MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 51/2009

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A I

Anul 177 (XXI) - Nr. 51             LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE            Miercuri, 28 ianuarie 2009

 

SUMAR

 

DECIZII

 

            1. - Decizie privind convocarea Camerei Deputatilor în sesiune ordinară

 

            1. - Decizie privind convocarea Senatului în sesiune ordinară

 

DECRETE

 

            62. - Decret privind trecerea în rezervă a unui general de brigadă cu o stea din Serviciul Român de Informatii

 

            63. - Decret privind numirea în functia de adjunct al directorului Serviciului Român de Informatii

 

            64. - Decret privind rechemarea unui ambasador

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

            12. - Hotărâre privind organizarea si functionarea Ministerului Comunicatiilor si Societătii Informationale

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

            162. - Decizie pentru numirea domnului Mihnea Cosmin Costoiu în functia de secretar de stat la Ministerul Educatiei, Cercetării si Inovării

 

            163. - Decizie privind numirea doamnei Raluca-Elena Irofti în functia de consilier personal în cadrul Cancelariei Primului-Ministru - Cabinetul Primului-Ministru

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

            3. - Decizie a presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale privind încetarea concesiunii miniere pentru exploatarea resurselor/rezervelor de nisip si pietris din perimetrul Vetel-Deva, judetul Hunedoara

 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

            Hotărârea din 13 mai 2008 în Cauza S.C. Editura Orizonturi - S.R.L. împotriva României


 

DECIZII

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

 

DECIZIE

privind convocarea Camerei Deputatilor în sesiune ordinară

 

            În temeiul art. 66 alin. (1) si (3) din Constitutia României, republicată, Camera Deputatilor este convocată în prima sesiune ordinară a anului 2009 în ziua de luni, 2 februarie 2009, ora 14,00.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

 

Bucuresti, 26 ianuarie 2009.

Nr. 1.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

DECIZIE

privind convocarea Senatului în sesiune ordinară

 

            În temeiul art. 66 alin. (1) si (3) din Constitutia României, republicată, se convoacă Senatul în prima sesiune ordinară a anului 2009, în ziua de 2 februarie, ora 15,00.

 

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 27 ianuarie 2009.

Nr. 1.

 

DECRETE

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind trecerea în rezervă a unui general de brigadă cu o stea din Serviciul Român de Informatii

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, ale Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere propunerea directorului Serviciului Român de Informatii,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul general de brigadă cu o stea Raicu Vasile Constantin trece în rezervă.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constitutia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

 

Bucuresti, 26 ianuarie 2009.

Nr. 62.


 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind numirea în functia de adjunct al directorului Serviciului Român de Informatii

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată, ale Legii nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Român de Informatii, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere propunerea directorului Serviciului Român de Informatii,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul general de brigadă cu o stea Cocoru Gheorghe Dumitru se numeste în functia de adjunct al directorului Serviciului Român de Informatii.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 26 ianuarie 2009.

Nr. 63.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind rechemarea unui ambasador

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Presedintele României decretează:

 

Art. 1. - Domnul Bogdan Mazuru se recheamă din calitatea de ambasador extraordinar si penipotentiar al României în Republica Federală Germania.

Art. 2. - Domnul Bogdan Mazuru îsi va încheia misiunea în termen de cel mult 90 de zile de la publicarea prezentului decret.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constitutia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

 

Bucuresti, 26 ianuarie 2009.

Nr. 64.

 


HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind organizarea si functionarea Ministerului Comunicatiilor si Societătii Informationale

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 40 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, al art. 4 si art. 19 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 221/2008 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administratiei publice centrale, precum si al art. 12 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitătilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

CAPITOLUL I

Organizarea si functionarea Ministerului Comunicatiilor si Societătii Informationale

 

Art. 1. - (1) Ministerul Comunicatiilor si Societătii Informationale se organizează si functionează ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, având rolul de a realiza politica Guvernului în domeniul comunicatiilor electronice, serviciilor postale, tehnologiei informatiei si al serviciilor societătii informationale si ale societătii bazate pe cunoastere, prin reorganizarea Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei.

(2) Ministerul Comunicatiilor si Societătii Informationale are sediul în municipiul Bucuresti, Bd. Libertătii nr. 14, sectorul 5.

Art. 2. - Obiectivele Ministerului Comunicatiilor si Societătii Informationale sunt următoarele:

a) de a asigura dezvoltarea strategiilor si reglementarea unitară în domeniul comunicatiilor electronice, serviciilor postale, tehnologiei informatiei si al serviciilor societătii informationale si ale societătii bazate pe cunoastere;

b) de a defini obiectivele strategice în domeniul comunicatiilor electronice, serviciilor postale, tehnologiei informatiei si al serviciilor societătii informationale si ale societătii bazate pe cunoastere;

c) de a defini, aplica, monitoriza, evalua si coordona politicile în domeniu;

d) de a defini cadrul normativ-metodologic, functional, operational si financiar necesar aplicării politicilor, de a urmări armonizarea legislatiei nationale cu cea a Uniunii Europene si de a prelua acquis-urile comunitare în domeniul comunicatiilor electronice, serviciilor postale, tehnologiei informatiei si al serviciilor societătii informationale si societătii bazate pe cunoastere;

e) de a asigura coordonarea celorlalte autorităti publice în vederea realizării coerentei politicilor si implementării strategiilor guvernamentale în domeniul comunicatiilor electronice, serviciilor postale, tehnologiei informatiei si al serviciilor societătii informationale si societătii bazate pe cunoastere;

f) de a asigura comunicarea cu structurile societătii civile si cu cetătenii, pentru a da consistentă obiectivelor si politicilor;

g) de a asigura administrarea, gestionarea eficientă si atribuirea spre utilizare a bunurilor proprietate publică din domeniul său de activitate, în conditiile legii;

h) de a elabora, finanta, aplica, monitoriza, evalua, promova si administra programe si proiecte în scopul atingerii obiectivelor definite în documentele strategice;

i) de a stimula dezvoltarea regională si locală, precum si pe cea a sectorului privat;

j) de a stimula dezvoltarea parteneriatului international.

Art. 3. - Pentru realizarea obiectivelor din domeniul său de activitate, Ministerul Comunicatiilor si Societătii Informationale îndeplineste următoarele functii:

a) functia de strategie si reglementare - prin care planifică strategic, reglementează unitar si asigură elaborarea si implementarea politicilor în domeniul comunicatiilor electronice, serviciilor postale, tehnologiei informatiei si al serviciilor societătii informationale si ale societătii bazate pe cunoastere;

b) functia de administrare si gestiune - prin care se asigură administrarea, gestionarea si atribuirea spre utilizare a patrimoniului său în mod eficient si cu respectarea dispozitiilor legale în vigoare, administrarea si gestionarea actiunilor la societătile comerciale la care Ministerul Comunicatiilor si Societăii Informationale îndeplineste atributiile pe care statul român le are în calitate de actionar, precum si administrarea, gestionarea eficientă si atribuirea spre utilizare a pozitiilor orbitale atribuite României si a altor bunuri proprietate publică din domeniul său de activitate, în conditiile legii;

c) functia de monitorizare, evaluare, promovare, coordonare si control al realizării politicilor în domeniul comunicatiilor electronice, serviciilor postale, tehnologiei informatiei si al serviciilor societătii informationale si ale societătii bazate pe cunoastere;

d) functia de elaborare a cadrului normativ-metodologic, functional, operational si financiar în care se realizează politicile în domeniu;

e) functia de autoritate de stat - prin care se asigură urmărirea si controlul respectării reglementărilor în domeniul său de activitate;

f) functia de reprezentare - prin care se asigură reprezentarea în organismele si organizatiile nationale, regionale si internationale ca autoritate de stat, pentru domeniul său de activitate;

g) functia de comunicare atât cu celelalte structuri ale administratiei publice, cât si cu societatea civilă si cu cetătenii;

h) funcia de organism intermediar pentru promovarea societătii informationale - prin care se asigură implementarea măsurilor din Programul operational sectorial pentru cresterea competitivitătii economice.

