MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 563/2009

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

PARTEA I

Anul 177 (XXI) - Nr. 563            LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE            Joi, 13 august 2009

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 946 din 25 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160b, art. 3002 si art. 303 alin. 6 teza a doua din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 953 din 25 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 962 din 25 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 911 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 1.048 din 14 iulie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 47 si art. 48 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996

 

Decizia nr. 1.050 din 14 iulie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) si (2) din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996

 

Decizia nr. 1.054 din 14 iulie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 27, art. 28 si art. 29 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cărtile funciare

 

Decizia nr. 1.056 din 14 iulie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 86 din Codul familiei

 

Decizia nr. 1.057 din 14 iulie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 1 din Legea nr. 193/2007 privind modificarea si completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997


 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 946

din 25 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160b, art. 3002 si art. 303 alin. 6 teza a doua din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160", 3002 sj art. 303 alin. 6 teza adoua din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Sorin Marius Bogarîn Dosarul nr. 2.358/308/2008 al Judecătoriei Sighisoara.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 ianuarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 2.358/308/2008, Judecătoria Sighisoara a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 160b, art. 3002 si art. 303 alin. 6 teza a doua din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Sorin Marius Bogar în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unor cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă de a nu părăsi localitatea, precum si verificarea legalitătii si temeiniciei măsurii arestării preventive.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile art. 160b si art. 3002 din Codul de procedură penală încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 53 si 16, deoarece restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti poate fi dispusă doar pentru efectuarea instructiei penale. Asa fiind, în faza de cercetare judecătorească nu se poate restrânge vreun drept, în acceptiunea instantei europene prin instructie penală întelegându-se ancheta penală, urmărirea penală.

În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 303 alin. 6 teza a doua din Codul de procedură penală, autorul exceptiei sustine că acestea contravin art. 20 alin. (2) si art. 21 din Constitutie, precum si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece prin suspendarea judecătii în cauza în care a fost ridicată o exceptie de neconstitutionalitate este afectat principiul solutionării oricărui litigiu într-un termen rezonabil.

Judecătoria Sighisoara opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere si la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 160b cu denumirea marginală Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecătii, art. 3002 cu denumirea marginală Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecătii si art. 303 alin. 6 teza a doua cu denumirea marginală Suspendarea judecătii, toate din Codul de procedură penală, care au următorul continut:

- Art. 160b: „Judecătorul poate dispune, în cursul judecătii, prin încheiere motivată, arestarea preventivă a inculpatului, dacă sunt întrunite conditiile prevăzute în art. 143 si există vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148. În cursul judecătii în primă instantă arestarea preventivă este luată pe o durată ce nu poate depăsi 30 de zile.

Dacă instanta constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive si punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Când instanta constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanta dispune, prin încheiere motivată, mentinerea arestării preventive.

Încheierea poate fi atacată cu recurs, prevederile art. 160a alin. 2 aplicându-se în mod corespunzător.";

- Art. 3002: „În cauzele în care inculpatul este arestat, instanta legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecătii, legalitatea si temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b.";

- Art. 303 alin. 6 teza a doua: „Instanta suspendă judecata, prin încheiere motivată, si în cazul în care a fost ridicată o exceptie de neconstitutionalitate, până la solutionarea de către Curtea Constitutională a exceptiei. Dacă inculpatul este arestat, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 3002, iar dacă fată de acesta s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi tara, se aplică, în mod corespunzător, art. 145 si 1451. Încheierea este supusă recursului în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 828 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 1 noiembrie 2007, respingând ca neîntemeiată o exceptie identică, a statuat că suspendarea judecării cauzei în situatia sesizării Curtii Constitutionale, până la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate, este menită să preîntâmpine acele situatii în care instantele judecătoresti ar pronunta hotărâri fundamentate pe dispozitii legale declarate neconstitutionale prin decizii ale Curtii Constitutionale, situatii care ar putea afecta stabilitatea raporturilor juridice existente între părti.

În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160b si 3002 din Codul de procedură penală,

Curtea constată că autorul exceptiei dă un alt înteles notiunii de instructie penală, care, potrivit art. 53 din Constitutie, legitimează restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, între care regăsim si privarea de libertate. Asa fiind, desprinde concluzia înfrângerii prezumtiei de constitutionalitate a textului în măsura în care este posibilă arestarea inculpatului si în faza de cercetare judecătorească. Or, potrivit art. 23 alin. (4) si (5) din Legea fundamentală, privarea de libertate se dispune numai în cursul procesului penal, ceea ce implică atât faza de urmărire penală, cât si faza de judecată, cu singura deosebire că în cursul primei faze a procesului penal arestarea preventivă se poate dispune pentru o perioadă rezonabilă de maximum 180 de zile. De asemenea, dispozitiile contestate sunt opozabile fără niciun fel de discriminare pe considerente arbitrare tuturor persoanelor aflate în ipoteza acestora, motiv pentru care nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea principiului egalitătii în drepturi consacrat de art. 16 din Constitutie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160b, art. 3002 si art. 303 alin. 6 teza a doua din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Sorin Marius Bogar în Dosarul nr. 2.358/308/2008 al Judecătoriei Sighisoara.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 iunie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 953

din 25 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Pavel Petre Nicolae în Dosarul nr. 14.980/95/2008 al Tribunalului Gorj - Sectia penală.

La apelul nominal se prezintă personal autorul exceptiei si se constată lipsa celorlalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Autorul Pavel Petre Nicolae pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, deoarece critica este fundamentată pe necesitatea modificării reglementării.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 ianuarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 14.980/95/2008, Tribunalul Gorj - Sectia penală a sesizat


Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Pavel Petre Nicolae în dosarul de mai sus.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 24, deoarece „ar trebui să se scoată din textul de lege afirmatia că: asistenta juridică este obligatorie atunci când învinuitul sau inculpatul este minor, retinut sau arestat etc, urmând să se înlocuiască cu următoarea dispozitie: Asistenta juridică este obligatorie în toate cauzele penale".

Tribunalul Gorj - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Asistenta învinuitului sau a inculpatului, care au următorul continut: „Asistenta juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este retinut sau arestat chiar în altă cauză, când fată de acesta a fost dispusă măsura de sigurantă a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanta apreciază că învinuitul ori inculpatul nu si-ar putea face singur apărarea, precum si în alte cazuri prevăzute de lege."

