MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 176 (XX) - Nr. 711         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 20 octombrie 2008

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

            Decizia nr. 1.093 din 15 octombrie 2008 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învătământ

 

ORDONANTE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

130. - Ordonantă de urgentă pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea si functionarea Politiei de Frontieră Române, precum si pentru abrogarea cap. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României

 

1.232. - Hotărâre privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2.560/2001 al Parlamentului European si al Consiliului din 19 decembrie 2001 privind plătile transfrontaliere în euro

 

1.233. - Hotărâre privind schimbarea unitătii de administrare a unor imobile aflate în domeniul public al statului si pentru trecerea unor constructii din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia, în vederea scoaterii din functiune si demolării acestora

 

1.302. - Hotărâre privind schimbarea titularului dreptului de administrare a unui imobil

 

1.313. - Hotărâre privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2008, pentru finantarea lucrărilor de extindere a retelelor de alimentare cu energie electrică si de racordare a locuintelor reconstruite/strămutate din unele localităti afectate de calamitătile naturale produse în judetele Botosani, Iasi si Suceava

 

1.314. - Hotărâre privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2008, pentru finantarea lucrărilor de forare si de echipare a forajelor destinate alimentării cu apă a locuintelor reconstruite/strămutate ca urmare a calamitătilor naturale produse în comuna Mogosesti-Siret, judetul Iasi

 

1.315. - Hotărâre privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2008, pentru judetele Cluj, Covasna, Sălaj si Vrancea

 

1.316. - Hotărâre privind alocarea unei sume din Fondul de interventie la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2008, pentru înlăturarea efectelor calamitătilor naturale produse în judetul Maramures

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

            610. - Ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale privind modificarea anexei nr. 1 la Ordinul ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 430/2008 pentru aprobarea tipurilor de investitii si a plafoanelor maxime ale creditelor ce se acordă fn anul 2008, în conditiile Legii nr. 231/2005 privind stimularea investitiilor în agricultură, industrie alimentară, silvicultură, piscicultura, precum si în activităti nonagricole

 

            1.170. - Ordin al ministrului mediului si dezvoltării durabile pentru aprobarea Ghidului privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice – GASC

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.093

din 15 octombrie 2008

referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învătământ

 

În temeiul dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie si ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, prin Adresa nr. 5/5.468/C.PT./2008, Guvernul României a sesizat Curtea Constitutională cu privire la neconstitutionalitatea Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învătământ.

La sesizare a fost anexată, în copie, Legea pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învătământ, în forma adoptată de Parlament (PL-x 263/2008).

Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. 10.899 din 9 octombrie 2008 si formează obiectul Dosarului nr. 1.977A/2008.

Obiectul sesizării de neconstitutionalitate îl constituie Legea pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învătământ, act normativ care, în opinia Guvernului, „prezintă grave vicii constitutionale".

În motivarea sesizării de neconstitutionalitate, se sustine că actul normativ criticat a fost adoptat cu nerespectarea prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1), art. 61 alin. (1), art. 138 alin. (2) si (5) si art. 148.

În acest sens, se arată, în esentă, că propunerea legislativă pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învătământ (PL-x 263/2008) „are un impact bugetar semnificativ" prin măsurile care stabilesc cresteri salariale suplimentare fată de cele aprobate deja prin Ordonanta Guvernului nr. 15/2008, pentru care initiatorii nu au prevăzut sursa de finantare.

Legea criticată a fost adoptată fără a se solicita punctul de vedere al Guvernului, potrivit art. 111 alin. (1) teza a doua din Constitutie, si fără a fi pusă în dezbaterea Senatului, care a fost prima Cameră sesizată.

Prin adoptarea acestui act normativ, s-a creat „o sarcină bugetară excesivă care depăseste alocările bugetare stabilite prin Legea bugetului de stat pe anul 2008 nr. 388/2007, determinând consecinte financiare deosebit de periculoase".

În legătură cu acest aspect, se observă că Parlamentul a modificat indirect alocările bugetare stabilite prin Legea bugetului de stat, încălcându-se astfel principiul simetriei juridice, reglementat prin art. 6 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice.

Această cheltuială bugetară implică o sarcină bugetară excesivă si în ceea ce priveste bugetul pentru anul următor. Dezechilibrarea bugetului va duce la o crestere a deficitului public. Se invocă în acest sens art. 104 din Tratatul de la Maastricht instituind Uniunea Europeană, care, reglementând o anumită disciplină bugetară, impune statelor membre obligatia de a evita deficitele publice excesive.

În continuare sunt invocate Decizia Curtii Constitutionale nr. 666 din 16 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 31 iulie 2007, precum si jurisprudenta Consiliului Constitutional din Franta, concretizată în Decizia 99-419 DC din 9 noiembrie 1999, în care se precizează că nu ajunge să se arate numai formal sursa de finantare a noilor cheltuieli bugetare, ci trebuie ca acoperirea acestora să fie reală. În cazul de fată, nu s-a arătat nici măcar formal sursa de finantare, care trebuie să fie reală, sustenabilă si să nu afecteze, în mod ireversibil, alte planuri si actiuni prioritare de dezvoltare stabilite prin bugetul de stat.

Guvernul consideră că dispozitiile legii criticate creează privilegii si discriminări fată de restul personalului bugetar, iar „cresterile salariale realizate în mod selectiv si fără temei obiectiv se constituie într-o finalitate ce depăseste reasezarea salarială".

În legătură cu acest aspect, se precizează că „deja alte categorii de personal bugetar au demarat actiuni de protest care au ca scop obtinerea unor cresteri salariale similare".

În final, se solicită să se constate neconstitutionalitatea Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învătământ.

În conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum si Avocatului Poporului, pentru a transmite punctele lor de vedere.

Avocatul Poporului consideră că Legea pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învătământ este constitutională.

În acest sens, arată că, potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, concretizată în Decizia nr. 173/2002, neindicarea surselor de acoperire a cheltuielilor bugetare stabilite printr-o lege, în chiar textele acelei legi, nu reprezintă nemijlocit un motiv de neconstitutionalitate, deoarece în textul Constitutiei se vorbeste numai despre stabilirea sursei de finantare înainte de aprobarea cheltuielii, iar nu despre obligativitatea indicării în lege a sursei respective.

În continuare, apreciază că actul normativ criticat nu contravine nici prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), deoarece personalul didactic se află într-o situatie fundamental diferită de alte categorii de personal, astfel încât diferenta de tratament juridic se justifică, si nici celor ale art. 61 alin. (2), întrucât acesta a fost supus spre dezbatere si adoptare în Camera Deputatilor, în calitate de Cameră decizională.

De asemenea, se face referire la Raportul comun din 24 iunie 2008, întocmit de Comisia pentru învătământ si Comisia pentru muncă, stiintă, tineret si sport si protectie socială, din care reiese că aceste comisii au propus Plenului Camerei Deputatilor adoptarea cu amendamente a proiectului de lege.

În final, având în vedere art. 1 alin. (5) din Constitutie, se consideră că normele juridice nu există izolat, ci ele trebuie raportate la întreg ansamblu normativ din care fac parte.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere până la data întocmirii prezentului raport.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstitutionalitate, actele depuse la dosar, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozitiile legii criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie si ale art. 1, 10, 15, 16 si 18 din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, să solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate formulată de către Guvern.

Obiectul sesizării de neconstitutionalitate îl constituie Legea pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învătământ.

Prevederile constitutionale considerate ca fiind încălcate prin dispozitiile criticate sunt următoarele:

- Art. 1 alin. (5): „în România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.";

- Art. 16 alin. (1): „Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.";

- Art. 61: „(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate legiuitoare a tării.

(2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputatilor si Senat";

- Art. 138 alin. (2) si (5): „(2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat si pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului. [...]

(5) Nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finantare.";

- Art. 148: „(1) Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferării unor atributii către institutiile comunitare, precum si al exercitării în comun cu celelalte state membre a competentelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege adoptată în sedinta comună a Camerei Deputatilor si Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputatilor si senatorilor.

(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fată de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

(3) Prevederile alineatelor (1) si (2) se aplică, în mod corespunzător, si pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.

(4) Parlamentul, Presedintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului (2).

(5) Guvernul transmite celor două Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu înainte ca acestea să fie supuse aprobării institutiilor Uniunii Europene."

Legea pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învătământ face parte din categoria legilor ordmare.

În aplicarea art. 75 alin. (1) din Constitutie, Senatul este prima Cameră sesizată, legea fiind adoptată potrivit art. 76 alin. (2) din Constitutie, Camera decizională fiind Camera Deputatilor.

Analizând sesizarea Guvernului, Curtea retine că legea criticată reglementează măsuri ce stabilesc cresteri salariale constând în majorarea valorii coeficientului de multiplicare utilizat la stabilirea salariilor de bază pentru functiile didactice si functiile didactice auxiliare din învătământ.

Aceste cresteri salariale suplimentare fată de cele aprobate prin Ordonanta Guvernului nr. 15/2008 reprezintă o măsură de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învătământ, legiuitorul fiind competent să stabilească conditiile si criteriile de acordare a acestora, deoarece potrivit art. 61 alin. (1) din Constitutie „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate legiuitoare a tării".

Faptul că Guvernul nu a sustinut adoptarea amendamentelor la proiectul de lege criticat nu este un motiv de neconstitutionalitate, deoarece legea a fost adoptată de Parlament pentru aprobarea unei ordonante a Guvernului, ordonantă adoptată în baza unei legi de abilitare.

De altfel, Curtea observă că în cursul dezbaterii parlamentare din data de 30 septembrie 2008, reprezentantul Guvernului, ministrul educatiei, cercetării si tineretului, nu s-a opus adoptării, cu amendamente, a proiectului de lege pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008.

În continuare, cu referire la obligativitatea stabilirii sursei de finantare pentru aprobarea cheltuielilor bugetare, prevăzută de art. 138 alin. (5) din Constitutie, Curtea constată că acesta constituie un aspect distinct fată de cel al lipsei fondurilor pentru sustinerea finantării din punct de vedere bugetar. Astfel, prin Decizia nr. 47/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 28 septembrie 1993, Curtea Constitutională a retinut că stabilirea sursei de finantare si insuficienta resurselor financiare din sursa astfel stabilită sunt două aspecte diferite: primul aspect este legat de imperativele art. 138 alin. (5) din Constitutie, iar al doilea nu are caracter constitutional, fiind o problemă exclusiv de oportunitate politică, ce priveste, în esentă, relatiile dintre Parlament si Guvern.

Mai mult, dacă s-ar retine că lipsa precizării exprese a sursei de finantare presupune, implicit, inexistenta sursei de finantare, aceasta ar echivala cu o prezumtie fără suport constitutional, ceea ce este inadmisibil. În jurisprudenta sa, de exemplu, Decizia nr. 515 din 24 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.195 din 14 decembrie 2004, Curtea a statuat că finantarea cheltuielilor bugetare se face din surse financiare alocate în buget, iar majorarea unor cheltuieli se finantează fie prin suplimentarea alocatiilor bugetare din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, fie prin rectificare bugetară, pentru anul bugetar în curs, iar pentru anul următor se înscriu în buget anual.

Reglementarea criticată nu instituie nici discriminări sau privilegii, ci se justifică în mod obiectiv si rezonabil, pentru motive de protectie socială. Prin continutul lor prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) trebuie interpretate în strânsă legătură cu cele ale art. 4 alin. (2) din Constitutie, care determină criteriile nediscriminării. Principiul egalitătii în drepturi, pe de o parte, înseamnă reglementare unitară si tratament nediscriminatoriu pentru situatii identice, iar, pe de altă parte, presupune un drept de diferentiere.

Referitor la sustinerea Guvernului, potrivit căreia legea criticată a fost adoptată cu încălcarea principiului constitutional al bicameralismului Parlamentului României consacrat de art. 61 alin. (2) din Constitutie, prin aceea că modificările de fond aduse proiectului de lege nu au fost supuse dezbaterii Senatului, nu poate fi primită. În dezbaterea unei initiative legislative, Camerele au un drept propriu de decizie asupra acesteia, atât timp cât ambele Camere ale Parlamentului au dezbătut si s-au exprimat cu privire la acelasi continut si la aceeasi formă ale initiativei legislative.

Cât priveste invocarea art. 148 din Constitutie ca motiv de neconstitutionalitate, Curtea constată că, în cazul de fată, actul normativ criticat nu contine dispozitii contrare art. 104 din Tratatul de la Maastricht care, reglementând o anumită disciplină bugetară, impune obligatia de a se evita deficitele publice excesive. Prin urmare, Curtea nu poate retine

Înfrângerea prevederilor constitutionale ale art. 148, deoarece ipoteza prevăzută de acestea este aceea a unei contrarietăti între prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene si legile interne.

În fine, pentru aceste argumente, Curtea constată că legea criticată nu aduce atingere nici prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora „în România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie."

Pentru argumentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) si al art. 147 alin. (2) si (4) din Constitutie, precum si al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) si al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constată că Legea pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învătământ este constitutională.

Definitivă si general obligatorie.

Decizia se comunică presedintelui României, presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si primului-ministru si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 15 octombrie 2008 si la aceasta au participat: loan Vida, presedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Ion Predescu, Puskâs Valentin Zoltân, Tudorel Toader si Augustin Zegrean, judecători.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman

 

ORDONANTE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANTĂ DE URGENTĂ

pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea si functionarea Politiei de Frontieră Române, precum si pentru abrogarea cap. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României

 

Având în vedere:

- necesitatea asigurării, în regim de urgentă, a cadrului legal adecvat reorganizării Politiei de Frontieră Române în perspectiva apropiată a aderării României la Spatiul Schengen, în sensul creării posibilitătii de înfiintare a unor directii teritoriale ale politiei de frontieră, altele decât cele existente, în functie de situatia operativă si de capacitatea acoperirii cu personal si tehnică de supraveghere a diferitelor zone de pe teritoriul României, de specificul activitătii desfăsurate în zona de competentă, de actul de reprezentare în relatia cu statele vecine;

- nevoia de reglementare a activitătii de expertiză desfăsurate de personalul abilitat al Politiei de Frontieră Române în domeniul de activitate specific institutiei, această activitate fiind una desfăsurată si în sprijinul celorlalte structuri ale Ministerului Internelor si Reformei Administrative angrenate în prevenirea si combaterea actului infractional;

- necesitatea asigurării, în regim de urgentă, a cadrului legal pentru functionarea propriei baze de date a Politiei de Frontieră Române, astfel încât aceasta să răspundă noilor proceduri în materie de control la frontieră, asa cum acestea au fost implementate de la data de 1 ianuarie 2007,

tinând seama de faptul că toate aceste elemente constituie situatii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată întrucât vizează interesul public si contribuie la îndeplinirea măsurilor adoptate pe linia securizării frontierei de stat, cerintă fundamentală pentru integrarea României în Spatiul Schengen,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonantă de urgentă.

 

Art. I. - Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea si functionarea Politiei de Frontieră Române, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 29 iunie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 81/2002, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Articolul 1 se modifică si va avea următorul cuprins:

Art. 1. - Politia de Frontieră Română face parte din Ministerul Internelor si Reformei Administrative si este institutia specializată a statului care exercită atributiile ce îi revin cu privire la supravegherea si controlul trecerii frontierei de stat, prevenirea si combaterea migratiei ilegale si a faptelor specifice criminalitătii transfrontaliere săvârsite în zona de competentă, respectarea regimului juridic al frontierei de stat, pasapoartelor si străinilor, asigurarea intereselor statului român pe Dunărea interioară, inclusiv bratul Macin si canalul Sulina situate în afara zonei de frontieră, în zona contiguă si în zona economică exclusivă, respectarea ordinii si linistii publice în zona de competentă, în conditiile legii."

2. La articolul 2, litera a) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,a) zona de competentă - suprafata din teritoriul national constituită din zona de frontieră, suprafata si imobilele aeroporturilor si porturilor situate în interiorul tării, deschise traficului international, Dunărea interioară, bratul Macin si canalul Sulina situate în afara zonei de frontieră, apele maritime interioare si marea teritorială, precum si zona contiguă si zona economică exclusivă ale României, în care Politia de Frontiera Română îsi îndeplineste atributiile prevăzute de lege;".

3. După articolul 3 se introduce un nou articol, articolul 31, cu următorul cuprins:

„Art. 31. - (1) în îndeplinirea atributiilor care îi revin, Politia de Frontieră Română îsi organizează propria bază de date, în care păstrează evidente si înregistrări ale datelor cu caracter personal, precum si alte evidente ale informatiilor culese, potrivit legii.

(2) Scopul organizării si functionării bazei de date prevăzute la alin. (1) constă în sprijinirea actiunilor de supraveghere si control al trecerii frontierei de stat, prevenire si combatere a migratiei ilegale si a faptelor specifice criminalitătii transfrontaliere săvârsite în zona de competentă, respectarea regimului juridic al frontierei de stat, pasapoartelor si străinilor, precum si asigurarea altor interese legitime ale statului român în zonele în care Politia de Frontieră Română îsi desfăsoară atributiile prevăzute de lege.

(3) Baza de date prevăzută la alin. (1) contine următoarele evidente informatizate:

a) informatii ce se transmit de către alte autorităti/persoane politiei de frontieră cu privire la persoane, mijloace de transport, mărfuri si alte bunuri care urmează să fie verificate pe timpul efectuării controlului de trecere a frontierei de stat, în vederea interzicerii intrării sau iesirii în/din România, urmăririi ori efectuării controlului amănuntit;

b) persoane si obiecte date în consemn la frontieră de către Politia de Frontieră Română, conform normelor legale în vigoare;

c) date privind persoane si mijloace de transport cărora nu li se permite intrarea/iesirea în/din tară;

d) specimene de vize si de documente de călătorie;

e) misiuni, actiuni si controale-cadru specifice întreprinse de Politia de Frontieră Română sau în cooperare cu institutii din tară ori din străinătate, precum si evidenta tuturor resurselor materiale, umane si financiare utilizate în scopul prevenirii si combaterii infractionalitătii;

f) evenimente, litigii de frontieră constatate în urma misiunilor, actiunilor, controalelor-cadru;

g) persoane care comit infractiuni descoperite în zona de competentă de către Politia de Frontieră sau în cooperare cu institutii din tară ori din străinătate;

h) cazurile penale instrumentate de către Politia de Frontieră Română potrivit competentelor prevăzute de dispozitiile legale în vigoare;

i) bunuri abandonate descoperite sau confiscate de către Politia de Frontieră Română potrivit competentelor legale;

j) falsuri pentru vize si documente de călătorie;

k) persoanele returnate de alte state;

l) alte evidente necesare desfăsurării activitătilor specifice Politiei de Frontieră Române.

(4) Cu privire la persoane, sunt prelucrate următoarele date si categorii de date:

a) numele si prenumele, numele anterior, pseudonimele sau poreclele care au fost eventual înregistrate separat;

b) sexul;

c) data si locul nasterii;

d) cetătenia;

e) datele din actele de stare civilă;

f) datele din permisul de conducere;

g) caracteristicile fizice/antropometrice h) profesia si locul de muncă;

i) mentiunea că persoanele în cauză sunt înarmate sau nu, după caz;

j) mentiunea că persoanele în cauză sunt violente sau nu, după caz;

k) motivul luării în evidentă;

l) măsura care trebuie luată.

(5) Datele si categoriile de date prevăzute la alin. (4) pot fi comunicate, în conditiile legii, următorilor destinatari:

a) persoanei vizate sau reprezentantului legal al acesteia;

b) institutiilor sau autoritătilor publice, în conditiile în care comunicarea acestora vizează exercitarea prerogativelor de autoritate publică cu care sunt învestite;

c) organismelor similare din alte state, pe baza întelegerilor la care România este parte.

(6) Regulile privind păstrarea, actualizarea si utilizarea bazei de date prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin dispozitie a inspectorului general, cu respectarea dispozitiilor legale privind protectia datelor, precum si a celor pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date."

4. La articolul 12, alineatul (2) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(2) Pentru frontiera cu fiecare stat vecin si la tărmul Mării Negre se organizează si functionează directii teritoriale ale politiei de frontieră."

