizia nr. 213 din 28 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) si (4) si art. 8 alin. (1), (2) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 114

din 19 februarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Ioana Vrănău în Dosarul nr. 2.021/233/2006 al Judecătoriei Galati, Ana Lederer în Dosarul nr. 2.254/85/2006 al Tribunalului Sibiu - Sectia civilă, de Rosemarie Rus, Hedwig Hildegard Deppner, Gheorghe Rus, Elfriede Petri si Melitta Capesius în Dosarul nr. 2.265/102/2007 al Tribunalului Mures - Sectia civilă, de Victoria Stănescu în Dosarul nr. 15.359/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti si de Veronica Roth în Dosarul nr. 2.582/83/2006 al Tribunalului Satu Mare - Sectia civilă. La apelul nominal răspund avocatii autoarei exceptiei Ioana Vrănău, doamna Paula Iacob si domnul Ion Iordache, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Din oficiu, Curtea pune în dezbatere problema conexării celor cinci dosare înregistrate pe rolul său, având în vedere că obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate este identic.

Avocatii prezenti si reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite conditiile conexării dosarelor. Retinând identitatea de obiect, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 1.524D/2007, nr. 1.736D/2007, nr. 1.793D/2007 si nr. 36D/2008 la Dosarul nr. 1.329D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatii autoarei exceptiei Ioana Vrănău solicită admiterea criticii de neconstitutionalitate, arătând că dispozitiile de lege criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 care consacră egalitatea în drepturi a cetătenilor, ale art. 21 alin. (1), (2) si (3) referitoare la accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil si ale art. 44 privitoare la garantarea dreptului de proprietate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin Încheierea din 14 septembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 2.021/233/2006 al Judecătoriei Galati, prin Încheierea din 20 noiembrie 2006, pronuntată în Dosarul nr. 2.254/85/2006 al Tribunalului Sibiu - Sectia civilă, prin Încheierea din 20 noiembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 2.265/102/2007 al Tribunalului Mures - Sectia civilă, prin Încheierea din 1 octombrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 15.359/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti si prin Încheierea din 7 decembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 2.582/83/2006 al Tribunalului Satu Mare - Sectia civilă, Curtea Constitutională a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Ioana Vrănău, Ana Lederer, Rosemarie Rus, Hedwig Hildegard Deppner, Gheorghe Rus, Elfriede Petri, Melitta Capesius, Victoria Stănescu si Veronica Roth.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prin reglementarea prevăzută de art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 se aduce atingere liberului acces la justitie si dreptului de proprietate privată, întrucât se dă prevalentă unor acte nule absolut în defavoarea dreptului de proprietate ce nu a încetat să existe. Astfel, scopul reparator al Legii nr. 10/2001 se va limita la măsuri reparatorii prin echivalent, iar actele încheiate cu nerespectarea dispozitiilor legale vor produce efecte juridice sub protectia acestei legi.

Dispozitiile criticate sunt neconstitutionale în ceea ce priveste data de la care începe să curgă termenul de prescriptie - intrarea în vigoare a legii, aceasta trebuind să fie data de la care contractele de vânzare-cumpărare a căror nulitate se invocă au fost întabulate în cartea funciară si au ajuns la cunostinta persoanelor interesate. Astfel, autorii apreciază că legea nu poate institui o prezumtie de cunoastere a cauzei de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare, pe care persoana îndreptătită potrivit Legii nr. 10/2001 întelege să îsi întemeieze actiunea, care să opereze de la momentul intrării în vigoare a legii speciale. Termenul de prescriptie nu poate începe să curgă decât din momentul în care această persoană a cunoscut sau trebuia să cunoască actul juridic a cărui nulitate o invocă.

Reaua-credinta a actualilor proprietari, manifestată prin ascunderea contractului fată de părtile interesate si fată de autorităti, nu poate constitui temei de sanctionare a fostilor proprietari, care au depus toate diligentele pentru a-si recupera imobilul preluat abuziv de către stat.

Judecătoria Galati si Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Tribunalul Sibiu - Sectia civilă si Tribunalul Mures - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată, dispozitiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 contravenind principiului liberului acces la justitie sub aspectul momentului de la care începe să curgă termenul de invocare a nulitătii contractului de vânzare-cumpărare.

Tribunalul Satu Mare - Sectia civilă apreciază că textul de lege criticat este în acord cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie. Cu toate acestea, arată că termenul prevăzut de dispozitiile criticate începe să curgă odată cu intrarea în vigoare a legii, fără ca persoanei îndreptătite să i se aducă la cunostintă, odată cu depunerea notificării, situatia juridică a imobilului de către entitatea învestită cu solutionarea acesteia în cadrul procedurii administrative. Asadar, pe lângă sarcina probei proprietătii, persoana care pretinde dreptul are obligatia să cunoască actul juridic lovit de nulitate absolută sau relativă, cât si cauza nulitătii, în termenul prevăzut de lege. Instanta mai observă si faptul că situatia juridică a persoanei care pretinde dreptul si solicită constatarea nulitătii absolute a contractului de vânzare-cumpărare în temeiul art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 este similară cu situatia persoanelor care se încadrează în ipoteza art. III al titlului I din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente. Pentru primul caz, data de la care începe să curgă termenul special de prescriptie este data intrării în vigoare a legii, iar în al doilea caz, termenul începe să curgă alternativ, fie de la data intrării în vigoare a legii, fie de la data luării la cunostintă a încheierii contractului. Or, în această împrejurare, apare ca evidentă încălcarea principiului constitutional al egalitătii cetătenilor în fata legii.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost communicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul arată că dispozitiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 au fost supuse în repetate rânduri controlului de constitutionalitate, Curtea respingând constant criticile cu un atare obiect, astfel că si în această spetă solutia se impune a fi mentinută.

