MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 176 (XX) - Nr. 239         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 27 martie 2008

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 185 din 26 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, 4 si 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical

 

Decizia nr. 187 din 26 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1-30 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical

 

Decizia nr. 188 din 26 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical

 

Decizia nr. 189 din 26 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 lit. a), art. 33 alin. (2), (4) si (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Decizia nr. 202 din 28 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Decizia nr. 218 din 28 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991

 

Decizia nr. 233 din 4 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 82 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Decizia nr. 259 din 6 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

 

Decizia nr. 261 din 6 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 185

din 26 februarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, 4 si 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, 4 si 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, exceptie ridicată de Consiliul Local al Comunei Mărgău, judetul Cluj, în Dosarul nr. 9.775/117/2006 al Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, întrucât Curtea Constitutională a admis prin Decizia nr. 871/2007 critica având ca obiect dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005, în întregime.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 27 septembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 9.775/117/2006, Curtea de Apel Cluj – Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 4 si art. 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativteritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, exceptie ridicată de Consiliul Local al Comunei Mărgău, judetul Cluj.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine că dispozitiile criticate contravin flagrant principiului autonomiei locale si dreptului de proprietate privată al autoritătii publice locale.

Curtea de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului arată că prin Decizia nr. 871 din 9 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 17 octombrie 2007, Curtea a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005, astfel încât, fată de prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/2002, exceptia cu un atare obiect a devenit inadmisibilă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitatea îl constituie dispozitiile art. 1, 4 si 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 22 iulie 2005, aprobată, cu modificări si completări, prin Legea nr. 236/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 iunie 2006.

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (1) si (3) si ale art. 136 alin. (2) care consacră garantarea dreptului de proprietate privată, precum si ale art. 120 privitoare la principiul autonomiei locale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra constitutionalitătii textelor de lege criticate s-a pronuntat prin Decizia nr. 871/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 17 octombrie 2007. Cu acel prilej s-a retinut că „Prin înlăturarea posibilitătii autoritătilor publice locale de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea privată a unitătilor administrativ-teritoriale, în sensul de a opta sau nu pentru vânzarea acestora, se încalcă în mod vădit dreptul unitătilor administrativ-teritoriale de exercitare a prerogativei dispozitiei, ca atribut ce tine de esenta dreptului de proprietate. Asa fiind, Curtea constată că actul normativ criticat aduce atingere dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 44 alin. (1) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate privată.

Curtea constată totodată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005, în ansamblul său, reglementează un transfer silit de proprietate, care nu respectă prevederile referitoare la expropriere consacrate de art. 44 alin. (1) si (3) din Constitutie si de art. 1 din primul Protocol la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenta sa că o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor de drept intern si să respecte un raport de proportionalitate între mijloacele folosite si scopul vizat”.

Curtea a mai constatat că „actul normativ criticat încalcă si dispozitiile art. 34 din Constitutie privind dreptul la ocrotirea sănătătii. Garantând acest drept complex, textul constitutional mentionat stabileste obligatia statului de luare a măsurilor pentru asigurarea igienei si a sănătătii publice, ceea ce implică si crearea conditiilor care să asigure prestarea de servicii medicale, inclusiv sub aspectul asigurării bazei materiale necesare. Or, în măsura în care se reglementează vânzarea spatiilor care au destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, cu riscul schimbării pe viitor a destinatiei acestora, statul nu va mai dispune de baza materială care să asigure îndeplinirea obligatiei constitutionale mentionate si, ca urmare, nu va mai putea garanta dreptul cetătenilor la ocrotirea sănătătii”.

Având în vedere prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora nu pot face obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate dispozitiile constatate ca neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curtii, rezultă că, potrivit alin. (6) al aceluiasi articol, exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 este inadmisibilă. Curtea retine însă că, în spetă, această cauză de inadmisibilitate s-a ivit după data sesizării sale si, prin urmare, exceptia urmează a fi respisă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, 4 si 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, exceptie ridicată de Consiliul Local al Comunei Mărgău, judetul Cluj, în Dosarul nr. 9.775/117/2006 al Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 februarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 187

din 26 februarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1-30 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1-30 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, exceptie ridicată de Consiliul Local al Comunei Sic, judetul Cluj, în Dosarul nr. 183/117/2007 al Tribunalului Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, întrucât Curtea Constitutională a admis prin Decizia nr. 871/2007 critica având ca obiect dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005, în întregime.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 20 aprilie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 183/117/2007, Tribunalul Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, exceptie ridicată de Consiliul Local al Comunei Sic, judetul Cluj.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 contravin flagrant normelor si principiilor constitutionale invocate.

Tribunalul Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului arată că prin Decizia nr. 871 din 9 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 17 octombrie 2007, Curtea a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005, astfel încât, fată de prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/2002, exceptia cu un atare obiect a devenit inadmisibilă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit.d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 22 iulie 2005, aprobată, cu modificări si completări, prin Legea nr. 236/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 iunie 2006.

