MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 844/2009

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 844         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Luni, 7 decembrie 2009

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.341 din 22 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 1.342 din 22 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 si art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Decizia nr. 1.343 din 22 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) lit. b) si alin. (2) si art. 8 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din România

 

Decizia nr. 1.345 din 22 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 alin. (1) si (2) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului si a publicitătii imobiliare

 

Decizia nr. 1.352 din 22 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) si (2) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă si regimul general al cultelor

 

Decizia nr. 1.353 din 22 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Decizia nr. 1.354 din 22 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (3), art. 9 alin. (2), art. 25 si art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat

 

Decizia nr. 1.382 din 27 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 2 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învătământ si a celor ale art. 2 si art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar

 

Decizia nr. 1.396 din 29 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I punctul 1 din Legea nr. 68/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 153/2007 privind modificarea Legii nr. 265/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi si în regim de închiriere

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.341 din 22 octombrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

Nicolae Cochinescu - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Gerhard Truetsch si Martha Schutz în Dosarulnr. 5.012/62/2008 al Tribunalului Brasov - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 27 aprilie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 5.012/62/2008, Tribunalul Brasov - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Exceptia a fost ridicată de Gerhard Truetsch si Martha Schutz într-un dosar având ca obiect o actiune în revendicare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile legale atacate sunt neconstitutionale întrucât impunerea unui termen în care să se depună actele necesare dovedirii calitătii de persoană îndreptătită încalcă în special dreptul de proprietate consfintit de Constitutie, respectiv art. 44 alin. (2), potrivit căruia proprietatea privată este garantată si ocrotită de lege, indiferent de titular. De asemenea, se mai critică faptul că o persoană este nevoită să facă dovada dreptului său de proprietate, în conditiile în care, la momentul preluării imobilului de către statul român, i-au fost preluate atât imobilul, cât si actele doveditoare ale proprietătii asupra unui imobil, aceste acte fiind detinute de institutiile statului român.

Tribunalul Brasov - Sectia civilă si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că limitarea în timp a dreptului de a administra dovezi cu privire la existenta unui drept se încadrează în norma constitutională prevăzută la alin. (1) al art. 44, ideea de securitate a circuitului civil nepermitând perpetuarea sine die a unei stări de incertitudine si nesigurantă cu privire la raporturile juridice si fiind în acord cu limitarea legală a exercitării drepturilor civile.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 23 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în urma adoptării Legii nr. 247/2005, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, având următorul continut:

„Art. 23. - Actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calitătii de asociat sau actionar al persoanei juridice, precum si, în cazul mostenitorilor, cele care atestă această calitate si, după caz, înscrisurile care descriu constructia demolată si orice alte înscrisuri necesare evaluării pretentiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data solutionării notificării."

Autorii exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 21 privind liberul acces la justitie si ale art. 44 alin. (2) referitoare la dreptul de proprietate privată. Totodată, invocă contrarietatea textului de lege criticat cu prevederile art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, coroborat cu art. 11 alin. (2) din Constitutia României.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că, în jurisprudenta sa, a statuat că liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieste actul de justitie. Astfel, legiuitorul are competenta exclusivă de a stabili regulile de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti, solutie ce rezultă din dispozitiile constitutionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competenta si procedura de judecată sunt stabilite de lege"; astfel că, pentru situatii deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum si modalităti de exercitare a drepturilor procesuale, astfel încât liberul acces la justitie să nu fie afectat.

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, între care si stabilirea unor termene după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

În ceea ce priveste sustinerile autorilor referitoare la proba dreptului de proprietate, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 1.148 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 778 din 20 noiembrie 2008. Cu acel prilej, a constatat că dispozitiile art. 23 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sunt constitutionale, retinând că reglementarea administrării doar a probei cu înscrisuri în procedura de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ca o exceptie de la regula administrării probelor în procesul civil, reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constitutie, avându-se în vedere si obiectul restituirii, respectiv bunurile imobile, fără a fi încălcate, astfel, drepturile fundamentale ale justitiabililor. De altfel, instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce priveste administrarea probelor, nu este contrară dreptului la un proces echitabil, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetătenilor în utilizarea lor. Atât în sistemul nostru procesual, cât si în alte tări, legea poate limita posibilitatea folosirii anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna părtilor, cum sunt probele, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în decizia mentionată îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Gerhard Truetsch si Martha Schutzîn Dosarul nr. 5.012/62/2008 al Tribunalului Brasov - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 octombrie 2009.

 

PRESEDINTE,

NICOLAE COCHINESCU

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.342 din 22 octombrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 si art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Nicolae Cochinescu - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 si art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Tahiprod" - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea în

Dosarul nr. 3.155/90/2008 al Tribunalului Vâlcea - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 2 aprilie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 3.155/90/2008, Tribunalul Vâlcea - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 si art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Tahiprod" - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea într-o cauză comercială privind procedura insolventei.


În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece nu prevăd obligatia creditorului care solicită deschiderea procedurii insolventei de a dovedi printr-un titlu executoriu caracterul cert, lichid si exigibil al creantei sale si faptul că s-a adresat în prealabil executorului judecătoresc, iar acesta a constatat că debitorul nu are posibilitatea să îsi plătească datoria.