Avocatul Poporului consideră că instituirea unui termen derogator de la dreptul comun, înăuntrul căruia o persoană are posibilitatea de a se adresa instantei de judecată, nu încalcă principiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005. Textul legal criticat are următorul continut: „Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

Termenul de un an prevăzut de textul de lege criticat a fost prelungit succesiv, cu câte 3 luni, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 109/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, si prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 145/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001.

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate consideră că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 care consacră egalitatea în drepturi a cetătenilor, ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1), (2) si (3) referitoare la accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, ale art. 44 privitoare la garantarea dreptului de proprietate, ale art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si ale art. 154 alin. (1) referitoare la conflictul temporal între legi si Constitutie.

Examinând exceptia, Curtea constată că art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 a mai fost supus controlului de constitutionalitate prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale ca si în cauza de fată. Astfel, prin Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, Decizia nr. 372 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 31 august 2005, si Decizia nr. 673 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 15 noiembrie 2007, Curtea a statuat că acest text este constitutional.

În considerentele acestor decizii, Curtea a retinut că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, cărora li se subsumează si instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 recunoaste dreptul titularului la exercitarea actiunii în constatarea nulitătii absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate în mod abuziv si asigură posibilitatea de valorificare a acestuia în cadrul unui termen, impus de ratiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor stări de incertitudine prelungite în ceea ce priveste raporturile juridice civile, precum si de asigurarea stabilitătii si securitătii acestora, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate.

Împrejurarea că persoana interesată, desi cunostea sau trebuia să cunoască termenul de introducere a actiunii în constatarea nulitătii, precum si consecintele juridice ale nerespectării acestuia, nu s-a conformat exigentei legale, lipseste de îndreptătire critica reglementării în cauză, potrivit principiului Înemo auditur propriam turpitudinem allegans”.

Analizând compatibilitatea art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 cu dispozitiile art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si ale art. 6 paragraful 1 din aceeasi conventie, raportate la art. 20 din Constitutie, Curtea a retinut, în esentă, că textul de lege criticat se armonizează cu aceste prevederi, având ca scop asigurarea stabilitătii si securitătii raporturilor civile, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate.

Solutiile pronuntate în deciziile anterior mentionate, precum si considerentele ce au stat la baza acestora îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, întrucât nu au fost aduse elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii Constitutionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Ioana Vrănău în Dosarul nr. 2.021/233/2006 al Judecătoriei Galati, de Ana Lederer în Dosarul nr. 2.254/85/2006 al Tribunalului Sibiu - Sectia civilă, de Rosemarie Rus, Hedwig Hildegard Deppner, Gheorghe Rus, Elfriede Petri si Melitta Capesius în Dosarul nr. 2.265/102/2007 al Tribunalului Mures - Sectia civilă, de Victoria Stănescu în Dosarul nr. 15.359/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti si de Veronica Roth în Dosarul nr. 2.582/83/2006 al Tribunalului Satu Mare - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 februarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

OPINIE SEPARATĂ

 

Consider că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 este întemeiată si ar fi trebuit admisă pentru următoarele motive: Textul art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 are următorul continut: „Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.” Considerăm că dispozitia legală contravine prevederilor art. 21 din Constitutie, referitor la liberul acces la justitie, întrucât dispozitiile art. 45 alin. (5) stabilesc că termenul de prescriptie începe să curgă de la data intrării în vigoare a legii si nu la data la care fostul proprietar sau mostenitorii acestuia au luat la cunostintă sau puteau să ia la cunostintă existenta actului juridic de înstrăinare având ca obiect imobilele la care se referă Legea nr. 10/2001.

Există situatii, cum este cea arătată de autorul exceptiei, în care, desi actul de înstrăinare a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a legii, acesta nu a fost înscris în evidentele de publicitate imobiliară (Cartea Funciară), astfel că fostul proprietar era în imposibilitatea de a lua cunostintă de existenta actului de înstrăinare. Nu se poate imputa fostului proprietar necunoasterea existentei actului, pentru că oricâte diligente ar fi depus, nu avea cum să descopere acest lucru. Sunt nenumărate situatii în care notificarea depusă în baza Legii nr. 10/2001 a fost solutionată de autoritatea implicată în solutionare mult după termenul de prescriptie prevăzut în art. 45 alin. (5) din lege, astfel că autorul notificării, aflând din decizia de solutionare despre existenta actului anterior de înstrăinare, nu mai putea să uzeze de actiunea în declararea nulitătii, termenul de prescriptie fiind împlinit.

