MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul 176 (XX) - Nr. 716         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 22 octombrie 2008

 

SUMAR

 

DECRETE

 

926. - Decret pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a Protocolului aditional la Conventia Consiliului Europei privind criminalitatea informatică referitor la incriminarea actelor de natură rasistă si xenofobă comise prin intermediul sistemelor informatice, adoptat la Strasbourg la data de 28 ianuarie 2003

 

927. - Decret pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a Protocolului optional la Conventia împotriva torturii si a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptat la New York la 18 decembrie 2002, semnat de România la 24 septembrie 2003

 

928. - Decret privind supunerea spre ratificare Parlamentului a Conventiei dintre România si Republica Arabă Siriană pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital, semnată la Damasc la 24 iunie 2008

 

929. - Decret pentru supunerea spre adoptare Parlamentului a aderării României la Conventia internatională din 2001 privind răspunderea civilă pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime (BUNKERS), adoptată la Londra la 23 martie 2001

 

935. - Decret privind înfiintarea Viceconsulatului României la Almeria, Regatul Spaniei

 

936. - Decret privind acordarea gradului de general de brigadă cu o stea unui colonel din Ministerul Apărării si trecerea sa în rezervă cu noul grad

 

937. - Decret privind acordarea gradului de general de brigadă cu o stea unui colonel din Ministerul Apărării si trecerea sa în rezervă cu noul grad

 

938. - Decret pentru eliberarea din functie a unui procuror

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 936 din 23 septembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 84 alin. (2) si art. 87 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Decizia nr. 940 din 23 septembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 173/2006 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitătii de luptător în rezistenta anticomunistă persoanelor condamnate pentru infractiuni săvârsite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum si persoanelor care au participat la actiuni de împotrivire cu arme si de răsturnare prin fortă a regimului comunist instaurat în România

 

Decizia nr. 942 din 23 septembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Decizia nr. 950 din 23 septembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 alin. (5) si art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor.

 

Decizia nr. 952 din 23 septembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie si ale art. 29 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 953 din 23 septembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie

 

Decizia nr. 989 din 1 octombrie 2008 privind constitutionalitatea dispozitiilor art. 155 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputatilor, republicat

 

Decizia nr. 990 din 1 octombrie 2008 privind constitutionalitatea dispozitiilor art. 150 alin. (3) din Regulamentul Senatului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.280. - Ordin al ministrului transporturilor privind modificarea anexei la Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuintei nr. 207/2003 pentru aprobarea formei si continutului Documentului de conformitate, Documentului de conformitate interimar, Certificatului de management al sigurantei si Certificatului de management al sigurantei interimar

 

1.298/1.619. - Ordin al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice si locuintelor si al inspectorului general de stat al Inspectoratului de Stat în Constructii privind modificarea Metodologiei de emitere a avizului tehnic de către Inspectoratul de Stat în Constructii - I.S.C. pentru documentatiile tehnico-economice aferente obiectivelor de investitii finantate din fonduri publice, aprobată prin Ordinul ministrului dezvoltării, lucrărilor publice si locuintelor si al inspectorului general de stat al Inspectoratului de Stat în Constructii nr. 726/549/2007

 

1.339. - Ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală pentru aprobarea Normelor tehnice privind utilizarea Sistemului de monitorizare si securitate a transporturilor rutiere de mărfuri

 

4.877. - Ordin al ministrului educatiei, cercetării si tineretului privind aprobarea programelor scolare revizuite pentru disciplinele de studiu din aria curriculară „Limbă si comunicare” - limbi moderne

 

DECRETE

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a Protocolului aditional la Conventia Consiliului Europei privind

criminalitatea informatica referitor la incriminarea actelor de natură rasistă si xenofobă comise prin intermediul sistemelor

informatice, adoptat la Strasbourg la data de 28 ianuarie 2003

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (1)si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

la propunerea Guvernului, potrivit Hotărârii nr. E 216 din 24 septembrie 2008,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se supune spre ratificare Parlamentului Protocolul aditional la Conventia Consiliului Europei privind criminalitatea informatică referitor la incriminarea actelor de natură rasistă si xenofobă comise prin intermediul sistemelor informatice, adoptat la Strasbourg la data de 28 ianuarie 2003, si se dispune publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constitutia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti, 17 octombrie 2008.

Nr. 926.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a Protocolului optional la Conventia împotriva torturii si a altor pedepse

ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptat la New York la 18 decembrie 2002,

semnat de România la 24 septembrie 2003

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (1)si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

la propunerea Guvernului, potrivit Hotărârii nr. E 214 din 24 septembrie 2008,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se supune spre ratificare Parlamentului Protocolul optional la Conventia împotriva torturii si a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptat la New York la 18 decembrie 2002, semnat de România la 24 septembrie 2003, si se dispune publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constitutia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti, 17 octombrie 2008.

Nr. 927.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind supunerea spre ratificare Parlamentului a Conventiei dintre România si Republica Arabă Siriană pentru evitarea

dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital, semnată la Damasc la 24 iunie 2008

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (1)si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

la propunerea Guvernului, potrivit Hotărârii nr. E 215 din 24 septembrie 2008,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se supune spre ratificare Parlamentului Conventia dintre România si Republica Arabă Siriană pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital, semnată la Damasc la 24 iunie 2008, si se dispune publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constitutia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti, 17 octombrie 2008.

Nr. 928.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru supunerea spre adoptare Parlamentului a aderării României la Conventia internatională din 2001 privind

răspunderea civilă pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime (BUNKERS),

adoptată la Londra la 23 martie 2001

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (1)si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 19 alin. (1) lit. a) si art. 21 alin. (1) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

la propunerea Guvernului, potrivit Hotărârii nr. E 203 din 18 septembrie 2008,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se supune spre adoptare Parlamentului aderarea României la Conventia internatională din 2001 privind răspunderea civilă pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime (BUNKERS), adoptată la Londra la 23 martie 2001, si se dispune publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constitutia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti, 17 octombrie 2008.

Nr. 929.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind înfiintarea Viceconsulatului României laAlmeria,

Regatul Spaniei

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, precum si ale Legii nr. 37/1991 privind înfiintarea, desfiintarea si schimbarea rangului misiunilor diplomatice si oficiilor consulare,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se înfiintează Viceconsulatul României la Almeria, Regatul Spaniei, cu un număr de 5 posturi, potrivit anexei care face parte integrantă din prezentul decret.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constitutia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti, 17 octombrie 2008.

Nr. 935.

 

ANEXĂ

 

Viceconsulatul României la Almeria, Regatul Spaniei, va fi încadrat cu un număr de 5 (cinci) posturi, astfel:

1. viceconsul;

2. functionar consular;

3. functionar consular;

4. secretar - dactilograf - contabil;

5. intendent - sofer.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acordarea gradului de general de brigadă cu o stea unui colonel din Ministerul Apărării si trecerea sa în rezervă

cu noul grad

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, ale Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale Legii nr. 415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Apărare a Tării,

având în vedere propunerea ministrului apărării si Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Tării nr. 92 din 13 octombrie 2008,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - La data de 1 noiembrie 2008, domnului colonel lordăchescu Vasile Elefterie i se acordă gradul de general de brigadă cu o stea si trece în rezervă cu noul grad.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constitutia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti, 17 octombrie 2008.

Nr. 936.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acordarea gradului de general de brigadă cu o stea unui colonel din Ministerul Apărării si trecerea sa în rezervă

cu noul grad

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, ale Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale Legii nr. 415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Apărare a Tării,

având în vedere propunerea ministrului apărării si Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Tării nr. 93 din 13 octombrie 2008,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnului colonel Alecsandru Ion Ilie i se acordă gradul de general de brigadă cu o stea si trece în rezervă cu noul grad.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constitutia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

 

PRIM-MINISTRU CĂLIN

POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucuresti, 17 octombrie 2008.

Nr. 937.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru eliberarea din functie a unui procuror

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), ale art. 100 alin. (1) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. a) si alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 904/2008,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna Lavric Paula, procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie - Directia de investigare a infractiunilor de criminalitate organizată si terorism, se eliberează din functie, ca urmare a demisiei.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 17 octombrie 2008.

Nr. 938.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 936

din 23 septembrie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 84 alin. (2) si art. 87 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor „art. 82 alin. (2) si art. 86 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România”, exceptie ridicată de Abdelkader Ben Ahmed Ben Messaoud Messaoudi în Dosarul nr. 8.390/2/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 5 martie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 8.390/2/2007, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor „art. 82 alin. (2) si art. 86 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România”. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Abdelkader Ben Ahmed Ben Messaoud Messaoudi într-o cauză având ca obiect solutionarea plângerii formulate de acesta împotriva rezolutiei de luare a sa în custodie publică si împotriva deciziei de returnare sub escortă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că termenul foarte scurt de formulare a contestatiei împotriva deciziei de returnare sub escortă nu asigură exercitarea eficientă a dreptului la apărare, fiind afectate implicit dreptul de acces liber la justitie si dreptul la un proces echitabil. Se arată că lungimea termenului de solutionare si incertitudinea cu privire la modul său de calcul „sunt susceptibile să declanseze impedimente cvasi-insurmontabile pentru contestator”. În ceea ce priveste dispozitiile art. 86 alin. (1) lit. b) din ordonantă - devenite art. 87 alin. (1) lit. b) —, se sustine că textul devine retroactiv în cazul în care măsura returnării sub escortă este aplicată si în privinta intrărilor ilegale în România săvârsite anterior intrării în vigoare a ordonantei. Se mai arată că „nu poate fi sanctionat de către o lege ulterioară un comportament care nu era prohibit de lege la momentul săvârsirii”.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 82 alin. (2) si art. 86 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Ulterior sesizării Curtii Constitutionale, ordonanta a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, iar, ca urmare a renumerotării, textele de lege criticate se regăsesc în prezent la art. 84 alin. (2) si art. 87 alin. (1) lit. b), asupra acestor texte de lege urmând să se pronunte Curtea Constitutională. Dispozitiile de lege criticate au următorul continut:

- Art. 84 alin. (2): „(2) În cazul străinilor prevăzuti la art. 82 alin. (5), decizia de returnare sub escortă poate fi contestată la curtea de apel competentă teritorial pe raza căreia se află centrul de cazare, în termen de 3 zile de la data comunicării. Instanta se pronuntă în termen de 5 zile, hotărârea fiind definitivă si irevocabilă.”

- Art. 87 alin. (1) lit. b): „(1) Îndepărtarea sub escortă se realizează, în conditiile prezentei ordonante de urgentă, de către personalul specializat al Oficiului Român pentru Imigrări, pentru următoarele categorii de străini: (...)

b) care au trecut ilegal frontiera de stat.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin dispozitiilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 21 referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 24 care garantează dreptul la apărare si art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivitătii legii. De asemenea, invocă si prevederile art. 8 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind dreptul la viată familială si privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că autorul exceptiei critică mai întâi dispozitiile art. 84 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 care prevăd că străinul fată de care s-a luat decizia de returnare sub escortă poate contesta această măsură într-un termen de 3 zile, sustinând că durata acestui interval de timp este prea scurtă pentru a se putea realiza o apărare eficientă. Curtea constată că textul de lege criticat reprezintă o normă procedurală care nu nesocoteste nici dreptul la apărare al străinului si nici dreptul la un proces echitabil si la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil. Nimic nu îl împiedică pe străinul interesat, care manifestă diligentă, să depună contestatia în termenul stabilit de ordonanta mentionată, având posibilitatea ca, ulterior, în fata instantei de judecată să utilizeze toate mijloacele de apărare prevăzute de lege si să se prevaleze de toate garantiile procesuale care conditionează într-o societate democratică desfăsurarea unui proces echitabil.

În ceea ce priveste art. 87 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002, Curtea constată că acesta nu contine în sine nicio normă cu caracter retroactiv si nu face nicio precizare în legătură cu aplicarea în timp a dispozitiilor pe care le cuprinde, astfel că nu se poate retine că acest text ar încălca principiul neretroactivitătii legii.

În fine, Curtea observă că invocarea prevederilor art. 8 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care garantează dreptul la viată familială si privată, nu prezintă relevantă în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 84 alin. (2) si art. 87 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Abdelkader Ben Ahmed Ben Messaoud Messaoudi în Dosarul nr. 8.390/2/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 23 septembrie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 940

din 23 septembrie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 173/2006 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitătii de luptător în rezistenta anticomunistă persoanelor condamnate pentru infractiuni săvârsite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum si persoanelor care au participat la actiuni de împotrivire cu arme si de răsturnare prin fortă a regimului comunist instaurat în România

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 173/2006 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitătii de luptător în rezistenta anticomunistă persoanelor condamnate pentru infractiuni săvârsite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum si persoanelor care au participat la actiuni de împotrivire cu arme si de răsturnare prin fortă a regimului comunist instaurat în România, exceptie ridicată de Luca Voicu Constantin în Dosarul nr. 273/57/2008 al Curtii de Apel Alba lulia - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă că autorul exceptiei a depus la dosar precizări în sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate invocate. De asemenea, partea Ministerul Justitiei a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 7 aprilie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 273/57/2008, Curtea de Apel Alba lulia - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 173/2006 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitătii de luptător în rezistenta anticomunistă persoanelor condamnate pentru infractiuni săvârsite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum si persoanelor care au participat la actiuni de împotrivire cu arme si de răsturnare prin fortă a regimului comunist instaurat în România, exceptie ridicată de Luca Voicu Constantin.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că textul de lege criticat este neconstitutional întrucât cererea de constatare a calitătii de luptător în rezistenta anticomunistă ar trebui să poată fi formulată oricând, fără limitarea dreptului prin stabilirea unui termen de 6 luni. Se arată că „termenul constitutional trebuie să fie permanent”.

Curtea de Apel Alba lulia - Sectia de contencios administrativ si fiscal, referindu-se si la jurisprudenta Curtii Constitutionale, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

în conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată pentru considerentele care fundamentează deciziile nr. 466/2005 si nr. 270/2006 pronuntate de Curtea Constitutională.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art.1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992,să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. II din Legea nr. 173/2006 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitătii de luptător în rezistenta anticomunistă persoanelor condamnate pentru infractiuni săvârsite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum si persoanelor care au participat la actiuni de împotrivire cu arme si de răsturnare prin fortă a regimului comunist instaurat în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 22 mai 2006.

Textul de lege criticat are următorul cuprins: „Se acordă un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în care persoanele condamnate sau supuse unei măsuri administrative abuzive ori, după decesul acestora, sotul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv pot depune cerere pentru constatarea calitătii de luptător în rezistenta anticomunistă.”

Dispozitiile constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 1 alin. (3) si (5) privind statul român de drept si ale art. 16 privind egalitatea în drepturi. Se invocă totodată art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, instituirea unui termen înăuntrul căruia titularul unui drept subiectiv îsi poate exercita prerogativa conferită de lege nu contravine principiului egalitătii în drepturi, atât timp cât tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei le este aplicabil acelasi tratament juridic, fără privilegii si fără discriminări. Principiul egalitătii în drepturi presupune aplicarea unui tratament juridic egal persoanelor aflate în situatii identice si impune totodată reguli diferite pentru persoane care se află în situatii deosebite. Or, instituirea unui termen în cadrul căruia se poate valorifica un drept nu poate crea o stare de inegalitate, de discriminare între persoanele aflate în aceeasi situatie, atât timp cât acestea actionează în concordantă si cu respectarea dispozitiilor legii. Imposibilitatea exercitării dreptului are natura unei sanctiuni legale, fiind o consecintă firească a nerespectării normelor juridice aplicabile.

În plus, asa cum a mai statuat Curtea în jurisprudenta sa, de exemplu prin Decizia nr. 466 din 20 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 962 din 31 octombrie 2005, recunoasterea calitătii de luptător în rezistenta anticomunistă si, ca urmare a recunoasterii acestei calităti, acordarea drepturilor prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 214/1999 nu pot avea loc sine die, stabilirea unui termen pentru exercitarea acestui drept fiind necesară pentru instituirea si mentinerea stabilitătii si securitătii raporturilor juridice civile si a ordinii de drept, specifice unui stat democratic. Lipsa de diligentă a titularului dreptului nu se poate constitui într-un argument pentru a sustine încălcarea principiului nediscriminării între persoanele care îsi exercită dreptul subiectiv în limitele termenului prescris si cele care, neglijând prevederile legale, sunt în situatia de a fi pierdut posibilitatea exercitării dreptului.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1)si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 173/2006 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitătii de luptător în rezistenta anticomunistă persoanelor condamnate pentru infractiuni săvârsite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum si persoanelor care au participat la actiuni de împotrivire cu arme si de răsturnare prin fortă a regimului comunist instaurat în România, exceptie ridicată de Luca Voicu Constantin în Dosarul nr. 273/57/2008 al Curtii de Apel Alba lulia - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 23 septembrie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 942

din 23 septembrie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin.(6) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie invocată de Nicoleta Gheorghe în Dosarul nr. 2.779/231/2007 al Judecătoriei Focsani.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curtii că autoarea exceptiei a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 8 februarie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 2.779/231/2007, Judecătoria Focsani a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Nicoleta Gheorghe.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că prin norma criticată se instituie o derogare de la dispozitiile Legii nr. 85/2006, instituindu-se astfel un regim discriminatoriu între diversi debitori - datorită procedurilor diferite de executare silită, de drept comun, respectiv de drept fiscal —, precum si un regim diferit creditorilor aceluiasi debitor.

Judecătoria Focsani apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată întrucât existenta unei proceduri speciale de executare silită nu contravine art. 16 din Constitutie.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată întrucât dispozitiile legale criticate nu încalcă prevederile constitutionale invocate de autoarea exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 136 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările si completările ulterioare.

Textul de lege criticat are următorul cuprins: „în cazul în care, potrivit legii, s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, în conformitate cu dispozitiile cap. IV din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, si pentru creante fiscale, prin derogare de la prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silită se efectuează de organul de executare în conditiile prezentului cod.”

Dispozitiile constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, regimul derogatoriu de la dreptul comun în materia insolventei, prevăzut prin textul de lege criticat, constituie optiunea legiuitorului, care poate stabili norme de procedură speciale, derogatorii de la regulile generale, determinate de anumite situatii speciale. În cazul de fată, situatia specială este dată de faptul că obiectul executării silite îl constituie încasarea creantelor fiscale ce constituie surse ale bugetului de stat, interesul general ocrotit impunând adoptarea unor reguli care să asigure protejarea eficientă a creantelor statului si recuperarea lor cu prioritate. Nu se aduce astfel atingere principiului egalitătii, cu privire la care Curtea Constitutională a statuat în mod constant în jurisprudenta sa că nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât, dacă la situatii juridice egale se impune un tratament juridic egal, la situatii diferite tratamentul aplicabil nu poate fi decât diferit.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1)si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

            Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie invocată de Nicoleta Gheorghe în Dosarul nr. 2.779/231/2007 al Judecătoriei Focsani.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 23 septembrie 2008.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 950

din 23 septembrie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 alin. (5) si art. 86

din Leaea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 alin. (5) si art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, exceptie ridicată de Tribunalul Neamt - Sectia civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 4.681/103/2007.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind că nu se încalcă principiul egalitătii în fata legii atâta timp cât e vorba de categorii profesionale diferite.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 martie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 4.681/103/2007, Tribunalul Neamt - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 alin. (5) si art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de instanta de judecată, din oficiu, în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei contestatii la decizia de pensionare, formulată de Alexandrina Jora.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate instanta de judecată sustine că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale deoarece instituie pentru magistrati conditii de acordare a pensiei de serviciu mai putin avantajoase decât cele prevăzute pentru deputati si senatori.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale întrucât legiuitorul este în drept ca pentru diferite categorii socio-profesionale, având în vedere situatia deosebită a acestora, să stabilească criterii si moduri de calcul al pensiei diferentiate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 82 alin. (5) si art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, dispozitii modificate ultima dată prin Legea nr. 97/2008 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea si completarea unor acte normative în domeniul justitiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 15 aprilie 2008.

în prezent, dispozitiile criticate au următorul continut:

- Art. 82 alin. (5): „Persoanele care îndeplinesc conditiile de vechime prevăzute la alin. (1) si (3) În functia de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum si în functia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la sectia jurisdictională a Curtii de Conturi se pot pensiona si pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupatie. În acest caz, pensia se stabileste dintr-o bază de calcul egală cu indemnizatia de încadrare brută lunară pe care o are un judecător sau procuror în activitate, în conditii identice de functie, vechime si grad al instantei sau parchetului, si sporurile, în procent, avute la data eliberării din functie ori, după caz, cu salariul de bază brut lunar si sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. De această pensie de serviciu pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din functie din motive neimputabile.”;

- Art. 86: „Constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) sau magistratul-asistent a îndeplinit functiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat-asistent, auditor de justitie, judecător financiar, judecător financiar inspector, procuror financiar, procuror financiar inspector, consilier si consilier de conturi în sectia jurisdictională a Curtii de Conturi, grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), precum si perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, cadru didactic în învătământul juridic superior acreditat, jurisconsult, consilier juridic, ofiter de politie judiciară cu studii superioare juridice, expert criminalist cu studii superioare juridice, autorizat potrivit legii, personal de probatiune cu studii superioare juridice sau care a îndeplinit functii de specialitate juridică în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, Institutul Român pentru Drepturile Omului, în Parlament sau în aparatul acestuia ori în cadrul Administratiei Prezidentiale, Guvernului, Curtii Constitutionale, Avocatului Poporului, Curtii de Conturi, Consiliului Legislativ.”

Exceptia de neconstitutionalitate se raportează la prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că instanta de judecată, autoare a exceptiei de neconstitutionalitate, consideră că dispozitiile de lege criticate sunt discriminatorii în raport cu prevederile art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 3 mai 2006, în sensul că deputatii si senatorii pot beneficia si de pensia de serviciu a magistratilor în alte conditii, mai putin restrictive decât cele impuse magistratilor.

Cu privire la această critică, Curtea constată că este neîntemeiată deoarece în materia reglementării pensiei de serviciu, legiuitorul poate stabili conditii de acordare diferite, în functie de categoria profesională din care face parte persoana care solicită pensia de serviciu. Astfel, nu se poate vorbi despre o egalitate de tratament juridic în ceea ce priveste acordarea pensiei de serviciu între magistrati, pe de-o parte, si senatori sau deputati, pe de altă parte, acestia făcând parte din categorii profesionale diferite.

Ca atare, dispozitiile de lege criticate, care instituie conditiile de acordare a pensiei de serviciu a magistratilor, nu contravin prevederilor art. 16 din Constitutie, deoarece, asa cum a statuat în mod constant Curtea Constitutională în jurisprudenta sa, egalitatea nu înseamnă uniformitate, iar, la situatii diferite, tratamentul juridic aplicabil nu poate fi decât diferit.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 alin. (5) si art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, exceptie ridicată de Tribunalul Neamt - Sectia civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 4.681/103/2007.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 23 septembrie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 952

din 23 septembrie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1)-(3)

din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie

si ale art. 29 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie si ale art. 29 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Ion Dumitru si de Dumitru Bunea în Dosarul nr. 6.355/1/2007 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

La apelul nominal răspunde avocatul Nineta Anghelina, cu împuternicire avocatială pentru Ion Dumitru, si avocatul Doru

Viorel Ursu, cu împuternicire avocatială pentru Dumitru Bunea. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, avocatul Nineta Anghelina solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind că maniera în care se administrează proba dispusă de procuror si efectuată de specialisti din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie încalcă dreptul părtii la un proces echitabil. Depune în acest sens extras din Hotărârea Cottin contra Belgiei din 2005 a Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Avocatul Doru Viorel Ursu solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 mai 2008, pronuntată în Dosarul nr. 6.355/1/2007, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie si ale art. 29 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Ion Dumitru si de Dumitru Bunea în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei cauze penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale deoarece statutul specialistilor din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie nu oferă garantii de independentă si impartialitate în activitatea pe care acestia o desfăsoară. Referitor la prevederile art. 29 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, sustin că acestea contravin principiului constitutional al egalitătii în drepturi, întrucât îi privează de un grad de jurisdictie pe inculpatii care, fără să fi detinut vreo demnitate publică, sunt judecati împreună cu fosti sau actuali membri ai Parlamentului.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002. Art. 11 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie a fost modificat prin art. X pct. 1 al titlului XVI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. De asemenea, dispozitiile criticate au fost modificate ultima dată prin Legea nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006.

Ca atare, dispozitiile criticate din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie au în prezent următorul cuprins:

„(1) În cadrul Directiei Nationale Anticoruptie sunt numiti, prin ordin al procurorului sef al acestei directii, cu avizul ministerelor de resort, specialisti cu înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum si în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală.

(2) Specialistii prevăzuti la alin. (1) au calitatea de functionar public si îsi desfăsoară activitatea sub directa conducere, supraveghere si control nemijlocit al procurorilor din Directia Natională Anticoruptie. Specialistii au drepturile si obligatiile prevăzute de lege pentru functionarii publici, cu exceptiile mentionate în prezenta ordonantă de urgentă. De asemenea, specialistii beneficiază, în mod corespunzător, de drepturile prevăzute la art. 26 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor, cu modificările si completările ulterioare.

(3) Constatarea tehnico-stiintifică efectuată din dispozitia scrisă a procurorului de specialistii prevăzuti la alin. (1) constituie mijloc de probă, în conditiile legii.”

Dispozitiile art. 29 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală au următorul cuprins: „Înalta Curte de Casatie si Justitie: 1. judecă în primă instantă: a) infractiunile săvârsite de senatori si deputati.”

Exceptia de neconstitutionalitate se raportează la prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil si ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, impartialitatea si egalitatea pentru toti a justitiei. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că - asupra prevederilor art. 11 alin. (1)—(3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 - s-a pronuntat prin Decizia nr. 805/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, constatând că acestea sunt constitutionale.

Cu acel prilej, Curtea a arătat că o componentă a garantiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, este principiul egalitătii armelor, ce semnifică tratarea egală a părtilor pe toată durata desfăsurării procedurii în fata unei instante de judecată, fără ca una să fie dezavantajată în raport cu cealaltă. Din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Mantovanelli contra Frantei, 1997) reiese că se încalcă principiul egalitătii armelor atunci când procedura contestată, în ansamblul ei, nu a respectat prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventie. Totodată, principiul contradicto-rialitătii, o altă componentă a dreptului la un proces echitabil, presupune, în esentă, posibilitatea pentru părtile unui proces de a lua la cunostintă de toate probele si observatiile prezentate judecătorului, de natură să îi influenteze decizia si de a le discuta (cauzele J.J. contra Olandei, 1998 si Cottin contra Belgiei, 2005).

Or, Curtea a retinut că partea putea să ia la cunostintă de existenta constatării tehnico-stiintifice - mijloc de probă efectuat de specialistii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie, odată cu prezentarea materialului de urmărire penală, în conditiile art. 250—254 din Codul de procedură penală. Asadar, partea poate formula obiectiuni la raportul de constatare sau poate contesta în fata instantei de judecată, în conditii de contradictorialitate, mijlocul de probă respectiv.

De asemenea, Curtea a constatat că o reglementare similară cu cea criticată este cuprinsă în art. 112 din Codul de procedură penală, potrivit căruia în anumite cazuri organul de urmărire penală poate folosi cunostintele unui specialist sau tehnician, dispunând, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatări tehnico-stiintifice care se efectuează, de regulă, de către specialisti sau tehnicieni care functionează în cadrul ori pe lângă institutia de care apartine organul de urmărire penală, dar care poate fi efectuată si de către specialisti sau tehnicieni care functionează în cadrul altor organe.

Pe de altă parte, în procesul deliberării judecătorul verifică si evaluează materialul probator si îsi fundamentează solutia pe întregul probatoriu administrat în cauză, prin coroborarea si aprecierea probelor, iar nu prin raportarea exclusivă la constatările tehnico-stiintifice întocmite de specialistii prevăzuti de textele de lege criticate. Asadar, judecata se desfăsoară de către o instantă independentă si impartială, în conditii de publicitate, oralitate si contradictorialitate, iar judecătorul îsi fundamentează solutia pe întregul probatoriu administrat, verificând, evaluând si coroborând probele, astfel că informatiile continute în constatările tehnico-stiintifice nu pot crea în mod concret riscul unui abuz de procedură. În acest sens s-a pronuntat Curtea Constitutională prin Decizia nr. 524/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutiile deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Cu privire la dispozitiile art. 29 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, Curtea constată că sustinerile unuia dintre autorii exceptiei de neconstitutionalitate, în sensul că aceste norme de procedură penală ar contraveni principiului egalitătii în fata legii, privându-i de un grad de jurisdictie pe inculpatii care fără să fi detinut vreo demnitate publică sunt judecati împreună cu fosti sau actuali membri ai Parlamentului, sunt neîntemeiate. Astfel, stabilirea competentei, inclusiv a celei după calitatea persoanei, precum si instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti, deci si reglementarea căilor de atac, sunt de competenta exclusivă a legiuitorului, potrivit dispozitiilor art. 126 alin. (2) si ale art. 129 din Constitutie. Astfel, pe de-o parte, accesul liber la justitie nu înseamnă accesul în toate cazurile la toate structurile judecătoresti si la toate căile de atac, iar pe de altă parte, nicio normă constitutională nu stabileste un anumit număr al căilor de atac si nici reglementările internationale în materie nu impun un anumit număr al gradelor de jurisdictie. Potrivit art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, orice persoană declarată vinovată de o infractiune are dreptul să ceară examinarea declaratiei de vinovătie sau a condamnării de către o jurisdictie superioară, iar exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat sunt reglementate de lege.

Referitor la încălcarea principiului egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie, asa cum a statuat Curtea Constitutională de nenumărate ori în jurisprudenta sa, nu este contrară principiului egalitătii instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveste căile de atac, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetătenilor în utilizarea lor.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie si ale art. 29 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Ion Dumitru si de Dumitru Bunea în Dosarul nr. 6.355/1/2007 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 23 septembrie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 953

din 23 septembrie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, exceptie ridicată de Mihai Dezsi în Dosarul nr. 4.299/111/2007 al Tribunalului Bihor - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 3 iunie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 4.299/111/2007, Tribunalul Bihor - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, exceptie ridicată de Mihai Dezsi în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unei cauze penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 23 alin. (12), art. 11, art. 20 raportat la art. 7 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, art. 73 alin. (3), art. 21 alin. (3) si ale art. 124 alin. (2), deoarece prin intermediul lor este adusă din procedura comună într-o procedură specială o infractiune prevăzută de Codul penal, stabilindu-i în mod nejustificat un regim discriminator, în sensul că, implicit, textul art. 6 din Legea nr. 78/2000 autorizează aplicarea prin analogie a pedepsei prevăzute de Codul penal.

Tribunalul Bihor - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată deoarece art. 6 din Legea nr. 78/2000 cuprinde o normă de trimitere uzitată de tehnica legislativă, fără ca prin aceasta să se încalce dispozitiile constitutionale invocate. Reglementarea legală criticată nu aduce atingere principiului egalitătii, impartialitătii si unicitătii justitiei si se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. De asemenea, prevederile art. 6 din

Legea nr. 78/2000 nu contin norme de procedură, ci de drept substantial, iar aplicarea acestora nu poate duce la încălcarea dispozitiilor constitutionale privind dreptul la un proces echitabil.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Presedintii celor două Camere si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, care au următorul continut: „Infractiunile de luare de mită - prevăzută la art. 254 din Codul penal, de dare de mită - prevăzută la art. 255 din Codul penal, de primire de foloase necuvenite - prevăzută la art. 256 din Codul penal si de trafic de influentă - prevăzută la art. 257 din Codul penal se pedepsesc potrivit acelor texte de lege.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 315 din 13 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, exceptie ridicată de Mihai Dezsi în Dosarul nr. 4.299/111/2007 al Tribunalului Bihor - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 23 septembrie 2008.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita La ura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 989

din 1 octombrie 2008

privind constitutionalitatea dispozitiilor art. 155 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputatilor, republicat

 

Cu Adresa nr. 51/2.182 din 7 iulie 2008, secretarul general al Camerei Deputatilor a trimis Curtii Constitutionale sesizarea formulată de 52 de deputati, în temeiul dispozitiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, în legătură cu neconstitutionalitatea art. 155 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputatilor, republicat.

Autorii sesizării sunt următorii: Cristian I. Rădulescu, Anca-Daniela C. Boagiu, Gratiela Denisa M. lordache, Corneliu V. Momanu, Marcel Adrian O. Piteiu, Cornel Stefan C. Bardan, Gheorghe G. Sârb, Alexandru A. Ciocâlteu, Constantin M. Petrea, Dumitru M. Pardău, Mircea Teodor M. S. lustian, Corneliu L. Popescu, Marian V. Hoinaru, Constantin V. Tudor, Anca M. Constantinescu, Cristian B. Ilie, Daniel I. Buda, Costică N. Canacheu, Petru I. Călian, Cosmin Gabriel C. Popp, Petru C. Lificiu, Stelian G. Fuia, lulian-Gabriel P Bîrsan, Ion I. Gontea, Marius I. Rogin, Ion I. Stoica, Diana Măria C. Busoi, Liviu D. Codîrlă, Valeriu I. Tabără, Ioan C. Oltean, Daniel I. lonescu, Romică C. Andreica, Ionela I. Bruchental-Pop, Gheorghe G. Barbu, Radu V. D. Lambrino, Petre Străchinaru, Liviu Alexandru H. Miroseanu, Bogdan C. Cantaragiu, Claudius Mihail Gh. Zaharia, Marian Sorin C. Paveliu, Dumitru Gheorghe Mircea O. Cosea, Traian Constantin A. Igas, Petre I. Ungureanu, Gheorghe I. Albu, Raluca D. Turcan, Alexandru E. Mocanu, Constantin C. Amarie, Viorel N. Oancea, Gabriel L. Sandu, Marcel Laurentiu M. Romanescu, Cornel H. Stirbetsi Laurentiu C. Mironescu.

Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. 7,809 din 7 iulie 2008 si formează obiectul Dosarului nr. 1.633C/2008.

Obiectul sesizării îl constituie dispozitiile art. 155 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputatilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputatilor nr. 8 din 24 februarie 1994, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2006, care au următorul cuprins: „(3) Cererea se adoptă cu votul a cel putin două treimi din numărul deputatilor.”

În motivarea sesizării se arată că art. 155 alin. (3) din regulament, care prevede că cererea privind punerea sub urmărire penală a membrilor Guvernului se adoptă cu votul a cel putin două treimi din numărul deputatilor, contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 76 alin. (2), potrivit cărora „(2) Legile ordinare si hotărârile se adoptă cu votul majoritătii membrilor prezenti din fiecare Cameră”, si ale art. 16 alin. (1), care stabilesc că „Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări”. Asadar, conform prevederilor constitutionale mentionate, cererea de urmărire penală a membrilor Guvernului se adoptă prin „hotărârea si nicidecum legea, regulamentul în sine sau motiunea, acte juridice care au alte domenii de reglementare”, iar această hotărâre „trebuia să fie adoptată tot cu majoritatea membrilor prezenti din fiecare Cameră, în cazul nostru din Camera Deputatilor, si nu cu majoritatea de două treimi din numărul deputatilor, asa cum prevede textul regulamentar criticat”. În continuare, se consideră că această majoritate „trebuia să fie reglementată si de art. 155 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputatilor, ceea ce nu s-a întâmplat”, astfel că textul criticat din regulament este neconstitutional, întrucât încalcă art. 76 alin. (2) din Constitutie. Se arată că sustinerea nu este contrazisă de argumente constitutionale, legale sau doctrinare, si că, de altfel, art. 149 alin. (3) din Regulamentul Senatului prevede că hotărârea de punere sub urmărire penală a membrilor Guvernului, care sunt senatori, se adoptă cu votul majoritătii senatorilor, iar nu cu majoritatea de două treimi din numărul acestora.

Cât priveste încălcarea art. 16 alin. (1) din Constitutie, se sustine că „pentru situatii mult mai importante, fată de cea reglementată de textul criticat, în care se adoptă hotărâri, majoritatea utilizată, prevăzută de Constitutie sau de regulamente, este mai mică, si anume majoritatea deputatilor si a senatorilor”. Se exemplifică cu situatiile referitoare la suspendarea Presedintelui României, la acordarea încrederii Guvernului, la adoptarea sau respingerea unei motiuni de cenzură. De asemenea, pentru situatii mult mai grave decât cea reglementată de art. 155 alin. (3) din Regulament, „potrivit Constitutiei, este necesară majoritatea de două treimi din numărul parlamentarilor, si anume atunci când Presedintele României este pus sub acuzare penală pentru înaltă trădare”. Or, această din urmă situatie „nu se poate compara, ca gravitate, cu cea de punere sub urmărire penală a membrilor Guvernului si, cu toate acestea, majoritatea este aceeasi”.

În conformitate cu dispozitiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea a fost trimisă presedintelui Camerei

Deputatilor, pentru a comunica punctul de vedere al Biroului permanent.

Presedintele Camerei Deputatilor a comunicat, cu Adresa nr. 51/2753 din 10 septembrie 2008, înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. 10.071 din 11 septembrie 2008, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputatilor, prin care se consideră că sesizarea de neconstitutionalitate formulată este neîntemeiată. În acest sens, se arată următoarele:

1. Motivarea potrivit căreia hotărârea Camerei Deputatilor referitoare la cererea de punere sub urmărire penală a membrilor Guvernului ar trebui să fie adoptată cu votul majoritătii deputatilor prezenti la sedinta Camerei nu are la bază nicio dispozitie constitutională sau regulamentară. Solicitarea urmăririi penale a unui membru al Guvernului de către o Cameră legislativă reprezintă o actiune politică de o foarte mare importantă si care presupune o motivare bine întemeiată. Or, „Camera Deputatilor nu este o autoritate judiciară care să administreze si să interpreteze probe de natură diversă, se impune de la sine alegerea unei proceduri care să prevină arbitrariul si să suplinească lipsa unei specializări judiciare a membrilor acesteia”, si, „de aceea, decizia Camerei Deputatilor de a solicita o asemenea procedură impune întrunirea acordului majoritătii calificate a membrilor săi, care să împiedice subiectivismul si interesul partizan ale unui număr mic de parlamentari, inerent si explicabil pe scena oricărei confruntări politice”. Asa fiind, se consideră că „cererea de urmărire formulată de Camera Deputatilor poate fi socotită, pe bună dreptate, un act politic mai degrabă decât unul juridic”. Se invocă Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007 prin care s-a statuat „că cele două Camere ale Parlamentului, cât si Presedintele României au libertatea de a stabili modul de exercitare” a dreptului de a cere urmărirea penală a membrilor Guvernului, fără o altă reglementare exterioară si aplicând direct Legea fundamentală.

Prevederile alin. (3) al art. 155 din Regulamentul Camerei Deputatilor, potrivit cărora „Cererea se adoptă cu votul a cel putin două treimi din numărul deputatilor”, au fost adoptate fără nicio obiectie chiar în textul initial al regulamentului, majoritatea calificată de voturi cerută în acest caz fiind deplin justificată. Se mai apreciază că, „dacă în dreptul parlamentar este statuată interzicerea oricăror imixtiuni, ingerinte în activitatea parlamentarilor, precum si intimidarea sau sicanarea acestora de către puterea executivă sau de cea judecătorească, tot astfel se impune a fi protejată si activitatea membrilor Guvernului împotriva unor astfel de ingerinte, indiferent dacă acestia au sau nu si calitatea de parlamentari”. „Dacă această procedură ar fi lăsată la latitudinea unei majorităti simple din numărul membrilor unei Camere, s-ar deschide calea unor sicanări judiciare sistematice a membrilor Guvernului, ceea ce ar avea consecinte extrem de grave pentru stabilitatea politică a tării” si, „într-o asemenea ipoteză, Guvernul ar fi nevoit să apeleze sistematic la procedura remanierii, în loc să se dedice rolului său constitutional prevăzut în art. 102 din Constitutie”.

2. Se apreciază că „trebuie făcută o distinctie clară între imunitatea de perchezitie, de retinere si arestare, care poate fi ridicată de Camera Deputatilor cu votul majoritătii membrilor săi prezenti la sedinta acesteia, si solicitarea urmăririi penale a unui membru al Guvernului, care poate fi aprobată numai cu majoritatea calificată de două treimi din numărul membrilor Camerei Deputatilor”. Sub aspect procedural, cererea de urmărire penală corespunde cu o plângere prealabilă în vederea urmăririi penale a unei persoane, care produce efecte extrem de grave asupra libertătii acesteia, si este firesc ca ea să exprime o vointă politică cât mai largă, „atunci când este convertită într-un act adoptat de o Adunare legiuitoare.” Niciun temei constitutional sau regulamentar nu justifică extinderea aplicării unei proceduri regulamentare la o altă institutie juridică, „în conditiile în care între cele două proceduri regulamentare nu există nicio legătură”. Se mai consideră că „stabilirea unei anumite majorităti pentru adoptarea de către o Cameră legislativă a unei decizii presupune o evaluare politică a problemei care a făcut obiectul deciziei respective”, astfel că importanta problemei asupra căreia Camera trebuie să hotărască impune si stabilirea majoritătii pentru luarea deciziei. Asa fiind, „hotărârea prin care Camera Deputatilor decide ridicarea imunitătii parlamentare de perchezitie, retinere sau arestare a unui deputat nu implică evaluarea de către aceasta a vinovătiei persoanei în cauză - probată de organisme judiciare autorizate —, pe când cererea de urmărire penală a unui membru al Guvernului presupune o motivare de fapt, acceptată de o majoritate calificată a membrilor Camerei Deputatilor, privind vinovătia celui în cauză, desigur urmând ca instanta să constate definitiv si irevocabil această vinovătie.”

3. Aprobarea cererii de urmărire penală a membrilor Guvernului cu majoritatea de două treimi din numărul deputatilor a fost prevăzută de Comisia specială pentru elaborarea propunerilor de modificare a Regulamentului Camerei Deputatilor, constituită în baza Hotărârii nr. 56 din 29 octombrie 1992. Se consideră că „o asemenea majoritate de voturi corespunde importantei sociale a functiei de membru al Guvernului, ceea ce justifică un regim juridic special pentru începerea actelor de urmărire penală din initiativa Camerei Deputatilor si nicidecum un privilegiu, chiar si procedural”.

4. Constitutia statuează asupra principiului autonomiei organizatorice si functionale a Camerelor legislative , adică „fiecare Cameră se organizează si îsi stabileste procedurile parlamentare asa cum doreste”, asa încât „faptul că în Regulamentul Senatului se prevede o altă majoritate de voturi necesară punerii sub urmărire penală a membrilor Guvernului, nu are o relevantă semnificativă”.

5. Cu prilejul solutionării unei sesizări formulate de presedintele Camerei Deputatilor referitoare la Regulamentul Camerei Deputatilor, aprobat prin Hotărârea nr. 8 din 24 februarie 1994, Curtea Constitutională „nu a apreciat” că art. 139 alin. (3) - în prezent art. 155 alin. (3) - din regulament „ar fi neconstitutional”.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstitutionalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputatilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozitiile criticate din Regulamentul Camerei Deputatilor, republicat, prin raportare la prevederile Constitutiei României si dispozitiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine următoarele:

Curtea a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit.c) din Constitutie, precum si ale art. 1, 10, 27 si 28 din Legea nr. 47/1992, să se pronunte asupra constitutionalitătii prevederilor criticate din Regulamentul Camerei Deputatilor.

Obiectul controlului de constitutionalitate îl constituie prevederile art. 155 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputatilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputatilor nr. 8 din 24 februarie 1994, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2006, prevederi potrivit cărora „(3) Cererea se adoptă cu votul a cel putin două treimi din numărul deputatilor.”

În opinia autorilor sesizării, aceste prevederi regulamentare sunt contrare dispozitiilor din Constitutie cuprinse în art. 76 alin. (2), potrivit cărora „(2) Legile ordinare si hotărârile se adoptă cu votul majoritătii membrilor prezenti din fiecare Cameră”, si ale art. 16 alin. (1), care stabilesc că „(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.”

Examinând sesizarea de neconstitutionalitate formulată, Curtea Constitutională constată că aceasta este întemeiată si urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:

Într-adevăr, art. 76 din Constitutie - „Adoptarea legilor si hotărârilor” stabileste reguli esentiale ale procedurii legislative. Astfel, potrivit alin. (1) al art. 76, legile organice si hotărârile

privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majoritătii parlamentarilor fiecărei Camere. Sub acest aspect, prin Decizia nr. 45 din 17 mai 1994 privind constitutionalitatea Regulamentului Camerei Deputatilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 27 mai 1994, Curtea Constitutională a statuat, cu valoare de principiu, că „majoritatea absolută impusă de Constitutie pentru adoptarea unei asemenea hotărâri urmăreste să asigure o exprimare cât mai largă a vointei deputatilor în prevederile regulamentare, lucru firesc într-un sistem parlamentar care implică, prin definitie, o majoritate si o opozitie parlamentară”. De asemenea, potrivit alin. (2) al art. 76, adoptarea legilor ordinare si a hotărârilor celor două camere se face cu votul majoritătii membrilor prezenti în fiecare Cameră, în conditiile în care numărul acestora se ridică la cel putin jumătate plus unu din numărul membrilor fiecărei Camere, în conditiile respectării cvorumului legal de adoptare prevăzut de art. 67 din Constitutie.

În privinta naturii juridice a actului prin care se cere urmărirea penală a membrilor Guvernului, Curtea constată că această cerere se aprobă printr-o hotărâre a Camerei Deputatilor, astfel cum prevede art. 76 alin. (1) si (2) din Constitutie, precum si art. 85 din Regulamentul Camerei Deputatilor. Art. 85 din Regulament, care face parte din capitolul II „Desfăsurarea lucrărilor Camerei Deputatilor”, sectiunea 1 - „Sesiunea si actele Camerei Deputatilor” stabileste: „Camera Deputatilor adoptă legi, hotărâri, motiuni simple, mesaje, declaratii, rezolutii si alte acte politice în prezenta majoritătii deputatilor, conform prevederilor prezentului regulament.” Toi astfel, si art. 121 din Regulamentul criticat prevede că „Legile, hotărârile si motiunile simple se adoptă de Camera Deputatilor prin vot. Legile adoptate de Camera Deputatilor pot fi legi constitutionale, legi organice si legi ordinare.”

Curtea mai constată, de asemenea, că, de altfel, în sensul prevederilor constitutionale ale art. 76 alin. (2) sunt si dispozitiile art. 129 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputatilor, în conformitate cu care „Legile ordinare si hotărârile luate în procesul legiferării se adoptă cu votul majoritătii deputatilor prezenti, în conditiile existentei cvorumului legal.”

Asa fiind, Curtea constată că art. 155 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputatilor, potrivit căruia cererea privind urmărirea penală a membrilor Guvernului „[...]se adoptă cu votul a cel putin două treimi din numărul deputatilor”, contravine art. 76 alin. (2) din Constitutie si, în consecintă, este neconstitutional.

Fată de argumentele înfătisate, din care rezultă neconstitutionalitatea art. 155 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputatilor, analizarea sustinerilor privind încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie sunt irelevante.

Având in vedere considerentele expuse, in temeiul dispozitiilor art. 146 lit. c) si art. 147 alin. (1) si (4) din Constitutie, precum si al prevederilor art. 11 alin. (1) lit. A.c), art. 27 si art. 28 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constată că prevederile art. 155 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputatilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputatilor nr. 8 din 24 februarie 1994, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2006, sunt neconstitutionale.

Definitivă si general obligatorie.

Decizia se comunică presedintelui Camerei Deputatilor si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 1 octombrie 2008 si la aceasta au participat: Ioan Vida, presedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Ion Predescu, Puskás Valentin Zoltán si Augustin Zegrean, judecători.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Gabriela Dragomirescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 990

din 1 octombrie 2008

privind constitutionalitatea dispozitiilor art. 150 alin. (3) din Regulamentul Senatului

 

Cu Adresa nr. XXXV/1.764 din 21 iulie 2008, secretarul general al Senatului a trimis Curtii Constitutionale sesizarea formulată de 25 de senatori, în temeiul dispozitiilor art. 146 lit. c) din Constitutie, în legătură cu neconstitutionalitatea art. 150 alin. (3) din Regulamentul Senatului.

Autorii sesizării sunt următorii: Stefan-Mihail T. Antonie, Viorel A. Arion, Vasile A. Blaga, Dan S. Cârlan, Cornelia Gh. Cazacu, Mircea A. Cinteză, Ivan O. Cismaru, Cristian C. Cucuian, Gheorghe I. David, Constantin Dumitru A., Constantin N. Gheorghe, Paula Măria Ivănescu T., Dorel V Jurcan, Gh. Ioan Gheorghe Mihetiu, Nicolae N. Neagu, Dorel-Constantin I. Onaca, Alexandru A. Peres, Tudor I. Panturu, Dan Gabriel P

Popa, Ionel E. Popescu, Ovidiu O. Rădoi, Dan G. Sabău, Virginia St. Serbănescu, Jan C. Vraciu si Gelu B. Visan.

Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. 8.300 din 21 iulie 2008 si formează obiectul Dosarului nr. 1.713C/2008.

Obiectul sesizării îl constituie dispozitiile art. 150 alin. (3) din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28 din 24 octombrie 2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 25 octombrie 2005, care au următorul cuprins: „(3) Hotărârea se adoptă cu votul majoritătii senatorilor.”

În motivarea sesizării se arată că art. 150 alin. (3) din regulament care prevede că hotărârea privind punerea sub urmărire penală a membrilor Guvernului se adoptă cu votul majoritătii senatorilor contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 76 alin. (2), potrivit cărora „(2) Legile ordinare si hotărârile se adoptă cu votul majoritătii membrilor prezenti din fiecare Cameră”, si ale art. 16 alin. (1), care stabilesc că „(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.”Asadar, conform prevederilor constitutionale mentionate, cererea de urmărire penală a membrilor Guvernului se adoptă prin „hotărârea si nicidecum legea, regulamentul în sine sau motiunea, acte juridice care au alte domenii de reglementare”, iar această hotărâre „trebuia să fie adoptată tot cu majoritatea membrilor prezenti din fiecare Cameră, în cazul nostru din Senat, si nu cu majoritatea senatorilor, asa cum prevede textul de care facem vorbire.” în continuare, se arată că sustinerea nu este contrazisă de argumente constitutionale, legale sau doctrinare si că, de altfel, „art. 15 din Legea responsabilitătii ministeriale - text de lege care face referire la cererea de urmărire penală a membrilor Guvernului - mentionează explicit faptul că procedura de trimitere a ministrilor parlamentari în judecată trebuie să respecte articolele 67 si 76 alin. (2) din Constitutia României”. Asadar, se consideră că „legiuitorul a intentionat să pună hotărârea Camerei parlamentare sesizate, în chestiunea trimiterii în judecată a unui ministru parlamentar, sub auspiciile textelor constitutionale care fac vorbire la tipul de majoritate cu care se adoptă hotărârile Parlamentului”, adică art. 76 din Constitutie.

Cât priveste încălcarea art. 16 alin. (1) din Constitutie, se sustine că „pentru situatii mult mai importante în care se adoptă hotărâri, majoritatea utilizată, prevăzută de Constitutie sau de regulamente, este majoritatea simplă.” Se exemplifică cu situatiile referitoare la suspendarea Presedintelui României, la acordarea încrederii Guvernului, la adoptarea sau respingerea unei motiuni de cenzură. De asemenea, pentru situatii mult mai grave, decât cea reglementată de art. 150 alin. (3) din Regulament, „potrivit Constitutiei, este necesară majoritatea de două treimi din numărul parlamentarilor, si anume atunci când Presedintele României este pus sub acuzare penală pentru înaltă trădare.” Or, această din urmă situatie „nu se poate compara, din punct de vedere al gravitătii, cu cea de punere sub urmărire penală a membrilor Guvernului si, cu toate acestea, majoritatea este aceeasi.”

În conformitate cu dispozitiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea a fost trimisă Presedintelui Senatului, pentru a comunica punctul de vedere al Biroului permanent.

Presedintele Senatului a comunicat, cu Adresa nr. I/457 din 17 septembrie 2008, înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. 10.213 din 17 septembrie 2008, punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, prin care se consideră că sesizarea de neconstitutionalitate formulată este neîntemeiată si nelegală si solicită respingerea acesteia, pentru următoarele motive: cererea de începere a urmăririi penale pe care o adoptă Senatul, conform art. 109 alin. (2) din Constitutie, prevederilor Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si Deciziei Curtii Constitutionale nr. 270 din 10 martie 2008, reprezintă o etapă în derularea procedurii de tragere la răspundere a membrilor Guvernului pentru faptele săvârsite în exercitarea mandatului lor. Potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie, regimul juridic al infractiunilor si pedepselor, ca si regimul executării acestora fac parte din domeniile rezervate reglementării prin lege organică. Rezultă, prin extrapolare, că orice act de decizie, care emană de la Parlament si care antrenează răspunderea penală a membrilor Guvernului care sunt si senatori, trebuie să fie adoptat tot cu majoritatea impusă pentru adoptarea unei legi organice. Altfel, „înseamnă a goli de continut filozofia textului constitutional, a cărei ratiune de a fi constituie consacrarea unui regim juridic pentru răspunderea penală a acestei categorii de demnitari, de natură a-i feri de arbitrariul unei situatii politice conjuncturale. Mai arată că, desi fiecare Cameră are autonomie functională si regulament propriu în ceea ce priveste instituirea procedurilor de organizare si functionare, „nu este mai putin adevărat că limita acestei autonomii trebuie raportată la statutul Parlamentului în ansamblul său, de organ suprem reprezentativ al tării si de unică autoritate legiuitoare, ceea ce înseamnă că nu pot fi consacrate solutii regulamentare care să diferentieze fundamental activitatea celor două Camere ale Parlamentului.” Consideră că, pentru aceleasi argumente, „si în Regulamentul Camerei Deputatilor se prevede o majoritate specifică aprobării cererii de urmărire penală, respectiv majoritatea de 2/3 din numărul total al deputatilor”.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstitutionalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozitiile criticate din Regulamentul Senatului, republicat, prin raportare la prevederile Constitutiei României si dispozitiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine următoarele:

Curtea a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1, 10, 27 si 28 din Legea nr. 47/1992, să se pronunte asupra constitutionalitătii prevederilor criticate din Regulamentul Senatului.

Obiectul controlului de constitutionalitate îl constituie prevederile art. 150 alin. (3) din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28 din 24 octombrie 2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 25 octombrie 2005, prevederi potrivit cărora, „(3) Hotărârea se adoptă cu votul majoritătii senatorilor.”

În opinia autorilor sesizării, aceste prevederi regulamentare sunt contrare dispozitiilor din Constitutie cuprinse în art. 76 alin. (2), potrivit cărora „(2) Legile ordinare si hotărârile se adoptă cu votul majoritătii membrilor prezenti din fiecare Cameră”, si ale art. 16 alin. (1), care stabilesc că „(1) Cetătenii sunt egali în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.”

Examinând sesizarea de neconstitutionalitate formulată, Curtea Constitutională constată că aceasta este întemeiată si urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:

Într-adevăr, art. 76 din Constitutie - „Adoptarea legilor si a hotărârilor” stabileste reguli esentiale ale procedurii legislative. Astfel, potrivit alin. (1) al art. 76, legile organice si hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majoritătii parlamentarilor fiecărei Camere. Sub acest aspect, prin Decizia nr. 46 din 17 mai 1994 privind constitutionalitatea Regulamentului Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 27 mai 1994, Curtea Constitutională a statuat, cu valoare de principiu, că „majoritatea absolută impusă de Constitutie pentru adoptarea Hotărârii privind Regulamentul Senatului urmăreste să asigure o exprimare cât mai largă a vointei senatorilor în prevederile regulamentare, cerintă firească într-un sistem parlamentar democratic, care implică, prin definitie, o majoritate si o opozitie parlamentară.” De asemenea, potrivit alin. (2) al art. 76, adoptarea legilor ordinare si a hotărârilor celor două Camere, se face cu votul majoritătii membrilor prezenti în fiecare Cameră, în conditiile în care numărul acestora se ridică la cel putin jumătate plus unu din numărul membrilor fiecărei Camere, în conditiile respectării cvorumului legal de adoptare prevăzut de art. 67 din Constitutie.

În privinta naturii juridice a actului prin care se cere urmărirea penală a membrilor Guvernului, Curtea constată că această cerere se aprobă printr-o hotărâre a Senatului, astfel cum prevede art. 76 alin. (1) si (2) din Constitutie, precum si art. 121 din Regulamentul Senatului. Art. 121 din Regulament, care face parte din Sectiunea 6 - „Desfăsurarea sedintelor Senatului”, stabileste că „Senatul adoptă legi, hotărâri, motiuni si alte acte cu caracter politic, în prezenta majoritătii senatorilor.” De asemenea, art. 130 din Regulamentul criticat prevede că „Legile, hotărârile, motiunile simple, precum si celelalte acte se adoptă de către Senat prin vot.” Curtea mai constată, de asemenea, că, de altfel, în sensul prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutie sunt si dispozitiile art. 136 alin. (3) din Regulamentul Senatului, conform cărora „Legile ordinare si hotărârile luate în procesul legiferării se adoptă cu votul majoritătii senatorilor prezenti.”

Asa fiind, Curtea constată că art. 150 alin. (3) din Regulamentul Senatului, potrivit căruia hotărârea privind urmărirea penală a membrilor Guvernului „se adoptă cu votul majoritătii senatorilor”, contravine art. 76 alin. (2) din Constitutie si, în consecintă, este neconstitutional.

Fată de argumentele înfătisate, din care rezultă neconstitutionalitatea art. 150 alin. (3) din Regulamentul Senatului, analizarea sustinerilor privind încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie sunt irelevante.

Având in vedere considerentele expuse, in temeiul dispozitiilor art. 146 lit. c) si art. 147 alin. (1) si (4) din Constitutie, precum si al prevederilor art. 11 alin. (1) lit. A.c), art. 27 si art. 28 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constată că prevederile art. 150 alin. (3) din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28 din 24 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 25 octombrie 2005, sunt neconstitutionale.

Definitivă si general obligatorie.

Decizia se comunică presedintelui Senatului si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 1 octombrie 2008 si la aceasta au participat: Ioan Vida, presedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Ion Predescu, Puskás Valentin Zoltán, Tudorel Toader si Augustin Zegrean, judecători.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Gabriela Dragomirescu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

privind modificarea anexei la Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuintei nr. 207/2003 pentru aprobarea formei si continutului Documentului de conformitate, Documentului de conformitate interimar, Certificatului de  management al sigurantei si Certificatului de management al sigurantei interimar

 

În temeiul prevederilor art. 12 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile, republicată, cu modificările si completările ulterioare, ale art. 4 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 42/1997 privind transportul maritim si pe căile navigabile interioare, republicată, cu modificările si completările ulterioare, ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 367/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările ulterioare,

ministrul transporturilor emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa la Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuintei nr. 207/2003 pentru aprobarea formei si continutului Documentului de conformitate, Documentului de conformitate interimar, Certificatului de management al sigurantei si Certificatului de management al sigurantei interimar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 26 februarie 2003, se modifică si se înlocuieste cu anexa la prezentul ordin.

Art. II. - Autoritatea Navală Română va lua măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul transporturilor,

Septimiu Buzasu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 14 octombrie 2008.

Nr. 1.280.

 

ANEXĂ*)

(Anexa la Ordinul nr. 207/2003)

 

 

MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE

SI LOCUINTELOR

Nr. 1.298 din 9 octombrie 2008

INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCTII - I.S.C.

Nr. 1.619 din 10 octombrie 2008

 

ORDIN

privind modificarea Metodologiei de emitere a avizului tehnic de către Inspectoratul de Stat în Constructii - I.S.C. pentru documentatiile tehnico-economice aferente obiectivelor de investitii finantate din fonduri publice, aprobată prin Ordinul ministrului dezvoltării, lucrărilor publice si locuintelor si al inspectorului general de stat al Inspectoratului de Stat în Constructii nr. 726/549/2007

 

În conformitate cu dispozitiile art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.072/2003 privind avizarea de către Inspectoratul de Stat în Constructii a documentatiilor tehnico-economice pentru obiectivele de investitii finantate din fonduri publice, cu modificările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 10 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 361/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice si Locuintelor, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 5 pct. 4 si ale art. 13 pct. 2 din Regulamentul de organizare si functionare a Inspectoratului de Stat în Constructii - I.S.C, aprobat prin Decizia primului-ministru nr. 164/2008,

ministrul dezvoltării, lucrărilor publice si locuintelor si inspectorul general de stat al Inspectoratului de Stat în Constructii emit următorul ordin:

Art. I. - Metodologia de emitere a avizului tehnic de către Inspectoratul de Stat în Constructii - I.S.C. pentru documentatiile tehnico-economice aferente obiectivelor de investitii finantate din fonduri publice, aprobată prin Ordinul ministrului dezvoltării, lucrărilor publice si locuintelor si al inspectorului general de stat al Inspectoratului de Stat în Constructii nr. 726/549/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 29 august 2007, se modifică după cum urmează:

1. Punctul 2.5 va avea următorul cuprins:

„2.5. Regulamentul de organizare si functionare a Inspectoratului de Stat în Constructii - I.S.C, aprobat prin Decizia primului-ministru nr. 164/2008.”

2. Punctul 5.2 va avea următorul cuprins:

„5.2. Prin exceptie de la dispozitiile pct. 5.1, emiterea avizelor tehnice pentru lucrările de interventii prevăzute la art. 1 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.072/2003, cu modificările ulterioare, care se finantează integral din fonduri publice locale, este de competenta inspectoratelor teritoriale în constructii, ale căror adrese sunt prezentate pe pagina web www.isc-web.ro.”

3. Nota de subsol nr. 4 a anexei la metodologie va avea următorul continut:

,,4) sau inspectorul teritorial-sef, pentru avizele emise în conditiile pct. 5.2. din metodologie.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul dezvoltării, lucrărilor publice si locuintelor,

Lâszló Borbély

Inspectorul general de stat

al Inspectoratului de Stat în Constructii

Dorina Nicolina Isopescu

 

MINISTERUL ECONOMIEI Sl FINANTELOR

AGENTIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor tehnice privind utilizarea Sistemului de monitorizare si securitate a transporturilor rutiere de mărfuri

 

Având în vedere prevederile art. 12 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 495/2007 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, cu modificările si completările ulterioare,

în aplicarea art. 186 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, si a pct. 13 alin. (3) si (4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările si completările ulterioare, a art. 14 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, precum si a prevederilor art. 590 si 664 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 707/2006,

în temeiul art. 5 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 532/2007 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale a Vămilor, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele tehnice privind utilizarea Sistemului de monitorizare si securitate a transporturilor rutiere de mărfuri, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Normele tehnice prevăzute la art. 1 vor fi publicate pe pagina de web a Autoritătii Nationale a Vămilor.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, si intră în vigoare în termen de 15 zile de la data publicării.

 

Presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala,

Daniel Chitoiu

 

Bucuresti, 30 septembrie 2008.

Nr. 1.339.

 

ANEXĂ

 

NORME TEHNICE

privind utilizarea Sistemului de monitorizare si securitate a transporturilor rutiere de mărfuri

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - (1) Sistemul de monitorizare si securitate a transporturilor rutiere de mărfuri este un sistem bazat pe utilizarea unor dispozitive electronice si a unei aplicatii informatice având drept scop urmărirea deplasării pe cale rutieră a mărfurilor aflate sub supravegherea autoritătii vamale.

(2) Prin Sistemul de monitorizare si securitate a transporturilor rutiere de mărfuri se implementează o metodă automatizată si rapidă de gestionare a sigurantei încărcăturilor în ceea ce priveste integritatea transporturilor, precum si respectarea rutei de deplasare, prin punerea la dispozitie în timp real de informatii cu privire la pozitia geografică si la evenimente de natură a pune în pericol securitatea transportului.

Art. 2. - În aplicarea dispozitiilor prezentelor norme tehnice, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:

a) sigiliu inteligent - dispozitivul electronic utilizat alături de sigiliile vamale, sigiliile aplicate de autoritatea fiscală competentă, precum si de sigiliile aplicate de către expeditorii mărfurilor, pentru sigilarea containerelor încărcate cu mărfuri aflate sub supravegherea autoritătii vamale. Acestea se aplică în baza Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările si completările ulterioare;

b) baliză - dispozitivul electronic de înregistrare a datelor si de transmitere a informatiilor de stare si pozitie către aplicatia informatică, care se montează pe mijlocul de transport monitorizat;

c) dispozitiv de introducere si citire a datelor- dispozitivul electronic portabil utilizat pentru a introduce/citi date în/din memoria sigiliului inteligent, respectiv pentru a transfera respectivele informatii în aplicatia informatică;

d) monitorizare integrată - monitorizarea bazată pe utilizarea balizei si a sigiliilor inteligente aplicate containerelor;

e) monitorizare cu sigilii inteligente - monitorizarea bazată pe utilizarea sigiliilor inteligente;

f) monitorizare cu baliză - monitorizarea bazată pe utilizarea balizei;

g) eveniment deosebit - evenimentul care se referă la deschiderea neautorizată a sigiliului inteligent, la scoaterea sigiliului din zona apropiată vehiculului si la abaterea de la ruta prestabilită a acestuia, care este transmis de baliză la serverul central;

h) fisă de monitorizare a transportului - documentul care se întocmeste la momentul amplasării dispozitivelor electronice de supraveghere si care atestă faptul că pe mijlocul de transport monitorizat au fost amplasate baliza, respectiv sigiliul inteligent, si care constituie baza depunerii/returnării/retinerii contravalorii balizelor si a sigiliilor inteligente;

i) birou vamal de plecare - biroul vamal/directia judeteană pentru accize si operatiuni vamale care initiază operatiunea de monitorizare a deplasării unor mărfuri pe cale rutieră, aflate sub supravegherea autoritătii vamale;

j) birou vamal de destinatie - biroul vamal/directia judeteană pentru accize si operatiuni vamale care încheie operatiunea de monitorizare a deplasării unor mărfuri pe cale rutieră, aflate sub supravegherea autoritătii vamale;

k) transportator- operator de transport rutier cu sediul sau domiciliul în România ori operator de transport rutier cu sediul sau domiciliul în străinătate, autorizat să efectueze transporturi rutiere internationale;

l) container- un mecanism-cadru, cisternă, caroserie sau alt mecanism analog, precum un compartiment, total sau partial închis, care este destinat să fie încărcat cu mărfuri.

Art. 3. - (1) Sistemul de monitorizare si securitate a transporturilor rutiere de mărfuri va fi utilizat în baza analizei de risc, pentru monitorizarea deplasării mărfurilor aflate sub supravegherea autoritătii vamale:

a) plasate în regim de tranzit între două birouri vamale de frontieră si care sunt supuse unor reglementări speciale de introducere sau transport pe teritoriul national;

b) plasate în regim vamal de tranzit între un birou vamal de frontieră si un birou vamal din interiorul tării si care prezintă un risc ridicat în ceea ce priveste descărcarea frauduloasă;

c) declarate pentru export si care fac obiectul unor măsuri speciale la export;

d) privind miscarea în interiorul tării a produselor supuse la plata accizei armonizate si nearmonizate, astfel: produsele aflate în regim suspensiv, produsele eliberate pentru consum până la primul beneficiar, precum si produsele la care plata accizei este exceptată sau cu scutire directă.

(2) Procedura de monitorizare si securitate a transporturilor rutiere de mărfuri se aplică persoanelor juridice române sau străine care efectuează operatiuni vamale ori de miscare a produselor de natura celor mentionate la alin. (1), precum si transportatorilor rutieri români sau străini.

 

CAPITOLUL II

Formalităti efectuate la biroul vamal de plecare

 

Art. 4. - (1) În cazul monitorizării integrate, autoritatea vamală desemnată pentru utilizarea Sistemului de monitorizare si securitate a transporturilor rutiere de mărfuri efectuează următoarele operatiuni:

a) stabileste parametrii referitori la ruta de transport, la datele cu privire la durata transportului, respectiv la timpul de monitorizare;

b) aplică sigiliul inteligent la containerul de pe mijlocul de transport;

c) setează sigiliul inteligent prin intermediul dispozitivului de introducere si citire a datelor;

d) amplasează baliza pe mijlocul de transport monitorizat, astfel încât să se realizeze o bună vizibilitate către cer si o distantă de maximum 30 m fată de locul de aplicare a sigiliului inteligent;

e) actionează sistemul de pornire al balizei si verifică instalarea corectă a componentelor;

f) utilizează aplicatia informatică si initiază procedura de monitorizare;

g) completează fisa de monitorizare a transportului, prevăzută în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezentele norme tehnice, si înscrie în documentele vamale, de transport sau comerciale de însotire a mărfurilor, după caz, seriile de identificare a sigiliilor inteligente, a balizei aplicate si numărul de înregistrare a fisei de monitorizare a transportului;

h) transmite fisa de monitorizare a transportului către biroul vamal de destinatie, imediat după plecarea transportului.

(2) La monitorizarea cu sigilii inteligente, autoritatea vamală desemnată pentru utilizarea Sistemului de monitorizare si securitate a transporturilor rutiere de mărfuri efectuează operatiunile de la alin. (1) lit. a)-c) si f)-h).

(3) La monitorizarea cu baliză, autoritatea vamală desemnată pentru utilizarea Sistemului de monitorizare si securitate a transporturilor rutiere de mărfuri efectuează operatiunile de la alin. (1) lit. a) si d)-h).

Art. 5. - Montarea balizei si amplasarea sigiliilor inteligente se vor efectua numai în prezenta conducătorului mijlocului de transport monitorizat. În cazul în care mărfurile sunt supuse unui regim vamal, la montarea acestora va asista si comisionarul în vamă sau principalul obligat ori declarantul în nume propriu, după caz, care va semna fisa de monitorizare a transportului.

Art. 6. - (1) Ca urmare a deciziei de monitorizare, transportatorul este obligat să depună un angajament de plată, prevăzut în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentele norme tehnice, prin care se obligă să plătească contravaloarea balizelor si a sigiliilor inteligente montate si înscrise în fisa de monitorizare a transportului, în cazul în care pe timpul transportului până la destinatie acestea dispar sau suferă deteriorări din vina transportatorului. Angajamentul de plată se întocmeste în două exemplare, exemplarul nr. 1 pentru transportator, iar exemplarul nr. 2 pentru biroul vamal de plecare.

(2) În cazul operatiunilor vamale, obligatia pentru depunerea angajamentului de plată revine comisionarului în vamă.

(3) În conformitate cu prevederile art. 604 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 707/2006, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 4 alin. (1) pct. 41 din Hotărârea Guvernului nr. 532/2007 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale a Vămilor, cu modificările si completările ulterioare, conducătorul mijlocului de transport este obligat:

a) să permită montarea sigiliilor inteligente si a balizei de către autoritatea vamală pe mijlocul de transport;

b) să semneze angajamentul de plată în calitate de reprezentant legal al transportatorului, conform prevederilor alin. (1);

c) să asigure integritatea sigiliilor aplicate pentru supravegherea transportului.

Art. 7. - (1) Ruta de transport va fi declarată de conducătorul mijlocului de transport si aprobată de autoritatea vamală.

(2) În cazul în care conducătorul auto nu declară ruta de transport sau ruta declarată de acesta nu este temeinic justificată, biroul vamal de plecare stabileste ruta de transport optimă.

Art. 8. - (1) La montarea dispozitivelor electronice de monitorizare pe mijlocul de transport se utilizează fisa de monitorizare a transportului, editată în limbile română si engleză.

(2) Fisa de monitorizare a transportului se întocmeste de autoritatea vamală în două exemplare în limba română, având următoarele destinatii:

a) exemplarul nr. 1, pentru biroul vamal de plecare;

b) exemplarul nr. 2, care însoteste transportul până la biroul vamal de destinatie;

(3) Fisa de monitorizare a transportului se semnează de conducătorul auto după montarea dispozitivelor electronice pe mijlocul de transport sau de către comisionarul în vamă, în cazul în care mărfurile sunt supuse unor operatiuni vamale.

(4) Semnarea fisei de monitorizare a transportului de către conducătorul mijlocului de transport sau de către comisionarul în vamă reprezintă acceptul acestora cu privire la obligatiile care le revin conform prezentelor norme tehnice.

(5) Exemplarul nr. 1 al fisei de monitorizare a transportului se transmite de către biroul vamal de plecare, prin mijloace informatice sau fax, biroului vamal de destinatie, imediat după plecarea transportului.

(6) Exemplarul nr. 2 al fisei de monitorizare a transportului se prezintă în cazul controalelor în trafic executate de echipele mobile si se predă, împreună cu o copie a diagramei tahograf, autoritătii vamale de la biroul vamal de destinatie, la închiderea operatiunii de supraveghere.

 

CAPITOLULUI

Formalităti efectuate de biroul vamal de destinatie

 

Art. 9. - La prezentarea transportului la biroul vamal de destinatie, autoritatea vamală nominalizată cu atributii privind gestionarea si utilizarea sistemului de monitorizare efectuează următoarele operatiuni:

a) oprirea functionării balizei si preluarea acesteia de pe mijlocul de transport;

b) citirea datelor cu privire la evenimentele produse, precum si a datelor de identificare a transportului din memoria sigiliului inteligent cu ajutorul dispozitivul de introducere si citire a datelor;

c) desprinderea fizică a sigiliilor de pe mijlocul de transport;

d) descărcarea informatiilor din dispozitivul de introducere si citire a datelor în aplicatia informatică.

Art. 10. - (1) Exemplarul nr. 2 al fisei de monitorizare a transportului se vizează la biroul vamal de destinatie cu semnătura si stampila lucrătorului vamal care asigură efectuarea operatiunilor prevăzute la art. 9.

(2) Biroul vamal de destinatie transmite exemplarul nr. 2 al fisei de monitorizare a transportului biroului vamal de plecare, imediat după preluarea dispozitivelor electronice.

(3) În cazul în care se constată lipsa sau deteriorarea balizelor sau a sigiliilor montate conform art. 4, acestea se consemnează în fisa de monitorizare a transportului pentru punerea în aplicare a obligatiilor de plată asumate în conformitate cu art. 6 alin. (1) si (2).

(4) Dispozitivele electronice montate pe mijlocul de transport supravegheat, preluate de biroul vamal de destinatie, se expediază biroului vamal de plecare prin echipele mobile ale directiilor regionale pentru accize si operatiuni vamale limitrofe, împreună cu exemplarul nr. 2 al fisei de monitorizare a transportului.

 

CAPITOLUL IV

Evenimente pe timpul activitătii de monitorizare

 

Art. 11. - Pentru asigurarea continuitătii procesului de monitorizare, la nivelul central autoritatea vamală asigură un serviciu de dispecerat care va functiona permanent 24 de ore.

Art. 12. - Serviciul de dispecerat monitorizează toate transporturile supuse Sistemului de monitorizare si securitate a transporturilor rutiere de mărfuri si va comunica directiilor regionale/judetene pentru accize si operatiuni vamale alertele destinate interventiei echipelor mobile în cazul evenimentelor deosebite.

Art. 13. - În scopul interventiei operative ca urmare a producerii unui eveniment deosebit, fiecare directie regională/ judeteană pentru accize si operatiuni vamale planifică echipe mobile pentru interventie pe timp de zi si de noapte, în baza informatiilor transmise de către dispeceratul central, astfel încât interventia să poată fi efectuată în cel mai scurt timp.

Art. 14. - În cazul interventiei ca urmare a producerii unui eveniment deosebit, echipa mobilă stabileste cauzele producerii acestuia si procedura care trebuie urmată în functie de eveniment. Constatările si măsurile luate se consemnează în fisa de monitorizare a transportului de către seful echipei mobile.

Art. 15. - Dacă în urma evenimentului deosebit nu se pot remedia defectiunile de stare sau de functionare a sigiliilor sau a balizei amplasate pe mijlocul de transport si dacă acestea nu pot fi înlocuite în conditii optime de timp si de spatiu, mijlocul de transport va fi însotit de echipa mobilă până la destinatie.

Art. 16. - În cazuri deosebite seful echipei mobile poate decide însotirea mijlocului de transport până la cel mai apropiat birou vamal sau orice spatiu amenajat în care se poate efectua controlul fizic al mărfurilor transportate, în conditii corespunzătoare.

Art. 17. - Conducătorul auto este obligat să anunte de îndată biroul vamal de plecare, serviciul de dispecerat, în cazul unui accident rutier în care a fost implicat ori al altor evenimente sau cazuri de fortă majoră care au avut ca rezultat modificarea în orice fel a modului de amplasare ori de functionare a sigiliilor inteligente sau a balizelor.

Art. 18. - Neîndeplinirea de către conducătorul auto a obligatiei de a asigura integritatea sigiliilor inteligente si a balizei se sanctionează conform prevederilor titlului XII din Codul vamal al României, aprobat prin Legea nr. 86/2006, si ale cap. X din partea a Vl-a din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 707/2006, cu modificările si completările ulterioare, sau, după caz, prevederilor titlului X din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

 

CAPITOLUL V

Dispozitii finale

 

            Art. 19. - În cazul în care este necesar ca sigiliile inteligente si baliza aplicate pe un mijloc de transport să fie recuperate înainte ca acesta să ajungă la destinatie sau în orice alte situatii în care mijlocul de transport în cauză nu mai ajunge la locul de destinatie, operatiunile prevăzute la art. 9 lit. a)—d) vor fi efectuate de echipele mobile de pe raza de competentă unde se află mijlocul de transport la momentul respectiv.

 

ANEXA Nr. 1
la normele tehnice

 

Exemplar 1 - destinat biroului vamal de plecare

 

FISA DE MONITORIZARE A TRANSPORTULUI

Nr..................../...................

 

Biroul vamal de plecare/Directia pentru Accize si Operatiuni Vamale a Judetului........, data si ora initierii supravegherii:.................

Lucrător vamal: Numele si prenumele, functia...............................................................................................................................

Mijloc de transport: ....................................................................................................................................................................

Conducător autor: Numele si prenumele, CNP, telefon mobil........................................................................................................

Traseul declarat până la destinatie:................................................................................................................................................

Documente însotitoare:................................................................................................................................................................

Mărfurile transportate:..................................................................................................................................................................

Firma de transport:.......................................................................................................................................................................

Serie diagramă tahograf:..............................................................................................................................................................

Firmă de expeditie:......................................................................................................................................................................

Firmă destinatară:........................................................................................................................................................................

 

Biroul vamal de destinatie/Directia pentru Accize si Operatiuni Vamale a Judetului..............., datasi ora închiderii supravegherii

electronice.................................................................................................................................................................................

Lucrător vamal: Numele si prenumele, functia.............................................................................................................................

 

Sigiliu electronic/baliza de monitorizare: serii de identificare, starea de functionare........................................................................

Valoarea echipamentului electronic de supraveghere: .................................................................................................................

Angajament de plată: ................................................................................................................................................................

 

Locul aplicării balizei/sigiliilor inteligente la momentul plecării: ...................................................................................................

Setări introduse: .....................................................................................................................................................................

...............................................................................................................................................................................................

...............................................................................................................................................................................................

 

Demontarea balizei/sigiliilor: .....................................................................................................................................................

Descărcarea si citirea datelor la momentul sosirii la destinatie:...................................................................................................

...............................................................................................................................................................................................

...............................................................................................................................................................................................

Incidente pe parcursul traseului:...............................................................................................................................................

...............................................................................................................................................................................................

...............................................................................................................................................................................................

 

Am predat/primit

Am predat/primit

Biroul vamal plecare/Directia pentru Accize si Operatiuni

Vamale a Judetului...........

Conducător auto/comisionar în vamă/principal obligat, declarant în nume propriu,

Conducător auto/comisionar  în vamă/principal obligat, declarant în nume propriu,

Biroul vamal de destinatie/Directia pentru Accize si Operatiuni

Vamale a Judetului...........

 

ANEXA Nr. 2

la normele tehnice

 

ANGAJAMENT DE PLATĂ

 

Având în vedere prevederile art. 6 alin. (1) din Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală nr. 1.339/2008, Societatea Comercială.................................................se obligă la plata contravalorii în cuantum de...............lei a echipamentelor electronice de supraveghere aplicate conform Fisei de monitorizare a transportului nr..................................din data de....................................., în contul...........................al...................., ca urmare a aplicării prevederilor art. 9 alin. (3).

Prezentul angajament de plată este completat si semnat de către delegatul nostru ......................................................., domiciliat în ........................................., str....................................nr....., bl....., sc. ..., et. ..., ap. ...Judetul............................, care se legitimează cu ......seria....... nr.............., emis de............................. în anul ...................., CNP..........................., având functia de..........................................

 

Data: ...............................................................................

Numele si prenumele:.....................................................

Semnătura: .....................................................................

 

Prezentul document constituie titlu executoriu, iar în cazul în care debitorul nu îsi respectă obligatiile de plată, acesta va fi învestit cu titlu executoriu si se va trece la executarea silită.

 

MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETĂRII Sl TINERETULUI

 

ORDIN

privind aprobarea programelor scolare revizuite pentru disciplinele de studiu din aria curriculară „Limbă si comunicare” - limbi moderne

 

În baza prevederilor Legii învătământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 366/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Educatiei, Cercetării si Tineretului, cu modificările si completările ulterioare,

în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 231/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Centrului National pentru Curriculum si Evaluare în învătământul Preuniversitar,

ministrul educatiei, cercetării si tineretului emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă programele scolare revizuite pentru disciplinele de studiu din aria curriculară „Limbă si comunicare”: limba engleză L1 si L2 pentru clasele a V-a - a VIII-a, limba franceză L1 si L2 pentru clasele a V-a - a VIII-a, limba germană L1 si L2 pentru clasele a V-a - a VIII-a, limba italiană pentru clasele a V-a - a VI-a si a VII-a - a VIII-a, limba spaniolă pentru clasele a V-a - a Vl-a si a VII-a - a VIII-a, limba portugheză L2 pentru clasele a V-a - a VIII-a, limba rusă L1 si L2 pentru clasele a V-a - a VIII-a. Programele sunt cuprinse în anexele nr. 1-13*), care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin intră în vigoare astfel:

a) începând cu anul scolar 2008-2009, pentru programele scolare revizuite la clasele a V-a - a VII-a pentru disciplinele limbilor moderne mentionate la art. 1;

b) începând cu anul scolar 2009-2010, pentru programele scolare revizuite la clasa a VIII-a pentru disciplinele limbilor moderne mentionate la art. 1.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, orice altă dispozitie contrară privind programele scolare pentru disciplinele mentionate la art. 1, clasele a V-a - a VIII-a, se abrogă.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 5. - Directia generală management învătământ preuniversitar, Centrul National pentru Curriculum si Evaluare în învătământul Preuniversitar, inspectoratele scolare, unitătile de învătământ preuniversitar duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

p. Ministrul educatiei, cercetării si tineretului,

Zvetlana Preoteasa,

secretar de stat

 

Bucuresti, 22 iulie 2008.

Nr. 4.877.


*) Anexele nr. 1-13 se publică ulteriorîn Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 bis în afara abonamentului, care se poate achizitiona de la Centrul de vânzări si informare al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.