MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 284/2009

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A I

Anul 177 (XXI) - Nr. 284           LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE            Joi, 30 aprilie 2009

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

108. - Lege pentru aderarea României la Conventia internatională din 2001 privind răspunderea civilă pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime (BUNKERS), adoptată la Londra la 23 martie 2001

 

Conventia internatională din 2001 privind răspunderea civilă pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime (BUNKERS)

 

628. - Decret privind promulgarea Legii pentru aderarea României la Conventia internatională din 2001 privind răspunderea civilă pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime (BUNKERS), adoptată la Londra la 23 martie 2001

 

700. - Decret pentru numirea presedintelui Consiliului Concurentei

 

701. - Decret pentru numirea vicepresedintelui Consiliului Concurentei

 

702. - Decret pentru numirea unui membru al Plenului Consiliului Concurentei

 

703. - Decret pentru numirea unui membru al Plenului Consiliului Concurentei

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

            Decizia nr. 425 din 26 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

            5. - Ordin privind raportarea situatiilor referitoare la clasificarea expunerilor din credite/plasamente si necesarul de provizioane specifice de risc de credit aferent acestora

 

            7. - Regulament pentru modificarea Regulamentului Băncii Nationale a României nr. 3/2009 privind clasificarea creditelor si plasamentelor, precum si constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit

 


LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aderarea României la Conventia internatională din 2001 privind răspunderea civilă pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime (BUNKERS), adoptată la Londra la 23 martie 2001

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. - (1) România aderă la Conventia internatională din 2001 privind răspunderea civilă pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime (BUNKERS), adoptată la Londra la 23 martie 2001, prin Actul final al Conferintei internationale privind răspunderea si despăgubirea pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime, Londra, 19-24 martie 2001.

(2) Aderarea se face cu declaratia prevăzută la art. 2.

Art. 2. - Cu ocazia depunerii instrumentului de aderare, în conformitate cu prevederile art. 2 din Decizia Consiliului Uniunii Europene 2002/762/CE de autorizare a statelor membre, în interesul Comunitătii Europene, să semneze, să ratifice sau să adere la Conventia internatională din 2001 privind răspunderea civilă pentru daunele provocate de poluarea cu hidrocarburi utilizate pentru propulsia navei (Conventia hidrocarburi utilizate pentru propulsia navei), România formulează următoarea declaratie: „Hotărârile judecătoresti privind problemele reglementate de conventie, atunci când sunt luate de o instantă de judecată din Republica Austria, Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Republica Cehă, Republica Cipru, Republica Elenă, Republica Estonia, Republica Finlanda, Republica Franceză, Republica Federală Germania, Irlanda, Republica Italiană, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Malta, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica SIovacă, Republica SIovenia, Regatul Spaniei, Regatul Suediei, Regatul Tărilor de Jos sau Republica Ungară, sunt recunoscute si executate în România, în conformitate cu reglementările comunitare interne pertinente în acest domeniu."

Art. 3. - Odată cu instrumentul de aderare, Ministerul Afacerilor Externe depune la secretarul general al Organizatiei Maritime Internationale declaratia prevăzută la art. 2 si îl informează în scris pe acesta, după cum urmează: „Prezenta aderare are loc în conformitate cu Decizia Consiliului Uniunii Europene 2002/762/CE din 19 septembrie 2002 de autorizare a statelor membre, în interesul Comunitătii Europene, să semneze, să ratifice sau să adere la Conventia internatională din 2001 privind răspunderea civilă pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime (BUNKERS)."

Art. 4. - În termen de 120 de zile de la data publicării prezentei legi, Ministerul Transporturilor si Infrastructurii elaborează si supune spre aprobare Guvernului Normele de punere în aplicare a Conventiei internationale din 2001 privind răspunderea civilă pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime (BUNKERS).

Art. 5. - Prezenta lege intră în vigoare la 120 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

ALEXANDRU PERES

 

Bucuresti, 14 aprilie 2009.

Nr. 108.

 

CONVENTIA INTERNATIONALĂ DIN 2001

privind răspunderea civilă pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime (BUNKERS)*)


*) Traducere.

 

Adoptată de Conferinta internatională privind răspunderea si despăgubirea pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime, Londra, 19 - 24 martie 2001

Statele părti la prezenta conventie,

reamintind art. 194 din Conventia Natiunilor Unite din 1982 asupra dreptului mării, care prevede ca statele să ia toate măsurile necesare pentru prevenirea, reducerea si tinerea sub control a poluării mediului marin,

reamintind, de asemenea, art. 235 din conventia mentionată anterior, care prevede ca, în vederea asigurării unor despăgubiri prompte si adecvate pentru toate prejudiciile datorate poluării mediului marin, statele să coopereze pentru dezvoltarea normelor relevante de drept international,

luând act de succesul Conventiei internationale privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992, si al Conventiei internationale privind crearea unui fond international pentru despăgubirea pentru prejudicii cauzate de poluarea cu hidrocarburi, 1992, pentru a asigura despăgubirea persoanelor care au suferit prejudicii datorate poluării cauzate de scurgeri sau evacuări de hidrocarburi transportate în vrac pe mare, la bordul navelor,


luând act, de asemenea, de adoptarea Conventiei internationale privind răspunderea si acordarea de despăgubiri pentru prejudicii legate de transportul pe mare al substantelor nocive si potential periculoase, 1996, în scopul acordării unor despăgubiri adecvate, prompte si eficiente pentru prejudiciile cauzate prin incidente legate de transportul pe mare al substantelor nocive si potential periculoase,

recunoscând importanta stabilirii unei răspunderi obiective pentru toate formele de poluare cu hidrocarburi, corelată cu limitarea corespunzătoare gradului de răspundere,

considerând că sunt necesare măsuri complementare care să asigure plata despăgubirilor adecvate, prompte si eficiente pentru prejudicii datorate poluării cauzate de scurgeri sau evacuări ale hidrocarburilor de consum de la navele maritime,

dorind adoptarea unor norme si proceduri internationale uniforme în vederea determinării problemelor în materie de răspundere si în vederea asigurării unor despăgubiri adecvate în astfel de cazuri,

au convenit după cum urmează:

 

ARTICOLUL 1

Definitii

 

În sensul prezentei conventii:

1. navă înseamnă orice navă maritimă si orice ambarcatiune maritimă, de orice tip;

2. persoană înseamnă orice persoană fizică sau orice persoană juridică de drept public sau de drept privat, inclusiv un stat sau oricare dintre subdiviziunile sale administrative;

3. proprietar de navă înseamnă proprietarul, inclusiv proprietarul înregistrat, navlositorul de navă nudă, managerul si operatorul navei;