În situatii de fapt similare legiuitorul a stabilit ca moment de la care începe să curgă termenul de prescriptie de 12 luni fie data intrării în vigoare a legii, fie data luării la cunostintă a încheierii contractului. Astfel, prin art. III al titlului I din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente se prevede: „Actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile cu destinatia de locuintă, încheiate după 14 februarie 2001 cu nerespectarea interdictiei prevăzute de art. 44 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările ulterioare, si care nu au fost atacate în instantă în conditiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, pot fi atacate la sectia civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află imobilul notificat în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului titlu sau, după caz, de la data luării la cunostintă a încheierii contractului.”

În această situatie apare ca evidentă încălcarea prevederilor constitutionale. Situatia juridică a persoanei care pretinde constatarea nulitătii absolute a contractului de vânzarecumpărare în temeiul art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 este similară cu ipoteza cuprinsă în art. III al titlului I din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, iar solutia adoptată de legiuitor este diferită. Pentru primul caz, data de la care începe să curgă termenul special de prescriptie este data intrării în vigoare a legii, iar în al doilea caz, termenul începe să curgă alternativ, fie de la data intrării în vigoare a legii, fie de la data luării la cunostintă a încheierii contractului. În această împrejurare apare ca evidentă încălcarea principiului constitutional al egalitătii persoanelor în fata legii (art. 16 din Constitutie). Solutia corectă din punct de vedere constitutional ni se pare cea cuprinsă în art. III din Legea nr. 247/2005. Reaua-credintă a proprietarilor imobilelor, manifestată prin ascunderea contractelor de vânzare-cumpărare, nu poate fi acceptată ca temei de sanctionare a fostului proprietar, care a depus toate diligentele pentru a-si recupera imobilele preluate de stat.

Curtea Constitutională, într-o decizie recentă (Decizia nr. 297 din 27 septembrie 2007), analizând prevederile art. 7 alin. (3) si (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, tot din perspectiva datei de la care începe să curgă termenul de prescriptie, a retinut: „Instanta de judecată va respinge cererea ca tardiv introdusă, în conditiile în care reclamantul a luat cunostintă de existenta actului ulterior prescrierii termenului de 6 luni de la data emiterii acestuia. Or, potrivit art. 21 din Constitutie, «Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime». Este adevărat că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul are competenta de a stabili procedura de judecată, iar în considerarea unor situatii deosebite, pot fi adoptate reguli speciale, însă norma constitutională mentionată nu justifică reglementarea unor prevederi legale care să aibă ca efect încălcarea unui drept.”

 

Judecător,

Augustin Zegrean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 166

din 26 februarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de constructie de autostrăzi si drumuri nationale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de constructie de autostrăzi si drumuri nationale, exceptie ridicată de Dan Virgil Gheteu si Mariana Gheteu în Dosarul nr. 20.891/3/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 septembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 20.891/3/2006, Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de constructie de autostrăzi si drumuri nationale. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Dan Virgil Gheteu si Mariana Gheteu într-o cauză civilă privind stabilirea despăgubirii cuvenite pentru un imobil expropriat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că expropriatorul nu a corelat suma globală a despăgubirii propuse cu valoarea reală de circulatie pe piata imobiliară a imobilului expropriat. Se arată că au fost nesocotite, pe de o parte, conditiile exproprierii, încălcându-se dreptul proprietarului de a primi o justă si prealabilă despăgubire, iar, pe de altă parte, conditiile de valabilitate ale contractelor, cu referire la pretul care trebuie să fie sincer si serios, dar fără să fie derizoriu.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă apreciază că art. 4 din Legea nr. 198/2004 este conform cu dispozitiile art. 136 din Constitutie, întrucât prevede acordarea de despăgubiri al căror cuantum este stabilit prin expertiză, iar virarea sumelor către expropriat se face într-un termen foarte scurt, de 30 de zile, proprietarul expropriat având posibilitatea de a solicita suplimentarea cuantumului despăgubirilor.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. Observă că legiuitorul a avut grijă ca, prin textul de lege criticat, să asigure cu operativitate sursele de finantare necesare plătii de către expropriator a unei drepte si prealabile despăgubiri, în acord cu dispozitiile art. 44 alin. (3) din Constitutie. Arată că prevederile criticate stabilesc limita minimă, iar nu pe cea maximă, a sumei globale a despăgubirilor, care, în această etapă - prealabilă realizării acordului comun cu proprietarii -, poate fi estimată numai în functie de criteriul obiectiv al cuantumului total al despăgubirilor determinat de către un evaluator autorizat. Ulterior, sumele estimate initial pot fi suplimentate, iar dacă expropriatul este nemultumit, se poate adresa instantei judecătoresti.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este în deplină concordantă cu cele două conditii definitorii ale exproprierii mentionate expres în art. 44 alin. (3) din Constitutie, precum si cu cele ale art. 44 alin. (1) si art. 136 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit cărora „continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege” si, respectiv, „proprietatea privată este inviolabilă, în conditiile legii organice”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere, cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 4 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de constructie de autostrăzi si drumuri nationale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 31 mai 2004, care are următorul cuprins:

- Art. 4: „(1) Pe baza documentatiei tehnico-economice prevăzute la art. 3, Guvernul aprobă, prin hotărâre, amplasamentul lucrării, declansarea procedurii de expropriere a imobilelor care constituie amplasamentul, suma globală estimată a despăgubirilor, termenul în care aceasta se virează într-un cont bancar deschis pe numele expropriatorului si sursa de finantare.

