MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 461/2009

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

PARTEA I

Anul 177 (XXI) - Nr. 461            LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE            Vineri, 3 iulie 2009

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

253. - Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante

 

1.118. - Decret pentru promulgarea Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 616 din 28 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Decizia nr. 653 din 30 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic, anexa nr. 2 din Legea nr. 220/2007 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 11/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învătământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic

 

Decizia nr. 655 din 30 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (1) si (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

 

Decizia nr. 662 din 30 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii

 

Decizia nr. 681 din 5 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. (3) si art. 261 alin. (5) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii

 

Decizia nr. 736 din 12 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal, ale art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, precum si ale art. 1 alin. (3) si art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat

 

Decizia nr. 739 din 12 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 1, 7 si 11 din Codul de procedura penală si ale art. 6 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului si conditiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului

 

Decizia nr. 838 din 27 mai 2009 referitoare la sesizarea formulată de Presedintele României, domnul Traian Băsescu, privind existenta unui conflict juridic de natură constitutională între autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casatie si Justitie, pe de o parte, si Parlamentul României si Guvernul României, pe de altă parte

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

            29. - Decizie a presedintelui Agentiei Române pentru Conservarea Energiei privind aprobarea Procedurii de monitorizare a activitătilor de elaborare a auditurilor energetice

 

122. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul administratiei si internelor, privind aprobarea continutului-model al Angajamentului pentru participantii declarati admisi la programele de formare specializată prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a) si b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 92/2008 privind statutul functionarului public denumit manager public

 

 Rectificări la:

 - Decretul nr. 37/2000;

 - Hotărârea Guvernului nr. 581/2009;

 - Ordinul ministrului justitiei nr. 3.038/C/2008;

 - Ordinul ministrului justitiei si libertătilor cetătenesti nr. 648/C/2009;

 - Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 575/2009


 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. - În temeiul art. 115 alin. (1) din Constitutia României, republicată, Guvernul este abilitat ca, de la data intrării în vigoare a prezentei legi, dar nu înainte de încheierea primei sesiuni ordinare a anului 2009, si până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2009, să emită ordonante în domenii care nu fac obiectul legilor organice, după cum urmează:

I. Finante publice si economie:

1. rectificarea bugetului de stat pe anul 2009, aprobat prin Legea nr. 18/2009, cu modificările si completările ulterioare;

2. rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2009, aprobat prin Legea nr. 19/2009;

3. reglementarea unor aspecte financiar-contabile aplicabile în implementarea programului Facilitatea de tranzitie prevăzut în Decizia CE nr. 5.793/2007;

4. măsuri financiar-fiscale necesare ca urmare a descentralizării sistemului de sănătate;

5. măsuri financiar-fiscale în vederea participării României la EXPO 2010 Shanghai, China;

6. alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare pentru contractarea si implementarea proiectelor necontractate din fondurile Programului PHARE;

7. gestionarea financiară a fondurilor externe nerambursabile aferente Mecanismului Financiar al Spatiului Economic European;

8. gestionarea si utilizarea fondurilor externe nerambursabile si a cofinantării publice nationale pentru obiectivul „Cooperare teritorială europeană";

9. reglementarea unor măsuri în domeniul protectiei intereselor financiare ale Comunitătii Europene si abrogarea Ordonantei Guvernului nr. 79/2003 privind controlul si recuperarea fondurilor comunitare, precum si a fondurilor de cofinantare aferente utilizate necorespunzător, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările si completările ulterioare;

10. instituirea sistemului temporar de sprijinire a derulării afacerilor, în vederea depăsirii actualei crize economice;

11. instituirea unui sistem de sprijin temporar pentru operatorii economici, în vederea finalizării obligatiilor asumate în procesul de privatizare;

12. măsuri pentru recapitalizarea Băncii de Export-lmport a României EXIMBANK -S.A.;

13. acreditarea organismelor de evaluare a conformitătii;

14. scutirea la plată a obligatiilor fiscale ale Companiei Nationale a Huilei - S.A. Petrosani;

15. măsuri financiar-fiscale pentru transpunerea unor directive comunitare si corelarea unor prevederi legislative în domeniu;

16. aprobarea unor acorduri de garantie între România si Banca Europeană de Investitii, în vederea finantării activitătilor de cercetare-dezvoltare si inovare ale unor companii din sectorul auto.

II. Transporturi:

1. înfiintarea, organizarea si functionarea Centrului de investigatii si analiză pentru siguranta aviatiei civile;

2. modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

3. modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 102/2006, cu modificările si completările ulterioare;

4. modificarea si completarea Legii nr. 265/2008 privind auditul de sigurantă rutieră;

5. modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihnă ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de înregistrare a activitătii acestora, aprobată cu modificări prin Legea nr. 371/2007;

6. reglementarea activitătii scolilor de soferi auto si a instructorilor;

7. măsuri pentru reglementarea unor împrumuturi si aspecte cu implicatii financiare asupra activitătilor desfăsurate de unitătile aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Ministerului Transporturilor si Infrastructurii;

8. înfiintarea, organizarea si functionarea Autoritătii Aeronautice Civile Române.

III. Agricultură:

1. măsuri pentru accelerarea absorbtiei sumelor alocate prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală si prin Fondul European pentru Pescuit;

2. abrogarea Ordonantei Guvernului nr. 42/1995 privind productia de produse alimentare destinate comercializării, republicată.

IV. Protectie socială:

- reglementarea serviciilor de tip familial.

V. Sănătate:

1. reglementări privind organizarea, functionarea, finantarea rezidentiatului si introducerea stagiaturii;

2. modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului contractual din unitătile sanitare publice din sectorul sanitar, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 125/2005, cu modificările si completările ulterioare;

3. înfiintarea Registrului national al donatorilor voluntari de celule stern hematopoietice periferice si centrale.


VI. Administratie publică si interne:

1. modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 7/2006 privind instituirea Programului de dezvoltare a infrastructurii si a unor baze sportive din spatiul rural, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 71/2007;

2. modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 83/2001 privind înfiintarea, organizarea si functionarea serviciilor publice comunitare pentru eliberarea si evidenta pasapoartelor simple si serviciilor publice comunitare regim permise de conducere si înmatriculare a vehiculelor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 362/2002, cu modificările si completările ulterioare;

3. modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2006 privind instituirea preturilor locale de referintă pentru energia termică furnizată populatiei prin sisteme centralizate, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 483/2006;

4. modificarea si completarea Legii nr. 274/2004 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Oficiului Român pentru Adoptii, cu modificările ulterioare;

5. măsuri privind transmiterea unor institutii publice din subordinea Ministerului Tineretului si Sportului în subordinea administratiilor publice locale, ca urmare a procesului de descentralizare;

6. modificarea si completarea Legii recunostintei fată de eroii-martiri si luptătorii care au contribuit la victoria Revolutiei române din decembrie 1989, precum si fată de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările si completările ulterioare;

7. înfiintarea uniunii profesionale a persoanelor autorizate să execute lucrări de specialitate în domeniul cadastrului, geodeziei si cartografiei si organizarea si exercitarea profesiei de geodez.

VII. Învătământ:

1. descentralizarea, finantarea si functionarea învătământului preuniversitar;

2. probleme de continut pentru învătământ preuniversitar;

3. cercetarea stiintifică si învătământul superior;

4. burse si credite pentru elevi si studenti.

VIII. Prorogarea sau modificarea unor termene prevăzute în acte normative cu putere de lege

Art. 2. - În conformitate cu dispozitiile art. 115 alin. (3) din Constitutia României, republicată, ordonantele emise de Guvern în temeiul art. 1 vor fi înaintate spre aprobare Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la reluarea lucrărilor acestuia în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2009. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonantei.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA AN ASTASE

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

ALEXANDRU PERES

 

Bucuresti, 30 iunie 2009.

Nr. 253.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 30 iunie 2009.

Nr. 1.118.

 


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 616

din 28 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga – procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor „art. I pct. 9 teza întâi din Legea nr. 262/2007", exceptie ridicată de Vasile Nistorîn Dosarul nr. 5.876/2/2007 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii Constitutionale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia nr.1.192/2008 a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 9 decembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 5.876/2/2007, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor „art. I pct. 9 teza întâi din Legea nr. 262/2007". Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Vasile Nistor într-o cauză având ca obiect solutionarea unui recurs formulat împotriva unei sentinte prin care a fost respinsă actiunea formulată de sotia sa ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă si a fost disjunsă cererea autorului exceptiei privind anularea unui ordin de trecere în rezervă si repunerea sa în postul detinut anterior.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că textul de lege criticat nu prevede criteriile de apreciere în functie de care reprezentantul Ministerului Public participă sau nu la solutionarea cererilor în contencios administrativ, ceea ce afectează principiul egalitătii în drepturi a cetătenilor, sub aspectul apărării drepturilor si libertătilor acestora de către Ministerul Public, în exercitarea rolului conferit acestuia de art. 131 din Constitutie. Autorul exceptiei reiterează considerentele si solutia pronuntate de Curtea Constitutională prin Decizia nr. 65 din 25 ianuarie 2007, prin care dispozitiile art. 1 alin. (9) din Legea nr. 554/2004 au fost declarate ca fiind neconstitutionale, deoarece, în redactarea de la acea vreme, prevedeau că cererile în contencios administrativ se solutionează fără participarea procurorului. Apreciază că participarea Ministerului Public la solutionarea cererilor în contencios administrativ este în continuare limitată doar la cazurile în care actiunea este introdusă de Ministerul Public, în celelalte cazuri procurorul fiind absent.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal apreciază că dispozitiile „art. 1 pct. 9 teza întâi din Legea nr. 262/2007" sunt constitutionale.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 1 alin. (9) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007, sunt constitutionale, sens în care s-a pronuntat si Curtea Constitutională prin Decizia nr. 1.192/2008.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare si motivării autorului exceptiei, prevederile „art. I pct. 9 teza întâi din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea si completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. În realitate, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl formează dispozitiile art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 2 din Legea nr. 262/2007. Textul de lege criticat are următorul continut:

- Art. 1 alin. (9): „La solutionarea cererilor în contencios administrativ, reprezentantul Ministerului Public poate participa, în orice fază a procesului, ori de câte ori apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor si libertătilor cetătenilor."

Prevederile constitutionale invocate în motivarea exceptiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări, ale art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare si ale art. 131 alin. (1) care consacră rolul Ministerului Public de reprezentant al intereselor generale ale societătii si de apărător al ordinii de drept, precum si al drepturilor si libertătilor cetătenilor.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că prin Decizia nr. 1.192 din 11 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 8 decembrie 2008, a solutionat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de acelasi autor ca si în prezentul dosar si cu o motivare asemănătoare. Cu acel prilej Curtea a respins exceptia, argumentele ce au fundamentat această solutie fiind valabile si în această cauză, în lipsa relevării unor elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei în materie a Curtii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Vasile Nistor în Dosarul nr. 5.876/2/2007 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 aprilie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 653

din 30 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic, anexa nr. 2 din Legea nr. 220/2007 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 11/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învătământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic, anexa nr. 2 din Legea nr. 220/2007 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 11/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învătământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, exceptie ridicată de Scoala cu clasele I-VIII nr. 14 din Tulcea în Dosarul nr. 2.042/88/2008 al Tribunalului Tulcea - Sectia civilă, comercială si contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune să se facă apelul si în Dosarul nr. 2.291 D/2008, care are ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de Inspectoratul Scolar Judetean Tulcea în Dosarul nr. 2.092/88/2008 al aceleiasi instante.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect al exceptiilor de neconstitutionalitate, pune în discutie, din oficiu, conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite conditiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.291 D/2008 la Dosarul nr. 2.290D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. Se arată că prevederile legale criticate nu contravin dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele: Prin încheierile din 15 octombrie 2008, pronuntate în dosarele nr. 2.042/88/2008 si nr. 2.092/88/2008, Tribunalul Tulcea - Sectia civilă, comercială si contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic, anexa nr. 2 din Legea nr. 220/2007, exceptie ridicată de Scoala cu clasele I-VIII nr. 14 din Tulcea si de Inspectoratul Scolar Judetean Tulcea în cauze ce au ca obiect judecarea cererilor privind drepturi bănesti.


În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale în raport cu dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie. Se arată că reglementările legale au modificat coeficientii de multiplicare pentru calcularea salariilor ce se acordă cadrelor didactice din învătământul preuniversitar stabiliti prin Ordonanta Guvernului nr. 11/2007. Legea nr. 220/2007 a intrat în vigoare la data de 21 iulie 2007 si a modificat coeficientii de multiplicare prevăzuti în anexa nr. 2 nu numai pentru viitor, ci si retroactiv, începând cu ianuarie 2007.

Tribunalul Tulcea - Sectia civilă, comercială si contencios administrativ apreciază că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece cuprind dispozitii retroactive.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicată.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile articolului unic, anexa nr. 2 din Legea nr. 220/2007 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 11/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învătământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 17 iulie 2007.

Textul de lege criticat stabileste coeficientii de multiplicare pentru calcularea salariilor personalului didactic din învătământul preuniversitar si valoarea coeficientului de multiplicare stabilit pe următoarele perioade ale anului 2007: ianuarie - martie, aprilie - septembrie si octombrie - decembrie. Legea nr. 220/2007 a mentinut valoarea coeficientului de multiplicare stabilit de Ordonanta Guvernului nr. 11/2007, modificând, în sensul cresterii, coeficientii de multiplicare pentru calcularea salariilor.

Autorul exceptiei sustine că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale în raport cu următoarele dispozitii constitutionale: art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că, în jurisprudenta sa, s-a mai pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate a articolului unic, pct. 2, anexa nr. 2 din Legea nr. 220/2007, prin Decizia nr. 1.289 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 29 decembrie 2008. Curtea a statuat prin această decizie că „o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior si nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de actiune în timpul ulterior intrării ei în vigoare, adică în domeniul propriu de aplicare. Or, în cauză, scopul articolului unic, pct. 2, anexa nr. 2 din Legea nr. 220/2007 a fost acela de a stabili pentru viitor coeficientii de multiplicare pentru calcularea salariilor personalului didactic din învătământul preuniversitar. Această solutie este rezultatul optiunii legiuitorului si are la bază dreptul pe care acesta îl are în a decide cu privire la modul de cresteri salariale care s-au acordat în anul 2007 personalului didactic din învătământ".

Considerentele care au stat la baza deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în această cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să modifice jurisprudenta Curtii.

Având în vedere că prevederile criticate au avut o aplicabilitate limitată, pentru anul 2007, Curtea retine că acestea nu mai sunt în vigoare, exceptia fiind inadmisibilă si sub acest aspect.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic, anexa nr. 2 din Legea nr. 220/2007 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 11/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învătământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, exceptie ridicată de Scoala cu clasele I-VIII nr. 14 din Tulcea si de Inspectoratul Scolar Judetean Tulcea în dosarele nr. 2.042/88/2008 si nr. 2.092/88/2008 ale Tribunalului Tulcea - Sectia civilă, comercială si contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 30 aprilie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 655

din 30 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (1) si (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (1) si (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, exceptie ridicată de Dragos Alin Călin în Dosarul nr. 1.341/104/2008 al Curtii de Apel Craibva - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. Se arată că prevederile legale criticate nu încalcă principiile constitutionale ale independentei judecătorilor si impartialitătii justitiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 14 octombrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 1.341/104/2008, Curtea de Apel Craiova - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (1) si (2) din Legea nr. 304/2004, exceptie ridicată de Dragos Alin Călin în cauza ce are ca obiect judecarea cererii referitoare la drepturi bănesti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile art. 55 alin. (1) si (2) din Legea nr. 304/2004 contravin dispozitiilor art. 21 alin. (3) din Constitutie, precum si art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, în măsura în care sunt interpretate în sensul că opinia exprimată obligatoriu de asistentii judiciari nu este pusă în discutia contradictorială a părtilor înaintea pronuntării. Totodată, în opinia aceluiasi autor al exceptiei, prevederile legale criticate contravin art. 1 alin. (4) si art. 124 alin. (3) din Constitutie, precum si art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, în măsura în care sunt interpretate în sensul că permit asistentilor judiciari să participe la procesul deliberativ al cărui caracter secret este menit a garanta independenta si impartialitatea judecătorilor si îi obligă pe acestia să semneze hotărâri judecătoresti.

