MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 859/2009

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 859         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 10 decembrie 2009

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.311 din 13 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19, art. 20, art. 26, art. 43, art. 45 si art. 46 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cărtile funciare, precum si a prevederilor art. 34 si art. 35 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996

 

Decizia nr. 1.327 din 13 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 57 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei

Opinie separată

 

Decizia nr. 1.359 din 27 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale

 

Decizia nr. 1.391 din 29 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniută din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Decizia nr. 1.407 din 3 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniută din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Decizia nr. 1.571 din 19 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) pct. C lit. a) din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996

 

Decizia nr. 1.581 din 19 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.311 din 13 octombrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19, art. 20, art. 26, art. 43, art. 45 si art. 46 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cărtile funciare, precum si a prevederilor art. 34 si art. 35 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19, art. 20, art. 26, art. 43 si art. 45 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cărtile funciare, precum si a prevederilor art. 34 si art. 35 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, exceptie ridicată de Parohia Ortodoxă Română Hodisa în Dosarul nr. 1.095/296/2008 al Judecătoriei Satu Mare.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 februarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.095/296/2008, Judecătoria Satu Mare a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19, art. 20, art. 26, art. 43 si art. 45 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cărtile funciare, precum si a prevederilor art. 34 si art. 35 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996. Exceptia a fost ridicată de Parohia Ortodoxă Română Hodisa într-o cauză ce are ca obiect o actiune în rectificare de carte funciară.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că textele de lege criticate sunt contrare libertătii constiintei si libertătii cultelor, principiului majoritătii si legislatiei comunitare care reglementează obligatia statului de a garanta aceste libertăti, deoarece nu fac o distinctie în ceea ce priveste rectificarea cărtii funciare în cazul lăcasurilor de cult si caselor parohiale. Astfel, arată că prin lipsa unor astfel de reglementări, în spetă se ajunge la o reconstituire a dreptului de proprietate contrară libertătilor invocate. Totodată, sustine că textele de lege criticate sunt în conflict si cu prevederile Legii nr. 182/2005 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 64/2004 pentru completarea art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 privind unele măsuri referitoare la Biserica Română Unită cu Roma (greco-catolică).

Judecătoria Satu Mare consideră că exceptia de neconstitutionalitate este nefondată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale. În acest sens, arată că rectificarea înscrierilor făcute în cartea funciară nu este decât o operatiune prin care se consemnează acte si fapte juridice extrinseci, operatie care are caracterul unei înregistrări. Scopul notării acestor acte si fapte juridice îl constituie exclusiv publicitatea drepturilor reale imobiliare, deci opozabilitatea lor în raport cu tertii.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Prin încheiere, instanta de judecată a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19, art. 20, art. 26, art. 43 si art. 45 din Decretul-lege nr. 115/1938, precum si a prevederilor art. 34 si art. 35 din Legea nr. 7/1996. Din notele scrise ale autorului se constată însă că obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 19, art. 20, art. 26, art. 43, art. 45 si art. 46 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cărtile funciare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938, având următorul continut:

- Art. 19: „Înscrierea unui drept se poate săvârsi numai:

1. Împotriva aceluia care la înregistrarea cererii este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută;


2. Împotriva aceluia care, înainte de a fi fost înscris, si-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată.";

- Art. 20: „Dacă mai multe persoane si-au cedat succesiv, una celeilalte, dreptul de a dobândi prin înscriere un bun nemiscător, iar înscrierile nu s-au făcut, cel din urmă îndreptătit va putea cere înscrierea dobândirilor succesive, deodată cu aceea a dreptului său, dovedind prin înscrisuri originale, întreg sirul actelor juridice care întemeiază înscrierile." [...];

- Art. 26: „Drepturile reale se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară, din cauză de moarte, accesiune, vânzare silită, si expropriere; titularul nu va putea însă dispune de ele prin carte funciară, decât după ce s-a făcut înscrierea."[...];

- Art. 43: „Actul juridic în temeiul căruia se cere înscrierea va fi dovedit prin înscrisul original sau prin expeditiile actelor notariale.

Hotărârea judecătorească sau a autoritătii administrative se va dovedi prin copii legalizate."[...];

- Art. 45: „Întabularea se va încuviinta numai dacă înscrisul original:

1. arată data când a fost întocmit, precum si domiciliul părtilor;

2. arată numărul parcelei sau al cărtii funciare, dacă înscrierea priveste toate imobilele cuprinse în aceeasi carte funciară;

3. cuprinde declaratia expresă, prin care acel al cărui drept urmează să fie strămutat, grevat, restrâns, ori stins consimte la întabulare. Această declaratie se poate da si printr-un înscris deosebit sau chiar prin cererea de întabulare înfătisată instantei de carte funciară. În aceste cazuri se vor arăta data înscrisului în temeiul căruia se cere întabularea, precum si elementele esentiale ale dreptului ce urmează a fi întabulat.";

- Art. 46: „Întabularea unui drept real se va putea încuviinta numai si în temeiul unei hotărâri judecătoresti desăvârsite."

Totodată, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie si prevederile art. 34 si art. 35 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, având următorul continut:

- Art. 34: „Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă s-a constatat că:

1. Înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;

2. dreptul înscris a fost gresit calificat;

3. nu mai sunt întrunite conditiile de existentă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;

4. Înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordantă cu situatia reală actuală a imobilului.";

- Art. 35: „(1) Actiunea în rectificare, sub rezerva prescriptiei dreptului material la actiunea în fond, va fi imprescriptibilă.

(2) Fată de tertele persoane care au dobândit cu bună-credintă un drept real prin donatie sau legat, actiunea în rectificare nu se va putea porni decât în termen de 10 ani, socotiti din ziua când s-a înregistrat cererea lor de înscriere, cu exceptia cazului în care dreptul material la actiunea în fond nu s-a prescris mai înainte."

Autorul exceptiei invocă încălcarea atât a dispozitiilor constitutionale ale art. 29 referitoare la libertatea constiintei, care include si libertatea credintei religioase si libertatea de organizare a cultelor religioase, cât si legislatia comunitară care reglementează obligatia statului de a garanta aceste libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că principala critică de neconstitutionalitate se referă la o omisiune legislativă, autorul exceptiei fiind nemultumit de faptul că textele de lege criticate nu fac o distinctie în ceea ce priveste rectificarea cărtii funciare

În cazul lăcasurilor de cult, pe de o parte, si caselor parohiale, pe de altă parte. Însă examinarea criticii de neconstitutionalitate cu un atare obiect excedează competentei Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronuntă „numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Curtea constată, de asemenea, că invocarea Legii nr. 182/2005 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 64/2004 pentru completarea art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 privind unele măsuri referitoare la Biserica Română Unită cu Roma (greco-catolică) nu poate fi primită, deoarece controlul constitutionalitătii prevederilor legale are loc numai prin raportare la norme constitutionale sau cuprinse în conventii si tratate la care România este parte, si nu la alte dispozitii sau acte normative din legislatia internă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19, art. 20, art. 26, art. 43, art. 45 si art. 46 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cărtile funciare, precum si a prevederilor art. 34 si art. 35 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, exceptie ridicată de Parohia Ortodoxă Română Hodisa în Dosarul nr. 1.095/296/2008 al Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 octombrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.327 din 13 octombrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 57 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 57 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, exceptie ridicată de Lidia Daniela Leonte în Dosarul nr. 37.017/3/2008 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si de familie.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din data de 6 octombrie 2009, în prezenta apărătorului autorului exceptiei, avocatul Simona Mirea, cu împuternicire avocatială la dosar, a părtii Marilena Panaitsi în prezenta reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind consemnate în încheierea de la acea dată.

Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la data de 13 octombrie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 februarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 37.017/3/2008, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si de familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 57 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei. Exceptia a fost ridicată de Lidia Daniela Leonte într-o cauză civilă având ca obiect nulitatea adoptiei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prevederile legale atacate contravin dispozitiilor art. 21 din Constitutia României, întrucât instituie o limitare nejustificată a persoanelor care pot solicita instantei de judecată constatarea nulitătii adoptiei după dobândirea de către adoptat a capacitătii de folosintă, ipoteză în care actiunea apartine numai acestuia.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si de familie opinează că textul de lege atacat este neconstitutional, invocând prevederile art. 21 din Constitutia României si ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. În acest sens, potrivit opiniei instantei, reglementarea criticată, în conformitate cu care în timpul minoritătii adoptatului actiunea în declararea adoptiei poate apartine oricărei persoane interesate, iar după dobândirea de către adoptat a capacitătii depline de exercitiu actiunea apartine numai acestuia, echivalează cu instituirea unei distinctii care nu are o bază justificativă rezonabilă, întemeiată pe interesul superior al minorului.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt neconstitutionale, fiind contrare prevederilor art. 21 din Constitutie, deoarece limitarea exercitării actiunii de declarare a nulitătii adoptiei după dobândirea de către adoptat a capacitătii depline de exercitiu este în contradictie cu imperativele dreptului la un proces echitabil, care presupune garantarea dreptului oricărei persoane de a beneficia de accesul efectiv la o instantă independentă si impartială, instituită de lege.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Instanta de judecată a sesizat Curtea cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 57 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, având următorul continut:

„Actiunea în declararea nulitătii adoptiei apartine oricărei persoane interesate. După dobândirea de către adoptat a capacitătii depline de exercitiu, actiunea apartine numai acestuia."

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei stabileste, cu valoare de regulă de bază a adoptiei, principiul interesului superior al copilului. Legea prevede expres acest principiu în cap. I intitulat „Dispozitii generale", art. 2 lit. a) si în art. 5 alin. (1) referitor la conditiile de fond ale adoptiei.

Luând în considerare principiul mentionat, legea defineste nulitatea adoptiei ca o sanctiune juridică subordonată ocrotirii interesului superior al copilului.

Astfel, stabilind în primul alineat al art. 56 că adoptia este nulă, dacă a fost încheiată în alt scop decât cel al ocrotirii interesului superior al copilului sau cu încălcarea oricăror conditii de fond sau de formă prevăzute de lege, legea instituie în cel de al doilea alineat al aceluiasi articol norma după care instanta va putea respinge cererea de declarare a nulitătii adoptiei, dacă va constata că mentinerea adoptiei este în interesul celui adoptat.

În analiza textului, Curtea Constitutională retine că legiuitorul a instituit o nulitate sub conditie - aceea ca mentinerea adoptiei fie în interesul superior al copilului - si că această sanctiune juridică nu poate fi caracterizată ca o nulitate absolută. Reglementarea în acest mod a nulitătii adoptiei nu contravine normelor si principiilor Constitutiei, ci, dimpotrivă, având în vedere scopul adoptiei, prevăzut în art. 2 lit. b) din lege, si anume cresterea si educarea copilului într-un mediu familial, este pe deplin concordantă cu art. 49 alin. (1) din Legea fundamentală, în conformitate cu care „Copiii si tinerii se bucură de un regim special de protectie si de asistentă în realizarea drepturilor lor".

Reglementarea, prin dispozitiile cuprinse în textul de lege atacat, a exercitării actiunii în declararea nulitătii adoptiei reprezintă o consecintă firească a modului în care legiuitorul a conceput si a definit nulitatea adoptiei, ca o sanctiune juridică subordonată ocrotirii interesului superior al copilului. În conditiile în care adoptatul dobândeste capacitatea deplină de exercitiu nu mai este necesar ca interesul superior al acestuia să fie apărat pe calea intentării de către orice persoană interesată a unei cereri de declarare a nulitătii adoptiei si nici pe calea aprecierii de către instanta de judecată a interesului lui de a se mentine adoptia. A admite că, si după ce adoptatul a devenit major, exercitarea actiunii de declarare a adoptiei ar putea fi exercitată de altă persoană, echivalează cu nerecunoasterea aptitudinii celui în cauză de a-si identifica propriul interes si, deci, negarea capacitătii lui de exercitiu.

Curtea Constitutională nu poate primi sustinerea că reglementarea atacată este de natură să restrângă accesul la justitie al persoanelor interesate, altele decât adoptatul cu deplină capacitate de exercitiu, întrucât accesul la justitie implică un interes legitim, iar în cazul analizat, interesul legitim de declarare a nulitătii adoptiei sau de mentinerea a acesteia apartine în exclusivitate adoptatului. În speta în care a fost ridicată exceptia, interesul părtii care a introdus actiunea de anulare a adoptiei este acela de a beneficia de un testament si de a-l înlătura pe adoptat de la mostenirea legală. Având în vedere că adoptia se întemeiază pe interesul superior al copilului adoptat - interes care se mentine si în cazul în care adoptatul a devenit major sau, major fiind, a fost adoptat în conditiile legii - Curtea Constitutională retine că scopul urmărit de actiunea în anulare a adoptiei este contrar ratiunii institutiei si nu poate fi caracterizat ca un interes legitim.

Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 57 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, exceptie ridicată de Lidia Daniela Leonte în Dosarul nr. 37.017/3/2008 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si de familie.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 13 octombrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

OPINIE SEPARATĂ

 

Alături de instanta de judecată si Avocatul Poporului, considerăm că exceptia trebuia admisă, prevederile art. 57 teza finală din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei încălcând dispozitiile art. 21 din Constitutie si pe cele ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Potrivit art. 21 alin. (1) din Constitutie, orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime, iar potrivit alin. (2) al aceluiasi articol, nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. Legiuitorul are totusi dreptul să impună anumite conditii de natura si exigentele administrării justitiei, fără însă ca aceste conditionări să aducă atingere substantei dreptului sau să îl lipsească de efectivitate.

