MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 504/2009

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

PARTEA I

Anul 177 (XXI) - Nr. 504            LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE            Miercuri, 22 iulie 2009

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 820 din 26 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Decizia nr. 858 din 16 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 84 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Decizia nr. 886 din 16 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 146/2007 pentru aprobarea plătii primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006

 

Decizia nr. 893 din 16 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 894 din 16 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 998 si ale art. 999 din Codul civil

 

Decizia nr. 895 din 16 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I. pct. 2 din Legea nr. 261/2008 privind modificarea si completarea art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

 

Decizia nr. 896 din 16 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (1) si (3), art. 4, art. 60 lit. a) si art. 61 lit. b) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor

 

Decizia nr. 897 din 16 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil

 

Decizia nr. 910 din 23 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de constructie de drumuri de interes national, judetean si local


 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 820

din 26 mai 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Florin Efstatiade în Dosarul nr. 581/32/2008 al Curtii de Apel Bacău - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde personal autorul exceptiei, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii Constitutionale acordă cuvântul părtii prezente pentru sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate. Aceasta arată că măsura anulării permisului de conducere, stabilită de textul de lege criticat, fiind parte integrantă a procesului penal, reprezintă, în realitate, o măsură cu caracter penal, si nu administrativ, astfel că procurorul sau judecătorul sunt organele competente să o dispună, si nu seful politiei. Asa cum asupra cererii de suspendare sau de prelungire a dreptului de circulatie pe drumurile publice se pronuntă instanta de judecată, tot autoritatea judecătorească ar trebui să decidă si asupra măsurii privind anularea permisului de conducere. Este afectat astfel principiul unicitătii justitiei, de vreme ce sanctiunea penală, pronuntată de organele judiciare, determină anularea permisului de conducere, iar această măsură este dispusă de autoritatea executivă fără o judecată asupra faptei care a determinat luarea respectivei măsuri. În plus, arată că, potrivit celor retinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârea pronuntată în Cauza Maszni împotriva României, 2006, si de Curtea Constitutională în Decizia nr. 742/2008, măsura anulării permisului de conducere nu mai constituie o prerogativă a organelor de politie, fiind în prezent o atributie a organelor judiciare. Conchide, în final, că prevederile art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice contravin dispozitiilor art. 1 alin. (4), art. 21, art. 23 alin. (12) si ale art. 124 din Constitutie, motiv pentru care solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. Făcând referire la considerentele Hotărârii Maszni împotriva României, pct. II 61, invocată, precizează că, potrivit conceptiei legiuitorului român, deosebirea esentială dintre contraventii si fapte penale constă în gradul diferit al pericolului social specific fiecăreia dintre acestea, astfel că măsura anulării permisului de conducere nu este considerată, potrivit acestei optici, o faptă cu caracter penal, având, în consecintă, natura unei măsuri administrative.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Sentinta civilă nr. 152 din 16 decembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 581/32/2008, Curtea de Apel Bacău - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Florin Efstatiade într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că textul de lege criticat încalcă principiul separatiei puterilor în stat, deoarece atribuie sefului politiei rutiere, si nu procurorului sau judecătorului penal, competenta de a decide cu privire la măsura anulării permisului de conducere al făptuitorului unei infractiuni care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, săvârsită ca urmare a nerespectării regulilor de circulatie, condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Rolul judecătorului penal este limitat la a dispune doar pedeapsa principală, dar nu si măsura anulării permisului de conducere, ceea ce afectează, totodată, principiile de înfăptuire a justitiei stabilite de art. 124 din Constitutie. Liberul acces la justitie si principiul legalitătii pedepsei sunt, de asemenea, încălcate, prin aceea că împotriva dispozitiei sefului politiei rutiere de anulare a permisului de conducere nu există cale de atac, aceasta neputând fi, asadar, cenzurată de o instantă de judecată. Autorul exceptiei indică în motivarea sa considerentele retinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maszni împotriva României, 2006, potrivit cărora, de la data intrării în vigoare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, politia nu mai are dreptul să hotărască oportunitatea anulării permisului de conducere, precizând că acestea reprezintă sustineri ale agentului guvernamental al României, care însă nu se verifică în drept si în fapt.