(2) Planul cu amplasamentul lucrării, întocmit conform prevederilor art. 3 pe fiecare teritoriu administrativ, se aduce la cunostintă publică prin afisarea la sediul consiliului local respectiv si va rămâne afisat până la finalizarea procedurii de despăgubire. Planul cu amplasamentul lucrării va fi publicat si într-un ziar local.

(3) Suma globală a despăgubirilor nu poate fi mai mică decât cuantumul total al despăgubirilor determinat de către un evaluator autorizat si se virează la dispozitia expropriatorului în cel mult 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la alin. (1).”

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor cuprinse în următoarele articole din Legea fundamentală: art. 44 alin. (3) care reglementează exproprierea si art. 136 privind proprietatea.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că autorii exceptiei îsi axează critica pe nemultumirea generată de modul concret de calculare a despăgubirii pe care expropriatorul trebuie să le-o plătească pentru imobilul expropriat în baza Legii nr. 198/2004. Acesta este însă un aspect care nu intră în competenta de solutionare a instantei de contencios constitutional, ci revine exclusiv instantei învestite cu solutionarea litigiului având ca obiect stabilirea pe cale judecătorească a despăgubirii cuvenite.

Cât priveste invocarea încălcării dispozitiilor art. 44 alin. (3) si ale art. 136 din Legea fundamentală, Curtea constată că nu poate fi retinută, întrucât textul de lege dedus controlului de constitutionalitate cuprinde dispozitii care, în ansamblul Legii nr. 198/2004, sunt de natură să asigure atât cadrul legal adecvat procedurilor de expropriere si stabilire a despăgubirilor, cât si apărarea dreptului de proprietate privată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de constructie de autostrăzi si drumuri nationale, exceptie ridicată de Dan Virgil Gheteu si Mariana Gheteu în Dosarul nr. 20.891/3/2006 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 februarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 192

din 28 februarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Constanta Dragomir în Dosarul nr. 11.927/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, întrucât critica vizează probleme de aplicare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 4 septembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 11.927/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Constanta Dragomir.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 208 alin. 1 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor constitutionale si conventionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât nu impun obligativitatea citării părtilor la continuarea expertizei, atunci când o astfel de continuare nu a fost prevăzută în faza initială. Această împrejurare este de natură să încalce „egalitatea de arme” între părti si deci să nesocotească dreptul acestora la un proces echitabil.

Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că dispozitiile art.208 alin.1 din Codul de procedură civilă se referă la toate fazele efectuării expertizei dispuse de către instantă.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul arată că exceptia de neconstitutionalitate are ca obiect omisiunea legiuitorului de a prevedea obligatia expertului de a cita părtile si în situatia în care lucrarea de la fata locului efectuată în baza prevederilor art. 209 alin. 1 din Codul de procedură civilă necesită mai multe convocări. Or, întrucât autorul criticii vizează completarea prevederilor mentionate, cererea sa este contrară dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate reprezentând o garantie a dreptului la un proces echitabil.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 208 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul continut: „Dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fata locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părtilor prin carte postală recomandată, cu dovada de primire, arătând zilele si orele când începe si continuă lucrarea. Dovada de primire va fi alăturată lucrării expertului.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile de lege criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, coroborate cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat instituie obligatia expertului de a cita părtile atunci când, pentru efectuarea expertizei, instanta a dispus o deplasare la fata locului. Citarea părtilor la efectuarea acestui act procedural constituie o garantie a dreptului de apărare a acestora, întrucât, fiind prezente la locul expertizei, pot oferi lămuririle necesare si pot cere expertului să facă toate constatările legate de obiectivele fixate pentru expertiză. Potrivit textului de lege criticat, obligatia citării incumbă expertului atât cu privire la zilele în care începe lucrarea, cât si cu privire la cele în care aceasta continuă. Prin urmare, părtile vor fi citate ori de câte ori este necesară deplasarea la fata locului în vederea întocmirii expertizei.

Curtea constată că dispunerea efectuării expertizei, precum si modalitatea în care aceasta se realizează, în functie de necesitatea sau nu a unei lucrări la fata locului, cu toate consecintele ce decurg sub aspectul citării părtilor, sunt probleme ce tin exclusiv de competenta instantei judecătoresti, singura în măsură să încuviinteze o atare probă dacă socoteste că poate contribui la dezlegarea pricinii.

