MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 459/2009

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

PARTEA I

Anul 177 (XXI) - Nr. 459            LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE            Joi, 2 iulie 2009

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI

 

27. - Hotărâre privind prelungirea mandatului presedintelui si al celorlalti membri ai Consiliului de administratie al Societătii Române de Radiodifuziune

 

28. - Hotărâre pentru modificarea componentei nominale a Comisiei speciale comune pentru dezbaterea în fond, în procedură de urgentă, a Codului penal, a Codului de procedură penală, a Codului civil si a Codului de procedură civilă

 

29. - Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Parlamentului României nr. 21/2009 privind constituirea unor grupuri parlamentare de prietenie

 

30. - Hotărâre privind modificarea Hotărârii Parlamentului României nr. 4/2009 pentru aprobarea componentei nominale a Comisiei parlamentare a revolutionarilor din decembrie 1989

 

31. - Hotărâre privind constituirea Comisiei comune speciale a Camerei Deputatilor si Senatului pentru elaborarea pachetului de legi privind securitatea natională

 

DECRETE

 

1.119. - Decret pentru eliberarea din functie a unui consilier prezidential

 

1.120. - Decret privind acordarea gradului de general de brigadă cu o stea unui colonel din Serviciul Român de Informatii si trecerea acestuia în rezervă cu noul grad

 

1.121. - Decret privind înaintarea în gradul de general-maior cu două stele a unui general de brigadă cu o stea din Serviciul de Telecomunicatii Speciale si trecerea acestuia în rezervă cu noul grad

 

1.122. - Decret privind numirea unui membru în Consiliul director al Fondului Român de Dezvoltare Socială

 

1.123. - Decret privind numirea unui membru în Consiliul director al Fondului Român de Dezvoltare Socială

 

1.124. - Decret privind numirea unui membru în Consiliul director al Fondului Român de Dezvoltare Socială

 

1.125. - Decret privind numirea unui membru în Consiliul director al Fondului Român de Dezvoltare Socială

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 760 din 12 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 120/2005 privind operatibnalizarea Directiei generale ariticoruptie din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor

 

Decizia nr. 761 din 12 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (1) si (3), art. 25 alin. (2) teza întâi, art. 52-55 si art. 56 alin. (1) lit. f), alin. (3) si (4) din Legea nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari

 

Decizia nr. 766 din 12 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală si ale art. 204 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Decizia nr. 775 din 12 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. (3) lit. e) si alin. (6), art. 211 alin. (i) teza întâi, art. 213 alin. (2) si (4), art. 257 alin.(1), art. 258 alin. (1) si (4) si art. 259 alin. (1) si (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, ale art. 2, 3, 5, 6, 7, 9 si 17 din anexa nr. 1 la Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 617 din 13 august 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calitătii de asigurat, respectiv asigurat fără plata contributiei, precum si pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate, ale art. 1 alin. (2) lit. d), art. 4 alin. (1) teza a doua si art. 51 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate si ale art. 2, 6 si 7 din anexa nr. 1 la Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 221 din 4 noiembrie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind contributia de asigurări sociale de sănătate

 

Decizia nr. 780 din 12 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 lit. a) si pct. 6, art. 8, art. 31 si art. 47 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Decizia nr. 803 din 19 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al munitiilor

 

Decizia nr. 811 din 19 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 2, alin. 51 si alin. 6 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 812 din 19 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3 si alin. 4 din Codul penal

 

Decizia nr. 814 din 19 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2481 din Codul penal

 

Decizia nr. 819 din 26 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România

 

Decizia nr. 827 din 26 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) si (3) si art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

            756. - Hotărâre privind suplimentarea bugetului Ministerului Sănătătii din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2009, pentru finantarea unor măsuri de implementare a Planului national de interventie în pandemia de gripă

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

            809. - Ordin al ministrului sănătătii pentru aprobarea Instructiunilor privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor Ministerului Sănătătii

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

            11. - Regulament pentru modificarea Regulamentului nr. 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice

 

HOTĂRÂRI ALE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind prelungirea mandatului presedintelui si al celorlalti membri ai Consiliului

de administratie al Societătii Române de Radiodifuziune

 

Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Mandatul presedintelui si al celorlalti membri ai Consiliului de administratie al Societătii Române de Radiodifuziune, prevăzuti în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, se prelungeste până la data de 31 decembrie 2009.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputatilor si de Senat în sedinta comună din 29 iunie 2009, cu respectarea prevederilor art. 67 din Constitutia României, republicată, si ale art. 19 alin. (1) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societătii Române de Radiodifuziune si Societătii Române de Televiziune, republicată, cu modificările ulterioare.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

IOAN OLTEAN

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

ALEXANDRU PERES

 

Bucuresti, 29 iunie 2009.

Nr. 27.

 

ANEXĂ

 

COMPONENTA NOMINALĂ

a Consiliului de administratie al Societătii Române de Radiodifuziune

 

Maria Toghină - presedinte

Bogdan Ghiu - membru titular

Mitzura Domnica Arghezi - membru titular

Mirela Ioana Fugaru - membru titular

Andrei Alexandru - membru titular

Dan Constantin Preda - membru titular

Ágoston Hugó - membru titular

Miomir Todorov - membru titular

Bogdana Balmus - membru titular

Răzvan Dumitrescu - membru titular

Adrian Valentin Moise - membru titular

Cosmin Gabriel Păcuraru - membru supleant

Gabriel Ioan Iencek - membru supleant

Mihaela Alexandra Cristea - membru supleant

Romeo Cătălin Cretu - membru supleant

Lucian Aurel Purcăreanu - membru supleant

Sebesi Karen Attila - membru supleant

Aurel Storin - membru supleant

Vlad Velcu – membru supleant

Aurelia Daniela Ciobanu - membru supleant

Adrian Doros - membru supleant

 

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea componentei nominale a Comisiei speciale comune pentru dezbaterea în fond, în procedură de urgentă, a Codului penal, a Codului de procedură penală, a Codului civil si a Codului de procedură civilă

 

Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Componenta nominală a Comisiei speciale comune pentru dezbaterea în fond, în procedură de urgentă, a Codului penal, a Codului de procedură penală, a Codului civil si a Codului de procedură civilă, prevăzută în anexa la Hotărârea Parlamentului României nr. 9/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 12 martie 2009, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

- domnul deputat Mircea Grosaru, membru al Grupului parlamentar al minoritătilor nationale, o înlocuieste, în calitatea de membru, pe doamna deputat Liana Dumitrescu.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputatilor si de Senat în sedinta comună din 29 iunie 2009, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

IOAN OLTEAN

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

ALEXANDRU PERES

 

Bucuresti, 29 iunie 2009.

Nr. 28.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Parlamentului României nr. 21/2009 privind constituirea unor grupuri parlamentare de prietenie

 

Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă următoarele modificări în componenta nominală a unor grupuri parlamentare de prietenie, constituite prin Hotărârea Parlamentului României nr. 21/2009 privind constituirea unor grupuri parlamentare de prietenie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 19 martie 2009, cu modificările ulterioare:

1. Grupul parlamentar de prietenie cu Regatul Arabiei Saudite

Doamna deputat Ileana Cristina Dumitrache, apartinând Grupului parlamentar al Aliantei politice P.S.D.+P.C, îl înlocuieste, în calitatea de membru, pe domnul deputat Marian Ghiveciu.

2. Grupul parlamentar de prietenie cu Republica Ungară

Domnul deputat Marian Ghiveciu, apartinând Grupului parlamentar al Aliantei politice P.S.D.+P.C., o înlocuieste, în calitatea de membru, pe doamna deputat Ileana Cristina Dumitrache.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputatilor si de Senat în sedinta comună din 29 iunie 2009, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

IOAN OLTEAN

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

ALEXANDRU PERES

 

Bucuresti, 29 iunie 2009.

Nr. 29.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind modificarea Hotărârii Parlamentului României nr. 4/2009 pentru aprobarea componentei nominale a Comisiei parlamentare a revolutionarilor din decembrie 1989

 

În temeiul prevederilor art. 64 alin. (4) din Constitutia României, republicată,

 

Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Componenta nominală a Comisiei parlamentare a revolutionarilor din decembrie 1989, prevăzută în anexa la Hotărârea Parlamentului României nr. 4/2009 pentru aprobarea componentei nominale a Comisiei parlamentare a revolutionarilor din decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 11 februarie 2009, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

- domnul senator Laurentiu Florian Coca, apartinând Grupului parlamentar al PSD+PC, se desemnează, în calitatea de membru, în locul domnului senator Gheorghe Marcu;

- domnul deputat Daniel-Stamate Budurescu, apartinând Grupului parlamentar al PNL, se desemnează, în calitatea de membru, în locul devenit vacant prin demisia domnului deputat Gheorghe-Eugen Nicolăescu.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputatilor si de Senat în sedinta comună din 29 iunie 2009, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

IOAN OLTEAN

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

ALEXANDRU PERES

 

Bucuresti, 29 iunie 2009.

Nr. 30.


PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind constituirea Comisiei comune speciale a Camerei Deputatilor si Senatului pentru elaborarea pachetului de legi privind securitatea natională

 

În temeiul prevederilor art. 64 alin. (4) din Constitutia României, republicată,

 

Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se constituie Comisia comună specială a Camerei Deputatilor si Senatului pentru elaborarea pachetului de legi privind securitatea natională, denumită în continuare Comisie.

Art. 2. - (1) Comisia se compune din 15 membri.

(2) Comisia este condusă de un birou alcătuit din presedinte, un vicepresedinte si 2 secretari.

(3) Componenta nominală a Comisiei si a biroului său este prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

(4) Convocarea sedintelor Comisiei se face cu cel putin 3 zile înainte de către presedinte sau, în lipsa acestuia, de către vicepresedintele care îl înlocuieste.

Art. 3. - (1) În interesul desfăsurării lucrărilor, Comisia poate invita să participe la dezbateri specialisti si reprezentanti ai autoritătilor din domeniul securitătii nationale, din domeniul academic si ai societătii civile.

(2) Votul în Comisie este deschis.

(3) Lucrările Comisiei se înregistrează si se steno-dactilografiază.

Art. 4. - Comisia va elabora pachetul de legi privind securitatea natională în termen de 18 luni de la publicarea prezentei hotărâri.

Art. 5. - Birourile permanente ale Camerei Deputatilor si Senatului vor dispune măsurile necesare pentru asigurarea activitătii Comisiei.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputatilor si de Senat în sedinta comună din 29 iunie 2009, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

IOAN OLTEAN

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

ALEXANDRU PERES

 

Bucuresti, 29 iunie 2009.

Nr. 31.

 

ANEXA

 

COMPONENTA

Comisiei comune speciale a Camerei Deputatilor si Senatului pentru elaborarea pachetului de legi privind securitatea natională

 

1. Domnul deputat Florin-Cezar Preda - Grupul parlamentar al PD-L

2. Domnul deputat Costică Canacheu - Grupul parlamentar al PD-L

3. Domnul senator Vasile Blaga - Grupul parlamentar al PD-L

4. Domnul senator Mircea-Marius Banias - Grupul parlamentar al PD-L

5. Domnul senator Vasile Nistor - Grupul parlamentar al PD-L

6. Domnul deputat Viorel Hrebenciuc - Grupul parlamentar al PSD + PC

7. Domnul deputat Petru Gabriel Vlase - Grupul parlamentar al PSD + PC

8. Domnul deputat Ion Stan - Grupul parlamentar al PSD + PC

9. Domnul deputat Marian-Florin Săniută - Grupul parlamentar al PSD + PC

10. Domnul senator Cătălin Voicu - Grupul parlamentar al PSD + PC

11. Domnul senator Teodor Viorel Melescanu - Grupul parlamentar al PNL

12. Domnul senator Cristian David - Grupul parlamentar al PNL

13. Domnul deputat Adrian-George Scutaru - Grupul parlamentar al PNL

14. Domnul senator VerestoyAttila - Grupul parlamentar al UDMR

15. Domnul deputat Niculae Mircovici - Grupul parlamentar al minoritătilor nationale

 

Biroul Comisiei

Presedinte - domnul deputat Florin-Cezar Preda

Vicepresedinte - domnul deputat Ion Stan

Secretar - domnul senator

Cristian David Secretar - domnul senator Verestoy Attila


 

DECRETE

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru eliberarea din functie a unui consilier prezidential

 

În temeiul art. 94 lit. c) si al art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată, precum si al art. 4 alin. (1) din Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Presedintelui României, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Cristian Preda se eliberează din functia de consilier prezidential la Departamentul de educatie si cercetare.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 30 iunie 2009.