Curtea de Apel Craiova - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece textele de lege nu încalcă niciunul dintre textele constitutionale invocate.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicată.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constitutionale. Se arată că Legea nr. 304/2004 a fost adoptată pentru asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil si judecarea proceselor de către instantele judecătoresti în mod impartial si independent.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 55 alin. (1) si (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, dispozitii care au următorul continut:

- Art. 55: „(1) Completul pentru solutionarea în primă instantă a cauzelor privind conflictele de muncă si asigurări sociale se constituie din 2 judecători si 2 asistenti judiciari.

(2) Asistentii judiciari participă la deliberări cu vot consultativ si semnează hotărârile pronuntate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează."

Autorul exceptiei sustine că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale în raport cu următoarele texte din Constitutie: art. 1 alin. (4) privind separatia puterilor, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare si art. 124 alin. (3) privind înfăptuirea justitiei. Totodată, este invocat si art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile criticate din Legea nr. 304/2004 (dispozitii care, înainte de republicarea legii, erau cuprinse în art. 58) au mai făcut obiectul controlului de constitutionalitate. Prin Decizia nr. 37 din 19 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 27 februarie 2006, făcând referire la jurisprudenta sa, Curtea a statuat că prevederile legale criticate nu contravin principiilor independentei judecătorilor si impartialitătii justitiei, întrucât asistentii judiciari nu au decât un rol consultativ, util judecătii în vederea stabilirii adevărului cu privire la drepturile subiective ale părtilor în litigiu, solutionarea cauzelor deduse judecătii fiind hotărâtă de judecători.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate raportată la prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, Curtea retine că în Cauza Ettl si altii contra Austriei, 1987, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că participarea unor persoane specializate în diverse domenii de activitate, alături de magistratii de profesie, la solutionarea unor categorii de litigii, nu contravine principiului independentei si impartialitătii instantei, prevăzut de art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. De asemenea, s-a retinut că statele membre ale Consiliului Europei oferă multiple exemple de complete de judecată la care participă, pe lângă magistrati, si persoane specializate în anumite domenii, persoane ale căror cunostinte sunt necesare pentru solutionarea acelor litigii.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutia deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate prin invocarea dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (4), Curtea retine că aceasta nu poate fi primită. Prezenta asistentilor judiciari în completul pentru solutionarea în primă instantă a cauzelor privind conflictele de muncă si asigurări sociale, care au doar vot consultative, nu este de natură să încalce principiul separatiei puterilor în stat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (1) si (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, exceptie ridicată de Dragos Alin Călin în Dosarul nr. 1.341/104/2008 al Curtii de Apel Craiova - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 30 aprilie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 662

din 30 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de Veronel Aionitoaie în Dosarul nr. 20.974/3/2008 al tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal este prezentă partea Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, prin consilier juridic Mihai

Alexandru lonescu, lipsind autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Având cuvântul, partea prezentă solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, invocând si jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că dispozitiile legale criticate nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 10 noiembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 20.974/3/2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si


deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de Veronel Aionitoaie.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că abilitarea unei singure instante, pe o durată limitată, să solutioneze, la nivel national, un singur fel de actiuni, împotriva unei singure categorii de subiecti pasivi, nu poate avea altă semnificatie decât aceea a înfiintării unei instante extraordinare. Dacă textul criticat ar putea fi considerat, totusi, în acord cu art. 126 alin. (5) din Constitutie, acesta îngrădeste liberul acces la justitie câtă vreme toti subiectii pasivi (pârâti) ai procedurilor judiciare reglementate de acest act normativ, indiferent de domiciliul lor, sunt constrânsi să se judece în fata unei instante „unicat", care functionează în acelasi loc cu autoritatea abilitată să declanseze această procedură.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Faptul că o anumită categorie de cauze urmează a fi solutionate de o singură instantă, în fond, nu califică acea instantă ca fiind extraordinară.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constitutional, deoarece nu încalcă dispozitiile din Legea fundamentală invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008. Ulterior sesizării

Curtii cu exceptia de neconstitutionalitate invocată în cauză, textul de lege criticat a fost modificat prin pct. 17 din Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008, fiind păstrată însă solutia legislativă de principiu criticată de autorul exceptiei.

Asa fiind, Curtea urmează să se pronunte asupra art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, aprobată prin Legea nr. 293/2008, având următorul cuprins: „Actiunea în constatarea calitătii de lucrător al Securitătii sau de colaborator al acesteia se introduce la Sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti, fiind scutită de taxă de timbru."

Dispozitiile constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 11 - Dreptul international si dreptul intern, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 - Liberul acces la justitie si art. 126 alin. (5) teza întâi potrivit cărora este interzisă înfiintarea de instante extraordinare, cu raportare la art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si art. 10 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, este evident că textul de lege criticat nu se referă la înfiintarea altor instante, ci doar la stabilirea prin lege a instantelor competente, dintre cele existente, să solutioneze actiunile în constatarea calitătii de lucrător al Securitătii sau de colaborator al acesteia. Ca urmare, solutia legislativă criticată dă expresie prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora „Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", si nu poate fi interpretată în sensul că ar conduce la instituirea unor instante extraordinare.

Nu poate fi retinută nici pretinsa încălcare a principiului egalitătii în drepturi, deoarece art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabil tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

Tot astfel nu poate fi retinută încălcarea liberului acces la justitie, deoarece dispozitiile legale ce fac obiectul exceptiei nu împiedică părtile interesate să apeleze la instantele judecătoresti si să se prevaleze de toate garantiile procesuale care conditionează, într-o societate democratică, dreptul la un proces echitabil.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de Veronel Aionitoaie în Dosarul nr. 20.974/3/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 30 aprilie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 681

din 5 mai 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. (3) si art. 261 alin. (5) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. (3) si art. 261 alin. (5) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, exceptie ridicată de Rodica Sălăgean în Dosarul nr. 4.352/285/2008 al Judecătoriei Rădăuti.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, fiind nemotivată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 noiembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 4.352/285/2008, Judecătoria Rădăuti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. (3) si art. 261 alin. (5) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, exceptie ridicată de Rodica Sălăgean în cauza ce are ca obiect judecarea plângerii formulate de aceasta împotriva unui proces-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor în domeniul asigurărilor sociale de sănătate.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile art. 215 alin. (3) si art. 261 alin. (5) din Legea nr. 95/2006 sunt neconstitutionale în raport cu dispozitiile art. 23, art. 26 alin. (2) si art. 34 din Constitutie.

Judecătoria Rădăuti apreciază că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă, deoarece este nemotivată.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 215 alin. (3) si art. 261 alin. (5) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006. Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 215 alin. (3): „Prevederile alin. (1) si (2) se aplică si persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfăsoare activităti independente.";

- Art. 261 alin. (5): „Persoanele prevăzute la art. 257 si 258 au obligatia de a pune la dispozitia organelor de control ale ANAF sau ale caselor de asigurări, după caz, documentele justificative si actele de evidentă necesare în vederea stabilirii obligatiilor la fond."

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că au fost încălcate dispozitiile constitutionale cuprinse în art. 23 referitoare la libertatea individuală, art. 26 alin. (2) privind viata intimă, familială si privată si art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătătii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că simpla enumerare în sustinerea exceptiei a unor prevederi constitutionale pretins a fi încălcate nu este de natură să satisfacă exigentele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, potrivit căruia sesizările trebuie făcute în formă scrisă si motivate.

De altfel, în mod constant, în jurisprudenta sa, instanta de contencios constitutional a stabilit că sesizările adresate Curtii fără a fi motivate trebuie respinse ca inadmisibile, Curtea neputându-se substitui subiectelor îndreptătite să o sesizeze, întrucât ar exercita un control din oficiu, ceea ce este contrar sistemului nostru constitutional.

Având în vedere cele de mai sus, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. (3) si art. 261 alin. (5) din Legea nr. 95/2006, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. (3) si art. 261 alin. (5) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, exceptie ridicată de Rodica Sălăgean în Dosarul nr. 4.352/285/2008 al Judecătoriei Rădăuti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 mai 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 736

din 12 mai 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal, ale art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, precum si ale art. 1 alin. (3) si art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal, ale art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, precum si ale art. 1 alin. (3) si art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, exceptie ridicată de Marinei Maier în Dosarul nr. 8.508/55/2008 al Judecătoriei Arad - Sectia penală si de Cosmin Ban în Dosarul nr. 6231.999/55/2008 al Judecătoriei Piatra-Neamt.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 2.430D/2008 si nr. 2.472D/2008au obiect identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.472D/2008 la Dosarul nr. 2.430D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă, în ceea ce priveste art. 281 din Codul penal, respectiv, ca fiind neîntemeiată, cu privire la dispozitiile art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală si ale art. 1 alin. (3) si art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, făcând trimitere, în acest sens, la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele: Prin încheierea din 11 noiembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 8.508/55/2008, Judecătoria Arad - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal, ale art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, precum si ale art. 1 alin. (3) si art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat. Exceptia a fost ridicată de Marinei Maier cu ocazia solutionării plângerii împotriva unei ordonante a procurorului de scoatere de sub urmărire penală pentru săvârsirea infractiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat, infractiune prevăzută de art. 281 din Codul penal raportat la art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat.

Prin încheierea din 18 noiembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 6231.999/55/2008, Judecătoria Piatra-Neamt a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal, ale art. 2781 din Codul de procedură penală, precum si ale art. 1 alin. (3) si art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 255/2004 privind modificarea si completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat. Exceptia a fost ridicată de Cosmin Ban cu ocazia solutionării plângerii împotriva unei ordonante a procurorului de scoatere de sub urmărire penală pentru săvârsirea infractiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat, infractiune prevăzută de art. 281 din Codul penal raportat la art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că sintagma „legea specială" din art. 281 din Codul penal este neconstitutională prin raportare la dispozitiile Legii fundamentale cuprinse în art. 73 alin. (1) privind categoriile de legi si în art. 115 alin. (1) referitor la delegarea legislativă. Consideră că „Parlamentul nu poate adopta decât o singură lege specială - legea prin care Guvernul este abilitat pentru a emite ordonante în domenii care nu fac obiectul legilor organice". Prin urmare, legea specială la care face trimitere art. 281 din Codul penal nu poate fi Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, întrucât „legea avocaturii este lege organică, nu specială".

Arată că prevederile art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală aduc atingere dreptului la un proces echitabil, prin ignorarea principiului de generală aplicabilitate în dreptul penal „non reformatio in pejus", atât timp cât există posibilitatea ca persoana fată de care procurorul a dat o solutie de scoatere de sub urmărire penală, prin propria cale de atac, să-si agraveze situatia, redobândind calitatea de învinuit sau, chiar mai rău, dobândind calitatea de inculpat.

În fine, consideră că dispozitiile art. 1 alin. (3) si art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 încalcă separatia si echilibrul puterilor în stat, neretroactivitatea legii, egalitatea în drepturi a cetătenilor, accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, întrucât puterea legiuitoare desfiintează hotărârile judecătoresti de încuviintare a activitătilor de consultantă, reprezentare sau asistentă juridică contrare prevederilor Legii nr. 51/1995, precum si actele de constituire si de înregistrare ale barourilor care functionează în afara Uniunii Nationale a Barourilor din România, actionând astfel în favoarea „barourilor traditionale si neînfiintate".

Judecătoria Arad - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât dispozitiile art. 281 din Codul penal, art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codulde procedură penală, precum si ale art. 1 alin. (3) si art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 nu încalcă prevederile constitutionale invocate.

Judecătoria Piatra-Neamt nu si-a exprimat opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 281 din Codul penal, ale art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, precum si ale art. 1 alin. (3) si art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 sunt constitutionale, întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate de autorii exceptiei. Face trimitere la deciziile Curtii Constitutionale nr. 618/2006, nr. 164/2007 si nr. 392/2008. Mai arată că dispozitiile art. 115 alin. (1) din Constitutie nu au incidentă în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie,

precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Potrivit încheierii din 18 noiembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 6231.999/55/2008 de Judecătoria Piatra-Neamt, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 281 din Codul penal, ale art. 2781 din Codul de procedură penală, precum si ale art. 1 alin. (3) si art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 255/2004 privind modificarea si completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat. Din considerentele încheierii de sesizare si din notele scrise ale autorului exceptiei Cosmin Ban reiese însă că acesta critică prevederile art. 281 din Codul penal, ale art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, precum si dispozitiile art. 1 alin. (3) si art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, modificate prin Legea nr. 255/2004 privind modificarea si completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004. Prin urmare, Curtea se va pronunta asupra constitutionalitătii acestor texte de lege, care au următorul cuprins:

- Art. 281 din Codul penal: „Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activităti pentru care legea cere autorizatie, ori exercitarea acestora în alte conditii decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârsirea unor astfel de fapte se sanctionează potrivit legii penale, se pedepseste cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă.";

- Art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală: „Judecătorul pronuntă una dintre următoarele solutii: [...] b) admite plângerea, prin sentintă, desfiintează rezolutia sau ordonanta atacată si trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele si împrejurările ce urmează a fi constatate si prin care anume mijloace de probă;";

- Art. 1 alin. (3) din Legea nr. 51/1995: „(3) Constituirea si functionarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire si de înregistrare ale acestora sunt nule de drept.";

- Art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviintate prin hotărâri judecătoresti să desfăsoare activităti de consultantă, reprezentare sau asistentă juridică, în orice domenii, îsi încetează de drept activitatea. Continuarea unor asemenea activităti constituie infractiune si se pedepseste potrivit legii penale.

(2) De asemenea, la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ sau jurisdictional prin care au fost recunoscute ori încuviintate activităti de consultantă, reprezentare si asistentă juridică contrare dispozitiilor prezentei legi."

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor prevederi de lege, autorii exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) si (5) referitoare la separarea si echilibrul puterilor în stat si la respectarea Constitutiei si a legilor, ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi a cetătenilor, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 73 alin. (1) referitoare la categoriile de legi, ale art. 115 alin. (1) privind delegarea legislativă, precum si ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

I. Autorii exceptiei nu formulează veritabile critici de neconstitutionalitate cu privire la dispozitiile art. 281 din Codul penal, ci sunt nemultumiti, în realitate, de modul de aplicare de către organele de urmărire penală si instanta de judecată a respectivului text de lege, care face distinctie între legi penale generale si speciale. Or, acest aspect nu intră sub incidenta controlului de constitutionalitate exercitat de Curte, ci este de competenta instantelor judecătoresti, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

II. Referitor la critica de neconstitutionalitate a art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, aceste prevederi de lege au mai fost supuse controlului instantei de contencios

constitutional prin raportare la dispozitiile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, invocate si în prezenta cauză, si fată de critici similare, Curtea statuând, în mod constant, că prevederile de lege mentionate nu încalcă dreptul la un proces echitabil. În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 574 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 7 august 2007.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 1 alin. (3) si art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995, prin Decizia nr. 150 din 10 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 11 martie 2009, Curtea a respins o exceptie de neconstitutionalitate identică, ridicată de autorul Marinei Maier, pentru motivele acolo arătate.

Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, atât solutia, cât si considerentele deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal, exceptie ridicată de Marinei Maier în Dosarul nr. 8.508/55/2008 al Judecătoriei Arad - Sectia penală si de Cosmin Ban în Dosarul nr. 6231.999/55/2008 al Judecătoriei Piatra-Neamt.