Art. 4. - (1) În realizarea functiilor sale, Ministerul Comunicatiilor si Societătii Informaionale îndeplineste următoarele atributii principale:

1. definirea politicii si strategiei sectoriale în domeniul comunicatiilor electronice, serviciilor postale, tehnologiei informatiei si al serviciilor societătii informationale si ale societătii bazate pe cunoastere;

2. elaborarea obiectivelor strategice si tactice ale acestor sectoare si a planului de actiuni pentru implementarea acestor obiective;

3. coordonarea activitătilor guvernamentale din domeniul comunicatiilor electronice, serviciilor postale, tehnologiei informatiei si al serviciilor societătii informationale, potrivit dispozitiilor legale în vigoare;

4. exercitarea calitătii de unică autoritate publică în organizarea si coordonarea la nivel national a implementării programelor si proiectelor de guvernare electronică si administratie electronică;

5. monitorizarea realizării programului de actiuni si prezentarea Guvernului a unor rapoarte periodice privind stadiul de realizare a obiectivelor prevăzute în strategiile sectoriale în domeniu;

6. implementarea politicilor europene în domeniul comunicatiilor electronice, serviciilor postale, tehnologiei informatiei si al serviciilor societătii informationale si ale societătii bazate pe cunoastere, prin elaborarea cadrului normativ aferent fiecărui sector;

7. asigurarea cadrului legislativ si institutional necesar pentru liberalizarea completă a pietelor de comunicatii electronice si servicii postale si armonizarea legislatiei nationale cu cea a Uniunii Europene în domeniul comunicatiilor electronice, serviciilor postale, tehnologiei informatiei si al serviciilor societătii informationale si ale societătii bazate pe cunoastere;

8. promovarea concurenei în toate segmentele pietelor de comunicatii electronice, servicii postale, tehnologia informatiei si servicii ale societătii informationale si ale societătii bazate pe cunoastere;

9. asigurarea conditiilor de exercitare a dreptului cetătenilor României de a avea acces la serviciul universal, astfel cum acesta este prevăzut de legislatia specială, atât în domeniul comunicatiilor electronice, cât si în cel al serviciilor postale;

10. protectia drepturilor si intereselor utilizatorilor, inclusiv prin luarea tuturor măsurilor necesare pentru ca utilizatorii să obtină un maxim de beneficii în conditiile unei piete concurentiale, în ceea ce priveste diversitatea ofertei, tarifele si calitatea serviciilor;

11. promovarea intereselor specifice ale utilizatorilor cu handicap si ale celor cu nevoi sociale speciale;

12. protectia drepturilor persoanelor, în special a dreptului la viată privată, cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal;

13. asigurarea integritătii si securitătii retelelor publice de comunicatii electronice;

14. încurajarea investitiilor eficiente în infrastructură, promovarea si stimularea cercetării, dezvoltării, inovatiei si transferului de tehnologii în domeniul comunicatiilor electronice, serviciilor postale, tehnologiei informatiei si al serviciilor societătii informationale si ale societătii bazate pe cunoastere;

15. elaborarea politicii si strategiei de restructurare, privatizare si de atragere a investitiilor în domeniul comunicatiilor electronice, serviciilor postale, tehnologiei informatiei si al serviciilor societătii informationale si ale societătii bazate pe cunoastere;

16. initierea si coordonarea procesului de privatizare a societătilor la care îndeplineste atributiile pe care statul român le are în calitate de actionar;

17. initierea, conducerea, finantarea, monitorizarea si/sau implementarea de programe si proiecte proprii sau comunitare în domeniul comunicatiilor electronice, serviciilor postale, tehnologiei informatiei si al serviciilor societătii informationale si ale societătii bazate pe cunoastere, atribuirea conducerii programelor si proiectelor, în conformitate cu reglementările în vigoare;

18. initierea, conducerea, finantarea, monitorizarea, implementarea si operarea proiectelor si a programelor de informatizare a structurilor guvernamentale;

19. asigurarea finantării pentru dezvoltarea coerentă a infrastructurii informationale nationale a administratiei publice;

20. coordonarea politicilor privind realizarea retelelor publice de calculatoare, cu respectarea normelor recomandate de Uniunea Europeană;

21. înfiintarea si dezvoltarea de parcuri stiintifice si tehnologice, centre de inovare si incubatoare de afaceri, de transfer tehnologic si altele asemenea;

22. prognozarea, planificarea si programarea în proiectul de buget propriu a resurselor financiare necesare în vederea realizării politicilor în domeniul său de competentă;

23. coordonarea derulării programelor de asistentă financiară de la Uniunea Europeană în domeniul comunicatiilor electronice, serviciilor postale, tehnologiei informatiei si al serviciilor societătii informationale si ale societătii bazate pe cunoastere, potrivit obiectului acestora;

24. coordonarea aplicării acordurilor internationale la care România este parte în domeniul comunicatiilor electronice, serviciilor postale, tehnologiei informatiei si al serviciilor societătii informationale si ale societătii bazate pe cunoastere;

25. asigurarea gestionării si utilizării eficiente a pozitiilor orbitale atribuite României;

26. administrarea, gestionarea si atribuirea spre utilizare a patrimoniului său si a altor bunuri proprietate publică din domeniul său de activitate, în mod eficient si cu respectarea dispozitiilor legale în vigoare;

27. elaborarea principiilor de politică tarifară în domeniul serviciilor postale;

28. initierea si elaborarea de proiecte de acte normative în domeniul comunicatiilor electronice, serviciilor postale, tehnologiei informatiei si al serviciilor societătii informationale si ale societătii bazate pe cunoastere si supunerea lor spre aprobare Guvernului;

29. promovarea, propunerea si supunerea spre aprobare Guvernului a măsurilor necesare în vederea creării si dezvoltării cadrului institutional în aceste domenii;

30. avizarea proiectelor de acte normative care contin prevederi cu incidentă în domeniul comunicatiilor electronice, serviciilor postale, tehnologiei informatiei si al serviciilor societătii informationale si ale societătii bazate pe cunoastere;

31. supunerea spre aprobare Guvernului a cadrului legislativ pentru stimularea dezvoltării sectorului privat al industriei de produse si servicii în domeniul comunicatiilor electronice, serviciilor postale, tehnologiei informatiei si al serviciilor societătii informationale si ale societătii bazate pe cunoastere;

32. publicarea standardelor si specificatiilor tehnice emise de Uniunea Europeană în domeniul său de competentă;

33. initierea si/sau selectarea de standarde în acord cu cerintele nationale si cu standardele internationale în domeniu, propunerea spre adoptare a standardelor internationale ca standarde nationale si adoptarea de reglementări tehnice pe plan national, zonal sau pe plan local, în domeniul utilizării frecvenelor radioelectrice, în domeniul echipamentelor de comunicatii electronice si al compatibilitătii electromagnetice, al tehnologiei informatiei i al serviciilor societătii informationale;

34. definirea de indicatori specifici si scheme de analiză în vederea analizării, monitorizării si evaluării evolutiei fenomenelor din domeniul său de activitate;

35. promovarea si dezvoltarea serviciilor de comunicatii electronice prin intermediul internetului;

36. elaborarea reglementărilor necesare în vederea asigurării protectiei mediului în domeniul comunicatiilor electronice si a utilizării frecventelor;

37. planificarea, alocarea, monitorizarea si evaluarea utilizării de resurse pentru implementarea politicilor în domeniu;

38. comunicarea cu celelalte structuri ale administratiei publice, cu societatea civilă si cu cetătenii, precum si cu furnizorii de produse si servicii în domeniul comunicatiilor electronice, serviciilor potale, tehnologiei informatiei si al serviciilor societătii informationale si ale societătii bazate pe cunoastere;

39. armonizarea politicii proprii cu cele din domeniul industriei, comertului, educatiei, precum si din alte domenii, în conformitate cu Programul de guvernare;

40. promovarea sistemului educational bazat pe tehnologia informatiei, în colaborare cu Ministerul Educatiei, Cercetării si Inovării;


41. promovarea, dezvoltarea, administrarea si coordonarea sistemelor informationale la nivelul institutiilor si entitătilor guvernamentale prin intermediul parteneriatelor;

42. promovarea si sustinerea dezvoltării biotehnologiilor;

43. stimularea si monitorizarea participării României la programe si proiecte internationale, comunitare si bilaterale în domeniul comunicatiilor electronice, serviciilor postale, tehnologiei informatiei si al serviciilor societătii informationale si ale societătii bazate pe cunoastere;

44. asigurarea reprezentării în institutii si organizatii internationale din domeniul comunicatiilor electronice, serviciilor postale, tehnologiei informatiei si al serviciilor societătii informationale si ale societătii bazate pe cunoastere, sustinând în cadrul acestora politica si strategia în domeniu, aprobate de Guvernul României;

45. colaborarea cu institutii si organizatii nationale si internationale din domeniul comunicatiilor electronice, serviciilor postale, tehnologiei informatiei si al serviciilor societătii informationale si ale societătii bazate pe cunoastere, dezvoltarea si stimularea relatiilor cu acestea;

46. sustinerea participării României la târguri, expozitii si alte asemenea manifestări internationale în domeniul comunicatiilor electronice, serviciilor postale, tehnologiei informatiei si al serviciilor societătii informationale si ale societătii bazate pe cunoastere;

47. elaborarea si publicarea de rapoarte, studii si altele asemenea în domeniul comunicatiilor electronice, serviciilor postale, tehnologiei informatiei si al serviciilor societătii informationale si ale societătii bazate pe cunoastere, realizarea de studii, analize, monitorizări si alte activităti în aceste domenii pentru evaluarea si controlul conducerii programelor si proiectelor; organizarea de seminarii si mese rotunde, actiuni promotionale de imagine, informare i de constientizare a publicului, putând contracta în aceste scopuri servicii de consultantă, expertiză, asistentă tehnică si altele asemenea, în conformitate cu reglementările legale în vigoare;

48. promovarea convergentei media si a neutralitătii tehnologice, asigurând corelarea legislatiei în domeniul comunicatiilor electronice, al audiovizualului si al drepturilor de proprietate intelectuală;

49. exercitarea atributiilor ce îi revin potrivit legii, ca organ al administratiei publice centrale, sub a cărui autoritate directă functionează unităti aflate în subordine sau în coordonare;

50. urmărirea si controlul aplicării prevederilor cuprinse în actele normative în vigoare, în acordurile internationale în domeniul comunicatiilor electronice, serviciilor postale, tehnologiei informatiei si al serviciilor societătii informationale si ale societătii bazate pe cunoastere, luând măsuri pentru prevenirea, înlăturarea si sanctionarea nerespectării acestor prevederi, potrivit competentei recunoscute de acestea;

51. avizarea instrumentelor de plată cu acces la distantă, de tipul internet banking, home-banking sau mobile-banking;

52. avizarea serviciilor societătii informationale, în conformitate cu legislatia în vigoare;

53. implementarea măsurilor din Programul operational sectorial pentru cresterea competitivitătii economice, în calitate de organism intermediar pentru promovarea societătii informationale, prin delegare de atributii de către Autoritatea de management pentru Programul operational sectorial pentru cresterea competitivitătii economice.