5. La articolul 21, litera n) se abrogă.

6. La articolul 21, după litera s) se introduce o nouă literă, litera t), cu următorul cuprins:

,,t) efectuează, prin laboratoarele si specialistii proprii acreditati la nivelul Politiei de Frontieră Române, constatări tehnico-stiintifice dispuse conform normelor legale în vigoare."

7. La articolul 24, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 24. - (1) în punctele de trecere a frontierei de stat, în apele de frontieră, pe Dunărea interioară, bratul Macin, canalul Sulina si bratul Tulcea, în apele maritime interioare, marea teritorială, în zona contiguă si în zona economică exclusivă organele de cercetare ale politiei judiciare din cadrul Politiei de Frontieră Române efectuează cercetarea penală pentru orice infractiune care nu este dată în mod obligatoriu în competenta altor organe de cercetare."

8. La articolul 39, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 39. - (1) Personalul Politiei de Frontieră Române se compune din politisti de frontieră, alti functionari publici si personal contractual."

9. La articolul 39, alineatul (41) se abrogă.

10. Articolul 391 se abrogă.

11. La articolul 43, alineatul (2) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(2) Finantarea cheltuielilor publice prevăzute la alin. (1) se asigură integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Internelor si Reformei Administrative."

Art. II. - Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă se abrogă dispozitiile cap. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 30 iunie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 243/2002, cu modificările si completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul internelor si reformei administrative,

Cristian David

p. Presedintele Autoritătii Nationale de Supraveghere a

Prelucrării Datelor cu Caracter Personal,

Florin Negoită

Ministrul afacerilor externe,

Lazăr Comănescu

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 14 octombrie 2008.

Nr. 130.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2.560/2001 al Parlamentului European si al Consiliului din 19 decembrie 2001 privind plătile transfrontaliereîn euro

 

În scopul asigurării aplicării în România a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 2.560/2001 al Parlamentului European si al Consiliului din 19 decembrie 2001 privind plătile transfrontaliere în euro, în temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - În scopul protejării intereselor economice ale consumatorilor, se stabileste cadrul institutional necesar aplicării prevederilor Regulamentului (CE) nr. 2.560/2001 al Parlamentului European si al Consiliului din 19 decembrie 2001 privind plătile transfrontaliere în euro, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 344 din 28 decembrie 2001, denumit în continuare Regulament.

Art. 2. - (1) Se desemnează Autoritatea Natională pentru Protectia Consumatorilor ca autoritate natională responsabilă cu supravegherea respectării aplicării Regulamentului în relatia dintre institutii, asa cum sunt definite în acest Regulament si consumatori, asa cum sunt acestia definiti în Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Autoritatea Natională pentru Protectia Consumatorilor va informa Comisia Europeană asupra desemnării sale ca autoritate responsabilă potrivit alin. (1).

Art. 3. - Constituie contraventii următoarele fapte si se sanctionează după cum urmează:

a) nerespectarea de către institutii a obligatiilor prevăzute la art. 3 din Regulament, referitoare la nivelul taxelor percepute pentru plăti corespondente în euro, cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei;

b) nerespectarea de către institutii a obligatiilor prevăzute la art. 4 din Regulament, referitoare la informarea prealabilă a clientilor cu privire la natura si cuantumul taxelor percepute, cu amendă de la 6.000 lei la 8.000 lei;

c) neîndeplinirea obligatiei de informare cu privire la taxele suplimentare, conform art. 5 alin. (2) din Regulament, cu amendă de la 6.000 lei la 8.000 lei;

d) nerespectarea de către institutii a obligatiei de comunicare a datelor si a elementelor prevăzute la art. 5 alin. (1), (3) si (4) din Regulament, cu amendă de la 5.000 lei la 7.000 lei.

Art. 4. - Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevăzute la art. 3 se fac de către reprezentantii împuterniciti ai Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor.

Art. 5. - Contraventiilor prevăzute la art. 3 le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 6. - Prezenta hotărâre intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul pentru întreprinderi mici si mijlocii,

comert, turism si profesii liberale,

Ovidiu Ioan Silaghi

Presedintele Autoritătii pentru Protectia Consumatorilor,

Dan Vlaicu

Departamentul pentru Afaceri Europene,

Aurel Ciobanu-Dordea,

secretar de stat

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 1 octombrie 2008.

Nr. 1.232.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind schimbarea unitătii de administrare a unor imobile aflate în domeniul public al statului si pentru trecerea unor constructii din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia, în vederea scoaterii din functiune si demolării acestora

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 112/2000 pentru reglementarea procesului de scoatere din functiune, casare si valorificare a activelor corporale care alcătuiesc domeniul public al statului si al unitătilor administrativ-teritoriale, aprobată prin Legea nr. 246/2001,

tinând seama de prevederile art. 2 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniului public al statului, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă schimbarea unitătii de administrare a 3 imobile aflate în domeniul public al statului, situate în judetul Dâmbovita, înregistrate la pozitiile M.E.F. nr. 101.191, 101.192 si 101.193 din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniului public al statului, cu modificările si completările ulterioare, conform datelor prevăzute în anexa nr. 1.

Art. 2. - (1) Se aprobă trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia a unor constructii aflate în administrarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative, situate în comuna Gura Ocnitei, satul Ochiuri, judetul Dâmbovita, identificate potrivit anexei nr. 2.

(2) Trecerea în domeniul privat al statului a constructiilor prevăzute la alin. (1) se face în vederea scoaterii din functiune si demolării acestora.

Art. 3. - După scoaterea din functiune si demolarea constructiilor, Ministerul Internelor si Reformei Administrative îsi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenta cantitativ-valorică.

Art. 4. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul internelor si reformei administrative,

Liviu Radu,

secretar de stat

Ministrul dezvoltării, lucrărilor publice si locuintelor,

László Borbély

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 1 octombrie 2008.

Nr. 1.233.

 

ANEXA Nr. 1

 

Adresa imobilului

Cod de clasificare

Denumirea

Ordonatorul tertiar de

credite care a predat

imobilul

Ordonatorul tertiar de

credite care a preluat

imobilul

Numărul de

înregistrare al

imobilului la M.E.F.

Judetul Dâmbovita, localitatea Gura Ocnitei

8.29.10

45-254

U.M.0705 Târgoviste

U.M. 0930 Ochiuri

101.191

Judetul Dâmbovita, localitatea Răzvad

8.29.10

45-256

U.M.0705 Târgoviste

U.M. 0930 Ochiuri

101.192

Judetul Dâmbovita, localitatea Ocnita

8.29.10

45-257

U.M.0705 Târgoviste

U.M. 0930 Ochiuri

101.193

 

ANEXA Nr. 2

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale constructiilor aflate în administrarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative care se transmit din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia

 

Adresa

Persoana juridică care administrează imobilul

Caracteristicile tehnice ale constructiei

Numărul atribuit de M.E.F.

Judetul Dâmbovita,

comuna Gura Ocnitei,

satul Ochiuri

Ministerul Internelor si

Reformei Administrative

 

 

 

 

101.191

(partial)

Pavilion 27 - siloz

 

(45-254-27)

Suprafata construită

Suprafata desfăsurată

Valoarea contabilă

= 25,00 m2

= 25,00 m2

= 2.564,00 lei

 

 

 

Pavilion 34 – fanar

 

(45-254-34)

Suprafata construită

Suprafata desfăsurată

Valoarea contabilă

= 88,00 m2

= 88,00 m2

= 13.332,70 lei

 

 

 

Pavilion 36 – seră

 

(45-254-36)

Suprafata construită

Suprafata desfăsurată

Valoarea contabilă

= 43,75 m2

= 43,75 m2

= 6.225,40 lei

 

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind schimbarea titularului dreptului de administrare a unui imobil

 

În temeiul art.108 din Constitutia României, republicată, si al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă transmiterea imobilului, format din constructie si terenul aferent, proprietate publică a statului, identificat potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din administrarea Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Muncă în administrarea

Agentiei Municipale pentru Ocuparea Fortei de Muncă Bucuresti.

 

Art. 2. - Predarea-preluarea imobilului prevăzut la art. 1 se face pe bază de protocol de predare-preluare, încheiat între părtile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul muncii, familiei si egalitătii de sanse,

Mariana Câmpeanu

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 14 octombrie 2008.

Nr. 1.302.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilului proprietate publică a statului ce face obiectul schimbării titularului dreptului de administrare

 

Adresa imobilului care se

transmite

Persoana juridică de la care se

transmite imobilul

Persoana juridică la care se

transmite imobilul

Caracteristici tehnice

ale imobilului care se transmite

Municipiul Bucuresti,

str. Lucretiu Pătrăscanu nr. 10,

sectorul 3

Cod 8.29.06

Nr. M.E.F. 34.053

Agentia Natională pentru Ocuparea Fortei de Muncă

Agentia Municipală pentru Ocuparea Fortei de Muncă

Bucuresti

1. Clădire corp C:

- regim de înăltime = S+P+9E

- aria construită = 260 m2

- aria construită desfăsurată = 3.667 m2

2. Terenul aferent constructiei = 350 m2

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2008, pentru finantarea lucrărilor de extindere a retelelor de alimentare cu energie electrică si de racordare a locuintelor reconstruite/strămutate din unele localităti afectate de calamitătile naturale produse în judetele Botosani, Iasi si Suceava

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 30 alin. (2) si (3) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă suplimentarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2008, cu suma de 2.583 mii lei, din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2008, si alocarea acesteia bugetelor locale ale unor unităti administrativ-teritoriale, potrivit anexei care face parte din prezenta hotărâre, pentru finantarea lucrărilor de extindere a retelelor de alimentare cu energie electrică si de racordare a locuintelor reconstruite/strămutate din unele localităti afectate de calamitătile naturale produse în judetele Botosani, Iasi si Suceava.

Art. 2. - (1) Ordonatorii principali de credite răspund de modul de utilizare a sumei alocate potrivit prevederilor art. 1, în conformitate cu dispozitiile legale.

(2) Elaborarea documentatiilor tehnico-economice si executarea lucrărilor se vor contracta de către ordonatorii principali de credite, avându-se în vedere prevederile art. 122 lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările si completările ulterioare.

(3) Până la avizarea documentatiilor tehnico-economice, potrivit legii, se aprobă deschiderea finantării si începerea executiei lucrărilor pe bază de liste de lucrări estimate cantitativ si valoric.

(4) Decontarea lucrărilor executate se va face pe baza situatiilor de lucrări executate si însusite de către beneficiar.

Art. 3. - Ministerul Economiei si Finantelor este autorizat să introducă modificările corespunzătoare în volumul si în structura bugetului de stat pe anul 2008.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul internelor si reformei administrative,

Cristian David

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 14 octombrie 2008.

Nr. 1.313.

 

ANEXA

 

REPARTIZAREA

sumelor alocate pentru finantarea lucrărilor de extindere a retelelor de alimentare cu energie electrică si de racordare a locuintelor reconstruite/strămutate din unele localităti afectate de calamitătile naturale produse în judetele Botosani, Iasi si Suceava

 

Nr. crt.

Judetul

Numărul de locuinte pentru care se realizează extinderea retelelor de alimentare cu energie electrică si se efectuează bransamentele

Totalul sumelor alocate

- mii lei -

 

Total general, din care:

349

2.583,00

1.0

Botosani - total, din care:

194

1.071,00

1.1

Municipiul Botosani

1

16,00

1.2

Comuna Cotusca

2

27,00

1.3

Comuna Hudesti

31

99,00

1.4

Comuna Mihăileni

1

5,00

1.5

Comuna Mitoc

1

8,00

1.6

Comuna Rădăuti-Prut

149

700,00

1.7

Comuna Ripiceni

5

209,00

1.8

Comuna Vorona

4

7,00

2.0

lasi - total, din care:

32

301,00

2.1

Orasul Hârlău

1

8,00

2.2

Orasul Târgu Frumos

14

35,00

2.3

Comuna Costesti

1

2,00

2.4

Comuna Mogosesti-Siret

14

247,00

2.5

Comuna Răchiteni

1

7,00

2.6

Comuna Vânători

1

2,00

3.0

Suceava - total, din care:

123

1.211,00

3.1

Municipiul Fălticeni

3

9,00

3.2

Orasul Siret

1

51,00

3.3

Orasul Dolhasca

9

82,00

3.4

Orasul Liteni

3

15,00

3.5

Orasul Milisăuti

3

95,00

3.6

Comuna Berchisesti

1

2,00

3.7

Comuna Bilca

4

22,00

3.8

Comuna Brodina

6

40,00

3.9

Comuna Ciprian Porumbescu

4

12,00

3.10

Comuna Comănesti

1

2,00

3.11

Comuna Cornu Luncii

3

10,00

3.12

Comuna Frătăutii Noi

2

43,00

3.13

Comuna Frătăutii Vechi

1

12,00

3.14

Comuna Grămesti

2

23,00

3.15

Comuna Grănicesti

1

2,00

3.16

Comuna Horodniceni

3

15,00

3.17

Comuna laslovăt

4

107,00

3.18

Comuna Marginea

1

62,00

3.19

Comuna Moara

2

4,00

3.20

Comuna Moldovita

15

35,00

3.21

Comuna Pătrăuti

1

32,00

3.22

Comuna Putna

4

6,00

3.23

Comuna Straja

1

41,00

3.24

Comuna Stroiesti

1

2,00

3.25

Comuna Sucevita

5

33,00

3.26

Comuna Todiresti

11

129,00

3.27

Comuna Ulma

12

160,00

3.28

Comuna Valea Moldovei

7

37,00

3.29

Comuna Vama

2

23,00

3.30

Comuna Vicovu de Jos

6

48,00

3.31

Comuna Voitinel

4

57,00

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2008, pentru finantarea lucrărilor de forare si de echipare a forajelor destinate alimentării cu apă a locuintelor reconstruite/strămutate ca urmare a calamitătilor naturale produse în comuna Mogosesti-Siret, judetul Iasi

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 30 alin. (2) si (3) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă suplimentarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2008, cu suma de 1.010 mii lei, din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2008, si alocarea acesteia bugetului local al comunei Mogosesti-Siret din judetul Iasi pentru finantarea lucrărilor de forare si de echipare a forajelor destinate alimentării cu apă a locuintelor reconstruite/strămutate ca urmare a calamitătilor naturale produse la sfârsitul lunii iulie 2008.

Art. 2. - (1) Ordonatorul principal de credite răspunde de modul utilizare a sumei alocate potrivit prevederilor art. 1, în conformitate cu dispozitiile legale.

(2) Elaborarea documentatiilor tehnico-economice si executarea lucrărilor se vor contracta de către ordonatorii principali de credite, avându-se în vedere prevederile art. 122 lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările si completările ulterioare.

(3) Până la avizarea documentatiilor tehnico-economice, potrivit legii, se aprobă deschiderea finantării si începerea executiei lucrărilor pe bază de liste de lucrări estimate cantitativ si valoric.

(4) Decontarea lucrărilor executate se va face pe baza situatiilor de lucrări executate si însusite de către beneficiar.

Art. 3. - Ministerul Economiei si Finantelor este autorizat să introducă modificările corespunzătoare în volumul si în structura bugetului de stat pe anul 2008.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul internelor si reformei administrative,

Cristian David

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 14 octombrie 2008.

Nr. 1.314.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2008, pentru judetele Cluj, Covasna, Sălaj si Vrancea

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 30 alin. (2) si (3) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă suplimentarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2008, cu suma de 6.339 mii lei, pentru judetele Cluj, Covasna, Sălaj si Vrancea, din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2008, si alocarea acesteia bugetelor locale ale unor unităti administrativ-teritoriale, potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru finantarea unor obiective de infrastructură de interes local.

Art. 2. - Ordonatorii principali de credite răspund de modul de utilizare a sumei alocate potrivit prevederilor art. 1, în conformitate cu dispozitiile legale.

Art. 3. - Ministerul Economiei si Finantelor este autorizat să introducă modificările corespunzătoare în volumul si în structura bugetului de stat pe anul 2008.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul internelor si reformei administrative,

Cristian David

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 14 octombrie 2008.

Nr. 1.315.

 

ANEXA

 

REPARTIZAREA

sumei alocate din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2008, pentru judetele Cluj, Covasna, Sălaj si Vrancea

 

Nr. crt.

Unitatea administrativ-teritorială

Denumirea obiectivului

Suma alocată

- mii lei -

Judetul Cluj, din care

639

1

Comuna Chiuiesti

Refacerea drumului comunal DC 8, altor drumuri de interes local, pod, podete

639

Judetul Covasna, din care

1.000

2

Comuna Comandau

Refacerea drumului comunal DC 14

1.000

Judetul Sălaj

3.700

3

Bugetul propriu al judetului

Stabilizarea versantului adiacent drumului judetean DJ 108 F si reabilitarea drumului Sărmăsag - Chiesd

1.500

4

Comuna Chiesd

Reabilitarea unor obiective de infrastructură de interes local

2.200

Judetul Vrancea

1.000

5

Comuna Dumitresti

Refacere si reabilitare de drumuri comunale, sătesti, străzi, ulite, alte drumuri de interes local

1.000

TOTAL:

6.339

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind alocarea unei sume din Fondul de interventie la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2008, pentru înlăturarea efectelor calamitătilor naturale produse în judetul Maramures

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 30 alin. (4) si (5) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă alocarea sumei de 1.950 mii lei din Fondul de interventie la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2008, bugetului local al orasului Viseu de Sus, judetul Maramures, pentru înlăturarea efectelor calamitătilor naturale produse în judetul Maramures, în vederea refacerii podului peste râul Vaser.

Art. 2. - Pentru asigurarea fondurilor necesare finantării lucrărilor prevăzute la art. 1 se suplimentează cu suma de 1.950 mii lei Fondul de interventie la dispozitia Guvernului din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2008.

Art. 3. - Ordonatorul principal de credite răspunde de modul de utilizare, în conformitate cu dispozitiile legale, a sumei alocate potrivit prevederilor art.1.

Art. 4. - Ministerul Economiei si Finantelor este autorizat să introducă modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat pe anul 2008.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul internelor si reformei administrative,

Cristian David

Ministrul economiei si finantelor,

Varujan Vosganian

 

Bucuresti, 14 octombrie 2008.

Nr. 1.316.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERULAGRICULTURII SI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

privind modificarea anexei nr. 1 la Ordinul ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 430/2008 pentru aprobarea tipurilor de investitii si a plafoanelor maxime ale creditelor ce se acordă în anul 2008, în conditiile Legii nr. 231/2005 privind  stimularea investitiilor în agricultură, industrie alimentară, silvicultură, piscicultura, precum si în activităti nonagricole

 

Având în vedere Referatul nr. 79.062 din 22 septembrie 2008 al Directiei generale dezvoltare rurală -Autoritatea de management pentru Programul National de Dezvoltare Rurală,

în baza prevederilor art. 7 si ale art. 13 alin. (3) din Legea nr. 231/2005 privind stimularea investitiilor în agricultură, industrie alimentară, silvicultură, piscicultura, precum si în activităti nonagricole, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 13 si 14 din Hotărârea Guvernului nr. 934/2005 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 231/2005 privind stimularea investitiilor în agricultură, cu modificările si completările ulterioare,

potrivit prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 72/2008 privind autorizarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale pentru încheierea de angajamente legale interne în anul 2008, în vederea asigurării unor măsuri financiare pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 231/2005 privind stimularea investitiilor în agricultură, industrie alimentară, silvicultură, piscicultura, precum si în activităti nonagricole,

în temeiul art. 7 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 385/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale,

ministrul agriculturii si dezvoltării rurale emite prezentul ordin.

Art. I. -Anexa nr. 1 la Ordinul ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 430/2008 pentru aprobarea tipurilor de investitii si a plafoanelor maxime ale creditelor ce se acordă în anul 2008, în conditiile Legii nr. 231/2005 privind stimularea investitiilor în agricultură, industrie alimentară, silvicultură, piscicultura, precum si în activităti nonagricole, cu completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 7 iulie 2008, se modifică si se înlocuieste cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul agriculturii si dezvoltării rurale,

Gheorghe Albu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 1 octombrie 2008.

Nr. 610.

 

ANEXA

(Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 430/2008)

 

TIPURILE DE INVESTITII

din Programul National de Dezvoltare Rurală/Programul Operational pentru Pescuit si valorile maxime de creditare pentru anul 2008, acordate în conditiile Legii nr. 231/2005 privind stimularea investitiilor în agricultură, industrie alimentară, silvicultură, piscicultura, precum si în activităti nonagricole, cu modificările si completările ulterioare

 

 

Obiectivul de investitii

Plafonul maxim de creditare pentru un beneficiar

- echivalent în lei -

1.