II. Respinge, ca fiind neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, precum si ale art. 1 alin. (3) si art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, exceptie ridicată de aceiasi autori în aceleasi dosare.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 mai 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 739

din 12 mai 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 1, 7 si 11 din Codul de procedură penală si ale art. 6 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului si conditiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 1, 7 si 11 din Codul de procedură penală si ale art. 6 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 128/1998 pentru reglementarea modului si conditiilor de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Cătălina Impex" - S.R.L. din Vaslui în Dosarul nr. 2.338/231/2008 al Tribunalului Vrancea - Sectia penală.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul exceptiei, consilierul juridic Cătălin Ursu, cu delegatie la dosar. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului exceptiei, care solicită admiterea acesteia, pentru argumentele invocate în fata Tribunalului Vrancea - Sectia penală, depunând si note scrise în acest sens.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 27 octombrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 2.338/231/2008, Tribunalul Vrancea - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 1, 7 si 11 din Codul de procedură penală si ale art. 6 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 128/1998 pentru reglementarea modului si conditiilor de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Cătălina Impex" - S.R.L. din Vaslui în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect recursul declarat împotriva unei sentinte penale prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva unei rezolutii de neîncepere a urmăririi penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile de lege criticate încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justitie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, dreptul de proprietate privată, libertatea economică, dreptul de petitionare, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, precum si îndatorirea de exercitare a drepturilor si a libertătilor constitutionale cu bună-credintă, întrucât în cauza în care a ridicat exceptia de neconstitutionalitate „instanta de judecată nu ajunge să se pronunte în raport cu faptele săvârsite si reclamate", în conditiile în care „organele de cercetare penală se fac scutul celor vinovati". Face trimitere la Decizia Curtii Constitutionale nr. 486/1997. De asemenea, prezintă o serie de critici asupra modului de rezolvare de către organele judiciare a plângerilor formulate în cauză.

Tribunalul Vrancea - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile de lege criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului învederează Curtii că Ordonanta Guvernului nr. 128/1998 pentru reglementarea modului si conditiilor de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului a fost abrogată prin Ordonanta Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului si conditiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, solutia legislativă cuprinsă în art. 6 alin. (4) din actul normativ abrogat fiind preluată de dispozitiile art. 6 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 14/2007. Consideră că dispozitiile art. 2781 din Codul de procedură penală si ale art. 6 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 14/2007 sunt constitutionale, întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul exceptiei, făcând trimitere si la deciziile Curtii Constitutionale nr. 36/2007, nr. 697/2008 si nr. 777/2008. Mai arată că dispozitiile art. 45, 51, 52 si 57 din Constitutie nu au incidentă în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2781 alin. 1, 7 si 11 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, precum si prevederile art. 6 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 128/1998 pentru reglementarea modului si conditiilor de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, ordonantă care a fost însă abrogată prin Ordonanta Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului si conditiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 2 februarie 2007. Având în vedere că solutia legislativă cuprinsă în art. 6 alin. (4) din actul normativ abrogat a fost preluată de dispozitiile art. 6 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 14/2007, rectificate prin rectificarea din 2 martie 2007 la cuprinsul Ordonantei Guvernului nr. 14/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 2 martie 2007, Curtea se va pronunta asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 1, 7 si 11 din Codul de procedură penală si ale art. 6 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 14/2007. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 2781 alin. 1, 7 si 11 din Codul de procedură penală: „După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezolutiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonantei ori, după caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum si orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si 278, la judecătorul de la instanta căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenta să judece cauza în primă instantă. Plângerea poate fi făcută si împotriva dispozitiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu. [...]

Judecătorul, solutionând plângerea, verifică rezolutia sau ordonanta atacată, pe baza lucrărilor si a materialului din dosarul cauzei si a oricăror înscrisuri noi prezentate. [...]

În situatia prevăzută în alin. 8 lit. a), persoana în privinta căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeasi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală si nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.";


- Art. 6 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 14/2007: „(7) Prin exceptare de la prevederile art. 3 alin. (2), la solicitarea detinătorului, acelasi termen si aceeasi procedură de valorificare prevăzute la alin. (6) se aplică si bunurilor al căror termen de garantie expiră înainte de data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunta în litigiu, al cărui obiect îl constituie legalitatea procesului-verbal de confiscare."

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor prevederi de lege autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, ale art. 45 cu privire la libertatea economică, ale art. 51 referitoare la dreptul de petitionare, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 57 referitoare la exercitarea drepturilor si a libertătilor si ale art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justitiei, precum si încălcarea prevederilor art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil si ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aspectele înfătisate de autorul exceptiei nu vizează constitutionalitatea textelor de lege criticate, ci situatia de fapt din dosar, respectiv modul de aplicare a prevederilor de lege criticate de către organele de urmărire penală si de instanta de judecată, astfel încât aceste aspecte nu pot fi retinute, deoarece ele nu intră în competenta de solutionare a Curtii Constitutionale, ci sunt de competenta instantelor de judecată, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 1, 7 si 11 din Codul de procedură penală si ale art. 6 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 14/2007 urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 1, 7 si 11 din Codul de procedură penală si ale art. 6 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului si conditiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Cătălina Impex" - S.R.L. din Vaslui în Dosarul nr. 2.338/231/2008 al Tribunalului Vrancea - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 mai 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 838

din 27 mai 2009

referitoare la sesizarea formulată de Presedintele României, domnul Traian Băsescu, privind existenta unui conflict juridic de natură constitutională între autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casatie si Justitie, pe de o parte, si Parlamentul României si Guvernul României, pe de altă parte

 

 

Prin Cererea cu nr. 1.377 din 4 mai 2009, Presedintele României a solicitat Curtii Constitutionale să se pronunte asupra existentei unui conflict juridic de natură constitutională între autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casatie si Justitie, pe de o parte, si Parlamentul României si Guvernul României, pe de altă parte.

Sesizarea se întemeiază pe prevederile art. 80 alin. (2) si art. 146 lit. e)din Constitutie si ale art. 11 alin. (1) pct. A lit. e), ale art. 34, 35 si 36 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale. Cererea a fost înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. 7.312 din 4 mai 2009 si formează obiectul Dosarului nr. 1.905E/2009.

În motivarea sesizării se sustin, în esentă, următoarele:

În mod constant, în ultimii ani, instantele judecătoresti au pronuntat hotărâri judecătoresti prin care au dat câstig de cauză magistratilor, personalului de specialitate juridică asimilat acestora, asistentilor judiciari si personalului auxiliar care au promovat actiuni în pretentii, fundamentate pe legislatia salarizării din sistemul judiciar. Astfel de procese câstigate au avut ca obiect, cu titlu de exemplu: prima de concediu, sporul „anticoruptie", sporul pentru vechime în muncă, coeficientii de multiplicare diferiti, sporul de „specializare", sporul de „periculozitate", sporul de „confidentialitate", sporul de risc si suprasolicitare neuropsihică, tichetele de masă, sporul de „fidelitate", stimulente, suplimentul „postului", sporul de „permanentă".


Prin pronuntarea unor hotărâri judecătoresti, uneori în baza unor texte de lege abrogate, autoritatea judecătorească, prin instantele judecătoresti si Înalta Curte de Casatie si Justitie, a actionat ca o autoritate legiuitoare, fiind astfel afectat un principiu fundamental al statului de drept, respectiv principiul separatiei si echilibrului puterilor - legislativă, executivă si judecătorească - în cadrul democratiei constitutionale, consacrat de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală. Cu toate că principiile care guvernează regimul juridic al drepturilor salariale cuvenite personalului bugetar, inclusiv sporurile si adaosurile, pot fi stabilite numai prin lege sau prin acte normative cu fortă juridică similară legii, respectiv ordonante ale Guvernului, simple sau de urgentă, în mod repetat instantele judecătoresti au pronuntat hotărâri prin care au atribuit drepturi bănesti personalului din organele autoritătii judecătoresti. Ca atare, reglementarea cuantumului indemnizatiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, inclusiv al sporurilor si al adaosurilor constituie un atribut exclusiv al legiuitorului. Prin aceste acte concrete, instantele judecătoresti si-au arogat competente care tin de sfera puterii legiuitoare, rezultând un conflict juridic de natură constitutională a cărui gravitate împiedică îndeplinirea normală a atributiilor constitutionale ale autoritătilor publice.

Jurisprudenta Înaltei Curti de Casatie si Justitie confirmă această stare de fapt.

Astfel, prin Decizia nr. XXXVI/2007, Înalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul în interesul legii, statuând că „Dispozitiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. I pct. 32 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000, art. 50 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 177/2002 si art. 6 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 160/2000 se interpretează, în sensul că:

Judecătorii, procurorii si ceilalti magistrati, precum si persoanele care au îndeplinit functia de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curtii de Conturi a României beneficiau si de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege." Drept motiv s-a retinut „înlăturarea oricărui tratament discriminatoriu, care ar contraveni atât principiului egalitătii în drepturi, instituit prin art. 16 din Constitutia României, republicată, cât si dispozitiilor privind interzicerea discriminării cuprinse în art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale", având în vedere că „A considera că puteau beneficia de dispozitiile art. 33 din Legea nr. 50/1996 numai salariatii din categoria personalului auxiliar, iar nu si magistratii, ar însemna să se încalce principiul egalitătii în drepturi, ceea ce ar face incidente dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare."

Or, trebuie constatat că, în cazul magistratilor, sporurile au fost incluse în indemnizatia stabilită prin act normativ distinct. În prezent, pe această cale, acest corp profesional ajunge să beneficieze de două ori de spor, o dată încorporat în indemnizatie si a doua oară ca spor distinct. Argumentul legat de discriminare nu îsi găseste justificarea obiectivă, întrucât cele două categorii profesionale se află în situatii diferite.

Totodată, autorul sesizării subliniază faptul că în anul 2000, odată cu reforma în domeniul salarizării anumitor categorii profesionale (printre care si cea a magistratilor, prin Ordonanta Guvernului nr. 83/2000), s-a avut în vedere introducerea tuturor sporurilor în salariu pentru a se asigura transparenta, practica actuală a instantelor judecătoresti contravenind acestui sistem de salarizare.

De asemenea, prin Decizia nr. XXI/2008 pronuntată de Înalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la recursul în interesul legii referitor la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritătii judecătoresti, republicată, s-a constatat că Judecătorii, procurorii, magistratii-asistenti si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizatia brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, si după intrarea în vigoare a Ordonantei Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001". Or, art. I pct. 42 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 abrogă expres prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996, care reglementau acest drept.

În motivarea acestei decizii, Înalta Curte de Casatie si Justitie a retinut că „prin emiterea Ordonantei Guvernului nr. 83/2000 au fost depăsite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozitiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constitutia României." Totodată, se stipulează că „(...) verificarea constitutionalitătii si solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate având ca obiect norme abrogate în prezent revin, prin interpretarea per a contrario a art. 147 alin. (1), cu referire la art. 126 alin. (1) din Constitutie, instantelor judecătoresti. (...) Înalta Curte de Casatie si Justitie constată că instantele judecătoresti pot să se pronunte asupra regularitătii actului de abrogare si a aplicabilitătii în continuare a normei abrogate în conditiile precizate mai sus, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdictie în recursul cu a cărui solutionare a fost corect învestită."

Autorul sesizării sustine că, în mod evident, această instantă si-a depăsit atributia constitutională prevăzută de art. 124 alin. (1) din Constitutie, de a înfăptui justitia „În numele legii". Trebuie observat că, desi Guvernul nu era abilitat expres să abroge un act normativ, totusi Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 a fost aprobată de Parlamentul României prin Legea nr. 334/2001, eventualele lipsuri fiind complinite astfel.

Pe de altă parte, în jurisprudenta sa, Curtea Constitutională a stabilit că instantele judecătoresti nu pot crea norme juridice. Astfel, referitor la sporurile salariale sau la alte drepturi de aceeasi natură, solicitate de magistrati, având ca temei juridic principiul nediscriminării, reglementat pe larg în Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, Curtea a statuat că dispozitiile acesteia sunt neconstitutionale în măsura în care din ele se desprinde întelesul că în atributiile instantelor judecătoresti intră crearea unor norme juridice, care să prevadă alte drepturi decât cele avute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii, instituindu-se astfel, pe cale judiciară, sisteme de salarizare paralele celor stabilite prin acte normative.

Situatia prezentată nu este specifică personalului din domeniul judiciar. Instituirea unor drepturi de natură salarială de către instantele judecătoresti tinde să devină o practică generală aplicabilă categoriilor profesionale din toate sectoarele sistemului bugetar.

Instantele judecătoresti nu au competenta constitutională de a institui, modifica si abroga norme juridice de aplicare generală, „misiunea lor constitutională fiind aceea de a realiza justitia, potrivit art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală, adică de a solutiona, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenta, întinderea si exercitarea drepturilor lor subiective", după cum a statuat si Curtea Constitutională în deciziile mai sus mentionate. Orice interpretare care conduce la înfăptuirea competentelor constitutionale exclusive ce apartin altei autorităti publice, astfel cum sunt acestea precizate în titlul III din Legea fundamentală, dă nastere unui conflict juridic de natură constitutională între respectivele autorităti.

Prin urmare, se solicită Curtii Constitutionale să se pronunte asupra existentei unui conflict juridic de natură constitutională între autoritatea judecătorească, reprezentată în cauză de către Înalta Curte de Casatie si Justitie, pe de o parte, si Parlamentul României si Guvernul României, pe de altă parte, generat de modul în care instantele judecătoresti înteleg să-si exercite prerogativele constitutionale în solutionarea anumitor litigii, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, prin crearea de norme juridice, prerogativă ce apartine Parlamentului si în anumite situatii, strict delimitate de Constitutie, Guvernului.

Pe de altă parte, Înalta Curte de Casatie si Justitie, cu ocazia solutionării recursului în interesul legii, a analizat aspecte ce tin de modalitatea de adoptare a unui act normativ si a concluzionat în sensul neconstitutionalitătii acestuia. Procedând astfel, instanta supremă si-a depăsit sfera de competentă, arogându-si puteri ce nu i-au fost conferite de Constitutie, Curtea Constitutională fiind singura în măsură să verifice conformitatea legii sau ordonantei cu Legea fundamentală, potrivit art. 142 alin. (1) din Constitutie.

În conformitate cu dispozitiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, cererea a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, presedintelui Înaltei Curti de Casatie si Justitie, Consiliului Superior al Magistraturii si Ministerului Public, pentru a prezenta punctele lor de vedere asupra continutului conflictului juridic de natură constitutională si a eventualelor căi de solutionare a acestuia.

Camera Deputatilor a comunicat punctul său de vedere prin Adresa nr. 51/2.680 din 12 mai 2009, înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. 7.747 din 12 mai 2009, arătând că, fată de continutul deciziilor nr. XXXVI/2007 si nr. XXI/2008 ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie, a apărut un conflict juridic pozitiv de natură constitutională între această Curte, care este autoritate publică, pe de o parte, si Parlamentul României si Guvernul României, pe de altă parte.

Guvernul a comunicat cu Adresa nr. 5/3.357/E.B. din 8 mai 2009, înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. 7.690 din 11 mai 2009, punctul său de vedere. Apreciază că sesizarea de neconstitutionalitate prin care se cere constatarea unui conflict juridic de natură constitutională între autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casatie si Justitie, pe de o parte, si puterea legislativă si executivă, pe de altă parte, care face obiectul Dosarului nr. 1.905E/2009, este întemeiată.

Înalta Curte de Casatie si Justitie a comunicat cu Adresa nr. 148 din 18 mai 2009, înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. 7.979 din 18 mai 2009, următorul punct de vedere:

În primul rând, se pune în discutie îndreptătirea constitutională a Presedintelui României de a sesiza Curtea cu cererea de constatare a conflictului juridic de natură constitutională, în conditiile în care conflictul se pretinde a exista între legislativ si executiv, pe de o parte, si judecătoresc, pe de altă parte. Constitutia prevede între atributiile Curtii Constitutionale si pe aceea de a solutiona conflictele juridice de natură constitutională dintre autoritătile publice, la cererea Presedintelui României, a unuia dintre presedintii celor două Camere, a primului-ministru sau a presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii. Presedintele României îsi legitimează cererea pe dispozitiile art. 80 alin. (2) din Constitutie, care prevăd că „Presedintele României veghează la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritătilor publice". Textul constitutional îl îndreptăteste pe Presedinte să utilizeze mijloace constitutionale pentru a se asigura respectarea Constitutiei si o bună functionare a autoritătilor publice. De aceea constituantul a înteles să circumstantieze modalitatea de înfăptuire a rolului Presedintelui, precizând că „în acest scop, Presedintele exercită functia de mediere între puterile statului, precum si între stat si societate". Asa fiind, rămâne de analizat dacă Presedintele realizează medierea prin intermediul Curtii Constitutionale.