(2) Se desemnează Ministerul Comunicatiilor si Societătii Informationale ca unică autoritate publică în organizarea si coordonarea la nivel national a programelor si proiectelor de guvernare electronică si administratie electronică.

(3) Domeniile în care se va asigura cu precădere accesul la informatii publice si furnizarea de servicii publice către persoanele fizice si juridice sunt următoarele: sănătate publică, educatie, situatii de urgentă, justitie, finante, administratie publică locală si centrală, combaterea fraudei, cultură si turism.

(4) Ministerul Comunicatiilor si Societătii Informationale îndeplineste si alte atributii prevăzute de actele normative în vigoare.

Art. 5. - (1) În exercitarea atributiilor sale, Ministerul Comunicatiilor si Societătii Informationale colaborează cu celelalte ministere si autorităti ale administratiei publice centrale, cu autoritătile administratiei publice locale, cu alte institutii publice, precum si cu persoane fizice si juridice.

(2) În vederea îndeplinirii atributiilor sale, Ministerul Comunicatiilor si Societătii Informationale are dreptul să solicite informatii de la ministere, de la celelalte autorităti ale administratiei publice centrale sau locale, precum si de la institutii publice.

(3) În calitate de organism intermediar pentru promovarea societătii informationale, Ministerul Comunicatiilor si Societătii Informaionale colaborează cu celelalte organisme intermediare, precum si cu Autoritatea de management pentru Programul operational sectorial pentru cresterea competitivitătii economice.

(4) Delegarea de atributii către Ministerul Comunicatiilor si Societătii Informationale, în calitate de organism intermediar pentru promovarea societătii informationale, precum si reglementarea mecanismelor de coordonare si control ale acestuia de către Autoritatea de management pentru Programul operational sectorial pentru cresterea competitivitătii economice se fac pe bază contractuală.

 

CAPITOLUL II

Conducerea Ministerului Comunicatiilor si Societătii Informationale

 

Art. 6. - (1) Conducerea Ministerului Comunicatiilor si Societătii Informationale se exercită de către ministru.

(2) Ministrul comunicatiilor si societătii informationale reprezintă ministerul în raporturile cu celelalte autorităti publice, cu persoanele juridice si fizice din tară si din străinătate, precum si în justitie.

(3) Ministrul comunicatiilor si societătii informationale răspunde de întreaga activitate a ministerului în fata Guvernului, iar în calitate de membru al Guvernului, în fata Parlamentului.

(4) Ministrul comunicatiilor si societăii informationale îndeplineste, în domeniul de activitate al ministerului, atributiile generale prevăzute la art. 53 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, precum si orice alte atributii specifice stabilite prin acte normative în vigoare.

(5) Ministrul comunicatiilor si societătii informationale este ordonator principal de credite.

(6) În exercitarea atributiilor ce îi revin, ministrul comunicatiilor si societătii informationale emite ordine si instructiuni, în conditiile legii.

(7) În activitatea de conducere a ministerului, ministrul comunicatiilor si societătii informationale este ajutat de 3 secretari de stat.

(8) Atributiile secretarilor de stat se stabilesc prin ordin al ministrului comunicatiilor si societătii informationale.

(9) Ministrul comunicatiilor si societătii informationale poate delega unele dintre competentele sale, în conditiile legii.

Art. 7. - (1) Ministerul Comunicatiilor si Societătii Informationale are un secretar general, înalt functionar public, numit în conditiile legii.

(2) Secretarul general asigură stabilitatea functionării Ministerului Comunicatiilor si Societătii Informationale, continuitatea conducerii si realizarea legăturilor funcionale dintre structurile ministerului.

Art. 8. - (1) Secretarul general îndeplineste atributiile si responsabilitătile prevăzute la art. 49 alin. (2) din Legea nr. 90/2001, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Secretarul general al ministerului îndeplineste si alte însărcinări stabilite de ministrul comunicatiilor si societătii informationale sau prevăzute în regulamentul de organizare si functionare al ministerului.

 

CAPITOLUL III

Structura organizatorică a Ministerului Comunicatiilor si Societătii Informationale

 

Art. 9. - (1) Structura organizatorică a Ministerului Comunicatiilor si Societătii Informationale este prevăzută în anexa nr. 1. În cadrul acesteia, prin ordin al ministrului comunicatiilor si societătii informationale, se pot organiza servicii, birouri, compartimente si colective temporare de lucru, având prioritate înfiintarea structurilor cu atributii în implementarea programelor europene în domeniul tehnologiei informatiei si comunicatiilor.

(2) În structura Ministerului Comunicatiilor si Societătii Informationale se organizează si functionează, potrivit legii, cabinetul ministrului si cabinetele secretarilor de stat, cu personal propriu, căruia nu i se aplică prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

(3) Atributiile personalului din aparatul propriu al Ministerului Comunicatiilor si Societătii Informationale se stabilesc prin regulamentul de organizare si functionare al ministerului, aprobat prin ordin al ministrului.

Art. 10. - (1) În conditiile legii, la nivelul Ministerului Comunicatiilor si Societătii Informationale se pot înfiinta unităti de management de proiect, denumite în continuare UMP, în vederea asigurării unui cadru unitar pentru managementul proiectelor finantate prin împrumuturi externe, contractate sau garantate de stat, rambursabile ori nerambursabile.

(2) Structura organizatorică, numărul de persoane, regulamentul de functionare pentru fiecare UMP si, după caz, numărul de unităti se vor stabili prin ordin al ministrului comunicatiilor si societătii informationale.

Art. 11. - (1) În structura Ministerului Comunicatiilor si Societătii Informationale se organizează, la nivel de directie generală, Organismul intermediar pentru promovarea societătii informationale, în vederea gestionării fondurilor structurale si implementării măsurilor cuprinse în Programul operational sectorial pentru cresterea competitivitătii economice.

(2) Structura organizatorică si regulamentul de organizare si functionare ale Organismului intermediar pentru promovarea societătii informationale vor fi stabilite prin ordin al ministrului comunicatiilor si societătii informationale.

(3) Organismul intermediar pentru promovarea societătii informationale va îndeplini atributiile delegate de către Autoritatea de management pentru Programul operational sectorial pentru cresterea competitivitătii economice si/sau autoritătile de plată, pe bază contractuală.

(4) Organismul intermediar pentru promovarea societătii informationale functionează cu un număr total de 60 de posturi.

Art. 12. - (1) Structura posturilor pe compartimente, încadrarea personalului, modificarea, suspendarea sau încetarea raporturilor de serviciu ori, după caz, a raporturilor de muncă se aprobă prin ordin al ministrului comunicatiilor si societătii informationale, cu respectarea dispozitiilor legale în vigoare.

(2) Numărul maxim de posturi este de 188, exclusiv demnitarii si posturile aferente cabinetului ministrului.

(3) Ministerul Comunicatiilor si Societătii Informationale preia, în mod corespunzător, toate drepturile si obligatiile Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei, inclusiv personalul si bunurile mobile i imobile aflate în administrarea sau, după caz, în proprietatea acestuia, conform dispozitiilor legale în vigoare.

(4) Personalul necesar desfăsurării activitătilor Ministerului Comunicatiilor si Societătii Informationale se numeste sau se angajează, după caz, cu respectarea dispozitiilor legale, în limita numărului maxim de posturi aprobat, tinându-se seama de competenta profesională, de nivelul de pregătire, studiile de specialitate si vechimea în specialitate.

Art. 13. - Stabilirea numărului maxim de autoturisme si a consumului lunar de carburanti se face potrivit dispozitiilor legale în vigoare.

Art. 14. - Plătile pentru convorbirile telefonice fixe si mobile se efectuează în limita sumei de 200.000 lei anual din bugetul propriu aprobat al Ministerului Comunicatiilor si Societătii Informationale.