4. proprietar înregistrat înseamnă persoana sau persoanele în numele căreia sau cărora este înmatriculată nava sau, în absenta înmatriculării, persoana sau persoanele în a cărei sau în a căror proprietate este nava. Cu toate acestea, în cazul unei nave apartinând unui stat si exploatate de către o societate care este înregistrată în statul respectiv ca operator al navei, termenul „proprietar înregistrat" trebuie să însemne această societate;

5. hidrocarburi de consum înseamnă orice hidrocarburi minerale, inclusiv ulei lubrifiant, utilizate sau destinate utilizării pentru operarea sau propulsia navei, precum si orice reziduuri ale unor astfel de hidrocarburi;

6. Conventia privind răspunderea civilă înseamnă Conventia internationala privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992, astfel cum a fost modificată;

7. măsuri preventive înseamnă orice măsuri rezonabile adoptate de orice persoană, după ce s-a produs un incident, pentru prevenirea sau reducerea la minimum a prejudiciului provocat de poluare;

8. incident înseamnă orice fapt sau o succesiune de fapte având aceeasi origine, care cauzează un prejudiciu provocat de poluare sau generează o amenintare gravă si iminentă de producere a unui astfel de prejudiciu;

9. prejudiciu provocat de poluare înseamnă:

a) pierderea sau prejudiciul produs în exteriorul navei prin contaminare cauzată de scurgerea sau evacuarea de hidrocarburi de consum de la navă, oriunde s-ar produce o astfel de scurgere sau evacuare, cu conditia ca despăgubirile pentru deteriorarea mediului, altele decât despăgubirile pentru pierderea de profit datorată unei astfel de deteriorări, să fie limitate la nivelul costurilor măsurilor rezonabile de readucere la starea initială, care au fost întreprinse efectiv sau care vor fi întreprinse; si

b) costurile măsurilor preventive si alte pierderi sau prejudicii cauzate de aceste măsuri;

10. statul de înmatriculare a navei înseamnă, pentru o navă înmatriculată, statul în care este înmatriculată nava si, pentru o navă neînmatriculată, statul al cărui pavilion nava are dreptul să îl arboreze;

11. tonaj brut înseamnă tonajul brut calculat în conformitate cu regulile de măsurare a tonajului continute în anexa nr. 1 la Conventia internatională asupra măsurării tonajului navelor, încheiata la Londra la 23 iunie 1969;

12. Organizatia înseamnă Organizatia Maritimă Internatională;

13. secretarul general înseamnă secretarul general al Organizatiei.

 

ARTICOLUL 2

Domeniu de aplicare

 

Prezenta conventie se aplică în mod exclusiv:

a) prejudiciilor provocate de poluare survenite:

(i) pe teritoriul, inclusiv marea teritorială, al unui stat parte; si

(ii) în zona economică exclusivă a unui stat parte, delimitată în conformitate cu legislatia internatională, sau, dacă un stat parte nu a delimitat o astfel de zonă, într-o zonă situată dincolo de marea teritorială a statului în cauză si care este adiacentă acesteia, determinată de acel stat în conformitate cu legislatia internatională si care nu depăseste 200 mile marine de la liniile de bază de la care se măsoară lătimea mării sale teritoriale;

b) măsurilor preventive, indiferent de locul în care sunt luate, în scopul prevenirii sau reducerii la minimum a acestor prejudicii.

 

ARTICOLUL 3

Răspunderea proprietarului de navă

 

(1) Cu exceptia cazurilor prevăzute la alin. (3) si (4), proprietarul de navă din momentul unui incident este răspunzător pentru orice prejudiciu provocat de poluare cauzat de oricare dintre hidrocarburile de consum de la bord sau care provin de la navă, cu conditia ca, în cazul în care un incident reprezintă o succesiune de fapte care au aceeasi origine, răspunderea să îi revină proprietarului de navă din momentul producerii primului fapt din succesiune.

(2) În cazul în care sunt mai multe persoane răspunzătoare în conformitate cu prevederile alin. (1), răspunderea acestora este individuală si în solidar.

(3) Proprietarului de navă nu îi revine nicio răspundere pentru prejudiciile provocate de poluare, dacă acesta dovedeste că:

a) prejudiciul a fost cauzat de un act de război, ostilităti, război civil, insurectie sau de un fenomen natural cu caracter exceptional, inevitabil si irezistibil; sau

b) prejudiciul s-a produs în totalitate ca urmare a faptului că un tert, în mod deliberat, a actionat sau a omis să actioneze cu intentia de a cauza un prejudiciu; sau

c) prejudiciul s-a produs în totalitate ca urmare a neglijentei sau a unei alte actiuni prejudiciabile a unui guvern ori a unei alte autorităti responsabile cu întretinerea sistemului de semnalizare luminoasă sau a altor mijloace auxiliare de navigatie, în exercitiul functiei respective.

(4) Proprietarul de navă poate fi exonerat total sau partial de răspundere fată de persoana prejudiciată, dacă dovedeste că prejudiciul provocat de poluare a fost cauzat, total sau partial, de persoana prejudiciată care, în mod deliberat, a actionat sau a omis să actioneze cu intentia de a cauza un prejudiciu sau de neglijenta respectivei persoane.

(5) Nicio plângere de despăgubire pentru prejudicii provocate de poluare nu se formulează împotriva proprietarului navei decât în conformitate cu prezenta conventie.


(6) Nicio dispozitie a prezentei conventii nu aduce atingere dreptului de recurs al proprietarului navei, drept care există independent de prezenta conventie.

 

ARTICOLUL 4

Excluderi

 

(1) Prezenta conventie nu se aplică prejudiciilor provocate de poluare, astfel cum sunt definite în Conventia privind răspunderea civilă, chiar dacă se acordă sau nu despăgubiri pentru aceste prejudicii, potrivit conventiei respective.

(2) Cu exceptia cazului prevăzut la alin. (3), dispozitiile prezentei conventii nu se aplică navelor de război, navelor de război auxiliare sau oricăror altor nave care sunt în proprietatea unui stat sau sunt exploatate de acesta si utilizate în momentul respectiv exclusiv în servicii guvernamentale necomerciale.

(3) Un stat parte poate decide să aplice prezenta conventie pentru navele sale de război sau pentru alte nave descrise la alin. (2), caz în care notifică această decizie secretarului general, specificând termenii si conditiile de aplicare.

(4) În ceea ce priveste navele aflate în proprietatea unui stat parte si utilizate în scop comercial, fiecare stat este pasibil de a fi chemat în judecată în cadrul jurisdictiilor prevăzute la art. 9 si renuntă la toate mijloacele de apărare de care s-ar putea prevala în calitatea sa de stat suveran.