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 44 care consacră dreptul de proprietate privată, ale art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, ale art. 73 alin. (3) lit.m) privind reglementarea prin lege organică a regimului juridic general al proprietătii si al mostenirii, ale art. 115 alin. (4) referitoare la ordonantele de urgentă, ale art. 120 care reglementează principiile de bază ale administratiei publice locale, ale art. 121 privitoare la autoritătile comunale si orăsenesti, precum si ale art. 136 referitoare la proprietate.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra constitutionalitătii textelor de lege criticate s-a pronuntat prin Decizia nr. 871/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 17 octombrie 2007. Cu acel prilej s-a retinut că „Prin înlăturarea posibilitătii autoritătilor publice locale de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea privată a unitătilor administrativ-teritoriale, în sensul de a opta sau nu pentru vânzarea acestora, se încalcă în mod vădit dreptul unitătilor administrativ-teritoriale de exercitare a prerogativei dispozitiei, ca atribut ce tine de esenta dreptului de proprietate. Asa fiind, Curtea constată că actul normativ criticat aduce atingere dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 44 alin. (1) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate privată.

Curtea constată totodată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005, în ansamblul său, reglementează un transfer silit de proprietate, care nu respectă prevederile referitoare la expropriere consacrate de art. 44 alin. (1) si (3) din Constitutie si de art. 1 din primul Protocol la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenta sa că o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor de drept intern si să respecte un raport de proportionalitate între mijloacele folosite si scopul vizat”.

Curtea a mai constatat că „actul normativ criticat încalcă si dispozitiile art. 34 din Constitutie privind dreptul la ocrotirea sănătătii. Garantând acest drept complex, textul constitutional mentionat stabileste obligatia statului de luare a măsurilor pentru asigurarea igienei si a sănătătii publice, ceea ce implică si crearea conditiilor care să asigure prestarea de servicii medicale, inclusiv sub aspectul asigurării bazei materiale necesare. Or, în măsura în care se reglementează vânzarea spatiilor care au destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, cu riscul schimbării pe viitor a destinatiei acestora, statul nu va mai dispune de baza materială care să asigure îndeplinirea obligatiei constitutionale mentionate si, ca urmare, nu va mai putea garanta dreptul cetătenilor la ocrotirea sănătătii”.

Având în vedere prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora nu pot face obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate dispozitiile constatate ca neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curtii, rezultă că, potrivit alin. (6) al aceluiasi articol, exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 este inadmisibilă. Curtea retine însă că, în spetă, această cauză de inadmisibilitate s-a ivit după data sesizării sale si, prin urmare, exceptia urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit.d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1-30 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, exceptie ridicată de Consiliul Local al Comunei Sic, judetul Cluj, în Dosarul nr. 183/117/2007 al Tribunalului Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 februarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 188

din 26 februarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativteritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, exceptie ridicată de Consiliul Local al Comunei Buza, judetul Cluj, în Dosarul nr. 338/117/2007 al Tribunalului Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, întrucât Curtea Constitutională a admis prin Decizia nr. 871/2007 critica având ca obiect dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005, în întregime.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 20 aprilie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 338/117/2007, Tribunalul Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, exceptie ridicată de Consiliul Local al Comunei Buza, judetul Cluj.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 contravin flagrant mai multor norme si principii constitutionale.

Tribunalul Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului arată că prin Decizia nr. 871 din 9 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 17 octombrie 2007, Curtea a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005, astfel încât, fată de prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, exceptia cu un atare obiect a devenit inadmisibilă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 22 iulie 2005, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 236/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 iunie 2006.

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 44 care consacră dreptul de proprietate privată, art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 73 alin. (3) lit. m) privind reglementarea prin lege organică a regimului juridic general al proprietătii si al mostenirii, art. 115 alin. (4) referitoare la ordonantele de urgentă, art. 120 care reglementează principiile de bază ale administratiei publice locale, art. 121 privitoare la autoritătile comunale si orăsenesti, precum si ale art. 136 referitoare la proprietate.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra constitutionalitătii textelor de lege criticate s-a pronuntat prin Decizia nr. 871/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 17 octombrie 2007. Cu acel prilej, Curtea a retinut că „Prin înlăturarea posibilitătii autoritătilor publice locale de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea privată a unitătilor administrativ-teritoriale, în sensul de a opta sau nu pentru vânzarea acestora, se încalcă în mod vădit dreptul unitătilor administrativ-teritoriale de exercitare a prerogativei dispozitiei, ca atribut ce tine de esenta dreptului de proprietate. Asa fiind, Curtea constată că actul normativ criticat aduce atingere dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 44 alin. (1) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate privată.

Curtea constată totodată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 110/2005, în ansamblul său, reglementează un transfer silit de proprietate, care nu respectă prevederile referitoare la expropriere consacrate de art. 44 alin. (1) si (3) din Constitutie si de art. 1 din primul Protocol la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenta sa că o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor de drept intern si să respecte un raport de proportionalitate între mijloacele folosite si scopul vizat.”

