MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A I

Anul 176 (XX) - Nr. 795            LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE            Joi, 27 noiembrie 2008

 

SUMAR

 

DECRETE

 

            1.108. - Decret privind conferirea Semnului onorific În Serviciul Patriei unor ofiteri din Ministerul Apărării

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.096 din 15 octombrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor capitolului II „Dispozitii speciale” sectiunea a VI-a „Consiliul National pentru Combaterea Discriminării” (art. 16-25) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare

 

Decizia nr. 1.100 din 16 octombrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. b) si d), art. 11 si art. 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

 

ORDONANTE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

174. - Ordonantă de urgentă pentru modificarea si completarea unor acte normative privind protectia consumatorilor

 

1.459. - Hotărâre privind recunoasterea Asociatiei „Habitat for Humanity România” ca fiind de utilitate publică

 

1.480. - Hotărâre privind implementarea domeniului de internet gov.ro la nivelul administratiei publice

 

1.487. - Hotărâre privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai unor obiective de investitii din cadrul programului de constructii de locuinte pentru tineri, destinate închirierii, derulat prin intermediul Agentiei Nationale pentru Locuinte

 

1.490. - Hotărâre pentru modificarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 748/2007 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor

 

1.491. - Hotărâre privind transmiterea unor imobile, proprietate publică a statului, din administrarea Ministerului Muncii, Familiei si Egalitătii de Sanse - Directia de Muncă si Incluziune Socială Vâlcea în administrarea Ministerului Muncii, Familiei si Egalitătii de Sanse - Casa Natională de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări Sociale, pentru Casa Judeteană de Pensii Vâlcea

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

3.424. - Ordin al ministrului economiei si finantelor pentru modificarea si completarea unor norme si instructiuni aprobate prin ordine ale ministrului finantelor publice

 

5.896. - Ordin al ministrului educatiei, cercetării si tineretului pentru completarea Sistemului de evaluare privind conferirea titlului de profesor universitar, aprobat prin Ordinul ministrului educatiei si cercetării nr. 5.098/2005

 

5.897. - Ordin al ministrului educatiei, cercetării si tineretului pentru completarea Sistemului de evaluare privind conferirea titlului de conferentiar universitar, aprobat prin Ordinul ministrului educatiei si cercetării nr. 5.099/2005

 

5.898. - Ordin al ministrului educatiei, cercetării si tineretului pentru completarea Sistemului de evaluare privind conferirea titlului de cercetător stiintific gradul I, aprobat prin Ordinul ministrului educatiei si cercetării nr. 5.100/2005

 

5.899. - Ordin al ministrului educatiei, cercetării si tineretului pentru completarea Sistemului de evaluare privind conferirea titlului de cercetător stiintific gradul II, aprobat prin Ordinul ministrului educatiei si cercetării nr. 5.101/2005

 

7.729. - Ordin al vicepresedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală privind completarea Ordinului vicepresedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală nr. 7.377/2007 pentru instituirea unor măsuri speciale privind importul produselor energetice de tipul benzinelor si motorinelor

 


DECRETE

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind conferirea Semnului onorific În Serviciul Patriei unor ofiteri din Ministerul Apărării

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 4 alin. (1), ale art. 10 pct. 3 si ale art. 11 pct. IX.3 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul national de decoratii al României, cu modificările ulterioare, având în vedere propunerile ministrului apărării,

 

Presedintele României decretează:

 

Art. 1. - Pe data de 1 decembrie 2008 se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei, pentru 15 ani de activitate în domeniul apărării si rezultate meritorii în îndeplinirea atributiilor si în pregătirea profesională, ofiterilor prevăzuti în anexa nr. 1*), care face parte integrantă din prezentul decret.

Art. 2. - Pe data de 1 decembrie 2008 se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei, pentru 20 de ani de activitate în domeniul apărării si rezultate meritorii în îndeplinirea atributiilor si în pregătirea profesională, ofiterilor prevăzuti în anexa nr. 2*), care face parte integrantă din prezentul decret.

Art. 3. - Pe data de 1 decembrie 2008 se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei, pentru 25 de ani de activitate în domeniul apărării si rezultate meritorii în îndeplinirea atributiilor si în pregătirea profesională, ofiterilor prevăzuti în anexa nr. 3*), care face parte integrantă din prezentul decret.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constitutia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti,12 noiembrie 2008.

Nr. 1.108.


*) Anexele nr. 1-3 se comunică institutiilor interesate.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.096

din 15 octombrie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor capitolului II „Dispozitii speciale” sectiunea a VI-a „Consiliul National pentru Combaterea Discriminării” (art. 16-25) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă – procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor capitolului II „Dispozitii speciale” sectiunea a VI-a „Consiliul National pentru Combaterea Discriminării” (art. 16-25) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Alro” - S.A. din Slatina în Dosarul nr. 5.512/2/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din data de 9 octombrie 2008 si au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronuntarea pentru data de 14 octombrie 2008 si, ulterior, 15 octombrie 2008.


CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 3 aprilie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 5.512/2/2007, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor capitolului II „Dispozitii speciale” sectiunea a VI-a „Consiliul National pentru Combaterea Discriminării” (art. 16-25) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Alro” - S.A. din Slatina cu prilejul solutionării contestatiei formulate împotriva Hotărârii nr. 158 din 31 mai 2007 emise de Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, prin care autorul exceptiei a fost sanctionat cu avertisment.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul exceptiei arată, în esentă, că textele de lege criticate contravin dispozitiilor art. 1 alin. (4), art. 126 alin. (5) si art. 21 alin. (3) din Constitutie, precum si prevederilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Astfel, un prim aspect de neconstitutionalitate priveste natura juridică a Consiliului National pentru Combaterea Discriminării. Întrucât consideră că art. 16 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 nu contine criterii suficiente pentru a determina natura juridică a acestei autorităti, autorul exceptiei se raportează la prevederile art. 19 din acelasi act normativ, care stabileste atributiile Consiliului National pentru Combaterea Discriminării. Astfel, ajunge la concluzia că „investigarea, constatarea si sanctionarea faptelor de discriminare” reprezintă atributii cu caracter jurisdictional. În acest sens, făcând referire la criteriile retinute de Curtea Constitutională în Decizia nr. 51/2008, arată următoarele:

- Consiliul National pentru Combaterea Discriminării pronuntă, în urma parcurgerii unei proceduri jurisdictionale, acte cu fortă juridică echivalentă hotărârilor judecătoresti, argument sustinut de faptul că, potrivit dispozitiilor de lege criticate, în cursul acestei proceduri părtile sunt citate, sunt administrate probe, există o dezbatere contradictorie, se deliberează în secret asupra hotărârii, iar hotârărea se ia prin votul membrilor Colegiului director al Consiliului National pentru Combaterea Discriminării, se comunică părtilor si poate fi atacată la instanta de contencios administrativ;

- Faptele asupra cărora se pronuntă Consiliul National pentru Combaterea Discriminării sunt fapte de încălcare a drepturilor omului si a libertătilor fundamentale;

- Faptele respective se înscriu în premisele răspunderii morale si juridice. În consecintă, sanctiunile aplicate de Consiliul National pentru Combaterea Discriminării au efecte cu privire la drepturile patrimoniale si morale ale celor investigati. Totodată, este angajată si răspunderea juridică civilă a persoanei găsite vinovată de discriminare. Astfel, hotărârea Consiliului are autoritate de lucru judecat cât priveste fapta ilicită, persoana care a săvârsit-o si vinovătia.

Jurisdictia exercitată de Consiliul National pentru Combaterea Discriminării nu este o jurisdictie specială administrativă, potrivit art. 21 alin. (4) din Constitutie, întrucât:

- nu este independentă fată de celelalte puteri ale statului, fiind sub controlul Parlamentului;

- nu este impartială, deoarece, pe de o parte, nu este independentă fată de Parlament, iar, pe de altă parte, are atât atributii de anchetă, cât si de judecată;

- este obligatorie având în vedere posibilitatea Consiliului National pentru Combaterea Discriminării de a se sesiza din oficiu.

În acelasi timp, arată că acest organ nu poate fi considerat ca făcând parte din categoria instantelor judecătoresti, prevăzute de art. 126 din Constitutie, întrucât nu este reglementat printr-o lege organică, Legea nr. 48/2002 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 137/2002 fiind o lege ordinară.

În concluzie, autorul exceptiei arată că, în realitate, Consiliul National pentru Combaterea Discriminării reprezintă o instantă extraordinară, ale cărei înfiintare si functionare sunt expres interzise de art. 1 alin. (4) si art. 126 alin. (5) din Constitutie.

Un al doilea aspect pus în discutie de autorul exceptiei are în vedere faptul că, în activitatea jurisdictională pe care o desfăsoară, Consiliul National pentru Combaterea Discriminării nu întruneste garantiile necesare unui proces echitabil, prevăzute de art. 6 paragraful 1 coroborat cu art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Astfel, arată că prima conditie pe care trebuie să o îndeplinească un „tribunal” este aceea ca el să fie stabilit de lege. Or, efectul Ordonatei Guvernului nr. 137/2000 este acela al înfiintării unei instante cu caracter extraordinar.

O a doua conditie este aceea ca tribunalul să fie independent, or, Consiliul National pentru Combaterea Discriminării este subordonat Parlamentului, prin modul de numire a membrilor si prin obligatia de a prezenta anual Parlamentului un raport de activitate spre a fi dezbătut si aprobat.

În sfârsit, a treia conditie este ca organul cu atributii jurisdictionale să fie impartial, cerintă ce nu este, de asemenea, respectată, având în vedere subordonarea fată de Parlament.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal consideră că textele de lege criticate sunt în acord cu dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei. În acest sens, arată că activitatea desfăsurată de Consiliul National pentru Combaterea Discriminării este o activitate administrativ-jurisdictională specială, în sensul art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004, iar nu o jurisdictie extraordinară, interzisă de art. 126 alin. (5) din Constitutie. De asemenea, consideră că nu pot fi retinute nici argumentele privind nerespectarea conditiilor unui proces echitabil, de vreme ce părtile interesate au acces neîngrădit la justitie, putând contesta hotărârea Colegiului director al Consiliului National pentru Combaterea Discriminării la instanta competentă, potrivit art. 20 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000. Această instantă va realiza un control deplin de legalitate si de jurisdictie, verificând legalitatea hotărârilor emise în baza Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 si a actelor care au stat la baza emiterii acestora.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale. În acest sens, arată că nu poate fi retinută critica de neconstitutionalitate raportată la art. 21 alin. (3), art. 126 si art. 124 alin. (2) din Constitutie, atât timp cât, potrivit art. 20 alin. (9) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, hotărârile Consiliului National pentru Combaterea Discriminării pot fi atacate la instanta de contencios administrativ, potrivit legii. Din această perspectivă reiese si faptul că aceste hotărâri pot fi asimilate actelor administrative. În plus, jurisdictia Consiliului este o jurisdictie facultativă, de vreme ce persoana discriminată se poate adresa direct instantei de judecată, fără a fi conditionată de o sesizare prealabilă a acestui organism. Rezultă, prin urmare, că prevederile de lege criticate nu îngrădesc posibilitatea părtilor de a se adresa direct instantei de judecată, de a formula apărări, de a propune probe si de a recurge la căile de atac prevăzute de lege, asadar de a se prevala de toate garantiile procesuale care conditionează dreptul la un proces echitabil.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile capitolului II „Dispozitii speciale” sectiunea a VI-a „Consiliul National pentru Combaterea Discriminării” (art. 16-25) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007. Această ordonantă a fost aprobată prin Legea nr. 48/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 31 ianuarie 2002. Textele de lege criticate au următorul continut:

- Art. 16: „Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, denumit în continuare Consiliul, este autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar si totodată garant al respectării si aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislatia internă în vigoare si cu documentele internationale la care România este parte.”;

- Art. 17: „În exercitarea atributiilor sale, Consiliul îsi desfăsoară activitatea în mod independent, fără ca aceasta să fie îngrădită sau influentată de către alte institutii ori autorităti publice.”;

- Art. 18: „(1) Consiliul este responsabil cu aplicarea si controlul respectării prevederilor prezentei legi în domeniul său de activitate, precum si în ceea ce priveste armonizarea dispozitiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării.

(2) Consiliul elaborează si aplică politici publice în materia nediscriminării. În acest sens, Consiliul va consulta autoritătile publice, organizatiile neguvernamentale, sindicatele si alte entităti legale care urmăresc protectia drepturilor omului sau care au un interes legitim în combaterea discriminării.”;

- Art. 19: „(1) În vederea combaterii faptelor de discriminare, Consiliul îsi exercită atributiile în următoarele domenii:

a) prevenirea faptelor de discriminare;

b) medierea faptelor de discriminare;

c) investigarea, constatarea si sanctionarea faptelor de discriminare;

d) monitorizarea cazurilor de discriminare;

e) acordarea de asistentă de specialitate victimelor discriminării.

(2) Consiliul îsi exercită competentele la sesizarea unei persoane fizice sau juridice ori din oficiu.

(3) Sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competenta de solutionare a Consiliului National pentru Combaterea Discriminării.”;

- Art. 20: „(1) Persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârsirii faptei sau de la data la care putea să ia cunostintă de săvârsirea ei.

(2) Consiliul solutionează sesizarea prin hotărâre a Colegiului director prevăzut la art. 23 alin. (1).

(3) Prin cererea introdusă potrivit alin. (1), persoana care se consideră discriminată are dreptul să solicite înlăturarea consecintelor faptelor discriminatorii si restabilirea situatiei anterioare discriminării.

(4) Colegiul director al Consiliului dispune măsurile specifice constatării existentei discriminării, cu citarea obligatorie a părtilor. Citarea se poate face prin orice mijloc care asigură confirmarea primirii. Neprezentarea părtilor nu împiedică solutionarea sesizării.

(5) Actiunea de investigare întreprinsă de Colegiul director se desfăsoară la sediul institutiei sau în alt loc stabilit de acesta.

(6) Persoana interesată are obligatia de a dovedi existenta unor fapte care permit a se presupune existenta unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare. În fata Colegiului director se poate invoca orice mijloc de probă, inclusiv înregistrări audio si video sau date statistice.

(7) Hotărârea Colegiului director de solutionare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării si cuprinde: numele membrilor Colegiului director care au emis hotărârea, numele, domiciliul sau resedinta părtilor, obiectul sesizării si sustinerile părtilor, descrierea faptei de discriminare, motivele de fapt si de drept care au stat la baza hotărârii Colegiului director, modalitatea de plată a amenzii, dacă este cazul, calea de atac si termenul în care aceasta se poate exercita.

(8) Hotărârea se comunică părtilor în termen de 15 zile de la adoptare si produce efecte de la data comunicării.

(9) Hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanta de contencios administrativ, potrivit legii.

(10) Hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) si care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu.”;

- Art. 21: „Prevederile art. 20 se aplică în mod corespunzător în cazul în care Consiliul investighează din oficiu fapte sau acte de discriminare.”;

- Art. 22: „(1) Consiliul este condus de un presedinte cu rang de secretar de stat, ales de membrii Colegiului director din rândul acestora, pentru un mandat de 5 ani. Presedintele este ordonator principal de credite. Presedintele este ajutat în activitatea sa de un vicepresedinte, ales de Colegiul director dintre membrii acestuia, pentru un mandat de 2 ani si jumătate.

(2) Raportul anual de activitate al Consiliului se dezbate si se aprobă de Parlament. Raportul de activitate se depune la


birourile permanente ale Camerei Deputatilor si Senatului până la data de 15 aprilie a anului următor”;

- Art. 23: „(1) Colegiul director al Consiliului este organ colegial, deliberativ si decizional, responsabil pentru îndeplinirea atributiilor prevăzute de lege.

(2) Colegiul director este compus din 9 membri cu rang de secretar de stat, propusi si numiti, în sedintă comună, de cele două Camere ale Parlamentului.

(3) Poate fi numit membru al Colegiului director orice cetătean român care îndeplineste cumulativ următoarele conditii:

a) are capacitate deplină de exercitiu;

b) are studii superioare absolvite cu diplomă de licentă;

c) nu are antecedente penale si se bucură de o bună reputatie;

d) are o activitate recunoscută în domeniul apărării drepturilor omului si combaterii discriminării;

e) nu a fost agent sau colaborator al politiei politice comuniste;

f) nu a colaborat cu organele de securitate si nu a apartinut acestora.

(4) La numirea membrilor Colegiului director se va urmări ca minimum două treimi dintre acestia să fie licentiati în stiinte juridice.