 

ARTICOLUL 5

Incidente care implică două sau mai multe nave

 

            Atunci când are loc un incident care implică două sau mai multe nave si din care rezultă un prejudiciu provocat de poluare, proprietarii tuturor navelor implicate, cu exceptia cazului în care sunt exonerati în temeiul art. 3, răspund individual si în solidar pentru întregul prejudiciu care nu este separabil în mod rezonabil.

 

ARTICOLUL 6

Limitarea răspunderii

 

            Nicio dispozitie din prezenta conventie nu afectează dreptul proprietarului navei si al persoanei sau al persoanelor care furnizează asigurarea sau orice altă garantie financiară la limitarea răspunderii potrivit oricărui regim national sau international aplicabil, ca, de exemplu, Conventia privind limitarea răspunderii pentru creante maritime, 1976, astfel cum a fost modificată.

 

ARTICOLUL 7

Asigurarea obligatorie sau garantia financiară

 

(1) Proprietarul înregistrat al unei nave având un tonaj brut mai mare de 1.000, înmatriculată într-un stat parte, este obligat să aibă o asigurare sau o altă garantie financiară, cum ar fi o garantie a unei bănci sau a unei institutii financiare similare, pentru acoperirea răspunderii sale pentru prejudiciul provocat de poluare, pentru o sumă egală cu limitele de răspundere stabilite în conformitate cu regimul national sau international aplicabil, care însă, în niciun caz, nu depăseste o sumă calculată în conformitate cu Conventia privind limitarea răspunderii pentru creante maritime, 1976, astfel cum a fost modificată.

(2) După ce autoritatea competentă a unui stat parte s-a asigurat de îndeplinirea cerintelor prevăzute la alin. (1), se emite fiecărei nave un certificat atestând că o asigurare sau o altă garantie financiară este în vigoare în conformitate cu dispozitiile prezentei conventii. În cazul unei nave înmatriculate într-un stat parte, un astfel de certificat se emite sau se vizează de autoritatea competentă a statului de înmatriculare a navei; în cazul unei nave neînmatriculate într-un stat parte, certificatul

poate fi emis sau vizat de autoritatea competentă a oricărui stat parte. Acest certificat respectă modelul prevăzut în anexa la prezenta conventie si cuprinde următoarele informatii:

a) numele navei, numărul sau literele distinctive si portul de înmatriculare;

b) numele si sediul principal ale proprietarului înregistrat;

c) numărul de identificare OMI ai navei;

d) tipul si durata garantiei;

e) numele si sediul principal ale asigurătorului sau ale oricărei alte persoane care furnizează garantia si, după caz, sediul unde s-a încheiat asigurarea sau garantia;

f) perioada de valabilitate a certificatului, care nu depăseste perioada de valabilitate a asigurării sau a oricărei alte garantii.

(3) a) Un stat parte poate autoriza fie o institutie, fie o organizatie recunoscută de către acesta pentru a emite certificatul prevăzut la alin. (2). O astfel de institutie sau de organizatie informează statul respectiv cu privire la emiterea fiecărui certificat. În toate cazurile, statul parte garantează în totalitate caracterul complet si exact al certificatului astfel emis si se obligă să ia măsurile necesare pentru a-si îndeplini această obligatie.

b) Un stat parte notifică secretarului general următoarele: (i) responsabilitătile si conditiile specifice ale competentei delegate unei institutii sau unei organizatii recunoscute de către acesta;

(ii) retragerea unei astfel de competente; si

(iii) data de intrare în vigoare a unei astfel de competente sau a retragerii ei.

O competentă delegată nu intră în vigoare mai devreme de 3 luni de la data la care s-a depus notificarea în acest sens la secretarul general.

c) Institutia sau organizatia autorizată să emită certificate în conformitate cu prezentul alineat este autorizată cel putin să retragă aceste certificate, dacă nu sunt mentinute conditiile în care acestea au fost emise. În toate cazurile, institutia sau organizatia raportează o astfel de retragere statului în numele căruia a fost emis certificatul.

(4) Certificatul se întocmeste în limba sau în limbile oficiale ale statului emitent. Dacă limba utilizată nu este engleza, franceza sau spaniola, textul va include o traducere în una dintre aceste limbi si, în cazul în care statul decide astfel, limba oficială a statului poate fi omisă.

(5) Certificatul este păstrat la bordul navei, iar o copie a acestuia se depune la autoritătile care păstrează registrul de înmatriculare a navei sau, dacă nava nu este înmatriculată într-un stat parte, la autoritătile care au emis ori au vizat certificatul.

(6) Asigurarea sau altă garantie financiară nu îndeplineste cerintele prezentului articol dacă poate înceta să aibă efect din alte cauze decât expirarea perioadei de valabilitate a asigurării sau garantiei financiare specificate în certificat conform alin. (2), înainte de expirarea celor 3 luni de la data preavizului de încetare dat autoritătilor mentionate la alin. (5), cu exceptia cazului în care certificatul a fost predat acestor autorităti sau a cazului în care s-a emis un nou certificat în perioada mentionată anterior. Dispozitiile anterioare se aplică si în cazul oricărei modificări ce are ca efect, în ceea ce priveste asigurarea sau garantia, nerespectarea dispozitiilor prezentului articol.

(7) Statul de înmatriculare a navei stabileste, sub rezerva dispozitiilor prezentului articol, conditiile de emitere si de valabilitate a certificatului.

(8) Nicio dispozitie a prezentei conventii nu împiedică în niciun mod un stat parte să tină cont de informatiile obtinute de la alte state sau de la Organizatie ori de la alte organizatii internationale, cu privire la situatia financiară a asigurătorilor sau a furnizorilor de garantii financiare, în sensul prezentei conventii, în astfel de cazuri, statul parte care tine cont de astfel de informatii nu este exonerat de răspunderea sa în calitate de stat emitent al certificatului prevăzut la alin. (2).


(9) Certificatele emise sau vizate sub autoritatea unui stat parte sunt acceptate de către celelalte state părti în scopul prezentei conventii si sunt considerate de către acestea ca având aceeasi valoare ca si certificatele emise sau vizate de ele, chiar dacă au fost emise sau vizate pentru o navă care nu este înmatriculată într-un stat parte. Un stat parte poate solicita în orice moment consultarea cu statul care a emis sau a vizat certificatul, în eventualitatea în care estimează că asigurătorul sau garantul specificat în certificatul de asigurare nu este capabil, din punct de vedere financiar, să îndeplinească obligatiile impuse prin prezenta conventie.