Măsura 121 PNDR - „Modernizarea exploatatiilor agricole", cu exceptia achizitiilor independente*) de masini, echipamente si utilaje agricole

1.000.000 euro - pentru toti beneficiarii, cu exceptia formelor asociative

si

2.000.000 euro - pentru formele asociative constituite conform legislatiei în vigoare

2.

Măsura 123 PNDR - „Cresterea valorii adăugate a produselor agricole si forestiere" (cu exceptia sectoarelor care primesc sprijin prin schemele de ajutor de stat aferente măsurii 123, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 211/2008 privind aprobarea schemelor de ajutor de stat „Stimularea IMM-urilor care procesează produse agricole în vederea obtinerii unor produse alimentare, altele decât cele prevăzute în anexa 1 la Tratatul CE, precum si a celor care desfăsoară activităti de procesare a produselor agricole în vederea obtinerii si utilizării surselor de energie regenerabilă si a bidcombustibililor" si „Stimularea microîntreprinderilo'rdin domeniul prelucrării primare a produselor forestiere, lemnoase si nelemnoase", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 4 aprilie 2008)

2.000.000 euro - pentru toti beneficiarii, cu exceptia formelor asociative

si

3.000.000 euro - pentru formele asociative constituite conform legislatiei în vigoare

3.

Investitii productive în acvacultura - măsura 2.1 - POP

500.000 euro

4.

Investitii în procesarea si comercializarea pestelui - măsura 2.8 - POP

500.000 euro

 

*) Achizitiile independente nu prevăd si constructii.

 

MINISTERUL MEDIULUI SIDEZVOLTĂRII DURABILE

 

ORDIN

pentru aprobarea Ghidului privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice – GASC

 

Având în vedere prevederile Strategiei nationale a României privind schimbările climatice - 2005-2007, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 645/2005, si ale Planului national de actiune privind schimbările climatice (PNASC), aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.877/2005,

în temeiul prevederilor art. 4 pct. 9 si ale art. 5 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 368/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Mediului si Dezvoltării Durabile, cu completările ulterioare,

ministrul mediului si dezvoltării durabile emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Ghidul privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice - GASC, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul mediului si dezvoltării durabile,

Lucia Ana Varga,

secretar de stat

 

Bucuresti, 29 septembrie 2008.

Nr. 1.170.

 

ANEXĂ

 

GHID

privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice – GASC

 

1. Context si obiective

Încălzirea globală implică în prezent două probleme majore pentru omenire: pe de o parte, necesitatea reducerii drastice a emisiilor de gaze cu efect de seră, în vederea stabilizării nivelului concentratiei acestor gaze în atmosferă, care să împiedice influenta antropică asupra sistemului climatic si să dea posibilitatea ecosistemelor naturale să se adapteze în mod natural, iar pe de altă parte, necesitatea adaptării la efectele schimbărilor climatice, avându-se în vedere că aceste efecte sunt deja vizibile si inevitabile din cauza inertiei sistemului climatic, indiferent de rezultatul actiunilor de reducere a emisiilor.

În pofida tuturor eforturilor globale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, temperatura medie globală va continua să crească în perioada următoare, fiind necesare măsuri cât mai urgente de adaptare la efectele schimbărilor climatice. Cel de-al 4-lea Raport global de evaluare a schimbărilor climatice (AR4) pregătit de IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change) prezintă în mod cuprinzător ultimele rezultate si observatii stiintifice cu privire la cauzele schimbărilor climatice si la impactul pe termen scurt, mediu si lung al acestora (http://www.ipcc.ch). În cadrul raportului au fost, de asemenea, analizate diferite optiuni privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice si reducerea emisiilor, inclusiv interdependentele specifice unei dezvoltări durabile a societătii, avându-se în vedere aspectele socioeconomice si stiintifice relevante pe termen lung.

Întrucât reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră într-un orizont de timp apropiat nu implică o atenuare a fenomenului de încălzire globală, adaptarea ia efectele schimbărilor climatice trebuie să reprezinte un element important al politicii nationale.

Avându-se în vedere lipsa măsurilor concrete privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice la nivel international si necesitatea luării unor măsuri urgente, a fost demarată, la nivel european, prima initiativă politică în domeniul adaptării la efectele schimbărilor climatice, prin adoptarea de către Comisia Europeană (CE) la 29 iunie 2007 a documentului „Cartea verde privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice în Europa - optiuni pentru actiuni UE". Ulterior, CE a lansat dezbaterea publică a documentului respectiv, proces consultativ la care a participat si România. Cartea verde se bazează pe rezultatele cercetărilor întreprinse în cadrul Programului european privind schimbările climatice (ECCP). Documentul evidentiază necesitatea pregătirii unui cadru coerent privind adaptarea, cadru ce va permite derularea unor actiuni de adaptare mai putin costisitoare, comparativ cu măsurile neplanificate de răspuns la efectele schimbărilor climatice. Procesul de adaptare necesită actiuni la toate nivelurile: local, regional, national si international, în luna mai 2008, CE a organizat o consultare cu factorii implicati în vederea elaborării cât mai urgente a unei „Cărtii albe" privind adaptarea, document care va contine actiuni concrete ce vor trebui aplicate la nivelul fiecărui stat.

Avându-se în vedere actiunile la nivel international si european, a apărut si în România necesitatea elaborării si promovării Ghidului privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice, identificată si în Strategia natională si în Planul national de actiune privind schimbările climatice, adoptate în 2005. În vederea elaborării acestui document, a fost înfiintat un grup de lucru interministerial privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice, cuprinzând reprezentanti din toate sectoarele de activitate vulnerabile la efectele schimbărilor climatice.

Impactul schimbărilor climatice a fost analizat la nivel national, regional si local, iar adoptarea măsurilor de răspuns identificate ca urmare a acestei analize trebuie integrate în politicile de dezvoltare la nivel national, pe baza principiilor solidaritătii si coeziunii sociale.

Adaptarea reprezintă un proces complex, tinându-se seama de variabilitatea efectelor de la o regiune la alta, depinzând de expunere, vulnerabilitate fizică, gradul de dezvoltare socioeconomică, capacitatea de adaptare naturală si umană, serviciile de sănătate si mecanismele de supraveghere a dezastrelor.

Obiectivul Ghidului este reprezentat de cresterea capacitătii de adaptare a României la efectele actuale si potentiale ale schimbărilor climatice, prin:

• monitorizarea impactului provocat de schimbările climatice, precum si a vulnerabilitătii socioeconomice asociate;

• integrarea măsurilor de adaptare la efectele schimbărilor climatice în strategiile si politicile de dezvoltare sectorială si armonizarea lor intersectorială;

• identificarea măsurilor speciale privind adaptarea sectoarelor critice din punctul de vedere al vulnerabilitătii la schimbările climatice.

Scopul Ghidului este reprezentat de identificarea, în functie de resursele economice existente, a măsurilor necesare pentru a limita efectele negative prognozate prin scenariile climatice, estimate pe un orizont de timp mediu si lung (decenii). Măsurile identificate vor fi implementate prin colaborarea cu autoritătile locale si prin asigurarea asistentei tehnice corespunzătoare.

Datorită inertiei sistemului climatic, efectele deciziilor si actiunilor adoptate în prezent se vor concretiza într-un orizont de timp mediu si lung. Ghidul doreste să asigure o întelegere mai bună a impactului anticipat al schimbărilor climatice până în anul 2030, prin analiza evolutiei estimate a factorilor climatici pe termen lung, a scenariilor de dezvoltare economică si a particularitătilor sistemelor naturale, în anumite limite de incertitudine identificate.

În absenta unei strategii efective privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice, există posibilitatea ca România să se confrunte cu situatia adoptării în viitor a unor măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice cu costuri de implementare mai ridicate si cu o eficacitate necorespunzătoare din punct de vedere economic si social. Prin urmare, este necesar ca în cazul unor efecte estimate cu un grad ridicat de certitudine, implementarea măsurilor să se realizeze în timpul cel mai scurt. Astfel de actiuni au fost prezentate si adoptate prin Strategia natională a României privind schimbările climatice pentru perioada 2005-2007, document care este în prezent în proces de actualizare la Ministerul Mediului si Dezvoltării Durabile.

Tinându-se cont de rolul important al autoritătilor centrale si locale în identificarea si aplicarea măsurilor de adaptare la nivel national si, respectiv, local, se consideră necesare cresterea nivelului de constientizare a autoritătilor si a publicului si modificarea corespunzătoare a comportamentului operatorilor economici si a populatiei.

Concepte-cheie:

Impactul schimbărilor climatice - efectele schimbărilor climatice asupra sistemelor naturale si antropice. Trebuie diferentiate efectele potentiale si cele reziduale în cazul implementării unor măsuri de adaptare.

Impact potential - efectele care apar în urma schimbărilor climatice în viitor, fără a se lua în considerare măsurile de adaptare.

Impact rezidual- efectele schimbărilor climatice ce pot apărea după realizarea măsurilor de adaptare.

Capacitatea de adaptare - totalitatea instrumentelor, resurselor si structurilor institutionale necesare implementării în mod eficient a măsurilor de adaptare.

Vulnerabilitate - impactul negativ al schimbărilor climatice, inclusiv al variabilitătii climatice si al evenimentelor meteorologice extreme asupra sistemelor naturale si antropice. Vulnerabilitatea depinde de tipul, amplitudinea si rata variabilitătii climatice la care un sistem este expus, precum si de posibilitatea lui de adaptare.

Adaptarea - abilitatea sistemelor naturale si antropice de a răspunde efectelor schimbărilor climatice, incluzând variabilitatea climatică si fenomenele meteorologice extreme, pentru a reduce potentialele pagube, a profita de oportunităti sau a face fată consecintelor schimbărilor climatice. Se pot distinge mai multe tipuri de adaptare: anticipativă si reactivă, privată si publică, autonomă si planificată.

2. Scenarii ale schimbărilor climatice

2.1. Schimbări climatice la nivel global si european

încălzirea globală este un fenomen unanim acceptat de comunitatea stiintifică internatională, fiind deja evidentiat de analiza datelor observationale pe perioade lungi de timp. Simulările realizate cu ajutorul modelelor climatice globale au indicat faptul că principalii factori care determină acest fenomen sunt atât naturali (variatii în radiatia solară si în activitatea vulcanică), cât si antropogeni (schimbări în compozitia atmosferei din cauza activitătilor umane). Numai efectul cumulat al celor 2 factori poate explica schimbările observate în temperatura medie globală în ultimii 150 de ani. Cresterea concentratiei gazelor cu efect de seră în atmosferă, în mod special a dioxidului de carbon, a fost cauza principală a încălzirii pronuntate din ultimii 50 de ani ai secolului XX, 0,13°C, de aproximativ două ori valoarea din ultimii 100 de ani, asa cum este prezentat în AR4 al IPCC (http://www.ipcc.ch). Toate concluziile la nivel global, prezentate în cele ce urmează, provin dinAR4al IPCC.

Temperatura medie globală a aerului a crescut cu aproximativ 0,74°C în ultimii 100 de ani (1906-2005) comparativ cu 0,6°C în perioada 1901-2000. 11 din ultimii 12 ani au fost cei mai caizi din sirul de date înregistrate după anul 1850.

Clima Europei a înregistrat o încălzire de aproximativ un grad C în ultimul secol, mai ridicată decât media globală. Cantitătile de precipitatii au crescut considerabil în nordul Europei, în timp ce în sudul continentului perioadele de secetă au devenit din ce în ce mai frecvente. Temperaturile extreme înregistrate recent, cum ar fi valul de caniculă din vara anului 2003 si mai ales cel din 2007, au fost relationate cu cresterea observată a frecventei fenomenelor extreme din ultimele decenii, ca o consecintă a efectelor schimbărilor climatice. Desi fenomenele meteorologice singulare nu pot fi atribuite unei singure cauze, analizele statistice au arătat faptul că riscul aparitiei unor astfel de fenomene a crescut considerabil din cauza efectelor schimbărilor climatice.

Zonele cele mai vulnerabile din Europa au fost identificate în AR4 al IPCC, după cum urmează:

• Europa de Sud si întregul bazin mediteranean înregistrează un deficit de apă ca urmare a cresterii temperaturii si a reducerii cantitătii de precipitatii;

• zonele montane, în special Alpii, cu probleme în regimul de curgere a apelor ca o consecintă a topirii stratului de zăpadă si de diminuare a volumului ghetarilor;

• regiunile costiere, datorită cresterii nivelului mării si riscului evenimentelor meteorologice extreme;

• văile inundabile dens populate, din cauza riscului evenimentelor meteorologice extreme, precipitatii abundente si viituri, care provoacă daune majore zonelor construite si infrastructurii.

Scenariile climatice realizate cu diferite modele climatice globale au prognozat o crestere a temperaturii medii globale până la sfârsitul secolului XXI (2090-2099) fată de perioada 1980-1990 între 1,8°C si 4,0°C, în functie de scenariul privind emisiile de gaze cu efect de seră considerat. Datorită inertiei sistemului climatic, încălzirea globală va continua să evolueze în pofida aplicării imediate a unor măsuri de reducere a emisiilor, dar cresterea temperaturii va fi limitată în functie de nivelul de reducere aplicat. Este „foarte probabil" (probabilitate mai mare de 90%) ca precipitatiile să devină mai abundente la latitudini înalte si este „probabil" (probabilitate mai mare de 66%) ca acestea să se diminueze în cea mai mare parte a regiunilor subtropicale. Configuratia acestor schimbări este similară cu cea observată în cursul secolului XX. Este „foarte probabil" ca

tendinta de crestere a valorilor temperaturilor maxime extreme si de crestere a frecventei valurilor de căldură să continue.

2.2. Schimbări climatice în România

Clima României este influentată de pozitia pe glob (străbătută de paralela de 45° latitudine nordică), precum si de pozitia sa geografică pe continent. Aceste particularităti conferă climei din România un caracter temperat continental. Desi extinderea teritoriului tării pe latitudine (5°) este mai mică decât cea pe longitudine (10°), există diferentieri mai mari între sudul si nordul tării în ceea ce priveste temperatura, decât între vest si est. Dacă temperatura medie anuală în sudul tării se ridică la circa 11°C, în nordul tării, la altitudini comparabile, valorile acestui parametru sunt mai coborâte cu circa 3°C.

Temperatura aerului

Fată de cresterea temperaturii medii anuale globale de 0,6°C în perioada 1901-2000, în România media anuală a înregistrat o crestere de doar 0,3°C. În perioada 1901-2006 cresterea a fost de 0,5°C fată de 0,74°C la nivel global (1906-2005).

Au existat însă diferentieri regionale: o încălzire mai pronuntată în sudul si estul tării (ajungând până la 0,8°C la statiile Bucuresti-Filaret, Constanta si Roman) si nesemnificativă în regiunile intracarpatice, cu exceptia statiei Baia Mare, unde efectul activitătii antropogene locale a condus la o încălzire de 0,7°C(figura 1).

 

După anul 1961 această încălzire a fost mai pronuntată si a cuprins aproape toată tara. Similar cu situatia înregistrată la nivel global, s-au evidentiat schimbări în regimul unor evenimente extreme (pe baza analizei datelor de la mai multe statii meteorologice):

• cresterea frecventei anuale a zilelor tropicale (maxima zilnică > 30°C) si descresterea frecventei anuale a zilelor de iarnă (maxima zilnică < 0°C).

• cresterea semnificativă a mediei temperaturii minime de vară si a mediei temperaturii maxime de iarnă si vară (până la 2°C în sud si sud-est în vară).

Precipitatii

Din punct de vedere pluviometric, în perioada 1901-2000, la cele 14 statii cu siruri lungi de observatie s-a evidentiat o tendintă generală de scădere a cantitătilor anuale de precipitatii. Din analiza sirurilor scurte de la mai multe statii meteorologice s-a evidentiat o intensificare a fenomenului de secetă în sudul tării după anul 1960. În concordantă cu acest rezultat s-a identificat o crestere a duratei maxime a intervalelor fără precipitatii în sud-vest (iarna) si vest (vara).

 

Figura 2. Cantitatea medio anuala de precipitatii în România 1900-2000 (ANM. 2007)

Ca urmare a unei încălziri mai pronuntate în timpul verii în sud-estul tării, cumulată cu o tendintă spre deficit mai pronuntată, a avut loc o intensificare a fenomenului de aridizare în această regiune. Pentru anumite regiuni, în perioada 1946- 1999, a avut loc o crestere a frecventei anuale a zilelor foarte ploioase (cele mai mari 12% cantităti zilnice) si extrem de ploioase (cele mai mari 4% cantităti zilnice). În ultimii 8 ani (2000-2007) s-au înregistrat la nivelul României două evenimente pluviometrice extreme opuse (seceta din anii 2000 si 2007 si inundatiile din 2005). În anul 2007 a fost înregistrat un eveniment termic extrem, iarna 2006-2007 fiind cea mai caldă iarnă de când există măsurători observationale în România (figura 3), când abateri pronuntate ale temperaturii maxime/minime fată de regimul mediu multianual au persistat pe perioade lungi de timp.

 

Temperatura medie a aerului din timpul iernii media pe tara

 

Figura 3. Media pe tară a temperaturii din timpul iernii (14 statii) în perioada 1901-2007

 

Cele mai lungi intervale secetoase înregistrate în secolul XX au avut câte un an de culminatie: 1904, 1946, 1990. Zona cea mai afectată de seceta hidrologică din România în ultimele decenii ale secolului XX si începutul secolului XXI a fost sudul tării, cu aspecte excesive pentru Oltenia.

Analiza variatiei multianuale a precipitatiilor anuale pe teritoriul României indică aparitia după anul 1980 a unei serii de ani secetosi, datorată diminuării cantitătilor de precipitatii, coroborată cu tendinta de crestere a temperaturii medii anuale, în special în Câmpia Română si în Podisul Bârladului. Diminuarea volumului de precipitatii din ultimii ani a condus la scăderea exagerată a debitelor pe majoritatea râurilor tării si, în special, în sudul si sud-estul României, în contextul unei actiuni conjugate a unui complex de factori, si anume:

• scăderea cantitătilor anuale de precipitatii după anul 1980;

• cresterea temperaturii medii anuale a aerului, care a determinat intensificarea evaporatiei si evapotranspiratiei;

• scăderea nivelurilor apelor freatice din luncile si terasele râurilor, cu implicatii negative asupra alimentării acestora în sezoanele lipsite de precipitatii;

• frecventa si durata mare a fenomenelor de secare a râurilor cu bazine de receptie mai mici de 500 km2.

Aceste rezultate confirmă una dintre concluziile AR4 al IPCC, conform căreia s-a evidentiat o crestere a frecventei si intensitătii fenomenelelor meteorologice extreme ca urmare a intensificării fenomenului de încălzire globală.

Din analiza altor fenomene, cum ar fi cele din sezonul rece, s-a constatat o crestere semnificativă, în majoritatea regiunilor tării, a frecventei anuale a zilelor cu brumă, fenomen cu influentă negativă asupra culturilor agricole. Numărul de zile cu strat de zăpadă a avut, de asemenea, o tendintă de scădere, în concordantă cu tendinta de încălzire din timpul iernii.

Scenarii privind schimbările climatice viitoare

Schimbările în regimul climatic din România se încadrează în contextul global, tinându-se seama de conditiile regionale: cresterea temperaturii va fi mai pronuntată în timpul verii, în timp ce în nord-vestul Europei cresterea cea mai pronuntată se asteaptă în timpul iernii. După estimările prezentate în AR4 al IPCC, în România se asteaptă o crestere a temperaturii medii anuale fată de perioada 1980-1990 similare întregii Europe, existând diferente mici între rezultatele modelelor în ceea ce priveste primele decenii ale secolului XXI si mai mari în ceea ce priveste sfârsitul secolului:

• între 0,5°C si 1,5°C pentru perioada 2020-2029;

• între 2,0°C si 5,0°C pentru perioada 2090-2099, în functie de scenariu (de exemplu, între 2,0°C si 2,5°C în cazul scenariului care prevede cea mai scăzută crestere a temperaturii medii globale si între 4,0°C si 5,0°C în cazul scenariului cu cea mai pronuntată crestere a temperaturii).

Din punct de vedere pluviometric, peste 90% din modelele climatice prognozează pentru perioada 2090-2099 secete pronuntate în timpul verii în zona României, în special în sud si sud-est (cu abateri negative fată de perioada 1980-1990 mai mari de 20%). În ceea ce priveste precipitatiile din timpul iernii, abaterile sunt mai mici si incertitudinea este mai mare.

În cadrul unor colaborări internationale, Administratia Natională de Meteorologie a realizat modele statistice de detaliere la scară mică (la nivelul statiilor meteorologice) a informatiilor privind schimbările climatice rezultate din modelele globale. Rezultatele respective au fost ulterior comparate cu cele generate de modelele climatice regionale, realizându-se o mai bună estimare a incertitudinilor. Astfel, s-au obtinut rezultate cu o certitudine mai mare privind cresterea precipitatiilor de iarnă în vestul si nord-vestul României cu 30-40 mm în perioada 2070-2099 fată de perioada 1961-1990 (figura 4), în două scenarii ale IPCC (A2 si B2).

 

            Figura 4. Schimbări în cantitătile de precipitatii în timpul iernii în România obtinute din simulările realizate cu modelul ICTP RegCM, în conditiile scenariilor IPCCA2 (a) si B2 (bj. (Sursa: Busuioc si altii, 2006)

 

Figura 5. Schimbări în cantitatea de precipitatii în timpul verii în România pentru perioada 2070-2099 (fată de perioada 1961-1990) obtinute cu modelul RegCM, scenariul A2

In cazul temperaturilor extreme (media maximelor si minimelor) pentru perioada 2070-2099 (fată de perioada 1961-1990) s-au obtinut rezultate cu certitudine mai mare în următoarele cazuri:

• media temperaturii minime de iarnă: cresteri mai mari în regiunea intracarpatică (4,0°C - 6,0°C) si mai scăzute în rest (3,0°C - 4,0°C) (figura 6); acest semnal climatic a fost deja

identificat în datele de observatie pentru perioada 1961-2000: o încălzire de 0,8-0,9°C în nord-estul si nord-vestul tării;

• media temperaturii maxime de vară: o crestere mai mare în sudul tării (5,0°C - 6,0°C) fată de 4,0°C - 5,0°C în nordul tării; acest semnal climatic a fost deja identificat în datele de observatie: în luna iulie, în perioada 1961-2000, în centrul si sudul Moldovei, s-a identificat o încălzire cuprinsă între 1,6°C si 1,9°C si mult mai scăzută în restul tării (între 0,4°C si 1,5°C).

 

Figura 6 (a). Schimbări în temperatura minimă de iarnă în România pentru perioada 2070-2099 fată de 1961-1990, obtinute prin proiectia simulărilor realizate cu modelul climatic global HadAM3H (realizat de Hadley Centre în conditiile scenariului A2 IPCC); (b) tendinta de crestere calculată direct din observatii în perioada 1961-2000.

2.3. Cercetările în domeniul scenariilor privind schimbările climatice în România

În vederea adoptării celor mai bune măsuri de adaptare este necesară cunoasterea cât mai exactă a posibilelor efecte ale schimbărilor climatice asupra sectoarelor economice si sociale. Avându-se în vedere că până în prezent în România datele privind impactul schimbărilor climatice au fost estimate cu un grad de exactitate redus si nu au acoperit toate sectoarele economice si sociale, se impune continuarea activitătilor de cercetare, tinându-se cont de următoarele priorităti:

• determinarea zonelor de vulnerabilitate la producerea anumitor evenimente extreme si a elementelor sistemelor naturale si umane vulnerabile (populatie, resurse de apă, plante, animale etc);

• identificarea schimbărilor climatice din România din datele de observatie în perioada 1961-2007, la cea mai fină rezolutie spatială posibilă, detaliat pe principalii parametri climatici si diferite intervale de timp (anual, sezonier, lunar), incluzând si indici ai evenimentelor extreme;

• dezvoltarea modelelor statistice de downscaling pentru proiectarea la scară fină, la nivelul României, a efectelor schimbărilor climatice globale, estimate cu diferite modele climatice globale disponibile si diferite scenarii privind emisiile de gaze cu efect de seră;

• proiectarea si rularea de experimente numerice cu modele climatice regionale pe sisteme de calcul din România în vederea elaborării unor scenarii climatice la scară fină în România, pe baza downscalingului fizic;

• estimarea scenariilor schimbărilor climatice pentru România, folosindu-se informatiile rezultate din modele de downscaling fizic si statistic, disponibile pentru aria României, si evaluarea incertitudinilor asociate acestor estimări. Scenariile vor fi elaborate atât pentru starea medie, cât si pentru diferite evenimente extreme;

• dezvoltarea studiilor de estimare a impactului schimbărilor climatice asupra diferitelor sisteme socioeconomice si evaluarea incertitudinilor asociate acestora.

Impact si vulnerabilitate

Impactul schimbărilor climatice depinde de vulnerabilitatea diferitelor sectoare economice, sociale si de mediu.

Sectoarele afectate de cresterea temperaturii si modificarea regimului de precipitatii, precum si de manifestarea fenomenelor meteorologice extreme sunt: biodiversitatea, agricultura, resursele de apă, silvicultura, infrastructura, reprezentată prin clădiri si constructii, turismul, energia, industria, transportul, sănătatea si activitătile recreative. De asemenea, sunt afectate în mod indirect sectoare economice precum: industria alimentară, prelucrarea lemnului, industria textilă, productia de biomasă si de energie regenerabilă.

De exemplu, în sectorul energetic ar putea apărea probleme mai ales la producerea de energie în hidrocentrale, tinându-se cont de faptul că sudul si sud-estul Europei si, implicit, România sunt mult mai expuse riscului de aparitie a secetei. Cresterea temperaturilor de iarnă va duce la o scădere cu 6% - 8% a cererii de energie pentru încălzire în perioada 2021-2050. În schimb, până în anul 2030, consumul de energie pe perioada verii ar putea creste cu 28% din cauza temperaturilor ridicate.

3. Agricultura

Consideratii generale

Atenuarea efectelor schimbărilor climatice în agricultură reprezintă un obiectiv prioritar în cadrul actiunilor strategice de dezvoltare ale statelor membre UE. Caracterul interdisciplinar al actiunilor implică o abordare globală prin identificarea si corelarea activitătilor de dezvoltare si implementare a măsurilor intra- si intersectoriale cu cele de răspuns la efectele schimbărilor climatice.

Productia vegetală variază an de an, fiind influentată semnificativ de fluctuatiile conditiilor climatice si în special de

producerea evenimentelor meteorologice extreme. Variabilitatea climatică influentează toate sectoarele economiei, dar cea mai vulnerabilă rămâne agricultura, iar impactul asupra acesteia este mai pregnant în prezent, deoarece schimbările si variabilitatea climatică se manifestă din ce în ce mai accentuat.

La nivelul Europei Centrale si de Est, scenariile prezintă o evidentă descrestere a precipitatiilor, îndeosebi în anotimpul de vară, deci un deficit pluviometric care va afecta toate domeniile de activitate, în principal agricultura, populatia si ecosistemele. Cele mai vulnerabile specii cultivate vor fi îndeosebi culturile anuale de cerealiere si prăsitoare, deficitul de apă din anotimpul de vară, care coincide cu perioada cerintelor maxime de apă, determinând scăderi importante de productie. În acest sens se impune o nouă reorientare în structura culturilor agricole, respectiv varietăti cu o tolerantă ridicată fată de temperaturile ridicate si stresul hidric generat de lipsa apei. Totodată, se impun adaptarea tehnologiilor agricole la resursa de apă, conservarea apei din sol prin alegerea unui sistem de lucrări minime reprezentând o nouă tendintă de reorientare a cerintelor privind calitatea si conservarea resurselor de sol si apă. De asemenea, descresterea resurselor de apă cu 10-30%, în special în zonele deficitare, va accentua consecintele lipsei de apă, efectele fiind amplificate de poluare si tehnologii necorespunzătoare.

Efectele complexe ale schimbărilor climatice asupra agriculturii fundamentează necesitatea procesului decizional privind reducerea riscurilor în vederea mentinerii standardelor adecvate ale recoltelor si a favorizării agriculturii durabile. Astfel, variabilitatea si schimbările climatice trebuie abordate prin prisma activitătilor agricole zilnice, cu ajutorul strategiilor de atenuare si al măsurilor de adaptare.

Prin intermediul proiectului european INTERREG IIIB CADSES: ACRETe - „Agriculture and Climate Change: how to Reduce Human Effects and Threats", cofinantat de UE, în cadrul căruia România a participat prin Administratia Natională de Meteorologie, a fost elaborat „Codul de atitudini pentru reducerea impactului schimbărilor climatice în agricultură", publicatie care poate fi considerată „Manualul fermierului european". Documentul cuprinde recomandări privind adaptarea tehnologiilor agricole si a tuturor activitătilor specifice procesului de productie agricolă la efectele schimbărilor climatice, precum si exemple de bune practici ce conduc la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Oportunităti:

În sectorul culturii plantelor de câmp, selectia varietătilor cultivate include în principal corelarea conditiilor locale de mediu cu gradul de rezistentă al genotipurilor (soiuri/hibrizi) fată de conditiile limitative de vegetatie (secetă, excese de umiditate, temperaturi ridicate, frig/ger etc).

Avantajele pentru reducerea efectelor conditiilor limitative de vegetatie si conservarea solului:

• gestionarea eficientă a resurselor de apă în agricultură, respectiv o mai bună utilizare a rezervelor de umiditate din sol pe tot parcursul sezonului de vegetatie, inclusiv alegerea perioadelor de semănat în functie de gradul de aprovizionare cu apă a solurilor, precum si un consum redus de energie prin aplicarea irigatiilor;

• reducerea costurilor de productie prin alegerea unui sistem alternativ de lucrări ale solului si de întretinere specializat în combaterea buruienilor, bolilor si dăunătorilor;

• scăderea riscului de aparitie a bolilor, precum si o utilizare eficientă a fungicidelor;

• scăderea emisiilor de CO2 si cresterea productiei si a masei vegetale.

Succesiunea culturilor în timp si spatiu reprezintă modalităti eficiente pentru fiecare utilizator agricol în protejarea potentialului productiv al solului si, implicit, asigurarea unor

productii constante. Oportunitătile în stabilirea unui sistem de management durabil în structura culturilor si alegerea asolamentului includ:

• adaptabilitatea genotipurilor la potentialul zonelor ecologice;

• efecte directe asupra proprietătilor fizice (structura si stabilitatea structurală), chimice (continutul de elemente nutritive) si biologice (cantitatea de materie organică) ale solului;

• reducerea riscului de transmitere a bolilor si dăunătorilor sau dezvoltarea buruienilor;

• protejarea solurilor împotriva eroziunii, scurgerii la suprafată si formarea crustei;

• scăderea gradului de eroziune si mentinerea productiilor agricole la valori constante;

• utilizarea eficientă a nutrientilor pentru plante;

• gestiunea terenurilor agricole prin utilizarea unui sistem de rotatie, păstrarea unui echilibru privind ponderea culturilor permanente în raport cu cele anuale;

• prevenirea poluării apelor prin siroire si percolarea apei în afara zonelor străbătute de sistemul radicuiar al plantelor, în cazul culturilor irigate.

Recomandări si măsuri de adaptare:

• selectia varietătilor cultivate prin corelarea conditiilor locale de mediu cu gradul de rezistentă al genotipurilor fată de conditiile limitative de vegetatie (secetă, excese de umiditate, temperaturi ridicate, frig/ger etc);

• administrarea culturilor si utilizarea ratională a terenului sunt măsuri obligatorii pentru păstrarea potentialului productiei, mentinându-se în acelasi timp un impact redus al practicilor agricole asupra mediului si climei;

• cultivarea unui număr mai mare de varietăti/genotipuri, respectiv soiuri/hibrizi, în fiecare an agricol, cu perioada de vegetatie diferită, pentru o mai bună valorificare a conditiilor climatice, îndeosebi regimul de umiditate si esalonarea lucrărilor agricole;

• alegerea de genotipuri rezistente la conditiile limitative de vegetatie, cu o tolerantă ridicată la „arsită", secetă si excese de umiditate;

• selectarea unor varietăti de plante cu rezistentă naturală la boli specifice determinate de agentii patogeni;

• la nivelul fermelor, se recomandă practicarea asolamentului si stabilirea unei structuri de culturi care să includă cel putin 3 grupe de plante, respectiv cereale păioase 33%, prăsitoare-plante tehnice 33% si leguminoase 33%. În productia vegetală se pot utiliza următoarele tipuri de asolamente: agricole, furajere, speciale si mixte.

Principiile de bază în aplicarea măsurilor de adaptare se bazează pe:

• folosirea de soiuri/hibrizi de plante bine adaptate conditiilor pedoclimatice;

• practicarea asolamentului de câmp în cultura mare, pentru producerea de materie primă în industria agroalimentară, textilă, chimică etc;

• policultura, în scopul utilizării eficiente a spatiului agricol si cresterii biodiversitătii;

• organizarea de asolamente cu îngrăsăminte verzi, în scopul ameliorării proprietătilor fizice, chimice si biologice ale solurilor degradate.

în structura culturilor, alegerea soiurilor/hibrizilor se bazează pe adaptabilitatea acestora fată de conditiile pedoclimatice specifice zonei, în corelatie si cu cerintele de piată. În ceea ce priveste relieful, cunoasterea adâncimii apei freatice si a celor de suprafată asigură prevenirea riscurilor de poluare ca urmare a tehnologiilor aplicate. De asemenea, trebuie luată în considerare mărimea pantelor pentru efectuarea lucrărilor solului, în special arătura, pentru prevenirea fenomenelor de degradare a solurilor ca urmare a eroziunii datorate apei.

• utilizarea unor soiuri/hibrizi adaptate sistemului de rotatie a culturilor în fermă;

• folosirea culturilor mixte, culturi intercalate, culturi permanente, culturi duble pe aceleasi parcele sau în cadrul fermei pentru cresterea biodiversitătii.

Agricultura prin irigatii se bazează pe distribuirea artificială a apei în terenul agricol pentru înfiintarea culturilor si asigurarea cresterii plantelor agricole. Alegerea sistemului de irigatie conform cu necesitătile si conditiile locale privind suprafata, tipul de cultură si însusirile solului reprezintă cerintele de bază într-un sistem de management agricol durabil, tinându-se seama de următoarele aspecte:

• sistemul propriu de irigatie trebuie adaptat la suprafata cultivată si resursele financiare, conditionat de existenta în imediata apropiere a unui lac sau râu cu apă permanentă si, mai ales, de existenta la adâncimea de 5-10 m a unui strat permanent de apă freatică ce poate fi adusă la suprafată printr-un put si o mică statie de pompare;

• cunoasterea proprietătilor solului, precum capacitatea solului de a retine apa si adâncimea până la care ajung rădăcinile plantelor;

• monitorizarea tuturor aspectelor legate de organizare înainte de aplicarea irigatiilor, în timpul si după administrarea normei de udare, respectiv alegerea momentului aplicării, verificarea circuitului apei prin măsurarea performantei si uniformitătii aplicării;

• utilizarea mai multor mecanisme de monitorizare pentru planificarea irigatiilor, cel mai des folosite incluzând măsurarea umiditătii solului, observatii privind starea plantelor si testarea tuburilor de dren după irigatii, în vederea efectuării modificărilor necesare pentru următoarea udare;

• stabilirea unui program de control al irigatiilor, actualele tehnologii având posibilitatea programării automate pe baza analizei unor probe sau unui set de probe de sol.

Directiile principale pentru revitalizarea sectorului de irigatii, ca o primă măsură pentru reducerea efectelor secetei, sunt următoarele:

• elaborarea unui studiu complex privind prioritizarea reabilitării amenajărilor de îmbunătătiri funciare si a sectorului de irigatii;

• reabilitarea statiilor de pompare din amenajările de irigatii declarate de utilitate publică, în vederea reducerii consumurilor energetice si cresterii randamentelor hidraulice;

• impermeabilizarea unor canale de transport, aductiune si de distributie a apei în amenajările de irigatii; adaptarea schemelor hidrotehnice ale sistemelor de irigatii la noile conditii de functionare si stabilirea suprafetelor ce pot fi declarate de utilitate publică, în vederea functionării optime a acestora;

• accelerarea transferului în folosintă sau în proprietate al infrastructurii din amenajările interioare de irigatii către federatii sau organizatii ale utilizatorilor de apă pentru irigatii;

• continuarea subventionării irigatiilor pentru încurajarea exploatării amenajărilor de irigatii ce asigură potential economic mare;

• finalizarea implementării proiectului „Reforma si reabilitarea sectorului de irigatii,, finantat de Banca Mondială.

Activitătile specifice procesului de adaptare în domeniul zootehnic se referă la fondul de gene, măsuri specifice de elaborare a dietei, păsunatul si adăpostirea animalelor, precum si la tehnici de depozitare a îngrăsămintelor. Astfel, emisiile de gaze cu efect de seră din sectorul cresterii animalelor pot fi reduse semnificativ prin îmbunătătirea genetică, prin analizarea potentialului genetic din rase de animale selectate, printr-un echilibru corespunzător între energie si proteinele din dietă, prin construirea unor adăposturi corespunzătoare si a unor depozite de îngrăsăminte potrivite. Introducerea unor sisteme

corespunzătoare de păsunat la ferme poate contribui, de asemenea, la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Pentru sectorul zootehnic, codul bunelor practici în agricultură recomandă:

• platforme de stocare a gunoiului de grajd mari, etanseizate si dotate corespunzător;

• depozitarea gunoiului de grajd în locuri răcoroase si umbroase;

• acoperirea bazinelor cu reziduuri lichide pentru reducerea emisiilor de amoniac în atmosferă, prin utilizarea de prelate impermeabile;

• asigurarea cantitătilor corespunzătoare de gunoi de grajd în cadrul fermelor specializate în colectarea si prelucrarea acestuia;

• construirea unor instalatii pentru captarea biogazului, rezultând în reducerea emisiilor de metan, iar energia obtinută este utilizată în scopul reducerii combustibililor fosili;

• păsunatul în aer liber fată de cresterea în sisteme cu adăposturi;

• educatia, cresterea gradului de constientizare în rândul fermierilor asupra consecintelor determinate de efectele schimbărilor climatice;

• revizuirea continuă a strategiilor din agricultură, pentru a se asigura flexibilitatea acestora în relatie cu efectele schimbărilor climatice si măsurile de adaptare.

încălzirea globală si perspectiva epuizării surselor de energie conventională au impus o nouă abordare prin introducerea biocombustibililor în scopul scăderii emisiilor poluante si reducerii dioxidului de carbon din atmosferă. De aceea, utilizarea pe o scară cât mai largă a surselor alternative va determina trecerea treptată de la combustibili fosili la sursele de energie regenerabilă, în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră.

Pentru gestionarea eficientă a surselor de energie regenerabilă se recomandă:

• cresterea biodiversitătii în cadrul fermelor prin introducerea de noi culturi;

• cultivarea de erbacee anuale sau perene cu valoare energetică ridicată (trestie, plantele ierboase de genul pirului, sorgului etc);

• colectarea, stocarea si utilizarea materialelor organice reziduale din agricultură, industria alimentară si ferme cu un continut ridicat de proteine (dejectii lichide, ape menajere si reziduale, resturi de nutret, resturi de cultură, resturi de la abatoare);

• cresterea ponderii culturilor destinate producerii biogazului, cum ar fi porumbul, sfecla de zahăr, rapita etc, care se pot cultiva ca materie primă pentru fabricile de biogaz;

• instalarea de panouri solare pentru încălzirea apei si a incintelor.

4. Biodiversitate

Diversitatea biologică, notiunea prin care este definită întreaga diversitate de expresie a vietii pe Pământ, se confruntă în prezent cu unul dintre cele mai complexe fenomene: încălzirea globală. Evolutia ecosistemelor de mii de ani, consecintă directă a echilibrului cvasistabil dintre diferitele specii componente si între acestea si factorii abiotici, poate fi puternic afectată de impactul direct al schimbărilor climatice asupra acestora. Indirect, aceasta poate fi afectată prin relatia dintre speciile care urmează să definească noii termeni de referintă ai ecosistemului în formare, în particular legat de corespondenta directă dintre specii si factorii abiotici (temperatură, umiditate, regim hidric, pH, concentratia O2, concentratia altor gaze solvite, structura solului etc).

În prezent, pe teritoriul României au fost identificate circa 3.700 de specii de plante, dintre care 23 sunt declarate monumente ale naturii, 74 sunt specii extincte, 39 de specii periclitate, 171 de specii vulnerabile si 1.253 sunt specii rare. In ceea ce priveste animalele, a fost identificat un număr de 33.792 de specii de animale, dintre care 33.085 de nevertebrate si 707 vertebrate.

Impactul schimbărilor climatice asupra biodiversitătii unui teritoriu implică analiza impactului asupra tuturor ecosistemelor existente pe teritoriul respectiv si a relatiilor dintre acestea, iar acest impact se suprapune peste presiunile exercitate deja în ceea ce priveste distrugerea habitatelor si poluarea factorilor de mediu.

Perturbarea factorilor de mediu într-o manieră drastică are efect direct asupra evolutiei fiintelor vii, initial asupra capacitătii acestora de adaptare si ulterior asupra capacitătii de supravietuire, putând constitui, în cazuri extreme, factori de eliminare a anumitor specii din retelele trofice cu consecinte drastice asupra evolutiei biodiversitătii la nivel local si cu impact la nivel general. Pentru a preîntâmpina acest declin al biodiversitătii la nivel national, ca parte integrantă a diversitătii biologice la nivel global, trebuie luate în considerare amenintările, oportunitătile, recomandările si măsurile de adaptare în acest sens.

Activităti cum ar fi defrisarea si supraexploatarea păsunatului pot conduce la exacerbarea efectelor schimbărilor climatice. În anumite tări, tot mai multi oameni, în special cei cu venituri scăzute, vor fi constrânsi să locuiască în regiuni marginalizate (lunci inundabile, versanti expusi la torenti, regiuni aride si semiaride), expunându-se astfel din plin efectelor schimbărilor climatice.

Astfel, efectele schimbărilor climatice pot atrage chiar disparitia anumitor specii reprezentate de o singură populatie sau de foarte putine populatii si care ocupă nise ecologice deosebit de restrânse pe de o parte, dar si deosebit de vulnerabile la aceste efecte.

Realitătile de mai sus au consecinte deosebit de grave nu numai asupra conservării diversitătii biologice, dar indirect asupra capacitătii de supravietuire a civilizatiei umane, stiut fiind faptul că serviciile si produsele diversitătii biologice stau la baza supravietuirii acesteia. Altfel spus, civilizatia umană este parte a sistemelor ecologice globale, iar pierderea echilibrului functional al acesteia afectează direct dezvoltarea în continuare a civilizatiei umane.

Amenintări:

• modificări de comportament ale speciilor, ca urmare a stresului indus asupra capacitătii acestora de adaptare (reducerea perioadei de hibernare a animalelor, afectarea fiziologiei comportamentale a animalelor ca urmare a stresului hidric, termic sau determinat de radiatiile solare manifestat chiar ca migratii eratice, imposibilitatea asigurării regimului de transpiratie la nivele fiziologice normale, influente negative ireversibile asupra speciilor migratoare, dezechilibre ale evapotranspiratiei plantelor, modificări esentiale ale rizosferei plantelor, care pot conduce la disparitia acestora);

• modificarea distributiei si compozitiei habitatelor ca urmare a modificării componentei speciilor;

• cresterea numărului de specii exotice la nivelul habitatelor naturale actuale si cresterea potentialului ca acestea să devină invazive, ca urmare a descoperirii fie a conditiilor prielnice, fie a unor „goluri ecologice" prin disparitia unor specii indigene;

• modificarea distributiei ecosistemelor specifice zonelor umede, cu posibilă restrângere până la disparitie a acestora;

• modificări ale ecosistemelor acvatice de apă dulce si marine generate de încălzirea apei, dar si de ridicarea probabilă a nivelului mării la nivel global;

• cresterea riscului de diminuare a biodiversitătii prin disparitia unor specii de floră si faună, din cauza diminuării capacitătilor de adaptare si supravietuire, precum si a

posibilitătilor de transformare în specii mai rezistente la noile conditii climatice. Oportunităti:

• în conditiile aparitiei efectelor schimbărilor climatice, toate speciile vor fi drastic testate în ceea ce priveste abilitătile acestora de adaptare, iar găsirea resurselor genetice la nivel populational constituie baza pentru generarea de noi specii. Astfel, se poate preconiza aparitia de specii noi la scară globală, dar si natională, care vor avea capacitatea adaptativă deosebit de puternică pentru a rezista la variatii termice deosebite sau la conditii de ariditate crescută si precipitatii limitate.

Recomandări si măsuri de adaptare:

• stabilirea unui sistem national de monitorizare a speciilor amenintate, realizat cu sprijin financiar public si privat, prin programe nationale si prin participarea societătii civile, ca urmare a activitătilor de cercetare;

• evaluarea sistemului de monitorizare în vederea determinării eficientei acestuia în concordantă cu evolutia efectelor schimbărilor climatice si identificarea oportunitătilor de modificare a acestuia;

• extinderea utilizării datelor obtinute din procesul de monitorizare, prin adaptarea rezultatelor obtinute utilizându-se modelarea matematică;

• elaborarea planurilor speciale de management al habitatelor naturale în vederea prevenirii si împiedicării procesului de degradare a acestor habitate ca urmare a impactului schimbărilor climatice;

• reducerea presiunilor suplimentare care afectează speciile vulnerabile;

• reducerea activitătilor agricole în zonele direct afectate si implementarea de măsuri corespunzătoare de protectie a habitatelor naturale si seminaturale existente în apropierea suprafetelor agricole, incluzând identificarea de măsuri compensatorii necesare supravietuirii populatiei afectate;

• reducerea impactului generat de activitătile industriale asupra pânzei de apă freatică si a calitătii aerului, prin izolare cu perdele forestiere;

• cresterea suprafetelor împădurite prin refacerea celor degradate si prin crearea altora în zone favorabile;

• realizarea de studii privind evaluarea vulnerabilitătii diferitelor ecosisteme/specii la efectele schimbărilor climatice.

5. Resurse de apă

Totalul resurselor de apă din râurile interioare, constituite în 15 mari bazine hidrografice, este în medie multianulă de circa 40.000 milioane m3. La acestea se mai adaugă Dunărea care, la intrarea în tară, are un aport de apă de 175.000 milioane m3, iar 97,8% din reteaua hidrografică a României este cuprinsă în bazinul fluviului Dunărea.

Pe teritoriul României sunt în functiune un număr de circa 400 de lacuri de acumulare importante care duc la totalizarea unui volum util de 6.300 milioane m3. La acest volum trebuie adăugată resursa socioeconomică de apă subterană care este de 850 milioane m3 si astfel resursa socioeconomică totală este de 7.150 milioane m3.

În prezent, există în functiune numeroase lucrări de protectie a populatiei si a bunurilor, concretizate în principal prin:

• constructii de diguri, a căror lungime desfăsurată măsoară 9.920 km;

• regularizări de albii însumând 6.300 km;

• 217 lacuri de acumulare nepermanente, amplasate în toate bazinele si spatiile hidrografice si dispunând de volume de atenuare a viiturilor de 893 milioane m3;

• 1.232 de lacuri de acumulare permanente care dispun de volumele necesare satisfacerii cerintelor de apă ale folosintelor si de volume pentru atenuarea viiturilor însumând 2.017 milioane m3.

Repartizarea neuniformă a resurselor de apă pe teritoriul tării, gradul insuficient de regularizare a debitelor pe cursurile de apă, poluarea semnificativă a unor râuri interioare reprezintă principalii factori care determină ca zone importante ale tării să nu dispună de surse suficiente de alimentare cu apă în tot cursul anului, mai ales în perioadele de secetă sau în iernile cu temperaturi scăzute.

O caracteristică foarte importantă a resurselor de apă de suprafată ale României o reprezintă variabilitatea pronuntată a regimului hidrologic de la un an la altul. Astfel, în perioada 1881-2000, de când există observatii sistematice asupra vremii si apelor, au fost înregistrate în România 4 perioade secetoase importante (1894-1905, 1918-1920, 1942-1953, 1982- 2000), 3 perioade ploioase (1881-1893, 1931-1941, 1969-1981) si două perioade normale (1906-1917, 1954- 1968). Mentionăm că ultima perioadă secetoasă s-a manifestat în special în sudul si estul tării. Lungimea perioadelor secetoase a crescut de la 12-13 ani, în trecut, la 22 de ani în perioada 1982-2003 datorită schimbărilor climatice.

România s-a confruntat în ultima perioadă cu fenomene extreme:

• în anul 2005 - inundatii istorice pe râurile interioare, care au condus la pierderea a 76 de vieti omenesti si pagube materiale în valoare de 6 miliarde lei;

• în anul 2006 - inundatii istorice pe sectorul românesc al fluviului Dunărea, care au condus la pagube materiale în valoare de 746 milioane lei;

• în anul 2007 - cea mai gravă secetă din ultimii 60 de ani. Desi în ultimii 40-50 de ani s-au mai produs viituri importante în majoritatea bazinelor hidrografice, niciodată în ultimii 100 de ani viiturile nu s-au întins pe o durată atât de mare de timp (din februarie si până în septembrie) si pe un areal atât de mare fată de anul 2005. În bazinul râului Trotus viitura produsă în luna iulie 2005 a atins valori exceptionale, debitul maxim si volumul viiturii având valorile cele mai mari din tot sirul de măsurători existent. Pe râurile Putna si Râmnicu Sărat s-au produs cele mai mari viituri înregistrate în decursul timpului. Viitura de pe râul Ialomita este a doua mare viitură, după cea produsă în anul 1975, iar cea înregistrată pe râul Cricovul Sărat este cea mai mare din sirul cronologic de date înregistrate.

Viitura din aprilie-mai 2006 de pe Dunăre reprezintă cea mai importantă viitură produsă în perioada de observatii 1840- 2006, debitul maxim în sectiunea Bazias a fost de 15.800 m3/s fată de cel mai mare înregistrat până în prezent în anul 1895, de 15.082 m3/s.

În ultimii 166 de ani se remarcă o tendintă de crestere a debitelor maxime pe Dunăre la Bazias cu 1.200 m3/s datorită, în principal, schimbărilor climatice si îndiguirii în amonte a Dunării si a afluentilor. Acest debit suplimentar conduce la supraînăltări ale nivelului apei cu 40-50 cm pe tot sectorul românesc al Dunării, ceea ce implică costuri suplimentare pentru a asigura acelasi grad de protectie împotriva viiturilor, a cetătenilor si bunurilor acestora.

La nivel national, au fost initiate actiuni concrete în vederea cresterii capacitătii de a actiona, în special în problema inundatiilor, dar si în general, asupra fenomenelor meteorologice periculoase. Astfel, sistemul meteorologic national a fost modernizat, iar sistemul hidrologic este în curs de modernizare (SIMIN, WATMAN si DESWAT).

Ca urmare a inundatiilor catastrofale înregistrate, la sfârsitul anului 2005 a fost elaborată Strategia natională de management al riscului la inundatii, în care sunt stabilite atributiile ce revin fiecărei structuri implicate în gestionarea riscului la inundatii, structurate pe actiuni si măsuri preventive, de interventie operativă, precum si cele pentru reabilitarea si revenirea la starea de normalitate. S-a demonstrat astfel că vechile modele nu mai sunt de actualitate în noile conditii climatice, iar o parte dintre lucrările de protectie existente nu mai sunt eficiente, deoarece conditiile de mediu s-au schimbat dramatic. Strategia are drept scop reducerea impactului produs de inundatii asupra populatiei si a bunurilor printr-o planificare adecvată si printr-o politică care să corespundă standardelor si asteptărilor comunitătilor umane, în conditiile protectiei mediului.

Pentru a creste eficienta privind managementul inundatiilor la nivel local, au fost elaborate Manualul prefectului pentru managementul situatiilor de urgentă în caz de inundatii, precum si Manualul primarului pentru managementul situatiilor de urgentă în caz de inundatii. De asemenea, sunt stabilite la nivel national, regional si local procedurile necesare gestionării situatiilor de urgentă generate de secetă hidrologică.

Dintre acestea enumerăm:

• Regulamentul privind gestionarea situatiilor de urgentă generate de inundatii, fenomene meteorologice periculoase, accidente la constructii hidrotehnice si poluări accidentale, în care sunt stabilite măsurile ce trebuie luate de către toti detinătorii pentru functionarea la capacitate a sistemelor de irigatii în perioadele cu secetă prelungită, precum si pentru adaptarea instalatiilor de aductiune a sistemelor de irigatii cu alimentare din Dunăre, pentru asigurarea functionării în conditii de secetă hidrologică;

• planurile bazinale de restrictii si folosire a apei în perioade deficitare, întocmite pentru fiecare dintre cele 11 bazine hidrografice de pe teritoriul României, reactualizate, completate si aprobate în anul 2006;

• regulamentele de exploatare a barajelor si lacurilor de acumulare la ape mici, întocmite de fiecare detinător si reactualizate în anul 2006.

Seceta severă înregistrată în anul 2007 a determinat luarea de măsuri urgente pentru gestionarea situatiilor generate de secetă (alocarea de fonduri pentru realizarea de foraje de mare adâncime). Totodată, a fost initiată elaborarea Strategiei nationale pentru reducerea efectelor secetei pe termen lung.

În vederea îmbunătătirii capacitătii de interventie în cazul inundatiilor si secetei a căror frecventă a crescut fată de perioada standard de referintă pentru analiza caracteristicilor climatice (1960-1990), se derulează un proiect privind Diminuarea riscurilor în cazul producerii calamitătilor naturale si pregătirea pentru situatii de urgentă, cu sprijinul Băncii Mondiale, care urmăreste:

- reabilitarea si mărirea gradului de sigurantă a infrastructurii de apărare împotriva inundatiilor de pe 9 râuri major afectate de viituri;

- reabilitarea apărărilor de inundatii la 3 incinte de pe fluviul Dunărea;

- mărirea gradului de sigurantă a 13 baraje mari. Aceste lucrări cu rol de apărare ce vor fi puse în sigurantă sunt proiectate tinându-se cont de variabilitatea parametrilor hidrologici, afectati de schimbările climatice.

De asemenea, s-a elaborat studiul privind „Redimensionarea din punct de vedere ecologic si economic a Luncii Dunării din România". Studiul complex privind redimensionarea ecologică si economică în sectorul românesc al Luncii Dunării reprezintă un instrument pentru coordonarea strategică, la nivelul întregului sector românesc al Dunării, a lucrărilor de investitii pentru prevenirea si combaterea inundatiilor, precum si a viitoarelor măsuri de dezvoltare economică, constituite în Programul de redimensionare ecologică si economică pentru această zonă.

Noua strategie de amenajare a râurilor are o abordare ecosistemică, pornind de la faptul că râurile sunt ecosisteme complexe, care depind de regimul cursurilor de apă în care debitele, transportul sedimentelor, temperatura apei si alte variabile au un rol bine definit. În cazul producerii unor modificări ale acestor variabile fată de valorile existente în mod natural, echilibrul ecologic este afectat, fapt ce conduce la o restructurare a biocenozelor, respectiv pierderea de specii, înlocuirea unor specii valoroase cu altele mai putin valoroase.

Ca urmare a acestui fapt, amenajarea râurilor prin lucrări hidrotehnice trebuie să aibă ca obiectiv mentinerea în timp si spatiu a integralitătii si a echilibrului ecologic al ecosistemelor acvatice, respectiv a cursurilor de apă. În locul încorsetării râurilor între diguri, solutie adoptată de regulă până în prezent, noul concept „mai mult spatiu pentru râuri" ilustrează strategia dominantă în prezent în UE, prin care se sustine necesitatea redării luncilor inundabile, pentru ca acestea să dreneze corespunzător viiturile.

Gospodărirea durabilă cantitativă si calitativă a apelor, managementul catastrofelor naturale generate de prezenta în exces sau de lipsa apei, conservarea biodiversitătii mediului acvatic se realizează prin planuri directoare realizate la nivelul bazinelor hidrografice.

Potrivit Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările si completările ulterioare, se elaborează scheme directoare pe bazine sau grupe de bazine hidrografice, până cel târziu la data de 22 decembrie 2009, pentru stabilirea directiilor de dezvoltare a bazinului hidrografic în vederea gospodăririi durabile, unitare, echilibrate si complexe a resurselor de apă, a ecosistemelor acvatice, precum si pentru protejarea zonelor umede.

Schema directoare de amenajare si management a bazinului hidrografic este instrumentul de planificare în domeniul apelor pe bazinul hidrografic si este alcătuită din două părti: Planul de amenajare a bazinului hidrografic (PABH) si Planul de management al bazinului hidrografic (PMBH). Acesta planificare este adecvată noilor conditii induse de schimbările climatice.

Schemele directoare fixează într-o manieră generală si armonioasă obiectivele de calitate si cantitate a apelor, urmărind să se asigure:

• o stare bună a apelor de suprafată sau, pentru corpurile de apă artificiale ori puternic modificate, un bun potential ecologic si o stare chimică bună a apelor de suprafată;

• o stare chimică bună si un echilibru între cantitatea prelevată si reîncărcarea apelor pentru toate resursele de apă subterană;

• realizarea obiectivelor special definite pentru zonele protejate, cu scopul de a reduce tratamentul necesar pentru productia de apă destinată consumului uman.

Schimbările climatice au contribuit, alături de alte fenomene, la cresterea cu 34 cm a nivelului Mării Negre în perioada 1860- 2004. Reabilitarea si protectia zonei costiere constituie la momentul actual o problemă prioritară pentru România. În acest sens, Ministerul Mediului si Dezvoltării Durabile, Administratia Natională „Apele Române", cu sprijinul Agentiei Japoneze de Cooperare Internatională - JICA, au initiat proiectul „Studiu privind protectia si reabilitarea părtii sudice a litoralului românesc al Mării Negre". Studiul a avut ca obiective: elaborarea unui plan de protectie a părtii sudice a litoralului românesc, realizarea unor actiuni preliminare pentru promovarea unor proiecte si transferul de cunostinte si tehnologii în domeniul protectiei si gestionării zonei costiere către partea română.

Pentru atingerea obiectivelor mai sus mentionate, studiile au inclus aspecte legate de situatia evaluării în teren, împărtirea zonei costiere în subsectoare, modificările tărmului si cauzele eroziunii plajelor, precum si o simulare a tendintei viitoare de modificare a liniei tărmului. În urma evaluării rezultatelor au fost alese două zone prioritare - Eforie Nord si Mamaia Sud, unde s-au efectuat lucrări de reabilitare a zonei costiere, precum si lucrări de protectie împotriva eroziunii, care prevăd si actiuni de înnisipare.

Pe baza rezultatelor obtinute s-a elaborat planul de protectie costieră, ce constă în proiectarea preliminară a lucrărilor de protectie necesare, cu an-tintă 2015, evaluarea măsurilor de protectie, selectarea măsurilor de protectie cu costuri estimative, operare/întretinere/plan de management, plan de îmbunătătire în cadrul institutional si legal, evaluarea strategică a planului de protectie costieră.

Rezultatele studiului constituie un suport documentar si tehnic valoros pentru continuarea lucrărilor de reabilitare si protectie a zonei costiere, precum si pentru identificarea zonelor costiere vulnerabile la efectele schimbărilor climatice.

În ceea ce priveste impactul schimbărilor climatice asupra sistemelor de alimentare cu apă si canalizare, au fost identificate două aspecte majore:

• iernile mai calde si mai scurte conduc la scăderea volumului de zăpadă sezonieră si la topirea timpurie a zăpezii si în ritm crescut;

• verile cu temperaturi extreme si secetoase generează reducerea cantitativă si calitativă a resurselor de apă si cresterea cererii de apă.

Excesul de apă (inundatii) are ca efect cresterea rapidă a cantitătii suspensiilor în sursa de apă, cu consecinte asupra procesului de tratare; de asemenea, apar probleme datorită lipsei capacitătii de preluare a retelei de canalizare, precum si afectarea procesului de epurare.

Cresterea nivelului de risc asociat schimbărilor climatice conduce la următoarele efecte:

- în sistemele de alimentare cu apă:

• afectarea nivelului de calitate;

• cresterea incidentei îmbolnăvirilor;

• costuri de operare neprevăzute;

- în sistemele de canalizare/epurare:

• inundarea proprietătilor;

• cresterea concentratiilor poluantilor;

• acumularea gazelor rezultate din fermentare în conducte;

• influenta ploilor de scurtă durată cu intensitate mare.

Amenintări:

• cresterea evapotranspiratiei, în special, în lunile de vară, datorită cresterii temperaturii aerului conducând la reducerea medie a regimului de scurgere a râurilor cu 10-20%;

• reducerea grosimii si duratei stratului de zăpadă din cauza cresterii temperaturii aerului în timpul iernii;

• scăderea umiditătii solului conduce la reducerea la minimum a scurgerilor (vara si toamna), contribuind la cresterea frecventei poluării si restrictiilor alimentării cu apă;

• temperaturile crescute pot afecta calitatea apei din râuri si acumulări (scăderea oxigenului dizolvat si înfloririle algale, eutrofizarea pot afecta populatiile de pesti);

• reducerea debitelor râurilor poate crea probleme privind asigurarea folosintelor, capacitatea de autoepurare a râurilor, ecologia acvatică si recreere;

• în verile secetoase pot apărea probleme privind asigurarea debitului salubru;

• modificări privind alimentarea apelor subterane si a acviferelor;

• cresterea numărului de boli asociate apei;

• cresterea pagubelor produse de inundatii si secete.

Oportunităti:

• reducerea inundatiilor mixte de primăvară (zăpadă si ploaie) prin desincronizarea topirii zăpezii de fenomenul ploilor;

• adaptarea dezvoltării viitoare la conditiile de risc la inundatii.

Recomandări si măsuri de adaptare:

• realizarea hărtilor de hazard si risc la inundatii pe marile bazine hidrografice, sub coordonarea Ministerului Mediului si Dezvoltării Durabile (MMDD), si detalierea de către administratia locală a hărtilor riscului la inundatii la nivelul localitătilor, cu prioritate în zonele cu risc ridicat, identificate pe hărtile efectuate ia nivelul bazinelor hidrografice;

• includerea hărtilor de risc în planurile de dezvoltare regională, în planurile de urbanism generale (PUG) si în cele zonale (PUZ);

adoptarea unor normative de amplasare a constructiilor în zonele inundabile;

• adoptarea unor normative de construire a obiectivelor din zonele cu risc moderat la inundare, care să asigure, pe de o parte, siguranta acestora la evenimentele mai intense apărute ca urmare a schimbărilor climatice;

• dezvoltarea de noi studii necesare fundamentării măsurilor de adaptare în domeniul evaluării resurselor de apă;

• reevaluarea resurselor de apă pe bazine si subbazine hidrografice în conditiile schimbărilor climatice;

• analiza influentei schimbărilor climatice asupra debitelor maxime ale cursurilor de apă;

• evaluarea cerintelor de apă ale principalelor culturi agricole din România în conditiile schimbărilor climatice;

• evaluarea cerintelor de apă ale principalelor folosinte (alimentarea cu apă potabilă, apă industrială, apă pentru zootehnie, piscicultura etc.) în conditiile schimbărilor climatice;

• pregătirea de studii pentru determinarea vulnerabilitătii resurselor de apă la schimbările climatice pentru fiecare bazin hidrografic cu suprafata mai mare de 1.000 km2, din care să rezulte măsurile de adaptare necesare.

Măsuri de adaptare pentru asigurarea disponibilului de apă la sursă:

• realizarea de noi infrastructuri de transformare a resurselor hidrologice în resurse socioeconomice (noi lacuri de acumulare, noi derivatii interbazinale etc);

• modificarea infrastructurilor existente pentru a putea regulariza debitele lichide a căror distributie în timp se modifică ca urmare a schimbărilor climatice (supraînăltarea unor baraje, reechiparea cu noi uvraje etc);

• proiectarea si implementarea unor solutii pentru colectarea si utilizarea apei din precipitatii;

• extinderea solutiilor de reîncărcare cu apă a straturilor freatice;

• realizarea de rezervoare de apă fără baraje (cu nivelul apei sub nivelul terenului);

• trecerea pe scară largă la gestionarea în comun de către mai multe tări a resurselor de apă din zonele mai bogate în resurse de apă ale Europei.

Măsuri de adaptare la folosintele de apă (utilizatori):

• utilizarea mai eficientă si conservarea apei prin reabilitarea instalatiilor de transport si distributie si prin modificări tehnologice (promovarea tehnologiilor cu consum redus de apă etc);

• modificări în stilul de viată al oamenilor (reducerea cerintelor de apă, utilizarea pentru anumite activităti a apei recirculate etc);

• cresterea gradului de recirculare a apei pentru nevoi industriale;

• elaborarea si implementarea unor sisteme de preturi si tarife pentru apă în functie de folosintă, de sezon si de resursa disponibilă;

• utilizarea de către anumite folosinte a apelor de calitate inferioară.

Amenajarea bazinelor hidrografice:

• includerea în schemele directoare (planurile de amenajare) ale bazinelor hidrografice a unui scenariu în care resursele disponibile de apă scad ca urmare a schimbărilor climatice, iar cerintele folosintelor cresc;

• introducerea, chiar de la proiectare în lacurile de acumulare ce se vor realiza, a unor volume de rezervă care să se utilizeze doar în situatii exceptionale sau realizarea unor lacuri de acumulare cu regim special de exploatare pentru a suplimenta resursele de apă disponibile în situatii critice;

Măsuri de adaptare în domeniul managementului riscului la inundatii:

• realizarea de lucrări de protectie cu caracter local (protectia asezărilor umane, obiectivelor economico-sociale) în detrimentul unor protectii de mare lungime;

• amenajarea bazinelor în zonele de formare a scurgerii, prin lucrări de ameliorare a torentilor si cresterea suprafetei împădurite;

• utilizarea unor solutii de destindere si deflatie temporară a undelor de viitură în zone special amenajate, în locul supraînăltării digurilor existente sau realizării de noi diguri;

• elaborarea unor noi standarde de proiectare a lucrărilor de protectie împotriva inundatiilor (prin introducerea riscului acceptat);

• corelarea planurilor de dezvoltare teritorială si amenajare a teritoriului cu strategia si planurile de gestionare a riscului la inundatii;

• promovarea si extinderea sistemului de asigurare împotriva inundatiilor a bunurilor si persoanelor;

• implicarea si educarea populatiei în vederea unui comportament adecvat înainte, în timpul si după trecerea inundatiilor.

Măsuri pentru reducerea riscului si adaptarea la efectele schimbărilor climatice pentru sistemele de alimentare cu apă si canalizare:

• crearea de surse de sigurantă alternative pentru cazuri extreme (în straturile de profunzime 150-300 m);

• dezvoltarea unor capacităti de înmagazinare a apei potabile (acoperirea necesarului pentru 1-2 zile);

• sectorizarea retelelor de distributie pe elemente componente comune;

• reducerea pierderilor în retele de distributie (de la 50% în prezent la 20% în 2025);

• atragerea utilizatorilor în eforturile de economisire a apei, prin sisteme educationale;

• introducerea tehnologiilor performante în procesele tehnologice pentru productia de apă potabilă si epurare a apelor uzate;

• reutilizarea apelor epurate si transformarea acestora într-o importantă sursă pentru acoperirea necesarului industrial si public, având calitate nonpotabilă;

• informatizarea si conducerea automată a sistemelor;

• introducerea planurilor de management de risc (implicarea tuturor factorilor interesati - consumatori, operatori, autorităti);

• introducerea unor mecanisme economice stimulative pentru economisirea apei, precum si măsuri coercitive pentru depăsirea consumului specific de apă, la toate tipurile de utilizatori;

• elaborarea de norme-cadru (ghiduri, normative) pe baza cărora să se elaboreze planurile de management de risc pentru fiecare sistem;

• asigurarea finantării pentru implementarea planurilor de sigurantă la marile aglomeratii urbane (peste 100.000 de locuitori);

• pregătirea de studii si cercetări aprofundate pentru realizarea tehnologiilor necesare reutilizării integrale a apelor;

• elaborarea planurilor integrate pe bazine (alocarea resursei, utilizarea apei, starea restitutiei);

• elaborarea unor studii alternative în cadrul serviciilor de alimentare cu apă si canalizare (aductiuni, interconectări) si întărirea platformei tehnologice.

În cadrul programelor de investitii trebuie asigurate:

• surse strategice de rezervă;

• lucrări care să diminueze riscul asigurării cantitătii si calitătii apei livrate;

• sisteme si solutii care să reducă la jumătate pierderile (tehnologice si în retea);

• tarife sociale, stimulative si coercitive.

6. Păduri

Suprafata împădurită din România este relativ scăzută, comparativ cu alte state membre UE cu conditii climatice si de relief asemănătoare. Fondul forestier al României ocupa în anul 2006 o suprafată de 6.427 mii hectare, din care 6.272 mii ha acoperite cu păduri, iar restul de 155 mii ha reprezentând terenuri destinate culturii, productiei si gospodăririi silvice. Pădurile ocupă 26,7% din teritoriul tării, cu o distributie neuniformă. Astfel, 60% din păduri sunt localizate în regiunea arcului carpatic, 29% în dealurile precarpatice si 11% la câmpie, zonele cele mai despădurite fiind Câmpia de Vest (3,2%), Câmpia Bărăganului (3,5%), Câmpia Moldovei (4,1%) si Câmpia Olteniei (5,3%). Începând cu anul 2005 au fost demarate ample programe de împădurire, estimându-se o majorare a suprafetei ocupate cu vegetatie forestieră cu circa 60.000 ha, cu prioritate în judetele în care pădurile ocupă o suprafată minimă.

Procentele reduse de împădurire din zonele de câmpie se corelează cu secete frecvente si prelungite, asa cum despăduririle din zona de deal si de coline, precum si tăierile masive din unele păduri de munte se corelează cu fenomene de torentialitate, de degradare a terenurilor si alunecări de teren. Aceste fenomene s-au accentuat, pe fondul unor dificultăti de ordin social si legislativ si al lipsei capacitătii institutionale si financiare la mare parte dintre detinătorii de păduri sau de terenuri. Investitiile din acest domeniu au fost reduse sau chiar neglijabile.

Pădurile joacă un rol important în regularizarea debitelor cursurilor de apă, în asigurarea calitătii apei si în protejarea unor surse de apă importante pentru comunitătile locale fără alte surse alternative de asigurare a apei. Împăduririle cu specii autohtone vor viza în primul rând terenurile agricole cu probleme de eroziune si pericol de alunecare (de exemplu, în Moldova), terenurile initial forestiere, dar care, din cauza tăierilor ilegale, au început să se degradeze (de exemplu, în unele zone din Maramures), precum si terenurile din zona de sud a României, unde datorită înfiintării sistemului de irigatii si a digurilor, solul a suferit un fenomen de desertificare accentuată.

Pentru diminuarea fenomenelor negative mentionate anterior, sunt necesare măsuri ferme de stopare a defrisărilor de orice fel si de crestere a suprafetei acoperite cu vegetatie forestieră.

România s-a confruntat în ultimele decenii cu fenomene meteorologice extreme, care au generat calamităti deosebite. Furtunile puternice au determinat în ultimii 17 ani, la nivelul fondului forestier national, doborâturi de peste 15 milioane m3.

Amenintări:

• în România, cresterea temperaturilor medii anuale cu peste 1-2°C va avea ca primă consecintă aridizarea zonelor sudice si de câmpie, dar mai ales a zonelor de dealuri, ce poate determina aparitia de conditii nefavorabile pentru vegetatia forestieră. Pe termen mediu este posibilă destructurarea arboretelordin zona de dealuri, ocupate acum de specii mezofile (stejar, fag). Pe termen lung si foarte lung, se estimează o migratie a arealului pădurii la nivel altitudinal (pădurea va migra altitudinal începând din zona de câmpie spre golul alpin);

• impactul schimbărilor climatice asupra pădurilor din România a fost analizat cu ajutorul mai multor modele climatice globale. Astfel, în zonele împădurite joase si deluroase se preconizează o scădere considerabilă a productivitătii pădurilor după anul 2040, datorită cresterii temperaturilor si scăderii volumului precipitatiilor;

• stabilitatea silvoproductivă si ecosistemică a pădurilor din zonele de dealuri poate fi dezechilibrată în cazul aparitiei efectelor schimbărilor climatice, în sensul reducerii cantitătii de precipitatii si cresterii temperaturilor. Desi pe termen scurt capacitatea productivă ar fi excelentă, pe termen mediu scenariile sugerează o reducere drastică a productivitătii, prin declinul speciilor si reducerea populatiilor de arbori;

• pădurile de molid vor fi afectate de schimbările climatice prin reducerea cantitătii de biomasă totală acumulată, mai ales în stadiile tinere si mature, la vârste de sub 60 de ani. Pentru aceste intervale pierderile de biomasă totală vor fi de circa 50%, desi la vârste superioare acestea sunt recuperate, astfel că, la finele ciclurilor de productie realizează productii totale comparabile cu arboretele crescute în conditii normale. Se remarcă stabilitatea bioacumulativă redusă a acestor tipuri de arborete în conditiile aparitiei efectelor schimbărilor climatice. Bradul se comportă similar molidului si nu prezintă modificări majore în ceea ce priveste bioacumularea totală pe durata ciclului de productie;

• cresterea incidentei atacurilor de insecte, fie cunoscute ca dăunători forestieri, fie specii de insecte existente care încep să afecteze pădurea (existau în faună, dar nu vătămau), fie noi specii venite din zonele mai calde, în urma efectelor schimbărilor climatice. În privinta grupelor de specii care produc infestări, o pondere ridicată o detin omizile defoliatoare, urmate de insectele care atacă între scoartă si lemn, gândacii defoliatori, insectele sugătoare si galicole, insectele xilofage, insectele care atacă rădăcina, mugurele si tulpina puietilor si insectele de seminte.

Oportunităti:

• extinderea suprafetelor împădurite, precum si realizarea perdelelor de protectie, care vor contribui semnificativ la diminuarea proceselor de eroziune a solului, alunecări de teren, vor conduce la diminuarea debitelor torentilor, protectia culturilor agricole si a altor obiective sociale si economice si la îmbunătătirea mediului general de viată;

• întărirea sectorului privat în gospodărirea pădurilor si cresterea transparentei pe întregul flux al lemnului, crearea unei piete competitive, cresterea gradului de valorificare a subproduselor lemnoase si utilizarea corectă a lemnului potrivit calitătii sale;

• plantarea de specii ce vor beneficia de noile conditii de mediu si vor realiza acumulări superioare de biomasă totală pe toată durata ciclului de productie:

• în zona de dealuri înalte si zona montană joasă, fagul de altitudine, pentru care acumularea de biomasă poate atinge 30-40% în plus fată de acumularea ce s-ar realiza în conditii normale de mediu;

• în zona de dealuri joase: gorunul (prin acumulări de biomasă mai mari cu 10-20%), cerul (acumularea de biomasă superioară celei realizate în conditii normale, cu valori sub 20%, până în jurul anilor 2050, după care o diminuare drastică a biomasei stocate în arboret generată de declin si de reducerea masei vii din arborete) si gârnita, urmează fidel cerul în comportare, însă arboretele constituite din această specie ar realiza biomase semnificativ superioare fată de conditiile de mediu normale (15-125%).

Recomandări si măsuri de adaptare:

• identificarea soiurilor, speciilor tolerante, testarea de noi specii/soiuri mai tolerante la stres hidric în aer sau sol si/sau tolerante la temperaturi ridicate de durată ori temporare, mai timpurii sau de toamnă, tolerante la îngheturile târzii;

• stimularea dezvoltării activitătilor de demonstrare a rezultatelor cercetării către utilizatori prin îmbunătătirea substantială a capacitătii serviciilor de consultantă publice si sustinerea cercetărilor;

• realizarea si promovarea ghidurilor de bună practică în domeniul forestier, care să asigure rezilienta pădurilor la efectele schimbărilor climatice, adaptate nevoilor proprietătii private/statului si principiilor de gospodărire durabilă;

• cresterea suprafetei fondului forestier, prin împădurirea unor terenuri degradate si a unor terenuri marginale, inapte pentru o agricultură eficientă, precum si prin crearea de perdele forestiere de protectie a câmpurilor agricole, a cursurilor de apă si a căilor de comunicatie, pentru protectia antierozională a terenurilor în pantă;

• promovarea culturilor energetice si utilizarea resurselor de biomasă forestieră reziduală;

• adoptarea unor măsuri de apărare a integritătii fondului forestier, prin interzicerea schimbării folosintei terenurilor acoperite cu păduri si cu alte forme de vegetatie forestieră;

• amenajarea corespunzătoare a teritoriului, tinându-se cont de efectele actuale si posibile ale schimbărilor climatice;

• întărirea capacitătii institutiilor forestiere de supraveghere, control, asistentă si coordonare regională.

Dezvoltarea strategiilor si planurilor de dezvoltare si management durabil în domeniul fondului forestier va tine cont de concluziile si recomandările studiilor privind impactul schimbărilor climatice asupra resurselor de apă potabilă, ecosistemelor si biodiversitătii.

7. Infrastructură, constructii si planificare urbană

Potrivit statisticilor, populatia urbană la nivel mondial s-a dublat în ultimii 50 de ani si se estimează că la nivelul anului 2030 două treimi din populatia globului va locui în orase. Cresterea densitătii populatiei, dezvoltarea, dinamica costurilor, modul de viată, infrastructura specifică, diversitatea etnică si culturală sunt elementele care pot fi vulnerabile la efectele schimbărilor climatice.

Datorită particularitătii de „spatiu închis", pe care îl reprezintă mediul urban, temperaturile din aceste zone vor fi mai ridicate decât cele din spatiul rural.

Impactul principal al schimbărilor climatice asupra zonelor urbane, infrastructurii si constructiilor este legat, în principal, de efectele evenimentelor meteorologice extreme, precum valurile de căldură, căderi abundente de zăpadă, furtuni, inundatii, cresterea instabilitătii versantilor si modificarea unor proprietăti geofizice. Astfel, planificarea urbană si proiectarea unei infrastructuri adecvate joacă un rol important în minimizarea impactului schimbărilor climatice si reducerea riscului asupra mediului antropic.

Planificarea teritoriului poate oferi un cadru integrat ce permite conexiuni între vulnerabilitate, evaluarea riscului si adaptare, putând conduce la identificarea celor mai eficiente optiuni de actiune.

Amenintări:

• cresterea riscului de producere de alunecări de teren;

• modificarea caracteristicilor materialelor de constructie si a fundatiilor constructiilor (de exemplu: timpul de priză a betonului, teren sensibil la umiditate);

• afectarea constructiilor datorită intensitătii sporite a furtunilor, a alunecărilor de teren si a eroziunii zonei costiere;

• afectarea localitătilor si a infrastructurii prin cresterea frecventei aparitiei inundatiilor;

• scăderea gradului de confort al populatiei;

• pierderea stabilitătii constructiilor existente în zone denivelate, pe terenuri sensibile la umiditate sau în zone inundabile;

• cresterea neuniformizării gradului de confort al clădirilor datorită costurilor ridicate ale materialelor si solutiilor de izolare termică.

Oportunităti:

• noi piete pentru tehnici, materiale si produse de constructie rezistente la efectele schimbărilor climatice.

Recomandări si măsuri de adaptare:

Abordarea planificării si practicile de management al spatiului urban trebuie abordate pe termen lung, tinându-se cont si de impactul potential al schimbărilor climatice.