(5) Membrii Colegiului director pot fi revocati sau eliberati din functie numai în următoarele cazuri:

a) demisie;

b) expirarea duratei mandatului;

c) incapacitate de muncă, potrivit legii;

d) dacă au fost condamnati definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală;

e) dacă nu mai îndeplinesc conditiile prevăzute la alin. (3);

f) la propunerea fundamentală a cel putin două treimi din numărul acestora.

(6) În situatia în care împotriva unui membru al Colegiului director se pune în miscare actiunea penală, acesta se consideră suspendat de drept din functie până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoresti. Dacă prin hotărâre se constată nevinovătia persoanei în cauză, suspendarea ei din functie încetează, este repusă în toate drepturile avute anterior suspendării si i se achită drepturile bănesti de care a fost lipsită.

(7) În situatia prevăzută la alin. (5) lit. d) calitatea de membru al Colegiului director încetează de drept la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.”;

- Art. 24: „(1) Propunerile nominale pentru Colegiul director se înaintează birourilor permanente ale Camerei Deputatilor si Senatului în cel mult 30 de zile de la data la care mandatele au devenit vacante. Propunerile vor fi însotite de: curriculum vitae, cazier judiciar si declaratii pe propria răspundere ale candidatilor, din care să reiasă că nu se încadrează în prevederile art. 23 alin. (3) lit. e) si f).

(2) Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului publică pe paginile lor de internet candidaturile depuse si înaintează propunerile comisiilor permanente de specialitate, în vederea audierii candidatilor în sedintă comună. În termen de 15 zile de la publicarea candidaturilor se pot depune la comisiile permanente de specialitate obiectiuni în scris, argumentate, cu privire la candidaturile depuse.

(3) În urma audierii candidatilor, comisiile permanente de specialitate întocmesc un aviz comun pe care îl prezintă în sedintă comună a Camerei Deputatilor si Senatului.

(4) Candidaturile se aprobă cu votul majoritătii deputatilor si senatorilor prezenti.”;

- Art. 25: „(1) Membrii Colegiului director al Consiliului sunt garanti ai interesului public.

(2) Durata mandatului membrilor Colegiului director este de 5 ani, iar numirea acestora se face esalonat, în functie de expirarea mandatelor.

(3) În cazul în care un loc în Colegiul director devine vacant înaintea expirării mandatului, acesta va fi ocupat de o altă persoană numită, conform procedurii reglementate de prezenta ordonantă, pentru restul de mandat rămas vacant.

(4) Activitatea depusă de membrii Colegiului director pe perioada exercitării mandatului se consideră vechime în specialitate.

(5) În solutionarea cazurilor de discriminare, membrii Colegiului director au calitatea de agent constatator care aplică sanctiunile pentru contraventiile stabilite prin prezenta ordonantă. Acestia îsi pot delega calitatea de agent constatator persoanelor din aparatul de lucru al Consiliului.

(6) La solicitarea presedintelui, membrii Colegiului director licentiati în stiinte juridice pot reprezenta Consiliul în instantele de judecată în cauzele ce privesc fapte de discriminare.”

Autorul exceptiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor texte din Constitutie: art. 1 alin. (4), care consacră principiul separatiei si echilibrului puterilor - legislativă, executivă si judecătorească - în cadrul democratiei constitutionale, art. 124 privind înfăptuirea justitiei si art. 126 alin. (5), prin care se interzice înfiintarea de instante extraordinare. În acelasi timp, autorul exceptiei consideră că dispozitiile de lege ce formează obiectul exceptiei de neconstitutionalitate nu respectă garantiile unui proces echitabil, asa cum sunt acestea prevăzute de art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 997 din 7 octombrie 2008, încă nepublicată în Monitorul Oficial al României, a fost admisă exceptia referitoare la dispozitiile art. 20 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare si s-a constatat că acestea sunt neconstitutionale în măsura în care sunt interpretate în sensul că acordă Consiliului National pentru Combaterea Discriminării competenta ca, în cadrul activitătii sale jurisdictionale, să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, si să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Analizând criticile de neconstitutionalitate, Curtea retine că acestea vizează două aspecte: un prim aspect pune în discutie natura juridică a Consiliului National pentru Combaterea Discriminării, concluzia autorului exceptiei fiind că acesta reprezintă o instantă extraordinară, interzisă de prevederile art. 126 alin. (5) din Constitutie, în timp ce al doilea aspect vizează nerespectarea garantiilor unui proces echitabil în cursul procedurii ce se desfăsoară în fata acestei autorităti, asa cum sunt acestea prevăzute de art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

În legătură cu primul aspect referitor la natura juridică a Consiliului, autorul exceptiei invocă o serie de argumente prin care demonstrează faptul că, potrivit dispozitiilor de lege care stabilesc atributiile sale, Consiliul National pentru Combaterea


Discriminării desfăsoară o activitate jurisdictională, fără a fi însă o jurisdictie specială administrativă, în sensul art. 21 alin. (4) din Constitutie, ori o instantă specializată, despre care face vorbire art. 126 alin. (5) din Constitutie.

Prin urmare, problema pe care Curtea Constitutională este chemată să o solutioneze cu prioritate are în vedere clarificarea naturii juridice a Consiliului National pentru Combaterea Discriminării în exercitarea atributiilor sale jurisdictionale.

Astfel, Curtea retine că, prin reglementarea initială a Ordonantei Guvernului nr. 137/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 2 septembrie 2000, Consiliului National pentru Combaterea Discriminării a fost conceput ca un organ de specialitate al administratiei publice centrale, în subordinea Guvernului. Însă această reglementare a ridicat problema existentei unor eventuale presiuni politice asupra Consiliului de natură a afecta neutralitatea si autonomia sa în raporturile cu Guvernul si cu administratia de stat subordonată acestuia, cu prilejul activitătii de combatere a discriminării. Pentru aceste motive, prin Ordonanta Guvernului nr. 77/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 619 din 30 august 2003, Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 a fost completată, prevăzându-se că, „în exercitarea atributiilor sale, Consiliul National pentru Combaterea Discriminării îsi desfăsoară activitatea în mod independent, fără ca aceasta să fie îngrădită sau influentată de către alte institutii ori autorităti publice”. Ulterior, în vederea asigurării unei autonomii reale a Consiliului, prin modificările aduse Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 prin Legea nr. 324/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 626 din 20 iulie 2006, acest organ a fost plasat sub controlul Parlamentului, control care se limitează la prezentarea unui raport anual cu privire la activitatea desfăsurată de Consiliu, potrivit competentelor atribuite prin Ordonanta Guvernului nr. 137/2000. Prin urmare, Consiliul îsi exercită atributiile independent, liber de orice influentă din partea oricărei institutii ori autorităti publice, cu respectarea prevederilor art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, care consacră principiul separatiei si echilibrului puterilor în cadrul democratiei constitutionale.

În continuare, Curtea observă că, potrivit dispozitiilor art. 16 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, Consiliul National pentru Combaterea Discriminării îndeplineste rolul de „garant al respectării si aplicării principiului nediscriminării”, iar potrivit dispozitiilor art. 18 din acelasi act normativ, „este responsabil cu aplicarea si controlul respectării prevederilor prezentei legi în domeniul său de activitate, precum si în ceea ce priveste armonizarea dispozitiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării”. Mai departe, art. 19 alin. (1) lit. c), precum si art. 20, în ansamblu, reglementează rolul jurisdictional al Consiliului, care are ca finalitate „înlăturarea faptelor discriminatorii si restabilirea situatiei anterioare discriminării”.

Concluzia ce se impune este că, prin reglementările amintite, Consiliul National pentru Combaterea Discriminării a fost conceput ca un organ al administratiei publice centrale cu atributii în prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, prin supravegherea si combaterea actelor sau faptelor de natură a încălca principiul constitutional fundamental al egalitătii în drepturi. Împrejurarea că, în solutionarea cazurilor de discriminare, membrii Colegiului director au calitatea de agenti constatatori care aplică sanctiunile pentru contraventiile stabilite prin ordonantă, iar, în vederea aflării adevărului, acestia desfăsoară si o activitate de investigare nu este de natură a impieta asupra caracterului independent al activitătii Colegiului director fată de părtile implicate.

În ceea ce priveste criticile invocate de autorul exceptiei, potrivit cărora procedura jurisdictională nu garantează părtilor posibilitatea de a fi asistate de un avocat, iar dezbaterile nu sunt publice, Curtea observă că argumentele legate de modul de desfăsurare a procedurii si chiar cele ce tin de independenta si impartialitatea actului jurisdictional pornesc de la cerintele constitutionale ale art. 124 si de la cele ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la conditiile unui proces echitabil. Or, Curtea constată că aceste cerinte sunt aplicabile în ceea ce priveste activitatea instantelor judecătoresti, în sensul art. 126 alin. (1) din Constitutie, sau a unui „tribunal”, în sensul conventiei mai sus amintite, iar nu si jurisdictiilor speciale administrative prevăzute de art. 21 alin. (4) din Constitutie, care nu se încadrează în categoriile mentionate. Dreptul la un proces echitabil se consideră însă a fi satisfăcut dacă cei interesati au posibilitatea de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor si a intereselor lor legitime, drept consacrat expres la art. 20 alin. (9) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000. În acest sens, merită amintite si cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Rékási contra Ungariei (1996), în care a arătat că, si în situatia în care s-ar admite că dispozitiile art. 6 sunt aplicabile procedurilor ce au ca obiect „infractiuni administrative”, un reclamant are dreptul de a „contesta” o decizie definitivă a unei autorităti administrative în fata unui tribunal ce oferă toate garantiile acestei dispozitii; în schimb, nu este necesar ca procedurile în fata autoritătilor administrative să fie conforme prevederilor art. 6 din Conventie.

În considerarea celor expuse mai sus, Curtea constată că, potrivit dispozitiilor supuse controlului de constitutionalitate, Consiliul National pentru Combaterea Discriminării este un organ administrativ cu atributii jurisdictionale, care se bucură de independenta necesară îndeplinirii actului administrativ-jurisdictional si respectă prevederile constitutionale cuprinse în art. 124 privind înfăptuirea justitiei si art. 126 alin. (5), care interzice înfiintarea de instante extraordinare.

Cu toate acestea, admitând caracterul de organ administrativ-jurisdictional al Consiliului National pentru Combaterea Discriminării, autorul exceptiei pune în discutie caracterul obligatoriu al procedurii jurisdictionale a acestui organ, atunci când actionează din oficiu, ceea ce ar contraveni, sustine autorul, dispozitiilor art. 21 alin. (4) din Constitutie, potrivit cărora jusrisdictiile speciale administrative sunt facultative.

Referitor la această critică, instanta constitutională retine că între cele două notiuni, pretins a fi în contradictie, sesizarea din oficiu a instantei administrativ-jurisdictionale si, respectiv, caracterul facultativ al jurisdictiei speciale administrative, nu există o identitate a aspectelor pe care le reglementează.

Curtea observă că jurisdictia specială administrativă reprezintă o activitate realizată de un organ de jurisdictie ce functionează în cadrul unei institutii a administratiei publice sau al unor autorităti administrative autonome, care se realizează conform procedurii imperative prevăzute într-o lege specială, procedură asemănătoare cu cea a instantelor de judecată, desfăsurată însă paralel si separat de aceasta. Potrivit dispozitiilor art. 19 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, Consiliul National pentru Combaterea Discriminării îsi exercită competentele la sesizarea unei persoane fizice sau juridice ori din oficiu. Astfel, legea dă posibilitatea persoanelor fizice sau juridice, victime ale discriminării, de a sesiza Consiliul, fără a le obliga să parcurgă procedura administrativ-jurisdictională, ca procedură prealabilă sesizării instantei judecătoresti.

Cea de-a doua modalitate de declansare a jurisdictiei speciale administrative o constituie sesizarea din oficiu a Consiliului si reprezintă expresia principiului oficialitătii în materie contraventională. În toate situatiile în care organele competente constată în mod direct săvârsirea unor contraventii sau află despre acestea prin intermediul mijloacelor de informare în masă, respectivele organe se sesizează din oficiu.

Săvârsirea unei contraventii în domeniul reglementat de Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 dă nastere raportului juridic de drept substantial care, în continutul său, cuprinde dreptul organului constatator, Colegiul director al Consiliului National pentru Combaterea Discriminării, de a trage la răspundere contraventională pe făptuitor si obligatia acestuia de a suporta sanctiunea contraventională.

Fată de această modalitate de sesizare, Curtea retine că posibilitatea de a desfăsura activitatea jurisdictională din oficiu este întemeiată pe rolul activ pe care trebuie să îl îndeplinească Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, ca autoritate ale cărei obiective si sarcini au fost în mod exclusiv orientate către domeniul discriminării, rol exercitat în vederea aflării adevărului si prevenirii si combaterii tuturor actelor de discriminare, asa cum Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, prin însusi titlu, îsi propune ca finalitate.

Pe de altă parte, Curtea constată că, desi activitatea jurisdictională se declansează si din oficiu, desfăsurarea ulterioară a acesteia este lăsată la dispozitia persoanei vătămate, care poate să îsi însusească sau nu sesizarea Consiliului în privinta actelor sau faptelor de discriminare de care este în mod direct afectată. Astfel, ca urmare a autosesizării Consiliului, acesta va dispune măsurile specifice constatării existentei discriminării, cu citarea obligatorie a părtilor si acordarea dreptului la apărare. În situatia în care victima discriminării întelege să se opună constatării si sanctionării, speta respectivă se solutionează prin procedura reglementată de art. 19 alin. (1) lit. b) din ordonantă, respectiv prin mediere.

În ceea ce priveste caracterul facultativ al jurisdictiei administrative speciale, Curtea retine că acesta se manifestă prin posibilitatea persoanei vătămate de a opta între a-si valorifica dreptul pe calea administrativ-jurisdictională si formularea unei actiuni direct în fata instantei judecătoresti, în temeiul dreptului comun. În aplicarea acestor consideratii cu valoare de principiu, dispozitiile art. 20 alin. (1) din ordonanta criticată prevăd că „persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârsirii faptei sau de la data la care putea să ia cunostintă de săvârsirea ei”. Or, Curtea nu poate retine caracterul obligatoriu al acestei jurisdictii, întrucât legea nu prevede în sarcina persoanei vătămate obligatia de a urma o procedură administrativ-jurisdictională prealabilă sesizării instantei de judecată, ci numai posibilitatea de a opta între cele două căi de valorificare a dreptului. Dacă în ipoteza prevăzută de art. 20 din ordonanta criticată, persoana vătămată si-a manifestat expres optiunea pentru declansarea procedurii administrativ-jurisdictionale, si în situatia în care Consiliul se sesizează din oficiu, potrivit art. 21 din ordonantă, victima discriminării îsi prezervă dreptul de optiune, nefiind obligată să parcurgă procedura administrativ-jurisdictională deja initiată.

Astfel, caracterul facultativ al jurisdictiei administrative speciale ar fi venit în contradictie cu caracterul obligatoriu al unei asemenea proceduri, în ipoteza în care s-ar fi constatat că legea prevedea parcurgerea obligatorie a acesteia anterior procedurii judecătoresti, iar nu cu sesizarea din oficiu a instantei administrativ-jurisdictionale. Prin urmare, Curtea constată că nu există nicio neconcordantă între procedura reglementată prin Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 si dispozitiile constitutionale cuprinse în art. 21 alin. (4), invocate de autorul exceptiei în sustinerile criticilor sale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor capitolului II „Dispozitii speciale” sectiunea a VI-a „Consiliul National pentru Combaterea Discriminării” (art. 16-25) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Alro” - S.A. din Slatina în Dosarul nr. 5.512/2/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 octombrie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.100

din 16 octombrie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. b) si d), art. 11 si art. 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 si 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Taxtomato Pres” - S.R.L. în Dosarul nr. 8.084/197/2007 al Judecătoriei Brasov.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune să se facă apelul si în Dosarul nr. 1.057D/2008, care are ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. b) si d), art. 11 si art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Dusi & Mar” - S.R.L. în Dosarul nr. 7.012/55/R/2007 al Tribunalului Arad - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere asemănarea de obiect a exceptiilor de neconstitutionalitate, pune în discutie, din oficiu, conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite conditiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.057D/2008 la Dosarul nr. 812D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. Se arată că, prin numeroase decizii, Curtea s-a mai pronuntat în sensul constitutionalitătii textelor legale criticate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 10 octombrie 2007 si 3 aprilie 2008, pronuntate în dosarele nr. 8.084/197/2007 si nr. 7.012/55/R/2007, Judecătoria Brasov si Tribunalul Arad - Sectia comercială si de contencios administrativ au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. b) si d), art. 11 si art. 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Taxtomato Pres” - S.R.L. si Societatea Comercială „Dusi & Mar” - S.R.L. în cauze ce au ca obiect judecarea plângerii contraventionale formulate de autorii exceptiei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, pe de o parte, că dispozitiile art. 10 lit. b) si d), precum si ale art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 contravin prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) si art. 136 alin. (5) din Constitutie, întrucât nivelul ridicat al amenzii echivalează practic cu o confiscare a profitului, provocând, în cele din urmă, falimentul operatorului economic astfel sanctionat. Pe de altă parte, se arată că dispozitiile art. 14 din ordonanta de urgentă criticată încalcă prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală, deoarece suspendarea activitătii operatorului economic pe o perioadă de 3 luni determină oprirea activitătii comerciale, concedierea salariatilor si restrângerea libertătii comertului.