De asemenea, se sustine că nici pozitia Înaltei Curti de Casatie si Justitie ca parte în acest pretins conflict nu poate fi sustinută până la capăt. Constitutia nu defineste Înalta Curte de Casatie si Justitie ca fiind reprezentant al puterii judecătoresti. Este adevărat că în Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, prezenta în Consiliu a presedintelui Înaltei Curti de Casatie si Justitie este motivată în acest fel [art. 3 lit. c)], dar, evident, este vorba de participarea într-o structură constitutională care garantează independenta puterii judecătoresti si organizează sistemul de garantii ale carierei judecătorilor. Pe de altă parte, este de retinut faptul că în activitatea sa jurisdictională Înalta Curte de Casatie si Justitie nu a procedat la solutionarea unor atari conflicte de natură salarială, ele căzând în competenta altor instante judecătoresti. Existenta unei practici neunitare în modul de solutionare a litigiilor cu acest continut a determinat implicarea Curtii în solutionarea unor recursuri în interesul legii. Constitutia rezervă Înaltei Curti de Casatie si Justitie asigurarea interpretării si aplicării unitare a legii de către celelalte instante judecătoresti, potrivit competentei sale [art. 126 alin. (3)]. Solutia Curtii în recursul în interesul legii are autoritate de lucru interpretat pentru judecători, scopul acestui recurs fiind acela de a se asigura previzibilitatea dreptului si uniformitate în aplicarea acestuia. În recursul în interesul legii nu se solutionează un litigiu inter partes, solutiile pronuntate de instante nu sunt reformate, părtile nu se citează, deciziile au efect pentru viitor si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Obligativitatea acestor interpretări date de Curte este optiunea legiuitorului, si nu o creatie a Curtii. Constitutionalitatea acestei solutii a fost transată de Curtea Constitutională prin mai multe decizii (spre exemplu Decizia nr. 528 din 2 decembrie 1997 sau Decizia nr. 93 din 11 mai 2000). Experienta organizării judiciare la nivelul Uniunii Europene scoate în evidentă existenta unor jurisdictii în care hotărârile acestor curti nu au caracter constrângător. În aceste cazuri s-a recunoscut că hotărârile curtilor păstrează totusi o mare putere de persuasiune.

În cazul în care Curtea Constitutională va intra pe analiza în fond a cererii, Înalta Curte de Casatie si Justitie solicită să se constate că nu există un conflict juridic de natură constitutională între părtile mentionate în cerere. Înainte de prezentarea argumentelor, Înalta Curte de Casatie si Justitie întelege să reitereze pozitia sa în legătură cu faptul că această tendintă de a chema în fata Curtii Constitutionale puterea judecătorească în baza unor cereri care privesc solutii irevocabile ale instantelor judecătoresti pentru a se lipsi de efecte asemenea hotărâri este periculoasă, antrenând Curtea Constitutională, autoritate constitutională care nu face parte din puterea judecătorească, într-o dispută care excedează principiilor constitutionale si legale. Atât dispozitiile de drept intern, cât si principiile afirmate în documentele internationale interzic lipsirea de efecte a deciziilor judecătoresti prin hotărâri ale autoritătilor aflate în afara structurii acestor organe. Pentru îndreptarea eventualelor erori, există căi de atac - ordinare si extraordinare -, neutilizate în aceste procese.


În raport cu aspectele din cererea de sesizare a Curtii Constitutionale, Înalta Curte de Casatie si Justitie consideră că nu există niciun conflict de competentă din perspectiva dispozitiilor constitutionale si niciun blocaj institutional, întrucât:

- pe de o parte, instantele judecătoresti si-au exercitat competenta ce le revine potrivit art. 126 alin. (1) si (2) din Constitutie si dispozitiilor procedurale, solutionând litigiile cu care au fost învestite având ca obiect drepturi salariale în limitele actiunilor introductive de instantă si în raport cu dispozitiile legale incidente;

- pe de altă parte, Înalta Curte de Casatie si Justitie constituită în Sectii Unite a solutionat, prin Decizia nr. XXXVI/2007 si Decizia nr. XXI/2008, recursurile în interesul legii cu care a fost învestită în exercitarea atributiei constitutionale exclusive de a asigura interpretarea si aplicarea unitară a legii de către celelalte instante judecătoresti, cu respectarea dispozitiilor art. 329 din Codul de procedură civilă, cu referire la art. 126 alin. (3) din Constitutie, republicată.

Apreciază că nu există un blocaj institutional, întrucât drepturile recunoscute prin hotărâri judecătoresti au fost în mare parte deja acordate, iar în unele cazuri chiar prevăzute de acte normative cu fortă juridică de lege.

Parlamentul si Guvernul, ca autorităti ale căror competente constitutionale se sustine că ar fi fost încălcate, au recunoscut si au pus în executare hotărârile invocate si, ca atare, nu se poate retine că ar fi un blocaj institutional în sensul definitiei notiunii de conflict juridic de natură constitutională.

În continuare, se arată că nu poate fi retinută drept izvor al unui conflict juridic de natură constitutională simpla si laconica invocare a unei multitudini de hotărâri judecătoresti, care, pe lângă faptul că nu sunt identificate, se află în diverse stadii procesuale, fie sunt definitive si irevocabile, fie sunt în curs de solutionare, fie sunt supuse căilor de atac.

Cât priveste deciziile pronuntate în solutionarea recursurilor în interesul legii, se apreciază că asemenea hotărâri nu pot constitui izvor al unui conflict juridic de natură constitutională atâta timp cât ele sunt pronuntate în exercitarea atributiei constitutionale exclusive ce revine Sectiilor Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie, conform dispozitiilor art. 126 alin. (3) din Constitutie. Astfel, prin prisma dispozitivului si considerentelor, nu se poate sustine sub nicio formă că prin aceste hotărâri au fost edictate noi norme juridice, prin arogarea competentei de legiferare ce apartine puterii legiuitoare a statului.

Mai mult, dacă s-ar accepta teza conform căreia această unică si constitutională competentă ce revine Înaltei Curti de Casatie si Justitie, de a asigura interpretarea si aplicarea unitară a legii de către celelalte instante judecătoresti, poate fi supusă cenzurii unei alte autorităti a statului de drept, ar rezulta un veritabil conflict juridic de natură constitutională. Aceasta, întrucât a supune cenzurii instantei de contencios constitutional deciziile Sectiilor Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie în solutionarea recursurilor în interesul legii echivalează cu un control de legalitate al solutiei si al argumentelor unei asemenea hotărâri judecătoresti, care, în esentă, reprezintă tocmai forma concretă de realizare a rolului constitutional si de exercitare a competentei legale ce revine Înaltei Curti de Casatie si Justitie.

Pe de altă parte, în virtutea principiului liberului acces la justitie, nu este exclusă posibilitatea ca anumiti petenti să fi solicitat ori să solicite în viitor diverse sporuri ori drepturi salariale, însă existenta pe rolul instantelor judecătoresti si chiar pronuntarea de către unele instante de fond a anumitor solutii nu este de natură a crea în mod automat un blocaj institutional ori un conflict juridic de natură constitutională.

Totodată, este nedemonstrată afirmatia că prin hotărârile judecătoresti invocate drept izvor al conflictului juridic de natură constitutională se aduce atingere principiului previzibilitătii bugetare, în conditiile în care cheltuielile de personal pentru întregul sistem al justitiei reprezintă doar 1,05% din totalul cheltuielilor bugetare ale anului 2009, 5,25% din deficitul bugetar si 1,32% din totalul veniturilor bugetului de stat pe anul 2009.

Realizând o altă comparatie, se constată că produsul intern brut estimat pentru anul 2008 a fost de 503.958,7 milioane lei. Or, raportat la această valoare comunicată de Institutul National de Statistică, totalul cheltuielilor de personal din sistemul justitiei reprezintă 0,19% din PIB.

În legătură cu invocarea printre argumentele în sprijinul existentei conflictului juridic de natură constitutională a unor decizii ale Curtii Constitutionale (prin care s-a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, în măsura în care din acestea se desprinde întelesul că instantele judecătoresti au competenta să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, si să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative), se apreciază că „din modalitatea interventiei Curtii Constitutionale - decizii interpretative - rezultă că doar în situatiile circumstantiate de Curte dispozitiile sunt neconstitutionale, pe cale de consecintă, în principiu, instantele judecătoresti au competenta de a primi si solutiona cereri pentru acordarea de despăgubiri si restabilirea situatiei anterioare discriminării sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun."

În fine, se mai mentionează si faptul că, potrivit dreptului comunitar, instantele de judecată, în solutionarea cazurilor concrete si exercitarea controlului de legalitate, pot înlătura de la aplicare un text de lege care încalcă o normă sau principiu de drept european (a se vedea, spre exemplu, hotărârea din 13 martie 2008, cauzele C - 383/2006 si C - 385/06 ale Curtii de Justitie a Comunitătilor Europene, precum si pozitia Comisiei în cauza C - 55/07, 31 martie 2009, a aceleasi instante).

Consiliul Superior al Magistraturii a trimis punctul său de vedere cu Adresa nr. 15.546/1.154/2009, înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. 7.726 din 11 mai 2009, prin care solicită respingerea ca inadmisibilă a sesizării de neconstitutionalitate, întrucât prin aceasta se tinde la crearea unei noi căi de atac extraordinare, nereglementată de lege, prin care să se repună în discutie hotărâri judecătoresti irevocabile. Or, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, „Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar, potrivit art. 129 din Legea fundamentală, „împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii".

La dosarul cauzei au fost depuse puncte de vedere cu privire la conflictul juridic de natură constitutională care face obiectul cauzei din partea unor judecători din cadrul Judecătoriei Constanta si din partea Asociatiei Magistratilor din România, precum si cereri de introducere în cauză din partea următoarelor instante: Curtile de Apel Ploiesti, Bucuresti, Suceava, Alba lulia, Galati si lasi, precum si tribunalele Bihor, Neamt si Vaslui.

Cererea privind solutionarea conflictului juridic de natură constitutională dintre autoritatea judecătorească, pe de o parte, si autoritatea legislativă, pe de altă parte, a fost dezbătută în sedinta din data de 27 mai 2009, după ce la termenul din 13 mai 2009 a fost amânată în vederea formulării punctului de vedere al Înaltei Curti de Casatie si Justitie si introducerii în cauză a


Consiliului Superior al Magistraturii si Ministerului Public, ca institutii componente si reprezentative ale autoritătii judecătoresti.

La sedintă au participat reprezentantul Presedintelui României, domnul Stefan Deaconu, consilier prezidential pe probleme juridice din cadrul Departamentului Constitutional Legislativ al Administratiei Prezidentiale, reprezentantul Înaltei Curti de Casatie si Justitie, doamna judecător Cristina Tarcea, reprezentantul Consiliului Superior al Magistraturii, doamna consilier juridic Otilia Luiz, reprezentantul Camerei Deputatilor, domnul Gheorghe lancu, seful Departamentului Legislativ al Camerei Deputatilor, precum si reprezentantul Guvernului, doamna Daniela Nicoleta Andreescu, secretar general al Guvernului.

Având cuvântul, reprezentantul Înaltei Curti de Casatie si Justitie pune în discutie o chestiune prealabilă, respectiv solicită autorului sesizării să precizeze obiectul cererii formulate sub aspectul hotărârilor judecătoresti care constituie sursa presupusului conflict juridic de natură constitutională, si anume dacă acesta îl reprezintă cele două decizii al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - deciziile nr. XXXVI/2007 si nr. XXI/2008, sau toate hotărârile judecătoresti pronuntate de instante - tribunale si curti de apel, cu privire la drepturile salariale ale magistratilor. În motivarea cererii se arată că, întrucât sectiunea 1 a cap. VI din titlul III -Autoritatea judecătorească se intitulează Instantele judecătoresti, iar dispozitiile art. 126 alin. (1) din Constitutie prevăd că „Justitia se realizează prin Înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege", nu se poate sustine că instanta supremă este unica reprezentantă a autoritătii judecătoresti, astfel că se impune introducerea în cauză a tuturor instantelor judecătoresti, care, de altfel, au depus cereri de interventie la Dosarul Curtii Constitutionale nr. 1.905E/2009. Un argument suplimentar îl constituie împrejurarea că, în activitatea sa jurisdictională, Înalta Curte de Casatie si Justitie nu a procedat la solutionarea litigiilor având ca obiect drepturile salariale ale magistratilor, ele căzând în competenta altor instante judecătoresti. Existenta unei practici neunitare în modul de solutionare a litigiilor cu acest continut a determinat implicarea Curtii în solutionarea unor recursuri în interesul legii, care au avut autoritate de lucru interpretat pentru judecători. Însă prin recursul în interesul legii nu se solutionează un litigiu inter partes, deciziile au efect pentru viitor, iar obligativitatea interpretărilor date este optiunea legiuitorului, iar nu o creatie a instantei supreme, constitutionalitatea acestei solutii fiind transată de Curtea Constitutională în repetate rânduri.

Prin urmare, se solicită Curtii Constitutionale amânarea judecării cauzei în vederea precizării obiectului cererii de către autorul sesizării si introducerea în cauză, alături de Înalta Curte de Casatie si Justitie, a celorlalte instante judecătoresti.

Reprezentantul Consiliului Superior al Magistraturii consideră întemeiată cererea formulată de reprezentantul Înaltei Curti de Casatie si Justitie si solicită, de asemenea, precizarea cererii privind solutionarea conflictului juridic de natură constitutională dintre autoritatea judecătorească si autoritatea legislativă.

Reprezentantul Presedintelui României arată că nu se impune amânarea cauzei si, desi consideră că sesizarea a fost clară, precizează că obiect al contestării îl reprezintă exclusiv cele două decizii ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntate în solutionarea unor recursuri în interesul legii, care au stat la baza adoptării celorlalte hotărâri ale instantelor judecătoresti. Asa fiind, întrucât sursa conflictului juridic de natură constitutională o reprezintă doar deciziile instantei supreme, solicită respingerea cererilor de introducere în cauză a celorlalte instante de judecată.

Reprezentantul Camerei Deputatilor consideră cauza în stare de judecată, arătând că, prin pronuntarea deciziilor privind solutionarea unor recursuri în interesul legii, Înalta Curte de Casatie si Justitie si-a asumat rolul de îndrumare, optând pentru o anumită interpretare a legii pe care a impus-o, pentru viitor, celorlalte instante judecătoresti. Acest rol asumat justifică prezenta sa în calitate de parte a conflictului juridic de natură constitutională.

Reprezentantul Guvernului sustine tardivitatea cererii privind introducerea în cauză, alături de Înalta Curte de Casatie si Justitie, a celorlalte instante judecătoresti si, prin urmare, respingerea ei, întrucât, la termenul din 13 mai 2009, motivul pentru care Curtea Constitutională a amânat solutionarea cauzei l-a constituit tocmai completarea cadrului procesual sub aspectul părtilor implicate în conflict, cu acel prilej fiind dispusă introducerea în cauză, în calitate de reprezentanti ai autoritătii judecătoresti, a Consiliului Superior al Magistraturii si a Ministerului Public.

Deliberând asupra cererii formulate, Curtea Constitutională apreciază că nu sunt întrunite conditiile legale pentru amânarea judecătii cauzei. Astfel, fată de împrejurarea că reprezentantul autorului sesizării si-a precizat cererea sub aspectul obiectului, Curtea respinge cererile privind introducerea în cauză a celorlalte instante judecătoresti si stabileste calitatea de parte în conflictul juridic de natură constitutională a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, în temeiul art. 126 alin. (3) din Constitutie.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Presedintelui României solicită constatarea existentei unui conflict juridic de natură constitutională între autoritatea judecătorească si autoritatea legiuitoare, generat de pronuntarea de către Înalta Curte de Casatie si Justitie a două decizii prin care s-au solutionat recursuri în interesul legii, decizii care acordă judecătorilor, procurorilor, magistratilor-asistenti si personalului auxiliar de specialitate sporuri salariale, care, odată cu reforma în domeniul salarizării realizată prin Ordonanta Guvernului nr. 83/2000, fuseseră introduse în salariul de bază si abrogate ca atare. Aceste decizii au produs efecte negative asupra bugetului statului din care a fost suportată plata drepturilor salariale acordate de instantele judecătoresti.