Curtea a mai constatat că „actul normativ criticat încalcă si dispozitiile art. 34 din Constitutie privind dreptul la ocrotirea sănătătii. Garantând acest drept complex, textul constitutional mentionat stabileste obligatia statului de luare a măsurilor pentru asigurarea igienei si a sănătătii publice, ceea ce implică si crearea conditiilor care să asigure prestarea de servicii medicale, inclusiv sub aspectul asigurării bazei materiale necesare. Or, în măsura în care se reglementează vânzarea spatiilor care au destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, cu riscul schimbării pe viitor a destinatiei acestora, statul nu va mai dispune de baza materială care să asigure îndeplinirea obligatiei constitutionale mentionate si, ca urmare, nu va mai putea garanta dreptul cetătenilor la ocrotirea sănătătii.”

Având în vedere prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, potrivit cărora nu pot face obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate dispozitiile constatate ca neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curtii, rezultă că, potrivit alin. (6) al aceluiasi articol, exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 este inadmisibilă. Curtea retine însă că, în spetă, această cauză de inadmisibilitate s-a ivit după data sesizării sale si, prin urmare, exceptia urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, exceptie ridicată de Consiliul Local al Comunei Buza, judetul Cluj, în Dosarul nr. 338/117/2007 al Tribunalului Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 februarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 189

din 26 februarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 lit. a), art. 33 alin. (2), (4) si (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 lit. a), art. 33 alin. (2), (4) si (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Dual” - S.R.L. din Târgu Mures în Dosarul nr. 127/1.371/2007 al Tribunalului Comercial Mures - Judecătorul-sindic.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 19 februarie 2008 si au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronuntarea pentru data de 26 februarie 2008.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Sentinta nr. 1.248/A din 26 iulie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 127/1.371/2007, Tribunalul Comercial Mures - Judecătorul-sindic a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 lit. a), art. 33 alin. (2), (4) si (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Dual” - S.R.L. din Târgu Mures.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile criticate contravin prevederilor constitutionale invocate, întrucât limitează dreptul debitorului de a solicita reorganizarea judiciară dacă a contestat, în prealabil, starea de insolventă, iar contestatia sa a fost respinsă. Atâta timp cât contestatia stării de insolventă este reglementată prin lege drept o cale procedurală de apărare a debitorului împotriva cererii creditorului de deschidere a procedurii insolventei, exercitarea ei nu trebuie să conducă la consecinte nefavorabile pentru debitorul a cărui stare de insolventă este constatată de instantă. Sub acest aspect, pierderea dreptului de a formula un plan de reorganizare apare ca o sanctiune aplicată debitorului pentru demersul său exercitat în conditiile legii.

Tribunalul Comercial Mures - Judecătorul-sindic apreciază exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei ca fiind neîntemeiată. Arată că legiuitorul a reglementat o procedură specială care pune la dispozitia creditorului mijloace de realizare a creantei sale cu celeritate, procedură în lipsa căreia exercitiul dreptului subiectiv patrimonial al creditorului ar fi suferit o gravă încălcare.

În ceea ce priveste sanctionarea debitorului care contestă starea de insolventă cu pierderea dreptului de a mai depune un plan de reorganizare, instanta apreciază că aceasta nu corespunde exigentelor impuse de dispozitiile constitutionale ce ocrotesc accesul liber la justitie. Sanctiunea instituită limitează dreptul debitorului de a accede la un proces echitabil si de a obtine o verificare a situatiei sale de către o instantă judecătorească, atunci când, cu bună-credintă, a avut convingerea că nu este insolvabil. Punând în cumpănă dreptul de creantă al creditorului si dreptul la un proces echitabil al debitorului, instanta consideră că ocrotirea celui dintâi nu impune încălcarea celui de-al doilea. Faptul că debitorul nu a fost capabil să aprecieze asupra situatiei sale financiare, în conditiile în care, în mod cert, este în discutie o apreciere subiectivă, determinată tocmai de împrejurarea că este chemat să recunoască propriul esec, nu ar trebui sanctionată atât de drastic, întrucât de cele mai multe ori debitorii care mai au totusi active si desfăsoară o activitate posibil profitabilă înteleg să conteste starea de insolventă.

Dispozitiile de lege criticate nu disting dacă sanctiunea ridicării dreptului de a depune un plan de reorganizare este aplicabilă doar celor care au introdus contestatia la cererea de deschidere a procedurii cu rea-credintă sau si celor care au fost de bună-credintă. A concluziona că respingerea contestatiei dovedeste reaua-credintă a debitorului ar însemna negarea rolului justitiei de a solutiona situatii conflictuale, deci, calificarea tuturor celor care se adresează instantelor de judecată si ale căror cereri sunt respinse ca fiind de rea-credintă. Or, bunacredintă se prezumă si, prin urmare, instanta apreciază că dispozitiile art. 33 alin. (2) si (4) raportat la alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei sunt neconstitutionale, contravenind art. 21 din Constitutie.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul sustine netemeinicia criticii de neconstitutionalitate, arătând că procedura reglementată de dispozitiile criticate reprezintă o formă specială de executare silită declansată de creditor în acord cu prevederile constitutionale care ocrotesc libertatea comertului si concurenta loială.