Tribunalul Vâlcea - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3 pct. 1 si art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, modificate si completate prin Legea nr. 277/2009 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei si pentru modificarea lit. c) a art. 6 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 14 iulie 2009, având următorul cuprins:

- Art. 3 pct. 1: „în întelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:

1. insolventa esfe acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor bănesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile:

a) insolventa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadentă, nu a plătit datoria sa fată de unul sau mai multi creditori;

b) insolventa este iminentă atunci când se dovedeste că debitorul nu va putea plăti, la scadentă, datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănesti disponibile la data scadentei;";

- Art. 31: „(1) Orice creditor îndreptătit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolventa poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:

a) cuantumul si temeiul creantei;

b) existenta unei garantii reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;

c) existenta unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;

d) declaratia privind eventuala intentie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel putin la nivel de principiu, modalitatea în care întelege să participe la reorganizare.

(2) Creditorul va anexa documentele justificative ale creantei si ale actelor de constituire de garantii.

(3) Dacă între momentul înregistrării cererii de către un creditor si cel al judecării acestei cereri sunt formulate cereri de către alti creditori împotriva aceluiasi debitor, tribunalul va verifica, din oficiu, la data înregistrării, existenta dosarului pe rol, va dispune conexarea acestora si va stabili îndeplinirea conditiilor prevăzute la alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creantelor, în raport cu valoarea însumată a creantelor tuturor creditorilor care au formulat cereri si cu respectarea valorii-prag prevăzute de prezenta lege.

(4) Dacă există o cerere de deschidere a procedurii insolventei formulată de către debitor si una sau mai multe cereri formulate de creditori, nesolutionate încă, toate cererile de deschidere a procedurii se conexează la cererea formulată de debitor.

(5) Dacă s-a deschis o procedură într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelasi obiect, vor fi conexate la acelasi dosar."

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prevederile de lege criticate încalcă dispozitiile constitutionale cuprinse în art. 16 privind principiul egalitătii în fata legii, art. 21 privind accesul liber la justitie si art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că s-a pronuntat asupra constitutionalitătii dispozitiilor de lege criticate prin Decizia nr. 346/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 2 aprilie 2008. Cu acel prilej, Curte a retinut că procedura specială a insolventei nu poate fi folosită în mod arbitrar, deoarece legea prevede conditii stricte pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii, legate de caracterul cert, lichid si exigibil al creantelor, precum si de starea de insolventa reală a debitorului.

Introducerea cererii nu determină automat deschiderea procedurii insolventei, iar debitorul se poate apăra fată de orice solicitare în acest sens, beneficiind de toate mijloacele si garantiile procedurale legale care conditionează desfăsurarea unui proces echitabil. El poate contesta si dovedi inexistenta stării de insolventa, iar dacă judecătorul-sindic va constata că nu este în insolventa va trebui să respingă cererea creditorului, continuând procedura numai când constată netemeinicia contestatiei. Totodată, Curtea a arătat că procedura prevăzută de textele de lege criticate a fost instituită de legiuitor tocmai ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu si-a executat voluntar obligatiile de plată, modalitate prin care nu a fost încălcat dreptul de proprietate al acestuia, în conditiile în care, în ceea ce îl priveste, era tinut de existenta unor creante certe, lichide si exigibile, ci s-a asigurat protectia dreptului de proprietate al titularilor unor asemenea creante, încălcat prin refuzul de executare din partea debitorilor rău-platnici.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutia deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

În ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei, potrivit căreia dispozitiile de lege criticate ar trebui modificate „în sensul de a deveni mult mai restrictive", Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, deoarece, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 si art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Tahiprod" - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 3.155/90/2008 al Tribunalului Vâlcea - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 octombrie 2009.

 

PRESEDINTE,

NICOLAE COCHINESCU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.343 din 22 octombrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) lit. b) si alin. (2) si art. 8 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din România

 

Nicolae Cochinescu - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) lit. b) si alin. (2) si art. 8 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din România, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Vaidacom" - S.R.L. din Sângiorgiu de Mures în Dosarul nr. 11.018/55/2008 al Tribunalului Arad - Sectia contencios administrativ si fiscal, litigii de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 aprilie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 11.018/55/2008, Tribunalul Arad - Sectia contencios administrativ si fiscal, litigii de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) lit. b) si alin. (2) si art. 8 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din România, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Vaidacom" - S.R.L. din Sângiorgiu de Mures într-o cauză civilă privind plângerea împotriva unui proces-verbal de contraventie.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece instituie răspunderea contraventională a unei persoane juridice pentru fapte comise de salariatii acesteia, fără a se putea retine vinovătia persoanei juridice în săvârsirea faptei contraventionale. Prin consecintele sale, reglementarea atacată aduce atingere atât desfăsurării activitătii normale a persoanei juridice, cât si patrimoniului acesteia.