Astfel, analizând motivele invocate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate în sustinerea criticii sale, Curtea observă că acestea nu reprezintă veritabile argumente de neconstitutionalitate, ci vizează modul de interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 208 alin. 1 din Codul de procedură civilă de către instanta judecătorească. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, aceasta se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Constanta Dragomir în Dosarul nr. 11.927/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti – Sectia a II-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 februarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 193

din 28 februarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (31) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (31) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de Regia Natională a Pădurilor - Romsilva, Directia Silvică Suceava în Dosarul nr. 889/206/2007 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 22 august 2007, pronuntată în Dosarul nr. 889/206/2007, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (31) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de Regia Natională a Pădurilor - Romsilva, Directia Silvică Suceava.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că, în vreme ce dispozitiile legii fondului funciar prevăd faptul că terenurile cu destinatie forestieră nu pot face obiectul constituirii dreptului de proprietate, ci doar al reconstituirii către fostii proprietari, art. 29 alin. (31) din Legea nr. 1/2000 validează ideea de constituire a dreptului, prin folosirea sintagmei „dobândesc”, în ceea ce priveste structurile de cult care au avut în folosintă sau în înzestrare astfel de terenuri. Or, această reglementare contravine principiului egalitătii în drepturi, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constitutie, întrucât creează un privilegiu în favoarea institutiilor de cult, discriminând celelalte persoane fizice sau juridice care detin în folosintă terenuri forestiere, dar care nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra acestora.

Judecătoria Câmpulung Moldovenesc apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că este de competenta exclusivă a legiuitorului, în raport de consideratii de ordin economic si social, să adopte măsuri precum cele reglementate prin Legea nr. 1/2000.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate. Dispozitiile legale criticate constituie un beneficiu al legii în favoarea unitătilor de cult, în sensul convertirii dreptului de folosintă sau de administrare în drept de proprietate, în limita suprafetei de 30 ha de teren forestier. Faptul că, prin aplicarea acestor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situatii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constitutionalitatea textelor de lege respective.

Avocatul Poporului apreciază că persoanele fizice, pe de o parte, si cultele religioase, pe de altă parte, se află în situatii juridice diferite, ceea ce justifică, în mod obiectiv si rational, stabilirea de către legiuitor a unui tratament juridic diferit.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă dispozitiile art. 29 alin. (31) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, introduse prin Legea nr. 400/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea si completarea Legii nr. 1/2000. Textul de lege criticat are următorul continut: „Structurile de cult prevăzute la alin. (2), care au avut în folosintă sau în înzestrare terenuri cu destinatie forestieră, dobândesc în proprietate suprafete până la limita de 30 ha din pădurile pe care le-au avut în administrare sau în înzestrare.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 15 alin. (1) referitoare la universalitatea drepturilor si libertătilor, art. 16 care consacră principiul egalitătii în drepturi, precum si prevederilor Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la nediscriminare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 47 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, „Consiliile parohiale sau organele reprezentative ale schiturilor si mănăstirilor, precum si ale institutiilor de învătământ, pot cere restituirea terenurilor cu vegetatie forestieră, păduri, zăvoaie, tufărisuri, fânete si păsuni împădurite, care le-au apartinut în proprietate, în limita suprafetelor pe care le-au avut în proprietate, dar nu mai mult de 30 ha, indiferent dacă sunt situate pe raza mai multor localităti”. În aplicarea acestor prevederi, art. 29 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 1/2000 stabileste că centrele eparhiale, protoieriile, mănăstirile, schiturile, parohiile, filiile si alte structuri ale unitătilor de cult dobândesc, prin reconstituire, dreptul de proprietate asupra terenurilor forestiere, în limita suprafetelor pe care le-au avut în proprietate, chiar dacă terenurile sunt situate pe raza mai multor localităti sau judete, fără a putea depăsi, cumulat, suprafata avută în proprietate de fondul bisericesc în judetul în care s-a constituit structura de cult care depune cerere pentru reconstituire. În plus, alin. (31) al art. 29 prevede posibilitatea structurilor de cult care au avut în folosintă sau în înzestrare terenuri cu destinatie forestieră de a dobândi în proprietate aceste suprafete în limita a 30 de hectare.

Având în vedere obiectul de reglementare al legii – fondul funciar al României - si scopul reparator declarat al acesteia, Curtea constată că reglementarea conditiilor în care legea devine aplicabilă, sub aspectul persoanelor îndreptătite la restituirea sau dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere si al suprafetelor retrocedabile, constituie optiuni ale legiuitorului, în acord cu politica economică a statului în această materie. Astfel, regimul juridic al proprietătii privind terenurile forestiere restituite structurilor de cult sau dobândite de acestea, în temeiul legii, este reglementat în considerarea particularitătilor acestor structuri, a situatiei juridice obiectiv diferită în care acestea se află sub aspectul detinerii suprafetelor de pădure - în folosintă sau în înzestrare, fată de alte persoane fizice sau juridice. Prin urmare, Curtea apreciază că optiunea legiuitorului de a atribui dreptul de proprietate asupra acestor bunuri centrelor eparhiale, protoieriilor, mănăstirilor, schiturilor, parohiilor sau filiilor, în limita celor 30 de hectare, este pe deplin constitutională si în acord cu finalitatea reparatorie a legii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (31) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de Regia Natională a Pădurilor - Romsilva, Directia Silvică Suceava în Dosarul nr. 889/206/2007 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 februarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 195