Limitarea dreptului debitorului de a depune un plan de reorganizare a fost determinată de necesitatea reducerii la maxim a cauzelor ce pot conduce la prelungirea excesivă a duratei procesului. Această măsură restrictivă instituie o responsabilizare a debitorului prin obligarea acestuia de a folosi un mijloc procedural - contestatia numai după efectuarea unei evaluări a situatiei sale financiare. Legiuitorul furnizează totusi mecanisme procedurale de compensare, prin instituirea obligatiei administratorului judiciar desemnat în cauză de a întocmi, în conditiile legii, un plan de reorganizare al debitorului, astfel încât se reechilibrează drepturile si interesele în concurs în cadrul acestei proceduri.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Referitor la actul de sesizare a instantei de contencios constitutional, Curtea constată că dispozitiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 prevăd că „sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de către instanta în fata căreia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, printr-o încheiere [...]”. Or, în speta de fată, sesizarea Curtii s-a realizat prin Sentinta nr. 1.248/A din 26 iulie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 127/1.371/2007 de către Tribunalul Comercial Mures - Judecătorul-sindic. Sub acest aspect, Curtea retine că procedura insolventei prezintă anumite particularităti, printre care si aceea că se deschide printr-o sentintă pronuntată de judecătorul-sindic, care respinge contestatia debitorului si stabileste că acesta se află în stare de insolventă. Această sentintă nu solutionează litigiul declansat între creditori si debitor, situatie în care sesizarea Curtii ar fi fost inutilă, controlul de constitutionalitate nemaiavând vreun efect asupra solutiei deja pronuntate, ci reprezintă actul judecătoresc prin care se deschide procedura generală, astfel încât poate constitui actul de sesizare a Curtii Constitutionale cu o exceptie de neconstitutionalitate.

Prin urmare, Curtea a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3 pct. 1 lit. a), art. 33 alin. (2), (4) si (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, texte de lege care au următorul continut:

- Art. 3 pct. 1 lit. a): „În întelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:

1. insolventă este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor bănesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile:

a) insolventă este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadentă, nu a plătit datoria sa fată de unul sau mai multi creditori;”

- Art. 33 alin. (2), (4) si (6): „(2) În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existenta stării de insolventă. Dacă debitorul contestă starea de insolventă, iar contestatia sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară. [...]

(4) Dacă judecătorul-sindic stabileste că debitorul este în stare de insolventă, îi va respinge contestatia si va deschide, printr-o sentintă, procedura generală, situatie în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de către administratorul judiciar sau de către creditorii detinând împreună sau separat minimum 20% din valoarea masei credale si numai dacă acestia îsi exprimă intentia de a depune un plan în termenul prevăzut la art. 59 alin. (1), respectiv la art. 60 alin. (2). [...]

(6) Dacă debitorul nu contestă, în termenul prevăzut la alin. (2), că ar fi în stare de insolventă si îsi exprimă intentia de a-si reorganiza activitatea, judecătorul-sindic va da o sentintă de deschidere a procedurii generale. În cazul în care, din declaratia debitorului, făcută până la data pronuntării sentintei, rezultă că acesta se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 1 alin. (2) sau a mai beneficiat de reorganizare în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va pronunta o sentintă de deschidere a procedurii simplificate.”

Autorul exceptiei sustine că aceste dispozitii de lege criticate încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 16 care consacră egalitatea în drepturi a cetătenilor, art. 21 referitoare la accesul liber la justitie si art. 45 privind libertatea economică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că asupra constitutionalitătii dispozitiilor criticate s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 1.138/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 16 ianuarie 2008, constatând netemeinicia criticilor formulate.

Cu acel prilej, Curtea a retinut că, în ceea ce priveste art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006, acesta instituie „o prezumtie de insolventă pentru comerciantul debitor care nu stinge o datorie exigibilă după 30 de zile de la scadentă. Instituirea acestei prezumtii, cu consecinta răsturnării probei în sarcina debitorului, este justificată însă de necesitatea asigurării celeritătii în desfăsurarea procedurii insolventei, principiu recunoscut pentru desfăsurarea raporturilor de drept comercial, cât si de nevoia de a se evita obligatia creditorului de a dovedi starea de insolventă, fapt ce ar fi imposibil în conditiile în care acesta nu are acces la documentele debitorului si la datele privind disponibilitătile bănesti ale acestuia. [...]

În acest sens, Curtea a retinut că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele privind procedura de judecată, putând institui prevederi speciale în vederea reglementării unor situatii deosebite. O situatie deosebită o reprezintă si starea de insolventa cauzată de culpa debitorului constând în neplata unei creante certe, lichide si exigibile, având un anumit cuantum, într-un termen de 30 de zile si care, sub imperiul celeritătii specifice solutionării raporturilor comerciale, a impus adoptarea unei proceduri speciale ce are drept scop protejarea patrimoniului debitorului si reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind, în acelasi timp, valorificarea cu eficientă sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creantelor creditorilor.”