Tribunalul Arad - Sectia contencios administrativ si fiscal, litigii de muncă si asigurări sociale si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:


Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1 alin. (1) lit. b) si alin. (2) si art. 8 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, cu modificările si completările ulterioare, având următorul cuprins:

- Art.1 alin. (1) lit. b) si alin. (2): „(1) În întelesul prezentei ordonante, termenii si expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: [...] b) utilizatori - persoanele fizice sau juridice române care detin vehicule înmatriculate în România sau în alte state, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice străine care detin vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori strai ni. [...]

(2) Începând cu data de 1 iulie 2002 se introduce tariful de utilizare a retelei de drumuri nationale din România, denumit în continuare tarif de utilizare, aplicat tuturor utilizatorilor români si străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe reteaua de drumuri nationale din România si structurat în functie de perioada de parcurs si de stationare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) si de numărul de axe, după caz."

- Art.8 alin. (1): „Fapta de a circula fără a detine rovinieta valabilă constituie contraventie si se sanctionează cu amendă."

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prevederile de lege criticate încalcă dispozitiile constitutionale cuprinse în art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că, asupra dispozitiilor criticate din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002, raportate la prevederile art. 44 din Constitutie, s-a pronuntat prin Decizia nr. 836/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 8 ianuarie 2007. Cu acel prilej, Curtea a retinut că dreptul de proprietate privată nu este un drept absolut, asa încât, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, continutul si limitele acestuia sunt stabilite de lege. Asa fiind, nu se poate sustine că prin instituirea unei sanctiuni contraventionale în sarcina persoanelor fizice ori juridice se aduce atingere dreptului de proprietate, chiar dacă în mod automat executarea contraventiei înseamnă diminuarea patrimoniului. Prin aceeasi decizie, Curtea a retinut că dispozitiile de lege criticate nu contin niciun fel de prevederi de natură a afecta în vreun fel libertatea comertului.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutia deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) lit. b) si alin. (2) si art. 8 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din România, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Vaidacom" - S.R.L. din Sângiorgiu de Mures în Dosarul nr. 11.018/55/2008 al Tribunalului Arad - Sectia contencios administrativ si fiscal, litigii de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 octombrie 2009.

 

PRESEDINTE,

NICOLAE COCHINESCU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.345 din 22 octombrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 alin. (1) si (2) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului si a publicitătii imobiliare

 

Nicolae Cochinescu - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 alin. (1) si (2) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului si publicitătii imobiliare, exceptie ridicată de Livia


Felicia Pop, Augustin Pop si Livia Pop în Dosarul nr. 2.340/219/2007 al Tribunalului Timis - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii de amânare în vederea angajării unui apărător, cerere depusă la dosar de autorii exceptiei. Curtea pune în discutie această cerere. Reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii. Curtea respinge cererea de amânare.

De asemenea, magistratul-asistent mai referă asupra faptului că părtile Camelia-lasmina Mînzat, Larisa Pasca si Smaranda- Adriana Oargă au depus note scrise la dosar, solicitând respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 6 aprilie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 2.340/219/2007, Tribunalul Timis - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 43 alin. (1) si (2) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului si a publicitătii imobiliare.

Exceptia a fost ridicată de Livia Felicia Pop, Augustin Pop si Livia Pop într-un dosar având ca obiect o actiune în prestatie tabulară.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile legale contravin art. 44 alin. (1), (2) si (7) din Constitutie, întrucât se lasă posibilitatea încălcării dreptului de proprietate, golind de continut articolul constitutional prin faptul că este posibilă atât transcrierea unui drept în cartea funciară, când o parcelă trece dintr-o carte funciară în alta, cât si retranscrierea, în cazul parcelării unui imobil. Alin. (2) al art. 43 este, de asemenea, neconstitutional prin faptul că dreptul de proprietate poate fi afectat prin formarea unui imobil distinct cu număr cadastral nou.

Tribunalul Timis - Sectia civilă si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 43 alin. (1) si (2) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului si a publicitătii imobiliare sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, concluziile scrise depuse de părti, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 43 alin. (1) si (2) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului si a publicitătii imobiliare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, având următorul continut:

„Art- 43. - (1) În caz de alipire sau dezlipire, se vor efectua transcrieri, dacă o parcelă trece dintr-o carte funciară în alta, sau reînscrieri, dacă, dezlipindu-se o parcelă, aceasta se va trece în aceeasi carte funciară ca un imobil de sine stătător.

(2) Dacă se transcrie o parte din parcelă într-o altă carte funciară, se va forma un imobil distinct cu număr cadastral nou, iar restul se înscrie în vechea carte funciară, cu mentionarea noului număr cadastral si a suprafetei imobilului, iar dacă toate imobilele înscrise într-o carte funciară au fost transcrise, aceasta se va închide si nu va mai putea fi redeschisă pentru noi înscrieri."

Autorii exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 44 alin. (1), (2) si (7) referitoare la dreptul de proprietate privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorii acesteia sunt, în realitate, nemultumiti de solutia legislativă adoptată de legiuitor prin Legea nr. 7/1996 a cadastrului si a publicitătii imobiliare si, mai ales, de modul de aplicare a acestor dispozitii. Or, conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". De altfel, dispozitiile legale criticate sunt în deplin acord cu norma constitutională, înscrierea sau reînscrierea unui drept sau a unui imobil în cartea funciară nu aduce atingere dreptului de proprietate si dă expresie scopului pentru care a fost instituit sistemul de publicitate imobiliară.