Judecătoria Brasov si Tribunalul Arad - Sectia comercială si de contencios administrativ apreciază că exceptia este neîntemeiată. Se invocă în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. Se arată că textul de lege este conform regulilor constitutionale care stabilesc că accesul liber al persoanei la exercitarea unei activităti economice bazate pe libera initiativă se realizează în conditiile legii.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 10 lit. b) si d), art. 11 si art. 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările si completările ulterioare.

Dispozitiile de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 10: „Constituie contraventii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infractiuni: [...]

b) neîndeplinirea obligatiei operatorilor economici de a se dota si de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu exceptia prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum si nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzactiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul stergerii memoriei operative. [...]

d) nepredarea bonului fiscal clientului de către operatorul aparatului de marcat electronic fiscal [...].”;

- Art. 11: „(1) Amenzile pentru contraventiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu exceptia celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel:

a) faptele prevăzute la art. 10 lit. c), e), f), g) si o) se sanctionează cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei;

b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h1), i), j), l) si m) se sanctionează cu amendă de la 8.000 lei la 40.000 lei;

c) faptele prevăzute la art. 10 lit. h), k) si n) se sanctionează cu amendă de la 40.000 lei la 100.000 lei.

(2) Contraventiile prevăzute la art. 10 lit. d), aplicabile persoanelor fizice, se sanctionează cu amendă de la 800 lei la 4.000 lei.

(3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor apartinând operatorilor economici prevăzuti la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, mentionat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără provenientă si se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activitătii operatorilor economici, potrivit art. 14.”;

- Art. 14: „(1) Neîndeplinirea obligatiei operatorilor economici prevăzuti la art. 1 de a se dota cu aparate de marcat electronice fiscale la termenele prevăzute la art. 6 atrage si suspendarea activitătii unitătii până la momentul înlăturării cauzelor care au generat aceasta.

(2) Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale si nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzactiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul stergerii memoriei operative, atrage si suspendarea activitătii unitătii pe o perioadă de 3 luni.”

Autorii exceptiei sustin că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale în raport cu dispozitiile constitutionale ale art. 135 alin. (2) lit. a) privind economia României si ale art. 136 alin. (5) referitor la inviolabilitatea proprietătii private.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată următoarele:

În legătură cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 si art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999, Curtea s-a mai pronuntat prin prisma acelorasi critici de neconstitutionalitate ca si cele formulate în prezentul dosar si prin raportare la aceleasi texte din Constitutie. Astfel, prin Decizia nr. 83 din 5 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 27 februarie 2008, precum si prin alte decizii, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 si ale art. 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999, ca neîntemeiată.

Cât priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. b) si d) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 fată de prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) si ale art. 136 alin. (5) din Constitutie, referitoare la obligatia statului de a asigura libertatea comertului si, respectiv, inviolabilitatea proprietătii private, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 39 din 11 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 5 februarie 2007, Curtea, respingând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999, a statuat că textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie, deoarece stabileste doar caracterul de contraventie al unor fapte privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, ceea ce reflectă optiunea legiuitorului în materie si concretizarea preocupării statului ca prin mijloace specifice să preîntâmpine fapte de natură a avea impact negativ asupra economiei nationale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei, atât solutiile, cât si considerentele cuprinse în aceste decizii îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. b) si d), art. 11 si art. 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Taxtomato Pres” - S.R.L. si Societatea Comercială „Dusi & Mar” - S.R.L. în dosarele nr. 8.084/197/2007 si nr. 7.012/55/R/2007 ale Judecătoriei Brasov si Tribunalului Arad - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 octombrie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 


ORDONANTE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANTĂ DE URGENTĂ

pentru modificarea si completarea unor acte normative privind protectia consumatorilor

 

În Scrisoarea Comisiei Europene din 18 ianuarie 2008 cu privire la transpunerea Directivei 1999/44/CE privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum si garantiile conexe, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene nr. L171 din 7 iulie 1999, paginile 12-16, au fost semnalate anumite dispozitii ale directivei pentru care nu s-au identificat măsuri de transpunere în Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor si garantiile asociate acestora, republicată.

Analizând observatiile Comisiei Europene, Autoritatea Natională pentru Protectia Consumatorilor, în colaborare cu Departamentul pentru Afaceri Europene, a constatat că unele prevederi ale Directivei 1999/44/CE privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum si garantiile conexe fie nu au fost transpuse, fie au fost transpuse partial.

Prin Scrisoarea Comisiei Europene SANCO/B2/ADG/ew D(2008)220354 din 19 septembrie 2008 se semnalează două probleme legate de transpunerea în legislatia natională a Directivei 97/7/CE privind protectia consumatorilor cu privire la contractele la distantă - respectiv a prevederilor art. 4 alin. (1) lit. (c) si art. 5 alin. (1) din directivă. În urma examinării măsurilor nationale de transpunere se modifică art. 3 alin. (1) lit. c) si art. 4 alin.(1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 130/2000 privind protectia consumatorilor la încheierea si executarea contractelor la distantă, republicată. De asemenea, s-a constatat că actul nu prevede sanctiuni pentru art. 3 (informatii prealabile) si art. 4 (confirmarea scrisă a informatiilor), rezultând necesitatea modificării art. 17. Având în vedere că Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor în relatia cu consumatorii si armonizarea reglementărilor cu legislatia europeană privind protectia consumatorilor interzice practicile comerciale si este direct aplicabilă în cazul vânzării la distantă, este necesară o mentiune specială în cadrul art. 23 din Ordonanta Guvernului nr.130/2000, republicată.

De asemenea, analizarea legislatiei nationale în acest domeniu a relevat necesitatea modificării si abrogării unor prevederi care fac referire la garantii din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Având în vedere demararea de către Comisie a unei examinări a măsurilor nationale de transpunere a directivelor sus­mentionate, se impune adoptarea unor măsuri imediate pe calea ordonantei de urgentă pentru reglementarea situatiei.

În temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonantă de urgentă.

Art. I. - Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor si garantiile asociate acestora, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, litera f) se modifică si va avea următorul cuprins:

„f) reparare - în caz de lipsă de conformitate, aducerea unui produs la conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare;”.

2. La articolul 2, după litera f) se introduc două noi litere, literele g) si h), cu următorul cuprins:

„g) viciu ascuns - deficienta calitativă a unui produs livrat sau a unui serviciu prestat care nu a fost cunoscută si nici nu putea fi cunoscută de către consumator prin mijloacele obisnuite de verificare;

h) durata medie de utilizare - intervalul de timp, stabilit în documente tehnice normative sau declarat de către producător ori convenit între părti, în cadrul căruia produsele de folosintă îndelungată trebuie să îsi mentină caracteristicile functionale, dacă au fost respectate conditiile de transport, manipulare, depozitare si exploatare.”

3. Articolul 10 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 10. - În cazul lipsei conformitătii, consumatorul are dreptul de a solicita vânzătorului să i se aducă produsul la conformitate, fără plată, prin reparare sau înlocuire, conform art. 11, sau să beneficieze de reducerea corespunzătoare a pretului ori de rezolutiunea contractului privind acest produs, în conditiile art. 13 si 14.”

4. La articolul 11, alineatele (1), (3) si (4) se modifică si vor avea următorul cuprins:

„Art. 11. - (1) În cazul lipsei conformitătii, consumatorul are dreptul de a solicita vânzătorului în primul rând repararea produsului sau are dreptul de a solicita înlocuirea produsului, în fiecare caz fără plată, cu exceptia situatiei în care măsura este imposibilă sau disproportionată.

..............................................................................................

(3) O măsură reparatorie va fi considerată ca imposibilă dacă vânzătorul nu poate asigura produse identice pentru înlocuire sau piese de schimb pentru reparare, inclusiv ca urmare a lipsei utilajelor sau a tehnologiei aferente.

(4) Orice reparare sau înlocuire a produselor va fi făcută în cadrul unei perioade rezonabile de timp, stabilită de comun acord, în scris, între vânzător si consumator, si fără niciun inconvenient semnificativ pentru consumator, luându-se în considerare natura produselor si scopul pentru care acesta a solicitat produsele. Perioada de timp stabilită nu poate depăsi 15 zile calendaristice de la data la care cumpărătorul a adus la cunostintă vânzătorului lipsa de conformitate a produsului.”

5. La articolul 11, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:

„(5) În cazul reparării produsului, în acesta vor fi montate numai piese noi.”

6. Articolul 12 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 12. - Notiunea fără plată, prevăzută la art. 10 si 11, se referă la toate costurile necesare aducerii produselor la conformitate, inclusiv costurile postale, de transport, manipulare, diagnosticare, expertizare, demontare, montare, manoperă, materiale utilizate si ambalare.”

7. După articolul 16 se introduc două noi articole, articolele 161 si 162, cu următorul cuprins:

„Art. 161. - După expirarea termenului prevăzut la art. 16, consumatorii pot pretinde remedierea sau înlocuirea produselor care nu pot fi folosite în scopul pentru care au fost realizate ca urmare a unor vicii ascunse apărute în cadrul duratei medii de utilizare, în conditiile legii.


Art. 162. - Pentru produsele a căror durată medie de utilizare este mai mică de 2 ani, termenul prevăzut la art. 16 se reduce la această durată.”

8. La articolul 20, alineatul (2) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(2) Garantia trebuie să precizeze elementele de identificare a produsului, termenul de garantie, durata medie de utilizare, modalitătile de asigurare a garantiei - întretinere, reparare, înlocuire si termenul de realizare a acestora, inclusiv denumirea si adresa vânzătorului si ale unitătii specializate de service.”

9. La articolul 23 alineatul (1), litera b) se modifică si va avea următorul cuprins:

„b) nerespectarea prevederilor art. 9, 11 si 19, cu amendă de la 5.000 lei la 25.000 lei.”

10. Articolul 26 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 26. - Autoritatea Natională pentru Protectia Consumatorilor va propune Guvernului spre aprobare, prin hotărâre, norme metodologice de aplicare a prezentei legi, pe grupe de produse.”

Art. II. - Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 1, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

Art. 1. - (1) Statul, prin mijloacele prevăzute de lege, protejează cetătenii în calitatea lor de consumatori, asigurând cadrul necesar accesului neîngrădit la produse si servicii, informării lor complete despre caracteristicile esentiale ale acestora, apărării si asigurării drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice împotriva unor practici incorecte, participării acestora la fundamentarea si luarea deciziilor ce îi interesează în calitate de consumatori.”

2. La articolul 2, punctul 18 se modifică si va avea următorul cuprins:

„18. termen de valabilitate/data de minimă durabilitate pentru produsele nealimentare - limita de timp/data stabilită de producător până la care un produs îsi păstrează caracteristicile specifice initiale, dacă au fost respectate conditiile de transport, manipulare, depozitare si păstrare;”.

3. La articolul 2, după punctul 18 se introduce un nou punct, punctul 181, cu următorul cuprins:

„181. data-limită de consum pentru produsele alimentare - limita de timp/data stabilită de producător până la care produsele care din punct de vedere microbiologic au un grad ridicat de perisabilitate si sunt susceptibile ca după un timp scurt să prezinte un pericol imediat pentru sănătatea consumatorilor îsi păstrează caracteristicile specifice, dacă au fost respectate conditiile de transport, manipulare, depozitare si păstrare;”.

4. La articolul 2, după punctul 23 se introduc sapte noi puncte, punctele 24-30, cu următorul cuprins:

„24. costul total al creditului pentru consumator - toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele si orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit si care sunt cunoscute de către creditor, cu exceptia taxelor notariale; costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, în special primele de asigurare, sunt incluse, de asemenea, în cazul în care obtinerea creditului sau obtinerea acestuia potrivit clauzelor si conditiilor prezentate este conditionată de încheierea unui contract de servicii;

25. valoarea totală plătibilă de consumator - suma dintre valoarea totală a creditului si costul total al creditului pentru consumator;

26. valoarea totală a creditului - plafonul sau sumele totale puse la dispozitie în baza unui contract de credit;

27. imobil - constructia si/sau terenul pe care se află sau urmează să se ridice o constructie, care fac obiectul unui contract de vânzare-cumpărare;

28. intermediere imobiliară - activitate de mijlocire a tranzactiilor de vânzare-cumpărare sau de închiriere a imobilelor;

29. servicii imobiliare - una sau mai multe dintre următoarele activităti:

- promovarea în vederea vânzării, cumpărării sau închirierii de imobile;

- consultantă în vederea vânzării, cumpărării sau închirierii de imobile;

- intermedierea imobiliară;

- administrarea imobilelor;

30. agentie imobiliară - operator economic, furnizor de servicii imobiliare, care actionează în numele si în interesul unor terti.”

5. Articolul 5 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 5. - (1) Produsele se comercializează numai în cadrul termenului de valabilitate/datei de minimă durabilitate pentru produsele nealimentare sau al datei-limită de consum pentru produsele alimentare/datei durabilitătii minimale stabilite de producător.

(2) Se interzice modificarea termenului de valabilitate/datei de minimă durabilitate sau a datei-limită de consum/datei durabilitătii minimale înscrise pe produs, pe etichetă, pe ambalaj sau, după caz, în documentele însotitoare.“

6. La articolul 7 litera a), liniuta a 4-a se modifică si va avea următorul cuprins:

„- să oprească livrările, respectiv să retragă de pe piată si/sau de la consumatori produsele la care organele abilitate ori specialistii proprii au constatat neîndeplinirea caracteristicilor prescrise, declarate sau care ar putea afecta viata, sănătatea, securitatea ori interesul economic al consumatorilor, dacă această măsură constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformitătile respective;“.

7. La articolul 7 litera a), după liniuta a 5-a se introduce o nouă liniută, liniuta a 6-a, cu următorul cuprins:

„- să folosească în activitatea de productie si depozitare spatii corespunzătoare.“

8. La articolul 7 litera c), liniuta a 4-a se modifică si va avea următorul cuprins:

„ - să asigure, la prestarea serviciilor nealimentare, conditii igienice, conditiile stabilite de producător, de actele normative în vigoare, precum si cele specifice desfăsurării activitătii;”.

9. După articolul 9 se introduc unsprezece noi articole, articolele 91-911, cu următorul cuprins:

„Art. 91. - (1) În cazul serviciilor financiare, consumatorul are dreptul de a fi informat în mod corect, încă din faza precontractuală, asupra tuturor conditiilor contractuale.

(2) La solicitarea unei oferte de credit, furnizorul de servicii financiare are obligatia de a oferi gratuit consumatorului, pe hârtie sau pe alt suport durabil, un grafic de rambursare ori alt document care să mentioneze costurile totale ce vor fi suportate de consumator si un exemplar al proiectului contractului de credit.

Art. 92. - (1) Orice formă de publicitate referitoare la contractele de credit care indică o rată a dobânzii sau orice alte cifre referitoare la costul creditului pentru consumator va cuprinde următoarele informatii standard, prin intermediul unui exemplu reprezentativ:

a) rata dobânzii aferente creditului, fixă si/sau variabilă, împreună cu informatii privind orice costuri incluse în costul total al creditului pentru consumator;

b) valoarea totală a creditului;


c) dobânda anuală efectivă, conform prevederilor legale specifice;

d) durata contractului de credit;

e) valoarea totală plătibilă de consumator.

(2) În orice formă de publicitate, informatiile referitoare la costuri vor fi scrise vizibil si usor de citit, în acelasi câmp vizual si cu caractere de aceeasi mărime.

(3) În cazurile în care, pentru acordarea creditului, consumatorul este obligat să încheie un contract de asigurare, se va mentiona acest lucru în publicitate.