din 28 februarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Tomi- Tomi Import-Export” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 17.664/3/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 5 septembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 17.664/3/2007, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Tomi-Tomi Import-Export” - S.R.L. din Bucuresti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă contravin prevederilor constitutionale care consacră dreptul la apărare, întrucât nu impun obligativitatea citării părtilor la judecarea cererii de sechestru asigurător. Această împrejurare împiedică părtile interesate de a aduce lămuriri cu privire la exigibilitatea creantei pretinse de creditor, limitând dreptul acestora de a administra probele pe care le consideră de cuviintă.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comercială arată că procedura înfiintării sechestrului asigurător are caracter necontencios, măsura având ca obiect indisponibilizarea si conservarea unor bunuri ale debitorului în scopul valorificării dreptului de creantă al creditorului. Întrucât are caracter de surpriză si temporar, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoresti prin care se solutionează litigiul, măsura poate fi adoptată fără citarea părtilor, situatie în care nu poate fi retinută încălcarea vreunor prevederi sau principii constitutionale.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul arată că dispozitiile legale criticate constituie o modalitate de asigurare a actiunii civile, făcând parte din cadrul măsurilor de indisponibilizare si de conservare a unor bunuri fată de acte sau fapte de natură să pericliteze posibilitatea realizării efective, în momentul executării silite, a dreptului creditorului. Elementele procedurale prevăzute de legiuitor pentru înfiintarea sechestrului asigurător nu încalcă, sub niciun aspect, ansamblul drepturilor si garantiilor procesuale ale părtilor.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu prevederile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, care au următorul continut: „Instanta va decide de urgentă, în camera de consiliu, fără citarea părtilor, prin încheiere executorie, fixând totodată, dacă este cazul, cuantumul cautiunii si termenul înăuntrul căruia urmează să fie depusă aceasta.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 24 alin. (1) care consacră dreptul la apărare, ale art. 124 alin. (2) teza finală referitoare la înfăptuirea justitiei, si ale art. 129 privitor la folosirea căilor de atac.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, asupra constitutionalitătii textelor de lege criticate, s-a pronuntat prin Decizia nr. 166 din 22 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 3 mai 2005.

Cu acel prilej a retinut că „procedura măsurilor asigurătorii nu solutionează fondul dreptului, ci are o finalitate subsecventă, urmărind să asigure valorificarea acestuia. Prin aceasta legiuitorul a urmărit preîntâmpinarea riscului la care este expus titularul dreptului, si anume situatia în care, desi dreptul i-a fost recunoscut printr-o hotărâre definitivă sau irevocabilă, asadar susceptibilă de punere în executare, să se vadă pus în imposibilitatea de a-l realiza ca urmare a manoperelor dolosive ale debitorului. Asa fiind, o asemenea procedură este guvernată de imperativul celeritătii”.

Date fiind ratiunile înfătisate, Curtea a constatat că legiuitorul a instituit în materia măsurilor asigurătorii, potrivit competentei sale constitutionale, „o procedură derogatorie de la dreptul comun, fără a se putea retine însă că procedând astfel ar aduce atingere principiului constitutional al dreptului la apărare, asigurat prin recunoasterea posibilitătii exercitării căii de atac a recursului împotriva încheierii de solutionare a cererii de sechestru asigurător”.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate prin decizia mentionată îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Tomi-Tomi Import-Export” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 17.664/3/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 februarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 196

din 28 februarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 167 alin.1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Petroconsult” - S.R.L. din Ploiesti în Dosarul nr. 10.047/281/2007 al Judecătoriei Ploiesti - Sectia civilă.

La apelul nominal se prezintă, pentru partea Mircea Furtos, domnul avocat Doru Trăilă, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Avocatul prezent solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în această materie. În plus, arată că autorul exceptiei nu a făcut decât să reitereze o critică de neconstitutionalitate formulată într-o fază procesuală anterioară, pe care instanta constitutională a solutionat-o prin Decizia nr. 840/2006, fapt ce demonstrează exercitarea cu rea-credintă, deci abuzivă, a drepturilor procesuale referitoare la invocarea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 21 septembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 10.047/281/2007, Judecătoria Ploiesti – Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a  dispozitiilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Petroconsult” - S.R.L. din Ploiesti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că deseori, din comoditate sau datorită numărului mare de dosare atribuite spre solutionare, judecătorul uzează în mod excesiv de dispozitiile art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respingând cereri de probatorii complexe, însă absolut necesare pentru judecarea pricinilor, precum cererea referitoare la cercetarea la fata locului. Pentru aceste motive, dispozitiile criticate contravin prevederilor constitutionale care consacră principiul egalitătii în drepturi al cetătenilor si dreptul la un proces echitabil.