Printre măsurile importante ce se impun se pot enumera:

• promovarea unor sisteme de prevenire si interventie rapidă si eficientă în cazul aparitiei fenomenelor meteorologice extreme;

• redimensionarea sistemului de canalizare pentru a putea prelua surplusul de apă provenit din ploile intense căzute în intravilan;

• dezvoltarea unor pavaje adecvate, care să asigure infiltrarea apei pluviale la nivelul trotuarelor, platformelor pietonale, pentru parcare si pentru depozitare;

• minimizarea riscului provocat de perioadele de căldură excesivă, prin sporirea suprafetelor spatiilor verzi si asigurarea apei pentru spatiile verzi;

• dezvoltarea standardelor de constructie pentru clădiri verzi, care să asigure stocarea si circularea apei pluviale, economisirea apei prin instalatii eficiente si dezvoltarea spatiilor verzi la nivelul teraselor;

• dezvoltarea standardelor si solutiilor constructive pentru îmbunătătirea performantelor de izolare termică a constructiilor, în vederea eficientizării consumului de energie;

• implementarea conceptelor moderne de arhitectură pentru realizarea constructiilor cu potential maxim de utilizare a surselor de energie regenerabilă;

• promovarea de materiale si solutii constructive adecvate potentialelor efecte ale schimbărilor climatice;

• extinderea aplicării tehnologiilor si practicilor de utilizare a surselor de energie regenerabilă pentru asigurarea utilitătilor necesare;

• promovarea unor programe de formare profesională si constientizare publică, necesare aplicării măsurilor de adaptare identificate, si a unor programe de formare profesională pentru arhitecti pe tema asigurării rezilientei clădirilor la efectele schimbărilor climatice.

8. Transporturi

România are un sistem national de transport (infrastructuri, mijloace de transport, operatori de transport etc.) situat, în mare măsură, atât din punctul de vedere al structurilor functionale, cât si al serviciilor prestate, la nivelul standardelor medii ale sistemelor conventionale de transport din Europa, făcând fată necesitătilor actuale ale utilizatorilor interni si internationali.

Infrastructurile de transport rutier, feroviar, naval si aerian sunt vulnerabile îndeosebi la manifestările evenimentelor meteorologice extreme. Impactul direct al schimbărilor climatice asupra sectorului de transport naval se va manifesta, ca urmare a fluctuatiilor privind regimul de curgere a râurilor si fluviilor. În mod indirect impactul schimbărilor climatice se va resimti si la nivelul transportului rutier si feroviar prin deteriorarea infrastructurii si lipsa de confort termic provocată călătorilor.

Prevenirea si combaterea acestor efecte vor necesita alocarea de investitii importante si promovarea unui management adecvat.

Măsurile de adaptare a sectorului de transporturi la impactul schimbărilor climatice au în vedere garantarea unei bune functionări si a continuitătii serviciilor oferite.

Adaptarea infrastructurii existente de transport la efectele schimbărilor climatice, asigurând în acelasi timp functionarea sa neîntreruptă si sigură, va presupune investitii considerabile suplimentare. Noua infrastructură de transport, precum si mijloacele de transport trebuie concepute, încă din faza de proiectare, pentru a fi reziliente la efectele schimbărilor climatice.

Amenintări:

• producerea unor pagube importante asupra infrastructurii de transport pe uscat din cauza alunecărilor de teren si inundatiilor (sosele, poduri, căi ferate);

• afectarea infrastructurii portuare si a conditiilor de transport fluvial ca urmare a modificării regimului de curgere a Dunării;

• afectarea conditiilor si a regimului de transport ca urmare a intensitătii crescute a evenimentelor meteorologice extreme;

• variatiile de temperatură vor afecta materialele folosite si solutiile tehnice;

• cresterea nivelului mării va reduce efectul protector al digurilor si al zidurilor de chei;

• disconfort pentru călători ca urmare a cresterii temperaturii si în conditiile unui pret de călătorie ridicat ca urmare a necesitătii recuperării pagubelor produse la infrastructură;

• producerea de perturbări în regimul de transport al mărfurilor si, în consecintă, si asupra costurilor aferente;

• cresterea volumului necesarele investitii pentru construirea si întretinerea infrastructurilor de transport.

Oportunităti:

• asigurarea unui sistem de transport cu capabilitate ridicată de adaptare;

• crearea posibilitătii de alegere a unor mijloace de transport ecologice.

Recomandări si măsuri de adaptare:

• revizuirea reglementărilor privind infrastructura, cum ar fi: drenarea apelor pluviale, terasamente, drumuri, căi ferate, poduri, tuneluri;

• identificarea de rute alternative de transport;

• asigurarea colectării adecvate a apelor pluviale din reteaua stradală;

• asigurarea protectiei retelei căilor de comunicatie pentru a rezista conditiilor meteorologice extreme. În constructia drumurilor, trebuie asigurate suficiente poduri, rigole si canale în cazul precipitatiilor intense si al inundatiilor;

• protejarea infrastructurii căilor ferate împotriva eroziunii;

• întărirea structurii porturilor pentru a face fată furtunilor din ce în ce mai puternice (de exemplu, prin folosirea stabilopozilor);

• înlocuirea cablurilor de suprafată cu cabluri subterane;

• construirea, în reteaua de drumuri si cale ferată, a unui număr aditional de facilităti pentru a asigura tranzitul animalelor sălbatice (poduri verzi, pasaje);

• promovarea unor tehnologii noi de îmbrăcăminti stradale (beton asfaltic sau beton de ciment) si de executie a stratului de rulare, pe bază de mixturi asfaltice realizate cu bitum modificat pentru preîntâmpinarea deformatiilor permanente (datorate cresterii temperaturii) si asigurarea rezistentei la fisurare (datorată scăderii temperaturii);

• reducerea transportului rutier, în special a celui de marfă, prin îmbinarea cu celelalte tipuri de transport (feroviar, maritim, fluvial), promovarea transportului intermodal);

• încurajarea transporturilor alternative cu impact cât mai redus asupra mediului;

• îmbunătătirea căilor de rulare si fluidizarea traficului cu efecte de reducere a consumurilor de combustibil si, implicit, de emisii de gaze cu efect de seră;

• limitarea masei mijloacelor de transport de mărfuri pe anumite tronsoane cu expunere ridicată a populatiei;

• împădurirea zonelor afectate de inundatii si alunecări de teren limitrofe căilor de comunicatie.

în prezent, pentru lucrările de reabilitări de drumuri nationale, căi ferate, se elaborează studii de evaluare a impactului asupra mediului înconjurător, studii care prevăd măsuri concrete si specifice privind diminuarea impactului asupra mediului. Este necesar ca noile infrastructuri să fie reziliente la efectele schimbărilor climatice.

Studii necesare în domeniu pentru a fundamenta stiintific actiunile viitoare:

1. studiu cu privire la impactul schimbărilor climatice asupra diferitelor sectoare de transport: feroviar, rutier, naval, aerian;

2. identificarea modului în care schimbările climatice afectează diferite sectoare de transport;

3. evaluarea vulnerabilitătii diferitelor sectoare de transport la efectele schimbărilor climatice;

4. studii de risc pentru zonele cu vulnerabilitate ridicată la efectele schimbărilor climatice.

9. Turism

Factorii climatici reprezintă elementul-cheie de atractie pentru turistii sositi în destinatiile montane ori de litoral si nu numai. Astfel, vremea caldă si precipitatiile reduse sunt factorii cei mai importanti pentru o destinatie de vacantă de pe litoral, iar grosimea si durata stratului de zăpadă reprezintă punctul forte al unei statiuni montane destinate sporturilor de iarnă. În general, toate formele de activitate care au loc în aer liber sunt influentate într-o formă sau alta de efectele schimbărilor climatice.

Pentru multe comunităti locale turismul reprezintă unul dintre sectoarele economice cele mai importante, iar conditiile climatice necorespunzătoare pot afecta puternic nivelul de dezvoltare economică si socială a respectivelor comunităti.

Amenintări:

• cele mai vulnerabile zone turistice la efectele schimbărilor climatice sunt zonele costiere si regiunile montane.

Turismul de litoral este puternic influentat de efectele schimbărilor climatice, prin fenomene precum: eroziunea costieră, cresterea nivelului mării, cresterea temperaturilor, evenimentele meteorologice extreme (ploile abundente, inundatiile), reducerea rezervelor de apă.

Fenomenul de eroziune costieră, semnalat în mod special în ultimele decenii, a devenit un fenomen aproape general la nivelul litoralului românesc, ducând la diminuarea suprafetelor de plajă. În ultimul deceniu bilantul dintre aportul si pierderile de material sedimentar este negativ. Spre exemplu, plaja din Mamaia, recunoscută cândva pentru deschiderea largă si pentru stabilitatea sa, a început să se confrunte cu o eroziune accentuată, mai ales în partea de sud. Conform datelor Institutului National de Cercetare si Dezvoltare Marină „Grigore Antipa", ritmul mediu anual de modificare a liniei tărmului a fost de -2,3 m/an, cu oscilatii între +7,8 m/an (Hotel Melody) si -10,4 m/an (Hotel Riviera).

Avându-se în vedere faptul că plaja statiunilor de pe litoral reprezintă una dintre principalele atractii pentru vizitatori, fiind suportul activitătii turistice, măsurile de protejare a acesteia sunt mai mult decât imperioase si necesită investitii substantiale. O politică de conservare corespunzătoare a plajelor si de diminuare a eroziunii costiere va determina nu numai protejarea „materiei prime" a turismului, ci si cresterea interesului factorilor implicati în turism (turisti, operatori economici, investitori etc.) pentru această destinatie de vacantă.

Cresterea nivelului apei Mării Negre poate genera nu numai eroziunea plajei, ci si distrugerea ecosistemelor costiere ori inundarea zonelor care detin monumente istorice de patrimoniu si alte atractii turistice importante.

Cresterea temperaturilor dintr-o destinatie turistică îi poate determina pe turisti să-si schimbe optiunile de călătorie. Astfel, o vară mai călduroasă cum a fost cea din 2007 îi poate îndemna pe turistii români să efectueze excursii tot mai dese pe litoral. Totodată, încălzirea globală îi determină pe turisti să călătorească în zonele costiere si în extrasezon (de exemplu, în conditiile unei ierni mai blânde).

Evenimentele meteorologice extreme, cum au fost inundatiile si furtunile din ultima perioadă, pot afecta nu numai infrastructura turistică, dar pot pune în pericol siguranta si sănătatea turistilor si a comunitătilor locale. De cele mai multe ori aceste fenomene meteorologice extreme sunt prezentate în media, iar regiunile turistice respective au de suferit prin crearea unei imagini negative în rândul vizitatorilor. Media din România a prezentat efectele dezastruoase ale inundatiilor si furtunilor care au avut loc în statiunile de pe litoral, iar lipsa de reactie a autoritătilor si a operatorilor din turism, precum si inexistenta unui plan de actiune în situatii de criză au determinat anularea unor sejururi ale turistilor străini în statiunile de pe litoralul românesc.

Problemele legate de rezervele de apă afectează o paletă largă de destinatii, mai ales în sezonul de vârf, iar cresterea cererii de apă coincide cu perioadele secetoase si cu reducerea rezervelor de apă.

în zona montană, cele mai afectate de efectele schimbărilor climatice sunt statiunile pentru sporturi de iarnă. Cresterea temperaturilor va determina reducerea sezonului turistic, iar oportunitătile pentru efectuarea de activităti sportive si recreative se vor diminua. Ca urmare, se va crea o mai mare presiune asupra zonelor aflate la altitudini mai ridicate. Simultan sezonul de vară va înregistra o cerere mai mare, cu efecte negative asupra mediului si cu depăsirea capacitătii turistice de suport a anumitor zone.

în România, destinatiile cele mai cunoscute pentru sporturi de iarnă sunt cele de pe Valea Prahovei (Sinaia, Predeal, Azuga, Busteni) si Poiana Brasov. Reducerea precipitatiilor sub formă de zăpadă s-a resimtit în ultimii ani în aceste statiuni, iar operatorii de turism au înregistrat scăderi ale numărului de turisti. În unele statiuni, sporturile de iarnă nu reprezintă principala ori singura formă de turism practicată, iar Sinaia, Poiana Brasov sau Predeal dispun si de facilităti pentru organizarea de conferinte, reuniuni de afaceri etc, ceea ce face ca turismul de afaceri să detină o cotă importantă atât în numărul de turisti, cât si în cel al încasărilor. Alte statiuni montane (Arieseni, Borsa, Stâna de Vale, Văliug, Lupeni, Cavnic, Baia Sprie etc), care nu au alternative de petrecere a timpului în sezonul rece, vor resimti mai puternic efectele schimbărilor climatice.

După cum s-a putut observa, schimbările climatice influentează activitatea turistică din România si trebuie luate măsuri pentru diminuarea efectelor negative pe care acestea le au asupra turismului si comunitătilor locale.

Oportunităti:

• veri lipsite de precipitatii, mai călduroase decât până acum, care implică cresterea oportunitătilor turistice în interiorul tării;

• ierni mai putin friguroase, care favorizează turismul pe durata întregului an;

• mai multe activităti în aer liber, favorizate de vremea mai caldă.

Recomandări si măsuri de adaptare:

Turismul se bazează în general pe planuri pe termen scurt, fără a se lua în considerare efectele schimbărilor climatice pe termen lung.

Pentru zona de litoral, dintre măsurile necesare pot fi mentionate:

• refacerea plajelor afectate de eroziunea costieră;

• sporirea măsurilor de protectie împotriva dezastrelor naturale (crearea unor bariere/baraje naturale sau artificiale împotriva inundatiilor);

• adaptarea la noile conditii climatice prin construirea infrastructurii turistice si a statiunilor mai departe de coastă;

• stabilirea unor legi mai stricte împotriva ridicării de constructii pe plajă sau în apropierea acestora, precum si în zonele expuse la riscuri naturale;

• diversificarea formelor de turism care pot fi practicate în statiunile de litoral (de exemplu, turism de afaceri);

• realizarea unui plan de management pentru situatii de criză care să fie adus la cunostintă factorilor de decizie din turism si a cărui implementare să revină în sarcina autoritătilor locale sau/si a celor din turism etc.

În cazul statiunilor montane pot fi aplicate o serie de strategii de adaptare pentru a contrabalansa efectele schimbărilor climatice, precum:

• dotarea statiunilor cu masini care generează zăpadă artificială, pentru a ajuta la extinderea si suplimentarea suprafetelor acoperite cu zăpadă naturală;

• crearea de atractii turistice suplimentare în statiunile montane, alternative la sporturile de iarnă în sezonul rece, pentru a nu fi afectate de lipsa zăpezii;

• diversificarea formelor de turism care pot fi practicate în statiunile montane (de exemplu, turism de afaceri) pentru a se putea adresa si altor segmente de piată;

• extinderea sezonului turistic de vară si crearea de pachete turistice pentru populatia care poate efectua vacante si în extrasezon, în special persoanele de vârsta a treia.

O parte din măsurile ce trebuie luate pentru a reduce efectele schimbărilor climatice asupra turismului sunt disponibile pe termen lung, cum ar fi: refacerea plajelor, construirea unei baze tehnico-materiale mai departe de plajă sau în zonele montane înalte ori a unei infrastructuri turistice care să se adreseze si altor segmente de turisti (business, turism de sănătate etc).

În domeniul turismului trebuie realizate o serie de studii si cercetări cu privire la:

• analiza efectelor probabile ale schimbărilor climatice asupra activitătii turistice si a regiunilor turistice din România (modele de regresie între principalii parametri climatici - temperatură, precipitatii, grosimea stratului de zăpadă si indicatorii turistici - număr de turisti, număr de înnoptări);

• analiza influentei schimbărilor climatice asupra cererii turistice si a fluxurilor de turisti;

• analiza impactului schimbărilor climatice asupra comunitătilor în care turismul are un rol importat în plan economic si social;

• analize de senzitivitate privind activitatea de turism în statiunile montane si de litoral.

Turismul nu doar este afectat de schimbările climatice, dar si contribuie la acestea. Astfel, transportul turistilor la destinatiile de vacantă, deseurile rezultate în urma sederii într-o statiune etc. generează emisii de gaze cu efect de seră.

Influenta schimbărilor climatice asupra turismului nu trebuie privită izolat întrucât schimbările majore în cererea turistică pot avea efecte puternice asupra politicii economice si sociale din zonele respective (de exemplu, asupra cererii de fortă de muncă, infrastructurii de transport). De asemenea, si alte sectoare de activitate, precum agricultura, industria energetică, industria manufacturieră, reteaua locală de întreprinderi mici, care reprezintă o resursă de materii prime si materiale pentru turism, pot fi afectate de modificarea conditiilor climatice. De aceea este necesar un plan de actiune care să tină seama de toate aceste aspecte si de interferentele între sectoarele economice.

Conditiile climatice se schimbă rapid, creându-le operatorilor din turism diverse probleme. De aceea sectorul turistic trebuie să-si dezvolte capacitatea de adaptare pentru a-si mentine viabilitatea si pentru a continua să genereze beneficii economico-sociale comunitătilor locale si să îmbogătească experienta de viată a turistilor.

Educatia pentru turisti si operatori cu privire la efectele schimbărilor climatice este necesară pentru a ne asigura că implementarea unor măsuri de adaptare nu va fi împiedicată si că noile oportunităti vor fi maximizate.

10. Energie

Reducerea cererii de energie electrică pentru încălzire iarna, ca urmare a cresterii temperaturii medii globale, nu compensează cresterea cererii de energie electrică necesară pentru functionarea aparatelor de aer conditionat si a aparatelor de răcit din timpul zilelor călduroase. Schimbările climatice vor modifica cererea sezonieră de energie electrică, care va fi mai scăzută iarna si mai ridicată vara.

Schimbările climatice pot provoca si o reducere a productiei de energie hidroelectrică prin reducerea resurselor de apă. Scăderea resurselor de apă afectează si functionarea sistemelor de răcire a centralelor nucleare.

Scăderea productiei de hidroenergie s-a resimtit deja în tara noastră când, datorită scăderii semnificative a nivelului de precipitatii, la nivelul anilor 2003 si 2007 s-au obtinut valori minime din punct de vedere istoric.

Amenintări:

1. Pericole cu privire la acoperirea necesarului de energie electrică:

• necesarul de energie electrică din România este acoperit dintr-un mixt energetic, în care energia hidro acoperă în jur de 17% într-un an hidrologic normal. Ca urmare a aparitiei în perioada de vară a secetelor prelungite (2003, 2007), deficitul de energie electrică din sistem a fost acoperit de energia produsă prin arderea cărbunelui, ceea ce a creat o presiune deosebită în ceea ce priveste productia de cărbune, dar si asupra pretului energiei electrice, stiindu-se că energia hidro este cea mai ieftină. O amenintare este legată de faptul că, prin utilizarea cărbunelui, este pusă în pericol îndeplinirea angajamentelor României cu privire la emisiile de S02, NOx si pulberi din centralele termoelectrice. O altă presiune se va exercita asupra costului energiei electrice prin depăsirea cantitătii de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate termocentralelor prin Planul national de alocare;

• un alt pericol este datorat cresterii necesarului de aer conditionat în perioada verii, vârfurile de consum de energie electrică apropiindu-se vara de cele din iarnă. Acest lucru va crea o presiune asupra întregului sector energetic, stiindu-se că iarna functionează centralele în cogenerare, care în timpul verii sunt mult mai putin utilizate.

2. Pericole în ceea ce priveste infrastructura energetică:

• în prezent, infrastructura sistemului energetic este afectată de fenomenele meteorologice extreme; au existat foarte multe situatii în care, din cauza unor furtuni puternice, mii de case au rămas fără curent electric. Pericolele includ: prăbusirea liniilor de transport si distributie, distrugerea transformatoarelor electrice din cauza fulgerelor, întreruperea prelungită a alimentării consumatorilor datorată cresterii foarte rapide a cererii de energie pentru conditionarea aerului în perioada verii, pentru care retelele electrice de distributie nu sunt pregătite a le acoperi, colmatarea barajelor din cauza viiturilor de pe râuri, imposibilitatea realizării necesarului de răcire pentru mari instalatii de producere a energiei electrice, ceea ce ar conduce la oprirea lor (în anul 2003 a fost necesară oprirea Unitătii 1 CNE Cernavodă din cauza lipsei apei în Dunăre).

Oportunităti:

• cresterea investitiilor în utilizarea surselor de energie regenerabilă, prin care să se utilizeze potentialul economic si tehnic pe care România îl detine. Acest lucru va fi cu atât mai important cu cât preturile mondiale la combustibilii fosili cresc alarmant, dar si pentru îndeplinirea angajamentelor UE până în anul 2020;

• cresterea investitiilor în înlocuirea si modernizarea liniilor de transport si distributie a energiei electrice, avându-se în vedere vechimea mare a acestora, inclusiv prin cresterea capacitătii de distributie pentru acoperirea necesarului de răcire;

• cresterea investitiilor, mai ales la nivelul administratiilor locale, pentru realizarea de centrale de trigenerare;

• cresterea investitiilor de mediu pentru eficientizarea programului de functionare iarnă-vară la centralele care functionează în cogenerare, administrate de autoritătile publice locale.