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul exceptiei critică dispozitiile art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, întrucât, pentru a fi compatibile cu art. 24 din Constitutie, ar trebui modificate în sensul arătat de acesta. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, aceasta „se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Asa fiind, prezenta exceptie urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Pavel Petre Nicolae în Dosarul nr. 14.980/95/2008 al Tribunalului Gorj - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 iunie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 962

din 25 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 911 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 911 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de loan Muresan în Dosarul nr. 4.941/1/2008 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală si de loan Lascau în Dosarul nr. 7/62/2005(2.122/2005) al Tribunalului Brasov - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul exceptiei loan Lascau a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată motivat de împrejurarea că în perioada 22 iunie 2009-17 iulie 2009 este plecat din tară.

Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată.

Curtea constată că, potrivit art. 20 alin. (2) din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, prezenta autorilor ori a părtilor nu este obligatorie. De asemenea, autorul exceptiei are, potrivit notelor scrise, un apărător ales care a redactat motivarea exceptiei si, prin urmare, în perioada absentei sale din tară, în intervalul destul de mare de aproximativ o lună, putea fi reprezentat de acesta în conditiile legii. Asa fiind, Curtea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 si al art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea formulată.

Curtea, având în vedere că exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 603D/2009 si nr. 894D/2009 au obiect identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozitiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 894D/2009 la Dosarul nr. 603D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 10 februarie 2009 si 4 martie 2009, pronuntate în dosarele nr. 4.941/1/2008 si nr. 7/62/2005 (2.122/2005), Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală si Tribunalul Brasov - Sectia penală au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 911 din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de loan Muresan si loan Lascau.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 28 coroborat cu art. 8 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, precum si ale art. 53 si art. 21 alin. (3) din Constitutie coroborat cu art. 6 din aceeasi conventie, deoarece este posibilă autorizarea interceptărilor si înregistrărilor audiovideo, indiferent dacă este sau nu declansat un proces penal. Or, obtinerea unor astfel de mijloace de probă anterior începerii urmăririi penale, deci în afara regulilor specifice procesului penal, este de natură a leza echitatea procesului si inviolabilitatea secretului corespondentei.

De asemenea, în ipoteza dispunerii interceptărilor si înregistrărilor audiovideo atunci când există doar date privind pregătirea sau săvârsirea unei infractiuni, este afectat si principiul proportionalitătii consacrat de art. 8 paragraful 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece gravitatea faptei penale ce nu a fost încă efectiv comisă nu poate fi evaluată, pentru a fi pusă în balantă cu gravitatea ingerintei în exercitarea dreptului la viată privată.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală

opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Tribunalul Brasov - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 911 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Conditiile si cazurile de interceptare si înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, care au următorul continut:

„Interceptarea si înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în conditiile prevăzute de lege, dacă sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârsirea unei infractiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea si înregistrarea se impun pentru stabilirea situatiei de fapt ori pentru că identificarea sau localizarea participantilor nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată.

Interceptarea si înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare pot fi autorizate în cazul infractiunilor contra sigurantei nationale prevăzute de Codul penal si de alte legi speciale, precum si în cazul infractiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, în cazul infractiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu modificările si completările ulterioare, în cazul unor alte infractiuni grave ori al infractiunilor care se săvârsesc prin mijloace de comunicare electronică. Dispozitiile alin. 1 se aplică în mod corespunzător.

Autorizatia se dă pentru durata necesară interceptării si înregistrării, dar nu pentru mai mult de 30 de zile, în camera de consiliu, de presedintele instantei căreia i-ar reveni competenta să judece cauza în primă instantă sau de la instanta corespunzătoare în grad acesteia, în a cărei circumscriptie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. În lipsa presedintelui instantei autorizatia se dă de către judecătorul desemnat de acesta.

Autorizatia poate fi reînnoită, înainte sau după expirarea celei anterioare, în aceleasi conditii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depăsi 30 de zile.


Durata totală a interceptărilor si înregistrărilor autorizate, cu privire la aceeasi persoană si aceeasi faptă, nu poate depăsi 120 de zile.

Înregistrarea convorbirilor dintre avocat si partea pe care o reprezintă sau o asistă în proces nu poate fi folosită ca mijloc de probă decât dacă din cuprinsul acesteia rezultă date sau informatii concludente si utile privitoare la pregătirea sau săvârsirea de către avocat a unei infractiuni dintre cele prevăzute la alin. 1 si 2.

Procurorul dispune încetarea imediată a interceptărilor si înregistrărilor înainte de expirarea duratei autorizatiei dacă nu mai există motivele care le-au justificat, informând despre aceasta instanta care a emis autorizatia.

La cererea motivată a persoanei vătămate, procurorul poate solicita judecătorului autorizarea interceptării si înregistrării convorbirilor ori comunicărilor efectuate de aceasta prin telefon sau orice mijloc electronic de comunicare, indiferent de natura infractiunii ce formează obiectul cercetării.

Autorizarea interceptării si a înregistrării convorbirilor sau comunicărilor se face prin încheiere motivată, care va cuprinde: indiciile concrete si faptele care justifică măsura; motivele pentru care stabilirea situatiei de fapt sau identificarea ori localizarea participantilor nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată; persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate interceptarea si înregistrarea."

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 410 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 1 mai 2008, a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 911 din Codul de procedură penală, retinând, în esentă, că interceptările si înregistrările audio sau video prevăd suficiente garantii, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizatiei, a conditiilor si a modalitătilor de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii, a consemnării si certificării autenticitătii convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării, iar eventuala nerespectare a acestor reglementări nu constituie o problemă de constitutionalitate, ci una de aplicare, ceea ce însă excedează competentei Curtii Constitutionale, întrucât, potrivit alin. (3) al art. 2 din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]".

De asemenea, nu poate fi primită nici sustinerea potrivit căreia dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 28 si 53, deoarece însesi textele invocate oferă legiuitorului libertatea unei astfel de reglementări, secretul corespondentei nefiind un drept absolut, ci susceptibil de anumite restrângeri, justificate la rândul lor de necesitatea instructiei penale. Astfel, societătile democratice sunt amenintate de un fenomen infractional din ce în ce mai complex, motiv pentru care statele trebuie să fie capabile de a combate în mod eficace asemenea amenintări si de a supraveghea elementele subversive ce actionează pe teritoriul lor. Asa fiind, asemenea dispozitii legislative devin necesare într-o societate democratică, în vederea asigurării securitătii nationale, apărării ordinii publice ori prevenirii săvârsirii de infractiuni.