Art. 93. - În cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligati să respecte următoarele reguli:

a) contractele vor fi redactate în scris, vizibil si usor de citit, cu o mărime a fontului utilizat de minimum 10, pe hârtie sau pe alt suport durabil, în cel putin două exemplare, fiind remis câte un exemplar original fiecărei părti. Culoarea de fond a hârtiei pe care este redactat contractul trebuie să fie în contrast cu cea a fontului utilizat;

b) dobânzile, precum si toate comisioanele, taxele, tarifele, spezele bancare sau orice alte costuri aferente acordării si derulării contractului, respectiv aferente unor servicii în privinta cărora consumatorul nu dispune de libertate de alegere vor fi mentionate în contract, fără a se face trimiteri la conditii generale de afaceri ale furnizorului de servicii financiare, lista de tarife si comisioane sau orice alt înscris;

c) în situatiile în care există drept de rambursare anticipată, comisionul de rambursare anticipată a creditului se determină în strânsă legătură cu pierderile creditorului aferente rambursării anticipate si nu trebuie să constituie un obstacol disproportionat în exercitarea dreptului consumatorului de a rambursa anticipat creditul;

d) în contractul de credit/depozit se vor mentiona si costurile de administrare, de retragere numerar si/sau de depunere numerar aferente contului curent, care cad în sarcina consumatorului, dacă furnizorul de servicii financiare percepe astfel de comisioane. Costurilor aferente contului curent mentionate mai sus nu le sunt aplicabile prevederile lit. e);

e) fără a prejudicia prevederile privind modificarea dobânzii, pe parcursul derulării contractului:

1. se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricăror altor costuri mentionate în contract;

2. se interzice introducerea si perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau orice alte costuri care nu au fost mentionate în contract;

f) în contract se va mentiona tipul de dobândă, variabilă si/sau fixă, iar dacă dobânda este fixă numai pentru o anumită perioadă, aceasta va fi precizată cu exactitate;

g) în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli:

1. variatia ratei dobânzii trebuie să fie independentă de vointa furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuatiile unor indici de referintă verificabili, mentionati în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru;

2. dobânda poate varia în functie de dobânda de referintă a furnizorului de servicii financiare, cu conditia ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv si să nu fie majorată peste un anumit nivel, stabilit prin contract;

3. formula după care se calculează variatia dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicitătii si/sau a conditiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât si în cel al reducerii acesteia;

h) sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act aditional, acceptat de consumator;

i) orice notificare cu privire la modificarea continutului clauzelor contractuale referitoare la costuri va fi transmisă consumatorilor cu cel putin 30 de zile înainte de intrarea acesteia în vigoare. Consumatorul are la dispozitie un termen de 15 zile de la primirea notificării pentru a comunica optiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor conditii. Neprimirea unui răspuns din partea consumatorului în termenul mentionat anterior nu este considerată acceptare tacită;

j) pentru orice modificare a nivelului costurilor creditului, conform conditiilor contractuale, furnizorul de servicii financiare este obligat să notifice consumatorul, în functie de optiunea scrisă a acestuia, exprimată în contract, prin una sau mai multe metode: scrisoare recomandată, e-mail, sms, si va pune la dispozitia acestuia un nou grafic de rambursare;

k) furnizorul de servicii financiare va lua toate măsurile necesare pentru a efectua repararea în termen de maximum 15 zile a eventualelor prejudicii cauzate consumatorului prin nerespectarea obligatiilor asumate prin contract si va face dovada demersurilor întreprinse în acest sens;

l) contractul de credit va contine obligatoriu o prevedere prin care consumatorul să fie atentionat despre raportarea la Biroul de Credit, Centrala Riscurilor Bancare si/sau la alte structuri asemănătoare existente, în cazul în care acesta întârzie cu achitarea ratelor scadente, dacă există această obligatie de raportare;

m) la încetarea contractului, inclusiv prin ajungere la termen, reziliere sau denuntare unilaterală din partea consumatorului, furnizorul de servicii financiare va oferi gratuit consumatorului un document care să ateste faptul că au fost stinse toate obligatiile dintre părti. Totodată, se vor închide si conturile aferente serviciului financiar de bază furnizat, fără a fi necesară depunerea unei alte cereri de către consumator si fără plata unor costuri suplimentare. Contul nu va fi închis în situatia în care acesta este poprit sau indisponibilizat, conform legii, pentru îndeplinirea de către consumator a unor obligatii asumate fată de furnizorul de servicii financiare însusi sau fată de terti.

Art. 94. - În cazul serviciilor de intermediere imobiliară, consumatorul va fi informat în scris, corect, complet si precis, încă din faza precontractuală, cu privire la:

a) preturile practicate în piată pentru tipul de imobil ce urmează a face obiectul intermedierii imobiliare, conform informatiilor existente în baza de date a agentiei imobiliare;

b) deficiente si alte inconveniente cunoscute de agentia imobiliară sau pe care în mod rezonabil putea să le cunoască, incluzând surse de zgomot, umezeală, poluare, miros, pericol de inundatii sau surpări, organizarea în apropiere a unor manifestări populare periodice, istoricul terenului sau al clădirii, posibile dezavantaje ale vecinătătilor;

c) nivelul comisionului practicat de agentia imobiliară;

d) situatia juridică a imobilului;

e) nivelul estimativ al costurilor ce urmează să fie suportate de consumator, pentru obtinerea documentelor si întocmirea actelor necesare încheierii contractului.

Art. 95. - Contractul de intermediere imobiliară va cuprinde cel putin următoarele elemente:

a) datele de identificare a părtilor;

b) obiectul contractului/natura serviciului prestat;

c) pretul solicitat de proprietar/pe care este dispus să îl plătească cumpărătorul;

d) termenul de valabilitate al contractului;

e) conditiile în care contractul poate fi denuntat unilateral;

f) conditiile în care contractul poate fi reziliat;

g) nivelul maxim al comisionului datorat de consumator agentiei imobiliare pentru contractul ce urmează să se încheie;


h) clauza de exclusivitate, în cazul în care aceasta a fost acceptată de părti;

i) precizarea situatiilor în care consumatorul datorează comision agentiei imobiliare;

j) drepturile si obligatiile părtilor;

k) situatiile de fortă majoră;

l) data încheierii contractului.

Art. 96. - Contractele de intermediere imobiliară în care consumatorul are calitatea de potential cumpărător vor contine, în plus fată de cele prevăzute la art. 94, următoarele elemente:

1. caracteristicile generale ale imobilului, care pot influenta decizia de cumpărare, incluzând nivelul de finisare, dimensiuni, vechime si pozitionarea fată de punctele cardinale;

2. tarifele pentru serviciile prestate.

Art. 97. - O tranzactie imobiliară se consideră încheiată în momentul în care vânzătorul si cumpărătorul au semnat actul de vânzare-cumpărăre.

Art. 98. - Contractul de intermediere imobiliară sau alte eventuale contracte accesorii încheiate între consumator si agentia imobiliară nu pot contine clauze penale care să oblige consumatorul care nu îsi îndeplineste angajamentele contractuale la plata unei sume mai mari decât onorariul pe care l-ar fi plătit în cazul încheierii tranzactiei.

Art. 99. - Agentia imobiliară nu poate solicita din partea consumatorului plata comisionului în oricare dintre următoarele situatii:

a) când între consumator si agentia imobiliară nu este încheiat un contract de intermediere;

b) când contractul de vânzare-cumpărare/închiriere nu s-a încheiat;

c) când contractul nu are stipulată clauza de exclusivitate, iar tranzactia s-a realizat fără participarea agentiei imobiliare.

Art. 910. - Nu se permite plata în avans a comisionului, partială sau totală, decât cu acordul scris al consumatorului si cu precizarea situatiilor în care agentia imobiliară este obligată să înapoieze consumatorului sumele primite în avans.

Art. 911. - În baza contractului de intermediere imobiliară dintre agentia imobiliară si cumpărător, agentia trebuie să asigure vizionarea imobilelor ce corespund preferintelor consumatorului, înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare.”

10. La articolul 10, literele a), b), c), f) si h) se modifică si vor avea următorul cuprins:

„a) libertatea de a lua decizii la achizitionarea de produse si servicii, fără a li se impune în contracte clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici comerciale incorecte în vânzare, de natură a influenta optiunea acestora;

b) de a beneficia de o redactare clară si precisă a clauzelor contractuale, indicarea exactă a preturilor si tarifelor si, după caz, a conditiilor de garantie;

c) de a fi exonerati de plata produselor si serviciilor care nu au fost solicitate, precum si de achitarea preturilor, tarifelor, taxelor, comisioanelor, dobânzilor si penalitătilor care nu au fost stipulate initial în contracte sau în alte documente aferente contractelor;

..............................................................................................

f) de a plăti, pentru produsele sau serviciile de care beneficiază, sume stabilite cu exactitate, în prealabil; majorarea pretului, tarifului, taxelor, comisioanelor, dobânzilor, penalitătilor si a altor eventuale costuri stabilite initial este posibilă numai cu acordul scris al consumatorului;

..............................................................................................

h) de a fi notificati în scris cu privire la orice modificare ca urmare a prevederilor contractuale referitoare la valoarea dobânzilor, comisioanelor, penalitătilor sau oricăror altor costuri, cu cel putin 30 de zile înainte de aplicarea noilor valori;”.

11. La articolul 10, după litera h) se introduce o nouă literă, litera i), cu următorul cuprins:

„i) de a fi notificati cu 30 de zile înainte de data la care contractul se prelungeste în mod automat pentru o perioadă de timp determinată sau nedeterminată, în vederea formulării în scris de către consumator a unei optiuni de prelungire a valabilitătii acestuia.”

12. Articolul 12 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 12. - (1) Consumatorii au dreptul de a pretinde vânzătorilor sau prestatorilor de servicii remedierea ori înlocuirea gratuită a produselor si serviciilor obtinute, precum si despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficientelor constatate în cadrul termenului de garantie sau de valabilitate. După expirarea acestui termen, consumatorii pot pretinde remedierea sau înlocuirea produselor/serviciilor care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost realizate, ca urmare a unor vicii ascunse apărute pe durata medie de utilizare a acestora.

(2) Vânzătorul sau prestatorul de servicii suportă toate cheltuielile legate de aceste deficiente, situatie care nu îl exonerează de răspundere pe producător în relatia cu acesta.”

13. Articolul 13 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 13. - (1) Remedierea deficientelor apărute la produse sau servicii ori înlocuirea produselor care nu corespund în cadrul termenului de garantie sau de valabilitate si care nu sunt imputabile consumatorului se face în termen de maximum 15 zile din momentul când operatorul economic a luat la cunostintă de deficientele respective.

(2) În cazul unor vicii ascunse, termenul maxim stabilit la alin. (1) curge de la data finalizării expertizei tehnice efectuate de un organism tehnic neutru.”

14. Articolul 14 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 14. - În cazul produselor si serviciilor alimentare, al produselor nealimentare pentru care producătorul stabileste termen de valabilitate/data de minimă durabilitate, care pot afecta viata sau sănătatea consumatorilor ori care prezintă abateri de la caracteristicile prescrise sau declarate, vânzătorul/prestatorul de servicii este obligat, la cererea consumatorului, să le înlocuiască de îndată, să le refacă sau să restituie contravaloarea acestora.”

15. Articolul 15 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 15. - (1) Refacerea serviciului sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, restituirea contravalorii serviciului prestat se face imediat după constatarea neîncadrării acestuia în conditiile prescrise sau declarate de prestatorul de servicii, dacă această situatie nu este imputabilă consumatorului.

(2) Restituirea contravalorii serviciului se face la valoarea stabilită în contract.

(3) Operatorul economic are aceleasi obligatii pentru serviciul refăcut ca si pentru serviciul prestat initial.

(4) Persoanele împuternicite conform art. 54 să constate contraventiile si să aplice sanctiunile prevăzute de prezenta ordonantă vor stabili odată cu sanctiunea si măsuri de remediere sau, dacă acest lucru nu este posibil, înlocuirea ori restituirea contravalorii serviciilor, după caz. “

16. Articolul 17 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 17. - În cadrul termenului de garantie, prestatorii de servicii asigură toate operatiunile necesare remedierii deficientelor constatate la serviciile prestate sau înlocuirii produselor utilizate în cadrul serviciilor respective, inclusiv transportul, manipularea, diagnosticarea, expertizarea, demontarea, montarea si ambalarea acestora.”

17. Articolul 19 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 19. - Informarea consumatorilor despre produsele si serviciile oferite se realizează, în mod obligatoriu, prin elemente de identificare si caracterizare ale acestora, care se înscriu în mod vizibil, lizibil, usor de înteles, într-o formă care să nu


permită stergerea si să nu fie inscriptionate în locuri obscure, să nu fie întrerupte prin desen sau imagini, după caz, pe produs, etichetă, ambalaj de vânzare sau în cartea tehnică, contract, instructiunile de folosire ori altele asemenea, ce însotesc produsul sau serviciul, în functie de natura acestuia.”

18. La articolul 20, alineatele (1), (2) si (4) se modifică si vor avea următorul cuprins:

„Art. 20. - (1) Producătorul trebuie să informeze despre denumirea produsului, denumirea si/sau marca producătorului, cantitatea si, după caz, termenul de valabilitate/data de minimă durabilitate sau data-limită de consum/data durabilitătii minimale, durata medie de utilizare, principalele caracteristici tehnice si calitative, compozitia, aditivii folositi, despre eventualele riscuri previzibile, modul de utilizare, manipulare, transport, depozitare, conservare sau păstrare, despre contraindicatii.

(2) Producătorii si importatorii din state care nu sunt membre ale Uniunii Europene au obligatia să îsi precizeze adresa postală a sediului social în elementele de identificare. Producătorii, ambalatorii sau distribuitorii din state membre ale Uniunii Europene au obligatia să îsi precizeze adresa postală a sediului social unde pot fi contactati.

..............................................................................................

(4) Vânzătorii si prestatorii de servicii trebuie să informeze consumatorii despre pretul final al produsului sau despre tariful serviciului prestat, pe care îl suportă consumatorul, care să cuprindă toate costurile, inclusiv taxa pe valoarea adăugată si toate costurile suplimentare, si să le ofere acestora toate informatiile si documentele tehnice, după caz, care trebuie să însotească produsul sau serviciul.”

19. La articolul 20, după alineatul (5) se introduc două noi alineate, alineatele (6) si (7), cu următorul cuprins:

„(6) Fac exceptie de la prevederile alin. (5) biletele de avion sau alte bilete de transport international, documentele elaborate în baza unor acorduri internationale pe care România le-a acceptat si le-a semnat, precum si voucherele turistice internationale.

(7) Operatorii economici de transport international care îsi desfăsoară activitatea pe teritoriul României sunt obligati să ofere în scris consumatorilor, în completare la biletul de transport, indiferent de forma de prezentare a acestuia, informatii în limba română referitoare la: itinerar, program, durată, distantă, locul alocat în mijlocul de transport, conditiile generale de transport, precum si orice alte informatii utile pentru consumatori, referitoare la serviciul respectiv.”

20. La articolul 36, litera c) se modifică si va avea următorul cuprins:

„c) prevenirea practicilor comerciale incorecte si a publicitătii de natură a afecta drepturile si interesele legitime ale consumatorilor.”

21. La articolul 50 alineatul (1), literele a), c) si d) se modifică si vor avea următorul cuprins:

„a) încălcarea dispozitiilor art. 4, art. 7 lit. a) a 2-a, a 3-a si a 5-a liniută, lit. c) prima si a 2-a liniută, cu amendă contraven .. ională de la 3.000 lei la 30.000 lei;

..............................................................................................

c) încălcarea dispozitiilor art. 5, art. 7 lit. b) prima, a 2-a si a 5-a liniută, lit. c) a 3-a si a 4-a liniută, art. 9, art. 10 lit. a)-f) , h) si i), art. 11 si art.14, cu amendă contraventională de la 2.000 lei la 20.000 lei;

d) încălcarea dispozitiilor art. 13 alin. (1), art. 17-25 si art. 26 alin. (1) si (2), cu amendă contraventională de la 1.000 lei la 10.000 lei;”.

22. La articolul 50 alineatul (1), după litera d) se introduc două noi litere, literele e) si f), cu următorul cuprins:

„e) încălcarea dispozitiilor art. 91, art. 92 si art. 93, cu amendă contraventională de la 5.000 lei la 50.000 lei;

f) încălcarea dispozitiilor art. 94-911 , cu amendă contraventională de la 3.000 lei la 30.000 lei.”