Art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale prevede că „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale [...]".

În spetă, potrivit art. 54 din Legea nr. 273/2004, adoptia încetează prin desfacere sau ca urmare a „declarării nulitătii acesteia". Dacă desfacerea adoptiei se face în conditiile prevăzute de lege [art. 7 alin. (3)] pentru anumite cauze ce au intervenit pe parcursul existentei acesteia, actiunea în constatarea nulitătii se introduce pentru nerespectarea în momentul încheierii adoptiei, a conditiilor de fond si de formă cerute de lege ad validitatem.

Art. 57 teza întâi din Legea nr. 273/2004 prevede că actiunea „în declararea nulitătii adoptiei" (s.n. - nulitate absolută) apartine oricărei persoane interesate. Teza a doua a aceluiasi articol stabileste că după dobândirea de către adoptat a capacitătii depline de exercitiu, actiunea apartine numai acestuia. Se poate observa că, anterior dobândirii capacitătii depline de exercitiu, în timpul minoritătii adoptatului, actiunea în constatarea nulitătii adoptiei apartine oricărei persoane interesate, ulterior acestui moment, însă, titular al actiunii este numai persoana adoptată.

Analizând ambele teze ale art. 57 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, nu se poate sustine că restrângerea sferei persoanelor care pot exercita actiunea în nulitatea adoptiei, după dobândirea de către adoptat a capacitătii depline de exercitiu, este justificată de interesul adoptatului minor devenit major, care să prevaleze asupra interesului general ce se ocroteste prin actiunea în nulitate absolută.

De altfel, asa cum am arătat, sanctiunea nulitătii intervine pentru nerespectarea conditiilor de fond si de formă cerute de lege la încheierea unui act juridic, în spetă a adoptiei - consimtământul valabil exprimat, capacitatea deplină de exercitiu a adoptatorului si a celorlalte persoane prevăzute de lege, cauza licită si morală (scopul), si anume interesul superior al copilului. În acest sens, prevederile art. 56 alin. (1) din lege stabilesc că adoptia este nulă dacă a fost încheiată în alt scop decât cel al ocrotirii interesului superior al copilului.

În alin. (2) al art. 56 din lege se arată însă că instanta va putea respinge cererea „de declarare a nulitătii adoptiei" de către orice persoană interesată dacă va constata că mentinerea adoptiei este în interesul copilului adoptat.

Aceasta nu înseamnă, după părerea noastră, o asanare a nulitătii absolute, ci verificarea de către instanta de judecată a conditiei de fond prioritare la încheierea adoptiei, si anume interesul superior al copilului, pentru că adoptia este încuviintată prin hotărâre judecătorească, fiind astfel un act juridic civil de natură specială.

În aceste conditii, eliminarea, după dobândirea de către adoptat a capacitătii depline de exercitiu, a posibilitătii oricărei persoane interesate de a formula actiune în constatarea nulitătii adoptiei determină încălcarea caracterului efectiv al accesului la justitie, în această materie.

De altfel, în reglementarea anterioară, art. 22 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 25/1997, nu se făcea această distinctie, prevăzând doar că „adoptia este supusă, potrivit legii, nulitătii [...]", astfel încât se aplica regula de drept comun a nulitătii absolute.

În acest sens sunt si reglementările noului Cod civil (art. 479 si 480) care fac o distinctie netă între anularea adoptiei (nulitate relativă), ce poate fi cerută de oricare persoană chemată să consimtă la încheierea ei si al cărei consimtământ a fost viciat prin eroare asupra identitătii adoptatului, doi sau violentă, si nulitatea absolută, când actiunea poate fi formulată de orice persoană interesată, nefăcându-se deosebire, sub acest aspect, între adoptatul minor si adoptatul care a dobândit capacitate deplină de exercitiu.

 

JUDECĂTOR,

prof. univ. dr. ASPAZIA COJOCARU

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.359 din 27 octombrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, exceptie ridicată de Mitei Munteanu în Dosarul nr. 1.427/90/2008 al Tribunalului Vâlcea - Sectia penală.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei ridicate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 8 aprilie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.427/90/2008, Tribunalul Vâlcea - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, exceptie ridicată de Mitei Munteanu trimis în judecată pentru săvârsirea infractiunii prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că textul legal criticat este neconstitutional, întrucât foloseste notiunea de „stabilire" a impozitelor, taxelor sau contributiilor de către contribuabil, si nu de către organul fiscal competent. Prin urmare, este încălcat accesul liber la o activitate economică a contribuabilului, pentru că orice declaratie a acestuia poate fi interpretată ca o actiune de stabilire a unor obligatii care să poată atrage răspunderea sa penală, chiar dacă stabilirea acelor obligatii se face de către celălalt subiect al raportului juridic fiscal. Se mai arată că textul legal criticat nu ar trebui să se limiteze numai la „obtinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate" acestui buget, ci trebuie să vizeze obtinerea acestor sume de bani de la bugetul de stat în orice mod, în caz contrar creantele asupra statului nu ar mai fi garantate. În final, se arată că prevederea criticată instituie o prezumtie de dobândire ilicită a averii.

Tribunalul Vâlcea - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, care au următorul cuprins:

„(1) Constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 3 ani la 10 ani si interzicerea unor drepturi stabilirea cu rea-credintă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contributiilor, având ca rezultat obtinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat."

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (1) si (8) privind dreptul de proprietate privată si ale art. 45 privind libertatea economică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea observă că libertatea economică presupune accesul liber al unei persoane la o activitate economică, însă o atare libertate nu poate fi absolutizată, în sensul că si aceasta cunoaste limite si restrângeri. De altfel, textul art. 45 din Constitutie prevede că libertatea economică se exercită în conditiile legii. Prin urmare, legiuitorul are îndreptătirea constitutională de a stabili limitele în care o persoană îsi poate exercita acest drept constitutional si, în acelasi timp, să prevadă sanctiuni pentru încălcările legii pe care aceasta le săvârseste cu ocazia exercitării acestui drept. În acest sens, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 incriminează stabilirea cu rea-credintă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contributiilor, având ca rezultat obtinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat. Astfel, este evident că libertatea economică nu este un drept absolut, încălcarea cadrului legislativ prevăzut putând atrage sanctionarea penală a făptuitorului.

Referitor la sustinerea autorului exceptiei în sensul că orice declaratie a sa poate fi interpretată ca o actiune de stabilire a unor obligatii care poate atrage răspunderea sa penală, în conditiile în care stabilirea în concret a acelor obligatii se face de către celălalt subiect al raportului juridic fiscal, Curtea constată că neconstitutionalitatea textului criticat nu poate fi demonstrată printr-o interpretare pro causa a acestuia. Autorul exceptiei, în mod intentionat, dă o interpretare subiectivă si confuză normei incriminatoare, fără a tine cont de interpretarea teleologică si sistemică a dispozitiei legale criticate.