Cu privire la critica de neconstitutionalitate a art. 33 alin. (2), (4) si (6) din Legea nr. 85/2006, Curtea a constatat că aceasta are în vedere, de fapt, „doar interzicerea debitorului de a mai solicita reorganizarea judiciară după ce anterior a contestat existenta stării de insolventă, iar contestatia i-a fost respinsă.

Curtea a retinut că garantarea libertătii economice trebuie să aibă loc, în mod egal, pentru toti cei care desfăsoară o activitate economică. Astfel, garantarea drepturilor comerciantilor debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea exercitiului unor drepturi ale debitorilor care nu si-au exercitat voluntar obligatiile de plată apare ca justificată cu prilejul desfăsurării procedurii insolventei ce urmăreste tocmai acoperirea pasivului acestora prin satisfacerea creantelor creditorilor.

Restrângerea anumitor drepturi ale debitorului nu duce însă la disparitia totală a acelor drepturi. Astfel, debitorul are posibilitatea de a opta între acceptarea solutiei cu privire la deschiderea procedurii insolventei si propunerea unui plan de reorganizare sau contestarea solutiei de deschidere a procedurii insolventei, contestare care însă nu trebuie să tindă spre o simplă tergiversare a cauzei. În plus, chiar dacă va fi respinsă contestatia, un plan de reorganizare va putea fi propus de administratorul-judiciar sau de către creditori. Astfel, legea pune la dispozitie mai multe căi prin care debitorul îsi poate valorifica drepturile sale, inclusiv prin exercitarea accesului liber la justitie.”

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în deciziile anterioare îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 lit. a), art. 33 alin. (2), (4) si (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Dual” - S.R.L. din Târgu Mures în Dosarul nr. 127/1.371/2007 al Tribunalului Comercial Mures - Judecătorul-sindic.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 februarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 202

din 28 februarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Constantin Robu în Dosarul nr. 28/63/2003 al Tribunalului Dolj - Sectia comercială.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca neîntemeiată, considerând că textele legale criticate nu încalcă prevederile constitutionale invocate în sustinerea exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 13 septembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 28/63/2003, Tribunalul Dolj - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, exceptie ridicată de Constantin Robu în cauza ce are ca obiect judecarea actiunii privind răspunderea patrimonială a autorului exceptiei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile art. 44 alin. (1) si (8), precum si ale art. 45 din Constitutie, deoarece consacră posibilitatea pentru lichidatorul judiciar de a declansa răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolventă. Se instituie astfel prezumtia de caracter ilicit aplicabilă manierei de dobândire a bunurilor proprietate privată pentru aceste categorii de persoane. Se creează totodată premisele aparitiei abuzului de drept, manifestat sub forma introducerii discretionare a unor astfel de cereri în instantă.

Tribunalul Dolj - Sectia comercială apreciază că exceptia este neîntemeiată. Se arată că dispozitiile legale criticate sunt în concordantă cu prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, este invocată jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispozitii care au următorul continut:

- Art. 138: „(1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolventă, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societătii sau de conducere, precum si de orice altă persoană care a cauzat starea de insolventă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;

b) au făcut acte de comert în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;

c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităti care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăti;

d) au tinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea în conformitate cu legea;

e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.

f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăti;

g) în luna precedentă încetării plătilor, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferintă unui creditor, în dauna celorlalti creditori.

(2) Aplicarea dispozitiilor alin. (1) nu înlătură aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infractiuni.

(3) Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă actiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolventei, persoanele culpabile de starea de insolventă a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze actiunea prevăzută la alin. (1) si răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenintă să se prescrie.

(4) În caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin. (1) este solidară, cu conditia ca aparitia stării de insolventă să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care si-au exercitat mandatul ori în care au detinut pozitia care ar fi putut cauza insolventa. Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele care au cauzat insolventa sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolventa si au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opozitia lor la aceste decizii.”

Autorul exceptiei sustine că aceste prevederi legale încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 44 alin. (1) si (8) referitor la garantarea dreptului la proprietate si ale art. 45 privind libertatea economică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Potrivit dispozitiilor art. 138 alin. (1), administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul are legitimare procesuală activă pentru a solicita angajarea răspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolventă a debitorului, inclusiv a membrilor organelor de supraveghere din cadrul societătii sau de conducere. În conditiile expres prevăzute de art. 138 alin. (3) din lege, si anume dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice în raportul lui asupra cauzelor insolventei persoanele culpabile de starea de insolventă a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă a omis să formuleze actiunea de stabilire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale societătii comerciale si răspunderea acestor persoane amenintă să se prescrie, calitatea procesuală activă este dobândită si de comitetul creditorilor.