23. La articolul 51, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 51. - (1) Împiedicarea, sub orice formă, a organelor administratiei publice însărcinate cu protectia consumatorilor de a exercita atributiile de serviciu referitoare la prevenirea si combaterea faptelor care pot afecta viata, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora constituie contraventie si se sanctionează cu amendă de la 10.000 lei la 30.000 lei.”

24. La articolul 51, după alineatul (5) se introduc două noi alineate, alineatele (6) si (7), cu următorul cuprins:

„(6) Săvârsirea repetată a uneia dintre contraventiile prevăzute la art. 50 se sanctionează cu amendă contraventională de la 1.000 lei la 10.000 lei.

(7) Neaducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse în termenele si conditiile prevăzute în procesele-verbale de constatare a contraventiei se sanctionează cu amendă contraventională de la 2.000 lei la 20.000 lei.”

25. Articolul 53 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 53. - Contravenientul poate achita, în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. 50 alin. (1) lit. a)-d), agentul constatator făcând mentiune despre această posibilitate în procesul-verbal.”

26. La articolul 55 punctul 1, litera b) se modifică si va avea următorul cuprins:

„b) au termenul de valabilitate/data de minimă durabilitate expirat/expirată sau data-limită de consum/data durabilitătii minimale depăsită;”.

27. La articolul 55 punctul 1, după litera c) se introduc opt noi litere, literele d)-k), cu următorul cuprins:

„d) nu respectă conditiile de depozitare, păstrare si expunere la comercializare sau la care s-a schimbat starea termică initială fără ca operatorul economic să fie autorizat în acest sens;

e) prezintă semne organoleptice de alterare, modificări ale aspectului, culorii, consistentei, gustului, mirosului;

f) prezintă semne de infestare cu paraziti - ouă, larve, forme adulte, vii sau moarte -, precum si resturi ori semne ale activitătii acestora, cu exceptia celor pentru care sunt prevăzute limite prin acte normative;

g) prezintă urme de contact cu rozătoare;

h) prezintă miros si gust străine de natura produsului;

i) prezintă miros si gust sau pete de mucegai, cu exceptia mucegaiurilor selectionate, admise de procesul tehnologic;

j) contin corpuri străine, cu exceptia produselor pentru care sunt stabilite limite prin acte normative;

k) nu prezintă documente de provenientă, conform prevederilor legale în vigoare.”

28. La articolul 56 alineatul (2), litera b) se modifică si va avea următorul cuprins:

„b) folosirea unor spatii si conditii necorespunzătoare pentru productie, depozitare, comercializare sau prestare de servicii;”.

29. La articolul 56 alineatul (2), după litera f) se introduc două noi litere, literele g) si h), cu următorul cuprins:

„g) comercializarea alimentelor care nu respectă conditiile prescrise sau declarate, produse nepericuloase, dar care afectează interesele economice ale consumatorilor;

h) comercializarea alimentelor la care s-a modificat data-limită de consum/termenul de valabilitate/data durabilitătii minimale.”

30. La articolul 56 alineatul (3), litera c) se abrogă.


31. La articolul 56 alineatul (4), litera d) se modifică si va avea următorul cuprins:

„d) reconditionarea si/sau comercializarea de alimente pentru care agentii constatatori au dispus oprirea definitivă de la comercializare si retragerea din consumul uman;”.

Art. III. - Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 23 aprilie 2008, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 6 va avea următorul cuprins:

„Art. 6. - Înainte de încheierea contractului, creditorul are următoarele obligatii:

a) să ofere gratuit consumatorului, pe hârtie sau pe alt suport durabil, un grafic de rambursare si un exemplar al proiectului contractului de credit, în momentul solicitării de către consumator a unei oferte de credit;

b) să prezinte consumatorului informatiile complete, corecte si precise privind contractul de credit avut în vedere;

c) să informeze consumatorul despre întreaga documentatie de credit necesară acordării unui credit, documentatie care trebuie să cuprindă cel putin:

1. situatiile financiare curente ale solicitantului de credit si ale oricărui garant al acestuia, conform reglementărilor specifice;

2. o descriere a modalitătilor de garantare pentru plata integrală a datoriei si, după caz, o evaluare a bunurilor care fac obiectul garantiei.”

2. La articolul 8, literele b) si c) vor avea următorul cuprins:

„b) valoarea dobânzii, cu precizarea tipului acesteia, fixă si/sau variabilă, iar în cazul în care dobânda este variabilă, variatia acesteia trebuie să fie independentă de vointa creditorului, raportată la fluctuatiile unor indici de referină verificabili, mentionati în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru;

c) valoarea DAE, precum si indicarea conditiilor în care poate fi modificată DAE. În cazul în care valoarea DAE nu poate fi stabilită, consumatorul trebuie să fie informat, prin contractul scris, în ceea ce priveste elementele prevăzute la art. 9 alin. (1).”

3. Articolul 16 va avea următorul cuprins:

„Art. 16. - Autoritatea Natională pentru Protectia Consumatorilor va supraveghea si va controla activităile creditorilor si intermediarilor de credite, potrivit competentelor stabilite prin actele normative în vigoare. “

4. La articolul 18 alineatul (1), litera b) va avea următorul cuprins:

„b) nerespectarea dispozitiilor art. 5 si art. 15 alin. (3), cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei.”

5. La articolul 18, alineatul (2) se abrogă.

6. La articolul 18, alineatele (3) si (5) vor avea următorul cuprins:

„(3) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevăzute la alin. (1) se fac de către reprezentantii împuterniciti ai Autoritătii Na .. ionale pentru Protectia Consumatorilor.

..............................................................................................

(5) Sanctiunile contraventionale principale, precum si actele cu caracter administrativ emise în temeiul prezentei legi se pot contesta la instantele competente.”

7. Articolul 20 va avea următorul cuprins:

„Art. 20. - Prevederile prezentei legi se completează cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 227/2007, ale Ordonantei Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare, ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianti si consumatori, republicată, ale Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor în relatia cu consumatorii si armonizarea reglementărilor cu legislatia europeană privind protectia consumatorilor, ale Codului penal, ale Codului comercial, precum si ale Codului civil, în măsura în care prezenta lege nu contine dispozitii contrare.”

8. La articolul 23, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„Art. 23. - (1) În aplicarea dispozitiilor prezentei legi, Autoritatea Natională pentru Protectia Consumatorilor poate emite norme metodologice sau instructiuni cu caracter normativ, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.” Art. IV. - Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investitii imobiliare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 14 decembrie 1999, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, după litera g) se introduc trei noi litere, literele h), i) si j), cu următorul cuprins:

„h) costul total al creditului pentru consumator - toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele si orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit si care sunt cunoscute de către creditor, cu exceptia taxelor notariale; costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, în special primele de asigurare, sunt incluse, de asemenea, în cazul în care obtinerea creditului sau obtinerea acestuia potrivit clauzelor si conditiilor prezentate este conditionată de încheierea unui contract de servicii;

i) valoarea totală plătibilă de consumator - suma dintre valoarea totală a creditului si costul total al creditului pentru consumator;

j) valoarea totală a creditului - plafonul sau sumele totale puse la dispozitie în baza unui contract de credit.”

2. Articolul 8 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 8. - La solicitarea unei oferte de credit, institutia autorizată are obligatia de a oferi gratuit consumatorului, pe hârtie sau pe alt suport durabil, un grafic de rambursare si un exemplar al proiectului contractului de credit.”

3. Articolul 9 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 9. - (1) Contractul de credit ipotecar va cuprinde obligatoriu si următoarele informatii referitoare la costurile suportate de consumator:

a) valoarea totală a creditului;

b) rata dobânzii aferente creditului, fixă si/sau variabilă, împreună cu informatii privind orice costuri incluse în costul total al creditului pentru consumator;

c) costul total al creditului;

d) durata contractului de credit;

e) valoarea totală plătibilă de consumator;

f) costurile aferente contractului de asigurare, în cazurile în care, pentru acordarea creditului, consumatorul este obligat să încheie un contract de asigurare.

(2) Contractul de credit ipotecar pentru investitii imobiliare nu va putea fi modificat decât în scris de către părti, prin încheierea de acte aditionale.”

4. La articolul 14, litera a) se modifică si va avea următorul cuprins:

„a) variatia ratei dobânzii trebuie să fie independentă de vointa creditorului ipotecar, raportată la fluctuatiile unor indici de referintă verificabili, mentionati în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru;”.

5. La articolul 14, litera c) se abrogă.

6. Articolul 15 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 15. - În sarcina împrumutatului vor fi puse numai cheltuielile aferente întocmirii documentatiei de credit si constituirii ipotecii si garantiilor aferente. Creditorul ipotecar are obligatia de a insera în continutul contractului de credit clauze


prin care să aducă la cunostinta împrumutatului toate garantiile pe care întelege să le încheie în numele si pe seama împrumutatului, precum si conditiile de angajare a acestora.”

7. După articolul 33 se introduce un nou articol, articolul 331, cu următorul cuprins:

„Art. 331. - (1) Nerespectarea dispozitiilor art. 8, 9, 11, 12, 13, 14, 15, 18, 19 si 26 constituie contraventie si se sanctionează cu amendă de la 5.000 lei la 50.000 lei.

(2) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevăzute la alin. (1) se fac de către reprezentantii împuterniciti ai Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor.”

8. Articolul 34 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 34. - Prevederile prezentei legi se completează cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 227/2007, ale Ordonantei Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare, ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianti si consumatori, republicată, ale Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor în relatia cu consumatorii si armonizarea reglementărilor cu legislatia europeană privind protectia consumatorilor, ale Codului penal, ale Codului comercial, precum si ale Codului civil, în măsura în care prezenta lege nu contine dispozitii contrare.”

Art. V. - Ordonanta Guvernului nr. 130/2000 privind protectia consumatorilor la încheierea si executarea contractelor la distantă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 7 martie 2008, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 3 alineatul (1), litera c) va avea următorul cuprins:

„c) pretul bunurilor sau tarifele serviciilor, cu toate taxele incluse;”.

2. La articolul 4 alineatul (1), partea introductivă va avea următorul cuprins:

„Art. 4. - (1) Consumatorul trebuie să primească, în scris sau pe un alt suport durabil la dispozitia sa si la care are acces, în timp util, în perioada executării contractului si până cel mai târziu în momentul livrării, următoarele:”.

3. La articolul 4 alineatul (1), litera a) va avea următorul cuprins:

„a) în cazul bunurilor care nu sunt destinate livrărilor către terti, confirmarea informatiilor prevăzute la art. 3 alin. (1), dacă acestea nu au fost transmise, în conditiile prevăzute la alin. (1), înainte de încheierea contractului;”.

4. Articolul 17 va avea următorul cuprins:

„Art. 17. - Constituie contraventie încălcarea prevederilor art. 3, 4, 8 si 11 si se sanctionează cu amendă de la 1.000 lei la 4.000 lei.”

5. Articolul 23 va avea următorul cuprins:

„Art. 23. - Prevederile privind comercializarea produselor si a serviciilor în conditiile prezentei ordonante se completează cu prevederile Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor în relatia cu consumatorii si armonizarea reglementărilor cu legislatia europeană privind protectia consumatorilor, precum si cu dispozitiile nationale care transpun reglementări europene cu privire la anumite aspecte ale furnizării de bunuri si servicii, care se aplică cu prioritate, în măsura în care prezenta ordonantă nu cuprinde dispozitii contrare.”

Art. VI. - Următoarele acte normative se vor republica, după aprobarea prin lege a prezentei ordonante de urgentă, dându-se textelor o nouă numerotare:

a) Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor si garantiile asociate acestora, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008, cu modificările si completările aduse prin prezenta ordonantă de urgentă;

b) Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, cu modificările si completările ulterioare, precum si cu modificările si completările aduse prin prezenta ordonantă de urgentă;

c) Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 23 aprilie 2008, cu modificările aduse prin prezenta ordonantă de urgentă;

d) Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investitii imobiliare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 14 decembrie 1999, cu modificările si completările ulterioare, precum si cu modificările si completările aduse prin prezenta ordonantă de urgentă;

e) Ordonanta Guvernului nr. 130/2000 privind protectia consumatorilor la încheierea si executarea contractelor la distantă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 7 martie 2008, cu modificările aduse prin prezenta ordonantă de urgentă.

Art. VII. - Prezenta ordonantă de urgentă va intra în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul pentru întreprinderi mici si mijlocii, comert,

turism si profesii liberale,

Lucia Nora Morariu,

secretar de stat Presedintele Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor,

Dan Vlaicu

Departamentul pentru Afaceri Europene,

Aurel Ciobanu-Dordea,

secretar de stat Guvernatorul Băncii Nationale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucuresti, 19 noiembrie 2008.

Nr. 174.

 


GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind recunoasterea Asociatiei „Habitat for Humanity România” ca fiind de utilitate publică

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 39 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 246/2005,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se recunoaste Asociatia „Habitat for Humanity România”, persoană juridică română de drept privat, fără scop patrimonial, cu sediul în localitatea Beius, Aleea Motilor bl. AN 6, ap. 8, cod postal 3600, judetul Bihor, ca fiind de utilitate publică.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul dezvoltării, lucrărilor publice

si locuintelor,

László Borbély

p. Ministrul economiei si finantelor,

Cătălin Doica,

secretar de stat

 

Bucuresti, 12 noiembrie 2008.

Nr. 1.459.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind implementarea domeniului de internet gov.ro la nivelul administratiei publice

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Prezenta hotărâre stabileste conditiile generale referitoare la implementarea domeniului de internet gov.ro la nivelul administratiei publice si se aplică tuturor autoritătilor administratiei publice centrale, serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale altor organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si institutiilor prefectului.

(2) Termenul de implementare a domeniului de internet gov.ro este de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.

(3) Autoritătile publice prevăzute la alin. (1) au obligatia de a dispune măsurile necesare pentru implementarea domeniului de internet gov.ro în termenul de 6 luni prevăzut la alin. (2).

Art. 2. - În sensul prezentei hotărâri, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:

a) domeniul de internet gov.ro - domeniul oficial de internet al Guvernului României;

b) autoritate responsabilă de domeniu - Cancelaria Primului-Ministru, prin structura specializată;

c) nume de domeniu - domeniul de internet înregistrat direct pe serverele de domeniu de prim-nivel;

d) domeniu de prim-nivel.ro - domeniul naţional de nivel superior al României în internet;

e) nume de subdomeniu - numele de domeniu înregistrat sub numele de domeniu de nivel secundar gov.ro;

f) registrul gov.ro - registrul pentru nume de subdomenii internet cu terminatia gov.ro;

g) cerere de înregistrare - solicitarea de înregistrare a unui nume de subdomeniu;

h) conventia numelor de subdomeniu - conditiile ce trebuie respectate la alegerea unui nume de subdomeniu;

i) DNS (Domain Name System - Sistem de nume de domenii) - setul de directoare organizate ierarhic, care oferă informatii privind numele si adresele diverselor resurse de internet (site-uri web, servere de postă electronică, servere de nume) ce sunt accesibile publicului prin intermediul internetului;

j) adresă IP (Internet Protocol) - adresa numerică utilizată de echipamentele conectate la internet pentru a comunica reciproc prin intermediul protocolului TCP/IP, conectând mai multe retele fizice într-o singură retea logică;

k) Protocol TCP/IP (Transmission Control Protocol / Internet Protocol) - protocolul de comunicatii folosit în internet, cu ajutorul căruia calculatoarele sau alte tipuri de echipamente pot comunica între ele.


Art. 3. - (1) Autoritătile administratiei publice vor înainta autoritătii responsabile de domeniu o cerere de înregistrare a unui nume de subdomeniu, în format electronic si pe suport hârtie, în vederea începerii procedurii de înregistrare.

(2) Forma si continutul acestei cereri sunt prevăzute în anexa nr. 1*).

Art. 4. - (1) Decizia de înregistrare se eliberează numai în conditiile în care institutia solicitantă îndeplineste cumulativ criteriile de eligibilitate.

(2) Criteriile de eligibilitate si Ghidul de înregistrare a numelor de subdomenii gov.ro se stabilesc de autoritate si se afisează pe pagina de internet a Guvernului României în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei hotărâri.

(3) În cazul în care criteriile de eligibilitate sunt îndeplinite, autoritatea responsabilă de domeniu eliberează, în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la înregistrarea cererii, decizia de înregistrare a numelui de subdomeniu solicitat.

Art. 5. - (1) În cazul eliberării deciziei de înregistrare, autoritatea responsabilă de domeniu are obligatia de a înscrie în registrul gov.ro mentiunea privind înregistrarea autoritătii publice.

(2) Forma si continutul deciziei de acordare/înregistrare sunt prevăzute în anexa nr. 2*).