Cu privire la pretinsa încălcare a art. 44 alin. (1) din Constitutie, se retine că se contestă faptul că rezultatul care determină incidenta normei penale este mult prea circumscris numai cu privire la unele mijloace tehnice prin care au loc retrageri din bugetul public national. Or, se constată că legiuitorul, prin incriminarea realizată, a dorit tocmai prevenirea si pedepsirea faptelor care au ca rezultat „obtinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat", în alte situatii legiuitorul putând alege aplicarea unei norme cu caracter contraventional. Prevenirea si sanctionarea fenomenului infractional presupune incriminarea unor fapte care lezează valori sociale de o anumită importantă, si nu incriminarea penală a tuturor faptelor care au ca rezultat încălcarea legii indiferent de pericolul lor social.

Referitor la pretinsa instituire a prezumtiei caracterului ilicit al dobândirii averii, se retine că această sustinere este lipsită de orice suport juridic. Textul legal criticat este suficient de precis si clar pentru a se observa cu usurintă că sanctiunea penală se aplică doar în conditiile în care organele competente stabilesc că sumele de bani dobândite de către contribuabil de la bugetul de stat au fost rezultatul unei actiuni de stabilire cu rea-credintă a impozitelor, taxelor sau contributiilor de către acesta. Deci, contribuabilul nu trebuie să demonstreze dobândirea licită a averii sale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, exceptie ridicată de Mitei Munteanu în Dosarul nr. 1.427/90/2008 al Tribunalului Vâlcea - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 27 octombrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Kâroly

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.391 din 29 octombrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniută din Leqea nr. 53/2003 - Codul muncii

            Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniută din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucuresti în dosarele nr. 709/84/2009, nr. 69/115/2009, nr. 1.071/85/2009, nr. 1.098/91/2009, nr. 7.708/30/2008, nr. 7.763/30/2008, nr. 7.778/30/2008, nr. 7.780/30/2008, nr. 7.716/30/2008, nr. 3.485/90/2008, nr. 3.050/90/2008, nr. 7.459/120/2007, nr. 3.227/90/2008, nr. 2.294/109/2008, nr. 422/109/2008, nr. 2.919/90/2008, nr. 960/86/2009, nr. 961/86/2009, nr. 962/86/2009, nr. 358/86/2009, nr. 1.626/86/2009, nr. 18.171/63/2008, nr. 18.472/63/2008, nr. 19.219/63/2008, nr. 15.831/63/2008 si nr. 17.249/63/2008 ale Tribunalului Caras-Severin - Sectia civilă, Tribunalului Sălaj - Sectia civilă, Tribunalului Sibiu - Sectia civilă, Tribunalului Vrancea - Sectia civilă, ale Curtii de Apel Timisoara - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale, Curtii de Apel Pitesti - Sectia civilă, conflicte de muncă si asigurări sociale, minori si de familie, Tribunalului Suceava - Sectia civilă, precum si ale Tribunalului Dolj - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 2.846D, nr. 2.865D, nr. 2.866D, nr. 3.172D, nr. 3.173D, nr. 3.174D, nr. 3.175D, nr. 3.176D, nr. 3.234D, nr. 3.319D, nr. 3.338D, nr. 3.339D, nr. 3.340D, nr. 3.341 D, nr. 3.342D, nr. 3.351 D, nr. 3.352D, nr. 3.353D, nr. 3.481 D, nr. 3.868D, nr. 3.869D, nr. 4.055D, nr. 4.056D, nr. 4.078D, nr. 4.079D si nr. 4.080D/2009 au obiect identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozitiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.865D, nr. 2.866D, nr. 3.172D, nr. 3.173D, nr. 3.174D, nr. 3.175D, nr. 3.176D, nr. 3.234D, nr. 3.319D, nr. 3.338D, nr. 3.339D, nr. 3.340D, nr. 3.341D, nr. 3.342D, nr. 3.351D, nr. 3.352D, nr. 3.353D, nr. 3.481 D, nr. 3.868D, nr. 3.869D, nr. 4.055D, nr. 4.056D, nr. 4.078D, nr. 4.079D si nr. 4.080D/2009 la dosarul nr. 2.846D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 2 si 21 aprilie 2009, 5 si 12 mai 2009, pronuntate în dosarele nr. 69/115/2009 si nr. 709/84/2009, nr. 1.071/85/2009 si nr. 1.098/91/2009, încheierile din 14 aprilie 2009, pronuntate în dosarele nr. 7.708/30/2008, nr. 7.763/30/2008. nr. 7.778/30/2008, nr. 7.780/30/2008 si nr. 7.716/30/2008, încheierile din 22 si 29 aprilie 2009, pronuntate în dosarele nr. 3.485/90/2008, nr. 3.050/90/2008 si nr. 7.459/120/2007, nr. 3.227/90/2008, nr. 2.294/109/2008, nr. 422/109/2008 si nr. 2.919/90/2008, încheierile din 5, 7 si 14 mai 2009, pronuntate în dosarele nr. 960/86/2009, nr. 961/86/2009, nr. 962/86/2009, nr. 358/86/2009 si nr. 1.626/86/2009, precum si prin încheierile din 18 martie 2009, pronuntate în dosarele nr. 18.171/63/2008, nr. 18.472/63/2008, nr. 19.219/63/2008, nr. 15.831/63/2008 si nr. 17.249/63/2008, Tribunalul Caras-Severin - Sectia civilă, Tribunalul Sălaj - Sectia civilă, Tribunalul Sibiu - Sectia civilă, Tribunalul Vrancea - Sectia civilă, Curtea de Apel Timisoara - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale, Curtea de Apel Pitesti - Sectia civilă, conflicte de muncă si asigurări sociale, minori si de familie, Tribunalul Suceava - Sectia civilă si Tribunalul Dolj - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniută din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucuresti cu prilejul solutionării unor actiuni civile având ca obiect drepturi bănesti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că textul de lege criticat a fost interpretat de către instantele de judecată ca realizând o abrogare implicită a prevederilor art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă. Or, după intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, nu mai există temei legal pentru a opera abrogarea implicită, dispozitiile art. 62 si 63 din Legea nr. 24/2000 reglementând în mod imperativ abrogarea expresă directă, cu enumerarea datelor de identificare a tuturor actelor normative vizate. Prin urmare, prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniută din Codul muncii trebuie interpretate prin prisma regulilor de tehnică legislativă reglementate de art. 1 alin. (2) si art. 15 din Legea nr. 24/2000. În opinia autorului exceptiei, orice altă interpretare este contrară jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia legiuitorul are obligatia elaborării unor dispozitii legale eficiente din punctul de vedere al aplicabilitătii acestora, în sensul că ele trebuie să fie coerente (Cauza Unedic contra Frantei, 2008J, să evite paralelismul legislativ (Cauza Katz contra României, 2009J, să aibă vocatia de a respecta drepturile si libertătile fundamentale ale cetătenilor si să aibă o aplicabilitate practică uniformă, pentru a se evita o jurisprudentă neuniformă (Cauza Santo Pinto contra Portugaliei, 2008J. De asemenea, autorul exceptiei sustine că, prin pronuntarea unor hotărâri judecătoresti diferite asupra aceleiasi probleme de drept, este încălcat si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Mai mult, arată că, în temeiul art. 1 alin. (5) din Constitutie, Parlamentul este obligat să respecte Constitutia si celelalte legi, respectiv poate să modifice prevederile legale în vigoare prin abrogare expresă, iar nu implicită, fiindcă procedând în acest mod ar contraveni principiului coerentei legislative.