Tehnica efectivă de înscriere sau reînscriere prevăzută de lege nu încalcă dispozitia constitutională care garantează dreptul de proprietate.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 alin. (1) si (2) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului si a publicitătii imobiliare, exceptie ridicată de Livia Felicia Pop, Augustin Pop si Livia Pop în Dosarul nr. 2.340/219/2007 al Tribunalului Timis - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 octombrie 2009.

 

PRESEDINTE,

NICOLAE COCHINESCU

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.352 din 22 octombrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) si (2) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă si regimul general al cultelor

 

Nicolae Cochinescu - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) si (2) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă si regimul general al cultelor, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Atlas Transport" - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 4/303/2009 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucuresti - Sectia civilă.

La apelul nominal răspund administratorul Constantin Pielea pentru Societatea Comercială „Atlas Transport" - S.R.L., cu delegatie depusă în sedintă, si avocatul Constantin Profir pentru Parohia Ortodoxă Militari I, cu împuternicirea avocatială la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentantul autorului exceptiei de neconstitutionalitate solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, deoarece actuala reglementare a cultelor contine o lacună, neexistând un sistem de evidentă a înregistrării tuturor unitătilor de cult din România.

Avocatul părtii Parohia Ortodoxă Militari I solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, deoarece unitătile de cult se înregistrează la Ministerul Culturii si Cultelor. Depune concluzii scrise în acest sens si solicită cheltuieli de judecată, anexând două chitante în original.

Având cuvântul în replică, administratorul Societătii Comerciale „Atlas Transport" - S.R.L. sustine că nu există la Ministerul Culturii si Cultelor o asemenea evidentă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 25 februarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 4/303/2009, Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) si (2) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă si regimul general al cultelor, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Atlas Transport" - S.R.L. din Bucuresti într-o cauză având ca obiect solutionarea unei actiuni în constatare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece nu reglementează înregistrarea si functionarea cultelor religioase si unitătilor sale componente. Legea nr. 489/2006 este lacunară, spre deosebire de Decretul nr. 177/1948 ce reglementa acelasi domeniu, care la art. 17 si 18 prevedea că înregistrarea cultelor religioase se făcea în registre speciale detinute de primării, iar recunoasterea personalitătii juridice avea loc în baza actului de încuviintare emis de Ministerul Cultelor. Totodată, arată că dispozitiile de lege criticate sunt în contradictie si cu prevederile Decretului nr. 31/1954 cu privire la persoanele fizice si juridice. Mai sustine că reglementarea referitoare la înfiintarea si functionarea asociatiilor religioase trebuie să se aplice tuturor cultelor si unitătilor componente ale acestora, iar, întrucât unitătile de cult au caracter de utilitate publică, acestea ar trebui să fie înregistrate ca persoane juridice în „registre oficiale organizate la grefele judecătoriilor".

Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti - Sectia civilă si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 8 alin. (1) si (2) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă si regimul general al cultelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 8 ianuarie 2007, care au următorul cuprins:

„Art- 8. - (1) Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică. Ele se organizează si functionează în baza prevederilor constitutionale si ale prezentei legi, în mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice.

(2) De asemenea, sunt persoane juridice si părtile componente ale cultelor, asa cum sunt mentionate în statutele sau codurile canonice proprii, dacă îndeplinesc cerintele prevăzute în acestea."

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prevederile de lege criticate încalcă dispozitiile constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (2) privind egalitatea în fata legii, art. 31 alin. (1) privind dreptul la informatie si art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justitiei.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

Referitor la sustinerea autorului exceptiei privind lacunele Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă si regimul general al cultelor si contrarietatea dintre dispozitiile de lege criticate si cele ale Decretului nr. 31/1954 cu privire la persoanele fizice si juridice, Curtea constată că această critică nu poate fi primită, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Totodată, din analiza motivării exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta nu contine o veritabilă critică de neconstitutionalitate, întrucât autorul exceptiei s-a limitat să enumere dispozitii din Constitutie, pretins a fi încălcate de dispozitiile de lege criticate, fără să precizeze în ce constă contrarietatea dintre textele de lege criticate si dispozitiile enumerate din Legea fundamentală. Or, potrivit dispozitiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă si motivate", instanta de contencios constitutional neputându-se substitui autorului exceptiei în ceea ce priveste invocarea motivelor de neconstitutionalitate.

Prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) si (2) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă si regimul general al cultelor, astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

În ceea ce priveste solicitarea avocatului părtii Parohia Ortodoxă Militari I de a i se acorda cheltuieli de judecată, Curtea constată, în temeiul dispozitiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, că aceasta nu poate fi primită, deoarece regulile de procedură civilă referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată nu sunt compatibile cu natura procedurii în fata Curtii Constitutionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1)si (2) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă si regimul general al cultelor, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Atlas Transport" - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 4/303/2009 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucuresti - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 octombrie 2009.