 

CAPITOLUL IV

Dispozitii finale

 

Art. 15. - Ministerul Comunicatiilor si Societătii Informationale are în subordine Agentia pentru Serviciile Societăii Informationale si în coordonare directă Institutul National de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - ICI Bucuresti si Institutul National de Studii si Cercetări pentru Comunicatii - I.N.S.C.C. Bucuresti, institutii prevăzute în anexele nr. 2 si 3.

Art. 16. - Unitătile la care Ministerul Comunicatiilor si Societătii Informationale îndeplineste atributiile pe care statul român le are în calitate de actionar sunt prevăzute în anexa nr. 4.

Art. 17. - Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 18. - Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 744/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informaiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 9 iulie 2003, cu modificările si completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul comunicatiilor si societătii informationale,

Gabriel Sandu

Ministrul interimar al administratiei si internelor,

Dan Nica

Ministrul muncii, familiei si protectiei sociale,

Marian Sârbu

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Pogea

 

Bucuresti, 16 ianuarie 2009.

Nr. 12.

 


ANEXA Nr. 11)

 

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

a Ministerului Comunicatiilor si Societătii Informationale

 


ANEXA Nr. 2

 

UNITĂTI care functionează în subordinea Ministerului Comunicatiilor si Societătii Informationale

 

Nr. crt.

Denumirea unitătii

1.

Agentia pentru Serviciile Societătii Informationale

 

ANEXA Nr. 3

 

UNITĂTI care functionează în coordonarea Ministerului Comunicatiilor si Societătii Informationale

 

Nr. crt.

Denumirea unitătii

1.

Institutul National de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - ICI Bucuresti

2.

Institutul National de Studii si Cercetări pentru Comunicatii - I.N.S.C.C. Bucuresti

 

ANEXA Nr. 4

 

UNITĂTI

la care Ministerul Comunicatiilor si Societătii Informationale îndeplineste atributiile pe care statul român le are în calitate de actionar

 

Nr. crt.

Denumirea unitătii

1.

Compania Natională „Posta Română” - S.A.

2.

Societatea Natională de Radiocomunicatii - S.A.

3.

Societatea Comercială „Romtelecom” - S.A.


DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

pentru numirea domnului Mihnea Cosmin Costoiu în functia de secretar de stat la Ministerul Educatiei, Cercetării si Inovării

 

În temeiul art. 15 lit. d) si al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Pe data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Mihnea Cosmin Costoiu se numeste în functia de secretar de stat la Ministerul Educatiei, Cercetării si Inovării.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Cătălin Ovidiu Baba

 

Bucuresti, 27 ianuarie 2009.

Nr. 162.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

privind numirea doamnei Raluca-Elena Irofti în functia de consilier personal în cadrul Cancelariei Primului-Ministru - Cabinetul Primului-Ministru

 

În temeiul prevederilor art. 15 lit. c) si ale art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare,

 

primul-ministru emite următoarea decizie:

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, doamna Raluca-Elena Irofti se numeste în functia de consilier personal în cadrul Cancelariei Primului-Ministru - Cabinetul Primului-Ministru.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Seful Cancelariei Primului-Ministru,

Cătălin Ovidiu Baba

 

Bucuresti, 27 ianuarie 2009.

Nr. 163.

 


ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AGENTIA NATIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE

 

DECIZIE

privind încetarea concesiunii miniere pentru exploatarea resurselor/rezervelor de nisip si pietris din perimetrul Vetel-Deva, judetul Hunedoara

 

Având în vedere:

- Referatul Directiei generale inspectie si supraveghere teritorială a activitătilor miniere si a operatiunilor petroliere nr. 400.245 din 21 ianuarie 2009;

- art. 31 lit. b), în conditiile stabilite la art. 32, din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările si completările ulterioare, în temeiul prevederilor art. 37 alin. (1) din Legea nr. 85/2003, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale emite prezenta decizie.

Art. 1. - Concesiunea minieră de exploatare a resurselor/rezervelor de nisip si pietris din perimetrul Vetel-Deva, judetul Hunedoara, convenită prin Licenta de concesiune nr. 2.316/2001, încheiată între Agentia Natională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, si Societatea Comercială RIVIERA PRODCOM - S.R.L., cu sediul în comuna Vetel, Str. Balastierei nr. 1, judetul Hunedoara, în calitate de concesionar, încetează la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 2. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

Bogdan Găbudeanu

 

Bucuresti, 26 ianuarie 2009.

Nr. 3.

 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

 

HOTĂRÂREA

din 13 mai 2008

în Cauza S.C. Editura Orizonturi - S.R.L. împotriva României

 

(Cererea nr. 15.872/03)

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuând în cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, presedinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, judecători, si Santiago Quesada, grefier de sectie,

după ce a deliberat în camera de consiliu la data de 22 aprilie 2008,

pronuntă următoarea hotărâre, adoptată la această dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 15.872/03) îndreptată împotriva României, prin care o editură de drept român, S.C. Editura Orizonturi - S.R.L. (reclamanta), a sesizat Curtea la data de 29 aprilie 2003 în temeiul art. 34 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale (Conventia).

2. Reclamanta este reprezentată de administratorul si asociatul său unic, domnul Ioan Enescu. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de domnul Răzvan Horatiu Radu, agent al Guvernului român pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

3. Societatea reclamantă a sustinut în special că decizia din data de 13 ianuarie 2003 a Curtii Supreme de Justitie, prin care a fost admis recursul în anulare formulat de procurorul general, a avut ca efect încălcarea dreptului său la un proces echitabil, asa cum este acesta recunoscut de art. 6 din Conventie, precum si a dreptului său la respectarea bunurilor, încălcându-se art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.

4. La data de 4 ianuarie 2007, Curtea a hotărât să comunice cererea Guvernului. Invocând prevederile art. 29 § 3 din Conventie, aceasta a hotărât să se analizeze în acelasi timp admisibilitatea si temeinicia cauzei.

ÎN FAPT

I. Circumstantele cauzei

A. Publicarea traducerii în limba română a romanului Shōgun

5. La data de 15 noiembrie 1985, editura română Univers si societatea americană Foreign Rights Inc., agent literar al romancierului James Clavell, au încheiat un contract referitor la publicarea de către editura Univers a unui număr de 35.000 de exemplare din romanul Shōgun de James Clavell, roman tradus în limba română de către doamna Doina Cerăceanu. Contractul stipula că drepturile de utilizare a traducerii efectuate de doamna Cerăceanu erau cedate de societatea Foreign Rights Inc., proprietara drepturilor, editurii Univers până la data de 15 noiembrie 1991.

6. La data de 23 noiembrie 1991, societatea reclamantă a încheiat cu doamna Cerăceanu un contract pentru publicarea a 50.000 de exemplare ale romanului Shōgun, pentru o sumă de 280.000 lei. Pentru a obtine acest contract, doamna Cerăceanu îi dăduse de înteles societătii reclamante că detine drepturile de exploatare asupra traducerii sale.

7. La putin timp după semnarea acestui contract, doamna Cerăceanu a acordat unei alte edituri, Azur, drepturi exclusive în vederea publicării traducerii sale a romanului Shōgun. Ulterior, societatea reclamantă a reziliat contractul încheiat cu doamna Cerăceanu.

8. La data de 15 iulie 1992, societatea reclamantă a încheiat cu F.A. un contract în vederea traducerii aceluiasi roman. Conform art. 7 din acest contract, F.A. îsi asuma întreaga responsabilitate pentru caracterul original al traducerii sale. La o dată ce nu a fost precizată, reclamanta a publicat 50.100 de exemplare ale traducerii efectuate de F.A.

9. Dorind să publice si traducerea efectuată de doamna Cerăceanu, societatea reclamantă s-a întors împotriva societătii Azur, iar la data de 24 iulie 1992 cele două edituri au încheiat un contract de asociere în participatiune referitor la publicarea unui număr de 60.000 de exemplare ale traducerii efectuate de doamna Cerăceanu după romanul Shōgun. La data de 12 august 1992 a fost introdus pe piată un tiraj de 64.814 exemplare, sub sigla ambelor edituri, Azur si Orizonturi.

10. La data de 29 septembrie 1992, când contractul de asociere în participatiune a fost executat în întregime, doamna Cerăceanu si-a retras drepturile de la editura Azur.

B. Actiunea având ca obiect despăgubiri introdusă de doamna Cerăceanu pentru plagiat

11. La data de 22 decembrie 1992, doamna Cerăceanu a chemat în judecată în fata Tribunalului Bucuresti societatea reclamantă si pe traducătorul FA., acuzându-i că i-ar fi plagiat traducerea romanului Shōgun.

12. La data de 28 februarie 1996, după 20 de înfătisări, doamna Cerăceanu si-a completat cererea făcută în fata Tribunalului Bucuresti cu un al doilea capăt de cerere referitor la prejudiciul suferit din cauza publicării unui număr de 64.814 exemplare ale traducerii sale de către editurile Azur si Orizonturi. Societatea reclamantă afirmă că acest capăt de cerere nu a fost niciodată dezbătut în fata instantelor.