Gravitatea consecintelor unor asemenea hotărâri este amplificată de tendinta de generalizare cu privire la stabilirea, pe cale judecătorească, a drepturilor de natură salarială si pentru alte categorii profesionale bugetare.

Pe de altă parte, în ceea ce priveste argumentele retinute de Înalta Curte de Casatie si Justitie în motivarea Deciziei nr. XXI/2008 cu privire la recursul în interesul legii referitor la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritătii judecătoresti, republicată, s-a retinut că acordarea sporului pentru risc si suprasolicitare neuropsihică se întemeiază pe controlul de constitutionalitate a Ordonantei Guvernului nr. 83/2000, apreciată ca fiind adoptată cu depăsirea limitelor legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României. Or, procedând în această manieră, Înalta Curte de Casatie si Justitie si-a încălcat atributia constitutională prevăzută de art. 124 alin. (1) din Constitutie, de a înfăptui justitia În numele legii.

Referitor la căile de solutionare a conflictului juridic de natură constitutională, reprezentantul Presedintelui României apreciază că decizia pe care o va pronunta Curtea Constitutională nu poate afecta hotărârile judecătoresti  pronuntate anterior de instantele de judecată, ci va avea efecte numai pentru viitor, când Înalta Curte de Casatie si Justitie va trebui să se abtină de la a pronunta hotărâri prin care să creeze norme juridice, cu încălcarea competentelor expres prevăzute de Constitutie si de lege.

În continuare, presedintele Curtii Constitutionale dă cuvântul reprezentantului Înaltei Curti de Casatie si Justitie. Acesta arată că, în conditiile în care a luat act de faptul că sesizarea se referă exclusiv la deciziile nr. XXXVI/2007 si nr. XXI/2008 ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie, întrucât obiectul contestării nu îl reprezintă competenta instantei supreme de a asigura interpretarea si aplicarea unitară a legii de către celelalte instante judecătoresti, apare ca evident că obiectul criticii îl constituie motivarea celor două decizii. Prin urmare, sesizarea Presedintelui României de a supune cenzurii instantei de contencios constitutional deciziile Sectiilor Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie în solutionarea recursurilor în interesul legii echivalează cu solicitarea efectuării unui control de legalitate a solutiei si a argumentelor unei asemenea hotărâri judecătoresti, care, în esentă, reprezintă tocmai forma concretă de realizare a rolului constitutional si de exercitare a competentei legale ce revine Înaltei Curti de Casatie si Justitie, potrivit art. 126 alin. (3) din Constitutie. Or, o atare sesizare este inadmisibilă, întrucât contravine principiilor statului de drept, autoritătii de lucru judecat, principiului stabilitătii raporturilor juridice, precum si principiilor internationale cuprinse în Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Pe de altă parte, reprezentantul Înaltei Curti de Casatie si Justitie pune în discutie admisibilitatea sesizării si sub aspectul lipsei temeiului constitutional cu privire la dreptul Presedintelui României de a sesiza Curtea Constitutională, în această cauză, cu cererea de constatare a conflictului juridic de natură constitutională dintre autoritatea judecătorească si cea legislativă, în conditiile în care Presedintele nu are calitatea de parte implicată în conflict.

Se sustine că, întrucât autorul sesizării îsi legitimează cererea pe dispozitiile art. 80 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora „Presedintele României veghează la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritătilor publice", se impune a evidentia că legiuitorul constituant a înteles să circumstantieze modalitatea de înfăptuire a rolului Presedintelui, prevăzând că, „în acest scop, Presedintele exercită functia de mediere între puterile statului, precum si între stat si societate". Or, în cauza de fată, Presedintele nu a efectuat nicio mediere prealabilă între părtile pretinse a se afla în conflict, astfel că transferul atributiei sale către Curtea Constitutională nu poate fi retinut ca temei legal de sesizare a acesteia din urmă cu solutionarea unui eventual conflict între autorităti.

În situatia în care Curtea Constitutională nu va retine motivele de inadmisibilitate ale sesizării formulate de Presedintele României, reprezentantul Înaltei Curti de Casatie si Justitie pune concluzii de respingere a acesteia, sustinând inexistenta unui conflict juridic între autoritatea judecătorească si cea legiuitoare.

Astfel, prin Legea nr. 45/2007 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 9 martie 2007, Parlamentul a reintrodus sporul pentru vechime în muncă calculat la indemnizatia de încadrare brută lunară, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru, pentru judecători, procurori, personalul asimilat acestora si magistrati-asistenti.

Mai mult, prin adoptarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 75/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 20 iunie 2008, aprobată prin Legea nr. 76/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 8 aprilie 2009, autoritatea legiuitoare a stabilit o serie de măsuri pentru solutionarea unor aspecte financiare în sistemul justitiei, si anume esalonarea plătii sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a ordonantei de urgentă, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul justitiei.

Asa fiind, problemele existente cu privire la unele drepturi de natură salarială ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei au fost transate prin interventia legiuitorului, astfel că în prezent nu se poate sustine existenta unui conflict între cele două autorităti.

În fine, referitor la argumentele retinute de Înalta Curte de Casatie si Justitie în motivarea deciziilor pronuntate, se arată că, în temeiul art. 11 si 20 din Constitutie, potrivit dreptului comunitar, instantele de judecată, în solutionarea cauzelor concrete si în exercitarea controlului de legalitate, pot înlătura de la aplicare un text de lege din dreptul intern care încalcă o normă sau un principiu de drept european.

De asemenea, verificarea constitutionalitătii si solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate având ca obiect norme abrogate în prezent revin, prin interpretarea per a contrarie a dispozitiilor art. 147 alin. (1), cu referire la art. 126 alin. (1) din Constitutie, instantelor judecătoresti, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdictie în solutionarea cauzelor în care au fost corect învestite. O altă interpretare a textelor legale si constitutionale, coroborată cu lipsa de competentă a Curtii Constitutionale în materia controlului de constitutionalitate a normelor juridice care nu mai sunt în vigoare, consacrată printr-o jurisprudentă constantă a acestei jurisdictii, ar echivala cu negarea realizării unui atare control si lipsirea de continut a principiului suprematiei Constitutiei.

În continuare, a luat cuvântul reprezentantul Consiliului Superior al Magistraturii, care apreciază că sesizarea formulată de Presedintele României este inadmisibilă.

În primul rând, art. 146 lit. e) din Constitutie reglementează cadrul procesual al solutionării conflictelor juridice de natură constitutională, stabilind subiectele de drept îndrituite să sesizeze Curtea Constitutională în cazul în care s-ar afla într-un conflict pozitiv sau negativ de competente. Or, în conditiile în care sesizarea Presedintelui nu se referă la una dintre atributiile sale, presupus a fi nesocotite de către o altă autoritate, ci vizează un conflict de competente al unor terte autorităti publice, cererea adresată Curtii s-a realizat cu depăsirea competentelor sale. Pe de altă parte, Presedintele nu si-a respectat obligatia constitutională de a media presupusul conflict dintre autorităti, asa cum prevăd dispozitiile art. 80 alin. (2) din Constitutie.

În al doilea rând, prin sesizare se tinde la crearea unei noi căi de atac extraordinare, nereglementată de lege, prin care să se repună în discutie hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile. Or, cenzurarea acestor hotărâri care au putere de lege, în virtutea principiului „res iudicata pro veritatae habetur", de către Curtea Constitutională, în temeiul prevederilor art. 146 lit. e) din Constitutie, este inadmisibilă.

În continuare, presedintele Curtii Constitutionale dă cuvântul reprezentantului Camerei Deputatilor, care solicită Curtii Constitutionale să constate existenta conflictului juridic de natură constitutională între autoritatea judecătorească si cea legiuitoare, motivat de împrejurarea că Înalta Curte de Casatie si Justitie, prin pronuntarea unor decizii în materia drepturilor salariale ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, a creat norme de drept material care au produs efecte grave asupra bugetului de stat. Reglementând norme juridice cu putere de lege, instanta supremă si-a depăsit atributiile prevăzute de Constitutie, intrând într-un conflict pozitiv de competente cu autoritatea legiuitoare.

Cu privire la solutionarea conflictului juridic provocat de deciziile Înaltei Curti de Casatie si Justitie, reprezentantul Camerei Deputatilor consideră că se impune reanalizarea rolului judecătorului instantelor de drept comun, precum si al autoritătii de lucru judecat a celor statuate printr-o hotărâre judecătorească, prin prisma competentei Curtii Constitutionale consacrate de art. 146 lit. e) din Constitutie. Astfel, date fiind efectele grave ale deciziilor pronuntate de Înalta Curte de Casatie si Justitie, decizia Curtii Constitutionale prin care se constată existenta conflictului juridic poate constitui un posibil temei pentru initierea procedurii revizuirii hotărârilor judecătoresti definitive si irevocabile pronuntate anterior acestei decizii.

Pe de altă parte, în vederea evitării pe viitor a unor asemenea conflicte, autoritatea legiuitoare trebuie să adopte acte normative care să respecte cerintele de acuratete si previzibilitate specifice normelor de drept.

Reprezentantul Guvernului solicită admiterea sesizării Presedintelui României. În motivare se arată că, la nivelul Guvernului, s-au desfăsurat o serie de întâlniri între reprezentantii autoritătilor aflate în conflict, astfel că nu se poate sustine că medierea prealabilă declansării procedurii în fata Curtii Constitutionale nu s-a realizat.

În ceea ce priveste calitatea de parte implicată în conflict, aceasta se întemeiază pe dispozitiile art. 102 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora Guvernul asigură realizarea politicii interne a tării, potrivit programului de guvernare acceptat de Parlament.

În sustinerea existentei conflictului juridic de natură constitutională, reprezentantul Guvernului apreciază că, prin deciziile pronuntate de Înalta Curte de Casatie si Justitie privind solutionarea unor recursuri în interesul legii, s-a creat un nou sistem de salarizare, cu încălcarea prevederilor în vigoare care reglementau ca formă unică de remunerare o indemnizatie în care erau înglobate sporurile salariale existente în prealabil, dar abrogate prin Ordonanta Guvernului nr. 83/2000. Astfel, pronuntând deciziile nr. XXXVI/2007 si nr. XXI/2008 prin care s-au creat drepturi colective, Înalta Curte de Casatie si Justitie s-a subrogat în competenta legiuitorului si a modificat politica de salarizare a unor categorii profesionale, împrejurare ce a generat grave prejudicii asupra bugetului de stat, inechităti între salariatii bugetari si, implicit, tensiuni sociale.

În consecintă, Guvernul apreciază că remedierea aspectelor expuse s-ar realiza prin desfiintarea hotărârilor judecătoresti pronuntate cu depăsirea competentelor constitutionale.

În replică la cele afirmate de reprezentantii Camerei Deputatilor si Guvernului, reprezentantul Înaltei Curti de Casatie si Justitie arată că, potrivit legislatiei europene si jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, interventia legiuitorului în materia politicii salariale a magistratilor, si anume micsorarea indemnizatiei acestora, pe de o parte, sau în materia căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoresti definitive si irevocabile, pe de altă parte, nu poate opera fără a se aduce atingere principiilor statului de drept, respectiv dreptului la un proces echitabil.

CURTEA,

examinând cererea de solutionare a conflictului juridic de natură constitutională dintre autoritatea judecătorească, pe de o parte, si Parlamentul României si Guvernul României, pe de altă parte, punctele de vedere ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie, Consiliului Superior al Magistraturii, Camerei Deputatilor si Guvernului, sustinerile reprezentantilor Înaltei Curti de Casatie si Justitie, Consiliului Superior al Magistraturii, Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine următoarele:

În ceea ce priveste admisibilitatea sesizării:

În conformitate cu dispozitiile art. 146 lit. e) din Constitutie, Curtea Constitutională „solutionează conflictele juridice de natură constitutională dintre autoritătile publice". În acest sens, autorităti publice care ar putea fi implicate într-un conflict juridic de natură constitutională sunt numai cele cuprinse în titlul III din Constitutie, si anume: Parlamentul, alcătuit din Camera Deputatilor si Senat, Presedintele României, ca autoritate publică unipersonală, Guvernul, organele administratiei publice centrale si ale administratiei publice locale, precum si organele autoritătii judecătoresti. Pentru exercitarea competentei prevăzute de Constitutie, Curtea este sesizată la cererea „Presedintelui României, a unuia dintre presedintii celor două Camere, a primului-ministru sau a presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii". Subiectele de drept pe care Legea fundamentală le îndrituieste a sesiza Curtea sunt limitativ prevăzute, dispozitia constitutională nedistingând după cum autoritătile pe care le reprezintă sunt sau nu părti în conflictul cu care sesizează Curtea.

Prin urmare, Curtea constată că Presedintele României este în drept să formuleze cererea cu privire la solutionarea conflictului juridic de natură constitutională dintre autoritatea judecătorească, pe de o parte, si Parlamentul României si Guvernul României, pe de altă parte, desi nu este parte în acest conflict.

Curtea constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit art. 146 lit. e) din Constitutie, precum si ale art. 1, 10, 34 si 35 din Legea nr. 47/1992, să se pronunte asupra conflictului juridic de natură constitutională dintre autoritătile publice.

Prin cererea formulată se solicită Curtii Constitutionale să constate existenta unui conflict juridic de natură constitutională generat de modul în care Înalta Curte de Casatie si Justitie întelege să-si exercite prerogativele constitutionale în solutionarea recursurilor în interesul legii având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, prin crearea de norme juridice, prerogativă ce apartine Parlamentului si, în anumite situatii strict delimitate de Constitutie, Guvernului.

Astfel, prima este Decizia nr. XXXVI din 7 mai 2007 privind recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritătii judecătoresti, republicată, cu modificările ulterioare, în raport cu prevederile art. I pct. 32 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritătii judecătoresti, art. 50 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor si ale art. 6 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curtii de Conturi, în materia sporului pentru vechime în muncă în cazul judecătorilor, procurorilor si celorlalti magistrati, precum si al persoanelor care au îndeplinit functia de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curtii de Conturi a României, decizie prin care Înalta Curte de Casatie si Justitie, constituită în Sectii Unite, a decis că „Judecătorii, procurorii si ceilalti magistrati, precum si persoanele care au îndeplinit functia de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curtii de Conturi a României beneficiau si de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege".

A doua decizie este Decizia nr. XXI din 10 martie 2008 pentru examinarea recursului în interesul legii privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritătii judecătoresti, republicată, în raport cu prevederile art. I pct. 42 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001, referitor la sporul de risc si suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru judecători, procurori si personalul auxiliar de specialitate din cadrul instantelor si parchetelor, decizie prin care instanta supremă a hotărât că, „în interpretarea si aplicarea unitară a dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritătii judecătoresti, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistratii-asistenti, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizatia brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, si după intrarea în vigoare a Ordonantei Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".

Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, „dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante", astfel că, aplicând cele două decizii ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie, instantele judecătoresti au pronuntat hotărâri prin care au fost acordate persoanelor îndreptătite sporul pentru vechimea în muncă si sporul pentru risc si suprasolicitare neuropsihică.

În ceea ce priveste notiunea de conflict juridic de natură constitutională dintre autorităti publice, Curtea Constitutională constată că prin Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005, a statuat că acesta presupune „acte sau actiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe îsi arogă puteri, atributii sau competente, care, potrivit Constitutiei, apartin altor autorităti publice, ori omisiunea unor autorităti publice, constând în declinarea competentei sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligatiile lor".

Asadar, conflictul juridic de natură constitutională se poate declansa între două sau mai multe autorităti si poate privi continutul ori întinderea atributiilor lor decurgând din Constitutie, ceea ce înseamnă că acestea sunt conflicte de competentă, pozitive sau negative, si care pot crea blocaje institutionale.

Pentru solutionarea cererii ce formează obiectul dosarului de fată, Curtea Constitutională trebuie să se raporteze la textele din Legea fundamentală incidente pentru a determina competenta celor două autorităti implicate: autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casatie si Justitie, pe de o parte, si Parlamentul României si Guvernul României, pe de altă parte.

În ceea ce priveste puterea legislativă, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constitutie, „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate legiuitoare a tării."

Pe lângă monopolul legislativ al Parlamentului, Constitutia, în art. 115, consacră delegarea legislativă, în virtutea căreia Guvernul poate emite ordonante simple sau de urgentă. Astfel, transferul unor atributii legislative către autoritatea executivă se realizează printr-un act de vointă al Parlamentului ori, pe cale constitutională, în situatii extraordinare, si numai sub control parlamentar.

Potrivit art. 124 din Constitutie: „(1) Justitia se înfăptuieste În numele legii.

(2) Justitia este unică, impartială si egală pentru toti.

(3) Judecătorii sunt independenti si se supun numai legii." Sensul art. 124 alin. (1) este acela că organele care înfăptuiesc justitia si care, potrivit art. 126 alin. (1) din Constitutie, sunt instantele judecătoresti trebuie să respecte legea, de drept material sau procesual, aceasta fiind cea care determină comportamentul persoanelor fizice si juridice în circuitul civil si în sfera publică. Dispozitia consacră principiul legalitătii actului de justitie si trebuie corelată cu prevederea art. 16 alin. (2) din Constitutie care prevede că „Nimeni nu este mai presus de lege"s\ cu cea a art. 124 alin. (3) din Constitutie, care prevede alte două principii constitutionale: independenta judecătorului si supunerea lui numai legii. Aceste dispozitii guvernează activitatea instantelor judecătoresti si fixează pozitia lor fată de lege. Este unanim acceptat că atributiile judecătorului implică identificarea normei aplicabile, analiza continutului său si o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, astfel încât legiuitorul aflat în imposibilitate de a prevedea toate situatiile juridice lasă judecătorului, învestit cu puterea de a spune dreptul, o parte din initiativă. Astfel, în activitatea sa de interpretare a legii, judecătorul trebuie să realizeze un echilibru între spiritul si litera legii, între exigentele de redactare si scopul urmărit de legiuitor, fără a avea competenta de a legifera, prin substituirea autoritătii competente în acest domeniu.

În temeiul art. 126 alin. (3) din Constitutie, „Înalta Curte de Casatie si Justitie asigură interpretarea si aplicarea unitară a legii de către celelalte instante judecătoresti, potrivit competentei sale". Prevederea legală care stabileste competenta în această materie o constituie art. 329 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, precum si colegiile de conducere ale curtilor de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea si aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară Înaltei Curti de Casatie si Justitie să se pronunte asupra chestiunilor de drept care au fost solutionate diferit de instantele judecătoresti.

Deciziile prin care se solutionează sesizările se pronuntă de Sectiile Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Solutiile se pronuntă numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătoresti examinate si nici cu privire la situatia părtilor din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante".

Cu privire la această competentă a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, Curtea Constitutională s-a pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 1.014 din 8 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007. Curtea a retinut că scopul reglementării îl constituie „promovarea unei corecte interpretări a normelor juridice în vigoare, iar nu elaborarea unor noi norme", astfel că „nu se poate considera că deciziile pronuntate de Sectiile Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie în asemenea recursuri ar reprezenta o atributie care vizează domeniul legiferării. [...] Prin textul de lege criticat de autorul exceptiei, legiuitorul, având în vedere pozitia Înaltei Curti de Casatie si Justitie în sistemul instantelor judecătoresti, precum si rolul său prevăzut în art. 329 din Codul de procedură civilă, a instituit obligativitatea interpretării date de aceasta, în scopul aplicării unitare de către instantele judecătoresti a unui text de lege, fără ca astfel instanta supremă să se substituie Parlamentului, unica putere legiuitoare în stat".

Curtea a mai retinut, pe de altă parte, că „interpretarea legilor este o operatiune ratională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării si respectării legii, având ca scop clarificarea întelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instantele judecătoresti interpretează legea, în mod necesar, în procesul solutionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. «Oricât de clar ar fi textul unei dispozitii legale - se arată într-o hotărâre a Curtii Europene a Drepturilor Omului (Cauza C.R. contra Regatului Unit, 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [...]». Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instantelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situatii de fapt si pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instantelor de judecată, a fost creată de legiuitor institutia recursului în interesul legii. Decizia de interpretare pronuntată în asemenea cazuri nu este extra legem si, cu atât mai mult, nu poate fi contra legem".

De asemenea, Curtea a mai constatat că „institutia recursului în interesul legii conferă judecătorilor instantei supreme dreptul de a da o anumită interpretare, unificând astfel diferentele de interpretare si de aplicare a aceluiasi text de lege de către instantele inferioare. Asemenea solutii interpretative, constante si unitare, care nu privesc anumite părti si nici nu au efect asupra solutiilor anterior pronuntate, ce au intrat în puterea lucrului judecat, sunt invocate în doctrină ca «precedente judiciare» (...). De altfel (...), potrivit art. 329 alin. 2 din Codul de procedură civilă, deciziile pronuntate de Sectiile Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie, ca urmare a solutionării recursurilor în interesul legii, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."

În urma analizei continutului si succesiunii în timp a dispozitiilor legale referitoare la salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, magistratilor-asistenti, personalului auxiliar de specialitate, precum si a celor referitoare la salarizarea persoanelor care au îndeplinit functia de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curtii de Conturi a României, precum si a stabilirii competentelor constitutionale ale celor două autorităti - legiuitoare si judecătorească, Curtea Constitutională constată că:

Prin Decizia nr. XXXVI din 7 mai 2007, Înalta Curte de Casatie si Justitie, constituită în Sectii Unite, statuând că „Judecătorii, procurorii si ceilalti magistrati, precum si persoanele care au îndeplinit functia de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curtii de Conturi a României beneficiau si de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege", a acordat beneficiul sporului de vechime în muncă pentru o perioadă în care legea nu a prevăzut acest spor.

Prin Decizia nr. XXI din 10 martie 2008 a hotărât că Judecătorii, procurorii, magistratii-asistenti si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizatia brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, si după intrarea în vigoare a Ordonantei Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".

Asa fiind, pronuntându-se asupra recursurilor în interesul legii întemeiate pe practica neunitară a instantelor judecătoresti cu privire la acordarea unor drepturi salariale ale judecătorilor, procurorilor, celorlalti magistrati, judecătorilor financiari, procurorilor financiari, controlorilor financiari sau personalului auxiliar de specialitate din cadrul instantelor si parchetelor, Înalta Curte de Casatie si Justitie nu s-a limitat la a clarifica întelesul unor norme juridice sau a câmpului lor de aplicare. Instanta supremă, invocând vicii de tehnică legislativă - nerespectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 - sau vicii de neconstitutionalitate - încălcarea normelor privind delegarea legislativă -, a repus în vigoare norme care îsi încetaseră aplicarea, fiind abrogate prin acte normative ale autoritătii legiuitoare. Însă, o atare operatie juridică nu poate fi realizată decât de autoritatea legiuitoare (Parlament sau Guvern, după caz), unica abilitată să dispună cu privire la solutiile ce se impun în această materie.

Curtea Constitutională a constatat si cu alte ocazii neconstitutionalitatea unor prevederi legale susceptibile de a genera depăsirea competentelor instantelor judecătoresti în detrimentul autoritătii legiuitoare. Este cazul Deciziei nr. 818 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008, prin care au fost declarate neconstitutionale, printre altele, dispozitiile art. 27 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007, în măsura în care din acestea se desprinde întelesul că instantele judecătoresti au competenta să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, si să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. „Luând în considerare si dispozitiile art. 27 alin. (1) din ordonantă, prin care se instituie dreptul persoanei care se consideră discriminată de a cere instantei de judecată, între altele, restabilirea situatiei anterioare si anularea situatiei create prin discriminare, deci si a prevederilor cu caracter discriminatoriu, instanta de judecată poate să înteleagă - ceea ce s-a si petrecut în una dintre cauzele analizate - că are competenta să anuleze o dispozitie legală pe care o consideră discriminatorie si, pentru a restabili situatia de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăsi o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispozitii prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instantei se consideră discriminată.

Un asemenea înteles al dispozitiilor ordonantei, prin care se conferă instantelor judecătoresti competenta de a desfiinta norme juridice instituite prin lege si de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstitutional, întrucât încalcă principiul separatiei puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constitutie, precum si prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tării.

În virtutea textelor constitutionale mentionate, Parlamentul si, prin delegare legislativă, în conditiile art. 115 din Constitutie, Guvernul au competenta de a institui, modifica si abroga norme juridice de aplicare generală. Instantele judecătoresti nu au o asemenea competentă, misiunea lor constitutională fiind aceea de a realiza justitia - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală -, adică de a solutiona, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenta, întinderea si exercitarea drepturilor lor subiective."

Prin urmare, Curtea Constitutională constată existenta unui conflict juridic de natură constitutională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, si Parlamentul României si Guvernul României, pe de altă parte.

Odată constatat acest conflict, Curtea Constitutională, în virtutea dispozitiilor art. 142 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora ea „este garantul suprematiei Constitutiei", are obligatia să solutioneze conflictul, arătând conduita în acord cu prevederile constitutionale la care autoritătile publice trebuie să se conformeze. În acest sens, Curtea are în vedere prevederile art. 1 alin. (3) din Constitutie, în conformitate cu care „România este stat de drept, democratic si social, în care demnitatea omului, drepturile si libertătile cetătenilor, libera dezvoltare a personalitătii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul traditiilor democratice ale poporului român si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate". De aceea, apreciază că una dintre conditiile realizării obiectivelor fundamentale ale statului român, definite în textul citat, o constituie buna functionare a autoritătilor publice, cu respectarea principiilor separatiei si echilibrului puterilor, fără blocaje institutionale.

Dispozitiile art. 146 din Constitutie si ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale stabilesc competenta materială a Curtii Constitutionale, ca garant al suprematiei Legii fundamentale, enumerând în mod restrictiv atributiile jurisdictiei constitutionale.

În cauza de fată, sesizarea Curtii pentru îndeplinirea atributiei referitoare la solutionarea conflictelor juridice de natură constitutională dintre autoritătile publice, la analiza conduitei părtilor de către Curte, sub aspectul îndeplinirii competentelor conform prevederilor constitutionale, precum si decizia prin care se stabileste existenta unui conflict si modul de solutionare a acestuia nu pot constitui elementele exercitării unei căi de atac, ce ar avea ca scop lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătoresti. Astfel, asimilarea atributiei prevăzute de art. 146 lit. e) din Constitutie cu efectuarea de către Curtea Constitutională a unui control de legalitate/constitutionalitate asupra hotărârilor judecătoresti, transformând Curtea într-o instantă de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozitiilor constitutionale privind solutionarea conflictelor juridice si o încălcare flagrantă a competentei Curtii Constitutionale.

Asa fiind, apare ca evident că decizia pronuntată de Curtea Constitutională în solutionarea conflictului juridic de natură constitutională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronuntate de Înalta Curte de Casatie si Justitie în exercitarea atributiei consacrate de art. 329 din Codul de procedură civilă.

De altfel, Curtea a statuat si cu alte ocazii că, potrivit competentelor sale, care sunt expres si limitativ prevăzute de art. 146 din Constitutie si de Legea nr. 47/1992, aceasta asigură, pe calea controlului de constitutionalitate, suprematia Constitutiei în sistemul juridic normativ, nefiind competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătoresti sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice (Decizia nr. 988 din 1 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 24 noiembrie 2008).

Potrivit art. 147 alin. (4) din Constitutie, „Deciziile Curtii Constitutionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor". Efectul ex nune al actelor Curtii constituie o aplicare a principiului neretroactivitătii, garantie fundamentală a drepturilor constitutionale de natură a asigura securitatea juridică si încrederea cetătenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separatiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept.

Pe cale de consecintă, efectele deciziei Curtii nu pot viza decât actele, actiunile, inactiunile sau operatiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritătile publice implicate în conflictul juridic de natură constitutională.

În ceea ce priveste autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casatie si Justitie, conduita conformă Constitutiei transpare din cele statuate mai sus, si anume exercitarea competentelor stabilite de lege în conformitate cu prevederile constitutionale referitoare la separatia puterilor în stat si, deci, abtinerea de la orice actiune care ar avea ca efect subrogarea în atributiile altei autorităti publice. Prin urmare, Înalta Curte de Casatie si Justitie nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constitutionalitate a acestora.

Referitor la autoritatea legiuitoare, Parlament sau Guvern, după caz, în acord cu jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale si a Curtii Europene a Drepturilor Omului, aceasta are obligatia de a edicta norme care să respecte anumite trăsături: claritate, precizie, previzibilitate si predictibilitate.

Curtea observă că atât dispozitiile legale care au constituit temeiul pronuntării deciziilor de către Înalta Curte de Casatie si Justitie, cât si întreg cadrul legislativ referitor la drepturile salariale ale judecătorilor, procurorilor, celorlalti magistrati, personalului auxiliar de specialitate, precum si ale persoanelor care au îndeplinit functia de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curtii de Conturi a României, prin modul deficitar de reglementare si redactare, cauzat în mare măsură de modificările succesive, la intervale prea scurte de timp, nu au corespuns întotdeauna exigentelor de tehnică legislativă specifice normelor juridice. Or, referitor la aceste cerinte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronuntat în mod constant, statuând că „o normă este «previzibilă» numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în asa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultantă de specialitate - să îsi corecteze conduita" (Cauza Rotaru împotriva României, 2000), iar „[...] cetăteanul trebuie să dispună de informatii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat si să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecintele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în acelasi timp, accesibilă si previzibilă" (Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, 1979).

Asa fiind, Curtea constată că respectarea normelor de tehnică legislativă, precum si a prevederilor constitutionale referitoare la delegarea legislativă sunt obligatii opozabile în primul rând legiuitorului, primar sau delegat, care este tinut în exercitarea competentelor sale de adoptarea unor norme care să corespundă exigentelor Legii fundamentale si Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Pe de altă parte, Curtea observă că solutia pronuntată prin Decizia Înaltei Curti de Casatie si Justitie nr. XXI din 10 martie 2008 s-a întemeiat pe constatarea neconstitutionalitătii dispozitiilor art. I pct. 42 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 prin care se abrogaseră prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996, referitoare la sporul pentru risc si suprasolicitare neuropsihică. Motivatia instantei supreme a fost următoarea: „Guvernul României nu a fost abilitat prin Legea nr. 125/2000 să modifice sau să completeze Legea nr. 56/1996, modificată si completată prin Ordonanta Guvernului nr. 55/1997, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 126/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 18 iulie 2000, totusi, prin art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 s-au abrogat dispozitiile art. 231 din Legea nr. 56/1996.

În acest fel, prin emiterea Ordonantei Guvernului nr. 83/2000 au fost depăsite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozitiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constitutia României.[...]

Abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ.

Sub acest aspect, norma de nivel inferior, în spetă art. I pct. 42 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 si art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 prin care a fost abrogat art. 231 din Legea nr. 56/1996, modificată si completată, contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992, modificată si completată, lege organică."

Pentru a-si stabili competenta cu privire la constatarea neconstitutionalitătii dispozitiilor vizate, Înalta Curte a statuat că „neconstitutionalitatea abrogării dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, si ale art. 231 din Legea nr. 56/1996, modificată si completată, prin art. 1 pct. 42, respectiv prin art. IX alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 - norme abrogate în prezent -, poate fi invocată numai pe calea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate în fata instantelor judecătoresti.

Curtea Constitutională are însă în competentă numai controlul de constitutionalitate al dispozitiilor din legile si ordonantele în vigoare, iar verificarea constitutionalitătii si solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate având ca obiect norme abrogate în prezent revin, prin interpretarea per a contrario a art. 147 alin. (1), cu referire la art. 126 alin. (1) din Constitutie, instantelor judecătoresti.[...]

Înalta Curte de Casatie si Justitie constată că instantele judecătoresti pot să se pronunte asupra regularitătii actului de abrogare si a aplicabilitătii în continuare a normei abrogate în conditiile precizate mai sus, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdictie în recursul cu a cărui solutionare a fost corect învestită."

Întrucât, asa cum s-a arătat mai sus, deciziile pronuntate de instanta supremă în judecarea recursurilor în interesul legii au putere obligatorie pentru instante, Curtea Constitutională constată că Înalta Curte de Casatie si Justitie a adoptat teza cu valoare de principiu si aplicabilitate generală, potrivit căreia instantele judecătoresti se pot pronunta asupra constitutionalitătii dispozitiilor abrogate, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdictie în cauzele cu a căror solutionare au fost învestite. Astfel, verificarea constitutionalitătii si solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate având ca obiect norme abrogate revin, prin interpretarea per a contrario a art. 147 alin. (1), cu referire la art. 126 alin. (1) din Constitutie, instantelor judecătoresti, iar nu Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, se poate pronunta numai asupra neconstitutionalitătii „unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare", dispozitie care exclude de iure orice conflict de competentă în această materie.

Referitor la solutia pronuntată de Înalta Curte de Casatie si Justitie, Curtea Constitutională constată că, potrivit Legii fundamentale, singura autoritate abilitată să exercite controlul constitutionalitătii legilor sau ordonantelor este instanta constitutională. Prin urmare, nici Înalta Curte de Casatie si Justitie si nici instantele judecătoresti sau alte autorităti publice ale statului nu au competenta de a controla constitutionalitatea legilor sau ordonantelor, indiferent dacă acestea sunt sau nu în vigoare.

Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispozitiile art. 1 alin. (3) si (4), art. 61 alin. (1), art. 80 alin. (2), art. 115, art. 126 alin. (1), (2) si (3) si ale art. 146 lit. e) din Constitutie, precum si prevederile art. 11 alin. (1) lit. A.e), art. 34 si ale art. 35 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Constată existenta unui conflict juridic de natură constitutională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, si Parlamentul României si Guvernul României, pe de altă parte.

2. În exercitarea atributiei prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constitutie, Înalta Curte de Casatie si Justitie are obligatia de a asigura interpretarea si aplicarea unitară a legii de către toate instantele judecătoresti, cu respectarea principiului fundamental al separatiei si echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constitutia României. Înalta Curte de Casatie si Justitie nu are competenta constitutională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constitutionalitate al acestora.

Definitivă.

Decizia se comunică Presedintelui României, presedintelui Camerei Deputatilor, presedintelui Senatului, primului-ministru al Guvernului, presedintelui Înaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, precum si procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 27 mai 2009 si la aceasta au participat: loan Vida, presedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Ion Predescu, Puskás Valentin Zoltán, Tudorel Toader si Augustin Zegrean, judecători.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 


ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL ECONOMIEI

AGENTIA ROMÂNĂ PENTRU CONSERVAREA ENERGIEI

 

DECIZIE

privind aprobarea Procedurii de monitorizare a activitătilor de elaborare a auditurilor energetice

 

În conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 22/2008 privind eficienta energetică si promovarea utilizării la consumatorii finali a surselor regenerabile de energie,

în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului industriei si resurselor nr. 245/2002 privind aprobarea Regulamentului pentru autorizarea persoanelor fizice si juridice care au dreptul să realizeze bilanturi energetice si a Regulamentului pentru atestarea responsabililor cu atributii în domeniul gestiunii energiei,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 941/2002 privind organizarea si functionarea Agentiei Române pentru Conservarea Energiei, cu modificările ulterioare,

presedintele Agentiei Române pentru Conservarea Energiei emite următoarea decizie:

Art. 1. - Se aproba Procedura de monitorizare a activitătilor de elaborare a auditurilor energetice, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie.

Art. 2. - Prevederile cuprinse în Procedura de monitorizare a activitătilor de elaborare a auditurilor energetice vor fi duse la îndeplinire de către personalul Agentiei Române pentru Conservarea Energiei desemnat cu atributii în domeniul monitorizării activitătilor auditorilor energetici autorizati.

Art. 3. - Prezenta decizie se publica in Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 4. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii se abrogă Decizia presedintelui Agentiei Române pentru Conservarea Energiei nr. 59/2003 privind aprobarea Procedurii de monitorizare a activitătilor de elaborare a bilanturilor energetice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 18 iunie 2003.

 

Presedintele Agentiei Romane pentru Conservarea Energiei,

Alexandru-Octavi Stănescu

 

Bucuresti, 9 iunie 2009.

Nr. 29.

 

ANEXĂ

 

PROCEDURĂ

de monitorizare a activitătilor de elaborare a auditurilor energetice

 

I. Prevederi generale

Auditurile energetice constituie un instrument deosebit de important atât pentru beneficiar, căruia îi oferă informatiile necesare cu privire la consumurile energetice, situatia functionării si reglării aparatelor si echipamentelor consumatoare de energie, măsurile care trebuie aplicate pentru optimizarea parametrilor energetici, cât si pentru elaboratorul strategiei de eficientă energetică, la nivel macroeconomic.

În calitatea sa de organ de specialitate la nivel national în domeniul eficientei energetice, Agentia Română pentru Conservarea Energiei, denumită în continuare ARCE, detine conform reglementărilor în vigoare atributii importante în domeniul activitătilor de întocmire a auditurilor energetice, precizate detaliat în Regulamentul pentru autorizarea persoanelor fizice si juridice care au dreptul să realizeze bilanturi energetice, aprobat prin Ordinul ministrului industriei si resurselor nr. 245/2002 privind aprobarea Regulamentului pentru autorizarea persoanelor fizice si juridice care au dreptul să realizeze bilanturi energetice si a Regulamentului pentru atestarea responsabililor cu atributii în domeniul gestiunii energiei.

Monitorizarea activitătilor de elaborare a auditurilor energetice de către auditorii autorizati se realizează la ARCE, prin actualizarea bazelor de date, care cuprind principalele informatii tehnice si administrative din domeniu.

Aceste baze de date, împreună cu documentatiile tehnice propriu-zise (audituri energetice), servesc pentru elaborarea la nivel local a programelor proprii ale consumatorilor, iar la nivel macroeconomic, pentru fundamentarea Strategiei nationale de eficientă energetică.

Instrumentele folosite în cadrul ARCE pentru buna desfăsurare a activitătii de monitorizare a elaborării auditurilor energetice sunt următoarele:

- Instrumente administrative:

- înfiintarea si functionarea Comisiei de Autorizare a Auditorilor Energetici si aSecretariatului tehnic al acesteia;

- înfiintarea si actualizarea Registrului de evidentă a auditorilor energetici;

- actualizarea în pagina de internet a ARCE, a unor informatii cuprinse în Registrul de evidentă a auditorilor energetici.

- Instrumente tehnice:

- colectarea periodică si analiza rapoartelor anuale privind activitatea de elaborare a auditurilor energetice de la persoanele juridice autorizate în calitate de auditor energetic;

- elaborarea Sintezei anuale a activitătilor auditorilor energetici, pe baza rapoartelor primite de la acestia.

II. Detalii cu privire la instrumentele administrative

a) înfiintarea si modificarea componentei Comisiei de Autorizare a Auditorilor Energetici se fac prin decizie a presedintelui ARCE.

Comisia are în componentă minimum 5 membri, specialisti din cadrul ARCE, si functionează permanent, cu respectarea prevederilor din Regulamentul pentru autorizarea auditorilor energetici persoane fizice si juridice;

b) înfiintarea si modificarea componentei Secretariatului tehnic al Comisieide Autorizare a Auditorilor Energetici se fac prin decizie a presedintelui ARCE.

Secretariatul are în componentă minimum 4 membri, dintre care un cadru de conducere, 2 specialisti analisti si un membru care îndeplineste sarcini administrative;

c) registrul de evidentă a auditorilor energetici este elaborat sub formă de document scris, urmând ca o parte a informatiilor cuprinse în acesta să fie date publicitătii prin actualizarea paginii de internet a ARCE.

Registrul cuprinde două părti si anume:

- auditori energetici persoane fizice;

- auditori energetici persoane juridice.


Pentru auditorii persoane fizice, forma de organizare a informatiilor este tabelară, cuprinzând următoarele date:

- numărul de ordine din registru, acelasi cu numărul autorizatiei de auditor energetic;

- numele si prenumele auditorului;

- clasa si tipul de audit energetic pentru care este autorizat;

- profesia si specialitatea;

- locul de muncă actual, functia;

- posibilitătile de contact (telefon, fax si adresă e-mail);

- vechimea în specialitate;

- data absolvirii cursului de specializare în domeniul auditării energetice.

Pentru informatii detaliate cu privire la activitătile desfăsurate de fiecare auditor energetic persoană fizică, Secretariatul tehnic al Comisiei de Autorizare a Auditorilor Energetici arhivează dosarele depuse cu ocazia autorizării si prelungirii valabilitătii acesteia.

Pentru auditorii persoane juridice, forma de organizare a informatiilor este tabelară, cuprinzând următoarele date:

- numărul de ordine din registru, acelasi cu numărul autorizatiei de auditor energetic;

- denumirea si sediul;

- codul de identificare fiscală;

- posibilitătile de contact (telefon, fax si adresă e-mail);

- numele, prenumele, precum si clasa si tipul de autorizare ale auditorilor energetici persoane fizice, angajati în cadrul persoanei juridice autorizate.

Pentru informatii detaliate cu privire la activitătile desfăsurate de fiecare auditor energetic persoană juridică, Secretariatul tehnic al Comisiei de Autorizare a Auditorilor Energetici arhivează dosarele depuse cu ocazia autorizării si prelungirii valabilitătii acesteia, precum si rapoartele anuale privind activitatea de elaborare a auditurilor energetice;

d) actualizarea în pagina de internet a ARCE a următoarelor informatii cuprinse în Registrul de evidentă a auditorilor energetici se face la finalul fiecărui trimestru:

- pentru persoane fizice:

- numărul de ordine din registru, acelasi cu numărul autorizatiei de auditor energetic;

- numele si prenumele auditorului;

- clasa si tipul de audit energetic pentru care este autorizat;

- posibilitătile de contact (telefon, fax si adresă e-mail);

- pentru persoane juridice:

- numărul de ordine din registru, acelasi cu numărul autorizatiei de auditor energetic;

- denumirea si sediul;

- codul de identificare fiscală;

- posibilitătile de contact (telefon, fax si adresă e-mail).

III. Detalii cu privire la instrumentele tehnice

a) Colectarea rapoartelor anuale privind activitatea de elaborare a auditurilor energetice de la persoanele juridice autorizate în calitate de auditor energetic se face prin intermediul filialelor teritoriale ale ARCE. Persoanele juridice autorizate în calitate de auditor energetic au obligatia de a transmite aceste rapoarte la sediul filialei teritoriale ale ARCE de care apartin, până la data de 30 ianuarie a anului următor celui analizat.

În anexa la prezenta procedură este prezentat continutul-cadru al Raportului anual privind activitatea auditorilor energetici persoane juridice, precum si continutul-cadru al fisei auditului energetic.

Analiza rapoartelor anuale privind activitatea de elaborare a auditurilor energetice ale persoanelor juridice autorizate în calitate de auditor energetic se face conform prevederilor din Regulamentul pentru autorizarea auditorilor energetici persoane fizice si juridice si urmăreste:

- aspecte tehnice cantitative:

- numărul de audituri energetice întocmite;

- tipul auditului;

- aspecte tehnice calitative:

- indicatorii specifici de consum de combustibili si energie;

- măsurile de crestere a eficientei energetice, grupate pe categorii;

- estimările tehnico-economice ale aplicării principalelor măsuri de eficientă energetică (consumuri specifice de combustibili si energie, randamente energetice, durata de recuperare a investitiei, rata internă de rentabilitate).

b) Elaborarea Sintezei anuale a activitătilor auditorilor energetici se face de către Secretariatul tehnic al Comisiei de Autorizare a Auditorilor Energetici, pe baza rapoartelor primite de la auditorii energetici autorizati, persoane juridice. Termenul limită de elaborare este data de 28 sau 29 februarie, după caz, din anul următor celui analizat.

 

ANEXA

la procedură

 

CONTINUTUL-CADRU

al Raportului anual privind activitatea auditorilor energetici persoane juridice

 

Raportul va avea următorul cuprins:

- datele de identificare ale auditorului autorizat, persoană juridică;

- lista cronologică a auditurilor energetice efectuate în anul analizat si beneficiarii acestora;

- fisa auditului (care va cuprinde elementele tehnice principale ale fiecărui audit);

- note privind oportunitatea aplicării unor măsuri cu grad ridicat de replicabilitate si crestere semnificativă a eficientei energetice.

 

NOTĂ:

Raportul va fi transmis la ARCE cu scrisoare de însotire, semnată de conducătorul unitătii.

 

CONTINUTUL-CADRU

al fisei auditului energetic

 

Fisa auditului energetic trebuie să contină următoarele informatii:

- tipul auditului energetic;

- auditul real:

- conturul de audit si enumerarea proceselor tehnologice aflate în functiune;

- consumul total real de combustibili si energie pe anul anterior efectuării auditului, corespunzător conturului de audit;

- indicatorii specifici de consum de combustibili si energie;

- concluzii cu privire la situatia existentă;

- auditul optimizat;

 

NOTĂ:

Pentru acest tip de audit se vor prezenta informatii similare cu cele mentionate mai sus pentru auditul real.

- măsuri propuse pentru cresterea eficientei energetice, grupate pe categorii si estimarea tehnico-economică a aplicării acestora (consumuri specifice de combustibili si energie, randamente energetice, durata de recuperare a investitiei, rata internă de rentabilitate).

 


MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR

 

ORDIN

privind aprobarea continutului-model al Angajamentului pentru participantii declarati admisi la programele de formare specializată prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a) si b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 92/2008 privind statutul functionarului public denumit manager public

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 341.063/UCRAP/2009 prin care se supune aprobării continutul-model al Angajamentului pentru participantii declarati admisi la programele de formare specializată prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a) si b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 92/2008 privind statutul functionarului public denumit manager public, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 135/2009,

în baza dispozitiilor art. 8 alin. (1) si ale art. 42 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 92/2008, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 135/2009, si ale art. 15 din Normele metodologice de aplicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 56/2004 privind crearea statutului special al functionarului public denumit manager public, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 783/2005, cu modificările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările ulterioare,

viceprim-ministrul, ministrul administratiei si internelor, emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă continutul-model al Angajamentului pentru participantii declarati admisi la programele de formare specializată prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a) si b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 92/2008 privind statutul functionarului public denumit manager public, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 135/2009, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Se împuterniceste domnul Mihai Viorel Fifor, secretar de stat, să reprezinte si să semneze în numele viceprim-ministrului, ministrul administratiei si internelor, angajamentele ce se semnează de către participanti, potrivit continutului-model prevăzut la art. 1.

Art. 3. - La data publicării prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului internelor si reformei administrative nr. 447/2008 privind aprobarea modelului angajamentelor pentru participantii declarati admisi la programele de formare specializată prevăzute la art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 56/2004 privind crearea statutului special al functionarului public denumit manager public, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 22 aprilie 2008.

 

Viceprim-ministru,

ministrul administratiei si internelor,

Dan Nica

 

Bucuresti, 23 iunie 2009.

Nr. 122.

 

ANEXĂ

 

CONTINUTUL-MODEL

al Angajamentului nr.......din............, încheiat în aplicarea art. 8 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 92/2008 privind statutul functionarului public denumit manager public, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 135/2009

 

I. Părtile semnatare:

1. Numele..................................................

Prenumele................................................

Domiciliul................................................

Născut la data de.........................................

Legitimat cu BI/CI seria........nr....................

CNP............................................

Fiul lui......................si al........................,

în calitate de participant declarat admis la programul de formare specializată în administratia publică, cu durata de....., organizat pentru obtinerea statutului de manager public (Programul de formare), denumit în continuare participant la program,

si

2. Ministerul Administratiei si Internelor, cu sediul în municipiul Bucuresti, Piata Revolutiei nr. 1A, sectorul 1, reprezentat prin domnul/doamna ........................................, având functia de ............................................., în calitate de autoritate responsabilă de aplicarea corespunzătoare a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 92/2008 privind statutul functionarului public denumit manager public, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 135/2009, denumit în continuare minister.

II. Obiectul angajamentului

Obiectul prezentului angajament îl constituie asumarea obligatiei de către participantul la program de a lucra în cadrul administratiei publice pentru o perioadă de cel putin 5 ani consecutivi, cu respectarea prevederilor legale, precum si cu exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligatiilor stabilite în continuare. Obligatia poate fi îndeplinită prin desfăsurarea de activităti în regim de functie publică, prin ocuparea unei functii de demnitate publică, sau, după caz, în baza unui contract individual de muncă.

Ministerul îsi asumă obligatia corelativă de a asigura desfăsurarea programului de formare si plasarea participantului la program pe o functie specifică de manager public, după absolvire, în conditiile legii.

III. Drepturile si obligatiile părtilor

1. Participantul la program are următoarele drepturi:

a) să primească integral si la termen sumele prevăzute cu titlu de bursă sau, după caz, sumele cu titlu de cheltuieli de deplasare;

b) sumele prevăzute cu titlu de bursă să fie virate în contul indicat de participantul la program;

c) să fie informat cu privire la deciziile care se iau si care îl vizează în mod direct;

d) să fie consultat cu privire la modificări de fond, de natură a-i afecta un interes personal legitim, ale deciziilor cu caracter individual luate prin exceptie de la procedurile generale aprobate;

e) ca urmare a absolvirii programului de formare, să fie numit într-o functie publică specifică de manager public.

2. Participantul la program are următoarele obligatii:

a) să se conformeze solicitărilor furnizorului de formare cu privire la derularea activitătilor specifice desfăsurării programelor de formare si să participe diligent la toate aceste activităti;

b) să respecte normele de conduită profesională si civică si să se abtină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori imaginii furnizorului de formare;

c) să respecte, în îndeplinirea sarcinilor corespunzătoare activitătilor specifice desfăsurării programelor de formare, prevederile actelor normative de organizare si functionare, precum si regulamentele de studii si cele de ordine interioară ale institutiilor în care desfăsoară respectivele activităti;

d) pe perioada derulării programului de formare să informeze în scris Institutul National de Administratie, iar ulterior absolvirii programului de formare să informeze în scris Ministerul Administratiei si Internelor - Directia generală resurse umane, în termen de cel mult 10 zile de la producerea evenimentului, despre orice modificare a datelor înregistrate privind domiciliul, resedinta, starea civilă ori starea de sănătate; notificarea va fi însotită de copii ale documentelor prin care se constată/se dispun modificările de către organele în drept;

e) să ramburseze, în situatia încetării calitătii de participant la program, toate cheltuielile efectuate cu formarea acestuia până la data înregistrării solicitării scrise a participantului la program sau, după caz, până la data exmatriculării din program, ca urmare a aplicării unei sanctiuni disciplinare;

f) să se prezinte în termenul legal la autoritatea sau institutia publică unde a fost repartizat, în vederea ocupării functiei publice specifice de manager public;

g) să ramburseze, în situatia nerespectării obligatiei ce face obiectul prezentului angajament, contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru formarea acestuia, redusă proportional cu perioada luată în calcul ca fiind lucrată din termenul de 5 ani;

h) în situatia îndeplinirii obligatiei ce face obiectul prezentului angajament prin ocuparea unui post în baza unui contract individual de muncă, să informeze Ministerul Administratiei si Internelor- Directia generală resurse umane, în termen de cel mult 10 zile de la producerea evenimentului, despre orice nastere, modificare sau încetare a raporturilor de muncă.

3. Ministerul are următoarele drepturi:

a) să dispună privind modalitatea de organizare si desfăsurare a programelor de formare, precum si privind regulile aplicabile pe parcursul activitătilor de formare;

b) să solicite date referitoare la domiciliul, resedinta, starea civilă, starea de sănătate, activitătile participantului la program si rezultatele înregistrate de acesta, precum si copii de pe documentele considerate relevante în vederea înregistrării si actualizării evidentelor;

c) să dispună asupra modalitătilor si termenelor de plată pentru valoarea calculată a creantelor în situatia recuperării debitelor provenite din nerespectarea prevederilor prezentului angajament.


4. Ministerul are următoarele obligatii:

a) să stabilească din timp o modalitate unică de îndeplinire a obligatiilor de plată si să aducă la cunostinta persoanelor interesate informatiile relevante, astfel încât orice plată să fie făcută în termen, în mod corespunzător;

b) să vireze integral si la termen sumele prevăzute cu titlu de bursă sau, după caz, sumele cu titlu de cheltuieli de deplasare;

c) să actioneze pentru recuperarea debitelor provenite din nerespectarea prevederilor prezentului angajament cu oferirea posibilitătii esalonării plătilor astfel încât valoarea esalonată calculată la recuperarea creantelor să nu depăsească 20% din totalul veniturilor debitorului; esalonarea plătilor se face la solicitarea motivată a debitorului, cu prezentarea de către acesta a documentelor doveditoare a totalului veniturilor acestuia.

5. Drepturile si obligatiile ministerului se exercită/îndeplinesc prin structurile sale de specialitate, precum si prin institutiile publice si organele de specialitate din subordinea acestuia, conform atributiilor ce revin acestora în aplicarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 92/2008, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 135/2009, si a actelor normative proprii de organizare si functionare.

6. În caz de suspendare a raportului de serviciu, perioadele aflate sub incidenta art. 94 alin. (1) lit. a)-c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare, se calculează în termenul de 5 ani, iar celelalte perioade nu se includ în calculul termenului.

7. Obligatia de rambursare prevăzută la pct. 2 lit. e) si g) devine exigibilă după trecerea unei perioade de gratie de 30 de zile de la data nasterii acestei obligatii.

IV. Valoarea creantelor

1. La calculul contravalorii cheltuielilor efectuate cu formarea participantului la program vor fi incluse:

a) sumele plătite participantului la program cu titlu de bursă;

b) sumele plătite participantului la program cu titlu de cheltuieli de deplasare;

c) sumele aferente organizării si derulării activitătilor de formare desfăsurate în tară;

d) sumele aferente organizării si derulării activitătilor de formare desfăsurate în străinătate.

2. Calcularea contravalorii cheltuielilor efectuate cu formarea participantului la program se face prin însumarea sumelor prevăzute la pct. 1 lit. a), b) si d), la care se adaugă valoarea calculată prin împărtirea sumelor prevăzute la pct. 1 lit. c) la numărul efectiv de participanti la fiecare dintre tipurile de activităti de formare desfăsurate în tară, precum si orice alte sume suplimentare stabilite cu titlu de penalităti.

3. Sumele stabilite cu titlu de creante rezultate din derularea prezentului angajament se calculează pe baza documentelor justificative prezentate de persoanele în drept.

V încetarea efectelor angajamentului

Prezentul angajament încetează a-si produce efectele odată cu stingerea obligatiilor de plată între părti în oricare dintre următoarele situatii:

a) la expirarea perioadei de 5 ani de lucru în administratia publică de la data calculată începând cu data primei numiri în functia publică specifică de manager public;

b) starea sănătătii fizice sau/si psihice a participantului la program, constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să îsi îndeplinească obligatiile asumate prin prezentul angajament;

c) prin efectul legii, conditiile pentru ocuparea functiilor publice specifice de manager public se modifică astfel încât participantul la program nu mai este eligibil pentru ocuparea functiei;

d) prin denuntare unilaterală de către participantul la program, în cazul nerespectării drepturilor prevăzute la sectiunea a lll-a art. 1 lit. a) din prezentul angajament, pentru o perioadă mai mare de 3 luni, respectiv la sectiunea a lll-a art. 1 lit. e) din prezentul angajament, pentru o perioadă mai mare de 6 luni;

e) în oricare dintre situatiile pentru care legea prevede că părtile semnatare nu se află în culpă, de la data producerii sau, după caz, anuntării producerii evenimentului datorită căruia prezentul angajament nu îsi mai poate produce efectele.

Prezentul angajament a fost încheiat astăzi, ........., la Bucuresti, în 4 (patru) exemplare, egal valabile, câte un exemplar pentru:

- participantul la program;

- Ministerul Administratiei si Internelor;

- Agentia Natională a Functionarilor Publici;

- Institutul National de Administratie.

Prezentul angajament a fost înregistrat cu nr........... din data de .............. la Ministerul Administratiei si Internelor.


 

RECTIFICĂRI

 

La Decretul nr. 37/2000 privind conferirea titlului de Erou-Martir al Revolutiei Române din Decembrie 1989 si a titlului de Luptător pentru Victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 si 100 bis din 7 martie 2000, se fac următoarele rectificări (care nu apartin Redactiei „Monitorul Oficial, Partea I"):

- în anexa nr. 2, la pozitia 2.464, la coloana „Numele si prenumele", în loc de: „BLEJAN OCTAVIAN"se va citi: „BLĂJAN OCTAVIAN", iar la coloana „Data nasterii", în loc de: „08/14/51"se va citi: „09/14/51";

- în anexa nr. 2, la pozitia 2.540, la coloana „Numele si prenumele", în loc de: „LUPASCU ZAHARIA" se va citi: „LUPSESCU ZAHARIA";

- în anexa nr. 2, la pozitia 2.969, la coloana „Numele si prenumele", în loc de: „SOTROAPA MIHAI"se va citi: „SOTROPA MIHAI";

- în anexa nr. 2, la pozitia 12.423, la coloana „Numele si prenumele", în loc de: „CHIFAN DORIN"se va citi: „CHIFAN FLORIN";

- în anexa nr. 2, la pozitia 13.643, la coloana „Numele si prenumele", în loc de: „CHISEREL ION" se va citi: „GHISEREL ION".

 

La Hotărârea Guvernului nr. 581/2009 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2009, pentru judetul Suceava, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 19 mai 2009, se face următoarea rectificare (care nu apartine Redactiei „Monitorul Oficial, Partea I"):

- în anexă, la nr. crt. 50, în coloana a 3-a „Suma - mii lei", în loc de: „42" se va citi: „40".

 

La Ordinul ministrului justitiei nr. 3.038/C/2008 privind redobândirea cetăteniei române de către unele persoane, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2008, se fac următoarele rectificări (care nu apartin Redactiei „Monitorul Oficial, Partea I"):

- în anexa nr. 1, la pozitia 25, în loc de: „25. Capatîna Elizaveta, fiica lui Portărescu Isac si Alexandra (născută la 24.12.1923 în localitatea Pohorniceni), născută la data de 10 decembrie 1949 în localitatea Pohorniceni, judetul Orhei, Republica Moldova, cetătean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Chisinău, str. Roguleni nr. 33. (5.912/2003)" se va citi: „25. Capatîna Elisaveta, fiica lui Portărescu Isac si Alexandra (născută la 24.12.1923 în localitatea Pohorniceni), născută la data de 10 decembrie 1949 în localitatea Pohorniceni, judetul Orhei, Republica Moldova, cetătean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Chisinău, str. Roguleni nr. 33. (5.912/2003)";

- în anexa nr. 2, la pozitia 17, în loc de: „ 17. Cotorobai Anton, fiul lui Ion si Elena (fiica lui Sandu Petru, născut la 22.06.1923 în localitatea Răzeni, si Vera), născut la data de 26 iulie 1980 în localitatea Feodosia, regiunea Krim, Federatia Rusă, cetătean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Ungheni, str. G. Crestiuc nr. 7/1, ap. 72. (774/2003) Copii minori: Cotorobai Elena, născută la data de 16.06.2002, si Cotorobai Anton, născut la data de 11 decembrie 2007." se va citi: „17. Cotorobai Anton, fiul lui Ion si Elena (fiica lui Sandu Petru, născut la 22.06.1923 în localitatea Răzeni, si Vera), născut la data de 26 iulie 1980 în orasul Feodosia, regiunea Crimeea, Ucraina, cetătean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Ungheni, str. G. Crestiuc nr. 7/1, ap. 72. (774/2003) Copii minori: Cotorobai Elena, născută la data de 16.06.2002, si Cotorobai Anton, născut la data de 11 decembrie 2007."

 

La Ordinul ministrului justitiei si libertătilor cetătenesti nr. 648/C/2009 privind redobândirea cetăteniei române de către unele persoane, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 5 martie 2009, se fac următoarele rectificări (care nu apartin Redactiei „Monitorul Oficial, Partea I"):

- în anexa nr. 1, la pozitia 124, în loc de: „124. Dontu Igor, fiul lui Stefan (fiul lui Dumitru siAxenia, născută la 23.01.1915 în localitatea Căuseni) si Zinaida, născut la data de 11 august 1980 în localitatea Căuseni, judetul Căuseni, Republica Moldova, cetătean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Căuseni, str. M. Costin nr. 60. (14.919/2003)" se va citi: „124. Dontu Igor, fiul lui Stefan (fiul lui Dumitru siAxenia, născută la 23.01.1915 în localitatea Căuseni) si Lidia, născut la data de 11 august 1980 în localitatea Căuseni, judetul Căuseni, Republica Moldova, cetătean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Căuseni, str. M. Costin nr. 60. (14.919/2003)";

- în anexa nr. 1, la pozitia 157, în loc de: „157. Gorincioi Angela, fiica lui Cotorobai Stefan (fiul lui Nicolae si Eudochia, născută la 5.09.1921 în localitatea Durlesti) si Măria, născută la data de 26 septembrie 1973 în localitatea Chisinău, judetul Chisinău, Republica Moldova, cetătean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Durlesti, str. M. Sadoveanu nr. 31. (13.905/2003) Copii minori: Gorincioi Tatiana, născută la data de 5.08.1996." se va citi: „157. Gorincioi Angela, fiica lui Cotorobai Stefan (fiul lui Nicolae si Eudochia, născută la 5.09.1921 în localitatea Durlesti) si Măria, născută la data de 26 septembrie 1973 în localitatea Chisinău, judetul Chisinău, Republica Moldova, cetătean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Durlesti, str. M. Sadoveanu nr. 31. (13.905/2003) Copii minori: Gorincioi Tatiana, născută la data de 20.07.1996.";


- în anexa nr. 1, la pozitia 200, în loc de: „200. Mogîldea Piotr, fiul lui Mogîldea Ficior si Ana (fiica lui Belostecinic Leon, născut la 18.02.1920 în localitatea Voinova, judetul Chisinău), născut la data de 24 iulie 1972 în localitatea Voinova, judetul Chisinău, Republica Moldova, cetătean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Voinova, judetul Chisinău. (3.715/2002) Copii minori: Mogîldea Ana, născută la data de 26.04.1997, Mogîldea Olga, născută la data de 10.04.2007, si Mogîldea Otilia, născută la data de 10.04.2007." se va citi: „200. Mogîldea Petru, fiul lui Mogîldea Fiodor si Ana (fiica lui Belostecinic Leon, născut la 18.02.1920 în localitatea Voinova, judetul Chisinău), născut la data de 24 iulie 1972 în localitatea Voinova, judetul Chisinău, Republica Moldova, cetătean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Voinova, judetul Chisinău. (3.715/2002) Copii minori: Mogîldea Ana, născută la data de 26.04.1997, Mogîldea Olga, născută la data de 10.04.2007, si Mogîldea Otilia, născută la data de 10.04.2007."

 

La Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 575/2009 privind modificarea si completarea Ordinului presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 592/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind utilizarea în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate din România a formularelor emise în aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 1.408/71 al Consiliului privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariati, cu lucrătorii independenti si cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunitătii, precum si a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1.408/71, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 12 mai 2009, se face următoarea rectificare (care apartine Redactiei „Monitorul Oficial, Partea I"):

- în anexa nr. 2, sintagma „FORMULAR CU REGIM SPECIAL" se elimină.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.