Nr. 1.119.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acordarea gradului de general de brigadă cu o stea unui colonel din Serviciul Român de Informatii si trecerea acestuia în rezervă cu noul grad

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, ale Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale Legii nr. 415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Apărare a Tării, cu modificările ulterioare,

având în vedere propunerea directorului Serviciului Român de Informatii si Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Tării nr. 69/2009,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnului colonel Butu Ion Costel i se acordă gradul de general de brigadă cu o stea si trece în rezervă cu noul grad.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constitutia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

 

Bucuresti, 30 iunie 2009.

Nr. 1.120.


 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind înaintarea în gradul de general-maior cu două stele a unui general de brigadă cu o stea din Serviciul de Telecomunicatii Speciale si trecerea acestuia în rezervă cu noul grad

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, ale Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale Legii nr. 415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Apărare a Tării, cu modificările ulterioare,

având în vedere propunerea directorului Serviciului de Telecomunicatii Speciale si Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Tării nr. 73/2009,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul general de brigadă cu o stea Lăzărean Nicolai Dan-Florin se înaintează în gradul de general-maior cu două stele si trece în rezervă cu noul grad.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constitutia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

 

Bucuresti, 30 iunie 2009.

Nr. 1.121.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind numirea unui membru în Consiliul director al Fondului Român de Dezvoltare Socială

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 13 lit. c) si ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 129/1998 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Fondului Român de Dezvoltare Socială, republicată, cu modificările ulterioare,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna Monica Motoacă se numeste în calitatea de membru al Consiliului director al Fondului Român de Dezvoltare Socială, pentru un mandat de 4 ani.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 30 iunie 2009.

Nr. 1.122.


 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind numirea unui membru în Consiliul director al Fondului Român de Dezvoltare Socială

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 13 lit. c) si ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 129/1998 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Fondului Român de Dezvoltare Socială, republicată, cu modificările ulterioare,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Sorin lonită se numeste în calitatea de membru al Consiliului director al Fondului Român de Dezvoltare Socială, pentru un mandat de 4 ani.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 30 iunie 2009.

Nr. 1.123.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind numirea unui membru în Consiliul director al Fondului Român de Dezvoltare Socială

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 13 lit. c) si ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 129/1998 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Fondului Român de Dezvoltare Socială, republicată, cu modificările ulterioare,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna Mihaela Beatrice Lambru se numeste în calitatea de membru al Consiliului director al Fondului Român de Dezvoltare Socială, pentru un mandat de 4 ani.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 30 iunie 2009.

Nr. 1.124.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind numirea unui membru în Consiliul director al Fondului Român de Dezvoltare Socială

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 13 lit. c) si ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 129/1998 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Fondului Român de Dezvoltare Socială, republicată, cu modificările ulterioare,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna Iustina Macovei se numeste în calitatea de membru al Consiliului director al Fondului Român de Dezvoltare Socială, pentru un mandat de 4 ani.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 30 iunie 2009.

Nr. 1.125.


 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 760

din 12 mai 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 120/2005 privind operationalizarea Directiei generale anticoruptie din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 120/2005 privind operationalizarea Directiei generale anticoruptie din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, exceptie ridicată de Nicolae-Ciprian Feticu în Dosarul nr. 3.527/62/2008 al Curtii de Apel Brasov - Sectia contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că, atunci când a prevăzut acordarea sporului lunar de 30% din salariul de bază pentru politistii care desfăsoară activităti privind prevenirea si combaterea coruptiei în rândul personalului Ministerului Administratiei si Internelor, legiuitorul a avut în vedere specificul activitătii desfăsurate de aceasta, astfel că diferenta de tratament juridic este justificată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 4 februarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 3.527/62/2008, Curtea de Apel Brasov - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 120/2005 privind operationalizarea Directiei generale anticoruptie din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor. Exceptia a fost ridicată de Nicolae Ciprian Feticu cu prilejul solutionării recursului formulat împotriva Sentintei civile nr. 652/CA din 1 octombrie 2008, pronuntată de Tribunalul Brasov - Sectia comercială si de contencios administrativ în Dosarul nr. 3.527/62/2008, având ca obiect un litigiu privind functionarii publici statutari.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textul de lege criticat este discriminatoriu, întrucât acordă un spor de 30% din salariul de bază lunar doar pentru politistii care desfăsoară activităti de prevenire si combatere a coruptiei în rândul personalului Ministerului Administratiei si Internelor, iar nu si pentru ceilalti politisti, ca organe de cercetare penală ale politiei judiciare din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, în general, si, în special, politistii delegati la DIICOT. În acest sens, arată că politistii din cadrul Directiei generale anticoruptie din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor nu au o specializare ori pregătire suplimentară. De asemenea, selectionarea, pregătirea, acordarea gradelor profesionale, încadrarea în categorii si grade profesionale, drepturile, îndatoririle politistilor, recompensele, răspunderea juridică si sanctiunile aplicate acestora, precum si întreruperea sau încetarea raporturilor de serviciu sunt reglementate la fel pentru toti politistii. Activitatea de cercetare penală desfăsurată de către politisti, indiferent de structura din care fac parte, se efectuează sub supravegherea si controlul procurorului, potrivit art. 216 din Codul de procedură penală, iar dispozitiile acestuia sunt obligatorii pentru organele de cercetare penală ale politiei, potrivit art. 219 din Codul de procedură penală. Salarizarea tuturor politistilor este supusă aceluiasi act normativ. Aceeasi situatie este si în ceea ce priveste organizarea si structura ierarhică. În plus, arată că toti politistii din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor sunt supusi acelorasi conditii de muncă, uzură psihică si fizică. Prin urmare, consideră că nu este admisibil si moral să se folosească concomitent două sisteme de salarizare. De asemenea, arată că nu poate fi credibilă explicatia că acest spor constituie un spor de asigurare a incoruptibilitătii personalului Directiei generale anticoruptie, pentru că incoruptibilitatea trebuie asigurată pentru toti politistii în conditii de egalitate de salariu pentru muncă egală.

Curtea de Apel Brasov - Sectia contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată, întrucât sporul prevăzut de art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 120/2005 se acordă în considerarea atributiilor specifice avute în vedere, iar situatiile diferite justifică instituirea unui tratament juridic diferentiat.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că, pe fond, exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată, întrucât politistii care desfăsoară activităti privind prevenirea si combaterea coruptiei în rândul personalului Ministerului Administratiei si Internelor se află într-o situatie diferită, prin natura si specificul atributiilor îndeplinite, fată de celelalte categorii de politisti. Observând însă că aspectele invocate de autorul exceptiei nu privesc veritabile probleme de neconstitutionalitate, ci lipsa din continutul textului de lege criticat a unor reglementări în sensul dorit de autorul exceptiei, precum si faptul că solicită, în realitate, modificarea textului de lege, consideră că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă.

Avocatul Poporului consideră că art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 120/2005 este neconstitutional, întrucât desfăsurarea de către politisti a activitătii de prevenire si combatere a coruptiei nu reprezintă un criteriu obiectiv si rational pentru a justifica tratamentul juridic diferentiat constând în acordarea unui spor de 30%.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 120/2005 privind operationalizarea Directiei generale anticoruptie din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 809 din 6 septembrie 2005, si aprobată cu modificări prin Legea nr. 383/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.159 din 21 decembrie 2005.

Textul de lege criticat are următoarea redactare:

- Art. 3: „La articolul 21 din Ordonanta Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale politistilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările si completările ulterioare, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

«(11) Politistii care desfăsoară activităti privind prevenirea si combaterea coruptiei în rândul personalului Ministerului Administratiei si Internelor beneficiază de un spor lunar de 30% din salariul de bază.»"

Autorul exceptiei consideră că textul de lege criticat este contrar următoarelor prevederi: art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, privind egalitatea în drepturi a cetătenilor, art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind interzicerea discriminării, art. 7 si art. 23 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, care se referă la egalitatea tuturor oamenilor în drepturi si protectia egală a legii, precum si la un salariu egal pentru muncă egală, art. 7 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, prin care se consacră un salariu egal si o remuneratie egală pentru o muncă de valoare egală, art. 4 din Carta socială europeană revizuită, care garantează dreptul la o salarizare echitabilă, si prevederilor Directivei 200/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea fortei de muncă si conditiile de angajare.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat acordă, pentru o categorie socioprofesională limitată, respectiv politistii care desfăsoară activităti privind prevenirea si combaterea coruptiei în rândul personalului Ministerului Administratiei si Internelor, un spor lunar de 30% din salariul de bază. Autorul exceptiei consideră că temeiurile acordării acestui spor nu justifică limitarea sa doar la categoria de persoane mentionată si este de părere că de acesta ar trebui să beneficieze toti politistii în vederea asigurării incoruptibilitătii lor.

Fată de acestea, Curtea constată că art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 120/2005 introduce un nou alineat la art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 38/2003. Articolul 21 face parte din sectiunea a 2-a ultimului act normativ mentionat care reglementează indemnizatiile, sporurile, premiile, primele si alte drepturi bănesti ale politistilor. Astfel, alături de alte drepturi bănesti, precum sporul pentru conditii periculoase sau vătămătoare, pentru activităti care solicită o încordare psihică foarte ridicată sau care se desfăsoară în conditii deosebite de muncă, este prevăzut si sporul la care se referă textul de lege criticat, acesta acordându-se tocmai în considerarea specificului activitătii de prevenire si combatere a coruptiei chiar în cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, activitate care presupune însăsi verificarea celor care, la rândul lor, sunt chemati să protejeze respectarea legii. Prin urmare, motivatia acordării acestor sporuri nu are în vedere doar necesitatea de a asigura incoruptibilitatea politistilor, asa cum sugerează autorul exceptiei, ci are un cadru mai larg.

Desigur, se ridică întrebarea dacă anumite activităti desfăsurate de politistii care nu se încadrează în ipoteza prevăzută de textul de lege criticat nu prezintă totusi caracteristici comparabile care ar justifica acordarea sporului mentionat. Art. 23 din Ordonanta Guvernului nr. 38/2003 răspunde acestei întrebări, prevăzând că „Dispozitiile legale prin care sunt stabilite sporuri pentru conditii periculoase sau vătămătoare, pentru activităti care solicită o încordare psihică foarte ridicată sau care se desfăsoară în conditii deosebite de muncă, pentru conditii grele de muncă, pentru activitatea desfăsurată în schimb de noapte, precum si alte reglementări se aplică si politistilor care se află în situatii similare, cu avizul Ministerului Muncii si Solidaritătii Sociale. Normele de aplicare se stabilesc prin ordin al ministrului de interne".

Pentru aceste motive, Curtea apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 120/2005 privind operationalizarea Directiei generale anticoruptie din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, exceptie ridicată de Nicolae-Ciprian Feticu în Dosarul nr. 3.527/62/2008 al Curtii de Apel Brasov - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 mai 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena lonea


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 761

din 12 mai 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (1) si (3), art. 25 alin. (2) teza întâi, art. 52-55 si art. 56 alin. (1) lit. f), alin. (3) si (4) din Legea nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (1) si (3), art. 25 alin. (2) teza întâi, art. 52-55 si art. 56 alin. (1)lit. f), alin. (3) si (4) din Legea nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, exceptie ridicată de Constantin Câmpan în Dosarul nr. 3.121/314/2008 al Judecătoriei Suceava.

La apelul nominal se prezintă autorul exceptiei. Lipseste partea Asociatia de proprietari nr. 25 din Suceava, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond.