Art. 6. - (1) Autoritatea responsabilă de domeniu poate dispune respingerea înregistrării unui nume de subdomeniu în cazurile în care cererea de înregistrare este incompletă si nu respectă conventia numelor de subdomeniu.

(2) În cazul respingerii cererii de înregistrare, autoritatea responsabilă de domeniu comunică institutiei solicitante motivele respingerii, în termen de 30 de zile.

Art. 7. - Autoritatea responsabilă de domeniu poate dispune, după caz, suspendarea sau retragerea unui nume de subdomeniu.

Art. 8. - (1) Suspendarea numelui de subdomeniu se realizează în următoarele situatii:

a) când este administrat într-un mod ce dăunează functionării DNS-ului;

b) când datele pe baza cărora a fost înregistrat s-au modificat, iar acestea nu au fost comunicate în timp util autoritătii;

c) când autoritatea responsabilă de domeniu constată o administrare necorespunzătoare;

d) când utilizarea unui anumit nume de subdomeniu creează confuzie printre alti utilizatori de internet;

e) când este folosit într-un mod defectuos.

(2) Suspendarea numelui de subdomeniu se dispune de autoritate pe o perioadă de 30 de zile.

Art. 9. - Retragerea numelui de subdomeniu se realizează în următoarele situatii:

a) la cererea institutiei solicitante;

b) în cazul neutilizării, pe o perioadă de 6 luni, a numelui de subdomeniu solicitat;

c) în cazul în care motivele care au stat la baza suspendării numelui de subdomeniu nu au fost remediate în termen de 30 de zile;

d) la solicitarea autoritătii administrative ierarhic superioare celei care a solicitat înscrierea unui nume de subdomeniu.

Art. 10. - În cazurile prevăzute la art. 8 si 9, autoritatea face mentiunile necesare în registru.

Art. 11. - Autoritatea va publica pe pagina de internet a Guvernului României o evidentă detaliată a numelor de subdomenii alocate.

Art. 12. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează: Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Marian Marius Dorin

p. Secretarul general al Guvernului,

Victor Giosan

Ministrul comunicatiilor si tehnologiei informatiei,

Károly Borbély

 

Bucuresti, 19 noiembrie 2008.

Nr. 1.480.


*) Anexele nr. 1 si 2 sunt reproduse în facsimil.

 


ANEXA Nr. 1

 

Domeniul GOV.RO - Cerere de înregistrare

 

 


* Informatiile publicate pe pagina de web reprezintă în totalitate responsabilitatea institutiei/organizatiei care a solicitat respectivul nume de subdomeniu. ** Persoana desemnată ca fiind persoană de contact administrativ trebuie sa facă parte din institutia care solicită numele de subdomeniu (din directia de specialitate a institutiei).


 

ANEXA Nr. 2

 

Domeniul GOV.RO - Decizie de acordare/înregistrare

 


* Informatiile publicate pe pagina de web reprezintă în totalitate responsabilitatea institutiei/organizatiei care a solicitat respectivul subdomeniu.

 


GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai unor obiective de investitii din cadrul programului de constructii de locuinte pentru tineri, destinate închirierii, derulat prin intermediul Agentiei Naionale pentru Locuinte

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 42 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă indicatorii tehnico-economici ai unor obiective de investitii din cadrul programului de constructii de locuinte pentru tineri, destinate închirierii, derulat prin intermediul Agentiei Nationale pentru Locuinte, prevăzuti în anexele nr. 1-3*) care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Finantarea obiectivelor de investitii prevăzute la art. 1 se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice si Locuintelor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, din bugetul local, din credite externe, în conditiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 109/2008, cu modificările ulterioare, precum si din alte surse legal constituite, conform programelor de investitii publice aprobate potrivit legii.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul dezvoltării, lucrărilor publice si locuintelor,

László Borbély

p. Ministrul internelor si reformei administrative,

Liviu Radu,

secretar de stat p. Ministrul economiei si finantelor,

Eugen Teodorovici,

secretar de stat

 

Bucuresti, 19 noiembrie 2008.

Nr. 1.487.


*) Anexele nr. 1-3 nu se publică, fiind clasificate potrivit legii.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 748/2007 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 748/2007 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 18 iulie 2007, cu modificările ulterioare, se modifică si se înlocuieste cu anexa la prezenta hotărâre.

Art. II. - Autoritatea Natională pentru Protectia Consumatorilor va pune în aplicare prevederile prezentei hotărâri în termen de două zile de la data intrării în vigoare a acesteia.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul pentru întreprinderi mici si mijlocii, comert,

turism si profesii liberale,

Lucia Nora Morariu,

secretar de stat Presedintele Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor,

Dan Vlaicu

Ministrul muncii, familiei si egalitătii de sanse,

Mariana Câmpeanu

p. Ministrul economiei si finantelor,

Eugen Teodorovici,

secretar de stat

 

Bucuresti, 19 noiembrie 2008.

Nr. 1.490.

 


ANEXĂ

(Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 748/2007)

 

Numărul maxim de posturi = 137, exclusiv demnitarii

 

STRUCTURA ORGANIZATORICA

a Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind transmiterea unor imobile, proprietate publică a statului, din administrarea Ministerului Muncii, Familiei si Egalitătii de Sanse - Directia de Muncă si Incluziune Socială Vâlcea în administrarea Ministerului Muncii, Familiei si Egalitătii de Sanse - Casa Natională de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări Sociale, pentru Casa Judeteană de Pensii Vâlcea

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă transmiterea unor imobile, proprietate publică a statului, situate în municipiul Râmnicu Vâlcea, str. Calea lui Traian nr. 157-159, judetul Vâlcea, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din administrarea Ministerului Muncii, Familiei si Egalitătii de Sanse - Directia de Muncă si Incluziune Socială Vâlcea în administrarea Ministerului Muncii, Familiei si Egalitătii de Sanse - Casa Natională de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări Sociale, în vederea utilizării ca sediu al Casei Judetene de Pensii Vâlcea.

Art. 2. - Predarea-preluarea imobilelor prevăzute la art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul muncii, familiei si egalitătii de sanse,

Mariana Câmpeanu

p. Ministrul economiei si finantelor,

Eugen Teodorovici,

secretar de stat

 

Bucuresti, 19 noiembrie 2008.

Nr. 1.491.

 


ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a imobilelor, proprietate publică a statului, care se transmit din administrarea Ministerului Muncii, Familiei si Egalitătii de S anse - Directia de Muncă si Incluziune Socială Vâlcea în administrarea Ministerului Muncii, Familiei si Egalităii de anse - Casa Natională de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări Sociale, pentru Casa Judeteană de Pensii Vâlcea

 

Adresa imobilului care se transmite

Persoana juridică de la care se transmite

Persoana juridică la care se transmite

Caracteristicile tehnice ale imobilului

Municipiul Râmnicu Vâlcea,

str. Calea lui Traian nr. 157-159,

judetul Vâlcea

Nr. MFP 101747 si 101748

Ministerul Muncii, Familiei si Egalitătii de Sanse - Directia de Muncă si Incluziune Socială Vâlcea

Casa Natională de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări Sociale, pentru Casa Judeteană de Pensii Vâlcea

101747 - imobil corp A + teren

Suprafata construită = 190,38 m2

Suprafaa desfăsurată = 820,3 m2

Teren = 117,52 m2

101748 - imobil corp B + teren

Suprafata construită = 281,19 m2

Suprafaa desfăsurată = 418,1 m2

Teren = 251,1 m2

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR

 

ORDIN

pentru modificarea si completarea unor norme si instructiuni aprobate prin ordine ale ministrului finantelor publice

 

În baza prevederilor art. 142 alin. (1) lit. d), art. 143 alin. (1) lit. a)-i), art. 143 alin. (2) si (3), art. 144, art. 1441, art. 157 alin. (4) si ale art. 199 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 11 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 386/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei si Finantelor, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul economiei si finantelor emite următorul ordin:

Art. I. - Normele de aplicare a scutirilor de taxă pe valoarea adăugată pentru traficul international de bunuri, prevăzute la art. 144 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 2.218/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.046 din 29 decembrie 2006, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 2 alineatul (2), literele b) si c) se modifică si vor avea următorul cuprins:

„b) livrările de bunuri efectuate în locatiile prevăzute la alin. (1), atât timp cât bunurile se află încă în regim de antrepozit de TVA, conform art. 144 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal. Produsele accizabile rezultate în urma productiei în antrepozitele fiscale definite la art. 163 lit. c) din Codul fiscal sunt bunuri aflate în regim de antrepozit de TVA;

c) prestările de servicii, altele decât cele prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. c) si la art. 1441 din Codul fiscal, care sunt aferente livrărilor prevăzute la lit. a) sau care sunt efectuate în locatiile enumerate la lit. a) pentru bunurile aflate încă într-un astfel de regim, conform art. 144 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal.”

2. La articolul 2 alineatul (3), partea introductivă se modifică si va avea următorul cuprins:

„(3) Plasarea în regimul de antrepozit de TVA prevăzut la alin. (1) lit. b) se limitează la bunurile cu următoarele coduri tarifare:”.

3. La articolul 2, alineatul (5) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(5) În cazul prestărilor de servicii prevăzute la alin. (2) lit. c) care sunt efectuate în locatiile prevăzute la alin. (1), scutirea de taxă se limitează la serviciile enumerate în anexa 2 la norme, în conditiile în care nu conduc la reîncadrarea sub un alt cod tarifar cu 8 cifre, cu exceptiile prevăzute în cadrul anexei 2 la norme.”

4. La anexa 1 la norme, punctul 3 se modifică si va avea următorul cuprins:

„3. Toate operatiunile efectuate asupra bunurilor aflate în acest regim sunt scutite definitiv de la plata taxei, cu exceptia operatiunilor efectuate către ultimul cumpărător care beneficiază numai de scutire provizorie.”

5. La anexa 1 la norme, punctul 11 se modifică si va avea următorul cuprins:

„11. Impozitarea cu TVA, fără a afecta o posibilă scutire, se poate efectua numai pentru operatiunile anterioare, care erau provizoriu scutite de taxă. Aceste operatiuni pot fi: livrarea de bunuri, prestarea de servicii, achizitia intracomunitară sau importul de bunuri. În situatia în care la scoaterea bunurilor din regim fără existenta unei tranzactii comerciale nu se pot determina operatiunile care au fost provizoriu scutite de taxă, regularizarea se face prin impozitarea cu TVA a bunurilor scoase din regimul de antrepozit de TVA, desi scoaterea bunurilor din regim fără existenta unei tranzactii comerciale nu constituie în sine o operatiune în sfera TVA. Regularizarea TVA se realizează prin plata taxei conform pct. 35-38.”


6. La anexa 1 la norme, punctele 35-38 se modifică si vor avea următorul cuprins:

„35. În cazul bunurilor importate, plasate în antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, care părăsesc regimul fără vreo livrare ulterioară în cadrul regimului si fără existenta vreunei tranzactii comerciale, se impune regularizarea taxei pentru importul efectuat. Persoana obligată la plata taxei conform art. 150 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal va regulariza taxa conform art. 157 alin. (2) din Codul fiscal.

36. În situatia în care se impune regularizarea taxei pe valoarea adăugată pentru alte operatiuni decât importul de bunuri, persoana obligată la plata taxei conform art. 150 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal trebuie să înscrie taxa datorată ca taxă colectată în decontul de TVA aferent perioadei în care taxa devine exigibilă, conform art. 157 alin. (2) din Codul fiscal.

37. În situatia în care la scoaterea bunurilor din regim fără existenta unei tranzactii comerciale nu se pot determina operatiunile care au fost provizoriu scutite de taxă, regularizarea se face prin impozitarea cu TVA a bunurilor scoase din regimul de antrepozit de TVA, desi scoaterea bunurilor din regim fără existenta unei tranzactii comerciale nu constituie în sine o operatiune în sfera TVA. Persoana obligată la plata taxei conform art. 150 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal va regulariza taxa conform prevederilor art. 157 alin. (2) din Codul fiscal.

38. Taxa prevăzută la pct. 35-37 este deductibilă în limitele si conditiile fixate la art. 145-1471 din Codul fiscal.”

7. La anexa 1 la norme, după punctul 62 se introduce un nou punct, punctul 621, cu următorul cuprins:

„621. Prin exceptie de la prevederile pct. 39-62 referitoare la evidentele care trebuie tinute, în cazul regimului de antrepozit de TVA prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a) din norme, sunt valabile evidentele întocmite conform legislatiei care reglementează accizele.”

8. La anexa 1 la norme punctul 64, partea introductivă se modifică si va avea următorul cuprins:

„64. Pentru livrările de bunuri ce rămân în regimul de antrepozit de TVA ce pot fi scutite de taxă conform art. 144 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, factura emisă de furnizorul de bunuri trebuie să contină, în plus fată de elementele mentionate în art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, următoarele elemente specifice:”.

9. Anexa 2 la norme se modifică si se înlocuieste cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Normele privind scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată si a accizelor pentru importurile definitive ale anumitor bunuri, prevăzută la art. 142 alin. (1) lit. d) si art. 199 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 2.220/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.037 din 28 decembrie 2006, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Articolul 1 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - (1) În sensul titlurilor II si III din prezentul ordin:

1. «tară tertă» înseamnă orice tară care nu este stat membru al Uniunii Europene. În baza Acordului fiscal dintre Franta si Principatul Monaco din 18 mai 1963 si a Acordului de prietenie si bună vecinătate dintre Italia si Republica San Marino din 31 martie 1939, Monaco nu este considerat tară tertă, iar San Marino nu este considerat tară tertă în ceea ce priveste accizele;

2. «teritoriu în care nu se aplică reglementările comunitare privind TVA sau accizele ori ambele» înseamnă teritoriul, altul decât teritoriul unei tări terte, în care Directiva 2006/112/CE sau 92/12/CEE ori ambele nu se aplică. În baza Acordului dintre Guvernul Regatului Unit si cel al Insulei Man privind taxele vamale, accizele si alte aspecte conexe din 15 octombrie 1979, Insula Man nu este considerată teritoriu tert;

3. «călători care folosesc transportul aerian» si «călători care folosesc transportul maritim» înseamnă orice pasageri care efectuează călătorii aeriene sau maritime diferite de călătoriile turistice private de agrement cu avionul sau de călătoriile turistice private de agrement pe mare;

4. «călătorie turistică privată de agrement cu avionul» si «călătorie turistică privată de agrement pe mare» înseamnă folosirea unui avion sau a unei nave maritime de către proprietarul acestuia (acesteia) ori de către persoana fizică sau juridică beneficiară a acestuia (acesteia) în temeiul unui contract de închiriere sau al oricărei alte modalităti, pentru alte scopuri decât cele comerciale si, în special, altele decât cele de transport de persoane ori bunuri sau prestare de servicii cu titlu oneros ori altele decât cele pentru nevoile autoritătilor publice.

(2) Dispozitiile titlurilor II si III ale prezentului ordin, referitoare la tratamentul fiscal aplicabil importurilor de bunuri din «tările terte», produc efecte identice si în cazul importurilor de bunuri din «teritoriile în care nu se aplică reglementările comunitare privind TVA sau accizele ori ambele», asa cum sunt definite acestea la pct. 2 al alin. (1).”

2. Articolele 3-6 se modifică si vor avea următorul cuprins:

„Art. 3. - (1) Bunurile continute în bagajul personal al călătorilor din tările terte, altele decât cele prevăzute la art. 5 alin. (1)-(8), sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată si de accize la import dacă bunurile respective nu au caracter comercial si valoarea totală a acestora nu depăseste 300 euro de persoană.

(2) În cazul călătorilor care folosesc transportul aerian si al celor care folosesc transportul maritim, pragul financiar prevăzut la alin. (1) este de 430 euro.

(3) În scopul aplicării scutirilor prevăzute la alin. (1) si (2), valoarea unui articol individual nu poate fi defalcată.

(4) Valoarea bagajelor personale ale călătorului, care sunt importate temporar sau sunt reimportate ca urmare a exportului lor temporar, precum si valoarea medicamentelor necesare călătorului pentru nevoile sale personale nu sunt luate în considerare în sensul aplicării scutirilor prevăzute la alin. (1) si (2).

(5) În sensul aplicării scutirilor prevăzute de prezentul titlu, bagajele personale reprezintă toate bagajele pe care călătorul le poate prezenta la sosire autoritătilor vamale, precum si bagajele pe care acesta le prezintă mai târziu acelorasi autorităti, sub rezerva dovezii că aceste bagaje au fost înregistrate la compania responsabilă pentru transport ca bagaje însotite, în momentul plecării călătorului. Combustibilul diferit de cel mentionat la art. 5 alin. (8) nu se consideră bagaj personal.