(10) Orice cerere de despăgubire pentru un prejudiciu provocat de poluare poate fi formulată direct împotriva asigurătorului sau a oricărei alte persoane care furnizează garantia financiară care acoperă răspunderea proprietarului înregistrat pentru prejudiciul provocat de poluare. Într-un astfel de caz, pârâtul poate invoca drept mijloace de apărare (exceptând falimentul sau lichidarea judiciară a proprietarului navei) mijloacele pe care proprietarul navei ar fi avut dreptul să le invoce, inclusiv limitarea prevăzută la art. 6. În plus, chiar dacă proprietarul navei nu are dreptul la limitarea răspunderii în conformitate cu art. 6, pârâtul poate limita răspunderea sa la o sumă egală cu valoarea asigurării sau a altei garantii financiare pe care este obligat să o încheie în conformitate cu alin. (1). Suplimentar, pârâtul poate invoca în apărarea sa faptul că prejudiciul provocat de poluare a rezultat din conduita necorespunzătoare intentionată a proprietarului navei, dar pârâtul nu va invoca niciun alt mijloc de apărare pe care l-ar fi putut invoca într-o actiune intentată de proprietarul navei împotriva lui. În orice caz, pârâtul are dreptul să ceară ca si proprietarul navei să fie introdus în cauză în calitate de pârât.

(11) Un stat parte nu va permite niciodată unei nave care arborează pavilionul său si căreia i se aplică prevederile prezentului articol să fie operată, dacă acesteia nu i s-a emis un certificat în conformitate cu prevederile alin. (2) sau (14).

(12) Sub rezerva dispozitiilor prezentului articol, fiecare stat parte se asigură că, în conformitate cu legislatia sa natională, asigurarea sau altă garantie care îndeplineste cerintele prevăzute la alin. (1) este în vigoare pentru orice navă cu un tonaj brut mai mare de 1.000, oriunde ar fi aceasta înmatriculată, care intră într-un port sau care iese dintr-un port de pe teritoriul său sau care soseste ori pleacă de la o instalatie din larg situată în marea sa teritorială.

(13) În pofida dispozitiilor alin. (5), un stat parte poate notifica secretarului general faptul că, în sensul alin. (12), navele nu au obligatia de a avea la bord sau de a prezenta certificatul prevăzut la alin. (2) la intrarea ori la iesirea din porturi sau la sosirea ori la plecarea de la instalatiile din larg situate pe teritoriul său, cu conditia ca statul parte care emite certificatul prevăzut la alin. (2) să fi notificat secretarului general faptul că păstrează înregistrări în format electronic, accesibile tuturor statelor părti, care atestă existenta certificatului si care permit statelor părti să se achite de obligatiile lor în conformitate cu prevederile alin. (12).

(14) Dacă o asigurare sau o altă garantie financiară nu este mentinută pentru o navă aflată în proprietatea unui stat parte, prevederile prezentului articol referitoare la aceasta nu se aplică pentru o astfel de navă, dar nava trebuie să posede un certificat emis de autoritatea competentă a statului de înmatriculare a navei, în care să se declare că nava se află în proprietatea acelui stat si că răspunderea navei este acoperită în limitele prevăzute, în conformitate cu prevederile alin. (1). Un astfel de certificat respectă, cât mai fidel posibil, modelul prevăzut la alin. (2).

(15) Un stat parte poate declara, în momentul ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la prezenta conventie sau oricând după aceea, că acest articol nu se aplică navelor care operează exclusiv în zona acelui stat la care se face referire în art. 2 lit. a) pct. (i).

 

ARTICOLUL 8

Termene de prescriptie

 

            Drepturile la despăgubire prevăzute de prezenta conventie se sting în lipsa unei actiuni în justitie, intentată în termen de 3 ani de la data la care a survenit prejudiciul. Totusi, nu poate fi intentată nicio actiune în justitie după un termen de 6 ani de la data la care s-a produs incidentul care a cauzat prejudiciul. În cazul în care incidentul constă într-o succesiune de fapte, termenul de 6 ani curge de la data producerii primului fapt din succesiune.

 

ARTICOLUL 9

Jurisdictie

 

(1) În cazul în care un incident a produs un prejudiciu provocat de poluare pe teritoriul, inclusiv marea teritorială, sau în zona prevăzută la art. 2 lit. a) pct. (ii) a unui stat parte sau a mai multor state părti sau în cazul în care au fost luate măsuri preventive pentru prevenirea sau reducerea la minimum a oricărui prejudiciu provocat de poluare pe acest teritoriu, inclusiv marea teritorială, sau într-o astfel de zonă, actiunile pentru despăgubire îndreptate împotriva proprietarului navei, asigurătorului sau unei alte persoane care furnizează garantia financiară pentru răspunderea proprietarului navei pot fi intentate numai în fata instantelor de judecată ale oricăruia dintre aceste state părti.

(2) Fiecărui pârât i se dă un preaviz rezonabil pentru orice actiune intentată în temeiul alin. (1).

(3) Fiecare stat parte se asigură că instantele sale de judecată au competenta să judece astfel de actiuni de despăgubire în conformitate cu prevederile prezentei conventii.

 

ARTICOLUL 10

Recunoastere si executare

 

(1) Orice hotărâre judecătorească pronuntată de o instantă de judecată, competentă în conformitate cu prevederile art. 9, care este executorie în statul de origine, care nu mai poate face obiectul unui recurs ordinar, este recunoscută în orice stat parte, cu exceptia următoarelor cazuri:

a) dacă hotărârea judecătorească a fost obtinută în mod fraudulos; sau

b) dacă pârâtul nu a fost înstiintat într-un termen rezonabil si nu i s-a acordat o sansă corectă de a-si prezenta apărarea.

(2) O hotărâre judecătorească recunoscută în conformitate cu alin. (1) este executorie în fiecare stat parte de îndată ce au fost îndeplinite formalitătile cerute în acel stat. Prin aceste formalităti nu se permite o revizuire pe fond a cazului.

 

ARTICOLUL 11

Clauză de înlocuire

 

            Prezenta conventie înlocuieste orice conventie în vigoare sau deschisă pentru semnare, ratificare sau aderare la data la care prezenta conventie este deschisă pentru semnare, însă numai în măsura în care o astfel de conventie ar fi în conflict cu ea; totusi, prezentul articol nu afectează obligatiile decurgând dintr-o astfel de conventie, pe care statele părti le pot avea fată de statele care nu sunt părti la prezenta conventie.


 

ARTICOLUL 12

Semnare, ratificare, acceptare, aprobare si aderare

 

(1) Prezenta conventie este deschisă pentru semnare, la sediul Organizatiei, de la 1 octombrie 2001 până la 30 septembrie 2002, iar apoi rămâne deschisă pentru aderare.

(2) Statele îsi pot exprima acordul de a fi angajate prin prezenta conventie prin:

a) semnare fără rezerve în ceea ce priveste ratificarea, acceptarea sau aprobarea;

b) semnare sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, urmată de ratificare, acceptare sau aprobare; sau

c) aderare.

(3) Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea se efectuează prin depunerea unui instrument cu un astfel de efect la secretarul general.

(4) Orice instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, depus după intrarea în vigoare a unui amendament la prezenta conventie care priveste toate statele părti existente sau după îndeplinirea tuturor măsurilor cerute pentru intrarea în vigoare a modificării în raport cu acele state părti, se consideră că se aplică la conventia modificată astfel prin amendament.

 

ARTICOLUL 13

State cu mai mult de un sistem juridic

 

(1) Dacă un stat are două sau mai multe unităti teritoriale în care se aplică sisteme juridice diferite cu privire la chestiunile tratate de prezenta conventie, acesta poate declara, în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării, că prezenta conventie se aplică tuturor unitătilor sale teritoriale sau numai uneia sau mai multora dintre acestea si poate modifica această declaratie prezentând în orice moment o altă declaratie.

(2) Orice astfel de declaratie se notifică secretarului general si precizează clar unitătile teritoriale în care se aplică prezenta conventie.

(3) În cazul unui stat parte care a făcut o astfel de declaratie:

a) la definitia „proprietar înregistrat", dată la art. 1 alin. (4), referirile la un stat trebuie să fie interpretate ca vizând o astfel de unitate teritorială;

b) în ceea ce priveste un certificat de asigurare obligatorie, referirile la statul de înmatriculare a unei nave si la statul care emite sau vizează certificatul se interpretează ca fiind referiri la respectiva unitate teritorială în care nava este înmatriculată si care emite sau vizează certificatul;

c) referirile făcute în prezenta conventie la prevederile legislatiei nationale se interpretează ca fiind referiri la prevederile legislatiei unitătii teritoriale pertinente; si

d) referirile din art. 9 si 10 la instantele de judecată si la hotărârile judecătoresti care trebuie recunoscute în statele părti trebuie să fie interpretate ca fiind referiri la instantele de judecată din respectiva unitate teritorială si la hotărârile judecătoresti care trebuie recunoscute în această unitate teritorială.

 

ARTICOLUL 14

Intrare în vigoare

 

            (1) Prezenta conventie intră în vigoare la un an de la data la care 18 state, incluzând 5 state care detin fiecare nave al căror tonaj brut total este de cel putin un milion, fie au semnat fără rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, fie au depus un

instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la secretarul general.

            (2) Pentru orice stat care ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la prezenta conventie după ce au fost îndeplinite conditiile de intrare în vigoare prevăzute la alin. (1), prezenta conventie intră în vigoare la 3 luni după data depunerii instrumentului respectiv de către un astfel de stat.

 

ARTICOLUL 15

Denuntare

 

(1) Prezenta conventie poate fi denuntată de către oricare stat parte în orice moment după data la care aceasta intră în vigoare pentru acel stat.

(2) Denuntarea se efectuează prin depunerea unui instrument de denuntare la secretarul general.

(3) Denuntarea produce efecte la un an de la data depunerii instrumentului de denuntare la secretarul general sau la expirarea unei perioade mai lungi, care ar putea să fie specificată în acest instrument.

 

ARTICOLUL 16

Revizuire sau modificare

 

            (1) Organizatia poate convoca o conferintă care să aibă drept obiect revizuirea sau modificarea prezentei conventii.

(           2) Organizatia convoacă o conferintă a statelor părti care are ca obiect revizuirea sau modificarea prezentei conventii la cererea a cel putin unei treimi dintre statele părti.

 

ARTICOLUL 17

Depozitarul

 

(1) Prezenta conventie se depune la secretarul general.

(2) Secretarul general:

a) informează toate statele care au semnat prezenta conventie sau care au aderat la aceasta despre:

(i) orice nouă semnare sau despre orice depunere a unui nou instrument, precum si data acestora;

(ii) data intrării în vigoare a prezentei conventii;

(iii) depunerea oricărui instrument de denuntare a prezentei conventii si data la care a fost efectuată această depunere, precum si data de la care denuntarea produce efecte; si

(iv) alte declaratii si notificări făcute în conformitate cu prevederile prezentei conventii;

b) transmite copii ale prezentei conventii, certificate pentru conformitate, tuturor statelor semnatare si tuturor statelor care au aderat la prezenta conventie.

 

ARTICOLUL 18

Transmitere la Organizatia Natiunilor Unite

 

            Imediat după intrarea în vigoare a prezentei conventii, secretarul general transmite textul acesteia la Secretariatul Organizatiei Natiunilor Unite pentru înregistrarea si publicarea sa în conformitate cu art. 102 din Carta Natiunilor Unite.

 

ARTICOLUL 19

Limbi

 

Prezenta conventie este redactată într-un singur exemplar original în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă si spaniolă, fiecare text fiind egal autentic.

Adoptată la Londra la 23 martie 2001.

Drept care subsemnatii, fiind autorizati în mod cuvenit de către guvernele lor, au semnat prezenta conventie.

 


ANEXĂ

 

CERTIFICAT DE ASIGURARE SAU ALTĂ GARANTIE FINANCIARĂ PENTRU RĂSPUNDEREA CIVILĂ PENTRU PREJUDICII PROVOCATE DE POLUAREA CU (HIDROCARBURI DE CONSUM DE LA NAVELE MARITIME

 

Emis în conformitate cu prevederile art. 7 din Conventia internatională din 2001 privind răspunderea civilă pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime (BUNKERS).

 

Numele navei

Numărul sau literele distinctive

Numărul OMI de identificare a navei

Portul de înmatriculare

Numele si adresa completă

ale sediului principal al proprietarului înregistrat

 

 

 

 

 

 

Prin prezentul se certifică faptul că sus-numita navă este acoperită de o polită de asigurare sau o altă garantie financiară în vigoare, care îndeplineste cerintele prevăzute la art. 7 din Conventia internationala din 2001 privind răspunderea civilă pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime (BUNKERS).

Tipul garantiei: ....................................................................................................................................................................

Durata garantiei: ..................................................................................................................................................................

Numele si adfesa asigurătorului (asigurătorilor) si/sau garantului (garantilor):

Numele: ..............................................................................................................................................................................

Adresa: ................................................................................................................................................................................

Prezentul certificat este valabil până la: ..............................................................................................................................

Emis sau vizat de Guvernul: ...............................................................................................................................................

(denumirea completă a statului)

SAU

Textul următor ar trebui utilizat atunci când un stat parte aplică dispozitiile art. 7 alin. (3).

Prezentul certificat este emis sub autoritatea Guvernului....................................................................................................

(numele complet al statului)

de către................................................................................................................................................................................

(numele institutiei sau organizatiei)

în ..........................................................................................................................................................................................

(locul)

La..........................................................................

(data)

........................................................................................................

(semnătura si titlul functionarului care emite sau vizează certificatul)

 

Note explicative:

1. Dacă se doreste, denumirea statului poate să includă o referire la autoritatea publică competentă a tării unde este emis certificatul.

2. Dacă suma totală a garantiei a fost furnizată de mai mult decât o singură sursă, atunci ar trebui să fie indicată suma fiecăreia dintre acestea.

3. Dacă garantia este furnizată în mai multe forme, acestea ar trebui enumerate.

4. Rubrica „Durata garantiei" trebuie să stipuleze data de la care o astfel de garantie produce efecte.

5. Rubrica „Adresa" asigurătorului (asigurătorilor) si/sau a garantului (garantilor) trebuie să indice sediul principal al asigurătorului (asigurătorilor) si/sau al garantului (garantilor). Dacă este cazul, va fi indicat sediul unde asigurarea sau altă garantie financiară este stabilită.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aderarea României la Conventia internatională din 2001 privind răspunderea civilă pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime (BUNKERS), adoptată la Londra la 23 martie 2001

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aderarea României la Conventia internatională din 2001 privind răspunderea civilă pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime (BUNKERS), adoptată ia Londra la 23 martie 2001, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 13 aprilie 2009.

Nr. 628.

 


PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru numirea presedintelui Consiliului Concurentei

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 17 alin. (1) si (2) din Legea concurentei nr. 21/1996, republicată,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se numeste ca membru al Plenului Consiliului Concurentei, în functia de presedinte, domnul Bogdan Marius Chiritoiu, pentru un mandat de 5 ani.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 27 aprilie 2009.

Nr. 700.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru numirea vicepresedintelui Consiliului Concurentei

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 17 alin. (1) si (2) din Legea concurentei nr. 21/1996, republicată,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se numeste ca membru al Plenului Consiliului Concurentei, în functia de vicepresedinte, domnul Otilian Neagoe, pentru un mandat de 5 ani.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 27 aprilie 2009.

Nr. 701.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru numirea unui membru al Plenului Consiliului Concurentei

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 17 alin. (1) si (2) din Legea concurentei nr. 21/1996, republicată,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se numeste ca membru al Plenului Consiliului Concurentei, în functia de consilier de concurentă, domnul Mircea Valentin, pentru un mandat de 5 ani.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 27 aprilie 2009.

Nr. 702.

 


PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru numirea unui membru al Plenului Consiliului Concurentei

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 17 alin. (1) si (2) din Legea concurentei nr. 21/1996, republicată,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se numeste ca membru al Plenului Consiliului Concurentei, în functia de consilier de concurentă, domnul Dan lonescu, pentru un mandat de 5 ani.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 27 aprilie 2009.

Nr. 703.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 425

din 26 martie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen Cătălina Gliga – procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Auto Confort" - S.R.L. din lasi în Dosarul nr. 5.974/99/2008 al Tribunalului lasi - Sectia comercială si contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează Curtea că partea Societatea Comercială „Lux Trans Company" - S.R.L. din lasi a transmis la dosarul cauzei un înscris prin care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii Constitutionale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că în prezentul dosar nu au intervenit elemente noi fată de cele deja examinate de Curtea Constitutională în jurisprudenta sa în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 19 noiembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 5.974/99/2008, Tribunalul lasi - Sectia comercială si contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Auto Confort" - S.R.L. din lasi într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect o actiune în anulare a unui act administrativ.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textul de lege criticat, prin aceea că nu prevede sau nu reiese cu claritate obligatia reclamantului (tert) de a formula actiunea în contencios administrativ si împotriva beneficiarului actului administrativ atacat, nu numai împotriva emitentului actului, afectează dreptul la un proces echitabil si dreptul la apărare al beneficiarului actului. Singura posibilitate legală a acestuia de a-si formula apărările este interventia accesorie, însă aceasta este caracterizată de anumite limite procesuale, printre care si aceea că nu permite folosirea unei căi proprii de atac, în situatia pronuntării unei solutii defavorabile părtii în interesul căreia intervine, si care alege să rămână în pasivitate. Având o exprimare neclară si interpretabilă, textul de lege criticat a generat o practică neunitară a instantelor de judecată în ceea ce priveste introducerea în cauză a beneficiarului actului.


Tribunalul lasi - Sectia comercială si contencios administrativ apreciază că prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 sunt constitutionale. Acestea nu exclud de plano beneficiarul actului de la participarea în litigiul care are ca obiect actul administrativ ce îi conferă o serie de drepturi, astfel că instanta este cea care apreciază, după caz, necesitatea introducerii sale în cauză. În plus, autorul exceptiei nu arată în ce măsură s-ar aduce atingere prevederilor art. 45 si art. 53 din Constitutie, invocate.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constitutionale, acestea fiind anterior examinate de Curtea Constitutională, care s-a pronuntat în sensul respingerii exceptiei prin Decizia nr. 788/2008. În plus, textul legal criticat nu restrânge exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti constitutionale, iar prevederile art. 45 din Legea fundamentală, invocate, nu au incidentă în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată si completată prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are următoarea redactare:

Art. 1 - Subiectele de sesizare a instantei: „(2) Se poate adresa instantei de contencios administrativ si persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept."

Autorul exceptiei consideră că textul de lege mentionat încalcă prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părtilor la un proces echitabil, art. 24 referitoare la dreptul la apărare, art. 45 privind libertatea economică si ale art. 53 care reglementează conditiile pentru restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

Autorul exceptiei apreciază că textul de lege criticat încalcă, în principal, dreptul la un proces echitabil si dreptul la apărare al beneficiarului unui act administrativ individual, care este atacat în justitie de un tert, în calitate de persoană vătămată într-un drept al său ori interes legitim prin acel act. Or, prin Decizia nr. 788 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, Curtea a retinut, în esentă, că dispozitiile art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reprezintă „însăsi expresia principiului constitutional al liberului acces la justitie, lărgind sfera persoanelor care, prin intermediul justitiei, au posibilitatea să îsi apere aceste drepturi si interese legitime". În acest context, Curtea arată că Legea fundamentală garantează drepturile constitutionale, în egală măsură, tuturor titularilor acestora, si nu în mod diferit, cum si-ar dori autorul exceptiei. Reglementarea drepturilor subiective urmăreste asigurarea echilibrului rezonabil între interesul privat, pe de o parte, si interesul public, pe de altă parte, după cum exercitarea drepturilor de către o persoană nu trebuie să afecteze exercitarea dreptului subiectiv al altei persoane. Asa fiind, Curtea constată că dispozitiile de lege criticate nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil si nici dreptului la apărare al beneficiarului unui act administrativ cu caracter individual atacat în contencios administrativ de o altă persoană, de vreme ce legislatia în vigoare, respectiv sectiunea I - Interventia, cap. III - Alte persoane care pot lua parte la judecată din Codul de procedură civilă asigură acestuia modalitatea efectivă de apărare a dreptului sau interesului pretins lezat, în cadrul unui proces echitabil.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 45 din Constitutie, referitoare la libertatea economică, invocate, Curtea constată că acestea nu au incidentă în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Auto Confort" - S.R.L. din lasi în Dosarul nr. 5.974/99/2008 al Tribunalului lasi - Sectia comercială si contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 martie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 


ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI

 

ORDIN

privind raportarea situatiilor referitoare la clasificarea expunerilor din credite/plasamente si necesarul de provizioane specifice de risc de credit aferent acestora

 

Având în vedere prevederile art. 101 alin. (1) si ale art. 150 alin. (1) lit. d) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările si completările ulterioare, ale art. 19 din Ordonanta Guvernului nr. 28/2006 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 266/2006, si ale pct. 402 din anexa la Ordinul Băncii Nationale a României nr. 13/2008 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, aplicabile institutiilor de credit, institutiilor financiare nebancare si Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar,

în temeiul art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a României, al art. 420 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările si completările ulterioare, al art. 72 din Ordonanta Guvernului nr. 28/2006, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 266/2006, si al art. 26 alin. (2) din Regulamentul Băncii Nationale a României nr. 3/2009 privind clasificarea creditelor si plasamentelor, precum si constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit, cu modificările ulterioare,

Banca Natională a României emite următorul ordin:

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - (1) Prezentul ordin stabileste forma si continutul formularelor de raportare a situatiilor care se transmit periodic Băncii Nationale a României în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) din Regulamentul Băncii Nationale a României nr. 3/2009 privind clasificarea creditelor si plasamentelor, precum si constituirea provizioanelor specifice de risc de credit, cu modificările ulterioare, de către împrumutători, astfel cum au fost definiti la art. 2 lit. c) din acelasi regulament.

(2) De asemenea, prezentul ordin stabileste frecventa si modalitătile de transmitere a formularelor mentionate la alin. (1) către Banca Natională a României.

(3) Prevederile prezentului ordin, referitoare la expunerile din credite/plasamente, înregistrate fată de institutii de credit, sunt aplicabile numai în cazul institutiilor de credit.

Art. 2. - (1) Modelele formularelor de raportare sunt prezentate în anexa la prezentul ordin.

(2) Formularele de raportare se completează de împrumutători pe baza datelor înscrise în evidenta contabilă, prelucrate potrivit prevederilor Regulamentului Băncii Nationale a României nr. 3/2009, cu modificările ulterioare, avându-se în vedere următoarele:

- ansamblul teritoriului national si toate subunitătile din străinătate - la nivelul global al împrumutătorului;

- toate operatiunile, în toate monedele, evaluate în contravaloare lei.

Art. 3. - (1) În cazul retelelor organizatiilor cooperatiste de credit, casele centrale ale cooperativelor de credit întocmesc si raportează două seturi de formulare, respectiv la nivelul casei centrale a cooperativelor de credit si la nivelul întregii retele.

(2) În vederea întocmirii raportărilor la nivelul retelei, casele centrale ale cooperativelor de credit agregă datele aferente organizatiilor cooperatiste de credit din cadrul întregii retele. Pentru acest scop, operatiunile de credit/plasament desfăsurate între organizatiile cooperatiste din cadrul aceleiasi retele se exclud.

Art. 4. - Formularele de raportare se transmit de către împrumutători Băncii Nationale a României, după cum urmează:

a) în cazul institutiilor de credit:

- prin intermediul Sistemului informatic de raportare SIRBNR, în conformitate cu prevederile Normei Băncii Nationale a României nr. 15/2006 privind transmiterea indicatorilor primari prin intermediul Sistemului informatic de raportare către Banca Natională a României, cu modificările si completările ulterioare;

- pe suport hârtie, semnate de persoanele autorizate, formularele fiind adresate Directiei supraveghere;

b) în cazul institutiilor financiare nebancare:

- în format electronic, la adresa de e-mail ifn@bnro.ro;

- pe suport hârtie, semnate de persoanele autorizate, formularele fiind adresate Directiei supraveghere.

Art. 5. - Formularele de raportare se transmit de către împrumutători periodic, după cum urmează:

a) în cazul institutiilor de credit - lunar, în termen de 17 zile de la încheierea lunii pentru care se întocmeste raportarea;

b) în cazul institutiilor financiare nebancare - trimestrial, în termen de 25 de zile de la încheierea trimestrului pentru care se întocmeste raportarea.

 

CAPITOLUL II

Dispozitii tranzitorii si finale

 

Art. 6. - Prezentul ordin se aplică de la data la care începe aplicarea Regulamentului Băncii Nationale a României nr. 3/2009, cu modificările ulterioare.

Art. 7. - Institutiile de credit transmit Băncii Nationale a României, prin reteaua de comunicatii interbancare (RCI), primele raportări în format electronic, inclusiv cea aferentă lunii septembrie 2009, sub formă de fisiere Excel.

Art. 8. - Nerespectarea prevederilor prezentului ordin atrage aplicarea măsurilor si/sau a sanctiunilor prevăzute la art. 226 si 229 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările si completările ulterioare, respectiv la art. 52 si 53 din titlul I al Ordonantei Guvernului nr. 28/2006 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 266/2006.

Art. 9. -Anexa face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 10. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Presedintele Consiliului de administratie al Băncii Nationale a României,

Florin Georgescu

 

Bucuresti, 23 aprilie 2009.

Nr. 5.

 


ANEXĂ

 

SITUATIA

clasificării expunerilor din credite, înregistrate fată de debitorii din afara sectorului institutiilor de credit.

precum si a necesarului de provizioane specifice de risc de credit la data de [.../.../...]

 

            Denumirea institutiei de credit/ casei centrale/ retelei/ institutiei financiare nebancare:..................

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

RON

Nr. crt.

Categorii de clasificare

Expuneri brute din

Expuneri nete ) din

Coef.