Autorul exceptiei solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că art. 24 alin. (1) si (3) si art. 25 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 sunt neconstitutionale în raport cu art. 44 alin. (1) din Constitutie. Astfel, consideră că administrarea si gestionarea proprietătii comune nu poate fi asigurată adecvat în conditiile în care hotărârile adunării generale pot fi luate cu majoritatea membrilor prezenti la reconvocarea adunării generale, care reprezintă, în general, un număr mic, nesemnificativ de proprietari. De asemenea, arată că prevederile art. 52-55 si art. 56 alin. (1) lit. f), alin. (3) si (4) din Legea nr. 230/2007 sunt contrare art. 40 din Constitutie. Astfel, în măsura în care un act de vointă liber exprimată al membrilor asociatiei proprietarilor este supus imixtiunii administratiei publice locale, este compromis chiar dreptul de asociere pentru că modul de organizare si functionare a asociatiei trebuie supus doar legii si organelor de conducere ale asociatiei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, considerând că textele de lege criticate nu aduc atingere dreptului de proprietate ori dreptului la asociere.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 februarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 3.121/314/2008, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (1) si (3), art. 25 alin. (2) teza întâi, art. 52-55 si art. 56 alin. (1) lit. f), alin. (3) si (4) din Legea nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari. Exceptia a fost ridicată de Constantin Câmpan cu prilejul solutionării unei actiuni civile având ca obiect cererea de anulare a unui act al Asociatiei de proprietari nr. 25 din Suceava.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile art. 24 alin. (1) si (3) si art. 25 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 sunt contrare art. 44 alin. (1) din Constitutie, întrucât proprietatea privată nu este garantată în conditiile în care deciziile privind proprietatea comună pot fi luate de un număr nereprezentativ de membri ai asociatiei, constând în majoritatea celor prezenti la adunarea generală a proprietarilor. De asemenea, consideră că sunt neconstitutionale si prevederile art. 52-55 si art. 56 alin. (1) lit. f), alin. (3) si (4) din Legea nr. 230/2007, întrucât imixtiunea autoritătilor publice în ceea ce priveste îndrumarea persoanelor fizice, proprietare de imobile, în sensul asocierii, precum si implicarea autoritătilor în activitatea asociatiilor de proprietari prin atestarea administratorilor acestora si prin controlul efectuat asupra modului de gestionare a bugetului asociatiilor este de natură să aducă atingere dreptului de proprietate si dreptului de liberă asociere.

Judecătoria Suceava consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că eventualele limitări privind exercitarea dreptului de proprietate, generate de incidenta unor măsuri adoptate de adunarea generală a asociatiei de proprietari, fără unanimitatea voturilor membrilor acesteia, sunt justificate de necesitatea asigurării posibilitătii efective de administrare, folosire, întretinere si exploatare a imobilului în interesul tuturor proprietarilor de locuinte din acel imobil. Mai mult decât atât, instituirea unei eventuale obligatii de adoptare a hotărârilor adunării generale cu votul unui număr mai mare de proprietari decât majoritatea celor prezenti ar fi de natură să împieteze într-o măsură semnificativă activitatea asociatiilor, afectând, implicit, si modul de exercitare a dreptului de proprietate asupra imobilelor din blocurile de locuintă. De asemenea, consideră că, desi interventia autoritătilor administratiei publice în activitatea asociatiilor de proprietari poate fi considerată ca fiind de natură a releva o ingerintă în exercitarea dreptului de proprietate de către membrii asociatilor, aceasta este de natură a proteja acest drept prin exercitarea controlului cu privire la legalitatea functionării asociatiilor, precum si cu privire la certificarea competentei profesionale a administratorilor.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că dispozitiile art. 44 alin. (1) din Constitutie garantează dreptul de proprietate privată, dar prevede, în acelasi timp, că limitele si continutul acestui drept „sunt stabilite de lege". Rezultă că limitele aduse dreptului de proprietate asupra părtilor destinate folosirii în comun de către toti proprietarii dintr-o clădire cu mai multe locuinte sau a dreptului de proprietate se justifică constitutional prin asigurarea posibilitătii efective de administrare, folosire, întretinere si exploatare a imobilului în interesul tuturor proprietarilor de locuinte din acel imobil. De asemenea, arată că nu se aduce nicio încălcare dreptului la asociere, interventia autoritătilor administrative locale având doar rolul de a asigura un sprijin specializat activitătii asociatilor de proprietari.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale, amintind în acest sens că, potrivit dispozitiilor constitutionale, limitele si continutul dreptului de proprietate privată sunt stabilite prin lege. În acest context, limitele aduse dreptului de proprietate prin art. 24 alin. (1) si (3) si art. 25 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 sunt justificate prin necesitatea asigurării posibilitătii efective de administrare, folosire, întretinere si exploatare a imobilului în interesul tuturor proprietarilor de locuinte din acel imobil. De asemenea, consideră că nu poate fi retinută nici critica referitoare la încălcarea dreptului la asociere, art. 52-55 din Legea nr. 230/2007 prevăzând doar sprijinul autoritătilor administrative locale pentru o bună desfăsurare a activitătii asociatiilor de proprietari, în conditiile prevăzute de lege.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 24 alin. (1) si (3), art. 25 alin. (2) teza întâi, art. 52-55 si art. 56 alin. (1) lit. f), alin. (3) si (4) din Legea nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

-Art. 24 alin. (1) si (3): „(1) Adunarea generală poate adopta hotărâri, dacă majoritatea proprietarilor membri ai asociatiei de proprietari (jumătate plus unu) sunt prezenti personal sau prin reprezentant legal. [...]

(3) La adunarea generală reconvocată, dacă există dovada că toti membrii asociatiei de proprietari au fost convocati, hotărârile pot fi adoptate, indiferent de numărul membrilor prezenti, prin votul majoritătii acestora.";

- Art. 25 alin. (2) teza întâi: „(2) Hotărârile adunărilor generale vor fi luate cu votul majoritătii membrilor asociatiei de proprietari prezenti la adunarea generală convocată sau reconvocată, după caz. [...]";

- Art. 52: „(1) Consiliile locale ale municipiilor, oraselor, comunelor si ale sectoarelor municipiului Bucuresti sprijină activitatea asociatiilor de proprietari pentru realizarea scopurilor si sarcinilor ce le revin, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(2) Consiliile locale organizează în cadrul aparatului propriu un compartiment specializat în sprijinirea si îndrumarea asociatiilor de proprietari.";

- Art. 53: „(1) Compartimentele specializate înfiintate în cadrul autoritătii publice locale îndrumă si sprijină proprietarii pentru a se constitui în asociatii de proprietari.

(2) Consiliile locale ale municipiilor, oraselor, comunelor si ale sectoarelor municipiului Bucuresti îndrumă si sprijină asociatiile de proprietari pentru îndeplinirea obligatiilor locale ce le revin asupra proprietătii comune.";

- Art. 54: „(1) Persoanele fizice care au calitatea de administrator de imobile sunt atestate de către primar, la propunerea compartimentelor specializate din cadrul autoritătii administratiei publice locale, în baza unei hotărâri a consiliului local.

(2) Atestatul are drept scop certificarea calitătilor profesionale ale persoanelor care doresc să practice activitatea de administrare a imobilelor la asociatiile de proprietari.";

- Art. 55: „Consiliile locale, cu sprijinul aparatului propriu al consiliilor judetene, respectiv al Consiliului General al Municipiului Bucuresti, exercită controlul asupra activitătii financiar-contabile din cadrul asociatiilor de proprietari, din oficiu ori la solicitarea unuia sau mai multor membri ai asociatiei de proprietari.";

- Art. 56: „(1) Constituie contraventii următoarele fapte: [...] f) neaplicarea sau nerespectarea prevederilor prezentei legi de către functionarii publici si personalul angajat al autoritătilor publice locale si centrale, inclusiv personalul regiilor ori al societătilor furnizoare de servicii publice de utilităti, dacă fapta nu a fost comisă în astfel de împrejurări încât să constituie infractiune. [...]

(3) Sanctiunile pentru contraventiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-e) se aplică persoanelor fizice constatate vinovate, iar cea prevăzută la alin. (1) lit. f) functionarilor publici sau personalului angajat al autoritătilor publice, inclusiv personalului regiilor ori societătilor furnizoare de servicii de utilităti publice.

(4) Constatarea contraventiilor prevăzute de prezenta lege, făcută la sesizarea oricărei persoane interesate, precum si aplicarea sanctiunilor corespunzătoare se fac de către persoanele împuternicite de Inspectoratul de Stat în Constructii si de Ministerul Internelor si Reformei Administrative, de primari sau de împuternicitii acestora."

Autorul exceptiei consideră că textele de lege criticate sunt contrare art. 40 si 44 din Constitutie, referitoare la dreptul la asociere si dreptul de proprietate privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate a textelor de lege referitoare la cvorumul si majoritatea necesară pentru a lua hotărâri în cadrul asociatiilor de proprietari, Curtea constată că acestea sunt în perfect acord cu prevederile constitutionale care garantează dreptul de proprietate. Astfel, art. 24 alin. (1) si (3) si art. 25 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 nu împiedică pe niciun proprietar să participe ori să îsi exprime votul cu privire la hotărârile adunării. În acelasi timp, în acord cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, „continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", textele de lege criticate permit ca hotărârile asociatiei să fie luate cu majoritate, iar nu cu unanimitate, iar în cazul neîntrunirii cvorumului necesar la o primă convocare, adunarea să se poată reconvoca si să ia hotărâri cu majoritatea numărului membrilor prezenti. Aceste măsuri sunt necesare tocmai pentru a asigura posibilitatea efectivă a asociatiei de proprietari de a-si realiza rolul în ceea ce priveste administrarea si gestionarea proprietătii comune, activitate ce ar fi mult îngreunată dacă adoptarea hotărârilor asociatiei ar putea fi blocată prin simpla opozitie a unui număr minoritar de membri.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate raportată la prevederile art. 52-56 din Legea nr.230/2007, Curtea constată că atributiile autoritătilor locale, asa cum sunt prevăzute de textele de lege criticate, au în vedere îndrumarea si sprijinirea asociatiilor de proprietari, verificarea întrunirii conditiilor legale de către persoanele care au calitatea de administrator al acestor asociatii si controlul financiar-contabil al activitătii asociatiei de proprietari. Niciuna dintre aceste atributii nu reprezintă o restrângere a dreptului de proprietate ori a dreptului de asociere, ci, dimpotrivă, urmăresc sustinerea desfăsurării activitătii asociatiilor de proprietari cu respectarea prevederilor legale si tind la protejarea fondurilor asociatiei prin controlul financiar-contabil exercitat.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (1) si (3), art. 25 alin. (2) teza întâi, art. 52-55 si art. 56 alin. (1) lit. f), alin. (3) si (4) din Legea nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, exceptie ridicată de Constantin Câmpan în Dosarul nr. 3.121/314/2008 al Judecătoriei Suceava.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 mai 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena lonea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 766

din 12 mai 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală si ale art. 204 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 si ale art. 204 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Cam&Cam" - S.R.L. din Năvodari în Dosarul nr. 9.841/212/2007 al Tribunalului Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 28 ianuarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 9.841/212/2007, Tribunalul Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 si ale art. 204 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Cam&Cam" - S.R.L. din Năvodari cu prilejul solutionării recursului formulat împotriva Sentintei civile nr. 2.861 din 18 februarie 2008, pronuntată de Judecătoria Constanta în Dosarul nr. 9.841/212/2007.

În motivarea exceptiei autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile de lege criticate sunt contrare art. 44 alin. (2) teza întâi si alin. (8) din Constitutie, întrucât, în măsura în care poate fi dovedită provenienta licită a unor mărfuri, constatarea contraventiei pentru temeiurile indicate de textele de lege puse în discutie si aplicarea sanctiunilor apar ca o restrângere a dreptului de proprietate. De asemenea, consideră că se contravine si prevederilor art. 57 din Constitutie, sens în care arată că dispozitiile de lege criticate înfrâng posibilitatea unei persoane de a se bucura de un bun achizitionat, fiind prezumat că trebuie să obtină date arbitrar stabilite, chiar dacă sunt anumite date concrete de identificare pentru aceste bunuri. În sfârsit, sustine că sunt înfrânte si prevederile constitutionale care consacră libertatea comertului.