Distinct de considerentele deciziei mai sus mentionate, care îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză, Curtea mai constată următoarele:

Dispozitiile legale criticate nu permit, asa cum în mod eronat sustine autorul exceptiei, administrarea mijloacelor de probă în afara procesului penal, adică în faza actelor premergătoare. Dacă ar fi asa, în mod evident o astfel de instrumentare poate fi cenzurată în fata instantelor de judecată. Nu se poate admite însă ideea înfrângerii prezumtiei de constitutionalitate ca urmare a aplicării unor dispozitii legale în contradictie cu legea ori cu principiile fundamentale.

Actele premergătoare au o natură proprie, care nu poate fi identificată sau subsumată naturii precise si bine determinate a altor institutii si care au ca scop verificarea si completarea informatiilor detinute de organele de urmărire penală în vederea fundamentării convingerii cu privire la oportunitatea urmăririi penale. Având un caracter sui-generis sustras hegemoniei garantiilor impuse de faza propriu-zisă de urmărire penală, este unanim acceptat faptul că în cadrul investigatiilor prealabile nu pot fi luate măsuri procesuale ori administrate probe care presupun existenta certă a unei urmăriri penale începute.

De altfel, interceptarea si înregistrarea convorbirilor pot fi dispuse, asa cum se prevede în alin. 1 al art. 911 din Codul de procedură penală, la cererea procurorului care efectuează ori supraveghează urmărirea penală, lată deci că administrarea unor astfel de mijloace de probă este plasată în cadrul primei faze a procesului penal, urmărirea penală putând fi începută, potrivit art. 221 si 228 din Codul de procedură penală, atât in personam, cât si in rem. În plus, textul stabileste în termeni fără echivoc că înregistrarea audio sau video se dispune dacă sunt date privind pregătirea sau săvârsirea unei infractiuni, prin această a doua alternativă întelegându-se evident si situatiile ce intră în sfera actelor de punere în executare a hotărârii de a săvârsi infractiunea în acord cu art. 20 din Codul penal referitor la tentativă, si nu în sfera unor simple acte de pregătire.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 911 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de loan Muresan în Dosarul nr. 4.941/1/2008 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală si de loan Lascau în Dosarul nr. 7/62/2005 (2.122/2005) al Tribunalului Brasov - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 iunie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.048

din 14 iulie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 47 si art. 48 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 47 si 48 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Prompt Trans" - SA. din Brasov în Dosarul nr. 4.480/197/2008 al Tribunalului Brasov - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă, întrucât critica de neconstitutionalitate se referă la o omisiune legislativă, aspect care excedează competentei instantei de contencios constitutional, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 3 februarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 4.480/197/2008, Tribunalul Brasov - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 47 si art. 48 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Prompt Trans" - S.A. din Brasov într-o cauză civilă având ca obiect apelul declarat de către aceasta împotriva sentintei civile pronuntate de Judecătoria Brasov cu privire la plângerea formulată împotriva încheierii de carte funciară.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia critică, în esentă, omisiunea din cuprinsul art. 47 din Legea nr. 7/1996 a unei reglementări care să stabilească categoria persoanelor interesate să solicite oficiului de cadastru notarea în cartea funciară a unei mentiuni. Totodată, critică omisiunea unor reglementări din cuprinsul art. 48 al aceluiasi act normativ, potrivit cărora registratorul să aibă competenta de a efectua un control al legalitătii si temeiniciei actului în baza căruia se dispune înscrierea în cartea funciară.

Tribunalul Brasov - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că autorul exceptiei critică, în principiu, lipsa anumitor norme din cuprinsul textelor de lege criticate. Totodată, apreciază că realizarea unui control de fond al actului în temeiul căruia se solicită efectuarea unei înscrieri în cartea funciară de către registrator ar fi în contradictie cu principiile organizării si rolului cărtilor funciare, precum si cu competenta instantelor de judecată, cărora nu este permis a li se substitui alte institutii. Mentionează că persoanele interesate în efectuarea unei înscrieri în cartea funciară rezultă din celelalte prevederi ale legii, cu care art. 47 din Legea nr. 7/1996 se coroborează, după caz, în functie de felul înscrierii, prin interpretarea logică si sistematică a întregului act normativ. Consideră că, în mod eronat, autorul exceptiei a invocat contrarietatea textelor de lege criticate în raport cu dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (3).

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 47 si art. 48 din Legea nr. 7/1996 sunt constitutionale, nefiind contrare dispozitiilor constitutionale ale art. 16, art. 21 si art. 24. Totodată, apreciază că aspectele invocate de autor vizează modalitatea de redactare a textelor de lege criticate, pretinsa neconstitutionalitate fiind dedusă dintr-o omisiune de reglementare, pe care, însă, Curtea Constitutională nu o poate complini, întrucât, potrivit art. 61 din Constitutie, Parlamentul este „unica autoritate legiuitoare a tării", modificarea sau completarea normelor juridice fiind atributiile exclusive ale acestuia.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 47 si art. 48 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, care au următorul continut:

- Art. 47: „(1) Cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial si va fi însotită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere; copia legalizată se va păstra în mapa biroului de cadastru si publicitate imobiliară.

(2) În cazul hotărârii judecătoresti, se va prezenta o copie legalizată, cu mentiunea că este definitivă si irevocabilă.


(3) Cererile de înscriere se vor înregistra de îndată în registrul de intrare, cu mentionarea datei si a numărului care rezultă din ordinea cronologică a depunerii lor.

(4) Dacă mai multe cereri au fost depuse deodată la acelasi birou teritorial, drepturile de ipotecă si privilegiile vor avea acelasi rang, iar celelalte drepturi vor primi numai provizoriu rang egal, urmând ca prin judecată să se hotărască asupra rangului si asupra radierii încheierii nevalabile.

(5) Înscrierile în cartea funciară se efectuează la cererea părtilor interesate, cu exceptia cazurilor în care legea prevede înscrierea din oficiu; cererea de înscriere se îndreaptă la biroul unde se află cartea funciară în care urmează să se facă înscrierea.

(6) Intabularea sau înscrierea provizorie poate fi cerută de orice persoană care, potrivit înscrisului original, hotărârii judecătoresti sau hotărârii autoritătii administrative, urmează să strămute, să constituie, să modifice, să dobândească sau să stingă un drept tabular.

(7) Înscrierea unui drept sau radierea unei sarcini pot fi cerute:

a) de mandatarul general al celui îndrituit;

b) de oricare dintre titularii aceluiasi drept.