Dispozitiile legale criticate reglementează cazurile în care persoanele care au cauzat starea de insolventă a debitorului, inclusiv membrii organelor de conducere, suportă, în parte, pasivul acestuia. Răspunderea persoanelor care au cauzat starea de insolvabilitate a debitorului are la bază, în toate cazurile, culpa acestora în activitatea de gestionare a societătii, fără să existe vreo legătură cu drepturile fundamentale prevăzute la art. 44 alin. (1) si art. 45 din Constitutie, presupuse a fi încălcate.

Asupra constitutionalitătii dispozitiilor legale criticate Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 82 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 19 februarie 2007, prin care a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 alin. (1) lit. c), d) si e) din Legea nr. 85/2006 ca fiind neîntemeiată. În cuprinsul acestei decizii, s-a retinut că dispozitiile legale criticate Înu instituie prezumtia de culpă a persoanei a cărei răspundere se solicită a fi stabilită”, ci „prevăd în concret natura faptelor păgubitoare pentru societatea comercială debitoare, fapte care au contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolventă si care pot antrena răspunderea unor persoane din organele sale de conducere. Stabilirea existentei unor asemenea fapte si a măsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolventă a societătii comerciale debitoare se face cu respectarea tuturor normelor procedurale aplicabile si în dreptul comun, pe baza unui probatoriu complet si pertinent. În cadrul acestui proces, persoana a cărei responsabilitate se cere a fi stabilită poate exercita fără nicio îngrădire dreptul la apărare, precum si căile legale de atac”. S-a mai retinut că, desi membrii organelor de supraveghere din cadrul societătii sau de conducere, precum si persoanele care au cauzat starea de insolventă a societătii debitoare, suferă o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului lor de proprietate, având în vedere că pe această cale se asigură acoperirea pasivului debitorului insolvent si valorificarea drepturilor creditorilor si întrucât, potrivit art. 44 alin. (1) teza întâi din Constitutie, stabilirea continutului si a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al  legiuitorului, reglementarea legală, în sine, nu relevă nicio contradictie cu textele constitutionale de referintă.

Solutiile pronuntate de Curtea Constitutională prin decizia mentionată, precum si considerentele care au stat la baza ei îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată, întrucât nu se invocă elemente noi, de natură a schimba această jurisprudentă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Constantin Robu în Dosarul nr. 28/63/2003 al Tribunalului Dolj - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 februarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 218

din 28 februarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Gheorghe Grozavu si Ana Grozavu în Dosarul nr. 1.875/226/2007 al Judecătoriei Făgăras.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 16 noiembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 1.875/226/2007, Judecătoria Făgăras a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin. (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Gheorghe Grozavu si Ana Grozavu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că, potrivit prevederilor constitutionale ale art. 121, autoritătile administratiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune si orase sunt consiliile locale alese si primarii alesi, care functionează ca autorităti autonome si rezolvă treburile publice din comune si din orase. Or, dispozitiile art. 36 alin. (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, care prevăd atribuirea în proprietate a terenurilor prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, contravin prevederilor constitutionale sus-mentionate, întrucât dau calitate procesuală pasivă, în eventualitatea unor litigii, doar primăriilor care sunt structuri functionale cu activitate permanentă care duc la îndeplinire hotărârile consiliilor locale si dispozitiile primarilor, iar nu si primarilor. Astfel, acestia din urmă nu pot fi obligati pe cale judecătorească să îsi exercite atributiile stabilite prin lege, si anume acelea de a înainta propunerile de atribuire a terenurilor către prefect, practica instantelor judecătoresti fiind unitară în sensul admiterii exceptiilor privind lipsa calitătii procesuale pasive a primarilor. Într-o atare împrejurare, persoanele îndreptătite potrivit dispozitiilor art. 36 alin. (2)-(5) din Legea nr. 18/1991 nu îsi pot valorifica drepturile legale, fapt ce contravine prevederilor constitutionale invocate.

Judecătoria Făgăras apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată. Critica vizează în fapt o omisiune de reglementare si are ca scop modificarea textului de lege criticat, respectiv înlocuirea sintagmei „primăriile” cu sintagma „institutia primarului”. Însă aceste aspecte excedează competentei Curtii Constitutionale.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, omisiunea legiuitorului de a reglementa calitatea de parte procesuală a primarului neputând fi complinită de Curtea Constitutională, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu are în competentă modificarea si completarea prevederilor supuse controlului. Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitatea îl constituie dispozitiile art. 36 alin. (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, dispozitii potrivit cărora „Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2)-(5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situatiei juridice a terenurilor”.