Tribunalul Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale. În acest sens, arată că aplicarea si executarea unor sanctiuni pecuniare, inclusiv măsura confiscării unor bunuri, nu încalcă dispozitiile constitutionale privind ocrotirea proprietătii private, întrucât dreptul de proprietate trebuie să fie exercitat în conditiile prevăzute de lege. De asemenea, consideră că nu se aduce nicio restrângere libertătii activitătii economice. În ceea ce priveste art. 57 din Constitutie, arată că acesta nu este incident în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 220 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii potrivit cărora:

„(1) Constituie contraventii următoarele fapte:

a) detinerea de produse accizabile în afara regimului suspensiv, care nu au fost introduse în sistemul de accizare conform titlului VII din Codul fiscal;

b) neanuntarea autoritătii fiscale competente, în termenul legal, despre modificările aduse datelor initiale avute în vedere la eliberarea autorizatiei;

c) detinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false;

d) nerespectarea programului de lucru al antrepozitului fiscal de productie de alcool etilic si de distilate, asa cum a fost aprobat de autoritatea fiscală competentă;

e) practicarea, de către producători sau de către importatori, de preturi de vânzare mai mici decât costurile ocazionate de producerea sau importul produselor accizabile vândute, la care se adaugă acciza si taxa pe valoarea adăugată;

f) neînscrierea distinctă în facturi a valorii accizelor sau a impozitului la titeiul si gazele naturale din productia internă, în cazurile prevăzute la titlul VII din Codul fiscal;

g) neutilizarea documentelor fiscale prevăzute de titlul VII din Codul fiscal;

h) neefectuarea, prin unităti bancare, a decontărilor între furnizori si cumpărători, ca persoane juridice, de produse accizabile;

i) amplasarea mijloacelor de măsurare a productiei si a concentratiei de alcool si distilate în alte locuri decât cele prevăzute expres în titlul VIII din Codul fiscal sau deteriorarea sigiliilor aplicate de către supraveghetorul fiscal si nesesizarea organului fiscal în cazul deteriorării lor;

j) nesolicitarea desemnării supraveghetorului fiscal în vederea desigilării cisternelor sau recipientelor în care se transportă alcoolul si distilatele în vrac;

k) transportul de produse accizabile care nu sunt însotite de documentul administrativ de însotire a mărfii - DAI - prevăzut la titlul VII din Codul fiscal sau pentru care documentul este completat cu date incorecte ori incomplete referitoare la cantitate, cod NC sau mijlocul de transport, precum si transportul de produse accizabile efectuat prin cisterne ori recipiente care nu poartă sigiliile supraveghetorului fiscal ori au sigilii deteriorate;

l) fabricarea de alcool sanitar de către alte persoane decât antrepozitarii autorizati pentru productie de alcool etilic;

m) comercializarea în vrac, pe piata internă, a alcoolului sanitar;

n) circulatia si comercializarea în vrac a alcoolului etilic rafinat si a distilatelor în alte scopuri decât cele expres prevăzute în titlul VIII din Codul fiscal;

o) neevidentierea corectă în registrul special a cantitătilor de alcool si distilate importate în vrac;

p) neevidentierea la organele fiscale teritoriale a situatiilor privind modul de valorificare a alcoolului si distilatelor;

q) nesolicitarea organului fiscal teritorial în vederea desigilării instalatiilor de fabricatie, precum si neevidentierea în registrul destinat acestui scop a informatiilor privind capacitătile reale de distilare, data si ora sigilării si desigilării cazanelor sau a celorlalte instalatii de fabricatie a tuicii si a rachiurilor de fructe;

r) comercializarea, la preturi mai mari decât preturile maxime de vânzare cu amănuntul declarate, a produselor pentru care s-au stabilit astfel de preturi;

s) comercializarea produselor ce nu se regăsesc în listele cuprinzând preturile maxime de vânzare cu amănuntul declarate de către operatorii economici producători si importatori;

s) refuzul operatorilor economici producători de tigarete de a prelua si de a distruge, în conditiile prevăzute de lege, cantitătile de produse din tutun confiscate;

t) folosirea conductelor mobile, a furtunurilor elastice sau a altor conducte de acest fel, utilizarea rezervoarelor necalibrate, precum si amplasarea înaintea contoarelor a unor canele sau robinete prin care se pot extrage cantităti de alcool sau distilate necontorizate;

t) comercializarea în vrac si utilizarea ca materie primă, pentru fabricarea băuturilor alcoolice, a alcoolului etilic si a distilatelor cu concentratia alcoolică sub 96,0% în volum;

u) desfăsurarea activitătilor de distribuire si comercializare angro a băuturilor alcoolice si produselor din tutun fără îndeplinirea conditiilor prevăzute de art. 2441 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare;

v) comercializarea, prin pompele statiilor de distributie, a altor uleiuri minerale decât cele din categoria gazelor petroliere lichefiate, benzinelor si motorinelor auto, precum si a petrolului lampant, care corespund standardelor nationale de calitate;

x) functionarea instalatiilor de producere alcool etilic si de distilate, fără program aprobat;

y) comercializarea produselor accizabile într-un antrepozit fiscal în perioada în care autorizatia a fost suspendată, revocată sau anulată, fără acordul autoritătii fiscale competente pentru valorificarea stocurilor de produse, acordat în conditiile prevăzute de lege, precum si nerespectarea prevederilor art. 178 alin. (3) din Codul fiscal.

(2) Contraventiile prevăzute la alin. (1) se sanctionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum si cu:

a) confiscarea produselor, iar în situatia în care acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), c), k), I), m), n), v), x) si y);

b) confiscarea cisternelor, recipientelor si a mijloacelor de transport utilizate în transportul produselor accizabile, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. k);

c) oprirea activitătii de comercializare a produselor accizabile pe o perioadă de 1-3 luni, în cazul comerciantilor în sistem angro sau cu amănuntul, pentru situatiile prevăzute la alin. (1) lit. c), m), u) si v);

d) oprirea activitătii de productie a produselor accizabile prin sigilarea instalatiei, în cazul producătorilor, pentru situatiile prevăzute la alin. (1) lit. d), i), I), n) si x).

(21) Constituie contraventie si se sanctionează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei următoarele fapte:


a) netransmiterea în termenul legal a documentului administrativ de însotire a mărfii către autoritatea fiscală competentă, la momentul expedierii produselor accizabile în regim suspensiv;

b) primirea produselor accizabile fără prezentarea documentului administrativ de însotire a mărfii la destinatie, cu exceptia cazului în care prin lege se prevede altfel.

(3) Autoritatea fiscală competentă suspendă, la propunerea organului de control, autorizatia de antrepozit fiscal pentru situatiile prevăzute la alin. (1) lit. d), i), m), n), t) si x)."

De asemenea, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie si prevederile art. 204 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii potrivit cărora: „(1) Marcarea produselor se efectuează prin timbre sau banderole.

(2) Dimensiunea si elementele ce vor fi inscriptionate pe marcaje vor fi stabilite prin norme.

(3) Antrepozitarul autorizat, operatorul înregistrat sau importatorul autorizat are obligatia să asigure ca marcajele să fie aplicate la loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului accizabil, respectiv pe pachet, cutie sau sticlă, astfel încât deschiderea ambalajului să deterioreze marcajul.

(4) Produsele accizabile marcate cu timbre, banderole deteriorate sau altfel decât s-a prevăzut la alin. (2) si (3) vor fi considerate ca nemarcate."

Autorul exceptiei consideră că textele de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi constitutionale: art. 44 alin. (2) teza întâi si alin. (8) referitoare la garantarea si ocrotirea proprietătii private si la confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii, art. 57 referitor la exercitarea cu bună-credintă a drepturilor si libertătilor, art. 135 alin. (1) si (2) lit. a) si art. 45 prin care se consacră libertatea economică si se instituie obligatia statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că argumentele formulate de autorul exceptiei pornesc de la premisa că posibilitatea de a proba provenienta licită a unor bunuri ar trebui să ducă la o exercitare neîngrădită a dreptului de proprietate asupra acelor bunuri si orice restrângere, inclusiv prin prevederea unor obligatii „arbitrar stabilite", asa cum este obligatia de a marca produsele, si a unor sanctiuni corelative este neconstitutională.

Or, Curtea observă că această conceptie care tinde să absolutizeze dreptul de proprietate nu se circumscrie cadrului constitutional invocat de însusi autorul exceptiei. Astfel, potrivit art. 44 alin. (1) din Constitutie, „continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege". Prin urmare, legiuitorul este în drept ca, în considerarea unor situatii deosebite avute în vedere, să reglementeze conditiile concrete ale exercitării dreptului de proprietate.

În situatia textelor de lege criticate, se prevăd conditii suplimentare pentru detinerea si comercializarea bunurilor care se încadrează în categoria produselor accizabile sau care sunt implicate în procesul de productie al acestora, conditii ce răspund necesitătii îndeplinirii unor obligatii de ordin fiscal. Asa fiind, neîndeplinirea acestor conditii atrage cu titlu de consecintă si caracterul ilicit al detinerii si comercializării acestora, fapt ce justifică aplicarea sanctiunile prevăzute de art. 220 din Codul de procedură fiscală.

În mod similar, desfăsurarea activitătii economice nu poate să se desfăsoare decât cu respectarea conditiilor prevăzute de lege, astfel că sanctionarea abaterilor de la prevederile legale nu poate primi semnificatia unei restrângeri nejustificate a acestei activităti.

În sfârsit, în ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate raportată la prevederile art. 57 din Constitutie, Curtea apreciază că, prin continutul reglementării sale, acesta nu are nicio incidentă în cauză.

De altfel, Curtea constată că aspecte asemănătoare celor invocate în prezenta cauză au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, putând fi amintite în acest sens Decizia nr. 835 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2007, si Decizia nr. 1.045 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 7 ianuarie 2008.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală si ale art. 204 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Cam&Cam" - S.R.L. din Năvodari în Dosarul nr. 9.841/212/2007 al Tribunalului Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie. Pronuntată în sedinta publică din data de 12 mai 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena lonea

 


CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 775

din 12 mai 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. (3) lit. e) si alin. (6), art. 211 alin. (1) teza întâi, art. 213 alin. (2) si (4), art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (1) si (4) si art. 259 alin. (1) si (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, ale art. 2, 3, 5, 6, 7, 9 si 17 din anexa nr. 1 la Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 617 din 13 august 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calitătii de asigurat, respectiv asigurat fără plata contributiei, precum si pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate, ale art. 1 alin. (2) lit. d), art. 4 alin. (1) teza a doua si art. 51 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate si ale art. 2, 6 si 7 din anexa nr. 1 la Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 221 din 4 noiembrie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind contributia de asigurări sociale de sănătate

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. (3) lit. e) si alin. (6), art. 211 alin. (1) teza întâi, art. 213 alin. (2) si (4), art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (1) si (4) si art. 259 alin. (1) si (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, ale art. 2, 3, 5, 6, 7, 9 si 17 din anexa nr. 1 la Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 617 din 13 august 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calitătii de asigurat, respectiv asigurat fără plata contributiei, precum si pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate, ale art. 1 alin. (2) lit. d), art. 4 alin. (1) teza a doua si art. 51 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate si ale art. 2, 6 si 7 din anexa nr. 1 la Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 221 din 4 noiembrie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind contributia de asigurări sociale de sănătate, exceptie ridicată de Ovidiu loan Stef în Dosarul nr. 4.063/221/2008 al Judecătoriei Deva.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de autorul exceptiei, prin care solicită acordarea unui nou termen în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public, învederând Curtii faptul că încheierea de sesizare este din data de 5 ianuarie 2009, consideră că autorul exceptiei a beneficiat de un termen suficient pentru a-si asigura apărarea si solicită respingerea cererii.

Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui nou termen, având în vedere termenul suficient scurs între data sesizării sale cu exceptia de neconstitutionalitate si termenul de judecată stabilit în fata instantei de contencios constitutional.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată în ceea ce priveste dispozitiile din Legea nr. 95/2006, arătând că aceste texte de lege nu împiedică constituirea unor sisteme private de asigurări de sănătate, asa cum sustine autorul exceptiei. În ceea ce priveste restul textelor de lege criticate ca fiind neconstitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei ca inadmisibilă, întrucât, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională nu se poate pronunta decât asupra constitutionalitătii prevederilor dintr-o lege sau ordonantă în vigoare, or aceste texte de lege sunt fie abrogate, fie fac parte din alte acte normative decât legile sau ordonantele.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 5 ianuarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 4.063/221/2008, Judecătoria Deva a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. (3) lit. e) si alin. (6), art. 211 alin. (1) teza întâi, art. 213 alin. (2) si (4), art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (1) si (4) si art. 259 alin. (1) si (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, ale art. 2, 3, 5, 6, 7, 9 si 17 din anexa nr. 1 la Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 617 din 13 august 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calitătii de asigurat, respectiv asigurat fără plata contributiei, precum si pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate, ale art. 1 alin. (2) lit. d), art. 4 alin. (1) teza a doua si art. 51 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate si ale art. 2, 6 si 7 din anexa nr. 1 la Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 221 din 4 noiembrie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind contributia de asigurări sociale de sănătate. Exceptia a fost ridicată de Ovidiu loan Stef cu prilejul solutionării unei contestatii la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile art. 208 alin. (3) lit. e) si alin. (6), art. 211 alin. (1) teza întâi, art. 213 alin. (2) si (4), art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (1) si (4) si art. 259 alin. (1)si (2) din Legea nr. 95/2006 sunt contrare prevederilor art. 53, 56 si 135 din Constitutie. Astfel, consideră că se instituie un monopol al statului în domeniul asigurărilor de sănătate, ceea ce nu se subordonează principiului economiei de piată de tip concurential. De asemenea, arată că asigurările de sănătate obligatorii nu se încadrează în cazurile exceptionale prevăzute de Constitutie care permit restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertăti, respectiv libertatea comertului. În plus, obligarea cetătenilor la plata contributiei pentru asigurările publice de sănătate nu este justificată atât timp cât există si alte pârghii si surse pentru finantarea acestora si mai ales în conditiile în care cetăteanul beneficiază de o asigurare de sănătate privată. În acelasi timp, nu este justificată această plată nici din perspectiva angajatorului, dacă acesta si-a îndeplinit cu fonduri proprii obligatiile privind controlul periodic, cele privind aplicarea măsurilor de igienă, dezinfectie, dezinsectie si deratizare, precum si cele privind vaccinarea si profilaxia specifică impusă de riscurile de la locul de muncă. Având în vedere că dispozitiile legale criticate au fost preluate în normele de aplicare a Legii nr. 95/2006, autorul exceptiei consideră că sunt neconstitu­tionale si prevederile art. 2, 3, 5, 6, 7, 9 si 17 din anexa nr. 1 la Ordinul nr. 617 din 13 august 2007, emis de către presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calitătii de asigurat, respectiv asigurat fără plata contributiei, precum si pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul national unic de asigurări sociale. De asemenea, pentru motive identice, consideră că sunt neconstitutionale si prevederile art. 1 alin. (2) lit. d), art. 4 alin. (1) teza a doua si art. 51 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150 din 31 octombrie 2002, cât si prevederile art. 2, 6 si 7 din anexa nr. 1 la Ordinul nr. 221 din 4 noiembrie 2005, emis de presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, pentru aprobarea Normelor metodologice privind contributia de asigurări sociale de sănătate.

Judecătoria Deva consideră că exceptia de neconstitu­tionalitate nu este întemeiată, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, întrucât autorul acesteia propune, în realitate, o altă interpretare a textelor de lege criticate, în sensul pe care îl doreste, ceea ce, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 excedează competentei Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 208 alin. (3) lit. e) si alin. (6), art. 211 alin. (1) teza întâi, art. 213 alin. (2) si (4), art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (1) si (4) si art. 259 alin. (1) si (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările si completările ulterioare.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 208 alin. (3) lit. e) si alin. (6): „(3) Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii si functionează ca un sistem unitar, iar obiectivele mentionate la alin. (2) se realizează pe baza următoarelor principii:[...]

e) participarea obligatorie la plata contributiei de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate; [...]

(6) Asigurarea voluntară de sănătate nu exclude obligatia de a plăti contributia pentru asigurarea socială de sănătate.";

- Art. 211 alin. (1) teza întâi: „(1) Sunt asigurati, potrivit prezentei legi, toti cetătenii români cu domiciliul în tară, precum si cetătenii străini si apatrizii care au solicitat si obtinut prelungirea dreptului de sedere temporară sau au domiciliul în România si fac dovada plătii contributiei la fond, în conditiile prezentei legi. [...]";

- Art. 213 alin. (2) si (4): „(2) Sunt asigurate persoanele aflate în una dintre următoarele situatii, pe durata acesteia, cu plata contributiei din alte surse, în conditiile prezentei legi:

a) abrogat;

b) se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, acordat în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale;

c) se află în concediu pentru cresterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani si în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani;

d) execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv;

e) persoanele care beneficiază de indemnizatie de somaj;

f) sunt returnate sau expulzate ori sunt victime ale traficului de persoane si se află în timpul procedurilor necesare stabilirii identitătii;

g) persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social, potrivit Legii nr. 416/2001, cu modificările si completările ulterioare;


h) pensionarii, pentru veniturile din pensii până la limita supusă impozitului pe venit;

i) persoanele care se află în executarea măsurilor prevăzute la art. 105, 113, 114 din Codul penal; persoanele care se află în perioada de amânare sau întrerupere a executării pedepsei privative de libertate, dacă nu au venituri;

j) personalul monahal al cultelor recunoscute, dacă nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte surse, pe baza listelor nominale comunicate trimestrial Casei Nationale de Asigurări de Sănătate de către Ministerul Culturii si Cultelor, la propunerea unitătilor centrale de cult.[...]

(4) Categoriile de persoane care nu sunt prevăzute la alin. (1) si (2) au obligatia să se asigure în conditiile art. 211 si să plătească contributia la asigurările sociale de sănătate în conditiile prezentei legi.";

- Art. 257 alin. (1): „(1) Persoana asigurată are obligatia plătii unei contributii bănesti lunare pentru asigurările de sănătate, cu exceptia persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).";

- Art. 258 alin. (1) si (4): „(1) Persoanele juridice sau fizice la care îsi desfăsoară activitatea asiguratii au obligatia să calculeze si să vireze la fond o contributie de 7% asupra fondului de salarii, datorată pentru asigurarea sănătătii personalului din unitatea respectivă.[...]

(4) Pentru perioada în care angajatorii suportă indemnizatia pentru incapacitate temporară de muncă, acestia au obligatia de a plăti contributia de 7% raportată la fondul de salarii, pentru salariatii aflati în această situatie.";

- Art. 259 alin. (1) si (2): „(1) Pentru beneficiarii indemnizatiei de somaj contributia se calculează si se virează odată cu plata drepturilor bănesti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi.

(2) Pentru pensionari contributia datorată de acestia se aplică numai la veniturile din pensiile care depăsesc limita supusă impozitului pe venit, se calculează pentru diferenta între cuantumul pensiei si această limită si se virează odată cu plata drepturilor bănesti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi."

De asemenea, obiect al exceptiei îl constituie si prevederile art. 2, 3, 5, 6, 7, 9 si 17 din anexa nr. 1 la Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 617 din 13 august 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calitătii de asigurat, respectiv asigurat fără plata contributiei, precum si pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 24 septembrie 2007, prevederile art. 1 alin. (2) lit. d), art. 4 alin. (1) teza a doua si art. 51 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002 si abrogată prin Legea nr. 95/2006, precum si prevederile art. 2, 6 si 7 din anexa nr. 1 la Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 221 din 4 noiembrie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind contributia de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.064 din 28 noiembrie 2005 si abrogat prin Ordinul nr. 617 din 13 august 2007 al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de sănătate.

Autorul exceptiei consideră că textele de lege criticate sunt contrare dispozitiilor constitutionale ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertăti, art. 56 privind contributiile financiare si art. 135 referitor la economie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, în ceea ce priveste dispozitiile art. 2, 3, 5, 6, 7, 9 si 17 din anexa nr. 1 la Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 617/2007, ale art. 1 alin. (2)lit. d), art. 4 alin. (1) teza a doua si art. 51 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 si ale art. 2, 6 si 7 din anexa nr. 1 la Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 221/2005, Curtea constată că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl pot constitui doar dispozitiile „dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare". Asa fiind, dispozitiile unui ordin al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate ori prevederile unei ordonante de urgentă care nu mai este în vigoare nu pot fi supuse controlului de neconstitutionalitate, astfel că exceptia de neconstitutionalitate a acestor texte de lege este inadmisibilă.

În continuare, analizând critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 208 alin. (3) lit. e) si alin. (6), art. 211 alin. (1) teza întâi, art. 213 alin. (2) si (4), art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (1) si (4) si art. 259 alin. (1) si (2) din Legea nr. 95/2006, Curtea constată că, în esentă, critica autorului exceptiei se îndreaptă împotriva obligatiei de a contribui la sistemul public de asigurări sociale de sănătate, sustinându-se că astfel se instituie un monopol al statului în domeniul asigurărilor de sănătate, ceea ce aduce atingere liberei concurente si libertătii comertului. De asemenea, autorul exceptiei consideră că, în conditiile contributiei la un sistem de asigurări de sănătate privat, obligatia contributiei la sistemul public nu se mai încadrează în limitele unei juste asezări a sarcinilor fiscale.

Fată de acestea, Curtea retine că astfel de critici privind obligatia contributiei la sistemul de asigurări sociale de sănătate au mai fost formulate cu privire la dispozitiile Legii nr. 95/2006, Curtea retinând prin decizii precum Decizia nr. 934 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007, că obligativitatea asigurării si a contributiei la sistemul asigurărilor sociale de sănătate trebuie analizată în legătură cu un alt principiu ce stă la baza acestui sistem, anume cel al solidaritătii. Astfel, datorită solidaritătii celor care contribuie, acest sistem îsi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistentă medicală pentru populatie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate. Ca urmare, aceste dispozitii de lege reprezintă, de fapt, o expresie a prevederilor constitutionale care reglementează ocrotirea sănătătii si a celor care consacră obligatia statului de a asigura protectia socială a cetătenilor.

În lumina acestor considerente, este evident că obligatia contributiei la sistemul de asigurări sociale de sănătate nu poate dobândi semnificatia unei asezări injuste a sarcinilor fiscale atât timp cât, pe de o parte, instituirea acestei obligatii are o justificare constitutională, iar, pe de altă parte, ea se aplică tuturor persoanelor prevăzute de norma de lege, fără privilegii ori discriminări.

În acelasi timp, Curtea apreciază că nu poate fi retinută nici critica de neconstitutionalitate raportată la art. 135 din Constitutie de vreme ce însăsi Legea nr. 95/2006, în art. 208, consacră posibilitatea instituirii altor forme de asigurări sociale de sănătate complementare sau suplimentare fată de sistemul de asigurări sociale de sănătate. Trebuie înteles totusi că aceste forme de asigurări de sănătate nu duc la excluderea obligatiei de a contribui la sistemul de asigurări sociale de sănătate, tocmai în considerarea celor învederate mai sus, privind obligatia statului de a asigura ocrotirea sănătătii.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, 3, 5, 6, 7, 9 si 17 din anexa nr. 1 la Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 617 din 13 august 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calitătii de asigurat, respectiv asigurat fără plata contributiei, precum si pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate, ale art. 1 alin. (2) lit. d), art. 4 alin. (1) teza a doua si art. 51 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate si ale art. 2, 6 si 7 din anexa nr. 1 la Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 221 din 4 noiembrie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind contributia de asigurări sociale de sănătate, exceptie ridicată de Ovidiu loan Stef în Dosarul nr. 4.063/221/2008 al Judecătoriei Deva.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 208 alin. (3) lit. e) si alin. (6), art. 211 alin. (1) teza întâi, art. 213 alin. (2) si (4), art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (1) si (4) si art. 259 alin. (1) si (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, exceptie ridicată de acelasi autor, în acelasi dosar al Judecătoriei Deva.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 mai 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena lonea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 780

din 12 mai 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 lit. a) si pct. 6, art. 8, art. 31 si art. 47 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 lit. a) si pct. 6, art. 8, 31 si 47 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Textila Sinmatex" - S.A. din Pucioasa în Dosarul nr. 7.669/120/2007 al Tribunalului Dâmbovita - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal - Judecătorul sindic.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 februarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 7.669/120/2007, Tribunalul Dâmbovita - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal - Judecătorul-sindic a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 lit. a) si pct. 6, art. 8, 31 si 47 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Textila Sinmatex" - S.A. din Pucioasa în cadrul procedurii insolventei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textele de lege criticate creează posibilitatea introducerii fără restrictii a unor cereri de deschidere a procedurii insolventei, ceea ce determină instabilitatea economică si


eliminarea de pe piată a unor comercianti. De asemenea, consideră că se încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât prin instituirea unor prezumtii de insolventă se creează o situatie nefavorabilă debitorului care ar trebui să probeze inexistenta stării de insolventă. Totodată, art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 reprezintă un temei de drept suplimentar, nejustificat, pus la îndemâna creditorului pentru valorificarea drepturilor sale, desi acesta mai are la dispozitie si alte instrumente juridice pentru valorificarea pretentiilor sale, asa cum sunt Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 si prevederile Codului civil. În plus, competentele atribuite judecătorului-sindic au ca rezultat crearea unei instante extraordinare, iar existenta unei singure căi de atac si interdictia ca instanta de recurs să suspende executarea hotărârii judecătorului-sindic derogă de la normele dreptului comun si încalcă accesul liber la justitie. În sfârsit, arată că dispozitiile art. 47 din Legea nr. 85/2006 sunt neconstitutionale, deoarece prin restrângerea exercitiului dreptului debitorului de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile, cât si prin indisponibilizarea acestora se încalcă principiul libertătii comertului si inviolabilitatea proprietătii private.

Tribunalul Dâmbovita - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal - Judecătorul-sindic nu a comunicat opinia sa asupra exceptiei de neconstitutionalitate, desi aceasta i-a fost solicitată prin Adresa nr. 3.631 din 5 martie 2009 a Curtii Constitutionale.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constitutionale, sens în care invocă considerentele retinute de Curtea Constitutională în jurisprudenta sa în materie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3 pct. 1 lit. a) si pct. 6, art. 8, 31 si 47 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările ulterioare.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

-Art. 3 pct. 1 lit. a) si pct. 6: „1.insolventă este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor bănesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile:

a) insolventă este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadentă, nu a plătit datoria sa fată de unul sau mai multi creditori; [...]

6. prin creditor îndreptătit să solicite deschiderea procedurii insolventei se întelege creditorul a cărui creantă împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă si exigibilă de mai mult de 30 de zile;";

- Art. 8: „(1) Curtea de apel va fi instanta de recurs pentru hotărârile pronuntate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11.

(2) Termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

(3) Recursul va fi judecat de completuri specializate, în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel. Citarea părtilor în recurs se face potrivit dispozitiilor Codului de procedură civilă. În vederea solutionării recursului, se trimit la curtea de apel, în copie certificată de grefierul-sef al tribunalului, numai actele care interesează solutionarea căii de atac, selectate de judecătorul-sindic. În cazul în care instanta de recurs consideră necesare si alte acte din dosarul de fond, va pune în vedere părtilor interesate să le depună în copie certificată.

(4) Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. 2 si 3 din Codul de procedură civilă, cu modificările si completările ulterioare, hotărârile judecătorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanta de recurs.

(5) Prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul judecării recursului împotriva următoarelor hotărâri ale judecătorului-sindic:

a) sentinta de respingere a contestatiei debitorului, introdusă în temeiul art. 33 alin. (4);

b) sentinta prin care se decide intrarea în procedura simplificată;

c) sentinta prin care se decide intrarea în faliment, pronuntată în conditiile art. 107;

d) sentinta de solutionare a contestatiei la planul de distribuire a fondurilor obtinute din lichidare si din încasarea de creante, introdusă în temeiul art. 122 alin. (3).

(6) Pentru toate cererile de recurs formulate împotriva hotărârilor pronuntate de judecătorul-sindic în cadrul procedurii se constituie un singur dosar.

(7) Prin derogare de la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în situatia în care dispozitiile a căror neconstitutionalitate se invocă au făcut obiectul cel putin al unei decizii pronuntate de Curtea Constitutională.";

- Art. 31: „(1) Orice creditor îndreptătit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolventă poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:

a) cuantumul si temeiul creantei;

b) existenta unei garantii reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;

c) existenta unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;

d) declaratia privind eventuala intentie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel putin la nivel de principiu, modalitatea în care întelege să participe la reorganizare.

(2) Creditorul va anexa documentele justificative ale creantei si ale actelor de constituire de garantii.

(3) Dacă între momentul înregistrării cererii de către un creditor si cel al judecării acestei cereri sunt formulate cereri de către alti creditori împotriva aceluiasi debitor, tribunalul va verifica, din oficiu, la data înregistrării, existenta dosarului pe rol, va dispune conexarea acestora si va stabili îndeplinirea conditiilor prevăzute la alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creantelor, în raport cu valoarea însumată a creantelor tuturor creditorilor care au formulat cereri si cu respectarea valorii-prag prevăzute de prezenta lege.

(4) Dacă există o cerere de deschidere a procedurii insolventei formulată de către debitor si una sau mai multe cereri formulate de creditori, nesolutionate încă, toate cererile de deschidere a procedurii se conexează la cererea formulată de debitor.

(5) Dacă s-a deschis o procedură într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelasi obiect, vor fi conexate la acelasi dosar."

Art. 47: „(1) Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare - constând în dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de acestea -, dacă acesta nu si-a declarat, în conditiile art. 28 alin. (1) lit. h) sau, după caz, art. 33 alin. (6), intentia de reorganizare.

(2) Cu exceptia cazurilor prevăzute expres de lege, prevederile alin. (1) sunt aplicabile si bunurilor pe care debitorul le-ar dobândi ulterior deschiderii procedurii.

(3) Judecătorul-sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului odată cu desemnarea unui administrator judiciar, indicând totodată si conditia de exercitare a conducerii debitorului de către acesta.

(4) Dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se dispune începerea falimentului.

(5) Creditorii, comitetul creditorilor ori administratorul judiciar pot oricând adresa judecătorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, având ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitătii de realizare a unui plan rational de activitate.

(6) Judecătorul-sindic va examina, în termen de 15 zile, cererea prevăzută la alin. (5), într-o sedintă la care vor fi citati administratorul judiciar, comitetul creditorilor si administratorul special.

(7) De la data intrării în faliment, debitorul va putea desfăsura doar activitătile ce sunt necesare derulării operatiunilor lichidării."

Autorul exceptiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor texte din Constitutie: art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor si a îndatoririlor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justitie si dreptul părtilor la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) si (2) referitoare la garantarea dreptului de proprietate si ocrotirea proprietătii private, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 126 privind instantele judecătoresti, art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligatia statului de a asigura libertatea comertului, protejarea concurentei loiale si crearea conditiilor favorabile pentru valorificarea tuturor factorilor de productie si art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietătii private.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constitutionalitate în raport cu aceleasi prevederi constitutionale si critici identice celor formulate în prezenta cauză.

Astfel, prin Decizia nr. 805 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 995 din 13 decembrie 2006, Curtea a respins criticile de neconstitutionalitate privind încălcarea libertătii economice si a dreptului de proprietate, pentru considerentele acolo mentionate.

În acelasi mod a procedat Curtea, prin considerentele Deciziei nr. 1.138 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, si în ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate raportate la prevederile art. 16 si 21 din Constitutie.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, solutiile si considerentele deciziilor amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 15 alin. (1) din Constitutie, Curtea constată că acestea, prin continutul lor, nu au incidentă în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 lit. a) si pct. 6, art. 8, art. 31 si art. 47 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Textila Sinmatex" -S.A. din Pucioasa în Dosarul nr. 7.669/120/2007 al Tribunalului Dâmbovita - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal - Judecătorul sindic.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 mai 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena lonea

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 803

din 19 mai 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al munitiilor

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (1) lit. d)din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al munitiilor, exceptie ridicată de Vasile Puscasu în Dosarul nr. 39/99/2009 al Tribunalului lasi - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 10 februarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 39/99/2009, Tribunalul lasi - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al munitiilor.

Exceptia a fost ridicată de Vasile Puscasu, reclamant în dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile legale atacate contravin prevederilor art. 20 si art. 23 alin. (11) din Constitutia României, art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, art. 14 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice si art. 11 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, deoarece instituie interdictia de a li se acorda autorizatie de procurare a armelor letale persoanelor învinuite sau inculpate de săvârsirea anumitor fapte penale, desi, până la condamnarea lor definitivă, aceste persoane beneficiază de prezumtia de nevinovătie.

Instanta de judecată opinează că exceptia de neconstitu­tionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (1) lit. d)din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al munitiilor este inadmisibilă.

Guvernul a apreciat că dispozitiile legale respective instituie o măsură cu caracter temporar si preventiv ce nu este de natură să încalce prezumtia de nevinovătie de care beneficiază fiecare cetătean până la stabilirea certă a vinovătiei în cadrul unui proces penal.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului si Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al munitiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 30 iunie 2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 152/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 18 iulie 2008, dispozitii ce au următorul continut: „(1) Autorizatia de procurare a armelor letale se acordă persoanelor prevăzute la art. 14 alin. (2)-(5), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele conditii: [...] d) nu sunt învinuite sau inculpate în cauze penale pentru fapte săvârsite cu intentie, prevăzute în Codul penal, Partea specială, titlurile l-lll, titlurile X si XI si la art. 239, 264, 266-272, 279-281, 312 si 317-322, de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobată cu modificări prin Legea nr. 243/2002, cu modificările si completările ulterioare, de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, cu modificările si completările ulterioare, de prezenta lege, precum si pentru orice alte infractiuni săvârsite cu violentă."

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

Prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei nu sunt incidente în cauză, deoarece prin textele de lege care formează obiectul exceptiei de neconstitutionalitate nu se instituie măsuri de natură penală care să pună în discutie principiul prezumtiei de nevinovătie sau normele prin care se asigură libertatea individuală. Refuzul de autorizare a procurării de arme letale în conditiile stabilite de legiuitor, potrivit art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004, nu produce vreun efect asupra desfăsurării procesului penal în care este implicată persoana care a solicitat autorizatia si nici nu îi restrânge acesteia în vreun fel libertatea, ci reprezintă o măsură administrativă cu caracter preventiv, justificată de pericolul potential pe care îl reprezintă detinerea de arme letale de către persoane puse sub învinuire pentru infractiuni din categoria celor enumerate în textul de lege analizat.

În acelasi sens Curtea Constitutională s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 1.220 din 18 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2008.


Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în această decizie îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, alart. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al munitiilor, exceptie ridicată de Vasile Puscasu în Dosarul nr. 39/99/2009 al Tribunalului lasi - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 mai 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 811

din 19 mai 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 2, alin. 51 si alin. 6 din Codul de procedură penală

 

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 2, alin. 51 si alin. 6 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Matei Mihali si Asociatia Composesorală Borsa în Dosarul nr. 1.378/331/2007 al Tribunalului Prahova - Sectia penală.

La apelul nominal răspund autorii exceptiei, Matei Mihali, personal, si Asociatia Composesorală Borsa, prin reprezentantul legal Gheorghe Albu, constatându-se lipsa celorlalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Părtile prezente au cerut admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, depunând si note scrise în acest sens.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 23 februarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.378/331/2007, Tribunalul Prahova - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 52 alin. 2, alin. 51 si alin. 6 din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată de Matei Mihali si Asociatia Composesorală Borsa.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile legale atacate contravin prevederilor art. 4, 16, 21, 22 si 44 din Constitutia României, deoarece judecătorii care au solutionat cauza în primă instantă au comis o gravă eroare judiciară.

Instanta de judecată si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 52 alin. 2, alin. 51 si alin. 6 din Codul de procedură penală sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, sustinerile autorilor exceptiei, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 52 alin. 2, alin. 51 si alin. 6 din Codul de procedură penală, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii ce au următorul continut: „Examinarea declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instantă, iar dacă se găseste necesar, si părtile, precum si persoana care se abtine sau a cărei recuzare se cere.[...]

Este inadmisibilă recuzarea judecătorului chemat să decidă asupra recuzării.

Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea, ca si aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse niciunei căi de atac."

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra dispozitiilor legale atacate, prin raportare la critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 145 din 21 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 14 martie 2008, si prin Decizia nr. 302 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 30 august 2005, Curtea a constatat că aceste dispozitii legale sunt constitutionale, pentru motivele acolo arătate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la schimbarea jurisprudentei Curtii, atât solutia, cât si considerentele deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată. Curtea mai retine că dispozitiile art. 22 si 44 din Constitutie nu sunt incidente în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 2, alin. 51 si alin. 6 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Matei Mihali si Asociatia Composesorală Borsa în Dosarul nr. 1.378/331/2007 al Tribunalului Prahova - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 mai 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 812

din 19 mai 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3 si alin. 4 din Codul penal

 

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3 si alin. 4 din Codul penal, exceptie ridicată de Marcel Liga în Dosarul nr. 5.063/121/2006 al Curtii de Apel Galati - Sectia penală.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 16 februarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 5.063/121/2006, Curtea de Apel Galati - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 215 alin. 3 si alin. 4 din Codul penal.