(6) În cazul în care o călătorie implică tranzitarea teritoriului unei tări terte sau începe în teritoriul definit la art. 1 alin. (1) pct. 2, dispozitiile prezentului titlu se aplică în situatia în care călătorul nu poate să justifice că bunurile transportate în bagajul său au fost dobândite în conformitate cu normele generale privind taxarea pe piata natională a unui stat membru si nu pot beneficia de restituirea taxei pe valoarea adăugată sau a accizelor.

(7) Survolarea fără aterizare nu va fi considerată tranzit. Art. 4. - (1) În sensul aplicării scutirilor prevăzute de

prezentul titlu, sunt considerate importuri cu caracter necomercial importurile de bunuri care îndeplinesc următoarele conditii:

a) au loc în mod ocazional;

b) constau exclusiv în bunuri pentru uzul personal sau familial al călătorului ori în bunuri cu destinatia de cadouri.

(2) Natura sau cantitatea acestor bunuri nu trebuie să indice faptul că sunt importate în scopuri comerciale.


Art. 5. - (1) Sunt scutite de TVA si de accize importurile următoarelor tipuri de produse din tutun, în următoarele limite cantitative:

a) 40 de tigarete;

b) 100 de cigarillos (tigări de foi) de maximum 3 grame fiecare;

c) 50 de trabucuri;

d) 250 de grame de tutun de fumat.

(2) Fiecare dintre cantitătile mentionate la alin. (1) reprezintă, în sensul alin. (3), 100% din totalul admis pentru produsele din tutun.

(3) În cazul oricărui călător, scutirea poate fi aplicată pentru oricare combinatie de produse din tutun, cu conditia ca totalul procentelor utilizate din cantitătile individuale permise să nu depăsească 100%.

(4) Sunt scutite de TVA si de accize alcoolul si băuturile alcoolice, altele decât vinurile linistite si berea, în următoarele limite cantitative:

a) un total de 1 litru de alcool si băuturi alcoolice cu o concentratie alcoolică de peste 22% în volum sau alcool etilic nedenaturat de 80% în volum si peste;

b) un total de 2 litri de alcool si băuturi alcoolice cu o concentratie alcoolică mai mică de 22% în volum.

(5) Fiecare dintre cantitătile mentionate la alin. (4) reprezintă, în sensul alin. (6), 100% din totalul admis pentru alcool si băuturi alcoolice.

(6) În cazul oricărui călător, scutirea poate fi aplicată pentru oricare combinatie de tipuri de alcool si băuturi alcoolice mentionate la alin. (4), cu conditia ca totalul procentelor utilizate din cantitătile individuale permise să nu depăsească 100%.

(7) Este scutit de TVA si de accize un total de 4 litri de vinuri linistite si 16 litri de bere.

(8) Sunt scutite de TVA si de accize, în cazul oricărui mijloc de transport cu motor, carburantul continut în rezervorul standard si o cantitate de carburant de până la 10 litri continută într-un rezervor portabil.

(9) Scutirile prevăzute la alin. (1)-(7) nu se aplică în cazul călătorilor cu vârsta sub 17 ani.

Art. 6. - (1) Valorile bunurilor prevăzute la art. 5 alin. (1)-(8) nu vor fi luate în considerare în scopul aplicării scutirilor prevăzute la art. 3.

(2) Nu se datorează taxa pe valoarea adăugată si accizele în cazul importurilor de bunuri continute în bagajul personal al călătorilor, dacă suma totală a acestor taxe care ar trebui percepute nu depăseste 10 euro.”

3. După articolul 57 se introduce un nou articol, articolul 571, cu următorul cuprins:

„Art. 571. -Scutirea prevăzută la art. 56 se acordă numai organizatiilor care prin documentatia depusă pentru solicitarea scutirii fac dovada dezastrelor care au afectat teritoriul României, ca urmarea cărora acestea vor importa bunuri.”

4. Articolul 63 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 63. - Scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată la import se acordă, la prezentarea de către persoanele în cauză a unor dovezi satisfăcătoare pentru autoritătile vamale, cu conditia ca operatiunile implicate să nu aibă caracter comercial, pentru:

a) decoratiile conferite de guvernul unei tări terte persoanelor al căror loc obisnuit de rezidentă este în România;

b) cupele, medaliile si articole similare de natură simbolică conferite într-o tară tertă persoanelor al căror loc obisnuit de rezidentă este în România, în semn de apreciere a activitătilor desfăsurate de aceste persoane în domenii de activitate cum ar fi: arta, stiinta, sportul sau serviciile publice ori pentru

recunoasterea meritelor acestor persoane în cadrul unor evenimente speciale, importate personal de acestea;

c) cupele, medaliile si alte articole similare de natură simbolică oferite gratuit de autorităti sau persoane stabilite într-o tară tertă, care urmează să fie oferite pe teritoriul României în aceleasi scopuri ca si cele mentionate la lit. b);

d) premiile, trofeele si suvenirurile de natură simbolică si de valoare limitată destinate distribuirii gratuite la reuniuni de afaceri sau la alte evenimente internationale similare unor persoane a căror rezidentă normală se află într-o tară tertă; natura, valoarea unitară sau alte caracteristici ale acestora trebuie să indice faptul că nu sunt destinate unor scopuri comerciale.”

5. La articolul 81 alineatul (1), litera c) se modifică si va avea următorul cuprins:

„c) exportate în afara Comunitătii, în împrejurări justificate corespunzător.”

6. Articolul 86 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 86. - Sunt scutite de la plata taxei pe valoarea adăugată la import următoarele bunuri:

a) documentele trimise gratuit serviciilor publice ale României;

b) publicatiile guvernelor străine si publicatiile organismelor oficiale internationale, destinate distribuirii gratuite;

c) buletinele de vot pentru alegeri organizate de organisme stabilite în tări terte;

d) obiectele destinate să servească drept dovezi sau în scopuri similare instantelor judecătoresti ori altor agentii oficiale ale României;

e) specimene de semnături si circulare privind semnăturile trimise în cadrul schimburilor de informatii dintre serviciile publice sau institutiile de credit;

f) materiale oficiale editate trimise Băncii Nationale a României;

g) rapoarte, declaratii, note, prospecte, formulare de cerere si alte documente întocmite de către societăti având sediul într-o tară tertă si destinate titularilor sau detinătorilor titlurilor emise de aceste societăti;

h) mijloace de înregistrare, respectiv cartele perforate, înregistrări audio, microfilme etc, folosite pentru transmiterea gratuită a informatiilor destinatarilor, în măsura în care această scutire nu dă nastere unor abuzuri sau unor distorsiuni majore ale concurentei;

i) dosare, arhive, formulare sau alte documente care urmează a fi utilizate în cadrul unor întâlniri, sedinte, conferinte ori congrese internationale, precum si rapoartele acestor reuniuni;

j) planuri, schite tehnice, desene, descrieri sau alte documente similare importate în vederea obtinerii ori întocmirii comenzilor în tări terte sau a participării la o competitie tinută pe teritoriul României;

k) documente care urmează a fi utilizate în cadrul examinărilor efectuate în România de către institutii stabilite în tări terte;

l) formulare care urmează a fi utilizate ca documente oficiale în traficul international de vehicule sau de bunuri, în cadrul conventiilor internationale;

m) formulare, tichete, bilete si documente similare trimise de transportatori sau de întreprinzători din industria hotelieră stabiliti în tări terte către agentiile de turism stabilite în România;

n) formulare, tichete, facturi de transport, scrisori de trăsură si alte documente comerciale sau de birou care au fost folosite;

o) formulare oficiale emise de autorităti nationale sau internationale si materiale editate în conformitate cu standardele


internationale, trimise pentru a fi distribuite de asociatii din tări terte către asociatiile omoloage stabilite în România;

p) fotografii, diapozitive si clisee pentru fotografii cu sau fără titlu, trimise agentiilor de presă sau editurilor de ziare ori reviste;

q) articolele mentionate în anexa la prezentele norme, produse de Organizatia Natiunilor Unite sau de una dintre agentiile specializate ale acesteia, indiferent de scopul în care vor fi utilizate;

r) articolele de colectie si operele de artă cu caracter educativ, stiintific sau cultural, care nu sunt destinate vânzării si care sunt importate de muzee, galerii sau alte institutii aprobate de autoritătile competente ale României, în vederea scutirii de taxe vamale la import. Scutirea se acordă numai cu conditia ca articolele în cauză să fie importate gratuit sau, dacă sunt importate cu titlu oneros, să nu fie livrate de o persoană impozabilă;

s) publicatiile oficiale tipărite sub autoritatea tării terte exportatoare, a institutiilor internationale, a autoritătilor regionale sau locale si a organismelor de drept public înfiintate în acea tară tertă si materialele tipărite, distribuite cu ocazia alegerilor pentru Parlamentul European sau cu ocazia alegerilor nationale din tara de origine, materialele tipărite de către organizatii politice externe recunoscute oficial ca atare în statele membre, în măsura în care aceste publicatii si materiale au fost supuse taxei în tara tertă exportatoare si nu au beneficiat de scutirea de taxă la export.”

7. Articolul 92 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 92. - Sunt scutite de la plata taxei pe valoarea adăugată la import bunurile importate de către organizatii desemnate în acest scop de Guvernul României, în vederea utilizării pentru constructia, întretinerea sau decorarea cimitirelor, mormintelor victimelor de război, precum si a monumentelor ridicate în memoria victimelor de război din tări terte, care sunt înmormântate pe teritoriul României.”

8. Articolul 93 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 93. - Sunt scutite de la plata taxei pe valoarea adăugată la import următoarele:

a) sicriele continând corpuri neînsufletite si urnele funerare continând cenusa persoanelor decedate, precum si florile, coroanele funerare si alte obiecte ornamentale care le însotesc în mod obisnuit;

b) florile, coroanele si alte obiecte ornamentale aduse de persoanele care au resedinta într-o tară tertă si care participă la funerarii sau vin pentru a decora morminte aflate pe teritoriul României, cu conditia ca aceste importuri să nu reflecte în niciun mod, nici prin natura, nici prin cantitatea lor, un caracter comercial.”

9. Articolul 95 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 95. - Echivalentul euro în moneda natională care se utilizează în scopul aplicării prevederilor prezentului ordin se stabileste anual. Cursurile aplicabile sunt cele obtinute în prima zi lucrătoare din octombrie. Acestea se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene si se aplică de la data de 1 ianuarie a anului următor.”

10. Articolul 97 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 97. - Prezentul ordin transpune prevederile Directivei 2007/74/CE a Consiliului din 20 decembrie 2007 privind scutirea de taxă pe valoarea adăugată si de accize pentru bunurile importate de către persoanele care călătoresc din tări terte, ale Directivei 2006/79/CEE a Consiliului din 5 octombrie 2006 privind scutirea de la plata taxelor a importurilor de loturi mici de

bunuri cu caracter necomercial din tări terte si ale Directivei 83/181/CEE a Consiliului din 28 martie 1983 ce determină domeniul articolului 14 (1) (d) al Directivei 77/388/CEE privind scutirea de plată a taxei pe valoarea adăugată la importul final al anumitor mărfuri, cu modificările si completările ulterioare.”

Art. III. - Instructiunile de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operatiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)-i), art. 143 alin. (2) si art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 2.222/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.043 din 29 decembrie 2006, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 1 alineatul (3), litera b) va avea următorul cuprins:

„b) transportator este orice persoană impozabilă care facturează în nume propriu un serviciu de transport;”.

2. La articolul 2 alineatul (2), litera c) va avea următorul cuprins:

„c) documente din care să rezulte că transportul este realizat de furnizor sau în numele său, cum sunt: documentul de transport, comanda de cumpărare, de vânzare sau contractul, documentele de asigurare.”

3. La articolul 3, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„Art. 3. - (1) Potrivit prevederilor art. 143 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Comunitătii de către cumpărătorul care nu este stabilit în România sau de altă persoană în contul său. Astfel de livrări au loc în cadrul unor contracte prin care persoana obligată să transporte bunurile în afara Comunitătii este cumpărătorul nestabilit în România sau altă persoană în contul său.”

4. La articolul 3, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Scutirea de taxă pe valoarea adăugată prevăzută la alin. (1) se justifică de furnizorul care realizează livrarea cu documentele prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) si b) si cu documente din care să rezulte că transportul este realizat de client sau în numele său, cum sunt: documentul de transport, comanda de cumpărare, de vânzare sau contractul, documentele de asigurare.”

5. La articolul 4 alineatul (2), litera d) va avea următorul cuprins:

„d) documentele din care să rezulte că bunurile transportate au fost exportate sau sunt plasate în unul dintre regimurile mentionate la art. 144 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal.”

6. La articolul 4, alineatul (4) va avea următorul cuprins: „(4) Se consideră documente specifice de transport, în

functie de tipul transportului:

a) în cazul transportului auto: Conventia referitoare la contractul de transport international de mărfuri pe sosele (CMR), copie de pe carnetul TIR si, după caz, copie de pe documentul de tranzit vamal comunitar T1;

b) în cazul transportului feroviar: scrisoarea de trăsură, documentul de transport international pe căile ferate, care să poarte stampila statiei de expeditie, documentul de transmitere a vagonului la calea ferată vecină, care să confirme iesirea mărfii din tară, si, după caz, copie de pe documentul de tranzit vamal comunitar T1;

c) în cazul transportului multimodal cale ferată-naval: scrisoarea de trăsură si foaia de conosament si, după caz, copie de pe documentul de tranzit vamal comunitar T1;


d) în cazul transportului prin conducte, altele decât cele prin care se transportă gazul natural, pentru care se aplică prevederile art. 133 alin. (2) lit. g) din Codul fiscal: documentul emis de transportator, cuprinzând date referitoare la bunurile transportate si, după caz, copie de pe documentul de tranzit vamal comunitar T1.”

7. La articolul 5, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„Art. 5. - (1) Scutirea de taxă prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, pentru prestările de servicii de transport direct legate de importul de bunuri, dacă valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate potrivit art. 139 din Codul fiscal, în functie de tipul transportului, se justifică de transportator sau de casele de expeditie astfel:

a) în cazul transportului auto, cu următoarele documente: contractul încheiat cu importatorul sau, după caz, cu casa de expeditie ori cu furnizorul din străinătate, Conventia referitoare la contractul de transport international de mărfuri pe sosele (CMR), copie de pe carnetul TIR si, după caz, copie de pe documentul de tranzit vamal comunitar T1;

b) în cazul transportului prin conducte, altele decât cele prin care se transportă gazul natural, care sunt prevăzute la art. 133 alin. (2) lit. g) din Codul fiscal, cu următoarele documente: contractul încheiat cu importatorul sau, după caz, cu casa de expeditie ori cu furnizorul, documentul emis de transportator cuprinzând date referitoare la bunurile transportate, si, după caz, copie de pe documentul de tranzit vamal comunitar T1;

c) în cazul transporturilor fluviale, maritime, aeriene, precum si în cazul transporturilor combinate, cu următoarele documente: contractul încheiat cu importatorul sau, după caz, cu casa de expeditie ori cu furnizorul din străinătate, documentul specific de transport cuprinzând date referitoare la bunurile transportate si, după caz, copie de pe documentul de tranzit vamal comunitar T1;

d) în cazul transportului feroviar, cu următoarele documente: contractul încheiat cu importatorul sau, după caz, cu casa de expeditie ori cu furnizorul sau comenzile acestora, scrisoarea de trăsură sau copia acesteia, pentru casele de expeditie, documentul de transport international pe căile ferate, care să poarte stampila statiei de expeditie, sau copia acestuia, pentru casele de expeditie, documentul de transmitere a vagonului de la calea ferată vecină, care să confirme pentru transportator intrarea mărfii în tară, si, după caz, copie de pe documentul de tranzit vamal comunitar T1;

e) în cazul transporturilor maritime sau fluviale care se continuă cu transportul pe cale ferată până la primul loc de destinatie, care figurează pe documentul de transport care însoteste bunurile la intrarea în tară, cu următoarele documente: pentru partea de transport maritim sau fluvial, cu documentele mentionate la lit. c), iar pentru partea de transport intern efectuat pe căile ferate, cu contractul încheiat cu persoana care angajează transportul sau comanda acesteia, în care să fie specificat locul de destinatie al mărfurilor importate, scrisoarea de trăsură din care să rezulte că bunurile transportate provin din import si, după caz, copie de pe documentul de tranzit vamal comunitar T1.”