 

PRESEDINTE,

NICOLAE COCHINESCU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.353 din 22 octombrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Nicolae Cochinescu - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Luca Circo Voicu Dorel în Dosarul nr. 7.905/97/2008 al Tribunalului Hunedoara - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece autorul acesteia solicită aplicarea legii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 22 aprilie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 7.905/97/2008, Tribunalul Hunedoara - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 137 din Legea nr. 64/1995, preluate în art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Luca Circo Voicu Dorel într-o cauză având ca obiect solutionarea unei cereri de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului Societătii Comerciale „Fabric Zarand" - S.A. din Brad.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că aplicarea în cauză a prevederilor criticate contravine dispozitiilor art. 21 alin. (1)-(4) si art. 78 din Constitutie, deoarece faptele pentru care s-a solicitat stabilirea răspunderii administratorului sunt anterioare declansării procedurii de faliment.


Tribunalul Hunedoara - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal si-a exprimat opinia în sensul că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum reiese din încheierea instantei de judecată, îl constituie dispozitiile art. 137 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, dispozitii abrogate prin art. 156 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006. Curtea constată însă că solutia legislativă criticată a fost preluată în cuprinsul dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, modificate si completate prin Legea nr. 277/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 14 iulie 2009, având următorul cuprins:

„Art- 138. - (1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolventă, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societătii sau de conducere, precum si de orice altă persoană care a cauzat starea de insolventă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;

b) au făcut acte de comert în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;

c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităti care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăti;

d) au tinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea în conformitate cu legea;

e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;

f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăti;

g) în luna precedentă încetării plătilor, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferintă unui creditor, în dauna celorlalti creditori.

(2) Aplicarea dispozitiilor alin. (1) nu înlătură aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infractiuni.

(3) Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă actiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolventei, persoanele culpabile de starea de insolventă a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze actiunea prevăzută la alin. (1) si răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenintă să se prescrie.

(4) În caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin. (1) este solidară, cu conditia ca aparitia stării de insolventă să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care si-au exercitat mandatul ori în care au detinut pozitia care ar fi putut cauza insolventă. Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele care au cauzat insolventă sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolventă si au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opozitia lor la aceste decizii."

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că autorul acesteia sustine că „aplicarea dispozitiilor art. 137 din Legea nr. 64/1995" încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justitie si în art. 78 privind intrarea în vigoare a legii.

Curtea constată că aceste sustineri nu constituie o veritabilă exceptie de neconstitutionalitate, ci autorul exceptiei este nemultumit, în realitate, de modul de aplicare a legii, or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se poate pronunta numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată. Aplicarea în timp a legilor este de competenta instantelor de judecată, nefiind o problemă de constitutionalitate a legilor.

Prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Luca Circo Voicu Dorel în Dosarul nr. 7.905/97/2008 al Tribunalului Hunedoara - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 octombrie 2009.

 

PRESEDINTE,

NICOLAE COCHINESCU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.354 din 22 octombrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (3), art. 9 alin. (2), art. 25 si art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat

 

Nicolae Cochinescu - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (3), art. 9 alin. (2), art. 25 si art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, exceptie ridicată de Corneliu Alexandru Tancoîn Dosarul nr. 9.678/302/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si de familie.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei de neconstitutionalitate, lipsă fiind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, Corneliu Alexandru Tanco solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, deoarece dispozitiile de lege criticate încalcă dreptul la apărare si dreptul la muncă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 mai 2009, pronuntată în Dosarul nr. 9.678/302/2007, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si de familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (3), art. 9 alin. (2), art. 25 si art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, exceptie ridicată de Corneliu Alexandru Tanco într-o cauză având ca obiect solutionarea unei actiuni în constatare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece interzic exercitarea dreptului la apărare printr-un apărător care nu are calitatea de avocat.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si de familie si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1 alin. (3), art. 9 alin. (2),art. 25 si art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, cu modificările si completările ulterioare.

Dispozitiile de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (3): „Constituirea si functionarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire si de înregistrare ale acestora sunt nule de drept.";

- Art. 9 alin. (2): „în fiecare judet există si functionează un singur barou membru al U.N.B.R., cu sediul în localitatea de resedintă a judetului.";

- Art. 25: „(1) Exercitarea oricărei activităti de asistentă juridică specifică profesiei de avocat si prevăzută la art. 3 de către o persoană fizică sau juridică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou si pe tabloul avocatilor acelui barou constituie infractiune si se pedepseste potrivit legii penale.

(2) Actele specifice profesiei de avocat, efectuate în mod public de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în conditiile prezentei legi, sunt nule dacă s-a produs o vătămare ce nu poate fi remediată în alt mod, în afară de cazul în care modul de îndeplinire a acestora a fost de natură să producă o eroare comună cu privire la calitatea celui care Ie-a săvârsit.

(3) În cazurile prevăzute de prezentul articol, baroul are dreptul la actiune în despăgubiri împotriva persoanei fizice sau juridice care exercită fără drept profesia de avocat.