Judecătoria Ploiesti - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, scopul autorului fiind exclusiv de a tergiversa judecarea litigiului.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul arată că dispozitiile legale criticate au mai făcut obiectul criticilor de neconstitutionalitate, însă, prin deciziile pronuntate, Curtea Constitutională a respins constant aceste exceptii.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu prevederile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul continut: „Dovezile se pot încuviinta numai dacă instanta socoteste că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului si ale art. 21 alin. (1), (2) si (3) privitor la accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil. Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, asupra constitutionalitătii textelor de lege criticate prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale, s-a pronuntat prin Decizia nr. 840 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 22 ianuarie 2007. Cu acel prilej a retinut că „în ceea ce priveste competenta recunoscută instantei de a hotărî asupra admisibilitătii unei probe, în functie de pertinenta si concludenta sa, aceasta este un corolar firesc si necesar al învestirii sale cu solutionarea cauzei pe care este tinută să o finalizeze printr-o hotărâre legală si temeinică. Dincolo de ratiunile care impun si justifică o atare prerogativă, consacrarea ei nu relevă însă niciun fine de neconstitutionalitate. Astfel, în absenta oricărui criteriu cu valente discriminatorii, reglementarea în cauză nu contravine art. 16 alin. (1) din Constitutie.

În ceea ce priveste prevederile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, Curtea a constatat că dispozitiile art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, departe de a aduce atingere dreptului la un proces echitabil, în realitate îi dau expresie, constituind o modalitate eficientă de prevenire si limitare a abuzului de drept în materie”.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate prin decizia mentionată îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.167 alin.1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de

Societatea Comercială „Petroconsult” - S.R.L. din Ploiesti în Dosarul nr. 10.047/281/2007 al Judecătoriei Ploiesti - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 februarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 198

din 28 februarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Alexandru Gheorghe Bondar în Dosarul nr. 1.077/111/2007 al Tribunalului Bihor.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 11 septembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 1.077/111/2007, Tribunalul Bihor a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Alexandru Gheorghe Bondar.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul arată că prin reglementarea prevăzută de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, respectiv prin conditionarea acordării măsurilor reparatorii în cazul bunurilor mobile preluate abuziv de existenta fizică a acestora, se aduce atingere dreptului de proprietate privată al fostilor proprietari. Conditia ca utilajele si instalatiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul să nu fi fost înlocuite, casate sau distruse este mai presus de vointa persoanelor îndreptătite la despăgubiri, întrucât depinde de fapta unui tert, si anume persoana juridică în al cărui patrimoniu au intrat bunurile mobile la acea dată. Mai mult, în ceea ce priveste acordarea de măsuri reparatorii în cazul imobilelor preluate abuziv, legea nu instituie această conditie, fapt ce determină aplicarea unui tratament diferentiat celor două categorii de păgubiti.

Apare cu evidentă că introducerea în continutul legii a dispozitiei criticate s-a realizat doar pentru a asigura aparenta de drept, fără niciun efect juridic, deoarece nu există în practică nicio situatie în care bunul mobil preluat abuziv în urmă cu aproximativ 60 de ani să mai existe în conditii de functionalitate. Prin urmare, autorul exceptiei sustine temeinicia criticilor formulate si constatarea neconstitutionalitătii dispozitiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul Bihor apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, legiuitorul fiind liber să opteze în privinta sferei bunurilor pentru care acordă despăgubiri, precum si asupra întinderii si a modalitătii de acordare a acestora.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul arată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, Curtea Constitutională respingând exceptiile cu un atare obiect.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu prevederile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005. Textul legal criticat are următorul continut: „Măsurile reparatorii privesc si utilajele si instalatiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate consideră că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (2) care garantează dreptul de proprietate privată si prevederile art.1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, asupra constitutionalitătii textelor de lege criticate prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale, s-a pronuntat prin Decizia nr. 190 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 269 din 20 aprilie 2007. Cu acel prilej a retinut că „legiuitorul este liber să opteze în privinta sferei bunurilor pentru care stabileste măsuri reparatorii, precum si a întinderii si a modalitătii de acordare a acestora. Textul de lege examinat nu instituie tratament juridic diferit pentru anumite categorii de cetăteni aflate în situatii identice, ci are în vedere situatia concretă a bunurilor preluate.

Totodată, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate în asa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel anumite limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.

Asa fiind, prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele si potrivit competentei sale constitutionale.”

Deoarece nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate prin decizia mentionată îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Alexandru Gheorghe Bondar în Dosarul nr. 1.077/111/2007 al Tribunalului Bihor.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 februarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 213

din 28 februarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) si (4) si art. 8 alin. (1), (2) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) si (4) si art. 8 alin. (1), (2) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie invocată de Societatea Comercială „Kranz Constructii Civile si Industriale” - S.A. în Dosarul nr. 2.769/1.748/2007 al Judecătoriei Cornetu.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Ministerul Public solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată, pentru aceleasi motive care fundamentează jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 30 octombrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 2.769/1.748/2007, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) si (4) si art. 8 alin. (1), (2) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie invocată de Societatea Comercială „Kranz Constructii Civile si Industriale” - S.A. în dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustin următoarele:

- dispozitiile art. 1 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 contravin art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) si art. 44 alin. (1) din Constitutie, „întrucât permit instantei de judecată să solutioneze cauza fără a-si exercita obligatia de aflare a adevărului, doar pe baza sustinerilor subiective ale creditoarei, fără ca debitoarea să poată administra probe în apărare”;

- art. 4 alin. (2) din acelasi act normativ încalcă art. 24 alin. (1) si art. 44 alin. (1) din Constitutie, „întrucât posibilitatea solutionării cererii creditorului numai pe baza actelor depuse si a explicatiilor date de părti împiedică exercitarea dreptului la apărare si asigurarea dreptului la un proces echitabil, iar emiterea unui titlu executoriu în urma unui proces sumar si executarea acestuia încalcă reglementarea constitutională a dreptului la proprietate”;

- art. 6 alin. (1), (2) si (4) contravine art. 24 alin. (1) si art. 44 alin. (1) din Constitutie, „având în vedere că înmânarea de îndată a ordonantei echivalează cu pronuntarea judecătorului înainte de a se administra orice probe”, iar expresia „lămuriri si explicatii” prevăzută de textul criticat „este neclară si susceptibilă de îngrădirea dreptului la apărare”;

- art. 8 alin. (1), (2) si (5) din acelasi act normativ contravine art. 16, art. 24 alin. (1) si art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât nu precizează dacă cererea în anulare pe care o reglementează este sau nu o cale de atac, dacă face parte din procedura contencioasă, sau dimpotrivă, din cea necontencioasă; cu privire la alin. (5) al art. 8 se mai sustine că instituie o adevărată „dictatură a creditorilor” si permite acestora exercitarea unui eventual abuz de drept.

Judecătoria Cornetu apreciază că exceptia invocată este nefondată. Procedura somatiei de plată este o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, de solutionare a cererilor prin care se solicită obligarea debitorului la plata unei sume de bani, în măsura în care sunt îndeplinite anumite conditii speciale referitoare la creanta debitorului si la mijlocul de probă de constatare a acesteia. Ea reprezintă un mijloc specific de realizare cu celeritate a creantei creditorului, prezentând anumite particularităti referitoare la procedura de judecată care o diferentiază de procedura de drept comun, particularităti care nu stirbesc însă dreptul la apărare si la un proces echitabil si nici dreptul de proprietate privată garantate prin Constitutie.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, pentru argumentele retinute de Curtea Constitutională în Deciziile nr. 109/2007 si nr. 537/2007.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) si (4) si art. 8 alin. (1), (2) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificările si completările ulterioare.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (1): „( 1) Procedura somatiei de plată se desfăsoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezintă obligatii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însusit de părti prin semnătură ori în alt mod admis de lege si care atestă drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestatii.”;

- Art. 4 alin. (2): „În toate cazurile, pentru solutionarea cererii, judecătorul dispune citarea părtilor, potrivit dispozitiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicatii si lămuriri, precum si pentru a stărui în efectuarea plătii sumei datorate de debitor ori pentru întelegerea părtilor asupra modalitătilor de plată.”;

- Art. 6 alin. (1), (2) si (4): „(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în conditiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum si a explicatiilor si lămuririlor părtilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.[...]

(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1), constată că pretentiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanta care va contine somatia de plată către debitor, precum si termenul de plată.[...]

(4) Ordonanta se va înmâna părtii prezente sau se va comunica fiecărei părti de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.”;

- Art. 8 alin. (1), (2) si (5): „(1) Împotriva ordonantei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.

(2) Cererea în anulare se solutionează de către instanta competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instantă.

[...] (5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă.”

În opinia autoarei exceptiei, prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în: art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări; art. 21 privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil; art. 24 alin. (1) potrivit căruia dreptul la apărare este garantat; art. 44 alin. (1) potrivit căruia dreptul de proprietate si creantele asupra statului sunt garantate, continutul si limitele acestora fiind stabilite prin lege. Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronuntat, prin numeroase decizii, cu privire la constitutionalitatea art. 1 alin. (1), a art. 4 alin. (2), a art. 6 alin. (1), (2) si (4) si a art. 8 alin. (1), (2) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, prin raportare la aceleasi texte din Constitutie si cu o motivare asemănătoare celor din prezenta cauză. În acest sens sunt, de exemplu: Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, Decizia nr. 251 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004, si Decizia nr. 274 din 24 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 10 august 2004, Decizia nr. 116 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 20 martie 2006, si Decizia nr. 269 din 16 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006, prin care Curtea, pentru considerentele acolo retinute, a respins ca neîntemeiate exceptiile de neconstitutionalitate invocate.

În plus, prin Decizia nr. 1.148 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2008, Curtea a răspuns unor critici similare celor formulate în prezenta cauză.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, solutia pronuntată de Curte prin deciziile mentionate, precum si considerentele care au fundamentat-o, sunt valabile si în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) si (4) si art. 8 alin. (1), (2) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie invocată de Societatea Comercială „Kranz Constructii Civile si Industriale” - S.A. în Dosarul nr. 2.769/1.748/2007 al Judecătoriei Cornetu.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 februarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mariet