8. La articolul 7 alineatul (2), litera a) va avea următorul cuprins:

„a) licenta de transport, după caz;”.

9. La articolul 7 alineatul (2), litera d) va avea următorul cuprins:

„d) diagrama biletelor de călătorie sau, după caz, facturile, în cazul curselor ocazionale;”.

10. La articolul 7 alineatul (3), partea introductivă va avea următorul cuprins:

„(3) Scutirea de taxă prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal, pentru transportul international aerian, fluvial, maritim, feroviar, de persoane, se justifică de către transportatori cu:”.

11. La articolul 8 alineatul (2), litera f) va avea următorul cuprins:

„f) navlosirea, leasingul si închirierea navelor. Prin navlosire se întelege contractul prin care navlosantul pune la dispozitia navlositorului pentru transport o navă, părti din ea sau o încăpere a ei;”.

12. La articolul 8 alineatul (2), litera h) va avea următorul cuprins:

„h) serviciile asigurate pentru nevoile directe ale pasagerilor si echipajului si/sau încărcăturii transportate de nave, incluzând:

1. asistenta necesară pasagerilor si echipajului asigurată în contul armatorului cu ocazia transportului maritim, cum ar fi întocmirea documentelor de călătorie, servicii de cazare si alimentatie asigurate pasagerilor, în cazul în care aceste servicii trebuie asigurate prin contractul de transport;

2. serviciile aferente bunurilor transportate de nave, cum ar fi serviciile necesare pentru manipularea, protejarea si conservarea bunurilor transportate, inclusiv serviciile specialistilor în daune sau pentru protejarea apelor si zonelor înconjurătoare, pentru prevenirea poluării ori contaminării acestor ape si zone.”

13. La articolul 9 alineatul (1), partea introductivă va avea următorul cuprins:

„Art. 9. - (1) În sensul art. 143 alin. (1) lit. i) din Codul fiscal, se aplică scutirea de taxă în cazul companiilor aeriene care în principal realizează transport international de persoane si/sau de mărfuri efectuat cu aeronave, pentru următoarele operatiuni:”.

14. La articolul 9 alineatul (3), litera h) va avea următorul cuprins:

„h) servicii asigurate pentru nevoile directe ale pasagerilor si echipajului si/sau ale încărcăturii transportate de aeronave, inclusiv:

1. asistenta necesară pasagerilor si echipajului asigurată pe seama operatorului aerian cu ocazia transportului aerian, cum ar fi întocmirea documentelor de călătorie si cazarea, masa si băutura asigurate pasagerilor, în cazul în care aceste servicii trebuie asigurate în baza contractului de transport;

2. serviciile referitoare la bunurile transportate de aeronave, cum ar fi serviciile necesare pentru manipularea, protejarea si conservarea bunurilor transportate, inclusiv serviciile asigurate de specialistii în «daune» sau pentru protejarea mediului înconjurător, respectiv pentru prevenirea poluării ori contaminării acestor zone.”

15. La articolul 9, alineatul (5) va avea următorul cuprins:

„(5) În cazul companiilor aeriene care nu sunt stabilite în România, în scopul aplicării scutirilor se va considera că activitatea acestora constă întotdeauna în principal în transportul international de persoane si/sau de mărfuri efectuat cu plată. În cazul companiilor aeriene stabilite în România, Directia generală aviatie civilă din cadrul Ministerului Transporturilor va emite un certificat care atestă faptul că activitatea acestora constă în principal în transportul international de persoane si/sau de mărfuri efectuat cu plată, care va fi transmis în copie furnizorilor/prestatorilor, ca document


justificativ pentru aplicarea scutirii. Certificatul va fi eliberat la solicitarea companiilor aeriene după cum urmează:

a) în cazul în care certificatul este solicitat în anul curent pentru anul următor, va fi avută în vedere activitatea desfăsurată în anul solicitării si certificatul va fi valabil de la data de 1 ianuarie până la data de 31 decembrie a anului calendaristic următor;

b) în situatia în care certificatul nu a fost solicitat în anul curent pentru anul următor, va fi avută în vedere activitatea desfăsurată în anul precedent si certificatul va fi valabil de la data emiterii până la data de 31 decembrie a anului în care a fost eliberat;

c) în cazul companiilor aeriene nou-înfiintate, certificatul va fi eliberat în anul înfiintării pe baza planului de afaceri prezentat Directiei generale aviatie civilă din cadrul Ministerului Transporturilor si va fi valabil de la data emiterii până la data de 31 decembrie a anului în care a fost eliberat.”

Art. IV. - Normele privind procedura de acordare a certificatului de amânare de la plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată si de eliberare a garantiei pentru importurile de bunuri, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 500/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2007, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 1, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - (1) Potrivit art. 157 alin. (4) din Codul fiscal, prin exceptare de la prevederile alin. (3) al aceluiasi articol, în perioada 15 aprilie 2007 - 31 decembrie 2011 inclusiv nu se face plata efectivă la organele vamale de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, care au obtinut certificat de amânare de la plată.”

2. La articolul 2, litera c) va avea următorul cuprins:

„c) au realizat în anul calendaristic precedent importuri din teritorii si state terte, astfel cum sunt definite la art. 1252 din Codul fiscal, a căror valoare cumulată este de cel putin 150 milioane lei. În această valoare nu se cuprind importurile de produse supuse accizelor armonizate.”

Art. V. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. VI. - Prezentul ordin intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2009, cu exceptia art. II, care va intra în vigoare la data de 1 decembrie 2008.

 

p. Ministrul economiei si finantelor,

Cătălin Doica,

secretar de stat

 

Bucuresti, 20 noiembrie 2008.

Nr. 3.424.

 

ANEXĂ

(Anexa 2 la norme)

 

SERVICII SCUTITE DE TVA

efectuate în antrepozitul de TVA

 

1. Ventilarea, sortarea, uscarea, desprăfuirea, operatiuni simple de curătare, reparatii ale ambalajului, reparatii de bază ale defectelor apărute în timpul transportului sau antrepozitării, în măsura în care este vorba de operatiuni simple, aplicarea sau îndepărtarea protectiei utilizate în scopul transportării

2. Reconstituirea mărfurilor după transport

3. Inventarierea, prelevarea de mostre, trierea, cernerea, filtrarea mecanică si cântărirea bunurilor

4. Eliminarea componentelor avariate sau poluate

5. Conservarea prin pasteurizare, sterilizare, iradiere sau adăugarea de agenti de conservare

6. Tratarea împotriva parazitilor

7. Tratarea antirugină

8. Tratarea:

- prin cresterea temperaturii, fără alte tratări complementare sau procese de distilare;

- prin scăderea temperaturii, chiar dacă aceasta conduce la o reîncadrare sub un alt cod tarifar cu 8 cifre

9. Tratarea electrostatică, îndreptarea sau călcarea textilelor

10. Tratarea constă în:

- îndepărtarea tulpinelor si coditelor si/sau a sâmburilor fructelor, tăierea si felierea fructelor uscate sau a legumelor, rehidratarea fructelor;

- deshidratarea fructelor, chiar dacă aceasta conduce la reîncadrarea sub un alt cod tarifar cu 8 cifre.

11. Desalinarea, curătarea si cruponarea pieilor

12. Montarea bunurilor ori adăugarea sau înlocuirea pieselor accesorii, în măsura în care această operatiune este relativ limitată sau este destinată conformării la normele tehnice si nu modifică natura sau performantele bunurilor originale. Această operatiune poate conduce la reîncadrarea sub un alt cod tarifar cu 8 cifre pentru bunurile adăugate ca accesorii sau utilizate ca înlocuitori

13. Diluarea sau concentrarea fluidelor, fără tratare complementară sau vreun proces de distilare, chiar dacă aceasta conduce la reîncadrarea sub un alt cod tarifar cu 8 cifre

14. Amestecarea bunurilor de acelasi tip, de calităti diferite, în scopul obtinerii unei calităti constante sau a unei calităti solicitate de client, fără a schimba natura bunurilor respective

15. Separarea sau tăierea la o anumită dimensiune a bunurilor, dacă este vorba numai de operatiuni simple

16. Ambalarea, dezambalarea, schimbarea ambalajului, decantarea si transferarea în alte recipiente, chiar dacă aceasta ar conduce la reîncadrarea sub un alt cod tarifar cu 8 cifre, aplicarea, retragerea si modificarea mărcilor, sigilarea, etichetarea, afisarea pretului sau alt semn distinctiv similar

17. Testarea, ajustarea, reglarea si punerea în functiune a echipamentelor, aparaturii si vehiculelor, mai ales pentru verificarea conformitătii la normele tehnice, cu conditia să fie vorba de operatiuni simple

18. Operatiuni constând în mătuirea elementelor de tevărie pentru a le adapta exigentelor anumitor piete


 

MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETĂRII SI TINERETULUI

 

ORDIN

pentru completarea Sistemului de evaluare privind conferirea titlului de profesor universitar, aprobat prin Ordinul ministrului educatiei si cercetării nr. 5.098/2005

 

În conformitate cu prevederile Legii învătământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, ale Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările si completările ulterioare, ale Legii nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 366/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Educatiei, Cercetării si Tineretului, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul educatiei, cercetării si tineretului emite prezentul ordin.

Art. I. - Sistemul de evaluare privind conferirea titlului de profesor universitar, aprobat prin Ordinul ministrului educatiei si cercetării nr. 5.098/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 21 octombrie 2005, cu modificările si completările ulterioare, se completează, la criteriul 2 - Activitatea de cercetare de la punctul B - Criterii de evaluare, prin introducerea a două noi paragrafe, cu următorul cuprins:

„Contractele de cercetare-dezvoltare-inovare cu operatori economici sau institutii din tară ori străinătate, cu valoare mai mare de 10.000 euro, sunt asimilate granturilor de cercetare obtinute prin competitie.

În cazul granturilor/contractelor de cercetare internationale cu mai multi parteneri (de exemplu, proiecte de tip FP7 etc), pozitia de coordonator al unei echipe de lucru este asimilată cu cea de director de proiect.”

Art. II. - Directia generală strategii si programe universitare din Ministerul Educatiei, Cercetării si Tineretului comunică prezentul ordin institutiilor de învătământ superior, care îl vor duce la îndeplinire.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educatiei, cercetării si tineretului,

Anton Anton

 

Bucuresti, 11 noiembrie 2008.

Nr. 5.896.

 

MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETĂRII SI TINERETULUI

 

ORDIN

pentru completarea Sistemului de evaluare privind conferirea titlului de conferentiar universitar, aprobat prin Ordinul ministrului educatiei si cercetării nr. 5.099/2005

 

În conformitate cu prevederile Legii învătământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, ale Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările si completările ulterioare, ale Legii nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 366/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Educatiei, Cercetării si Tineretului, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul educatiei, cercetării si tineretului emite prezentul ordin.

Art. I. - Sistemul de evaluare privind conferirea titlului de conferentiar universitar, aprobat prin Ordinul ministrului educatiei si cercetării nr. 5.099/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 21 octombrie 2005, cu completările ulterioare, se completează, la criteriul 2 - Activitatea de cercetare de la punctul B - Criterii de evaluare, prin introducerea a două noi paragrafe, cu următorul cuprins:

„Contractele de cercetare-dezvoltare-inovare cu operatori economici sau institutii din tară ori străinătate, cu valoare mai mare de 10.000 euro, sunt asimilate granturilor de cercetare obtinute prin competitie.

În cazul granturilor/contractelor de cercetare internationale cu mai multi parteneri (de exemplu, proiecte de tip FP7 etc), pozitia de coordonator al unei echipe de lucru este asimilată cu cea de director de proiect.”

Art. II. - Directia generală strategii si programe universitare din Ministerul Educatiei, Cercetării si Tineretului comunică prezentul ordin institutiilor de învătământ superior, care îl vor duce la îndeplinire.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educatiei, cercetării si tineretului,

Anton Anton

 

Bucuresti, 11 noiembrie 2008.

Nr. 5.897.

 


MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETĂRII SI TINERETULUI

 

ORDIN

pentru completarea Sistemului de evaluare privind conferirea titlului de cercetător stiintific gradul I, aprobat prin Ordinul ministrului educatiei si cercetării nr. 5.100/2005

 

În conformitate cu prevederile Legii învătământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, ale Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările si completările ulterioare, ale Legii nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 366/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Educatiei, Cercetării si Tineretului, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul educatiei, cercetării si tineretului emite prezentul ordin.

Art. I. - Sistemul de evaluare privind conferirea titlului de cercetător stiintific gradul I, aprobat prin Ordinul ministrului educatiei si cercetării nr. 5.100/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 21 octombrie 2005, cu modificările si completările ulterioare, se completează, la criteriul 2 - Activitatea de cercetare de la punctul B - Criterii de evaluare, prin introducerea a două noi paragrafe, cu următorul cuprins:

„Contractele de cercetare-dezvoltare-inovare cu operatori economici sau institutii din tară ori străinătate, cu valoare mai mare de 10.000 euro, sunt asimilate granturilor de cercetare obtinute prin competitie.

În cazul granturilor/contractelor de cercetare internationale cu mai multi parteneri (de exemplu, proiecte de tip FP7 etc), pozitia de coordonator al unei echipe de lucru este asimilată cu cea de director de proiect”.

Art. II. - Directia generală strategii si programe universitare din Ministerul Educatiei, Cercetării si Tineretului si Directia transfer tehnologic si infrastructuri din cadrul Autoritătii Nationale pentru Cercetare Stiintifică comunică prezentul ordin institutiilor de învătământ superior si de cercetare, care îl vor duce la îndeplinire.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educatiei, cercetării si tineretului,

Anton Anton

 

Bucuresti, 11 noiembrie 2008.

Nr. 5.898.

 

MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETĂRII SI TINERETULUI

 

ORDIN

pentru completarea Sistemului de evaluare privind conferirea titlului de cercetător stiintific gradul II, aprobat prin Ordinul ministrului educatiei si cercetării nr. 5.101/2005

 

În conformitate cu prevederile Legii învătământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, ale Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările si completările ulterioare, ale Legii nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 366/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Educatiei, Cercetării si Tineretului, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul educatiei, cercetării si tineretului emite prezentul ordin.

Art. I. - Sistemul de evaluare privind conferirea titlului de cercetător stiintific gradul II, aprobat prin Ordinul ministrului educatiei si cercetării nr. 5.101/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 21 octombrie 2005, cu completările ulterioare, se completează, la criteriul 2 - Activitatea de cercetare de la punctul B - Criterii de evaluare, prin introducerea a două noi paragrafe, cu următorul cuprins:

„Contractele de cercetare-dezvoltare-inovare cu operatori economici sau institutii din tară ori străinătate, cu valoare mai mare de 10.000 euro, sunt asimilate granturilor de cercetare obtinute prin competitie.

În cazul granturilor/contractelor de cercetare internationale cu mai multi parteneri (de exemplu, proiecte de tip FP7 etc), pozitia de coordonator al unei echipe de lucru este asimilată cu cea de director de proiect.”

Art. II. - Directia generală strategii si programe universitare din Ministerul Educatiei, Cercetării si Tineretului si Directia transfer tehnologic si infrastructuri din cadrul Autoritătii Nationale pentru Cercetare Stiintifică comunică prezentul ordin institutiilor de învătământ superior si de cercetare, care îl vor duce la îndeplinire.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educatiei, cercetării si tineretului,

Anton Anton

 

Bucuresti, 11 noiembrie 2008.

Nr. 5.899.

 


MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR

AGENTIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

AUTORITATEA NATIONALĂ A VĂMILOR

 

ORDIN

privind completarea Ordinului vicepresedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală nr. 7.377/2007 pentru instituirea unor măsuri speciale privind importul produselor energetice de tipul benzinelor si motorinelor

 

Având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii

nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 242 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, în baza art. 5 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 532/2007 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale a Vămilor, cu modificările si completările ulterioare,

vicepresedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:

Art. I. - În anexa la Ordinul vicepresedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală nr. 7.377/2007 pentru instituirea unor măsuri speciale privind importul produselor energetice de tipul benzinelor si motorinelor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 2 august 2007, după punctul 13 se introduc două noi puncte, punctele 14 si 15, cu următorul cuprins:

„14. Biroul Vamal Zona Liberă Brăila, judetul Brăila 15. Biroul Vamal Zona Liberă Giurgiu, judetul Giurgiu”.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, si intră în vigoare la 3 zile de la data publicării.

 

p. Vicepresedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscală,

Marcel Simion Mutescu

 

Bucuresti, 18 noiembrie 2008.

Nr. 7.729.