Curtea de Apel Bacău - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal opinează în sensul netemeiniciei exceptiei. Anularea permisului de conducere se aseamănă cu o pedeapsă complementară, însă nu are natura interzicerii exercitării profesiei sau ocupatiei de conducător auto în sensul art. 64 lit. c) din Codul penal, ci apare ca o normă administrativă, fiind consecinta efectelor juridice produse de hotărârea definitivă de condamnare. Nu este o măsură hotărâtă practic de organul de politie, ci este prevăzută de lege, seful politiei nefăcând altceva decât să dea eficientă dispozitiilor legale.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază, mai întâi, că, în realitate, critica de neconstitutionalitate vizează dispozitiile art. 97 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, care fac trimitere la prevederile art. 114 alin. (1) lit. a) din acelasi act normativ. Anularea permisului de conducere reprezintă, potrivit art. 97 alin. (1), una dintre măsurile tehnico-administrative menite să ocrotească valorile arătate la art. 1 alin. (2) din ordonantă si pe care agentii de politie rutieră le pot dispune, având în vedere competenta generală a acestora, atribuită de art. 2, respectiv îndrumarea, supravegherea si controlul respectării normelor de circulatie pe drumurile publice. Făcând referire la considerentele deciziilor nr. 210/2007 si nr. 44/2005 ale Curtii Constitutionale, Guvernul arată că argumentele retinute cu acel prilej sprijină teza constitutionalitătii dispozitiilor de lege criticate în prezenta cauză, astfel că nu pot fi primite criticile de neconstitutionalitate privind încălcarea principiului separatiei puterilor în stat si nici a principiilor de înfăptuire a justitiei. Cu referire la invocarea dispozitiilor art. 23 alin. (12) din Constitutie, Guvernul apreciază că aceste norme nu sunt incidente în cauză, deoarece măsura tehnico-administrativă a anulării permisului de conducere, desi îsi are temeiul într-o hotărâre judecătorească, nu este o pedeapsă în sensul legii penale. Totodată, de vreme ce această măsură îsi are temeiul într-o hotărâre judecătorească, consideră că nu poate fi primită critica de neconstitutionalitate fată de prevederile art. 21 din Constitutie, textul criticat oferind suficiente garantii pentru exercitarea neîngrădită a dreptului la acces liber la justitie. In plus, în ceea ce priveste sustinerile de neconstitutionalitate referitoare la inexistenta unei căi legale de atac împotriva măsurii dispuse de organul de politie rutieră pentru anularea permisului de conducere, Guvernul apreciază că acestea conferă un caracter inadmisibil exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece autorul său vizează, în realitate, completarea textului de lege criticat, competentă ce nu apartine însă Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice sunt constitutionale. Anularea permisului de conducere apare ca o măsură administrativă stabilită de legiuitor si este consecinta efectelor juridice produse de hotărârea judecătorească de condamnare, astfel că nu se poate sustine încălcarea art. 1 alin. (4) sau a art. 124 din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitu­tionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu următorul continut:

- Art. 114 alin. (1) lit. a): „ (1) Anularea permisului de conducere se dispune în următoarele cazuri:

a) titularul permisului de conducere a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru o infractiune care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, săvârsită ca urmare a nerespectării regulilor de circulatie."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege mentionat contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) care consacră principiul separatiei si echilibrului puterilor legislativă, executivă si judecătorească în cadrul democratiei constitutionale, art. 21 -Accesul liber la justitie, art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalitătii pedepsei si ale art. 124 - înfăptuirea justitiei.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea Constitutională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată, pentru cele ce se vor arăta în continuare:

În esentă, autorul exceptiei sustine că dispozitiile art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată, sunt neconstitutionale, deoarece conferă organelor de politie rutieră competenta de a dispune măsura anulării permisului de conducere, în conditiile textului legal criticat. În opinia sa, această măsură nu este una de natură administrativă, ci, fiind integrată în procesul penal solutionat printr-o hotărâre judecătorească de condamnare rămasă definitivă pentru o infractiune care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, săvârsită ca urmare a nerespectării regulilor de circulatie, această măsură dobândeste caracter penal, ca si pedeapsa penală principală. Or, o asemenea măsură ar trebui dispusă tot de autoritatea judecătorească, în spetă judecătorul penal, si nu de autoritatea executivă, reprezentată de politia rutieră, în urma solutionării unui proces asupra faptei imputate, care să ofere justitiabilului toate garantiile procesuale specifice unui proces echitabil într-un sistem de drept caracterizat printr-o justitie unică.

Curtea Constitutională constată că dispozitiile art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 reglementează una dintre conditiile în care anularea permisului de conducere este dispusă, fără a indica organul competent si fără a stabili natura juridică a acestei măsuri. În acest sens, Curtea observă că, potrivit dispozitiilor art. 97 alin. (5) din acelasi act normativ, „Anularea permisului de conducere se dispune de către politia rutieră pe a cărei rază de competentă s-a produs una dintre faptele prevăzute la art. 114", iar dispozitiile art. 97 alin. (1) caracterizează măsura anulării permisului de conducere ca fiind o „măsură tehnico-administrativă". Curtea observă însă că nu aceste din urmă texte legale constituie obiectul exceptiei de neconstitutionalitate.

Analizând dispozitiile art. 114 din ordonanta de urgentă criticată, Curtea constată că, în toate cazurile prevăzute ia alin. (1) lit. a) - f), anularea permisului de conducere este dispusă, de fiecare dată, ca urmare a pronuntării unei hotărâri judecătoresti de condamnare rămase definitivă. Astfel, prin această hotărâre instanta de judecată a constatat: fie săvârsirea unei infractiuni care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, rezultat aflat în legătură de cauzalitate directă cu nerespectarea regulilor de circulatie [lit. a)]; fie săvârsirea altor infractiuni prevăzute la art. 85, art. 86 alin. (2), art. 87alin. (1), (2), (4) si (5), art. 89 alin. (1) si (2), art. 90 alin. (1) si la art. 92 alin. (3) din ordonantă - deci fapte prevăzute de actul normativ criticat, care, datorită gradului ridicat de pericol social în ceea ce priveste nerespectarea regulilor de circulatie, sunt reglementate drept infractiuni, si nu contraventii [lit. b)]; fie instanta de judecată a pronuntat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării profesiei sau ocupatiei de conducător de vehicule, prevăzută la art. 64 lit. c) din Codul penal [lit. d)]; fie obtinerea permisului de conducere cu încălcarea normelor legale [lit. e)]; fie permisul de conducere a fost obtinut în perioada în care titularul era cercetat sau judecat în cadrul unui proces penal pentru săvârsirea unei infractiuni la regimul circulatiei pe drumurile publice, atunci când acesta a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă [lit. f)].

Asa fiind, anularea permisului de conducere intervine doar în conditiile si situatiile enumerate expres si limitativ de art. 114 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 si reprezintă consecinta condamnării titularului său printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru fapte sau infractiuni care se află în legătură de cauzalitate directă cu nerespectarea regimului circulatiei pe drumurile publice sau a altor norme legale. Or, tocmai această legătură determinantă, avută în vedere de instantă la momentul pronuntării hotărârii de condamnare, justifică, pe de o parte, aplicarea măsurii ulterioare constând în anularea permisului de conducere, iar pe de altă parte, explică ratiunea pentru care aceasta reprezintă o măsură dispusă, în sensul de aplicată, de către organul de politie rutieră, si nu de instanta de judecată în cadrul aceluiasi proces. Deschiderea unei noi proceduri judiciare, care să confirme necesitatea anulării permisului de conducere, ar fi fost inutilă în conditiile arătate mai sus, având, eventual, doar efectul întârzierii aplicării si executării măsurii. Asadar, măsura anulării permisului de conducere constituie, potrivit art. 97 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, o măsură tehnico-administrativă, dispusă de organul de politie rutieră, în virtutea competentei sale conferite de art. 109 alin. (1), conform căruia „constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac direct de către politistul rutier". Această măsură nu implică o activitate jurisdictională, proprie sistemului judiciar, în sensul că nu presupune adoptarea unui act decizional din partea organului de politie, ci reprezintă o operatiune tehnico-administrativă de punere în executare a unei măsuri specifice domeniului său de activitate, în urma pronuntării hotărârii judecătoresti de condamnare rămasă definitivă.

De altfel, din ratiuni practice, operationale si organizatorice, este firesc ca acelasi organ competent să elibereze permisul de conducere - act administrativ - să dispună si anularea lui, în urma condamnării titularului acestuia printr-o hotărâre judecătorească definitivă, doar acesta având la dispozitie mijloacele si întreaga logistică necesare înscrierii unei astfel de operatiuni în evidentele sale.

În concluzie, Curtea retine că anularea permisului de conducere, în cazurile prevăzute la art. 114 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, este o măsură tehnico-administrativă instituită de legiuitor a cărei executare se face, în temeiul legii, de organul de politie rutieră.

Curtea constată, totodată, că nu poate fi primită critica autorului exceptiei referitoare la încălcarea principiului constitutional al separatiei si echilibrului puterilor, statuat de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, de vreme ce nu pot fi retinute sustinerile acestuia potrivit cărora autoritatea executivă exercită atributii specifice autoritătii judecătoresti. Pentru aceleasi ratiuni, în cauză nu poate fi vorba nici de nerespectarea prevederilor art. 124 din Constitutie, referitoare la principiile de înfăptuire a justitiei, în conditiile în care, asa cum s-a arătat, actul de justitie este prealabil si conditionează, în acelasi timp, aplicarea măsurii anulării permisului de conducere.

În ceea ce priveste pretinsa contrarietate dintre textul de lege criticat si prevederile art. 21 din Constitutie, care consacră accesul liber la justitie, Curtea constată că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cuprinde dispozitii în sensul asigurării tuturor mijloacelor si garantiilor necesare exercitării dreptului persoanei interesate la instantă. De altfel, doar pe calea accesului la instantă autorul exceptiei a avut posibilitatea invocării acesteia, în cadrul unei cauze având ca obiect si cererea de suspendare a executării actului administrativ constând în hotărârea prin care organul de politie rutieră a dispus anularea permisului său de conducere.

Referitor la invocarea dispozitiilor art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală, Curtea retine că aceste norme nu au incidentă în cauză, întrucât, asa cum prevede art. 97 alin. (1) din ordonanta de urgentă criticată si cum s-a arătat mai sus, măsura anulării permisului de conducere nu este o pedeapsă în sensul legii penale, ci reprezintă o măsură tehnico-administrativă, dispusă, în cazul art. 114 alin. (1) lit. a), ca urmare a pronuntării unei hotărâri judecătoresti de condamnare rămase definitivă pentru o infractiune care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, săvârsită ca urmare a nerespectării regulilor de circulatie.

În ceea ce priveste sustinerile autorului exceptiei referitoare lajurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea Maszni împotriva României, 2006, Curtea observă că la pronuntarea acesteia instanta europeană a retinut că „anularea permisului a fost consecinta directă si previzibilă a condamnării penale a reclamantului (...) desi anularea litigioasă a fost hotărâtă de o autoritate administrativă, ea nu a intervenit decât ca urmare a condamnării definitive pronuntate de judecătorul penal si fără deschiderea unei noi proceduri".

În ceea ce priveste Decizia Curtii Constitutionale nr. 742 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 29 iulie 2008, Curtea constată că autorul exceptiei o invocă în mod eronat. Cu acel prilej, Curtea Constitutională a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 111 alin. (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, deoarece acestea confereau procurorului sau, după caz, instantei de judecată doar prerogativa de a propune luarea măsurii de prelungire a dreptului de circulatie, prerogativa dispozitieiin acest sens apartinând sefului politiei rutiere pe raza căreia s-a comis fapta, ceea ce, pentru argumentele acolo arătate, este de natură să contravină principiului separatiei puterilor în stat, prevăzut de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, statutului constitutional al judecătorilor, care, în virtutea art. 124 alin. (3), sunt independenti si se supun numai legii, precum si rolului Ministerului Public, consacrat de art. 131 alin. (1) din Constitutie. Or, considerentele avute în vedere de Curte, raportate la textul de lege examinat cu acel prilej, nu au nicio legătură cu situatia de drept analizată în prezentul dosar.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Florin Efstatiade în Dosarul nr. 581/32/2008 al Curtii de Apel Bacău - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 mai 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 858

din 16 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 84 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor „art. 82 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România", exceptie ridicată de Seyed Mohammad Seyed Abolhassanin-Daf înDosarul nr. 1.299/2/2008 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 ianuarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.299/2/2008, admitând recursul împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curtii Constitutionale, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor „art. 82 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România".

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Seyed Mohammad Seyed Abolhassanin-Daf în Dosarul nr. 1.299/2/2008 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal într-o cauză având ca obiect solutionarea contestatiei formulate împotriva deciziei emise de Oficiul Român pentru Imigrări de returnare a acestuia de pe teritoriul României.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată, în esentă, că, prin neacordarea posibilitătii legale de exercitare a căilor de atac împotriva hotărârilor pronuntate cu privire la contestatiile formulate împotriva deciziilor de returnare, se încalcă dreptul de acces liber la justitie. Acesta presupune si accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieste justitia, inclusiv la exercitarea căilor de atac; or, textul de lege criticat exclude „în totalitate posibilitatea controlului judiciar". Precizează că o consecintă a caracterului irevocabil al acestor hotărâri o reprezintă si nesocotirea dreptului la apărare.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal apreciază că prevederile de lege ce formează obiect al exceptiei sunt constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul opinează în sensul respingerii exceptiei de neconstitutionalitate, ca neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptie de neconstitu­tionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

În ceea ce priveste legalitatea sesizării, Curtea Constitutională observă că exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată în fata Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, dar instanta de contencios constitutional a fost sesizată de Înalta Curte de Casatie si Justitie, ca urmare a admiterii recursului formulat de autorul exceptiei împotriva încheierii prin care Curtea de Apel a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curtii Constitutionale, întrucât Înalta Curte de Casatie si Justitie nu a făcut decât să se pronunte asupra admisibilitătii acestei cereri de sesizare, fără să solutioneze fondul cauzei - împrejurare ce ar fi făcut inutil controlul de constitutionalitate al prevederilor criticate -, Curtea Constitutională apreciază că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 82 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, modificată prin Legea nr. 56/2007 (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007).

În temeiul art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiintarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autoritătii pentru străini si a Oficiului National pentru Refugiati, precum si modificarea si completarea unor acte normative, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, iar după renumerotare textul de lege criticat se regăseste la art. 84 alin. (1), care are următorul cuprins:

- Art. 84 alin. (1): „Decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel Bucuresti, în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru Imigrări, sau la curtea de apel în a cărei rază de competentă se află formatiunea teritorială care a emis decizia de returnare. Instanta solutionează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instantei este irevocabilă."

În opinia autorului exceptiei, textul de lege criticat contravine dispozitiilor din Constitutie cuprinse la art. 21 privind dreptul la un proces echitabil, la art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare si la art. 128 alin. (1) care consacră dreptul părtilor interesate si al Ministerului Public de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoresti, în conditiile legii. Se invocă si prevederile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că dispozitiile art. 84 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 au mai fost supuse controlului de neconstitutionalitate, Curtea examinându-le inclusiv în numerotarea anterioară ultimei republicări a ordonantei, sub aspectul unor critici similare si prin raportare la aceleasi texte din Constitutie. În acest sens, pot fi mentionate, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 6 din 15 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 14 februarie 2008, sau Decizia nr. 867 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 4 august 2008, prin care Curtea a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate, pentru argumentele acolo retinute.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudentei existente în materie, solutiile pronuntate cu acele prilejuri si considerentele deciziilor amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 84 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Seyed Mohammad Seyed Abolhassanin-Daf în Dosarul nr. 1.299/2/2008 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 iunie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 886

din 16 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 146/2007 pentru aprobarea plătii primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 146/2007 pentru aprobarea plătii primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, exceptie ridicată de Dorut Grec, Dumitru Pop, Marioara Banc, Vasile Berar, Anisoara Bucsa, Florian But, Victoria Deac, loan

Ghirasin, Măria Hadade, Aurelia Jurj, Rodica Marian, Dănilă Mastan, Alexandru Petrean, Florica Petrean, Lucian Roatis, Gheorghe Sabou, Rodica Bercian si Laurentiu Ciupe în Dosarul nr. 1.228/84/2008 al Curtii de Apel Cluj - Sectia civilă, de muncă si asigurări sociale, pentru minori si familie.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 3 martie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.228/84/2008, Curtea de Apel Cluj - Sectia civilă, de muncă si asigurări sociale, pentru minori si familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 146/2007 pentru aprobarea plătii primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006.

Exceptia a fost ridicată de Dorut Grec, Dumitru Pop, Marioara Banc, Vasile Berar, Anisoara Bucsa, Florian But, Victoria Deac, loan Ghirasin, Măria Hadade, Aurelia Jurj, Rodica Marian, Dănilă Mastan, Alexandru Petrean, Florica Petrean, Lucian Roatis, Gheorghe Sabou, Rodica Bercian si Laurentiu Ciupe, cu ocazia solutionării recursului formulat de Curtea de Conturi a României împotriva Sentintei civile nr. 1.693 din 22 septembrie 2008, pronuntată de Tribunalul Sălaj într-o cauză având ca obiect drepturi bănesti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că dispozitiile art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 146/2007 încalcă prevederile constitutionale ale art. 16, 20, 41, 53, art. 115 alin. (6), art. 135 alin. (2) lit. f) si art. 148 alin. (2), „în măsura în care sunt interpretate ca interzicând controlorilor financiari din cadrul Camerelor de Conturi judetene dreptul la plata primelor de concediu de odihnă sau ca excluzându-i de la plata acestui drept".

Instanta de judecată consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constitutional.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de Curtea de Conturi, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozitiile art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 146/2007 pentru aprobarea plătii primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 20 decembrie 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 172/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 20 octombrie 2008, dispozitii care au următorul continut: „Intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonante de urgentă, conform alin. (1): functionarii publici, functionarii publici cu statut special, personalul auxiliar din justitie, membrii corpului diplomatic si consular al României, precum si alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale, începând cu anul intrării acestora în vigoare."

Autorii exceptiei sustin că aceste dispozitii de lege contravin prevederilor constitutionale ale art. 16, 20, 41, 53, art. 115 alin. (6), art. 135 alin. (2) lit. f) si art. 148 alin. (2), deoarece exclud controlorii financiari de la plata primelor de concediu de odihnă, desi au acelasi statut si aceleasi obligatii cu functionarii publici si un statut similar categoriilor de persoane prevăzute de textul de lege criticat.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că premisele de la care pleacă autorii exceptiei sunt gresite. Beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este si prima de concediu, nu constituie un drept fundamental, iar prevederile constitutionale invocate nu sunt incidente în privinta reglementării lor. În consecintă, este de competenta strictă a legiuitorului de a decide politica salarială, în sensul acordării sau excluderii unor categorii de personal de la plata primei de concediu.

De altfel, argumentele invocate de autorii exceptiei nu vizează o veritabilă problemă de constitutionalitate, astfel că solutia inadmisibilitătii exceptiei de neconstitutionalitate, întemeiată pe art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu permit Curtii Constitutionale să modifice sau să completeze textul de lege supus controlului ori să se pronunte asupra modului de aplicare a legii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 146/2007 pentru aprobarea plătii primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, exceptie ridicată de Dorut Grec, Dumitru Pop, Marioara Banc, Vasile Berar, Anisoara Bucsa, Florian But, Victoria Deac, loan Ghirasin, Măria Hadade, Aurelia Jurj, Rodica Marian, Dănilă Mastan, Alexandru Petrean, Florica Petrean, Lucian Roatis, Gheorghe Sabou, Rodica Bercian si Laurentiu Ciupe în Dosarul nr. 1.228/84/2008 al Curtii de Apel Cluj - Sectia civilă, de muncă si asigurări sociale, pentru minori si familie.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 iunie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 893

din 16 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Viorica Bălutăîn Dosarul nr. 4.194/212/2008 al Tribunalului Constanta - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 2 martie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 4.194/212/2008, Tribunalul Constanta - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată de Viorica Bălută cu ocazia solutionării recursului formulat împotriva Deciziei civile nr. 15.810 din 18 septembrie 2008, pronuntată de Judecătoria Constanta într-o cauză având ca obiect constatarea nulitătii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare, în contradictoriu cu pârâtii Marin Enciu si Norica Aurora Enciu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, reglementând nulitatea recursului nemotivat în termenul legal, contravine prevederilor constitutionale ale art. 21 si 24, precum si celor ale art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Consideră că, în situatia recursului declarat împotriva unei hotărâri date fără drept de apel, precum si în cazul calificării căii de atac ca fiind recursul, ar trebui să se aplice dispozitiile art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în sensul ca motivele de recurs să poată fi depuse până la prima zi de înfătisare ce urmează termenului în care s-a statuat asupra calificării căii de atac.

Instanta de judecată apreciază ca fiind neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constitutional.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următoarea redactare: „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu exceptia cazurilor prevăzute în alin. 2."

Aceste dispozitii de lege sunt considerate ca fiind neconstitutionale în raport cu prevederile constitutionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum si cu cele ale art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care consacră dreptul la un recurs efectiv.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi prevederi din Legea fundamentală si la aceleasi critici ca si în prezenta cauză.

Astfel, prin Decizia nr. 312 din 6 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 4 mai 2006, Curtea a statuat, în esentă, că, în privinta conditiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie să fie făcută declaratia, continutul său, instanta la care se depune, competenta si modul de judecare, solutiile ce pot fi adoptate si altele de acelasi gen, fără ca prin aceasta să se aducă atingere dreptului în substanta sa sau principiilor si textelor constitutionale de referintă. Astfel, Curtea de la Strasbourg, în Cauza Beles si altii contra Cehiei din 12 noiembrie 2002, a constatat că dreptul de acces la un tribunal nu este absolut si se pretează la limitări implicit admise, în special în ceea ce priveste conditiile de admisibilitate a unui recurs, având în vedere că presupune reglementarea din partea statului, care se bucură, în această privintă, de o anumită marjă de apreciere.

Pentru aceste motive Curtea nu a retinut critica privind încălcarea art. 21 si 24 din Constitutie, precum si art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

De asemenea, prin Decizia nr. 375 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007, Curtea a statuat că nu poate să constate, asa cum solicită autorul exceptiei, incidenta dispozitiilor art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în locul celor ale art. 306 alin. 1 din acelasi cod. Recalificarea căii de atac din apel în recurs si, în consecintă, respingerea recursului ca fiind lovit de nulitate din cauza nemotivării acestuia în termenul prevăzut de lege constituie o problemă de interpretare si de aplicare a legii ce apartine competentei instantei judecătoresti, iar nu competentei instantei de contencios constitutional.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât solutia pronuntată anterior de Curte, cât si considerentele care au fundamentat-o sunt valabile si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Viorica Bălută în Dosarul nr. 4.194/212/2008 al Tribunalului Constanta - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 iunie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 894

din 16 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 998 si ale art. 999 din Codul civil

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 998 si ale art. 999 din Codul civil, exceptie invocată de Societatea Comercială „Cibinul" - S.A. din Sibiu în Dosarul nr. 102/63/2004 al Curtii de Apel Craiova - Sectia I civilă si pentru cauze cu minori si de familie.

La apelul nominal lipsesc părtile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 18 februarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 102/63/2004, Curtea de Apel Craiova - Sectia I civilă si pentru cauze cu minori si de familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 998 si ale art. 999 din Codul civil, exceptie invocată de Societatea Comercială „Cibinul" - S.A. din Sibiu într-o cauză având ca obiect judecarea unei actiuni în pretentii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prevederile legale criticate formulează în termeni generali răspunderea civilă delictuală, astfel încât atrag sanctiunea acoperirii atât a prejudiciului efectiv produs, cât si a câstigului nerealizat, indiferent de forma de vinovătie cu care a fost săvârsită fapta ilicită, sau de persoana autorului. Se arată că instantele de judecată, aplicând principiul ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, au retinut existenta răspunderii civile delictuale a unui coproprietar, pentru lipsa de folosintă a unui imobil detinut în coproprietate, antrenând astfel sanctiunea acoperirii unui prejudiciu în integralitatea lui, ceea ce „îngrădeste exercitarea dreptului de proprietate sub aspectul posesiei si dispozitiei".

Curtea de Apel Craiova - Sectia I civilă si pentru cauze cu minori si de familie apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că formularea generală a textelor de lege criticate nu încalcă dreptul de proprietate, revenind practicii judiciare sarcina de a verifica întrunirea conditiilor necesare angajării răspunderii si a întinderii acesteia.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constitutionale, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.


Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei îl reprezintă prevederile art. 998 si ale art. 999 din Codul civil, potrivit cărora:

- Art. 998: „Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greseală s-a ocazionat, a-l repara.";

- Art. 999: „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa."

În opinia autorului exceptiei, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 44 alin. (1) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate si în alin. (2) teza întâi referitor la garantarea si ocrotirea proprietătii private.