Tribunalul Caras-Severin - Sectia civilă si-a exprimat opinia în sensul că dispozitiile de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale sau reglementărilor internationale invocate. Instanta arată că, de fapt, sunt criticate modul de aplicare în timp a unor norme si raportul dintre o lege specială si dreptul comun, iar aceste nemultumiri se referă la modul de aplicare a legii, atribut suveran al instantelor de judecată, si nu al Curtii Constitutionale.

Tribunalul Sălaj - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este nefondată, nefiind vorba de un caz de constitutionalitate, ci de modul de apreciere si interpretare a normelor incidente.

Tribunalul Sibiu - Sectia civilă si Tribunalul Suceava - Sectia civilă apreciază că dispozitiile de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate în sustinerea exceptiei.

Tribunalul Vrancea - Sectia civilă îsi exprimă opinia, în sensul că exceptia de neconstitutionalitate invocată este întemeiată, abrogarea Legii nr. 168/1999, lege organică, neputându-se face decât cu respectarea normelor de tehnică legislativă cuprinse în art. 62 si 63 din Legea nr. 24/2000.

Tribunalul Dolj - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale apreciază că exceptia de neconstitutionalitate invocată este neîntemeiată, iar art. 298 alin. (2) ultima liniută din Codul muncii nu contravine prevederilor constitutionale invocate.

Curtea de Apel Timisoara - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale apreciază că dispozitiile de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate în sustinerea exceptiei.

Curtea de Apel Pitesti - Sectia civilă, conflicte de muncă si asigurări sociale, minori si de familie apreciază că Legea nr. 53/2003 - Codul muncii nu poate abroga implicit, prin art. 298 alin. (2) ultima liniută, prevederile cuprinse în Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constitutional si invocă, în acest sens, jurisprudentă Curtii Constitutionale în materie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.


Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 298 alin. (2) ultima liniută din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, care au următorul cuprins: „(2) Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: [...]

- orice alte dispozitii contrare."

Autorul exceptiei consideră că textul de lege criticat este contrar prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) si (5) care consacră principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat si obligatia respectării Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, art. 73 alin. (3) lit. p) care stabileste domeniul de reglementare al legii si art. 79 alin. (1) referitor la atributiile Consiliului Legislativ. De asemenea, consideră că este încălcat si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că argumentele invocate de autor nu vizează o veritabilă problemă de constitutionalitate, ci constituie o problemă de interpretare si de aplicare a legii ce tine de competenta instantelor judecătoresti, iar nu de cea a instantei de contencios constitutional.

În acest sens, asupra unor critici identice, invocate de acelasi autor, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat prin numeroase decizii, precum Decizia nr. 1.005 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 18 august 2009, si Decizia nr. 1.284 din 8 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 27 octombrie 2009, prilej cu care a respins, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniută din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudente, considerentele si solutia deciziilor mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniută din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucuresti în dosarele nr. 709/84/2009, nr. 69/115/2009, nr. 1.071/85/2009, nr. 1.098/91/2009, nr. 7.708/30/2008, nr. 7.763/30/2008, nr. 7.778/30/2008, nr. 7.780/30/2008, nr. 7.716/30/2008, nr. 3.485/90/2008, nr. 3.050/90/2008, nr. 7.459/120/2007, nr. 3.227/90/2008, nr. 2.294/109/2008, nr. 422/109/2008, nr. 2.919/90/2008, nr. 960/86/2009, nr. 961/86/2009, nr. 962/86/2009, nr. 358/86/2009, nr. 1.626/86/2009, nr. 18.171/63/2008, nr. 18.472/63/2008, nr. 19.219/63/2008, nr. 15.831/63/2008 si nr. 17.249/63/2008 ale Tribunalului Caras-Severin - Sectia civilă, Tribunalului Sălaj - Sectia civilă, Tribunalului Sibiu - Sectia civilă, Tribunalului Vrancea - Sectia civilă, ale Curtii de Apel Timisoara - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale, Curtii de Apel Pitesti - Sectia civilă, conflicte de muncă si asigurări sociale, minori si de familie, Tribunalului Suceava - Sectia civilă, precum si ale Tribunalului Dolj - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 29 octombrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.407 din 3 noiembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniută din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniută din Legea


nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucuresti în dosarele nr. 781/122/2008, nr. 2.559/122/2008, nr.  18.365/3/2008, nr. 2.883/122/2007, nr. 65/122/2009, nr. 3/122/2009, nr. 2.647/122/2008, nr. 2.750/122/2008, nr. 2.953/122/2008, nr. 62/122/2009, nr. 112/122/2009, nr. 1.688/122/2007, nr. 2.719/122/2008, nr. 3.031/122/2008, nr. 3.001/122/2008 si nr. 2.238/87/2008 ale Tribunalului Giurgiu - Sectia civilă, în dosarele nr. 11.098/95/2008, nr. 3.221/95/2009, nr. 3.216/95/2009, nr. 3.217/95/2009, nr. 3.220/95/2009, nr. 4.095/95/2009, nr. 4.063/95/2009, nr. 3.179/95/2009, nr. 3.248/95/2009, nr. 3.167/95/2009, nr. 3.260/95/2009, nr. 14.110/95/2008, nr. 3.198/95/2009, nr. 3.174/95/2009, nr. 4.058/95/2009, nr. 4.098/95/2009, nr. 3.224/95/2009, nr. 14.117/95/2008, nr. 14.112/95/2008, nr. 3.267/95/2009, nr. 14.113/95/2008, nr. 14.108/95/2008, nr. 14.118/95/2008 si nr. 15.658/95/2008 ale Tribunalului Gorj - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale, în dosarele nr. 439/87/2008, nr. 3.823/87/2007, nr. 3.774/87/2007, nr. 2.556/87/2008, nr. 994/116/2008, nr. 2.473/87/2008, nr. 2.714/87/2008, nr. 1.928.2/87/2007, nr. 3.309/87/2008, nr. 2.315/87/2008, nr. 1.286/122/2008, nr. 3.470/87/2007, nr. 4.404/87/2007, nr. 4.144/87/2007 si nr. 2.041/87/2008 ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civilă si pentru cauze privind conflictele de muncă si asigurări sociale, în dosarele nr. 1.526/90/2009 si nr. 1.519/90/2009 ale Tribunalului Vâlcea - Sectia civilă, în dosarele nr. 3.357/113/2008, nr. 3.091/113/2008, nr. 3.301/113/2008, nr. 196/113/2009, nr. 192/113/2009, nr. 1.193/113/2009, nr. 852/113/2009, nr. 245/113/2009, nr. 246/113/2009, nr. 163/113/2009, nr. 3.267/113/2008, nr. 492/113/2009, nr. 3.066/113/2008, nr. 3.275/113/2008, nr. 1.106/113/2009, nr. 1.105/113/2009, nr. 1.104/113/2009, nr. 850/113/2009, nr. 3.222/113/2008, nr. 2.567/113/2008, nr. 3.219/113/2008, nr. 3.223/113/2008, nr. 2.799/113/2008, nr. 3.220/113/2008, nr. 2.561/113/2008, nr. 2.562/113/2008 si nr. 2.565/113/2008 ale Tribunalului Brăila - Sectia civilă, precum si în dosarele nr. 1.178/104/2009, nr. 1.463/104/2009, nr. 1.498/104/2009, nr. 341/104/2009, nr. 1.460/104/2009 si nr. 1.461/104/2009 ale Tribunalului Olt -Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul identic al exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 3.180D/2009, nr. 3.181D/2009, nr. 3.183D/2009-nr. 3.196D/2009, nr. 3.354D/2009, nr. 3.877D/2009-nr. 3.899D/2009, nr. 4.101 D/2009-nr. 4.104D/2009, nr. 4.106D/2009, nr. 4.135D/2009, nr. 4.136D/2009, nr. 4.216D/2009- nr. 4.242D/2009, nr. 4.441 D/2009 - nr. 4.445D/2009, nr. 4.448D/2009-nr. 4.451D/2009, nr. 4.454D/2009 si nr. 4.684D/2009-nr. 4.689D/2009, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea dosarelor nr. 3.181D/2009, nr. 3.183D/2009-nr. 3.196D/2009, nr. 3.354D/2009, nr. 3.877D/2009 - nr. 3.899D/2009, nr. 4.101D/2009 - nr. 4.104D/2009, nr. 4.106D/2009, nr. 4.135D/2009, nr. 4.136D/2009, nr. 4.216D/2009 - 4.242D/2009, nr. 4.441 D/2009 - nr. 4.445D/2009, nr. 4.448D/2009 - nr. 4.451 D/2009, nr. 4.454D/2009 si nr. 4.684D/2009 - nr. 4.689D/2009 la Dosarul nr. 3.180D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din martie 2009, pronuntate în dosarele nr. 781/122/2008, nr. 2.559/122/2008, nr. 18.365/3/2008, nr. 2.883/122/2007, nr. 65/122/2009, nr. 3/122/2009, nr. 2.647/122/2008, nr. 2.750/122/2008, nr. 2.953/122/2008, nr. 62/122/2009, nr. 112/122/2009, nr. 1.688/122/2007, nr. 2.719/122/2008, nr. 3.031/122/2008, nr. 3.001/122/2008 si nr. 2.238/87/2008, Tribunalul Giurgiu - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniută din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Prin încheierile din mai 2009, pronuntate în dosarele nr. 11.098/95/2008, nr. 3.221/95/2009, nr. 3.216/95/2009, nr. 3.217/95/2009, nr. 3.220/95/2009, nr. 4.095/95/2009, nr. 4.063/95/2009, nr. 3.179/95/2009, nr. 3.248/95/2009, nr. 3.167/95/2009, nr. 3.260/95/2009, nr. 14.110/95/2008, nr. 3.198/95/2009, nr. 3.174/95/2009, nr. 4.058/95/2009, nr. 4.098/95/2009, nr. 3.224/95/2009, nr. 14.117/95/2008, nr. 14.112/95/2008, nr. 3.267/95/2009, 14.113/95/2008, nr. 14.108/95/2008, nr. 14.118/95/2008 si nr. 15.658/95/2008, Tribunalul Gorj - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniută din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Prin încheierile din mai-iunie 2009, pronuntate în dosarele nr. 439/87/2008, nr. 3.823/87/2007, nr. 3.774/87/2007, nr. 2.556/87/2008, nr. 994/116/2008, nr. 2.473/87/2008, nr. 2.714/87/2008, nr. 1.928.2/87/2007, nr. 3.309/87/2008, nr. 2.315/87/2008, nr. 1.286/122/2008, nr. 3.470/87/2007, nr. 4.404/87/2007, nr. 4.144/87/2007 si nr. 2.041/87/2008, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civilă si pentru cauze privind conflictele de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniută din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Prin încheierile din 18 mai 2009, pronuntate în dosarele nr. 1.526/90/2009 si nr. 1.519/90/2009, Tribunalul Vâlcea - Sectia civilă, conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniută din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Prin încheierile din aprilie 2009, pronuntate în dosarele nr. 3.357/113/2008, nr. 3.091/113/2008, nr. 3.301/113/2008, nr. 196/113/2009, nr. 192/113/2009, nr. 1.193/113/2009, nr. 852/113/2009, nr. 245/113/2009, nr. 246/113/2009, nr. 163/113/2009, nr. 3.267/113/2008, nr. 492/113/2009, nr. 3.066/113/2008, nr. 3.275/113/2008, nr. 1.106/113/2009, nr. 1.105/113/2009, nr. 1.104/113/2009, nr. 850/113/2009, nr. 3.222/113/2008, nr. 2.567/113/2008, nr. 3.219/113/2008, nr. 3.223/113/2008, nr. 2.799/113/2008, nr. 3.220/113/2008, nr. 2.561/113/2008, nr. 2.562/113/2008 si nr. 2.565/113/2008, Tribunalul Brăila - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniută din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Prin încheierile din aprilie-mai 2009, pronuntate în dosarele nr. 1.178/104/2009, nr. 1.463/104/2009, nr. 1.498/104/2009, nr. 341/104/2009, nr. 1.460/104/2009 si nr. 1.461/104/2009, Tribunalul Olt - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniută din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - SA din Bucuresti cu prilejul solutionării unor actiuni civile având ca obiect drepturi bănesti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că art. 298 alin. (2) ultima liniută din Codul muncii, care prevede că orice dispozitie contrară acestui act normativ se abrogă, este contrar dispozitiilor art. 1 alin. (4) si (5), art. 73 alin. (3) lit. p) si art. 79 alin. (1) din Constitutie, precum si prevederilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Astfel, consideră că textul de lege criticat, prin formularea sa imprecisă, poate ridica dificultăti de interpretare si aplicare a legii. În acest sens, autorul face referire la normele procedurale aplicabile în speta sa, care au ca obiect conflicte de muncă, arătând că art. 298 alin. (2) ultima liniută din Codul muncii nu este în măsură să clarifice care dintre acestea urmează să se aplice. Astfel, prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă sunt diferite de cele ale art. 284 din Codul muncii, care reglementează aceeasi materie, respectiv instanta competentă să solutioneze aceste conflicte. Cu toate că, din perspectiva principiilor de aplicare a legii în timp, în spetă ar trebui să fie incidente reglementările mai noi, respectiv cele ale Codului muncii, caracterul special pe care îl are Legea nr. 168/1999 fată de dreptul comun în materie, reglementat de Codul muncii, poate conduce la o concluzie contrară, potrivit căreia incidente ar fi dispozitiile legii speciale. Toate aceste argumente sprijină concluzia pe care autorul exceptiei o consideră esentială pentru motivarea sa, anume că prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniută din Codul muncii încalcă principiul efectivitătii juridice, consacrat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Acest principiu presupune că legiuitorul are obligatia de a asigura adoptarea unor dispozitii legale eficiente care să fie coerente (Cauza Unedic contra Frantei - 2008), să evite paralelismul legislativ (Cauza Katz contra României - 2009), să aibă vocatia de a respecta drepturile si libertătile fundamentale ale cetătenilor si să aibă o aplicabilitate practică uniformă, pentru a se evita o jurisprudentă neuniformă (Cauza Santo Pinto contra Portugaliei - 2008). În plus fată de acestea, autorul exceptiei aminteste că, prin dispozitiile art. 62 alin. (1) si art. 63 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă, excluzând, prin urmare, abrogarea implicită. Acest mod de abordare a fost determinat atât pentru a asigura coerenta sistemului legislativ, cât si pentru a asigura eficacitatea principiului separatiei puterilor în stat, întrucât nu permite judecătorului să legifereze expres unde legiuitorul a tăcut implicit, respectiv să constate abrogarea, desi legiuitorul nu a făcut-o. Nerespectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 prin reglementarea unei norme care are un efect abrogator implicit, precum textul de lege criticat, are semnificatia încălcării art. 1 alin. (5) din Constitutie care prevede obligativitatea respectării Constitutiei si a legilor, obligativitate căreia trebuie să i se supună inclusiv Parlamentul, întrucât textul constitutional nu face nicio distinctie cu privire la destinatarii normei.