(4) Sumele obtinute cu titlu de despăgubiri potrivit alin. (3) vor fi cuprinse în bugetele barourilor si vor fi folosite în mod exclusiv pentru organizarea activitătii de pregătire profesională a avocatilor, în conditiile legii.";

-Art. 82 alin. (1) si (2): „La data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviintate prin hotărâri judecătoresti să desfăsoare activităti de consultantă, reprezentare sau asistentă juridică, în orice domenii, îsi încetează de drept activitatea. Continuarea unor asemenea activităti constituie infractiune si se pedepseste potrivit legii penale.

(2) De asemenea, la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ sau jurisdictional prin care au fost recunoscute ori încuviintate activităti de consultantă, reprezentare si asistentă juridică contrare dispozitiilor prezentei legi."

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prevederile de lege criticate încalcă dispozitiile constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (3) si (5), art. 11, 20, 24, 29, 41 si 53 si dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că s-a mai pronuntat atât cu privire la constitutionalitatea textelor de lege criticate în prezenta cauză, cât si asupra constitutionalitătii Legii nr. 51/1995, în integralitatea sa. Astfel, Curtea Constitutională a statuat prin Decizia nr. 150/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 11 martie 2009, că niciun considerent privind libertatea individuală, implicit cea de asociere, nu poate fi retinut pentru înlăturarea art. 1 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, care dispune că profesia de avocat se exercită numai de către membrii barourilor. Art. 53 din Constitutie prevede că exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrâns prin lege, dacă aceasta se impune, între altele, pentru apărarea drepturilor si libertătilor cetătenilor. Tocmai de aceea, garantând dreptul la apărare, Constitutia prevede în art. 24 alin. (2) că în timpul procesului părtile au dreptul la asistenta unui avocat, întelegând prin aceasta o persoană care are calitatea de avocat, dobândită în conditiile prevăzute prin lege. Aceasta este o puternică garantie care previne desfăsurarea unor activităti de asistentă

juridică de către persoane necalificate si care scapă controlului profesional al barourilor de avocati. În această lumină, incriminarea faptelor de exercitare nelegală a profesiunii de avocat, prevăzută în art. 25 din Legea nr. 51/1995, nu este decât consecinta logică a reglementării legale, nefiind prin urmare de natură să aducă atingere prevederilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 41 alin. (1) privind munca si protectia socială a muncii.

Totodată, prin Decizia nr. 150/2009, Curtea Constitutională a statuat că, în conceptia legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat si functionează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat si functionând după reguli stabilite de lege. Această optiune a legiuitorului nu poate fi considerată ca neconstitutională, având în vedere că scopul ei este asigurarea unei asistente juridice calificate, iar normele în baza cărora functionează nu contravin principiilor constitutionale, cei care doresc să practice această profesie fiind datori să respecte legea si să accepte regulile impuse de aceasta. Astfel se explică de ce conditiile de organizare si exercitare a profesiei de avocat sunt prevăzute într-o lege specială.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii, atât solutia pronuntată de Curte prin deciziile mentionate, cât si considerentele care au fundamentat-o sunt valabile si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (3), art. 9 alin. (2), art. 25 si art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, exceptie ridicată de Corneliu Alexandru Tanco în Dosarul nr. 9.678/302/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si de familie.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 octombrie 2009.

 

PRESEDINTE,

NICOLAE COCHINESCU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.382 din 27 octombrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 2 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învătământ si a celor ale art. 2 si art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Benke Károly - magistrat-asistent


 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul

2008 personalului din învătământ, exceptie ridicată de Sindicatul învătământ Preuniversitar „Diaconul Coresi" din judetul Brasov în Dosarul nr. 2.468/62/2009 al Tribunalului Brasov - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarele nr. 3.447D/2009 si nr. 3.448D/2009, având ca obiect o exceptie de neconstitutionalitate similară cu cea ridicată în Dosarul nr. 3.439D/2009.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus-mentionate, din oficiu, pune în discutie conexarea Dosarelor nr. 3.447D/2009 si nr. 3.448D/2009 la Dosarul nr. 3.439D/2009.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarelor nr. 3.447D/2009 si nr. 3.448D/2009 la Dosarul nr. 3.439D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea ca devenită inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât, prin Deciziile nr. 842 din 2 iunie

2009 si nr. 989 din 30 iunie 2009, Curtea a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor legale criticate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 29 aprilie 2009, pronuntate în Dosarele nr. 2.468/62/2009, nr. 3.026/62/2009 si nr.2.282/62/2009, Tribunalul Brasov - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învătământ, exceptie ridicată de Sindicatul învătământ Preuniversitar „Diaconul Coresi" din judetul Brasov în cauze având ca obiect pretentii bănesti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se apreciază că, prin adoptarea ordonantei de urgentă, Guvernul refuză să aplice o lege adoptată de Parlament, ceea ce încalcă prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3) si (4), precum si ale art. 61 alin. (1). De asemenea, se arată că Guvernul a adoptat ordonanta de urgentă cu încălcarea exigentelor stabilite de art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie, întrucât nu a indicat situatia extraordinară care a stat la baza emiterii acesteia, nu a motivat corespunzător urgenta acestei reglementări si a afectat drepturile constitutionale ale personalului didactic, si anume dreptul la un nivel de trai decent si protectia socială a muncii.