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 121 referitoare la autoritătile comunale si orăsenesti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că, în esentă, critica autorului vizează faptul că reglementarea dedusă controlului nu prevede, în sarcina primarilor sau a consiliilor locale, verificarea situatiei juridice a terenurilor si propunerea în vederea emiterii ordinului prefectului de atribuire în proprietate a acestora. Însă controlul de constitutionalitate cu un atare obiect, respectiv lacune ale textului de lege, excedează competentei Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronuntă numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De altfel, critica are ca obiect si o problemă de corelare legislativă, întrucât sustinerile autorului exceptiei privesc modul de interpretare si aplicare a unor texte legale, aspecte ce intră în competenta exclusivă a instantelor judecătoresti.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 alin”(6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Gheorghe Grozavu si Ana Grozavu în Dosarul nr. 1.875/226/2007 al Judecătoriei Făgăras.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 februarie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 233

din 4 martie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 82 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 82 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Ay Reis în Dosarul nr. 5.794/2/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 octombrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 5.794/2/2006, Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 82 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Ay Reis într-o cauză având ca obiect solutionarea recursului declarat împotriva sentintei prin care Curtea de Apel Bucuresti i-a respins contestatia formulată împotriva dispozitiei de părăsire a teritoriului României.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia critică imposibilitatea contestării legalitătii si temeiniciei hotărârii instantei judecătoresti, care, având a exercita controlul de legalitate al deciziei de părăsire a teritoriului emisă de Biroul pentru Străini Ilfov, a omis, în cazul său, să se pronunte asupra unor probe aflate la dosarul cauzei.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată, fără a motiva această opinie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, concretizată în Decizia nr. 464 din 4 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 5 ianuarie 2004.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constitutionale. Precizează că accesul liber la justitie nu presupune accesul la toate mijlocele procedurale prin care se înfăptuieste justitia, iar instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti, deci si reglementarea căilor de atac este de competenta exclusivă a legiuitorului. Arată, de asemenea, că, în materia solutionării cererilor referitoare la regimul străinilor, celeritatea reprezintă un considerent specific major în temeiul căruia legiuitorul a adoptat o procedură specială, accelerată, fără a periclita însă exercitarea deplină a drepturilor procesuale ale părtilor.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 82 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, astfel cum au fost modificate si completate prin Legea nr. 56/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007. Textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 82 alin. (1): „(1) Decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel Bucuresti, în cazul în care aceasta a fost emisă de Autoritatea pentru străini, sau la curtea de apel în a cărei rază de competentă se află formatiunea teritorială care a emis decizia de returnare. Instanta solutionează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instantei este irevocabilă.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispozitii din Constitutie:

art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare si art. 129 referitor la folosirea căilor de atac. În plus, autorul exceptiei invocă si încălcarea dispozitiilor art. 6 paragraful 1 si art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care statuează dreptul la un proces echitabil si, respectiv, dreptul la un recurs efectiv, precum si a dispozitiilor art. 2 din Protocolul nr. 7 la conventia amintită, privind dreptul la două grade de jurisdictie în materie penală.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că a mai examinat constitutionalitatea dispozitiilor art. 82 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002, prin prisma unor critici similare si prin raportare la aceleasi texte din Constitutie, din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si din Protocolul nr. 7 la conventie. Prin Decizia nr. 6 din 15 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 14 februarie 2008, Curtea a respins exceptia ca neîntemeiată, pentru motivele acolo retinute. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia pronuntată prin decizia amintită si argumentele pe care aceasta s-a bazat îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 82 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Ay Reis în Dosarul nr. 5.794/2/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 4 martie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 259

din 6 martie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, exceptie invocată de Societatea Comercială „Blue Sky Models” - S.R.L. din Târgu Mures în Dosarul nr. 1.483/289/2007 al Judecătoriei Reghin.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, făcând referire si la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 18 octombrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 1.483/289/2007, Judecătoria Reghin a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999, exceptie invocată de Societatea Comercială „Blue Sky Models” - S.R.L. din Târgu Mures într-o cauză având ca obiect solutionarea unei plângeri introduse împotriva unui proces-verbal de stabilire si sanctionare a unei contraventii întocmit de comisari ai Gărzii Financiare Mures.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 contravin prevederilor art. 44 alin. (3), art. 45 si art. 135 din Constitutie, întrucât nivelul ridicat al amenzii echivalează practic cu o confiscare a profitului, având efectul unei exproprieri si provocând în cele din urmă falimentul agentului economic astfel sanctionat.

Judecătoria Reghin consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările si completările ulterioare, care au următorul cuprins: „(1) Amenzile pentru contraventiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu exceptia celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel: [...]

b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h1), i), j), l) si m) se sanctionează cu amendă de la 8.000 lei la 40.000 lei.” Aceste dispozitii sunt considerate de autorul exceptiei ca aducând atingere următoarelor articole din Constitutie: art. 44 alin. (3) referitor la exproprierea pentru cauză de utilitate publică, art. 45 privind libertatea economică si art. 135 privind economia României.

Examinând exceptia, Curtea constată că, prin Decizia nr. 355 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 8 iunie 2006, s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii prevederilor art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale si cu o motivare similară.

Cu acel prilej, făcând referire la jurisprudenta sa anterioară, Curtea a retinut, fată de criticile referitoare la nivelul amenzii, „că stabilirea unei contraventii si sanctionarea acesteia cu amendă reprezintă o optiune legitimă a legiuitorului, care [...] dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie”.