Tribunalul Vâlcea - Sectia civilă consideră că Legea nr. 53/2003 - Codul muncii „nu poate modifica implicit prevederile legale cuprinse în Legea nr. 168/1999".

Celelalte instante de judecată consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constitutional.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniută din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispozitii potrivit cărora: „Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: [...]

- orice alte dispozitii contrare."

Autorul exceptiei consideră că textul de lege criticat este contrar următoarelor texte din Constitutie: art. 1 alin. (4) si (5) care consacră principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat si obligatia respectării Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, art. 73 alin. (3) lit. p) care stabileste domeniul de reglementare al legii si art. 79 alin. (1) referitor la atributiile Consiliului Legislativ. De asemenea, consideră că este încălcat si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.


Examinând exceptia de neconstitutionalitate se retine că argumentele invocate de autor nu vizează o veritabilă problemă de constitutionalitate, ci constituie o problemă de interpretare si de aplicare a legii ce tine de resortul instantelor judecătoresti, iar nu de cel al instantei de contencios constitutional.

În acest sens, asupra unor critici identice, s-a pronuntat Curtea Constitutională prin Decizia nr. 1.005 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 18 august 2009.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, alart. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniută din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucuresti în dosarele nr. 781/122/2008, nr. 2.559/122/2008, nr. 18.365/3/2008, nr. 2.883/122/2007, nr. 65/122/2009, nr. 3/122/2009, nr. 2.647/122/2008, nr. 2.750/122/2008, nr. 2.953/122/2008, nr. 62/122/2009, nr. 112/122/2009, nr. 1.688/122/2007, nr. 2.719/122/2008, nr. 3.031/122/2008, nr. 3.001/122/2008 si nr. 2.238/87/2008 ale Tribunalului Giurgiu - Sectia civilă, în dosarele nr. 11.098/95/2008, nr. 3.221/95/2009, nr. 3.216/95/2009, nr. 3.217/95/2009, nr. 3.220/95/2009, nr. 4.095/95/2009, nr. 4.063/95/2009, nr. 3.179/95/2009, nr. 3.248/95/2009, nr. 3.167/95/2009, nr. 3.260/95/2009, nr. 14.110/95/2008, nr. 3.198/95/2009, nr. 3.174/95/2009, nr. 4.058/95/2009, nr. 4.098/95/2009, nr. 3.224/95/2009, nr. 14.117/95/2008, nr. 14.112/95/2008, nr. 3.267/95/2009, 14.113/95/2008, nr. 14.108/95/2008, nr. 14.118/95/2008 si nr. 15.658/95/2008 ale Tribunalului Gorj - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale, în dosarele nr. 439/87/2008, nr. 3.823/87/2007, nr. 3.774/87/2007, nr. 2.556/87/2008, nr. 994/116/2008, nr. 2.473/87/2008, nr. 2.714/87/2008, nr. 1.928.2/87/2007, nr. 3.309/87/2008, nr. 2.315/87/2008, nr. 1.286/122/2008, nr. 3.470/87/2007, nr. 4.404/87/2007, nr. 4.144/87/2007 si nr. 2.041/87/2008 ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a civilă si pentru cauze privind conflictele de muncă si asigurări sociale, în dosarele nr. 1.526/90/2009 si nr. 1.519/90/2009 ale Tribunalului Vâlcea - Sectia civilă, în dosarele nr. 3.357/113/2008, nr. 3.091/113/2008, nr. 3.301/113/2008, nr. 196/113/2009, nr. 192/113/2009, nr. 1.193/113/2009, nr. 852/113/2009, nr. 245/113/2009, nr. 246/113/2009, nr. 163/113/2009, nr. 3.267/113/2008, nr. 492/113/2009, nr. 3.066/113/2008, nr. 3.275/113/2008, nr. 1.106/113/2009, nr. 1.105/113/2009, nr. 1.104/113/2009, nr. 850/113/2009, nr. 3.222/113/2008, nr. 2.567/113/2008, nr. 3.219/113/2008, nr. 3.223/113/2008, nr. 2.799/113/2008, nr. 3.220/113/2008, nr. 2.561/113/2008, nr. 2.562/113/2008 si nr. 2.565/113/2008 ale Tribunalului Brăila - Sectia civilă, precum si în dosarele nr. 1.178/104/2009, nr. 1.463/104/2009, nr. 1.498/104/2009, nr. 341/104/2009, nr. 1.460/104/2009 si nr. 1.461/104/2009 ale Tribunalului Olt - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 noiembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.571 din 19 noiembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) pct. C lit. a) din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996

            Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

            Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) pct. C lit. a) din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Lacrial 2006" - S.R.L din comuna Sendreni, judetul Galati, în Dosarul nr. 14.102/233/2008 al Judecătoriei Galati.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 18 martie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 14.102/233/2008, Judecătoria Galati a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) pct. C lit. a) din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Lacrial 2006" - S.R.L din comuna Sendreni, judetul Galati, într-o cauză având ca obiect o actiune în revendicare imobiliară.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile criticate creează o inegalitate între locatorul care încheie un contract de locatiune constatat printr-un înscris sub semnătură privată cu dată certă pentru o perioadă de 3 ani sau mai mică, pe de o parte, si cel care încheie un astfel de contract pentru o perioadă mai mare, pe de altă parte.