În final, se consideră că au fost încălcate si prevederile art. 102 alin. (1) si (2), precum si ale art. 141 din Constitutie, întrucât Guvernul nu a consultat Consiliul Economic si Social atunci când a adoptat aceste ordonante de urgentă.

Tribunalul Brasov - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este întemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 2 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 151/2008 este inadmisibilă, iar celelalte dispozitii ale ordonantei de urgentă mentionate sunt neconstitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992,să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale, îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învătământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 11 noiembrie 2008. În realitate, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, autorul exceptiei a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si art. 4 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învătământ în anul 2008, ale art. I pct. 2 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 151/2008 si aie art. 2 si art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 30 ianuarie 2009. Instanta de judecată a respins în mod expres ca inadmisibilă numai exceptia ce privea prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 136/2008, astfel încât, potrivit jurisprudentei sale, Curtea urmează să retină ca obiect al exceptiei prevederile art. I pct. 2 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 151/2008 si ale art. 2 si art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 1/2009. Aceste texte legale au următorul cuprins:

- Art. I pct. 2 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 151/2008: „Ordonanta Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învătământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează: [...]

2. Articolul 1 se modifică si va avea următorul cuprins:

«Art. 1

(1) În cursul anului 2008 salariile de bază ale personalului didactic din învătământ, stabilite potrivit prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 68/2004 privind unele măsuri în domeniul învătământului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 6/2005, cu modificările ulterioare, se majorează după cum urmează:

a) pentru functia de profesor universitar prevăzută în anexa nr. 1.1, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea:

- 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 230,247 lei;

- 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 244,061 lei;

- 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 266,026 lei;

b) coeficientii de multiplicare prevăzuti pentru functiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate si pentru functiile didactice auxiliare se majorează cu 10% începând cu data de 1 ianuarie 2008, fată de nivelul din 31 decembrie 2007;

c) pentru functiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2,2 si

3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea:

- 1 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 259,593 lei;

- 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 275,168 lei;

- 1 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 299,933 lei.

(2) Indemnizatiile pentru persoanele care ocupă functii de conducere specifice, precum si indemnizatiile pentru îndeplinirea unor activităti specifice învătământului sunt prevăzute în anexele nr. 4 si 5.»

3. După articolul 1 se introduce un nou articol, articolul 11, cu următorul cuprins:

«Art. 11

(1) În cursul anului 2009 salariile de bază ale personalului didactic din învătământ, stabilite potrivit anexelor nr. 1.1, 1.2, 2 si 3, se majorează după cum urmează:

a) pentru perioada 1 ianuarie-28 februarie 2009, coeficientii de multiplicare si valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuti pentru toate functiile didactice si didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a si 3a;

b) pentru perioada 1 martie-31 august 2009 se va acorda o treime din cresterea salariilor de bază obtinute prin aplicarea coeficientilor de multiplicare si a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuti pentru toate functiile didactice si didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b si 3b;

c) pentru perioada 1 septembrie-31 decembrie 2009, coeficientii de multiplicare si valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuti pentru toate functiile didactice si didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b si 3b.

(2) Indemnizatiile pentru persoanele care ocupă functii de conducere specifice, precum si indemnizatiile pentru îndeplinirea unor activităti specifice învătământului pentru anul 2009 sunt cele prevăzute în anexele nr. 4 si 5».

- Art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 1/2009: „1. La articolul P alineatul (1), literele a) si b) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariate ce se vor acorda în anul 2008 si în anul 2009 personalului din învătământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 30 ianuarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si vor avea următorul cuprins:

«a) pentru perioada 1 ianuarie-31 martie 2009, coeficientii de multiplicare si valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuti pentru toate functiile didactice si didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a si 3a;

b) pentru perioada 1 aprilie-31 august 2009 se va acorda o treime din cresterea salariilor de bază obtinute prin aplicarea coeficientilor de multiplicare si a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuti pentru toate functiile didactice si didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b si 3b;»"

- Art. 3: „Valorile coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzute în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a, 3a, 1.1b, 1.2b, 2b si 3b la Ordonanta Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările si completările ulterioare, se aplică corespunzător perioadelor stabilite la art. 2 din prezenta ordonantă de urgentă".

Autorii exceptiei sustin că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3) privind caracterul de stat de drept, ale art. 1 alin. (4) privind principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat, ale art. 41 alin. (2) privind dreptul salariatilor la măsuri de protectie socială, ale art. 47 privind nivelul de trai, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, ale art. 102 alin. (1) si (2) privind rolul Guvernului, ale art. 115 alin. (4) si (6) privind conditiile de adoptare ale ordonantelor de urgentă,precum si ale art. 141 privind Consiliul Economic si Social.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

I. Prevederile art. I pct. 2 si 3 ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 151/2008 au fost declarate neconstitutionale prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 842 din 2 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 6 iulie 2009. În lipsa unei interventii legislative a Guvernului sau Parlamentului în termenul de 45 de zile cât timp reglementarea legală în cauză a fost suspendată de drept, aceasta sha încetat efectele în temeiul art. 147 alin. (1) din Constitutie. În aceste conditii, în baza art. 29 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate ridicată urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