Exceptia a fost ridicată de Marcel Liga, inculpat în dosarul mentionat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile legale atacate contravin prevederilor art. 11, 20, 45 si 135 din Constitutia României, precum si ale art. 1 din Protocolul aditional nr. 4 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece incriminează încălcarea unor obligatii contractuale care, prin natura lor, nu pot fi supuse decât unei sanctiuni civile.

Instanta de judecată si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 215 alin. 3 si alin. 4 din Codul penal sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 215 alin. 3 si alin. 4 din Codul penal, dispozitii ce au următorul continut: „Inducerea sau mentinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârsită în asa fel încât, fără această eroare, cel înselat nu ar fi încheiat sau executat contractul în conditiile stipulate, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distinctiile acolo arătate.

Emiterea unui cec asupra unei institutii de credit sau unei persoane, stiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum si fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2."

Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra dispozitiilor legale atacate, prin raportare la critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 173 din 4 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 21 decembrie 1999, prin Decizia nr. 215 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 7 iunie 2005, precum si prin Decizia nr. 391 din 12 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 5 august 2005, a constatat că dispozitiile legale atacate sunt constitutionale, pentru motivele acolo arătate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la schimbarea jurisprudentei Curtii, atât solutia, cât si considerentele deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal, exceptie ridicată de Marcel Liga în Dosarul nr. 5.063/121/2006 al Curtii de Apel Galati - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 mai 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 814

din 19 mai 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2481 din Codul penal

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2481 din Codul penal, prin raportare la prevederile art. 146 din Codul penal, exceptie ridicată de Mihai Necolaiciuc în Dosarul nr. 1.500/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

La apelul nominal se prezintă, pentru partea Viorica Olăeru, reprezentantul legal ales, constatându-se lipsa celorlalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul părtii Viorica Olăeru solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 21 ianuarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.500/299/2008, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2481 din Codul penal, prin raportare la prevederile art. 146 din Codul penal.

Exceptia a fost ridicată de Mihai Necolaiciuc, inculpat în dosarul mentionat.

Instanta de judecată si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile legale atacate contravin prevederilor art. 11, 20, 21, 23 si 73 din Constitutia României, precum si ale art. 6 si 7 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece conditionarea încadrării juridice a unei fapte penale de valoarea pagubei produse prin infractiune încalcă dreptul la un proces echitabil si nu satisface exigentele de previzibilitate si accesibilitate ale normei de incriminare.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 2481 din Codul penal sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, concluziile reprezentantului legal al părtii Viorica Olăeru, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate asa cum a fost formulată de autorul acesteia, Curtea constată că, în realitate, aceasta se referă numai la dispozitiile art. 2481 din Codul penal.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2481 din Codul penal, dispozitii ce au următorul continut: „Dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 si 248 au avut consecinte deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi."

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra dispozitiilor legale atacate, prin raportare la critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 255 din 14 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 4 aprilie 2006, Curtea Constitutională a constatat că dispozitiile legale atacate sunt constitutionale, pentru motivele acolo arătate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la schimbarea jurisprudentei Curtii, atât solutia, cât si considerentele deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2481 din Codul penal, exceptie ridicată de Mihai Necolaiciuc în Dosarul nr. 1.500/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 mai 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 819

din 26 mai 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Leqea nr. 122/2006 privind azilul în România

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, exceptie ridicată de

Gao Jun în Dosarul nr. 2.428/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 73D/2009 având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de Guo Xiaodong si Guo Kailun, prin reprezentantul legal Guo Xiaodong, în Dosarul nr. 4.058/4/2008 al aceleiasi instante.

Si în acest dosar, în urma apelului nominal, se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că în ambele dosare partea Oficiul Român pentru Imigrări a transmis Curtii note scrise prin care solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată.


Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 73D/2009 la Dosarul nr. 72D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 5 decembrie 2008 si 12 decembrie 2008, pronuntate în dosarele nr. 2.428/4/2008 si nr. 4.058/4/2008, Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Exceptiile au fost ridicate de Gao Jun si, respectiv, Guo Xiaodong si Guo Kailun, prin reprezentantul legal Guo Xiaodong, în cauze având ca obiect solutionarea plângerilor formulate de acestia împotriva hotărârilor Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat sau a protectiei subsidiare.

În motivările exceptiilor de neconstitutionalitate, având un continut similar, se sustine, în esentă, că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie si claritate în ceea ce priveste riscul de a fi supus la tratamente sau pedepse inumane ori degradante, ca motiv de acordare a protectiei subsidiare, si „permit interpretări eronate cu privire la natura si continutul pedepselor si tratamentelor inumane ori degradante".

Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt în deplină concordantă cu prevederile constitutionale si conventionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au următorul continut:

- Art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 -„Protectia subsidiară:

(1) Protectia subsidiară se poate acorda cetăteanului străin sau apatridului care nu îndeplineste conditiile pentru recunoasterea statutului de refugiat si cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în tara de origine, respectiv în tara în care îsi avea resedinta obisnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), si care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreste protectia acelei tări.

(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se întelege: [... ]

2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante."

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că a mai exercitat controlul de constitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006, prin prisma acelorasi critici ca si cele formulate în prezentul dosar si prin raportare la aceleasi texte constitutionale si conventionale. Dintre deciziile pronuntate de Curte, pot fi amintite Decizia nr. 863 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 6 august 2008, sau Decizia nr. 648 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006. Întrucât în cauza de fată nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la schimbarea acestei jurisprudente, solutia si argumentele pe care aceasta s-a bazat îsi păstrează valabilitatea.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, exceptie ridicată de Gao Jun în Dosarul nr. 2.428/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti si de Guo Xiaodong si Guo Kailun, prin reprezentantul legal Guo Xiaodong, în Dosarul nr. 4.058/4/2008 al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 mai 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 827

din 26 mai 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) si (3) si art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) si (3) si art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de Asociatia „21 Decembrie 1989" din Bucuresti, prin presedintele Teodor Măries, precum si de Teodor Măries, personal, în Dosarul nr. 1.149/1/2008 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală.

La apelul nominal răspunde autoarea exceptiei, prin presedinte Teodor Măries, precum si partea Teodor Măries, personal. Lipsesc celelalte părti. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Având cuvântul, partea Teodor Măries, în nume propriu si ca reprezentant al Asociatiei „21 Decembrie 1989" din Bucuresti, solicită admiterea exceptiei astfel cum a fost formulată, precum si judecarea de către Înalta Curte de Casatie si Justitie a recursului împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea politiei politice comuniste.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 noiembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 1.149/1/2008, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2) si (3) si art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie invocată de recurenta Asociatia „21 Decembrie 1989" din Bucuresti, prin presedintele Teodor Măries, precum si de Teodor Măries, personal, într-o cauză având ca obiect recursul împotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea politiei politice comuniste.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prevederile art. 3 alin. (2) si (3) si ale art. 14 teza ultimă din Legea nr. 47/1992 contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 21 alin. (1) si (3) privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin aceea că sustrag controlului instantelor de judecată anumite acte ale unui organism politico-jurisdictional, asa cum este Curtea Constitutională, prin aceasta fiind încălcate si dispozitiile art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitor la dreptul la un recurs efectiv. Se mai sustine si neconstitutionalitatea prevederilor art. 31 din Legea nr. 47/1992, deoarece înlătură posibilitatea exercitării căii de atac a recursului împotriva unei decizii prin care se constată neconstitutionalitatea unei legi sau a unei ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală consideră că exceptia este neîntemeiată, arătând că legiuitorul are dreptul de a sustrage controlului judecătoresc hotărâri care sunt pronuntate de organe din afara sistemului instantelor judecătoresti.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile criticate sunt constitutionale, arătând că instanta de contencios constitutional este autoritatea publică ce sprijină buna functionare a puterilor publice în cadrul raporturilor de separatie, echilibru, colaborare si control reciproc, fiind independentă fată de orice altă autoritate si supunându-se numai Constitutiei si legii sale organice. Se mai arată că legiuitorul este competent să stabilească competenta si sfera atributiilor Curtii Constitutionale, iar caracterul obligatoriu al deciziilor pronuntate de această autoritate politico-jurisdictională nu este de natură să aducă atingere vreunui text constitutional.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Referitor la obiectul exceptiei, Curtea constată că autorii acesteia fac referire si la neconstitutionalitatea prevederilor art. 14 teza ultimă din Legea nr. 47/1992, însă, fată de prevederile art. 29 alin. (4) din legea sa de organizare si functionare, Curtea urmează să se pronunte în limitele sesizării sale prin încheierea instantei de judecată, respectiv asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) si (3) si art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.

Prevederile legale criticate au următorul cuprins:

- Art. 3 alin. (2) si (3): „(2) În exercitarea atributiilor care îi revin Curtea Constitutională este singura în drept să hotărască asupra competentei sale.

(3) Competenta Curtii Constitutionale, stabilită potrivit alin. (2), nu poate fi contestată de nicio autoritate publică.";

- Art. 31: „(1) Decizia prin care se constată neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare este definitivă si obligatorie.

(2) În caz de admitere a exceptiei, Curtea se va pronunta si asupra constitutionalitătii altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar si evident, nu pot fi disociate prevederile mentionate în sesizare.

(3) Dispozitiile din legile si ordonantele în vigoare constatate ca fiind neconstitutionale îsi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept.

(4) Deciziile pronuntate în conditiile alin. (1) se comunică celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului."

Exceptia de neconstitutionalitate se raportează la prevederile constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind caracterul de stat de drept, democratic si social al României si în art. 21 alin. (1) si (3) privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Examinând exceptia, Curtea retine următoarele:

Criticile de neconstitutionalitate se referă, în esentă, la caracterul general obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale, care nu sunt supuse niciunei căi de atac, prin aceasta fiind încălcat, potrivit sustinerilor autorilor exceptiei, dreptul constitutional de acces liber la justitie.

Curtea constată că aceste sustineri nu sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Curtea Constitutională este o autoritate publică politico-jurisdictională care se situează în afara sferei puterii legislative, executive sau judecătoresti, rolul său fiind acela de a asigura suprematia Constitutiei, ca Lege fundamentală a statului de drept. Este adevărat că în exercitarea acestei atributii Curtea dispune de modalităti de control jurisdictional al suprematiei Constitutiei, asemănătoare jurisdictiei unei instante judecătoresti, procedurile prin care se realizează atributiile Curtii au trăsăturile procedurilor judecătoresti, iar în exercitarea atributiilor, judecătorii sunt independenti si inamovibili. Acest lucru nu are nicidecum însă semnificatia exercitării functiei puterii judecătoresti sau a existentei posibilitătii de control judiciar, exercitat de către instantele de judecată, asupra deciziilor pronuntate de către Curtea Constitutională.

Legiuitorul este îndreptătit să reglementeze competenta si atributiile Curtii Constitutionale în mod diferit de acelea ale instantelor de judecată, fiind vorba de institutii cu natură juridică si functii diferite, în deplin acord cu dispozitiile constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separatiei si echilibrului puterilor legislativă, executivă si judecătorească.

Prin urmare, Curtea constată că nu este întemeiată sustinerea autorului exceptiei cu privire la încălcarea dreptului de acces liber la justitie, dat fiind faptul că acest drept a fost pe deplin exercitat, prin formularea actiunii în fata instantei judecătoresti, care a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate.

Semnificatia principiului constitutional al accesului liber la justitie nu se referă la apărarea unui drept, a unei libertăti sau a unui interes legitim în fata Curtii Constitutionale, în mod direct, ci numai în fata instantelor judecătoresti, care, potrivit dispozitiilor art. 126 alin. (1) din Constitutie, realizează justitia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) si (3) si art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de Asociatia „21 Decembrie 1989" din Bucuresti, prin presedintele Teodor Măries, precum si de Teodor Măries, personal, în Dosarul nr. 1.149/1/2008 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia civilă si de proprietate intelectuală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 mai 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

 


HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind suplimentarea bugetului Ministerului Sănătătii din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2009, pentru finantarea unor măsuri de implementare a Planului national de interventie în pandemia de gripă

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adootă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă suplimentarea bugetului Ministerului Sănătătii pe anul 2009, la capitolul 66.01 „Sănătate", titlul 20 „Bunuri si servicii", Programul national privind bolile transmisibile, cu suma de 50.000 mii lei din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2009.