Judecătoria Galati apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Arată că textele de lege criticate au drept scop apărarea dreptului locatorului pentru contractele de locatiune încheiate pe o perioadă mai mare de 3 ani.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constitutionale. În acest sens, arată că acestea se aplică în mod egal tuturor celor aflati în situatia prevăzută de ipoteza normelor legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Instanta de judecată, în baza notelor scrise ale autorului, a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) pct. C lit. a) din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, în forma initială. Ulterior republicării Legii cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, ca urmare a renumerotării, art. 21 alin. (1) pct. C lit. a) a devenit art. 19 alin. (1) pct. C lit. a).

În aceste conditii, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 19 alin. (1) pct. C lit. a) din Legea nr. 7/1996, având următorul continut: „Cartea funciară este alcătuită din titlu, indicând numărul ei si numele localitătii în care este situat imobilul, precum si din trei părti: [...]

C. Partea a III-a, referitoare la înscrierile privind dezmembrămintele dreptului de proprietate si sarcini, care va cuprinde:

a) dreptul de superficie, uzufruct, uz, folosintă, abitatie, servitutile în sarcina fondului aservit, ipoteca si privilegiile imobiliare, precum si locatiunea si cesiunea de venituri pe timp mai mare de 3 ani; [...]"

Autorul exceptiei invocă dispozitiile constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată si urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Potrivit textului de lege criticat, dacă contractul de locatiune este încheiat pe o perioadă mai mare de 3 ani, trebuie să fie efectuate formele de publicitate imobiliară. Aceste prevederi se referă doar la contractele de închiriere, în vreme ce contractele de arendare sunt supuse unei alte forme de publicitate imobiliară, si anume înscrierea în registrul special tinut de secretarul consiliului local.

Nerespectarea formelor de publicitate imobiliară nu atrage nulitatea contractului de închiriere, iar dacă contractul are dată certă, desi neînscris în cartea funciară, efectele lui se reduc la 3 ani de la data înscrierii unei eventuale vânzări a imobilului.

Curtea retine că înscrierea în cartea funciară a contractelor de închiriere încheiate pe mai mult de 3 ani are ca efect opozabilitatea fată de tertele persoane interesate si, întrucât este vorba de publicitate imobiliară, operează regula qui prior tempore potior iure, cu respectarea conditiilor de publicitate.

Curtea nu poate primi critica autorului potrivit căreia prevederile art. 19 alin. (1) pct. C lit. a) sunt contrare dispozitiilor art. 16 din Constitutie, de vreme ce acestea se aplică în mod egal tuturor celor aflati în situatia prevăzută în ipoteza normelor legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. De altfel, inegalitatea ce rezultă din diferenta de situatii juridice poate justifica existenta unor prevederi distincte, în functie de scopul legii. Or, este evidentă intentia legiuitorului de a-l proteja pe locatarul al cărui drept rezultă dintr-un contract de închiriere încheiat pe o perioadă mai mare de 3 ani în formă autentică sau prin înscris sub semnătură privată cu data certă, înscris în cartea funciară.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) pct. C lit. a) din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Lacrial 2006" - S.R.L din comuna Sendreni, judetul Galati, în Dosarul nr. 14.102/233/2008 al Judecătoriei Galati.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 noiembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.581 din 19 noiembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Sergiu Nită si Elena-Emilia Nită în Dosarul nr. 15.982/300/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal răspund autorii exceptiei, lipsă fiind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Autorii exceptiei solicită admiterea acesteia pentru motivele expuse în notele scrise aflate la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind inadmisibilă, având în vedere faptul că prevederile de lege criticate au fost abrogate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 7 octombrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 15.982/300/2006, Curtea de Apel Bucuresti -

Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989. Exceptia a fost ridicată de Sergiu Nită si Elena-Emilia Nită într-o cauză având ca obiect o actiune în revendicare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, faptul că prevederile criticate nu îndeplinesc conditiile de accesibilitate si previzibilitate consacrate în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauzele Rotam contra României, 2000 si Sunday Times contra Regatului Unit, 1979). Totodată, sustin că statul avea obligatia de a mentine un just echilibru între interesele celor două categorii de proprietari, respectiv fostii proprietari si cumpărătorii de bună-credintă ai imobilelor, fără a discrimina vreuna dintre cele două categorii.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile art. 2 alin. (2) nu au ca efect constituirea sau reconstituirea unui nou drept de proprietate, prin actul administrativ ce se emite având loc doar o recunoastere a dreptului de proprietate al celui deposedat abuziv. Retine ceea ce a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Păduraru contra României, 2005, respectiv faptul că persoanei căreia statului i-a preluat fără titlu imobilul i se recunoaste explicit si retroactiv supravietuirea dreptului si că, în acest caz, „...nu este vorba de un nou drept". Totodată, retine că textul de lege criticat nu instituie diferente de tratament juridic între fostii si actualii proprietari, acestia fiind deopotrivă protejati prin normele legale.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor


două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, întrucât art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 a fost abrogat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 1/2009, în această situatie fiind incidente prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Art. 2 alin. (2) a fost abrogat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009.

Autorii exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părtilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil si ale art. 44 alin. (2) si (3) referitoare la garantarea si ocrotirea dreptului de proprietate privată. Totodată, consideră că prevederile de lege criticate contravin si dispozitiilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, anterior sesizării Curtii, art. 2 alin. (2) a fost abrogat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 1/2009.

Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională nu se poate pronunta decât asupra dispozitiilor dintr-o lege sau o ordonantă în vigoare, ceea ce exclude exercitarea controlului de neconstitutionalitate asupra unor prevederi abrogate si de aceea se impune respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă. Interventia Curtii Constitutionale în aprecierea constitutionalitătii unor norme juridice abrogate este incompatibilă nu numai cu scopul si functionalitatea contenciosului constitutional, ci si cu principiul neretroactivitătii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Sergiu Nită si Elena-Emilia Nită în Dosarul nr. 15.982/300/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 noiembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.