II. Prevederile art. 2 si art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 1/2009 au fost declarate neconstitutionale prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 989 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009. În lipsa unei interventii legislative a Guvernului sau Parlamentului în termenul de 45 de zile cât reglementarea legală în cauză a fost suspendată de drept, aceasta si-a încetat efectele în temeiul art. 147 alin. (1) din Constitutie. În aceste conditii, în baza art. 29 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate ridicată urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca devenită inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 2 si 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învătământ si a celor ale art. 2 si art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, exceptie ridicată de Sindicatul învătământ Preuniversitar „Diaconul Coresi" în Dosarele nr. 2.468/62/2009, nr. 3.026/62/2009 si nr. 2.282/62/2009 ale Tribunalului Brasov - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 27 octombrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Károly


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.396 din 29 octombrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I punctul 1 din Legea nr. 68/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 153/2007 privind modificarea Legii nr. 265/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi si în regim de închiriere

 

Nicolae Cochinescu - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I punctul 1 din Legea nr. 68/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 153/2007 privind modificarea Legii nr. 265/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi si în regim de închiriere, exceptie ridicată de Municipiul Târgu-Mures în Dosarul nr. 2.754/102/2008 al Tribunalului Mures - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din data de 22 octombrie 2009 si au fost consemnate în încheierea de la acel termen, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronuntarea pentru data de 29 octombrie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 22 aprilie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 2.754/102/2008, Tribunalul Mures - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I punctul 1 din Legea nr. 68/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 153/2007 privind modificarea Legii nr. 265/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi si în regim de închiriere.

Exceptia a fost ridicată de Municipiul Târgu-Mures într-o cauză având ca obiect solutionarea unei actiuni în contencios administrativ.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prevederile de lege criticate încalcă dispozitiile art. 120 alin. (1) din Constitutie si ale Cartei Europene a Autonomiei Locale, care consacră principiile descentralizării si autonomiei locale, deoarece au eliminat textul cuprins la art. 14 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 38/2003, care reglementa competenta autoritătilor publice locale de a stabili „un număr maxim de autorizatii taxi necesare peste raportul de 4 la 1.000 locuitori ai localitătii de autorizare, în baza unui studiu efectuat de către autoritatea locală." Astfel, se putea stabili numărul necesar de autorizatii pe raza teritorială a unitătii administrativ-teritoriale în functie de nevoile comunitătii locale, în consonantă cu alin. (1) al aceluiasi alineat, potrivit căruia dimensionarea activitătii de transport public local de persoane, în regim de taxi, se stabileste în raport cu gradul de satisfacere a transportului public local de persoane.

Tribunalul Mures si-a exprimat opinia că dispozitiile ce constituie obiectul exceptiei sunt constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. I punctul 1 din Legea nr. 68/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 153/2007 privind modificarea Legii nr. 265/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi si în regim de închiriere sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. I punctul 1 din Legea nr. 68/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 153/2007 privind modificarea Legii nr. 265/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi si în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 martie 2008, având următorul cuprins:

- Art. I. - „Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 153 din 19 decembrie 2007 privind modificarea Legii nr. 265/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi si în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 883 din 21 decembrie 2007, cu următoarele modificări si completări:

1. La articolul unic, înaintea punctului 1 se introduce un nou punct, punctul 11, cu următorul cuprins:

«P, La articolul I punctul 16, alineatul (4) al articolului 14 se modifică si va avea următorul cuprins:

(4) Numărul maxim de autorizatii taxi stabilit a se atribui în conformitate cu prevederile alin. (2) si/sau (3) va fi de maximum 4 la 1.000 de locuitori ai localitătii de autorizare.»".

Dispozitiile încălcate sunt cele ale art. 120 din Legea fundamentală referitoare la principiul descentralizării si autonomiei autoritătilor publice locale, precum si cele ale Cartei Europene a Autonomiei Locale adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, ratificată de România prin Legea nr. 199/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997.

În esentă, autorul exceptiei sustine că dispozitiile criticate, prevăzând, în mod imperativ, că numărul maxim de autorizatii taxi este de 4 la 1.000 de locuitori, încalcă principiile descentralizării si autonomiei locale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că art. I punctul 1 din Legea nr. 68/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 153/2007 privind modificarea Legii nr. 265/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi si în regim de închiriere este criticat din perspectiva unei omisiuni de reglementare, respectiv pentru faptul că, potrivit acestui text legal, nu mai există posibilitatea pentru autoritătile administratiilor publice locale de a mai elibera autorizatii, cu acordul asociatiilor profesionale reprezentative, peste numărul maxim stabilit pe baza raportului de 4 la 1.000 de locuitori.

Asemenea critici nu intră în competenta Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I punctul 1 din Legea nr. 68/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 153/2007 privind modificarea Legii nr. 265/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi si în regim de închiriere, exceptie ridicată de Municipiul Târgu-Mures în Dosarul nr. 2.754/102/2008 al Tribunalului Mures - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 29 octombrie 2009.

 

PRESEDINTE,

NICOLAE COCHINESCU

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.