13. În urma unei cereri de strămutare întemeiate pe motive de bănuială legitimă, formulată de societatea reclamantă, cauza a fost trimisă spre judecare Tribunalului Judetean Arges.

14. Tribunalul a dispus efectuarea mai multor expertize de specialitate de către experti traducători pentru a stabili originalitatea traducerii, precum si o expertiză contabilă.

15. La data de 16 ianuarie 1997, doamna Cerăceanu a depus la dosarul Tribunalului Judetean Arges un document, înregistrat la fila cu nr. 121 din dosar, arătând că Foreign Rights Inc., agentul literar al lui James Clavell, detinea toate drepturile asupra traducerii în limba română a romanului Shōgun.

16. Prin Sentinta din data de 13 iulie 1999, Tribunalul Judetean Arges a respins actiunea doamnei Cerăceanu. Acesta a constatat că fuseseră efectuate 4 expertize, două de către experti propusi de reclamantă si două de experti propusi de pârâti. Dintre acesti 4 experti, B., T. si I. au constatat existenta plagiatului, în timp ce A.I.I. a considerat că traducerea lui F.A. era o creatie originală. Instanta a constatat că, ulterior, T. depusese un raport complementar, excluzând existenta plagiatului. Instanta a considerat convingătoare expertizele lui T. si A.I.I., care constatau originalitatea traducerii efectuate de FA. si, asadar, lipsa plagiatului. Mai mult chiar, instanta a statuat că societatea reclamantă nu îsi putea asuma răspunderea pentru traducerea efectuată de FA., deoarece contractul încheiat între acesta si societatea reclamantă stipula în mod expres că responsabilitatea pentru originalitatea traducerii îi revenea în exclusivitate traducătorului.

17. Doamna Cerăceanu a formulat apel împotriva acestei sentinte, arătând că expertizele urmăreau să demonstreze că traducerea efectuată de F.A. era un plagiat.

18. Prin Decizia din data de 4 aprilie 2000, Curtea de Apel Pitesti a admis apelul traducătoarei, a casat Sentinta din data de 13 iulie 1999 si a statuat că traducerea lui F.A. era un plagiat si că pârâtii trebuiau să îsi asume în mod solidar consecintele acestui act, deoarece contractul încheiat între F.A. si Orizonturi, care stipula că F.A. îsi asumă întreaga responsabilitate pentru traducerea sa, nu îi era opozabil doamnei Cerăceanu. Curtea de Apel Pitesti i-a obligat pe pârâti să plătească in solidum suma de 196.441.622 lei românesti (ROL) din cauza publicării unui număr de 50.100 de exemplare ale romanului Shōgun tradus de F.A.

19. Curtea a mai statuat că doamna Cerăceanu suferise un prejudiciu distinct din cauza publicării de către editurile Orizonturi si Azur a unui număr de 64.814 exemplare ale traducerii sale a romanului si a obligat societatea reclamantă să îi plătească suma de 253.637.658 ROL.

20. F.A. si societatea reclamantă au formulat un recurs, care a fost admis prin Decizia definitivă din 19 iunie 2001 a Curtii Supreme de Justitie. Pe fond, această instantă a respins actiunea introdusă de traducătoare, statuând, pe baza expertizelor aflate la dosar, că traducerea efectuată de F.A. nu era un plagiat.

C. Recursul în anulare formulat de procurorul general al României si cererile formulate în fata Curtii Europene a Drepturilor Omului

21. La data de 17 septembrie 2001, doamna Cerăceanu a sesizat Curtea cu două cereri, dintre care una înregistrată sub nr. 31.250/02, referitoare la actiunea în plagiat.

22. La data de 6 noiembrie 2001, doamna Cerăceanu a formulat un memoriu în fata procurorului general al României, solicitând acestuia să introducă un recurs în anulare împotriva Deciziei definitive din data de 19 iunie 2001.

23. La data de 19 iunie 2002, procurorul general a introdus un recurs în anulare în fata Curtii Supreme de Justitie si a solicitat anularea Deciziei din data de 19 iunie 2001 în temeiul art. 330 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Criticând aprecierea făcută de Curtea Supremă de Justitie asupra expertizelor efectuate, procurorul general a considerat că Decizia din data de 19 iunie 2001 era vădit eronată si a solicitat rejudecarea cauzei si constatarea existentei plagiatului.

24. Reclamanta a informat Curtea Supremă de Justitie printr-un memoriu că a introdus două cereri în fata Curtii Europene a Drepturilor Omului si a afirmat că „parchetul a formulat recursul în anulare abia după ce i-am prezentat răspunsul pe care l-am primit de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, care mi-a acceptat cele două cereri”.

25. Avocatul din partea Foreign Rights Inc. a informat Curtea Supremă de Justitie că Foreign Rights Inc. detinea în exclusivitate drepturile de utilizare a traducerii efectuate de doamna Cerăceanu si că aceasta din urmă nu putea, asadar, fără acordul din partea Foreign Rights Inc., să încheie contracte în vederea publicării traducerii sale. Acesta a depus la Curtea Supremă de Justitie copia diferitelor documente relevante, inclusiv a contractului încheiat cu doamna Cerăceanu.

26. Prin Decizia din data de 13 ianuarie 2003, Curtea Supremă de Justitie a statuat că expertiza „reputatului” traducător B. demonstrase că F.A. plagiase traducerea doamnei Cerăceanu si, prin urmare, a admis recursul în anulare, a casat în întregime Decizia din data de 19 iunie 2001 ca vădit neîntemeiată si a confirmat Hotărârea din data de 4 aprilie 2000 a Curtii de Apel Pitesti, atât în ceea ce priveste capătul de cerere referitor la plagiat, cât si în ceea ce priveste publicarea de către editurile Orizonturi si Azur a circa 64.000 de exemplare ale romanului. Reclamanta a fost obligată să plătească, pe de o parte, în solidar cu FA., suma de 196.441.622 ROL pentru plagiat si, pe de altă parte, suma de 253.637.658 ROL. În decizia sa, Curtea Supremă de Justitie nu a făcut nicio trimitere la probele depuse de Foreign Rights Inc.

D. Contestatia în anulare si cererea de revizuire

27. La data de 29 ianuarie 2003, societatea reclamantă si F.A. au formulat o contestatie în anulare împotriva Deciziei din data de 13 ianuarie 2003. Acestia au arătat că procurorul general nu solicitase anularea Deciziei din data de 19 iunie 2001 decât în ceea ce priveste capătul de cerere referitor la plagiat si că, prin urmare, anularea restului dispozitivului deciziei, referitor la publicarea în colaborare cu Azur a traducerii efectuate de doamna Cerăceanu, era ilegală.

28. Invocând art. 49, 51 si 320 din Codul de procedură civilă, avocatul din partea Foreign Rights Inc. a formulat o cerere de interventie în numele societătii reclamante. Această cerere a fost respinsă prin Încheierea de sedintă din 15 martie 2004, pe motivul că ea nu putea fi prezentată în afara analizei fondului. Prin aceeasi încheiere de sedintă, Curtea Supremă de Justitie a amânat analiza contestatiei în anulare.

29. La data de 7 februarie 2003, societatea reclamantă si F.A. au solicitat revizuirea Deciziei din data de 13 ianuarie 2003. Acestia au arătat că atunci când a statuat asupra recursului în anulare, Curtea Supremă de Justitie s-a pronuntat, cu încălcarea art. 322 alin. 2 din Codul de procedură civilă, asupra unui capăt de cerere ce nu fusese invocat de procurorul general în recursul său în anulare, si anume asupra publicării în colaborare a unui număr de circa 64.000 de exemplare.

30. Prin două decizii diferite din data de 15 noiembrie 2004, Curtea Supremă de Justitie a respins ca neîntemeiate cererea de revizuire si contestatia în anulare.

E. Executarea silită începută împotriva reclamantei

31. La data de 11 ianuarie 2006, doamna Cerăceanu a chemat în judecată reclamanta cu două actiuni având ca obiect executarea silită a creantei sale, constatate prin Decizia din data de 13 ianuarie 2003 a Curtii Supreme de Justitie, confirmând Decizia din data de 4 aprilie 2000 pronuntată de Curtea de Apel Pitesti.

32. Printr-o primă actiune, ea a solicitat Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti să dispună poprirea conturilor reclamantei. Prin cea de-a doua actiune, ea a solicitat Sectiei comerciale a Tribunalului Bucuresti să dispună deschiderea procedurii de faliment împotriva reclamantei.

1. Cererea de poprire a conturilor reclamantei

33. Prin Sentinta din data de 18 ianuarie 2006, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a respins o cerere de poprire a conturilor reclamantei, formulată de doamna Cerăceanu. Judecătoria a considerat că executarea silită era prescrisă.

34. Prin Decizia din data de 28 iunie 2006, Tribunalul Bucuresti a admis recursul doamnei Cerăceanu împotriva Sentintei din data de 18 ianuarie 2006. Tribunalul a dispus executarea silită prin poprirea conturilor reclamantei până la achitarea datoriei sale în valoare de 45.022,93 lei noi românesti (RON), constatată prin Decizia din data de 13 ianuarie 2003.

2. Deschiderea procedurii de faliment împotriva reclamantei

35. Prin Sentinta din data de 14 aprilie 2006, Tribunalul Bucuresti a admis cererea doamnei Cerăceanu si a dispus deschiderea procedurii de faliment în privinta societătii reclamante, pe motivul că aceasta nu îsi achitase datoria în valoare de 45.022,93 RON constatată prin Decizia din data de 13 ianuarie 2003. Din acest fapt instanta a dedus că societatea debitoare nu făcuse dovada că nu se afla în stare de insolvabilitate. Mai mult, instanta a mai considerat că:

„Faptul că debitoarea îsi achită obligatiile către bugetul consolidat de stat nu răstoarnă prezumtia că aceasta nu ar avea disponibilităti bănesti necesare acoperirii datoriilor sale exigibile, asa cum este creanta creditoarei Cerăceanu Doina, prezumtie ce reiese din prevederile art. 36 din Legea nr. 64/1995, cu modificările ulterioare.”

Instanta a dispusinterzicerea vânzării părtilor sociale ale societătii reclamante si poprirea tuturor conturilor sale bancare. A fost numit un administrator judiciar, iar instanta a stabilit la suma de 2000 RON remuneratia lunară pe care societatea va trebui să i-o plătească acestuia.

36. Reclamanta a formulat recurs împotriva acestei sentinte.

37. La data de 15 septembrie 2006, aceasta a consemnat o sumă în valoare de 45.022,93 RON la dispozitia instantei, cu precizarea „consemnare sumă p[entru] Dosarul nr. 1.899/3/2006 CAB - Sectia a V-a comercială”.

38. Din certificatul fiscal eliberat reclamantei la data de 30 mai 2007 rezultă că nu avea nicio datorie fată de stat.

39. La data de 20 iunie 2007, Curtea de Apel Bucuresti a respins recursul societătii reclamante. Decizia a fost redactată la data de 25 iunie 2007.

40. Procedura de faliment a continuat în fata Tribunalului Bucuresti.

41. În urma unei cereri de strămutare întemeiate pe motive de bănuială legitimă, formulată de societatea reclamantă, cauza a fost transmisă spre judecare Tribunalului Judetean Arges prin Decizia din data de 8 februarie 2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie.

42. Procedura de faliment se află în prezent pe rolul Tribunalului Judetean Arges.

43. La data de 25 septembrie 2007, societatea reclamantă a consemnat la Casa de Economii si Consemnatiuni, la dispozitia doamnei Cerăceanu, suma de 45.022,93 RON. Ulterior, aceasta a încasat suma respectivă.

F. Alte proceduri relevante

1. Condamnarea pentru fraudă a doamnei Cerăceanu

44. În urma plângerii reclamantei, prin solutia dispusă prin ordonanta procurorului din data de 15 octombrie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti, doamnei Cerăceanu i-a fost aplicată o amendă administrativă în valoare de 10.000.000 ROL pentru săvârsirea faptei de înselăciune în contractul încheiat la data de 23 noiembrie 1991 cu editura reclamantă. În urma unui recursierarhic al părtii interesate, această solutie a fost mentinută la data de 5 ianuarie 2005.

45. În urma plângerii doamnei Cerăceanu, prin Sentinta din data de 25 februarie 2005 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti, solutia dispusă de procuror a fost mentinută. Instanta a retinut că, la încheierea contractului din data de 23 noiembrie 1991, doamna Cerăceanu îi dăduse de înteles în mod fraudulos cocontractantului său, si anume editurii reclamante, că avea dreptul să autorizeze publicarea traducerii sale a romanului Shōgun. Or, agentia Foreign Rights Inc. New York era cea care, în urma unui contract încheiat anterior cu traducătoarea, avea, în realitate, dreptul să autorizeze reeditarea traducerii în limba română a romanului. Asadar, traducătoarea nu putea autoriza reeditarea traducerii sale fără acordul agentiei. În ciuda faptului că ea cunostea aceste aspecte legale ce decurgeau din contractul său din 1985 încheiat cu agentia, aceasta indusese în eroare cu bună-stiintă editura Orizonturi. Instanta a constatat că doamna Cerăceanu i-a cauzat editurii un prejudiciu de 218.000 ROL, adică remuneratia prevăzută prin contractul din 23 noiembrie 1991.

46. Recursul doamnei Cerăceanu împotriva acestei sentinte a fost respins prin hotărârea Tribunalului Bucuresti din data de 20 mai 2005.

47. În urma sanctionării doamnei Cerăceanu pentru înselăciune, reclamanta a formulat o nouă cerere în revizuire a Deciziei din data de 13 ianuarie 2003. Această cerere a fost respinsă de Înalta Curte de Casatie si Justitie la data de 29 ianuarie 2008.

2. Actiunea civilă în constatare

48. La data de 7 ianuarie 2005, reclamanta a chemat-o în judecată pe doamna Cerăceanu în fata Tribunalului Bucuresti cu o actiune civilă prin care solicita instantei să constate că pârâta nu avea dreptul să autorizeze reproducerea traducerii în limba română a romanului Shōgun.

49. Prin Sentinta din data de 6 aprilie 2005, Tribunalul Bucuresti a admis actiunea si a constatat că doamna Cerăceanu nu mai avea drepturi de proprietate intelectuală asupra traducerii pe care i-o cedase prin contract agentului autorului. Tribunalul a retinut că drepturile de autorizare a reeditării traducerii în discutie îi apartineau agentiei Foreign Rights Inc. New York.

II. Dreptul intern pertinent

50. Prevederile esentiale din dreptul intern relevant referitor la recursul în anulare sunt descrise în hotărârile Brumărescu împotriva României, [MC], nr. 28.342/95, §§ 32-33 CEDO 1999-VII si S.C. Masinexportimport Industrial Group S.A. împotriva României, nr. 22.687/03, 1 decembrie 2005, § 22.

51. Prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58 din 25 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, art. 330-3304 din Codul de procedură civilă ce reglementau recursul în anulare au fost abrogate. Totusi, în temeiul prevederilor tranzitorii, hotărârile judecătoresti pronuntate până la data intrării în vigoare a ordonantei erau supuse căilor de atac existente la data la care au fost pronuntate hotărârile.

52. La data evenimentelor, procedura de faliment era reglementată prin Legea nr. 64/1995 din 22 iunie 1995, republicată, cu modificări, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Ea a fost modificată prin Legea nr. 249/2005 din 22 iulie 2005.

Legea nr. 64/1995 a fost abrogată prin Legea nr. 85/2006 din 5 aprilie 2006. Noua lege ce reglementează falimentul a intrat în vigoare la data de 20 iulie 2006.

ÎN DREPT

I. Asupra pretinsei încălcări a art. 6 din Conventie

53. Conform afirmatiilor reclamantei, Decizia din data de 13 ianuarie 2003 a Curtii Supreme de Justitie, prin care s-a admis recursul în anulare formulat de procurorul general împotriva unei hotărâri definitive, a încălcat art. 6 § 1 din Conventie, care prevede următoarele:

„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil (...) a cauzei sale, de către o instantă (...) care va hotărî (...) asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...).”

54. Guvernul se opune acestui argument.

A. Asupra admisibilitătii

55. Curtea constată că acest capăt de cerere nu este în mod vădit neîntemeiat în sensul art. 35 § 3 din Conventie. Pe de altă parte, Curtea observă că nu este lovit de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, acesta trebuie declarat admisibil.

B. Asupra fondului

56. Guvernul subliniază că, în spetă, spre deosebire de Cauza Brumărescu, recursul în anulare a fost introdus în scopul păstrării legalitătii si al unei interpretări coerente a prevederilor legale în vigoare. De asemenea, Guvernul arată că, spre deosebire de Cauza S.C. Masinexportimport Industrial Group S.A., în care recursul în anulare fusese introdus la cererea autoritătilor de stat, în spetă litigiul s-a desfăsurat între particulari, iar procurorul general a introdus recursul său în anulare la cererea uneia dintre părti.

Pe de altă parte, Guvernul afirmă că Hotărârea din data de 13 ianuarie 2003 a Curtii Supreme de Justitie, prin care se admitea recursul în anulare, nu si-a produs efectele, deoarece reclamanta nu i-a plătit doamnei Cerăceanu sumele datorate.

57. Reclamanta contestă argumentele Guvernului. Aceasta arată că recursul în anulare intervenit într-un litigiu între particulari, motivat prin aprecierea eronată a probelor administrate, a încălcat legea internă în vigoare la data evenimentelor. Ea sustine, pe de altă parte, că recursul în anulare a dus la deschiderea procedurii de faliment împotriva sa, exclusiv din cauza singurei sale datorii către doamna Cerăceanu, constatată prin decizia pronuntată în urma acestui recurs în anulare.