(8) Creditorul a cărui creantă certă si exigibilă este dovedită printr-un înscris sau printr-o hotărâre judecătorească, ori în cazurile anume prevăzute de lege printr-o decizie a autoritătii administrative, va putea cere instantei, în numele si în folosul debitorului său, înscrierea unui drept tabular sau radierea unei sarcini.

(9) Debitorul care a plătit valabil creanta ipotecară a unui cesionar neînscris în cartea funciară poate cere radierea ipotecii, dacă înfătisează înscrisul original al cesiunii si chitanta doveditoare a plătii.";

- Art. 48: „(1) În cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplineste următoarele conditii:

a) este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege;

b) indică numele părtilor;

c) individualizează imobilul printr-un identificator unic;

d) este însotit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română;

e) este însotit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului.

(2) Încheierea va cuprinde determinarea dreptului sau a faptului, indicarea numărului cadastral al imobilului si al cărtii funciare, precum si a părtii cărtii funciare în care urmează a se face înscrierea. De asemenea, se vor indica pozitiile ce au fost radiate si numele celui în favoarea sau împotriva căruia s-au făcut înscrierile, indiferent de felul lor.

(3) În cazul în care identificarea cadastrală a imobilului nu este posibilă, pe baza datelor existente, vor fi folosite documentatii cadastrale întocmite si receptionate conform prevederilor prezentei legi."

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (3) potrivit cărora functiile si demnitătile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în conditiile legii, de persoane care au cetătenia română sau domiciliul în tară, ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1), (2) si (3) referitoare la accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 24 alin. (1) privind garantarea dreptului la apărare, ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, ale art. 45 privind libertatea economică si ale art. 57 referitoare la exercitarea cu bună-credintă a drepturilor si libertătilor constitutionale. Totodată, consideră că textele de lege criticate contravin si dispozitiilor art. 8 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora orice persoană are dreptul să se adreseze în mod efectiv instantelor judiciare competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin Constitutie sau prin lege.

Analizând motivele de neconstitutionalitate, Curtea constată că, în esentă, critica de neconstitutionalitate se referă la o omisiune legislativă, autorul exceptiei fiind nemultumit de faptul că textele de lege criticate nu cuprind o reglementare care să stabilească categoria persoanelor interesate să solicite oficiului de cadastru notarea în cartea funciară a unei mentiuni si nici nu prevăd competenta registratorului de a efectua un control al legalitătii si temeiniciei actului în baza căruia se dispune înscrierea în cartea funciară. Or, examinarea criticii de neconstitutionalitate cu un atare obiect excedează competentei Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronuntă „numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

În consecintă, prevederile legale criticate nu pot fi supuse controlului de constitutionalitate sub aspectele invocate, exceptia fiind inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 47 si art. 48 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Prompt Trans" - S.A. din Brasov în Dosarul nr. 4.480/197/2008 al Tribunalului Brasov - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 iulie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.050

din 14 iulie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) si (2) din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) si (2) din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, exceptie ridicată de Vica Rodica Covalciuc în Dosarul nr. 14.460/325/2008 al Judecătoriei Timisoara.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 februarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 14.460/325/2008, Judecătoria Timisoara a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) si (2) din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996. Exceptia a fost ridicată de Vica Rodica Covalciuc într-o cauză civilă având ca obiect plângerea formulată împotriva încheierii de înscriere în cartea funciară.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că termenul de 15 zile de la comunicare, în care încheierea de înscriere sau de respingere a cererii de înscriere în cartea funciară poate fi atacată cu plângere este neconstitutional, fiind contrar dispozitiilor din Legea fundamentală invocate. Arată că plângerea împotriva încheierii de înscriere sau de respingere a cererii de înscriere în cartea funciară trebuia calificată ca „cerere de chemare în judecată", în acest fel fiind neconstitutional să i se aplice termenul de 15 zile prevăzut de Codul de procedură civilă pentru formularea apelului sau recursului. Totodată, arată că textele de lege criticate sunt neconstitutionale în măsura în care nu prevăd obligarea Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliară de a face dovada comunicării încheierii către toate părtile interesate.

Judecătoria Timisoara consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate. Totodată, arată că prin reglementarea procedurii formulării plângerii de carte funciară, inclusiv a termenului de 15 zile de la comunicare pentru contestarea încheierii, nu sunt încălcate dreptul la apărare si nici dreptul de acces liber la justitie, legiuitorul fiind competent să stabilească un termen rezonabil de contestare a încheierii de carte funciară, termenul fiind prevăzut pentru a asigura stabilitatea raporturilor juridice care rezultă din mentiunile de carte funciară. De asemenea, consideră că prevederile de lege criticate nu instituie privilegii, astfel încât acestea sunt conforme cu dispozitiile art. 16 din Constitutie.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constitutionale. În acest sens, arată că nu este contrară principiului egalitătii în fata legii instituirea prin lege a unui termen înăuntrul căruia persoanele interesate să poată înainta plângerea împotriva încheierii de înscriere sau de respingere în cartea funciară, cât timp acest termen este opozabil tuturor cetătenilor. Totodată, consideră că, în spetă, se pune în discutie modul de interpretare si aplicare a dispozitiilor criticate, aspect care excedează competentei Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Prin încheiere, instanta de judecată a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) si (2) din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, având următorul continut:

(1) „Încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum si celorlalte persoane interesate potrivit mentiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronuntarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.

(2) Încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la biroul teritorial. Plângerea împotriva încheierii se depune la biroul teritorial si se va înscrie din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competentă teritorială se află imobilul, însotită de dosarul încheierii si copia cărtii funciare."

Curtea constată că prevederile art. 50 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 7/1996 au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prin Decizia nr. 467 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 5 iunie 2008, retinând că acestea sunt neconstitutionale în măsura în care nu permit accesu[direct al contestatorului si la instanta de judecată competentă. În prezenta cauză, observând faptul că motivele de neconstitutionalitate nu vizează aceeasi ipoteză cu cea analizată prin decizia mentionată anterior, Curtea apreciază că exceptia de neconstitutionalitate având ca obiect prevederile art. 50 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 7/1996 nu este lovită de o cauză de inadmisibilitate.


În prezenta cauză, autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivitătii legii, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată si ale art. 46 privind dreptul la mostenire.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Prevederile art. 50 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, republicată, reglementează procedura de contestare a încheierii de înscriere sau de respingere a cererii de înscriere sau radiere a unui act sau fapt juridic în cartea funciară. În acest sens, în alin. (1) al art. 50 este reglementată obligativitatea comunicării încheierii „celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum si celorlalte persoane interesate potrivit mentiunilor din cartea funciară", iar prin alin. (2) se prevede că „încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere în termen de 15 zile de la comunicare", care se înaintează de către oficiul teritorial de cadastru judecătoriei în a cărei rază de competentă teritorială se află imobilul.

Curtea retine că încheierile prin care sunt solutionate cererile de înscriere de către registratorul de carte funciară sunt acte administrative provizorii supuse controlului contenciosului administrativ reglementat prin dispozitiile Legii nr. 7/1996, iar reglementarea termenului de 15 zile de la comunicare pentru formularea plângerii împotriva încheierii de înscriere sau de respingere a cererii de înscriere în cartea funciară nu contravine dreptului celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum si celorlalte persoane interesate potrivit mentiunilor din cartea funciară, de a avea acces liber la justitie, acest termen având valoarea unui mijloc procedural pentru evitarea abuzului de drept si pentru asigurarea stabilitătii raporturilor juridice ce rezultă din mentiunile înscrise în cartea funciară.

De altfel, în Decizia nr. 123 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 22 martie 2006, Curtea a retinut că „stabilirea unor conditionări pentru introducerea actiunilor în justitie", inclusiv sub aspectul stabilirii de către legiuitor a unui termen, „nu constituie o încălcare a dreptului la liberul acces la justitie". Aceasta, deoarece „legiuitorul, potrivit dispozitiilor art. 126 alin. (2) si ale art. 129 din Constitutie, poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, ca si modalitătile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, în formele si în modalitătile instituite de lege".

Totodată, Curtea observă că textele de lege criticate sunt norme de procedură care nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, asa încât nu poate fi retinută nici încălcarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Celelalte dispozitii constitutionale invocate nu au relevantă în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) si (2) din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, exceptie ridicată de Vica Rodica Covalciucîn Dosarul nr. 14.460/325/2008 al Judecătoriei Timisoara.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 iulie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.054

din 14 iulie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 27, art. 28 si art. 29 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cărtile funciare

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 27, 28 si 29 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cărtile funciare, exceptie ridicată de Măria Totelecan în Dosarul nr. 2.497/325/2008 al Tribunalului Timis - Sectia civilă, de Dumitru Sandu si Teodora Sandu în Dosarul nr. 16.062/325/2007 ai Tribunalului Timis - Sectia civilă si de Florian Precup în Dosarul nr. 11.492/271/2006 al Curtii de Apel Oradea - Sectia civilă mixtă.


La apelul nominal răspunde autorul exceptiei Măria Totelecan, lipsă fiind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Din oficiu, Curtea pune în dezbatere problema conexării dosarelor nr. 717D/2009, nr. 719D/2009 si nr. 862D/2009 înregistrate pe rolul său, având în vedere că obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate este asemănător.

Autorul exceptiei prezent este de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite conditiile conexării dosarelor.

Retinând identitatea de obiect, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 719D/2009 si nr. 862D/2009 la Dosarul nr. 717D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, partea prezentă solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 februarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 2.497/325/2008, Tribunalul Timis - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cărtile funciare.

Prin încheierea din 16 decembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 16.062/325/2007, Tribunalul Timis -Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 27, art. 28 si art. 29 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cărtile funciare.

Prin încheierea din 24 februarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 11.492/271/2006, Curtea de Apel Oradea - Sectia civilă mixtă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 27 si art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cărtile funciare.

Exceptiile au fost ridicate de Măria Totelecan, de Dumitru Sandu si Teodora Sandu si de Florian Precup în cauze ce au ca obiect actiuni în uzucapiune.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, similară în cele 3 dosare conexate, autorii acesteia sustin că art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 impune drept conditie a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune o posesie a bunului de 20 de ani „după moartea proprietarului înscris în cartea funciară". Arată astfel că prin aplicarea prevederilor Decretului-lege nr. 115/1938 în privinta dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară se creează o discriminare pentru cetătenii din zonele în care există implementat sistemul de carte funciară si cărora li se aplică prevederile acestui act normativ, fată de cetătenii din celelalte zone ale tării care pot dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune dacă exercită o posesie utilă pe o perioadă de 10-20 de ani, respectiv 30 de ani, fără a fi relevantă situatia fostului proprietar, respectiv dacă este decedat sau nu. Sustin că posibilitatea cetătenilor români din Transilvania de a dobândi un drept de proprietate prin uzucapiune este limitată raportat la cetătenii din celelalte provincii istorice ale României. Totodată, arată că dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară nu se poate face asupra bunurilor statului. Consideră că prevederile de lege criticate sunt contrare si dispozitiilor constitutionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată. Invocă Hotărârea J.A.Pye (Oxford) Ltd contra Marii Britanii, din 30 august 2007, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a retinut faptul că institutia uzucapiunii nu încalcă dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Tribunalul Timis - Sectia civilă, exprimându-si opinia, consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile criticate se aplică diferit unor subiecte de drept aflate în situatii diferite, în functie de locul situării imobilului, iar nu în functie de persoana vreuneia dintre părti. Conditiile speciale cerute de legiuitor în regiunile de carte funciară, pentru a deveni incidentă uzucapiunea, ca mod originar de dobândire a proprietătii, bazată, în principal, pe faptul posesiei generatoare de efecte juridice, au fost determinate tocmai de împrejurarea că, prin cartea funciară, ca sistem real de publicitate bazat pe identitatea topografică a imobilelor, era asigurată functia de publicitate si opozabilitate, alături de efectul constitutiv de drepturi al înscrierilor, ceea ce, intrând în contradictie cu cerinta posesiei utile, de a poseda imobilul sub nume de proprietar, a reclamat instituirea de conditii speciale, cerute de lege, pentru a uzucapa în regiunile unde functiona acest sistem de publicitate imobiliară. Consideră că nu se încalcă nici dispozitiile art. 44 din Constitutie, de vreme ce garantarea dreptului de proprietate privată operează în raporturile pe verticală si este, din punct de vedere substantial public sau privat, un scut protector împotriva eventualelor abuzuri din partea autoritătilor publice. Totodată, arată că problema incidentei în teritoriul pe care este situat imobilul în litigiu a unor reglementări dintr-o lege sau alta se rezolvă prin aplicarea principiilor vizând aplicarea legii în timp si spatiu.

Curtea de Apel Oradea - Sectia civilă mixtă apreciază ca fondată exceptia de neconstitutionalitate. Arată că limitarea posibilitătii dobândirii dreptului de proprietate prin prescriptie achizitivă, pentru cetătenii cărora li se aplică prevederile Decretului-lege nr. 115/1938, raportat la situatia celor cărora li se aplică dispozitiile Codului civil, reprezintă o încălcare a dispozitiilor art. 16 din Constitutie.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate din Decretul-lege nr. 115/1938 sunt constitutionale. În acest sens, retine ceea ce a statuat Curtea Constitutională în deciziile nr. 653/2008 si nr. 23/2009, si anume faptul că aceste prevederi sunt norme prin care legiuitorul a stabilit un regim diferit în materia publicitătii bunurilor imobile, pe criteriul apartenentei la spatiul care a fost guvernat de un sistem legislativ diferit fată de cel românesc, si, de asemenea, că prin art. 69 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 s-a prevăzut că numai la finalizarea lucrărilor cadastrale si a registrelor de publicitate imobiliară pentru întregul teritoriu administrativ al unui judet îsi încetează aplicabilitatea Decretul-lege nr. 115/1938, iar în conformitate cu dispozitiile alin. (3) al aceluiasi articol, doar ca urmare a definitivării cadastrului la nivelul întregii tări se abrogă acest decret. Consideră că prevederile criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16, art. 20 alin. (1) si (2) si art. 44 alin. (1) Si (2).


Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 27, art. 28 si art. 29 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cărtile funciare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938, având următorul continut:

- Art. 27: „În cazul când s-au înscris, fără cauză legitimă, drepturi reale, care pot fi dobândite în temeiul uzucapiunii, ele vor rămâne valabil dobândite dacă titularul dreptului Ie-a posedat cu bună-credintă, potrivit legii, timp de 10 ani.";

- Art. 28: „(1) Cel ce a posedat un bun nemiscător în conditiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat.

(2) De asemenea, va putea cere înscrierea dreptului său, cel ce a posedat un bun nemiscător în conditiunile legii, timp de 20 ani, socotiti de la înscrierea în cartea funciară a declaratiunii de renuntare la proprietate.";

-Art. 29: „Regulile privitoare la prescriptie se vor aplica prin asemănare la socotirea termenelor de uzucapiune, precum si la întreruperea si suspendarea ei."

Autorii exceptiei invocă dispozitiile constitutionale ale art. 16 privind egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, ale art. 20 alin. (1) si (2) referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului si ale art. 44 alin. (1) si (2) privind garantarea dreptului de proprietate privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938 reglementează uzucapiunea tabulară, deoarece prin aceasta se va consolida un drept înscris deja în cartea funciară. Astfel, textul de lege mentionat se referă la situatia în care un drept real imobiliar s-a înscris în cartea funciară fără cauză legitimă, deci în temeiul unui titlu nevalabil, în favoarea unei persoane care a posedat cu bună-credintă. Desi înscrierea s-a făcut în temeiul unui titlu nevalabil, după trecerea perioadei prevăzute de lege, starea de aparentă tabulară se va consolida, iar dreptul va fi dobândit cu efect retroactiv de la data înscrierii lui în cartea funciară. Consolidarea dreptului se face fără a fi necesară o hotărâre judecătorească pentru înscrierea dreptului real imobiliar în cartea funciară, întrucât înscrierea este deja efectuată si dreptul consolidat în temeiul legii.

Drepturile reale imobiliare pot fi dobândite si fără înscrierea în cartea funciară, în conditiile art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938, prin uzucapiunea extratabulară. Articolul de lege mentionat reglementează două situatii în care o persoană posedă neîntrerupt un imobil timp de 20 de ani de la decesul titularului înscris în cartea funciară sau a înscrierii declaratiei de renuntare a acestuia la dreptul tabular. În aceste situatii, drepturile reale imobiliare dobândite prin uzucapiune se vor înscrie în cartea funciară numai în baza constatării lor prin hotărâre judecătorească, simpla declaratie dată de persoana interesată si autentificată la notarul public nefiind suficientă pentru înscrierea în cartea funciară a dreptului său dobândit prin uzucapiune. Totodată, art. 29 reglementează regulile privind socotirea termenelor prescriptiei achizitive, cât si întreruperea si suspendarea acestora, în sistemul cărtii funciare instituit de Decretul-lege nr. 115/1938.

Cu privire la aplicabilitatea sistemului de carte funciară reglementat prin Decretul-lege nr. 115/1938 ce consacră cazurile speciale de dobândire a proprietătii prin uzucapiune înscrise în art. 27 si 28, Curtea retine faptul că, în absenta unor dispozitii cu caracter tranzitoriu, trebuie să se recurgă la interpretarea sistematică a dispozitiilor art. 69 alin. (2) si (3) cu referire la art. 56 alin. (1)si art. 58 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicată. Sub acest aspect este de retinut că art. 69 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, republicată, a prevăzut că numai la finalizarea lucrărilor cadastrale si a registrelor de publicitate imobiliară pentru întregul teritoriu administrativ al unui judet îsi încetează aplicabilitatea Decretul-lege nr. 115/1938, iar în conformitate cu dispozitia alin. (3) al aceluiasi articol, doar ca urmare a definitivării cadastrului la nivelul întregii tări se abrogă acest decret. Din această dispozitie a Legii nr. 7/1996, prin care s-a reglementat regimul general al cadastrului si al publicitătii imobiliare, rezultă vointa legiuitorului de a institui o aplicare treptată a noii legi, cu consecinta incidentei, în continuare, a vechilor dispozitii ale Decretului-lege nr. 115/1938 în regimul de carte funciară. În acest sens, este si Decizia nr. 86 din 10 decembrie 2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 14 octombrie 2008.

Critica de neconstitutionalitate priveste, în esentă, faptul că prin mentinerea în vigoare a prevederilor Decretului-lege nr. 115/1938 se aduce atingere egalitătii în drepturi, aplicându-li-se unor cetăteni un statut juridic discriminatoriu fată de cetătenii care nu cad sub incidenta acestui act normativ. Totodată, autorii sustin că prevederile de lege criticate sunt contrare dispozitiilor constitutionale privind ocrotirea si garantarea dreptului de proprietate privată.

Curtea retine însă că în jurisprudenta sa, în deplin acord cu aceea a Curtii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat în mod constant faptul că principiul egalitătii în fata legii nu înseamnă uniformitate, asa încât, în cazul unor situatii diferite, un tratament diferit este posibil atunci când acesta se justifică în mod obiectiv si rational. Or, aplicabilitatea tranzitorie a dispozitiilor art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 este justificată obiectiv si rational de procesul de definitivare a lucrărilor de cadastru si a registrelor de publicitate imobiliară pentru întregul teritoriu al tării. Ca efect al aplicării Legii nr. 7/1996 se va realiza însă o unificare legislativă a regimului de publicitate imobiliară.

Existenta pe teritoriul României a unor legi cu aplicabilitate teritorială distinctă si care reglementează diferit regimul juridic al uzucapiunii nu contravine dispozitiilor Legii fundamentale.

Cu privire la acest aspect, Curtea Constitutională a retinut în Decizia nr. 653 din 10 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 7 iulie 2008, si Decizia nr. 205 din 9 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 25 iulie 2002, faptul că în istoria statului unitar român au existat si mai există norme legale aplicabile doar pe o anumită parte a teritoriului national, de exemplu: Legea nr. LX/1881 privitoare la executarea silită imobiliară în Transilvania, Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere si Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regională în România, însă existenta unor acte normative diferite pentru anumite zone ale tării nu este de natură să creeze discriminări.

Cât priveste invocarea dispozitiilor constitutionale ale art. 44 referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată, se retine că, potrivit jurisprudentei, atât a Curtii Constitutionale, cât si a Curtii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Fernandez-Molina Gonzales s.a. contra Spaniei din 18 octombrie 2002), dispozitiile privind garantarea si ocrotirea proprietătii se aplică numai titularilor dreptului de proprietate; or, în prezenta cauză, autorii exceptiei nu si-au stabilit calitatea de proprietari, ci tind să o stabilească prin efectul uzucapiunii.

Totodată, invocarea în cauză a Hotărârii J.A.Pye (Oxford) Ltd contra Marii Britanii, din 30 august 2007, pronuntată de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, nu are nicio relevantă. Astfel, dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, ca mod originar de dobândire a proprietătii, este reglementată de legea civilă, însă conditiile operării acesteia intră în competenta legiuitorului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 27, art. 28 si art. 29 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cărtile funciare, exceptie ridicată de Măria Totelecan în Dosarul nr. 2.497/325/2008 al Tribunalului Timis - Sectia civilă, de Dumitru Sandu si Teodora Sandu în Dosarul nr. 16.062/325/2007 al Tribunalului Timis - Sectia civilă si de Florian Precup în Dosarul nr. 11.492/271/2006 al Curtii de Apel Oradea - Sectia civilă mixtă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 iulie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.056

din 14 iulie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 86 din Codul familiei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 86 din Codul familiei, exceptie ridicată de Zoltân Kerekes în Dosarul nr. 2.045/218/2008 al Tribunalului Satu Mare - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, întrucât motivele de neconstitutionalitate invocate nu privesc textul de lege criticat, ca atare, ci aplicarea acestuia, aspect care, potrivit art. 2 alin. (2) si (3) din Legea nr. 47/1992, excedează competentei instantei de contencios constitutional.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 februarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 2.045/218/2008, Tribunalul Satu Mare - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 86 din Codul familiei. Exceptia a fost ridicată de Zoltân Kerekes într-o actiune civilă având ca obiect acordarea pensiei de întretinere.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că în ultimii 3 ani a achitat pensie de întretinere pentru finalizarea studiilor superioare, însă pârâta, fată de care si-a stabilit filiatia pe cale judiciară, s-a înscris la o a doua facultate. În continuare, arată că, prin Decizia de îndrumare nr. 2/1971 a Plenului Tribunalului Suprem, s-a stabilit că „părintii sunt obligati a da întretinere copiilor deveniti majori si aflati în continuarea studiilor, până la terminarea studiilor, dar fără a depăsi 25 de ani". Pentru a beneficia de întretinere se mai arată că „copilul trebuie să dovedească stăruintă în cultivarea studiilor si să obtină rezultate corespunzătoare". În motivarea deciziei se afirmă că „prin incapacitate de muncă nu trebuie să se înteleagă doar incapacităti de ordin fiziologic, medical, ci si incapacităti care derivă din satisfacerea unor cerinte de ordin social". În continuare, arată că, referitor la vârsta până la care se plăteste pensie în cazul continuării studiilor, Codul familiei nu face nicio referire, astfel încât, interpretând prin analogie prevederile art. 66 lit. b) din Legea nr. 19/2000, s-a stabilit că această vârstă este de 26 de ani. Legiuitorul a avut în vedere această vârstă, întrucât, la unele facultăti, durata studiilor este de 5, respectiv 6 ani, însă nu a avut în vedere ca, în această perioadă, cel îndreptătit la pensia de întretinere să urmeze mai multe facultăti sau specializări. De asemenea, arată că nici statul nu plăteste pensie de urmas în cazul în care majorul urmează o a doua facultate, acest lucru rezultând din prevederile Ordinului ministrului muncii si solidaritătii sociale nr. 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, sectiunea a V-a, art. 20, conform cărora pensia de urmas, reglementată la art. 66 lit. b) din Legea nr. 19/2000, se acordă copiilor care urmează cursurile unei singure institutii de învătământ universitar, până la terminarea acesteia, fără a depăsi vârsta de 26 de ani. Consideră că trebuie să se facă aplicarea, în prezenta spetă, a principiului potrivit căruia acolo unde există aceeasi ratiune trebuie să existe aceeasi solutie.

Tribunalul Satu Mare - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constitutionale. În acest sens, arată că acestea nu contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 57, deoarece fundamentul obligatiei de întretinere îl constituie relatiile de familie si regulile de convietuire socială, care presupun solidaritate între membrii familiei. Totodată, arată că aprecierea situatiilor în care prevederile legale sunt încălcate prin exercitarea drepturilor si libertătilor cu rea-credintă vizează interpretarea si aplicarea legii de către instantele judecătoresti.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 86 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul continut:

„(1) Obligatia de întretinere există între sot si sotie, părinti si copii, cel care adoptă si adoptat, bunici si nepoti, străbunici si strănepoti, frati si surori, precum si între celelalte persoane anume prevăzute de lege.

(2) Are drept la întretinere numai acela care se află în nevoie, neavând putinta unui câstig din muncă, din cauza incapacitătii de a munci.

(3) Descendentul, cât timp este minor, are drept la întretinere oricare ar fi pricina nevoii în care el se află."

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 57 privind exercitarea cu bună-credintă a drepturilor si a libertătilor.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că art. 86 din Codul familiei reglementează obligatia legală de întretinere „între sot si sotie, părinti si copii, cel care adoptă si adoptat, bunici si nepoti, străbunici si strănepoti, frati si surori, precum si între celelalte persoane anume prevăzute de lege".

Analizând motivele de neconstitutionalitate invocate, Curtea constată că autorul exceptiei critică modul de aplicare de către instanta de judecată a prevederilor art. 86 din Codul familiei. Astfel, arată că în ultimii 3 ani a achitat pensie de întretinere pentru finalizarea studiilor superioare, însă pârâta, fată de care si-a stabilit filiatia pe cale judiciară, s-a înscris la o a doua facultate, în aceste conditii solicitând să se facă aplicarea, în spetă, a principiului potrivit căruia acolo unde există aceeasi ratiune trebuie să existe aceeasi solutie si să se aplice cu prioritate prevederile Ordinului ministrului muncii si solidaritătii sociale nr. 340/2001, sectiunea a V-a, art. 20, conform cărora pensia de urmas, reglementată la art. 66 lit. b) din Legea nr. 19/2000, se acordă copiilor care urmează cursurile unei singure institutii de învătământ universitar, până la terminarea acesteia, fără a depăsi vârsta de 26 de ani.

În aceste conditii, Curtea constată că motivele de neconstitutionalitate invocate nu privesc textul de lege criticat, ca atare, ci aplicarea acestuia, aspect care, potrivit art. 2 alin. (2) si (3) din Legea nr. 47/1992, excedează competentei instantei de contencios constitutional.

Curtea Constitutională a statuat în repetate rânduri că nu intră în atributiile sale cenzurarea aplicării legii de către instantele judecătoresti, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege. În acest sens, potrivit art. 126 alin. (1) din Constitutie, „Justitia se realizează prin Înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 86 din Codul familiei, exceptie ridicată de Zoltan Kerekes în Dosarul nr. 2.045/218/2008 al Tribunalului Satu Mare - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 iulie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.057

din 14 iulie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 1 din Legea nr. 193/2007 privind modificarea si completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 1 din Legea nr. 193/2007 privind modificarea si completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de Ecaterina Nicoleta Marinescu în Dosarul nr. 23924.3/215/2007 al Tribunalului Dolj - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei si arată că la dosar au fost depuse concluzii scrise de către autor prin care solicită admiterea exceptiei.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, făcând referire lajurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 19 februarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 23924.3/215/2007, Tribunalul Dolj - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 1 din Legea nr. 193/2007 privind modificarea si completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997. Exceptia a fost ridicată de Ecaterina Nicoleta Marinescu într-o cauză civilă de fond funciar.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile de lege criticate creează inegalităti între persoanele participante la reconstituirea dreptului de proprietate privată. Astfel, în cazul a 2 proprietari, cu situatii identice la momentul deposedării, textul de lege îl favorizează pe cel pe al cărui teren se află în prezent păsuni sau fânete.

Tribunalul Dolj - Sectia civilă apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate, acestea având ca obiect tocmai reconstituirea dreptului de proprietate, ca urmare a pierderii sale prin aplicarea unor măsuri de nationalizare sau expropriere fortată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constitutionale. În acest sens, consideră că acestea nu încalcă sub niciun aspect principiul egalitătii în drepturi a cetătenilor, de vreme ce se aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Totodată, arată că prevederile de lege criticate reprezintă optiunea legiuitorului si au ca obiect tocmai reconstituirea dreptului de proprietate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei îl constituie prevederile art. I pct. 1 din Legea nr. 193/2007 privind modificarea si completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 25 iunie 2007, având următorul continut: „Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 3, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:

(21) Pentru terenurile proprietarilor deposedati, persoane fizice, pe care se află păsuni si fânete, reconstituirea se face pentru diferenta dintre suprafata de 50 ha de familie si cea adusă în cooperativa agricolă de productie sau preluată prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membri cooperatori sau de la orice altă persoană fizică deposedată, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat."

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice si ale art. 44 alin. (2), (3) si (4) privind dreptul de proprietate privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de


constitutionalitate, prin raportare la dispozitiile art. 16 din Legea fundamentală. Astfel, în Decizia nr. 986 din 30 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 21 octombrie 2008, Curtea a retinut că art. I pct. 1 din Legea nr. 193/2007 reglementează dreptul proprietarilor deposedati, persoane fizice, pe ale căror terenuri se află păsuni si fânete, la reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenta dintre suprafata de 50 ha de familie si cea adusă în cooperativa agricolă de productie sau preluată prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membri cooperatori sau de la orice altă persoană fizică deposedată, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat. Acestia din urmă pot formula, potrivit art. II din Legea nr. 193/2007, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferentele de suprafată ce pot fi restituite, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii.

Curtea a constatat că această solutie a legiuitorului nu contravine principiului egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, dat fiind că reglementarea criticată se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de norma legală, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare. Curtea Constitutională a stabilit în jurisprudenta sa, în acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Marckx împotriva Belgiei, 1979), că violarea principiului egalitătii si nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferentiat unor situatii care, în functie de scopul urmărit, nu sunt diferite, fără să existe o motivare obiectivă si rezonabilă. Astfel, în spetă, în absenta retinerii oricărui criteriu cu valente discriminatorii, reglementarea criticată nu contravine dispozitiilor constitutionale referitoare la nediscriminare. Totodată, Curtea a retinut că este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea si amploarea măsurilor pe care le stabileste prin legile speciale reparatorii.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în această decizie îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Cât priveste invocarea dispozitiilor constitutionale ale art. 44 referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată se retine că, în jurisprudenta, atât Curtea Constitutională, cât si Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Cauza Fernandez-Molina Gonzales s.a. contra Spaniei din 18 octombrie 2002), au statuat că dispozitiile privind garantarea si ocrotirea proprietătii se aplică numai titularilor dreptului de proprietate; or, în prezenta cauză, autorul exceptiei nu si-a stabilit calitatea de proprietar, ci tinde să o stabilească prin reconstituirea acestuia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 1 din Legea nr. 193/2007 privind modificarea si completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie ridicată de Ecaterina Nicoleta Marinescu în Dosarul nr. 23924.3/215/2007 al Tribunalului Dolj - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 iulie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.