Necesar de provizioane specifice de risc pentru

principal

dobândă

principal

dobândă

principal

dobândă

A

B

1

5

 

4

5

6 = 3*5

7 = 4*5

1 - credite acordate debitorilor din afara sectorului institutiilor de credit (altiî decât debitorii, persoane fizice), pentru care se constituie provizioane specifice de risc de credit

I

Standard

 

 

 

 

0

 

 

2

în observatie

 

 

 

 

0,05

 

 

3

Substandard

 

 

 

 

0.2

 

 

4

îndoielnic

 

 

 

 

0,5

 

 

5

Pierdere total din care:

 

 

 

 

1

 

 

6

- categoria 1 )

 

 

 

 

1

 

 

7

- categoria 2 )

 

 

 

 

1

 

 

8

Total (rd. 1 la 5)

 

 

 

 

X

 

 

11 - credite acordate debitorilor din afara sectorului institutiilor de credit (altii decât debitorii, persoane fizice), pentru care nu se constituie provizioane specifice de risc de credit

9

Standard

 

 

 

 

10

în observatie

 

 

11

Substandard

 

 

12

îndoielnic

 

 

13

Pierdere total din care:

 

 

14

- categoria l )

 

 

15

- categoria 2 )

 

 

16

Total (rd. 9 1a 13)

 

 


 

 

 

 

 

 

 

III - credite acordate debitorilor, persoane fizice, pentru care se constituie provizioane specifice de risc de credit (altele decât creditele acordate debitorilor, persoane fizice, expusi la riscul valutar, si care sunt înregistrate în valută sau indexate la cursul unei valute)

17

Standard

 

 

 

 

0

 

 

18

In observatie

 

 

 

 

0,05

 

 

19

Substandard

 

 

 

 

0,2

 

 

20

îndoielnic

 

 

 

 

0,5

 

 

21

Pierdere total din care:

 

 

 

 

 

 

 

22

- categoria 1 )

 

 

 

 

 

 

 

23

- categoria 2 ")

 

 

 

 

 

 

 

24

Total (rd. 17 la 21)

 

 

 

 

X

 

 

IV - credite acordate debitorilor, persoane fizice, pentru care nu se constituie provizioane specifice de risc de credit (altele decât creditele acordate debitorilor, persoane fizice, expusi la riscul valutar, si care sunt înregistrate în valută sau indexate la cursul unei valute)

25

Standard

 

 

 

 

26

In observatie

 

 

27

Substandard

 

 

28

îndoielnic

 

 

29

Pierdere total din care:

 

 

30

-categoria 1 )

 

 

31

- categoria 2 *)

 

 

32

Total (rd. 25 la 29)

 

 


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

V - credite acordate debitorilor, persoane fizice, expusi la riscul valutar, si care sunt înregistrate în valută sau indexate la cursul unei valute, credite pentru care se constituie provizioane specifice de risc de credit

33

Standard

 

 

 

 

0,07

 

 

34

În observatie

 

 

 

 

0.08

 

 

35

Substandard

 

 

 

 

0,23

 

 

36

îndoielnic

 

 

 

 

0,53

 

 

37

Pierdere total din care:

 

 

 

 

1

 

 

38

- categoria 1 *)

 

 

 

 

1

 

 

39

- categoria 2 )

 

 

 

 

1

 

 

40

Total (rd. 33 la 37)

 

 

 

 

X

 

 

VI - credite acordate debitorilor, persoane fizice, expusi la riscul valutar, si care sunt înregistrate în valută sau indexate la cursul unei valute, credite pentru care nu se constituie provizioane specifice de risc de credit

41

Standard

 

 

 

 

42

în observatie

 

 

43

Substandard

 

 

44

îndoielnic

 

 

45

Pierdere total din care:

 

 

46

- categoria 1 )

 

 

47

- categoria 2 ")

 

 

48

Total (rd. 41 la 45)

 

 

49

Total (rd. 8+16+24+32+40+48)

 

 

 

 

X

 

 

 

1) Expunerile nete reprezintă expunerile brute diminuate corespunzător garantiilor aferente.

*) categoria I: expuneri reprezentând credite clasificate în categoria "pierdere". În cazul cărora serviciul datoriei este de cel mult 90 de zile si în cazul cărora nu au fost initiate proceduri judiciare fată de operatiune sau fată de debitor.

**) categoria 2: expuneri reprezentând credite clasificate în categoria "pierdere", în cazul cărora serviciul datoriei este mai mare de 90 de zile si/ sau în cazul cărora au fost initiate proceduri judiciare fată de operatiune sau fată de debitor.

 


SITUATIA

clasificării expunerilor din credite/ plasamente, înregistrate fată de institutiile de credit, precum si a necesarului de provizioane specifice de risc de credit la data de [..,/.../...]

 

Denumirea institutiei de credit/ casei centrale/ retelei:...................

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

RON

Nr. crt.

Categorii de clasificare

Expuneri brute din

Expuneri nete ) din

Coef.

Necesar de

provizioane specifice

de risc pentru

principal

dobândă

principal

dobândă

principal

dobândă

A

B

1

2

3

4

5

6 = 3*5

7 = 4*5

I - expuneri pentru care se constituie provizioane specifice de risc de credit

1

Standard

 

 

 

 

0

 

 

2

Pierdere total din care:

 

 

 

 

1

 

 

3

-categoria 1 )

 

 

 

 

1

 

 

4

- categoria 2 }

 

 

 

 

1

 

 

5

Total (rd. 1 la 2)

 

 

 

 

X

 

 

II - expuneri pentru care nu se constituie provizioane specifice de risc de credit

6

Standard

 

 

 

 

7

Pierdere total din care:

 

 

8

- categoria 1 )

 

 

9

- categoria 2 ")

 

 

10

Total (rd. 6 la 7)

 

 

M

Total (rd. 5 + 10)

 

 

 

 

X

 

 

 

Întocmit

.......................................

(nume, prenume, telefon)

Semnătură/ semnături autorizate

.......................................

(nume. prenume, semnătură)

 

1) Expunerile nete reprezintă expunerile brute diminuate corespunzător garantiilor aferente.

*) categoria 1: expuneri reprezentând credite/ plasamente clasificate în categoria "pierdere", în cazul cărora serviciul datoriei este de cel mult 90 de zile si în cazul cărora nu au fost initiate proceduri judiciare fată de operatiune sau fată de debitor.

**) categoria 2: expuneri reprezentând credite/ plasamente clasificate în categoria "pierdere", în cazul cărora serviciul datoriei este maî mare de 90 de zile si/ sau în cazul cărora au fost initiate proceduri judiciare fată de operatiune sau fată de debitor.


 

BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI

 

REGULAMENT

pentru modificarea Regulamentului Băncii Nationale a României nr. 3/2009 privind clasificarea creditelor si plasamentelor, precum si constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit

 

Având în vedere prevederile art. 101 alin. (1)si ale art. 150 alin. (1) lit. d)din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a României si al art. 420 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările si completările ulterioare,

Banca Natională a României emite prezentul regulament.

Articol unic. - Alineatul (2) al articolului 27 din Regulamentul Băncii Nationale a României nr. 3/2009 privind clasificarea creditelor si plasamentelor, precum si constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 30 martie 2009, se modifică si va avea următorul cuprins:

„(2) Institutiile de credit aplică prevederile prezentului regulament începând cu luna în care Directia supraveghere din cadrul Băncii Nationale a României comunică decizia privind validarea normelor interne, conform art. 3, sau cu luna următoare celei în care obtin respectiva validare, dar nu mai târziu de 30 septembrie 2009."

 

p. Presedintele Consiliului de administratie al Băncii Nationale a României,

Florin Georgescu

 

Bucuresti, 23 aprilie 2009.

Nr. 7.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.