58. De asemenea, reclamanta arată că recursul în anulare a fost admis de Curtea Supremă de Justitie, care i-a impus să îi plătească doamnei Cerăceanu o despăgubire pentru drepturile sale de proprietate intelectuală asupra traducerii romanului Shōgun, în ciuda faptului că aceasta din urmă nu era titulara acestor drepturi. Reclamanta face trimitere în acest sens la constatările instantelor din alte două proceduri, una penală, finalizată prin sanctionarea doamnei Cerăceanu pentru înselăciune în contracte, si alta civilă, prin care s-a constatat lipsa drepturilor de proprietate intelectuală asupra traducerii sale a romanului Shōgun.

59. Curtea reaminteste că dreptul la un proces echitabil în fata unei instante, garantat de art. 6 § 1 din Conventie, trebuie să fie interpretat în lumina preambulului la Conventie, care enuntă suprematia dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale suprematiei dreptului este principiul securitătii raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca solutia dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instante să nu mai poată fi supusă rejudecării (Brumărescu, citată anterior, § 61). Conform acestui principiu, niciuna dintre părti nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive şi executorii cu unicul scop de a obtine o reanalizare a cauzei si o nouă hotărâre în privinta sa. Instantele superioare nu trebuie să îsi folosească dreptul de supervizare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept si erorile judiciare, si nu pentru a proceda la o nouă analiză. Supervizarea nu trebuie să devină un apel deghizat, iar simplul fapt că pot exista două puncte de vedere asupra chestiunii respective nu este un motiv suficient de a rejudeca o cauză. Acestui principiu nu i se poate aduce derogare decât dacă o impun motive substantiale si imperioase (Riabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, § 52, CEDO 2003-IX).

60. În spetă, Curtea observă că reclamanta din procedura internă, în cazul de fată un particular, a exercitat cele două căi de atac ordinare, apelul si recursul, pentru a-si arăta criticile referitoare la Sentinta din data de 13 iulie 1999. Această sentintă pronuntată în favoarea reclamantei a fost confirmată prin Decizia rămasă definitivă din data de 19 iunie 2001. Procurorul nu a intervenit în niciun moment în cadrul procedurii.

61. Curtea constată că în cauza de fată se regăsesc două dintre elementele care au determinat Curtea, în Cauza Brumărescu, să constate încălcarea principiului securitătii raporturilor juridice si, prin urmare, încălcarea art. 6 § 1 din Conventie, si anume interventia într-un litigiu civil a procurorului general care nu era parte în procedură si rejudecarea unei decizii definitive ce a dobândit autoritate de lucru judecat (vezi si S.C. Masinexportimport Industrial Group S.A., citată anterior, § 36).

62. În fine, Curtea constată că, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 58 din 25 iunie 2003, recursul în anulare în materie civilă a fost desfiintat, autoritătile române recunoscând astfel, cel putin indirect, că această cale de atac extraordinară era contrară principiului securitătii raporturilor juridice.

63. Aceste elemente îi sunt suficiente Curtii pentru a constata că anularea Deciziei definitive din data de 19 iunie 2001 i-a încălcat reclamantei dreptul la un proces echitabil.

 64. Prin urmare, a avut loc încălcarea art. 6 § 1.

II. Asupra pretinsei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie

65. Reclamanta se plânge de faptul că Decizia din data de 13 ianuarie 2003 a Curtii Supreme de Justitie a avut ca efect încălcarea dreptului său la respectarea bunurilor, astfel cum este acesta recunoscut în art. 1 din Protocolul nr. 1, care prevede următoarele:

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică si în conditiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor.”

66. Guvernul se opune acestui argument.

A. Asupra admisibilitătii

67. Curtea constată că acest capăt de cerere nu este în mod vădit neîntemeiat în sensul art. 35 § 3 din Conventie. Pe de altă parte, Curtea observă că nu este lovit de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, acesta trebuie declarat admisibil.

B. Asupra fondului

68. Reclamanta consideră că Decizia din data de 13 ianuarie 2003 a Curtii Supreme de Justitie ce anulează Decizia definitivă din 19 iunie 2001 a constituit o încălcare a dreptului său la respectarea bunurilor, ingerintă ce nu urmărea un scop de utilitate publică.

69. Guvernul consideră că ingerinta în dreptul reclamantei la respectarea bunurilor era prevăzută de lege si urmărea un interes legitim, si anume repararea unei erori comise în aprecierea probelor de către instantele care au judecat cauza înainte.

70. Curtea reaminteste că Decizia definitivă din data de 19 iunie 2001 a Curtii Supreme de Justitie a statuat că reclamanta publicase în mod legal traducerea originală a romanului Shōgun efectuată de F.A. si a înlăturat orice responsabilitate a acesteia în ceea ce priveste faptele ce stau la baza prezentei cereri, si anume cu privire la orice obligatie de plată către doamna Cerăceanu, referitor la publicarea traducerii romanului, efectuată de aceasta din urmă. Curtea constată că această decizie a fost pronuntată cu putere de lucru judecat si că nu era revocabilă. Asadar, reclamanta beneficia de o valoare patrimonială în sensufart. 1 din Protocolul nr. 1, constând în dreptul de a edita o traducere în limba română a romanului Shōgun.

71. În continuare, Curtea constată că Decizia din data de 13 ianuarie 2003 a Curtii Supreme de Justitie a anulat Decizia definitivă din data de 19 iunie 2001 si a statuat că reclamanta nu avea dreptul să publice traducerea romanului Shōgun si a condamnat-o să plătească suma de 45.022,93 RON cu titlu de daune-interese. Curtea consideră că această situatie este similară cu cea a reclamantului din Cauza Brumărescu mentionată mai sus. Asadar, Curtea apreciază că Decizia din data de 13 ianuarie 2003 a Curtii Supreme de Justitie a avut ca efect privarea reclamantei de bunurile sale, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 (vezi Brumărescu, citată anterior, §§ 73-74).

72. Curtea reaminteste că o privare de proprietate ce intră sub incidenta acestei a doua norme poate fi justificată numai dacă se demonstrează în special că ea a avut loc pentru o cauză de utilitate publică si în conditiile prevăzute de lege. Mai mult, orice ingerintă în folosirea proprietătii trebuie să respecte criteriul proportionalitătii (Brumărescu, citată anterior, §§ 73-74).

73. În spetă, Curtea observă că Guvernul invocă o eroare de apreciere a faptelor de către tribunal în Sentinta sa din data de 13 iulie 1999 si de către Curtea Supremă de Justitie, în Decizia sa din 19 iunie 2001, si nu o eroare de drept, pentru a justifica ingerinta în dreptul la respectarea bunurilor reclamantei. Or, în cazul de fată, pârâta a putut să beneficieze de căile de atac ordinare pentru a contesta aprecierea faptelor în fata instantelor superioare. Prin urmare, Curtea apreciază că, în ciuda marjei de apreciere de care dispune statul în materie, această asa-zisă eroare nu este suficientă pentru a legitima privarea de un drept dobândit în deplină legalitate în urma unui litigiu civil solutionat în mod definitiv (vezi si Hotărârea S.C. Masinexportimport Industrial Group S.A., citată anterior, § 46)

74. Prin urmare, a avut loc încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.

III. Asupra aplicării art. 41 din Conventie

75. Conform art. 41 din Conventie,

„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si dacă dreptul intern al înaltei părti contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecintelor acestei încălcări, Curtea acordă părtii lezate, dacă este cazul, o reparatie echitabilă.”

A. Prejudiciu

1. Prejudiciul material

76. Într-o primă cerere de reparatie echitabilă formulată în termenul acordat de Curte în acest scop, reclamanta solicită, pentru reparatia prejudiciului său material si sub rezerva executării silite împotriva sa până la data hotărârii Curtii, suma de 45.000 RON, actualizată cu rata inflatiei, sumă pe care aceasta a fost obligată să o plătească prin Decizia Curtii Supreme de Justitie din 13 ianuarie 2003. În plus, aceasta îi solicită Curtii să constate că gravele circumstante ale încălcării drepturilor sale nu pot fi remediate decât prin revizuirea deciziei pronuntate în urma recursului în anulare.

77. La data de 25 iunie 2007, în ziua redactării Deciziei din data de 20 iunie 2007 a Curtii de Apel Bucuresti, care confirma în mod definitiv sentinta ce autoriza deschiderea procedurii de faliment, reclamanta a adresat Curtii o completare la cererea sa initială de reparatie echitabilă. Pe lângă pretentiile sale prezentate initial, aceasta solicită suma de 214.345 euro (EUR) pentru pierderea de câstiguri din cauza deschiderii împotriva sa a procedurii falimentului, reprezentând beneficiul pierdut în baza contractelor aflate în curs de executare, precum si profitul estimat pentru următorii 3 ani, calculat în functie de profitul realizat în ultimii 3 ani.

De asemenea, reclamanta solicită suma de 15.094 EUR pentru prejudiciul material ce acoperă plata lunară datorată lichidatorului judiciar, pentru perioada estimată a duratei procedurii de faliment. Aceasta arată că societatea fusese obligată la această plată lunară prin decizia de deschidere a acestei proceduri.