Recomandări si măsuri de adaptare:

• sunt necesare elaborarea de urgentă de studii privind evaluarea riscului efectelor schimbărilor climatice pentru sectorul energetic în general si, în special, privind evaluarea riscului pentru sectorul hidroenergetic, dar si luarea în considerare a acestor riscuri în ceea ce priveste proiectele de investitii planificate a fi construite;

• sunt necesare actiuni de stabilire a infrastructurii critice din sistemul energetic (baraje hidroenergetice, sistemul de transport si distributie, sistemul de transport gaze naturale, petrol si derivati ai acestuia) în vederea stabilirii măsurilor ce se impun în cazul unor fenomene meteorologice extreme (furtuni, tornade, inundatii, secetă, temperaturi foarte scăzute);

• sunt necesare analize si studii cu privire la eventualele modificări în cererea si consumul de energie datorat cresterii temperaturii si a fenomenelor extreme;

• promovarea producerii de energie din surse regenerabile;

• elaborarea de strategii proprii ale autoritătilor administratiei publice locale în vederea utilizării de surse de energie care să respecte normele europene de mediu si eficientă, în vederea producerii de energie electrică si termică în sisteme centralizate.

11. Industrie

Impactul schimbărilor climatice asupra economiei globale, în general, si asupra economiei României, în special, constituie un factor decisiv pentru dezvoltarea viitoare a industriei, deoarece vor avea drept consecinte schimbări pe piata globală.

Anticiparea acestui impact nu se poate cuantifica, deoarece o enumerare a eventualelor avantaje si dezavantaje nu poate fi utilizată pentru a stabili cu certitudine care dintre acestea este cel mai semnificativ sub aspect cantitativ.

Pentru adaptarea la efectele schimbărilor climatice, toate sectoarele industriale, ca de altfel întreaga economie, trebuie să se orienteze spre o dezvoltare durabilă, spre utilizarea de produse, procese si tehnologii eficiente energetic, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, scăderea nivelului de dioxid de carbon si spre utilizarea energiilor regenerabile.

Adaptarea trebuie să fie reactivă si proactivă. Trebuie identificată abordarea adecvată pentru a transforma toate provocările generate de schimbările climatice în oportunităti de a încuraja cercetarea si inovarea, de a identifica noi tehnici, tehnologii si produse.

Dintre efectele negative ale schimbărilor climatice cel mai mult ne preocupă diminuarea resursei de apă, deoarece implicatiile acestui fenomen se resimt în toate sectoarele: energie - imposibilitatea răcirii centralelor termice si a celor nucleare, precum si scăderea potentialului de utilizare a energiei electrice din surse hidro; industrie - cresterea pretului de productie al produselor si necompetitivitatea acestora pe piata internatională.

Aspectele specifice cele mai importante sunt: functionarea pietelor electricitătii si gazelor, sistemul de comercializare a emisiilor de gaze cu efect de seră, competitivitatea surselor de energie rentabile pentru industriile mari consumatoare de energie si accesul la aceste surse, eficienta energetică, viitorul energetic pe termen lung pentru România în cadrul UE, stimularea investitiilor în tehnologii inovatoare pentru productia de electricitate si eficienta energetică, îmbunătătirea performantelor economice si ecologice ale întreprinderilor, resursele naturale, măsurile întreprinse la nivel international pentru adaptarea la schimbările climatice si crearea cadrului de reglementare.

În toate sectoarele industriale trebuie identificate măsurile care să garanteze viabilitatea si competitivitatea întreprinderilor românesti în contextul unor economii europene si globale constrânse de necesitatea de a reduce emisiile de carbon si consumul de resurse.

Se impune ca toate politicile privind materiile prime si produsele industriale să vină în sprijinul cererii globale de bunuri cu nivel scăzut de carbon. Trebuie mentionată si necesitatea consolidării rolului normelor (standardelor), ca instrument de măsură a competitivitătii si viabilitătii.

Studii necesare în domeniu pentru a fundamenta stiintific actiunile viitoare:

• studiu cu privire la impactul schimbărilor climatice asupra diferitelor sectoare industriale: metalurgie, chimie, petrochimie, industria lemnului, industria textilă, indutria pielăriei, industria materialelor de constructii etc;

• identificarea modului în care schimbările climatice afectează diferite sectoare industriale;

• evaluarea vulnerabilitătii diferitelor sectoare ale industriei la efectele schimbărilor climatice.

12. Sănătate

Asa cum se mentionează si în Programul european privind schimbările climatice, în stabilirea impactului schimbărilor climatice asupra sănătătii populatiei există dificultăti metodologice datorită multiplelor aspecte de care aceasta depinde (de exemplu: factori sociali, economici, de mediu, lipsa datelor concludente si a informatiilor relevante). Impactul asupra sănătătii depinde de gradul si amplitudinea de expunere la „variabilitatea factorilor climatici", de sensibilitatea populatiei, de capacitatea Guvernului si a sistemului de sănătate de a face fată consecintelor acestui impact.

Schimbările climatice, manifestate prin valuri de căldură, zile friguroase, fenomene meteorologice extreme etc. au efecte negative asupra sănătătii. În plus, bolile transmise prin apă si alimente ar putea fi afectate de efectele schimbărilor climatice. Aceste efecte pot fi amplificate de alti factori de stres, (expunerea la ozon si particule fine determinate de valurile de căldură). Expunerea pe termen lung la particulele fine din aerul ambiant agravează o serie de afectiuni, cum ar fi bronhopneumopatia cronică obstructivă, care creste sensibilitatea la alti factori de stres de origine climatică.

În vederea prevenirii aparitiei efectelor negative asupra sănătătii cauzate de evenimentele meteorologice extreme, este nevoie atât de elaborarea unor ghiduri continând măsurile pe care trebuie să le adopte autoritătile locale (în colaborare cu alte institutii), cât si de modalitătile de organizare a acestora, în regim de urgentă, pentru a preîntâmpina si/sau diminua, în timp util, efectele fenomenelor meteorologice extreme asupra populatiei.

Avându-se în vedere temperaturile extreme ce au afectat România în vara anului 2007, a fost elaborat ordinul comun al ministrului internelor si reformei administrative, ministrului sănătătii publice, ministrului muncii, familiei si egalitătii de sanse si al ministrului mediului si dezvoltării durabile privind aprobarea Planului de măsuri vizând realizarea actiunilor de cooperare între prefecti si primari, în calitatea acestora de presedinti ai comitetelor judetene pentru situatii de urgentă, respectiv ai comitetelor locale pentru situatii de urgentă, si autoritătile de sănătate publică, pentru atenuarea efectelor temperaturilor ridicate asupra populatiei.

Amenintări:

Schimbările climatice afectează în mod direct România si duc la aparitia valurilor de căldură intensă sau a fenomenelor meteorologice extreme (inundatii datorate ploilor abundente, intensificări de vânt). Acestea vor avea ca efect cresterea pe termen scurt a numărului de decese sau acutizarea unor afectiuni cronice (în special cele cardiovasculare si respiratorii) sau aparitia unor afectiuni induse de vectori (malaria) si epidemiile hidrice.

Segmentele mai putin înstărite ale societătii, precum si cele biologic mai fragile (copiii si persoanele în vârstă) vor fi mai vulnerabile la aceste efecte. Prin urmare, este necesar să se acorde o atentie deosebită aspectelor sociale ale adaptării, inclusiv riscurilor legate de ocuparea locurilor de muncă si efectelor asupra conditiilor de trai si de locuit.

Verile foarte calde care au afectat România în ultimii ani au adus în atentie problema impactului stresului termic asupra populatiei afectate. Valurile de caniculă din 2007 din România au permis autoritătilor să înteleagă cum este afectată starea de sănătate a populatiei si cum trebuie intervenit în aceste conditii. Autoritătile române au primit sprijin din partea autoritătilor franceze în luarea de măsuri adecvate, la nivel national, în perioadele în care România a traversat două valuri de caniculă în vara anului 2007.

Zonele cele mai afectate de valurile de căldură sunt mai ales cele urbane, în care zonele verzi s-au diminuat, iar constructiile urbane din beton si asfaltul străzilor duc la absorbtia intensă a radiatiei solare, pe care o acumulează si o eliberează noaptea, în acelasi timp, si transportul urban contribuie la aceste efecte, în conditiile în care numărul de autoturisme a crescut anual, semnificativ, în România.

• inundatiile au efecte serioase asupra sănătătii psihice si fizice a populatiei;

• în general, populatia săracă este mai vulnerabilă, iar bătrânii sunt mai vulnerabili la caniculă si copiii la bolile diareice;

• „valurile de căldură" generează probleme respiratorii, mortalitate si morbiditate provocate de stresul termic;

• verile mai fierbinti (si iernile mai blânde) influentează dezvoltarea agentilor patogeni, bacteriilor si cresterea numărului de boli infectioase (chiar aparitia de epidemii);

• verile mai lungi conduc la cresterea expunerii la radiatii UV, cu efecte directe asupra sănătătii pielii (cancer de piele);

• influentarea statusului nutritional, mai ales la copii si la populatia săracă;

• cresterea incidentei afectiunilor respiratorii si a celor cardiovasculare, a afectiunilor cutanate si a tulburărilor endocrine;

• impact asupra sănătătii mintale (acutizarea anumitor afectiuni psihiatrice);

• cresterea riscului de aparitie a unor afectiuni cauzate de calitatea apei în timpul inundatiilor (boli diareice, hepatită virală A etc);

• contaminarea mediului cu substante chimice periculoase din locurile de depozitare (în timpul inundatiilor sau al furtunilor).

Oportunităti:

• pentru perioadele cu temperaturi foarte scăzute (care vor fi din ce în ce mai rare si mai putin intense), mortalitatea prin afectiuni cardiovasculare va fi diminuată, iar perioadele cu afectiuni respiratorii acute specifice sezonului rece se vor diminua si ele;

• reducerea mortalitătii si morbiditătii datorate valurilor de frig;

• cresterea oportunitătilor de a petrece timpul liber cu activităti fizice în exterior si consecutiv posibila îmbunătătire a sănătătii publice.

Recomandări si măsuri de adaptare:

•studii epidemiologice privind influenta efectelor schimbărilor climatice asupra sănătătii;

• dezvoltarea de metodologii pentru a prognoza probleme majore de sănătate care pot apărea în functie de severitatea efectelor schimbărilor climatice, tinându-se cont si de circumstantele socioeconomice;

• dezvoltarea unor metode de monitorizare si de sisteme de detectare timpurie a impactului valurilor de căldură extremă asupra stării de sănătate;

• colaborarea între autoritătile competente în vederea promovării unor programe de interventie operativă în cazul manifestării unor evenimente meteorologice extreme;

• în acest sens, ministerul de resort va propune în cadrul programului national de sănătate, subprogramul de sănătate publică, următoarele:

- metodologii nationale de evaluare si monitorizare a efectelor schimbărilor climatice asupra sănătătii populatiei;

- program de interventie în cazul valurilor de căldură extremă;

- supravegherea bolilor transmisibile.

13. Activitătile recreative

În conditiile cresterii temperaturii, activitătile recreative vor beneficia de conditii favorabile. Impactul schimbărilor climatice se va manifesta în mod negativ prin efectele generate de evenimentele meteorologice extreme.

Reducerea perioadelor geroase si a precipitatiilor pe fondul cresterii temperaturii creează conditii favorabile desfăsurării activitătilor în aer liber.

Sportul si recreerea oferă numeroase oportunităti turistice în România. Există o gamă largă de sporturi si activităti de recreere practicate, de la sporturile traditionale până la sporturile universale.

Amenintări:

• existenta unor perioade cu temperaturi excesive;

• existenta unor ierni sărace în precipitatii;

• frecventa crescută a furtunilor puternice;

• deteriorarea infrastructurilor de transport.

Oportunităti:

• cresterea perioadelor de activitate în aer liber.

Recomandări si măsuri de adaptare:

• adaptarea infrastructurilor de sport si amenajarea spatiilor de desfăsurare a activitătilor în aer liber, tinându-se cont de impactul schimbărilor climatice;

• asigurarea de utilaje corespunzătoare pentru completarea lipsei de zăpadă necesară desfăsurării activitătilor de schi alpin în conditiile unor ierni sărace în precipitatii.

Sportul si recreerea sunt dominate de factorii sociali, deci este dificil să facem planuri eficiente pentru schimbările climatice. Desi pot fi identificate efecte generale, este nevoie de o cercetare amănuntită care să cuprindă scenarii socioeconomice si scenarii referitoare la schimbările climatice, care să ajute pe viitor la dezvoltarea legislatiei necesare. Există oportunităti importante pentru aceasta si pentru sectoare înrudite, ca sănătatea; acestea vor trebui să fie realizate printr-o abordare coordonată ce implică educatia, transportul, sănătatea si agentiile specifice fiecărui sector.

14. Asigurările

Sectorul asigurărilor va fi afectat de efectele schimbărilor climatice si va avea un rol decisiv în procesul de adaptare. În prezent există pe piată noi produse financiare, cum sunt instrumentele financiare derivate climatice sau obligatiunile pentru catastrofă, fiind necesar ca acest tip de produse să fie dezvoltate în continuare si în România.

În ultimii ani au început să se dezvolte la nivel national noi instrumente financiare. Astfel, în anul 2002 s-a adoptat Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităti naturale în agricultură, act normativ care vine în sprijinul producătorilor agricoli.

În prezent este în proces de aprobare proiectul de lege privind asigurarea obligatorie a locuintelor în caz de dezastre naturale.

Amenintări:

• schimbările climatice afectează nevoile clientilor si expun companiile de asigurări.

Oportunităti:

• sectorul asigurărilor ar putea elabora noi produse de asigurare în vederea reducerii riscurilor si a vulnerabilitătii în fata dezastrelor. Primele de asigurare care anticipează schimbările climatice ar putea constitui un stimulent pentru măsurile de adaptare din sectorul privat.

Recomandări si măsuri de adaptare:

• elaborarea si promovarea cadrului necesar pentru aplicarea mecanismelor de asigurare în cazuri de calamitate provocate de evenimente meteorologice extreme.

15. Concluzii

Pentru a reduce vulnerabilitatea României la impactul schimbărilor climatice este necesară antrenarea întregii societăti pentru îndeplinirea eforturilor de asigurare a rezilientei necesare la efectele negative pe care le va genera fenomenul de încălzire globală în viitor, prin mobilizarea tuturor resurselor în aplicarea măsurilor de adaptare prevăzute în acest document. În acest sens propunem:

1.1. realizarea unui program multianual de cercetare privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice, pe baza propunerilor primite de la ministerele implicate, care să dezvolte abordări si metodologii de evaluare a impactului politicilor si măsurilor de adaptare la schimbările climatice, care să îmbunătătească evaluarea riscurilor si a posibilitătilor de adaptare. În acest sens, până la sfârsitul anului 2008, fiecare institutie relevantă îsi va identifica studiile necesare în domeniul evaluării vulnerabilitătii si impactului schimbărilor climatice, studii ce vor fi analizate în cadrul Comisiei Nationale privind Schimbările Climatice, în vederea includerii în programul multianual de cercetare. Pentru a crea o bază de date care să furnizeze o imagine cât mai complexă a studiilor privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice, toate institutiile care au finantat astfel de initiative din bugetul de stat vor transmite la Ministerul Mediului si Dezvoltării Durabile - Directia schimbări climatice un rezumat al studiului realizat;

1.2. includerea de către Ministerul Educatiei, Cercetării si Tineretului a acestor priorităti de cercetare în Planul national de cercetare-dezvoltare si inovare pentru perioada 2007-2013 si alocarea sumelor necesare derulării studiilor prevăzute în programul mentionat;

1.3. constituirea unui grup stiintific interdisciplinar în vederea postevaluării studiilor de cercetare, pentru a evalua progresele înregistrate în ceea ce priveste cercetarea în domeniul adaptării si pentru a identifica elementele ce trebuie luate în considerare la actualizarea ghidului;

Responsabili: Ministerul Educatiei, Cercetării si Tineretului, Ministerul Sănătătii Publice, Ministerul Transporturilor, Ministerul Economiei si Finantelor, Ministerul Internelor si Reformei Administrative, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice si Locuintelor, Ministerul pentru întreprinderi Mici si Mijlocii, Comert, Turism si Profesii Liberale, Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale, Ministerul Mediului si Dezvoltării Durabile

2. actualizarea scenariilor privind schimbările climatice în România de către Administratia Natională de Meteorologie si postarea pe site-ul Ministerului Mediului si Dezvoltării Durabile a informatiilor cu caracter public;

Responsabili: Ministerul Mediului si Dezvoltării Durabile, Administratia Natională de Meteorologie

3. transmiterea de către fiecare institutie responsabilă, spre consultare la Ministerul Mediului si Dezvoltării Durabile, a listei studiilor existente în domeniu sau conexe acestuia;

Responsabili: Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale, Ministerul Educatiei, Cercetării si Tineretului, Ministerul Sănătătii Publice, Ministerul Transporturilor, Ministerul Economiei si Finantelor, Ministerul Internelor si Reformei Administrative, Ministerul Apărării, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice si Locuintelor, Ministerul pentru întreprinderi Mici si Mijlocii,

Comert, Turism si Profesii Liberale, Agentia Natională pentru Protectia Mediului, Administratia Natională de Meteorologie, Institutul de Cercetări pentru Pedologie si Agrochimie, Institutul de Cercetări si Amenajări Silvice, Institutul National de Hidrologie si Gospodărire a Apelor

4. revizuirea ghidului, o dată la 2 ani, pe baza rezultatelor studiilor de cercetare;

Responsabili: Ministerul Educatiei, Cercetării si Tineretului, Ministerul Sănătătii Publice, Ministerul Transporturilor, Ministerul Economiei si Finantelor, Ministerul Internelor si Reformei Administrative, Ministerul Apărării, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice si Locuintelor, Ministerul pentru întreprinderi Mici si Mijlocii, Comert, Turism si Profesii Liberale, Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale, Ministerul Mediului si Dezvoltării Durabile, Administratia Natională de Meteorologie, Agentia Natională pentru Protectia Mediului, Institutul de Cercetări pentru Pedologie si Agrochimie, Institutul de Cercetări si Amenajări Silvice, Institutul National de Hidrologie si Gospodărire a Apelor

5. organizarea unei campanii de informare la nivel national, prin desfăsurarea unor seminarii la nivel regional, în vederea diseminării Manualului fermierului, rezultat în urma Proiectului ACRETTe de colaborare internatională;

Responsabili: Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale, Administratia Natională de Meteorologie, Ministerul Mediului si Dezvoltării Durabile

6. cresterea gradului de constientizare privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice, prin organizarea anuală a campaniilor de constientizare (prevederea în bugetul Ministerului Mediului si Dezvoltării Durabile, începând cu anul 2009, a sumelor necesare pentru aceste campanii);

Responsabil: Ministerul Mediului si Dezvoltării Durabile

7. integrarea aspectelor privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice în legislatia si politicile actuale si viitoare ale României; revizuirea bugetului, a tuturor strategiilor si programelor nationale, astfel încât să se asigure includerea aspectelor privind adaptarea în politicile sectoriale.

Responsabili: Ministerul Educatiei, Cercetării si Tineretului, Ministerul Sănătătii Publice, Ministerul Transporturilor, Ministerul Economiei si Finantelor, Ministerul Internelor si Reformei Administrative, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice si Locuintelor, Ministerul pentru întreprinderi Mici si Mijlocii, Comert, Turism si Profesii Liberale, Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale, Ministerul Mediului si Dezvoltării Durabile.

Ghidul reprezintă un prim document care abordează această provocare globală la nivelul României, urmând ca pe viitor acesta să fie reactualizat, o dată la 2 ani, în functie de rezultatele unor noi studii în domeniu si corelat cu politica UE. Acesta reprezintă un document flexibil, dinamic, care va permite redefinirea obiectivelor. Aspectele identificate se bazează pe o evaluare preliminară, fără a avea studii sectoriale si scenarii climatice suficient de detaliate la nivelul României.