De asemenea, fată de critica potrivit căreia textul de lege criticat contravine dreptului de proprietate privată, având efectul unei confiscări a averii prezumate a fi dobândite în mod licit, Curtea a constatat că aceste dispozitii legale reprezintă norme coercitive, care instituie sanctiuni contraventionale pentru agentii economici care nu respectă prevederile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare apartinând agentilor economici, consecinta încălcării acestor dispozitii legale fiind confiscarea sumelor a căror provenientă nu poate fi justificată, asa cum prevede art. 44 alin. (9) din Constitutie, potrivit căruia „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni sau contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii”.

De asemenea, prin deciziile nr. 91 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, si nr. 355 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 497 din 8 iunie 2006, Curtea a statuat că art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 nu încalcă prevederile art. 45, ale art. 53 alin. (2) si ale art. 135 alin. (2) lit. b) din Legea fundamentală.

Întrucât criticile de neconstitutionalitate privesc, în esentă, aceleasi aspecte deja examinate de Curte prin deciziile mentionate si având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia si considerentele cuprinse în acestea îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice  fiscale, exceptie invocată de Societatea Comercială „Blue Sky Models” - S.R.L. din Târgu Mures în Dosarul nr. 1.483/289/2007 al Judecătoriei Reghin.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 martie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 261

din 6 martie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, exceptie invocată de Societatea Comercială „Impex Brotăcel” - S.R.L. din Târgu Mures în Dosarul nr. 9.004/320/2007 al Judecătoriei Târgu Mures.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, făcând referire si la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 19 noiembrie 2007, pronuntată în Dosarul nr. 9.004/320/2007, Judecătoria Târgu Mures a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999, exceptie invocată de Societatea Comercială „Impex Brotăcel” - S.R.L. din Târgu Mures într-o cauză având ca obiect solutionarea unei plângeri introduse împotriva unui proces-verbal de stabilire si sanctionare a unei contraventii întocmit de comisari ai Gărzii Financiare Mures.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 contravin prevederilor art. 44 alin. (1)-(3), art. 45, art. 53, art. 135 alin. (2) si ale art. 136 alin. (5) din Constitutie, întrucât nivelul ridicat al amenzii echivalează practic cu o confiscare a profitului, având efectul unei exproprieri si provocând în cele din urmă falimentul agentului economic astfel sanctionat. Se mai sustine că dispozitiile de lege criticate îngrădesc „accesul liber al persoanei la o activitate economică, la libera initiativă si la exercitarea acestora, violând proprietatea privată”.

Judecătoria Târgu Mures consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările si completările ulterioare, care au următorul cuprins: „(1) Amenzile pentru contraventiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu exceptia celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel:

a) faptele prevăzute la art. 10 lit. c), e), f), g) si o) se sanctionează cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei;

b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h1), i), j), l) si m) se sanctionează cu amendă de la 8.000 lei la 40.000 lei;

c) faptele prevăzute la art. 10 lit. h), k) si n) se sanctionează cu amendă de la 40.000 lei la 100.000 lei.

(2) Contraventiile prevăzute la art. 10 lit. d), aplicabile persoanelor fizice, se sanctionează cu amendă de la 800 lei la 4.000 lei.

(3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor apartinând agentilor economici prevăzuti la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, mentionat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără provenientă si se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activitătii agentilor economici, potrivit art. 14.”

Examinând exceptia, Curtea constată că, prin Decizia nr. 355 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 8 iunie 2006, s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii prevederilor art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale si cu o motivare similară.

Cu acel prilej, făcând referire la jurisprudenta sa anterioară, Curtea a retinut, fată de criticile referitoare la nivelul amenzii, „că stabilirea unei contraventii si sanctionarea acesteia cu amendă reprezintă o optiune legitimă a legiuitorului, care [...] dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie”. De asemenea, fată de critica potrivit căreia textul de lege criticat contravine dreptului de proprietate privată, având efectul unei confiscări a averii prezumate a fi dobândită în mod licit, Curtea a constatat că aceste dispozitii legale reprezintă norme coercitive care instituie sanctiuni contraventionale pentru agentii economici care nu respectă prevederile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare apartinând agentilor economici, consecinta încălcării acestor dispozitii legale fiind confiscarea sumelor a căror provenientă nu poate fi justificată, asa cum prevede art. 44 alin. (9) din Constitutie potrivit căruia „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni sau contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii”.

De asemenea, prin deciziile nr. 91 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, si nr. 355 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 497 din 8 iunie 2006, Curtea a statuat că art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 nu încalcă prevederile art. 45, art. 53 alin. (2) si ale art. 135 alin. (2) lit. b) din Legea fundamentală.

Întrucât criticile de neconstitutionalitate privesc, în esentă, aceleasi aspecte deja examinate de Curte prin deciziile mentionate si având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia si considerentele cuprinse în acestea îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si ale art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, exceptie invocată de Societatea Comercială „Impex Brotăcel” - S.R.L. din Târgu Mures în Dosarul nr. 9.004/320/2007 al Judecătoriei Târgu Mures.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 martie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu