MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 577/2009

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

PARTEA I

Anul 177 (XXI) - Nr. 577            LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE            Miercuri, 19 august 2009

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 908 din 23 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penala

 

Decizia nr. 909 din 23 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 948 din 25 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 alin. 3 din Codul penal

 

Decizia nr. 956 din 25 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 911, art. 112, art. 113, art. 115, art. 116 si art. 120 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 1.046 din 14 iulie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

Decizia nr. 1.047 din 14 iulie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 68/2008 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical

 

Decizia nr. 1.049 din 14 iulie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 60 alin. 3 din Codul familiei

 

Decizia nr. 1.052 din 14 iulie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 si 4 si art. 10 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat

 

Decizia nr. 1.053 din 14 iulie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 13 din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 si art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991


 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 908

din 23 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Eugenia-Emilia Morariu în Dosarul nr. 3.247/59/2006 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curtii că apărătorul ales al autorului exceptiei a transmis o cerere de amânare a cauzei, însotită de un act doveditor, întrucât nu se poate prezenta la acest termen din motive medicale si nu a reusit să asigure substituirea sa printr-un avocat cu vechimea necesară, dat fiind timpul scurt de la aparitia intempestivă a problemei medicale.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amânare a judecării cauzei.

Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui nou termen.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 28 noiembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 3.247/59/2006, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală. Exceptia a fost ridicată de Eugenia-Emilia Morariu cu ocazia solutionării unei cauze penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală sunt discriminatorii si încalcă dreptul la un proces echitabil, deoarece permit instantei să ia act de declaratia procurorului că renuntă la martorii pe care i-a propus si să dispună ca acestia să nu mai fie ascultati. Consideră că o asemenea renuntare nu s-ar putea face fără consimtământul inculpatului, întrucât, fiind vorba de martori ai acuzării, acesta arejdreptul să solicite, pentru a se apăra, audierea lor.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât dispozitiile art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală nu aduc atingere dispozitiilor din Legea fundamentală si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale invocate de autorul exceptiei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si

exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitu­tionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale invocate. Face trimitere, în acest sens, la Decizia Curtii Constitutionale nr. 275/2003.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:

„Procurorul si părtile pot renunta la martorii pe care i-au propus.

După punerea în discutie a renuntării, instanta poate dispune ca martorii să nu fie ascultati, dacă audierea nu mai este necesară."

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor prevederi de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil si ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil si ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional, prin raportare la prevederile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, invocat si în prezenta cauză, si cu o motivare similară. Astfel, prin Decizia nr. 275 din 26 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, Curtea a respins ca neîntemeiată critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală, pentru considerentele acolo arătate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii, atât solutia, cât si considerentele deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată. Pentru aceleasi considerente, prevederile de lege criticate nu încalcă nici art. 21 alin. (3) din Constitutie.

Dispozitiile art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale nu sunt aplicabile în cauză.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Eugenia-Emilia Morariu în Dosarul nr. 3.247/59/2006 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 23 iunie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 909

din 23 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de lonel-Silviu Vlasie Vlase în Dosarul nr. 6.833/121/2007 al Curtii de Apel Galati - Sectia penală.

La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Decizia nr. 3.363 din 22 octombrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 8.195/1/2008, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală. Exceptia a fost ridicată de lonel-Silviu Vlasie Vlase în Dosarul nr. 6.833/121/2007 al Curtii de Apel Galati - Sectia penală cu ocazia solutionării recursului împotriva Sentintei penale nr. 204 din 30 aprilie 2008, pronuntată de Tribunalul Galati, prin care această din urmă instantă a respins exceptia privind nulitatea actului de sesizare a instantei si cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în fata legii, dreptul la un proces echitabil si dreptul la două grade de jurisdictie în materie penală, întrucât nu prevăd cale de atac în situatia respingerii cererii de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale. Totodată, arată că prevederile de lege criticate instituie, cu privire la hotărârea de desesizare a instantei, un drept de recurs doar pentru procuror si pentru orice altă persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin hotărârea judecătorească, fiind excluse părtile, inclusiv inculpatul.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă prevederile din Legea fundamentală si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale invocate de autorul exceptiei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală sunt constitutionale, întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale invocate. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curtii Constitutionale nr. 962/2008, nr. 1.119/2008 si nr. 1.208/2008.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.


Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: „împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror si de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în 3 zile de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsă."

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor prevederi de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetătenilor si ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac, precum si ale art. 11 privind raportul dintre dreptul international si dreptul intern si ale art. 20 referitoare la preeminenta tratatelor internationale privind drepturile omului, aceste din urmă dispozitii din Legea fundamentală fiind raportate la prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ale art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la

Conventie si ale art. 14 paragrafele 1 si 5 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, care vizează, în esentă, dreptul la un proces echitabil, egalitatea în fata legii si dreptul la două grade de jurisdictie în materie penală.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional prin raportare la aceleasi prevederi din Legea fundamentală si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, invocate si în prezenta cauză, si fată de critici similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 501 din 7 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 12 mai 2009, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, pentru motivele acolo arătate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii, atât solutia, cât si considerentele deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de lonel-Silviu Vlasie Vlaseîn Dosarul nr. 6.833/121/2007 al Curtii de Apel Galati - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 23 iunie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 948

din 25 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 alin. 3 din Codul penal

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicată de Brătianu Covrigean în Dosarul nr. 3.133/105/2006 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 3 decembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 3.133/105/2006, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 322 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicată de Brătianu Covrigean în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unui recurs în materie penală.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (3) si art. 21 alin. (3),


Întrucât nu este echitabil ca inculpatul să fie condamnat în temeiul textului de lege criticat, care prevede limite ale pedepsei între 3 si 15 ani închisoare, numai pentru că organul de urmărire penală sau instanta nu au efectuat cercetări temeinice pentru identificarea autorului faptei prin care s-a cauzat moartea acelei persoane.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece priveste o chestiune de probatiune de competenta instantei de control judiciar si nu de constitutionalitate a textului de lege incriminator.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitu­tionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 322 alin. 3 din Codul penal cu denumirea încăierarea, care au următorul continut: „în cazul prevăzut în alin. 2, dacă nu se cunoaste care dintre participanti a săvârsit faptele arătate în acel alineat, se aplică tuturor închisoarea de la 6 luni la 5 ani, când s-a cauzat vătămarea integritătii corporale sau sănătătii. În cazul în care s-a cauzat moartea, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani."

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că legiuitorul, în acord cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie, are deplina libertate de a reglementa infractiunile si pedepsele acestora. Faptul că prin art. 322 alin. 3 din Codul penal s-a instituit o unică pedeapsă pentru toti participantii, nu este de natură a afecta dreptatea ca valoare supremă în statul de drept si procesul echitabil ca o componentă a liberului acces la justitie, deoarece, dimpotrivă, această reglementare se constituie într-o normă ce urmează regulile generale prevăzute de art. 27 din Codul penal. Or, dacă se acceptă premisa potrivit căreia infractiunea de încăierare prevăzută de art. 322 alin. 2 si 3 din Codul penal nu este altceva decât o faptă colectivă de vătămare corporală gravă ori de lovire sau vătămare cauzatoare de moarte comisă numai de autori alături sau nu de instigatori sau/si complici constituiti în cel putin două grupări rivale, este lesne de observat că, prin comparatie cu pedepsele prevăzute de art. 182 si art. 183 din Codul penal, pedepsele stabilite în textul legal criticat sunt stabilite în limite considerabil mai mici (de la 6 luni la 5 ani fată de 2-7 ani, 2-10 ani sau de 5-15 ani).

Asa fiind, aspectele semnalate de autorul exceptiei, referitoare la incapacitatea organului de urmărire penală sau a instantei de judecată de a stabili în speta dedusă judecătii cine este autorul faptei prin care s-a cauzat nemijlocit moartea victimei, nu sunt de natură a fi convertite într-un fine de neconstitutionalitate, interpretarea si aplicarea legii fiind atributul exclusiv al instantei de judecată.

În plus, autorul exceptiei încearcă să supună controlului instantei de contencios constitutional si să înfrângă prezumtia de constitutionalitate a alin. 3 al art. 322 din Codul penal prin raportarea acestuia la teza a doua a alineatului precedent, potrivit căruia ceilalti participanti la încăierare se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amenda. Or, în numeroase rânduri, Curtea a statuat în jurisprudenta sa că nu poate fi primită motivarea fundamentată pe compararea mai multor prevederi legale între ele si raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparatie la dispozitii ori principii ale Constitutiei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicată de Brătianu Covrigean în Dosarul nr. 3.133/105/2006 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 iunie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 956

din 25 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 911, art. 112, art. 113, art. 115, art. 116 si art. 120 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 911, 112, 113, 115, 116 si art. 120 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Adrian Grigorută, Mihail Alexandru Coltatu si Constantin Ionescu în Dosarul nr. 4.817/86/2007 al Tribunalului Suceava - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 ianuarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 4.817/86/2007, Tribunalul Suceava - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 911, 112, 113, 115, 116 si art. 120 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Adrian Grigorută, Mihail Alexandru Coltatu si Constantin Ionescu în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unei cauze penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii sustin că prevederile art. 112, 113, 115, 116si art. 120 alin. 2 din Codul de procedură penală încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 si art. 124 alin. (2), deoarece nu se prevede sanctiunea nulitătii absolute a raportului de constatare tehnico-stiintifică în situatia în care organul de urmărire penală a dispus efectuarea acestuia în absenta conditiilor expres si limitativ prevăzute de lege. De asemenea, constatarea se realizează de către specialisti care functionează în cadrul sau pe lângă institutia de care apartine organul de urmărire penală. În aceste conditii sunt afectate dreptul la un proces echitabil si principul egalitătii în drepturi, deoarece persoanele în cauză, spre deosebire de experti, nu sunt independente si impartiale. În plus, la stabilirea obiectului constatării tehnico-stiintifice părtile nu participă, situatie care, în opinia autorilor, este de natură a leza dreptul la apărare. Asa fiind, legea procesual penală consacră o inegalitate a armelor în proces, întrucât Ministerul Public poate dispune administrarea mijlocului de probă prevăzut de art. 112 din Codul de procedură penală în conditiile dorite de acesta, fără ca apărarea să fie consultată, partea interesată putând beneficia mediat numai de mijlocul de probă reglementat de art. 116 din acelasi cod.

În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 911 din Codul de procedură penală, autorii sustin că acestea contravin art. 16 alin. (2), art. 21, art. 26 alin. (1), art. 28 si 53 din Legea fundamentală, deoarece, în dezacord cu exigentele referitoare la proportionalitatea măsurii restrângerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, textul, uzând de o terminologie imprecisă, oferă posibilitatea interceptării convorbirilor telefonice pe baza unor date chiar si în cazul infractiunii de furt, care, pedepsită fiind cu închisoare de până la 12 ani, poate fi considerată o infractiune gravă ce justifică luarea măsurii.

Tribunalul Suceava - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitu­tionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 911 referitoare la Conditiile si cazurile de interceptare si înregistrare a convorbirilor sau comunicatiilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, art. 112 referitoare la Folosirea unor specialisti, art. 113 referitoare la Obiectul si materialul constatării tehnico-stiintifice, art. 115 referitoare la Raportul de constatare tehnico-stiintifică sau medico-legală, art. 116 referitoare la Ordonarea efectuării expertizei si art. 120 alin. 2 referitoare la Lămuriri date expertului si părtilor.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 911, 112, 113 si 116 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional prin raportare la critici similare.

Astfel, prin Decizia nr. 410 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 1 mai 2008, Curtea a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 911 din Codul de procedură penală, retinând în esentă că interceptările si înregistrările audio sau video prevăd suficiente garantii, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizatiei, a conditiilor si a modalitătilor de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii, a consemnării si certificării autenticitătii convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării, iar eventuala nerespectare a acestor reglementări nu constituie o problemă de constitutionalitate, ci una de aplicare, ceea ce însă excedează competentei Curtii Constitutionale, întrucât, potrivit alin. (3) al art. 2 din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constitutională se pronunta numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]".

De asemenea, nu poate fi primită nici sustinerea potrivit căreia dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 28 si 53, deoarece însesi textele invocate oferă legiuitorului libertatea unei astfel de reglementări, secretul corespondentei nefiind un drept absolut, ci susceptibil de anumite restrângeri, justificate la rândul lor de necesitatea instructiei penale. Astfel, societătile democratice sunt amenintate de un fenomen infractional din ce în ce mai complex, motiv pentru care statele trebuie să fie capabile de a combate în mod eficace asemenea amenintări si de a supraveghea elementele subversive ce actionează pe teritoriul lor. Asa fiind, asemenea dispozitii legislative devin necesare într-o societate democratică, în vederea asigurării securitătii nationale, apărării ordinii publice ori prevenirii săvârsirii de infractiuni.

Prin Decizia nr. 39 din 13 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 19 februarie 2009, Curtea a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 112 si 113 din Codul de procedură penală, retinând în esentă că posibilitatea organului de urmărire penală de a cere concursul unor specialisti atunci când există pericol de disparitie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situatii de fapt se concretizează printr-un act procedural care reclamă urgentă, constatarea tehnico-stiintifică efectuându-se potrivit unei proceduri simplificate de expertiză.

Aceasta nu este însă de natură a aduce atingere dreptului la apărare al părtilor, care au posibilitatea de a formula cereri în fata instantelor judecătoresti, de a administra orice probe în apărarea lor si de a exercita căile de atac prevăzute de lege. Sunt îndeplinite si exigentele dreptului la un proces echitabil, întrucât dispozitiile procedural-penale asigură posibilitatea părtilor de a cere completarea sau refacerea raportului tehnico-stiintific, sens în care prevederile art. 115 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală dispun în consecintă.

De asemenea, prin Decizia nr. 666 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 116 din Codul de procedură penală, statuând că dispozitiile legale criticate reglementează „posibilitatea administrării de către organul de urmărire penală a [...] expertizei prin care se constată elemente de fapt ce pot servi ca probe concludente, pertinente si utile rezolvării procesului penal. Or, aceasta nu reprezintă si nici nu poate fi considerată o încălcare a dreptului la apărare. Este obligatia constitutională a tuturor participantilor la înfăptuirea actului de justitie de a se supune principiului aflării adevărului", în acelasi timp Curtea a observat că nu se poate pune semnul egalitătii între „cererea pentru administrarea unei probe", pe care o poate face oricare dintre părti, cu „administrarea probei", care se face numai de către organul de urmărire penală ori de instanta de judecată.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziilor mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză si pentru dispozitiile art. 115 din Codul de procedură penală.

În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 120 alin. 2 din Codul de procedură penală, Curtea constată că acestea nu contravin prevederilor din Legea fundamentală, ci, dimpotrivă, prin instituirea obligatiei de a aduce la cunostinta părtilor si a expertului obiectul expertizei si întrebările la care expertul trebuie să răspundă si a obligatiei de a pune în vedere acestora că au dreptul să formuleze observatii cu privire la aceste întrebări ori că au dreptul de a cere modificarea sau completarea lor, se dă expresie dreptului la apărare si dreptului la un proces echitabil, justitia aplicându-se fără discriminare tuturor celor aflati în ipoteza normei legale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 911, art. 112, art. 113, art. 115, art. 116 si art. 120 alin. 2 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Adrian Grigorută, Mihail Alexandru Coltatu si Constantin Ionescu în Dosarul nr. 4.817/86/2007 al Tribunalului Suceava - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 iunie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.046

din 14 iulie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de Societatea Comercială Horticolă Dunărea - S.A. din comuna Vădeni, judetul Brăila, în Dosarul nr. 5.066/196/2007 al Tribunalului Brăila - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei si arată că, la dosar, partea Cristian Dănut Mihai a depusă note scrise prin care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Totodată, arată că apărătorul autorului exceptiei a depus cerere de acordare a unui nou termen de judecată, întrucât se află în imposibilitate de prezentare.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea cererii de acordare a unui nou termen de judecată, întrucât avocatul nu a făcut dovada imposibilitătii de prezentare.

Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de apărătorul autorului exceptiei.

Cauza este în stare de judecată.

Doamna Stela Tomescu, delegat al apărătorului autorului exceptiei, depune la dosar concluzii scrise prin care se solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, în acest sens, arată că nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 ianuarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 5.066/196/2007, Tribunalul Brăila - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială Horticolă Dunărea - S.A. din comuna Vădeni, judetul Brăila, în cadrul recursului formulat de aceasta împotriva Sentintei civile nr. 4.556 din 15 iulie 2008, pronuntată de Judecătoria Brăila într-o cauză de fond funciar.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că înlăturarea căii de atac a apelului în procesele funciare contravine art. 16 alin. (1) din Constitutie, desi acest din urmă text garantează egalitatea de tratament a

cetătenilor în fata legii. Totodată, consideră că textul de lege criticat este contrar dispozitiilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil, în conditiile în care părtile sunt lipsite de un grad de jurisdictie, cel al apelului. De asemenea, sustine că se încalcă si dispozitiile constitutionale în materia proprietătii, deoarece măsura adoptată prin legea specială, de a înlătura calea de atac a apelului, nu este proportională cu situatia care a determinat-o, aducând atingere existentei acestui dreptului.

Tribunalul Brăila - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă dispozitiile constitutionale ale art. 126 alin. (2) si ale art. 129, arătând că legiuitorul are dreptul de a institui reguli speciale de procedură în considerarea unor situatii deosebite.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente sunt constitutionale. În acest sens, face referire la deciziile Curtii Constitutionale nr. 139/2006 si nr. 416/2008.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Prin încheiere, instanta de judecată a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente. Astfel cum rezultă din motivarea exceptiei, autorul critică doar art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente.

În consecintă, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII „Accelerarea judecătilor în materia restituirii proprietătilor funciare" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, care au următorul continut: „Hotărârile pronuntate de instantele judecătoresti în procesele funciare în primă instantă sunt supuse numai recursului."


Autorul exceptiei invocă încălcarea atât a dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări, si art. 44 privind dreptul de proprietate privată, cât si a dispozitiilor art. 6 relative la dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la protectia proprietătii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Textul de lege criticat a mai fost suspus controlului de constitutionalitate, prin Decizia nr. 1.342 din 9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 29 decembrie 2008, Curtea Constitutională statuând că acesta este constitutional. În acest sens, Curtea a retinut că prevederile criticate sunt norme de procedură potrivit cărora hotărârile pronuntate de instantele judecătoresti, în procesele funciare, în primă instantă, sunt supuse numai recursului.

Curtea a constatat că Legea fundamentală nu cuprinde dispozitii referitoare la obligativitatea existentei tuturor căilor de atac, ci prevede principial în art. 129 că, „împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii", art. 126 alin. (2) din Constitutie statuând că procedura de judecată si competenta instantelor judecătoresti sunt prevăzute prin lege, iar, potrivit jurisprudentei sale constante, accesul liber la justitie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoresti si la toate căile de atac. Asa fiind, Curtea a retinut că prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 nu încalcă dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. De asemenea, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, asa încât nu a retinut nici încălcarea dispozitiilor art. 16 din Constitutie. Cât priveste invocarea dispozitiilor art. 44 din Constitutie si ale art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, Curtea a constatat că acestea nu au incidentă în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de Societatea Comercială Horticolă Dunărea - S.A. din comuna Vădeni, judetul Brăila, în Dosarul nr. 5.066/196/2007 al Tribunalului Brăila - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 iulie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.047

din 14 iulie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 68/2008 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 68/2008 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale cu destinatia de

cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, exceptie ridicată de Cabinetul medical individual dr. Zaharia Svetlana-Gabriela, de Cabinetul medical individual dr. Miron Semiramida, de Cabinetul medical individual dr. Seftean Bravu Margareta, de Cabinetul medical individual dr. Constantinescu Raluca Georgiana, de Cabinetul medical individual dr. Dănilă Alexandra-Maria, de Cabinetul medical individual dr. Brumă Sergiu, de Cabinetul medical individual dr. Bucur loan, de Cabinetul medical individual dr. Iordache Cătălina, de Cabinetul medical individual dr. Pălea Ana Carina, de Cabinetul medical individual dr. Lazăr Geanina Nicoleta si de Societatea Comercială „Viora Dental" - S.R.L. în Dosarul nr. 5.975/110/2008 al Tribunalului Bacău - Sectia comercială si contencios administrativ.


La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei si arată că autorii exceptiei, Cabinetul medical individual dr. Zaharia Svetlana-Gabriela, Cabinetul medical individual dr. Seftean Bravu Margareta, Cabinetul medical individual dr. Constantinescu Raluca Georgiana, Cabinetul medical individual dr. Brumă Sergiu, Cabinetul medical individual dr. Bucur loan, Cabinetul medical individual dr. Iordache Cătălina, Cabinetul medical individual dr. Pălea Ana Carina si Cabinetul medical individual dr. Lazăr Geanina Nicoleta, au depus la dosar cerere de acordare a unui nou termen de judecată, întrucât apărătorul acestora se află în concediul legal de odihnă.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea cererii de acordare a unui nou termen de judecată, întrucât avocatul, având cunostintă de termenul de judecată, avea posibilitatea să asigure substituirea sa în dosar.

Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de apărătorul autorilor exceptiei.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 21 ianuarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 5.975/110/2008, Tribunalul Bacău - Sectia comercială si contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 68/2008 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical. Exceptia a fost ridicată de Cabinetul medical individual dr. Zaharia Svetlana-Gabriela, de Cabinetul medical individual dr. Miron Semiramida, de Cabinetul medical individual dr. Seftean Bravu Margareta, de Cabinetul medical individual dr. Constantinescu Raluca Georgiana, de Cabinetul medical individual dr. Dănilă Alexandra-Maria, de Cabinetul medical individual dr. Brumă Sergiu, de Cabinetul medical individual dr. Bucur loan, de Cabinetul medical individual dr. Iordache Cătălina, de Cabinetul medical individual dr. Pălea Ana Carina, de Cabinetul medical individual dr. Lazăr Geanina Nicoleta si de Societatea Comercială „Viora Dental" - S.R.L. într-o cauză ce are ca obiect o actiune prin care autorii exceptiei solicită să se pronunte o hotărâre care să oblige pârâta să încheie contracte de vânzare-cumpărare cu acestia, în baza Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 68/2008.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că textul de lege criticat instituie o discriminare nu numai între ei si alte categorii de medici, dar si între acestia si ceilalti cetăteni ai României. Arată că privatizarea asistentei medicale ambulatorii de specialitate, respectiv stomatologia, are drept componentă intrinsecă detinerea în proprietate a spatiilor unde există cabinetele. De asemenea, arată că imobilele în care îsi desfăsoară activitatea se găsesc la o distantă de aproximativ 100 m de obiectivul declarat monument istoric, iar nu în incinta acestuia. Consideră că o astfel de prevedere discriminatorie este de natură să diminueze sfera garantiilor legale acordate dreptului lor de proprietate. Arată că, în forma initială, înainte de adoptare, textul de lege criticat prevedea că vânzarea acestor spatii se poate face cu avizul conform al Ministerului Culturii si Cultelor.

Tribunalul Bacău - Sectia comercială si contencios administrativ consideră că prevederile de lege criticate sunt neconstitutionale. În acest sens, apreciază că prin vânzarea spatiilor medicale în cauză nu este afectat în niciun mod monumentul istoric, deoarece respectivele spatii comerciale nu se află în incinta acestuia. Retine că autorii exceptiei sunt discriminati fată de alte cadre medicale care au putut cumpăra spatiul medical în care îsi desfăsoară activitatea.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 2 din Ordonanta de^ urgentă a Guvernului nr. 68/2008 sunt constitutionale. În acest sens, arată că principiul egalitătii în fata legii nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune un tratament juridic identic numai în situatii egale, iar situatiile în mod obiectiv diferite justifică un tratament juridic diferit. Totodată, arată că legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum si modalităti de exercitare a drepturilor procesuale pentru situatii deosebite, astfel încât liberul acces la justitie să nu fie afectat. De asemenea, legiuitorul este îndreptătit să stabilească continutul si limitele dreptului de proprietate, în asa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Prin încheiere, instanta de judecată a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 68/2008. Astfel cum rezultă din motivarea exceptiei, autorii acesteia critică însă doar art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 68/2008.

În consecintă, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 68/2008 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 6 iunie 2008, care au următorul continut: „Dispozitiile prezentei ordonante de urgentă nu sunt aplicabile spatiilor medicale situate în imobilele aflate în zona de protectie a unui monument istoric."

Autorii exceptiei invocă încălcarea atât a dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justitie si ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, cât si „articolele din Declaratia Universală a Drepturilor Omului privitoare la nediscriminare si garantarea drepturilor".

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că normele legale criticate nu operează nicio distinctie între subiectele de drept supuse incidentei lor, sustinerea pretinsului său caracter discriminatoriu fiind lipsită de temei, jurisprudenta Curtii Constitutionale stabilind, în deplin acord cu aceea a Curtii Europene a Drepturilor Omului (Marckx împotriva Belgiei, 1979, Rassmussen împotriva Danemarcei, 1984), că egalitatea nu înseamnă uniformitate si că pot fi instituite tratamente juridice distincte pentru anumite categorii de persoane sau grupuri dacă există o justificare obiectivă si rezonabilă. De altfel, însăsi Carta socială europeană, revizuită, ratificată de România, care consacră în partea a V-a, la art. E, nediscriminarea, stabileste în anexa privind Câmpul de aplicare a Cartei, în privinta persoanelor protejate, că „o diferentă de tratament pe un motiv obiectiv si rezonabil nu este considerată ca discriminatorie". În cauză, motivul obiectiv si rezonabil îl constituie amplasarea spatiilor medicale „în zona de protectie a unui monument istoric", măsurile de protejare a monumentelor istorice realizându-se, potrivit Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, în interes public. Astfel, conform art. 9 din Legea nr. 422/2001, pentru fiecare monument istoric se instituie zona sa de protectie, în raza căreia se pot institui servituti de utilitate publică si reglementări speciale de construire prin planurile si regulamentele de urbanism aprobate si avizate conform legii. De asemenea, potrivit art. 11 si 24 din acelasi act normativ, orice interventie asupra imobilelor din zona de protectie a monumentelor istorice se face numai în conditiile stabilite prin această lege, pe baza avizului Ministerului Culturii si Cultelor sau, după caz, al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor si a celorlalte avize, potrivit dispozitiilor legale în vigoare.

În ceea ce priveste invocarea dispozitiilor constitutionale ale art. 44 referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată,

Curtea retine că, potrivit jurisprudentei sale, precum si a Curtii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Fernandez-Molina Gonzales s.a. contra Spaniei din 18 octombrie 2002), dispozitiile privind garantarea si ocrotirea proprietătii se aplică numai titularilor dreptului de proprietate; or, în prezenta cauză, autorii exceptiei nu si-au stabilit calitatea de proprietar, ci tind să o stabilească prin actiunea formulată pe rolul Tribunalului Bacău - Sectia comercială si contencios administrativ.

Totodată, în prezenta cauză, Curtea nu poate retine nici încălcarea dreptului de acces liber la justitie, de vreme ce autorii si-au exercitat acest drept prin formularea actiunii având ca obiect obligarea pârâtei la încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare a spatiilor cu destinatia de cabinete medicale, împrejurarea că instanta de judecată se va pronunta luând în considerare prevederile imperative ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 68/2008 nu poate fi retinută ca o încălcare a dispozitiilor constitutionale privind liberul acces la justitie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 68/2008 privind vânzarea spatiilor proprietate privată a statului sau a unitătilor administrativ-teritoriale cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor în care se desfăsoară activităti conexe actului medical, exceptie ridicată de Cabinetul medical individual dr. Zaharia Svetlana-Gabriela, de Cabinetul medical individual dr. Miron Semiramida, de Cabinetul medical individual dr. Seftean Bravu Margareta, de Cabinetul medical individual dr. Constantinescu Raluca Georgiana, de Cabinetul medical individual dr. Dănilă Alexandra-Maria, de Cabinetul medical individual dr. Brumă Sergiu, de Cabinetul medical individual dr. Bucur loan, de Cabinetul medical individual dr. Iordache Cătălina, de Cabinetul medical individual dr. Pălea Ana Carina, de Cabinetul medical individual dr. Lazăr Geanina Nicoleta si de Societatea Comercială „Viora Dental" - S.R.L. în Dosarul nr. 5.975/110/2008 al Tribunalului Bacău - Sectia comercială si contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 iulie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.049

din 14 iulie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 60 alin. 3 din Codul familiei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 60 alin. 3 din Codul familiei, exceptie ridicată de lldico Bucur în Dosarul nr. 5.489/117/2005 (nr. în format vechi 5.597/2005) al Tribunalului Cluj - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei si arată că, la dosar, partea Cristina Ana Sepsi a depus note scrise prin care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Totodată, arată că apărătorul autorului exceptiei a comunicat la dosar o adresă prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât în această perioadă efectuează concediul legal de odihnă în afara tării.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea cererii de acordare a unui nou termen de judecată, întrucât avocatul, având cunostintă de termenul de judecată, avea posibilitatea să asigure substituirea sa în dosar.

Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de apărătorul autorilor exceptiei.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.


In acest sens, face referire la Decizia Curtii Constitutionale nr. 326/2008.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 octombrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 5.489/117/2005 (nr. în format vechi 5.597/2005), Tribunalul Cluj - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 60 alin. 3 din Codul familiei. Exceptia a fost ridicată de lldico Bucur într-o cauză ce are ca obiect o actiune civilă pentru stabilirea paternitătii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile de lege criticate permit introducerea unei actiuni în stabilirea paternitătii oricând, afectând astfel de o maniera lipsită de proportionalitate dreptul la viata privată si de familie al presupusului tată sau al succesorilor acestuia. Totodată, consideră că, în egală măsură, textul de lege criticat permite un abuz de drept al persoanei care solicită stabilirea paternitătii.

Tribunalul Cluj - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că art. 60 alin. 3 din Codul familiei instituie o măsură menită să asigure egalitatea în drepturi a copiilor născuti din căsătorie cu aceia născuti în afara căsătoriei. Apărarea drepturilor copilului, astfel cum a fost reglementată prin textul de lege criticat, nu este disproportionată fată de necesitatea asigurării exercitării dreptului la viata privată al prezumtivului tată. Arată că, pentru a nu prelungi situatia incertă a copilului din afara căsătoriei, textul de lege criticat prevede termenul de un an de la data încetării convietuirii ori a întretinerii în care se poate introduce actiunea în stabilirea paternitătii.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 60 alin. 3 din Codul familiei sunt constitutionale. Arată că acestea reglementează conditiile de exercitare a actiunii de stabilire a paternitătii copilului din afara căsătoriei, iar termenul instituit are ca ratiune apărarea interesului superior al copilului si necesitatea de a nu lipsi copHul de întretinerea la care este îndreptătit din partea tatălui. În acest sens, face referire la Decizia Curtii Constitutionale nr. 326/2008.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate

la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 60 alin. 3 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu următorul continut: „în cazul în care mama a convietuit cu pretinsul tată ori dacă acesta din urmă a prestat copilului întretinere, termenul de un an va curge de la încetarea convietuirii ori a întretinerii."

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 26 privind viata intimă, familială si privată, ale art. 53 relative la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si ale art. 57 referitoare la exercitarea drepturilor si a libertătilor cu bună-credintă. Totodată, consideră că sunt încălcate si dispozitiile art. 8 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la respectarea vietii private si de familie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, prin Decizia nr. 326 din 13 martie 2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 31 martie 2008, constatându-se că acestea sunt constitutionale.

Astfel, Curtea a retinut că art. 60 alin. 3 din Codul familiei prevede faptul că, în cazul în care mama a convietuit cu pretinsul tată ori dacă acesta din urmă a prestat copilului întretinere, termenul de un an pentru formularea actiunii de stabilire a paternitătii din afara căsătoriei va curge de la data încetării convietuirii ori a întretinerii. Ca regulă, termenul de prescriptie de un an pentru stabilirea paternitătii din afara căsătoriei începe să curgă de la nasterea copilului. Prin derogare, convietuirea pretinsului tată cu mama sau prestarea întretinerii întrerup cursul prescriptiei, începând să curgă un nou termen de un an de la data încetării acestora. Cu privire la reglementarea unor astfel de situatii derogatorii privind termenul de prescriptie pentru formularea actiunii în stabilirea paternitătii copilului din afara căsătoriei, Curtea a retinut că acestea au ca finalitate respectarea si promovarea, cu prioritate, a interesului superior al copilului.

Totodată, retinând că prevederile criticate asigură stabilitatea raporturilor juridice civile, Curtea a constatat că acestea sunt conforme atât cu dispozitiile constitutionale ale art. 57 privind exercitarea drepturilor si libertătilor cu bună-credintă, cât si cu dispozitiile art. 26 din Constitutie, textul criticat dând expresie prevederilor constitutionale privind respectarea vietii intime, familiale si private.

În prezenta cauză, pentru aceleasi considerente, Curtea retine conformitatea prevederilor criticate si cu celelalte dispozitii constitutionale si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentele, invocate de autor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 60 alin. 3 din Codul familiei, exceptie ridicată de lldico Bucur în Dosarul nr. 5.489/117/2005 (nr. în format vechi 5.597/2005) al Tribunalului Cluj - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 iulie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.052

din 14 iulie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 si 4 si art. 10 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 si 4 si art. 10 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Aleea Jilava" - S.A. din comuna Jilava, judetul Ilfov, în Dosarul nr. 1.923/1.748/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal răspunde, personal si asistat, partea Aurelian Florea, celelalte părti fiind reprezentate de apărător ales. Lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei si arată că, la dosar, atât autorul, cât si celelalte părti au depus concluzii scrise, prin care se solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, respectiv respingerea acesteia.

Cauza este în stare de judecată.

Avocatul prezent solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate pentru motivele expuse, pe larg, în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare ajurisprudentei Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 8 ianuarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.923/1.748/2007, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 si 4 si art. 10 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Arteca Jilava" - S.A. din comuna Jilava, judetul Ilfov, într-o cauză civilă ce are ca obiect o obligatie de a face, respectiv pronuntarea unei hotărâri care să tină loc de contract de vânzare-cumpărare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile de lege criticate, reglementând obligatia de înstrăinare a imobilelor reclamate în cauză, instituie un tratament discriminator si inechitabil în raport cu alte persoane care sunt proprietare ale unor bunuri ce nu intră sub incidenta Legii nr. 85/1992. Totodată, făcând referire la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, sustine că trebuie să existe un just echilibru între respectarea drepturilor individuale si asigurarea interesului general al societătii. În acest sens, arată că respectarea dreptului de proprietate impune plata către proprietarul deposedat a unei indemnizatii reprezentând valoarea reală a bunului. Or, în cazul imobilelor ce fac obiectul Legii nr. 85/1992, vânzarea acestora se face cu mult sub pretul pietei. În acest mod, consideră că se aduce atingere dreptului de proprietate privată, textele de lege criticate fiind contrare dispozitiilor constitutionale si din actele internationale care îl consacră. Arată că obligatia de asigurare a unui nivel de trai decent, precum si asigurarea conditiilor necesare pentru cresterea calitătii vietii apartin statului, iar nu subiectelor de drept privat. Totodată, sustine că, datorită schimbării unor împrejurări economico-sociale, în special aderarea la Uniunea Europeană, Curtea Constitutională trebuie să revină asupra jurisprudentei sale cu privire la textele de lege criticate.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitateeste neîntemeiată. În acest sens, face referire la bogata jurisprudenta a Curtii Constitutionale în această materie.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 7 alin. (1) si (4) si art. 10 din Legea nr. 85/1992 sunt constitutionale. În acest sens, face referire la deciziile Curtii Constitutionale nr. 633/2008 si nr. 716/2008. Totodată, apreciază că dispozitiile constitutionale ale art. 47 si 56 nu au incidentă în prezenta cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. 1 si 4 si art. 10 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, potrivit cărora:

- Art. 7 alin. 1 si 4 din Legea nr. 85/1992: „Locuintele construite din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuintele de interventie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a pretului, în conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 si ale prezentei legi [...]

Evaluarea si vânzarea locuintelor prevăzute la alin. 1 si 2 si la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 si ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficientii de uzură din Decretul nr. 93/1977, la un pret indexat în functie de cresterea salariului minim brut pe tară la data cumpărării, fată de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992. [...]";

- Art. 10 din Legea nr. 85/1992: „în cazul în care într-o clădire sunt mai multe locuinte si spatii cu altă destinatie, odată cu dreptul de proprietate asupra acestora se dobândeste si dreptul de proprietate pe cote-părti de constructii si instalatii, precum si asupra dotărilor care, prin natura lor, nu se pot folosi decât în comun.

Dreptul de proprietate prevăzut la alin. 1 se dobândeste indiferent de tronsonul, scara sau etajul la care sunt situate locuinta si spatiul cu altă destinatie.

Dreptul de proprietate prevăzut la alin. 1 se dobândeste si asupra terenului aferent clădirii, asa cum a fost determinat prin autorizatia de construire sau prinfisele tehnice de măsurători ale terenului aferent clădirii.

Pentru persoanele care dobândesc locuintele în conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 si ale prezentei legi, atribuirea terenului se face în conditiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.

Persoanele care nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în România vor primi, sub formă de concesiune, cotele de terenuri aferente, pe toată durata existentei clădirii.

Dreptul de proprietate prevăzut la alin. 1, 3 si 4 se determină pe cote, proportional cu suprafata construită a locuintelor si a spatiilor cu altă destinatie."

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 44 alin. (1), (2) teza întâi,(3), (4), (8) si (9) privind dreptul de proprietate privată, ale art. 47 referitoare ia nivelul de trai, ale art. 49 referitoare la protectia copiilor si a tinerilor, ale art. 50 privind protectia persoanelor cu handicap, ale art. 56 alin. (3) privind contributiile financiare si ale art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligatia statului de a asigura conditiile necesare pentru cresterea calitătii vietii. Totodată, consideră că sunt încălcate si dispozitiile art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la interzicerea discriminării, ale art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie, privind garantarea proprietătii, si ale art. 1 din Protocolul nr. 12 ia Conventie, privind interzicerea generală a discriminării.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că asupra constitutionalitătii prevederilor criticate s-a mai pronuntat, de exemplu, prin deciziile nr. 368 din 20 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 7 aprilie 2008, si nr. 1.024 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2008, constatând netemeinicia criticilor formulate.

Curtea a statuat, în esentă, că prin Legea nr. 85/1992 a fost consacrată o normă de justitie socială, întrucât dă posibilitatea chiriasilor să cumpere locuintele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. În cazul privatizării unitătilor din ale căror fonduri au fost construite locuintele ce au făcut obiectul vânzării-cumpărării, obligatia de vânzare către chiriasi, prevăzută de dispozitiile Legii nr. 85/1992, este o obligatie in rem (locuinta construită din fondurile unitătii economice sau bugetare), iar nu o obligatie in personam, care ar fi avut în considerare societatea comercială ce a luat nastere pe calea privatizării.

Curtea a constatat că textele de lege criticate nu prevăd o expropriere si nici o nationalizare, de asemenea, nu instituie o confiscare, ci o transmitere în proprietatea detinătorilor de locuinte, fosti chiriasi ai acestora, a locuintelor si terenurilor aferente acestor locuinte dobândite prin cumpărare de la unitătile economice sau bugetare de stat.

În ceea ce priveste critica potrivit căreia textele de lege supuse controlului obligă să se vândă locuintele la un pret inferior valorii de circulatie pe piata liberă, Curtea a retinut că acest aspect nu constituie o problemă de constitutionalitate, ci una de optiune legislativă. Legiuitorul a înteles să stabilească pretul de vânzare într-un cuantum care să permită chiriasilor să îsi poată exercita efectiv dreptul la cumpărarea locuintelor, în sens contrar dreptul acestora devenind iluzoriu.

Considerentele si solutia deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 si 4 si art. 10 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Arteca Jilava" - S.A. din comuna Jilava, judetul Ilfov, în Dosarul nr. 1.923/1.748/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 iulie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.053

din 14 iulie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 13 din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 si art. 36 alin. (5) din Leqea fondului funciar nr. 18/1991

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător


Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 si art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Dumitru Catană în Dosarul nr. 1.445/183/2008 alTribunalului Dolj - Sectia civilă.

La apelul nominal răspunde avocatul Dan Stefan Cosoveanu, apărător al autorului exceptiei, lipsă fiind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei si arată că la dosar au fost depuse note scrise de către Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 247/2005 de pe lângă Primăria Băilesti, prin care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Cauza este în stare de judecată.

Apărătorul autorului solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise aflate la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 4 februarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.445/183/2008, Tribunalul Dolj - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, art. 8 alin! (î) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 si art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991. Exceptia a fost ridicată de Dumitru Catană într-o cauză civilă având ca obiect fond funciar.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine neconstitutionalitatea textelor de lege criticate prin raportare la dispozitiile constitutionale ale art. 16, 44 si 46, arătând că legiuitorul a prevăzut posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate numai în cazul în care terenul este liber de constructii si neafectat de lucrări de investitii, în caz contrar nefiind reglementată acordarea de terenuri în compensare sau de despăgubiri. Astfel, invocă neconstitutionalitatea textului de lege criticat, prin lipsa reglementării pentru fostii proprietari ai terenurilor preluate de stat de a beneficia de terenuri în compensare sau de despăgubiri, în cazul în care dreptul lor de proprietate nu mai poate fi reconstituit pe vechiul amplasament, deoarece este afectat de constructii sau de lucrări de interes public.

Tribunalul Dolj - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale cu privire la textele de lege criticate.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constitutionale. În acest sens, arată că acestea se aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Totodată, arată că modul de reglementare si sfera persoanelor îndreptătite la constituirea dreptului de proprietate privată reprezintă optiunea legiuitorului, în deplină conformitate cu dispozitiile constitutionale, potrivit cărora continutul si limitele dreptului de proprietate se stabilesc de lege. Consideră că dispozitiile constitutionale ale art. 20 nu sunt incidente în cauză. Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Prin încheiere, instanta de judecată a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, art. 8 alin. (1 j din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 si art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991.

Analizând exceptia, Curtea constată însă că obiect al acesteia îl constituie prevederile art. I pct. 13 din titlul I „Modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, si art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, având următorul continut:

- Art. I pct. 13 din titlul I al Legii nr. 247/2005: „Articolul 8 se modifică si va avea următorul cuprins:

«Art. 8. - (1) Nu intră sub incidenta prezentei legi terenurile situate în extravilanul localitătilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum si cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Regimul juridic al imobilelor care au apartinut cultelor religioase preluate de stat este reglementat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România, aprobată cu completări prin Legea nr. 501/2002, cu modificările ulterioare.»";

- Art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001: „Nu intră sub incidenta prezentei legi terenurile situate în extravilanul localitătilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum si cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare.";

- Art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991: „Terenurile fără constructii, neafectate de lucrări de investitii aprobate, potrivit legii, din intravilanul localitătilor, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozitiilor Decretului nr. 712/1966 si a altor acte normative speciale, se restituie fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora, după caz, la cerere."


Autorul exceptiei invocă dispozitiile constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată si ale art. 46 privind dreptul la mostenire. Totodată, consideră că textele de lege criticate sunt contrare si dispozitiilor Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Art. I pct. 13 din titlul I „Modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989" al Legii nr. 247/2005 contine prevederi privind modificarea art. 8 din Legea nr. 10/2001. Critica de neconstitutionalitate priveste art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel încât Curtea constată că acestea au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale.

Astfel, prin Decizia nr. 217 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 18 martie 2008, prin Decizia nr. 614 din 15 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.134 din 15 decembrie 2005, si prin Decizia nr. 43 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 11 aprilie 2003, Curtea a statuat că solutia de restituire a unor asemenea categorii de terenuri este rezultatul optiunii legiuitorului si are la bază exercitarea dreptului pe care statul îl are de a decide asupra modului de reparare a injustitiilor si abuzurilor din legislatia trecută cu privire la proprietatea funciară si a constatat că textul criticat nu contravine art. 16 alin. (1) din Constitutie.

În ceea ce priveste pretinsa încălcare a dispozitiilor art. 46 din Constitutie, Curtea a constatat, în aceleasi decizii, că textul de lege criticat exclude de sub incidenta Legii nr. 10/2001 terenurile situate în extravilan la data preluării abuzive sau la data notificării, precum si cele al căror regim juridic este reglementat prin legi speciale, prin aceasta necontravenind sub niciun aspect dreptului constitutional la mostenire.

Nici sustinerea potrivit căreia aceste prevederi ar contraveni principiului constitutional al ocrotirii si garantării proprietătii nu poate fi primită, deoarece, asa cum a statuat Curtea în jurisprudenta sa, dispozitiile constitutionale privind garantarea si ocrotirea dreptului de proprietate privată se aplică numai după constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate.

Aceste considerente îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale.

În ceea ce priveste prevederile art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, Curtea retine că prin Decizia nr. 192 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2007, a constatat că acestea sunt conforme atât cu dispozitiile constitutionale privind egalitatea în drepturi, cât si cu art. 44 din Legea fundamentală, privind garantarea si ocrotirea proprietătii private.

Solutia acestei decizii este valabilă si în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.

În ceea ce priveste invocarea dispozitiilor din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, Curtea constată că autorul nu formulează o motivare din care să rezulte în ce constă contrarietatea fată de prevederile Conventiei, ci doar invocă încălcarea ei. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate instantei de contencios constitutional trebuie motivate si, ca atare, Curtea nu se poate substitui autorului exceptiei în ceea ce priveste formularea unor motive de neconstitutionalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 13 din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 si art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Dumitru Catană în Dosarul nr. 1.445/183/2008 al Tribunalului Dolj - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 iulie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.