78. Prin scrisoarea din data de 17 octombrie 2007, reclamanta a informat Curtea că a plătit suma de 45.022,93 RON la care fusese obligată prin Decizia din data de 13 ianuarie 2003, suferind astfel un prejudiciu material concret, a cărui reparatie o solicită.

79. Guvernul contestă aceste pretentii. Înainte de plata efectuată de reclamantă, el a arătat că aceasta nu plătise suma pe care ar fi trebuit să o achite în temeiul Deciziei Curtii Supreme de Justitie din data de 13 ianuarie 2003. În ceea ce priveste celelalte sume solicitate, Guvernul sustine că nu există nicio legătură directă între încălcarea invocată si pretinsul prejudiciu material suferit si că, în orice caz, cererile nu sunt dovedite.

80. Curtea reaminteste jurisprudenta sa bine stabilită conform căreia o hotărâre prin care se constată o încălcare atrage pentru statul pârât obligatia juridică, în sensul Conventiei, de a pune capăt încălcării si de a-i înlătura consecintele astfel încât să restabilească, pe cât posibil, situatia anterioară acesteia.

Statele contractante sunt, în principiu, libere să aleagă mijloacele pe care doresc să le folosească pentru a se conforma unei hotărâri ce constată o încălcare, pronuntată într-o cauză în care ele sunt părti. Dacă natura încălcării permite o restitutio in integrum, statul pârât are obligatia de a o îndeplini. Dacă, în schimb, dreptul national nu permite sau permite doar o înlăturare incompletă a consecintelor încălcării, art. 41 îi conferă Curtii puterea de a-i acorda părtii lezate, dacă este cazul, reparatia pe care o consideră adecvată [(Brumărescu împotriva României (reparatie echitabilă) [MC], nr. 28.342/95, § 21, CEDO 2001-I)].

81. De asemenea, Curtea reaminteste că, în caz de încălcare a art. 6 din Conventie, aplicarea principiului restitutio in integrum presupune ca reclamantii să fie repusi, pe cât posibil, într-o situatie echivalentă cu cea în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi avut loc încălcarea cerintelor acestei prevederi [(Piersack împotriva Belgiei (art. 50), Hotărârea din 26 octombrie 1984, seria A nr. 85, p. 16, § 12)].

82. Curtea constată că deja a acordat, atunci când a constatat încălcarea art. 6 din Conventie din cauza nerespectării principiului securitătii raporturilor juridice, sume cu titlu de prejudiciu material suferit în urma anulării unei decizii definitive (Stetsenko împotriva Rusiei, nr. 878/03, § 33, 5 octombrie 2006; Braga împotriva Moldovei, nr. 74.154/01, § 30, 14 noiembrie 2006).

83. În cauza de fată, Curtea reaminteste că a constatat încălcarea art. 6 din Conventie si a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, din cauza anulării, în urma recursului formulat de procurorul general, a unei hotărâri judecătoresti rămase definitivă, si anume Decizia definitivă din data de 19 iunie 2001 pronuntată de Curtea Supremă de Justitie, recunoscându-i reclamantei o valoare patrimonială certă.

84. În spetă, Curtea observă că reclamanta i-a plătit creditoarei sale suma de 45.022,93 RON, în baza hotărârii pronuntate în recursul în anulare. Asadar, reclamantei trebuie să i se acorde această sumă în temeiul art. 41 din Conventie.

85. În ceea ce priveste celelalte sume solicitate cu titlu de daune materiale, din cauza deschiderii procedurii de faliment, Curtea reaminteste că, într-o cauză similară, nu a distins nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată si prejudiciul solicitat. În ceea ce priveste pierderile de câstig, Curtea a declarat că nu poate specula asupra eventualei evolutii economice a reclamantei (S.C. Masinexportimport Industrial Group S.A. împotriva României, citată anterior, § 53).

86. Totusi, spre deosebire de situatia retinută în cauza S.C. Masinexportimport Industrial Group S.A., din dosar nu rezultă că societatea reclamantă se confrunta cu dificultăti financiare înainte de recursul în anulare litigios (S.C. Masinexportimport Industrial Group S.A. împotriva României, citată anterior, §§ 20 si 51). Situatia de faliment a societătii reclamante este consecinta directă a recursului în anulare ce face obiectul prezentei cereri. Prin urmare, aceasta a suferit un prejudiciu semnificativ ce trebuie să dea ocazia unei despăgubiri [vezi, mutatis mutandis, Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei (reparatie echitabilă), nr. 48.553/99, § 71, 2 octombrie 2003].

Având în vedere circumstantele speciale ale cauzei, Curtea, statuând în echitate, îi alocă suma de 50.000 EUR, pe lângă cea alocată la paragraful 84 de mai sus, cu titlu de prejudiciu material în legătură directă cu încălcarea constatată a art. 6 § 1 din Conventie si a art. 1 din Protocolul nr. I la Conventie.

2. Prejudiciul moral

87. Reclamanta solicită suma de 300.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral adus reputatiei sale în urma deschiderii unei proceduri de faliment, pornită exclusiv pentru datoria constatată prin Decizia Curtii Supreme de Justitie din data de 13 ianuarie 2003, ce face obiectul prezentei cereri. Astfel, aceasta face trimitere la publicările deschiderii procedurii de faliment împotriva sa în Buletinul insolventei din lunile februarie, mai si iunie 2007.

88. Guvernul contestă această sumă ca fiind excesivă si nesustinută.

89. În ceea ce priveste reparatia prejudiciului moral, Curtea a statuat deja că prejudiciul nonmaterial poate cuprinde, pentru o societate comercială, elemente mai mult sau mai putin „obiective” si „subiective”. Printre aceste elemente trebuie recunoscute reputatia societătii, dar si incertitudinea în planificarea deciziilor ce trebuie luate, tulburările cauzate în administrarea societătii însesi, ale căror consecinte nu se pretează unui calcul exact si, în fine, desi într-o măsură mai mică, nelinistea si neplăcerile cauzate membrilor organelor de conducere ale societătii (Comingersoll S.A. împotriva Portugaliei, [MC], nr. 35.382/97, § 35, CEDO 2000-IV).

90. În spetă, Curtea apreciază că situatia de incertitudine prelungită în care a fost pusă reclamanta probabil că a cauzat, pe de o parte, tulburări considerabile în planificarea deciziilor ce trebuiau luate în ceea ce priveste administrarea activitătii sale economice si, pe de altă parte, neplăceri în relatiile reclamantei cu alte societăti. Pe de altă parte, această incertitudine probabil că a afectat si reputatia reclamantei în ochii clientilor săi actuali si potentiali, afectând succesul comercial si viabilitatea însăsi a societătii, în detrimentul asociatilor si al angajatilor (vezi, mutatis mutandis, Sovtransavto Holding, citată anterior, § 80 si Steel si Morris împotriva Regatului Unit, nr. 68.416/01, § 94, CEDO 2005-II).

91. Având în vedere totalitatea elementelor aflate în posesia sa si statuând în echitate, astfel cum prevede art. 41 din Conventie, Curtea hotărăste să îi aloce reclamantei suma de 5.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

B. Cheltuieli de judecată

92. Reclamanta nu a trimis nicio cerere privind cheltuielile de judecată angajate în fata instantelor interne si în fata Curtii.

93. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care le-a solicitat. Prin urmare, în spetă, Curtea nu îi acordă reclamantei nicio sumă cu acest titlu.

C. Dobânzi moratorii

94. Curtea consideră potrivit ca rata dobânzii moratorii să se bazeze pe rata dobânzii facilitătii de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

În unanimitate,

CURTEA

1. declară cererea admisibilă;

2. hotărăste că a avut loc încălcarea art. 6 din Conventie;

3. hotărăste că a avut loc încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie;

4. hotărăste:

a) ca statul pârât să îi plătească reclamantei, în cel mult 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 44 § 2 din Conventie, următoarele sume:

i) 45.022,93 RON (patruzeci si cinci mii douăzeci si doi lei noi românesti si nouăzeci si trei bani); precum si

(ii) 50.000 EUR (cincizeci mii euro), cu titlu de daune materiale;

(iii) 5.000 EUR (cinci mii euro), plus orice sumă ce ar putea fi datorată cu titlu de impozit, cu titlu de daune morale;

b) ca, începând de la expirarea termenului mentionat mai sus si până la efectuarea plătii, aceste sume să se majoreze cu o dobândă simplă având o rată egală cu cea a facilitătii de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene, valabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale;

c) ca sumele mentionate mai sus la pct. (ii) si (iii) să fie convertite în moneda statului pârât, la cursul de schimb valabil la data plătii;

5. respinge cererea de reparatie echitabilă în rest.

Întocmită în limba franceză, apoi comunicată în scris la data de 13 mai 2008, în aplicarea art. 77 §§ 2 si 3 din Regulament.

 

Josep Casadevall,

presedinte

Santiago Quesada,

grefier


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.