Art. 2. - Suma prevăzută la art. 1 se utilizează pentru finantarea cheltuielilor ocazionate de producerea de către Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie „Cantacuzino", producător national unic, a vaccinului pandemic, achizitionarea de substante dezinfectante si de echipamente de protectie pentru personalul medical si populatia generală.

Art. 3. - Ministerul Finantelor Publice este autorizat să introducă, la propunerea ordonatorului de credite, modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat si în volumul si structura bugetului Ministerului Sănătătii pe anul 2009.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul sănătătii,

Ion Bazac

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Pogea

 

Bucuresti, 24 iunie 2009.

Nr. 756.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII

 

ORDIN

pentru aprobarea Instructiunilor privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor Ministerului Sănătătii

 

Văzând Referatul de aprobare nr. IB 6.331 din 25 iunie 2009 al Directiei generale buget si credite externe, în temeiul art. 1 si 14 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritătilor sau institutiilor publice, cu modificările ulterioare, si ale prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.718/2008 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul sănătătii emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Instructiunile privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor Ministerului Sănătătii, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Structurile de specialitate ale Ministerului Sănătătii implicate vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătătii,

Ion Bazac

 

Bucuresti, 25 iunie 2009.

Nr. 809.

 


ANEXA

 

INSTRUCTIUNI

privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor

 

Ministerului Sănătătii

1. Dispozitii generale

1.1. În întelesul prezentelor instructiuni, este considerat gestionar persoana angajată în Ministerul Sănătătii care are atributii principale de serviciu primirea, păstrarea si eliberarea de bunuri aflate în administrarea, folosinta sau detinerea temporară a Ministerului Sănătătii, indiferent de modul de dobândire si locul unde se află bunurile.

1.2. La stabilirea calitătii de gestionar, atributiile principale de serviciu, constând în primirea, păstrarea si eliberarea de bunuri, trebuie luate cumulativ.

1.3. Sunt considerate bunuri, în întelesul prezentelor instructiuni, bunurile materiale, mijloacele bănesti sau orice alte valori.

1.4. Nu este considerată gestionar persoana care are ca atributii principale de serviciu lucrări de registratură si care primeste, păstrează si expediază, pe plicuri, timbre postale.

2. Garantii

2.1. Gestionarul are obligatia de a constitui o garantie în numerar.

2.2. Nu este obligată să constituie garantie în numerar persoana care înlocuieste temporar un gestionar sau persoana căreia i se încredintează o gestiune pe o perioadă de până la 60 de zile, până la numirea unui gestionar.

2.3. Cuantumul garantiei în numerar si functiile prin a căror ocupare persoana angajată dobândeste calitatea de gestionar sunt prevăzute în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezentele instructiuni.

2.4. Constituirea garantiei se face în baza unui contract încheiat în scris.

Modelul de contract pentru constituirea garantiei în numerar este prevăzut în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentele instructiuni.

2.5. Contractul de garantie se încheie în 3 exemplare, din care un exemplar se retine la Directia generală pentru politici de sănătate si resurse umane, un alt exemplar se transmite Directiei generale buget si credite externe pentru a fi luat în evidentă, iar al treilea exemplar se înmânează gestionarului.

2.6. Contractul de garantie se completează în cadrul Directiei generale pentru politici de sănătate si resurse umane, se semnează de ordonatorul principal de credite si se avizează de Directia legislativă si asistentă juridică.

2.7. Garantia în numerar se retine în rate lunare de 1/10 din salariul de bază lunar. Dacă din cauza altor retineri ratele în contul garantiei în numerar nu pot fi retinute, gestionarul este obligat să le depună personal.

2.8. Garantia în numerar se depune de către Ministerul Sănătătii la CEC BANK - S.A. sau la o bancă comercială, într-un cont special deschis pe seama acestuia, si este înscrisă într-un carnet de consemnare pe numele gestionarului.

Carnetul de consemnare se păstrează la casieria Ministerului Sănătătii.

2.9. Pentru garantia depusă se acordă dobândă.

2.10. Garantiile vor fi calculate periodic în functie de schimbările intervenite la salariul de bază, modificându-se corespunzător contractul de garantie.

2.11. Completarea garantiei, în urma recalculării, se face în termen de 60 de zile de la comunicarea acesteia.

2.12. Garantia constituită si dobânda aferentă pot fi ridicate de către gestionar la încetarea raportului de muncă sau ca urmare a trecerii într-o altă functie pentru care nu se cere garantie, în situatia în care acesta nu a cauzat o pagubă ori în cazul în care pagubă a fost acoperită integral.

2.13. În situatia în care gestionarul a cauzat o pagubă în gestiune si aceasta nu se acoperă integral în termen de 30 de zile de la obtinerea titlului executoriu definitiv, Ministerul Sănătătii va retine garantia în numerar constituită în favoarea sa.

3. Evidenta si modul de înregistrare în contabilitatea Ministerului Sănătătii a principalelor operatiuni privind garantia constituită în numerar

3.1. Un exemplar al contractului de garantie se transmite Directiei generale buget si credite externe - compartimentul contabilitate, în vederea luării în evidentă si înregistrării acestor operatiuni în contabilitatea proprie a Ministerului Sănătătii.

3.2. Monografia pentru înregistrarea în contabilitate a principalelor operatiuni privind garantia gestionarilor este prevăzută în anexa nr. 3, care face parte integrantă din prezentele instructiuni.

4. Dispozitii finale

4.1. Încălcarea dispozitiilor legale privind gestionarea bunurilor atrage răspunderea materială, disciplinară, penală sau civilă, după caz.

4.2. Gestionarul răspunde integral pentru pagubele pe care le provoacă în gestiunea sa.

 

ANEXA Nr.

 la instructiuni

 

Cuantumul garantiei în numerar si functiile prin a căror ocupare persoana angajată dobândeste calitate de gestionar

 

Nr. crt.

Denumirea functiei

Cuantumul garantiei

Termenul de restituire a garantiei la încetarea raporturilor de muncă sau trecerea într-o functie pentru care nu se cere garantie

1.

Casier

3 salarii de bază

Maximum 10 zile lucrătoare de la data predării gestiunii

2.

Gestionar bunuri

3 salarii de bază

Maximum 10 zile lucrătoare de la data predării gestiunii


 

ANEXA Nr. 2

la instructiuni

 

Contract de garantie în numerar

 

Încheiat între Ministerul Sănătătii, reprezentat prin dl. ......................., având calitatea de ordonator principal de credite, si dl/dna . ............................, având calitatea de gestionar în Ministerul Sănătătii, cu locul de muncă la ............................., domiciliat/domiciliată în .........................................., posesor/posesoare al/a actului de identitate seria ......nr......., eliberat de............ la data de..............., născut/născută în ................... la data de ....................., prenumele tatălui ......................., al mamei ........................, s-a încheiat prezentul contract de garantie în numerar privind încadrarea gestionarilor, constituirea de garantii si răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor Ministerului Sănătătii.

Subsemnatul,..........................., având în vedere că îndeplinesc functia de gestionar în cadrul Ministerului Sănătătii, declar că, pentru garantarea acoperirii eventualelor pagube constatate în gestiunea ce mi-a fost încredintată, constitui o garantie în numerar de........lei, reprezentând contravaloarea a 3 salarii de bază.

Consimt actualizarea garantiei ori de câte ori va interveni o modificare asupra salariului de bază.

Constituirea garantiei se face prin retineri lunare de 1/10 din salariul de bază.

Dacă din cauza altor retineri ratele în contul garantiei nu pot fi retinute, mă oblig a le depune în numerar la casieria unitătii în ziua lucrătoare următoare celei în care se face plata drepturilor salariale.

CEC BANK - S.A./Sucursala Băncii Comerciale........................va consemna în numele gestionarului sumele depuse drept garantie în numerar.

Am luat cunostintă că această garantie va putea fi folosită de Ministerul Sănătătii pentru acoperirea oricăror pagube cauzate de mine în gestiune, atunci când acestea nu se acoperă integral în termen de o lună de la obtinerea titlului executoriu definitiv.

Pentru această eventualitate, împuternicesc Ministerul Sănătătii să ridice de la CEC BANK - S.A./Sucursala Băncii Comerciale........................în întregime sau în parte sumele consemnate în numele meu.

În situatia în care sumele depuse drept garantie au fost ridicate în întregime sau în parte de Ministerul Sănătătii pentru a se despăgubi, mă oblig să reîntregesc garantia în numerar în rate de 1/3 din salariu de bază.

Prezentul contract s-a încheiat în 3 exemplare.

Un exemplar i s-a înmânat dnei/dlui........................................

 

Ordonator principal de credite,

.....................................................

 

Avizat

Directia legislativă si asistentă juridică

Gestionar,

Dna/Dl.......................

 

ANEXA Nr. 3

la instructiuni

 

Monografie

pentru înregistrarea în contabilitate a principalelor operatiuni privind garantia gestionarilor

 

1.

Retinere garantie gestionari

 

 

421

4281

 

„Personal salarii datorate"

„Alte datorii în legătură cu personalul"

2.

Virarea garantiei retinute

 

 

581

7701

 

„Viramente interne"

„Finantarea de la bugetul de stat"

3.

încasarea în contul deschis la institutia de credit

 

 

550,03

581

 

„Disponibil din fonduri cu destinatie specială"

„Viramente interne"

4.

înregistrarea dobânzii

 

 

550,03

4281

 

„Disponibil din fonduri cu destinatie specială"

„Alte datorii în legătură cu personalul"

5.

înregistrare plată comision administrare cont către institutia de

credit

 

4281

550,03

 

„Alte datorii în legătură cu personalul"

„Disponibil din fonduri cu destinatie specială1

6.

Restituire garantie gestionar

 

 

4281

550,03

 

„Alte datorii în legătură cu personalul"

„Disponibil din fonduri cu destinatie specială1

6.1.

Restituire garantie gestionar prin casa în lei

 

Virare sume din contul deschis la institutia de credit către casa în lei

 

 

581

550,03

 

„Viramente interne" încasare sume în casa în lei

„Disponibil din fonduri cu destinatie specială1

 

5311

581

 

„Casa în lei" Plata sumei către gestionar

„Viramente interne"

 

4281

5311

 

„Alte datorii în legătură cu personalul"

„Casa în lei"


ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI

 

REGULAMENT

pentru modificarea Regulamentului nr. 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice

 

Având în vedere prevederile art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 99/2006, privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările si completările ulterioare,

în baza prevederilor art. 101 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 44 din Legea nr. 93/2009 privind institutiile financiare nebancare,

în temeiul prevederilor art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a României,

Banca Natională a României emite prezentul regulament.

Art. I. - La articolul 4 alineatul (1), litera f) din Regulamentul Băncii Nationale a României nr. 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 14 martie 2007, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si va avea următorul cuprins:

,,f) nivelurile maxime admise pentru gradul total de îndatorare, inclusiv fundamentarea acestora, diferentiate pe categoriile de clientelă, pe destinatia creditului (de exemplu, credit de consum, credit ipotecar), pe tipul creditului (defalcat în functie de moneda de exprimare sau, după caz, de indexare, de tipul dobânzii, respectiv fixă ori variabilă, de termenul de acordare a creditului si de comportamentul clientului în legătură cu onorarea serviciului datoriei determinat de calitatea garantiei), iar în cazul creditelor care nu beneficiază de garantia statului sau care nu sunt garantate cu ipoteci asupra proprietătilor imobiliare locative ori a terenurilor intravilane, nivelurile maxime admise pentru gradul total de îndatorare sunt stabilite inclusiv prin luarea în considerare a riscului valutar, riscului de rată a dobânzii, precum si a posibilitătii de majorare a costului creditului provenind din comisioane si alte cheltuieli privind administrarea creditului prevăzute în contract."

Art. II. - Prin derogare de la dispozitiile art. 3 alin. (2) din Regulamentul Băncii Nationale a României nr. 3/2007, cu modificările si completările ulterioare, reglementările proprii ale împrumutătorilor, modificate pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului regulament si pentru îndeplinirea cerintelor de participare la programul guvernamental „Prima casă", aprobat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului „Prima casă", intră în vigoare de la data aprobării lor ia nivelul organelor decizionale competente, urmând a fi remise Băncii Nationale a României - Directia supraveghere, în vederea validării, în termen de 5 zile lucrătoare de la aprobare.

 

Presedintele Consiliului de administratie al Băncii Nationale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucuresti, 30 iunie 2009.

Nr. 11.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.