Examinând exceptia, Curtea retine că textele de lege criticate stabilesc sanctiunea aplicabilă în cazul săvârsirii unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii si nu aduc atingere dispozitiilor constitutionale privind garantarea si ocrotirea dreptului de proprietate si a proprietătii private. Dimpotrivă, art. 998 si 999 din Codul civil se înscriu în rândul mijloacelor de apărare a dreptului de proprietate, în materia răspunderii civile delictuale, instituind obligatia de reparare a prejudiciului cauzat.

În spetă, sustinerea autorului exceptiei privind practica instantelor de judecată de a dispune sanctiunea acoperirii atât a prejudiciului efectiv produs, cât si a câstigului nerealizat, indiferent de forma de vinovătie cu care a fost săvârsită fapta ilicită sau de persoana autorului, constituie o problemă de aplicare a legii ce excedează competentei Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 998 si ale art. 999 din Codul civil, exceptie invocată de Societatea Comercială „Cibinul" - S.A. din Sibiu în Dosarul nr. 102/63/2004 al Curtii de Apel Craiova - Sectia I civilă si pentru cauze cu minori si de familie.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 iunie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 895

din 16 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 2 din Legea nr. 261/2008 privind modificarea si completarea art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor „art. 2/33 din Legea nr. 261/2008 privind modificarea si completarea art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997", exceptie invocată din oficiu de Judecătoria Focsani în Dosarul nr. 1.581/231/2008.

La apelul nominal răspund părtile Mănăstirea Rogozu, judetul Vrancea, prin avocat, cu delegatie la dosar, Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar din comuna Slobozia Bradului, judetul Vrancea, prin primar, precum si Dragos


Alexandru Pantazescu. Lipsesc celelalte părti. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Având cuvântul, reprezentantul părtii Mănăstirea Rogozu din judetul Vrancea solicită admiterea exceptiei, arătând că, prin excluderea de la reconstituirea pe vechiul amplasament a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, potrivit prevederilor Legii nr. 1/2000, sunt încălcate dispozitiile constitutionale referitoare la dreptul de proprietate privată si la dreptul la mostenire, cu atât mai mult cu cât nu se cunoaste data finalizării procesului de reconstituire a dreptului de proprietate, când va exista posibilitatea legală a comasării terenurilor.

Partea Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar din comuna Slobozia Bradului, judetul Vrancea, prin primar, solicită respingerea exceptiei invocate, arătând că, în cauză, Mănăstirea Rogozu din judetul Vrancea a contestat deciziile Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar, desi terenurile asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate au fost atribuite în mod legal fostilor proprietari. Se arată că sunt constitutionale dispozitiile legale criticate, potrivit cărora structurilor de cult prevăzute la art. 29 alin. (31) le vor fi oferite suprafete de teren forestier pe alte amplasamente, în situatia în care suprafetele avute în înzestrare sau în folosintă au fost atribuite legal în proprietate altor persoane fizice sau juridice.

Partea Dragos Alexandru Pantazescu solicită respingerea exceptiei invocate, arătând că terenurile solicitate de către partea Mănăstirea Rogozu din judetul Vrancea au fost atribuite în mod legal fostilor proprietari, iar solutia legiuitorului de a oferi terenuri pe alte amplasamente structurilor de cult respective este deplin constitutională.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, în acest sens, arată că prevederile legale criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 21 si 44, deoarece punerea în posesie se realizează doar după ce s-a stabilit si amplasamentul terenului, iar dacă respectivele suprafete au fost atribuite în mod legal altor persoane fizice sau juridice, se oferă teren pe alte amplasamente, existând si posibilitatea comasării.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 februarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.581/231/2008, Judecătoria Focsani a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor „art. 2/33 din Legea nr. 261/2008 privind modificarea si completarea art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997", exceptie invocată din oficiu de instanta de judecată într-o cauză având ca obiect judecarea unei plângeri împotriva unei hotărâri a Comisiei judetene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din judetul Vrancea.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece exercitarea dreptului de proprietate în plenitudinea atributelor sale, posesie, folosintă, dispozitie, depinde de un eveniment incert, respectiv de data finalizării efective a întregului proces de reconstituire a dreptului de proprietate. Se arată că, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, recunoasterea dreptului de proprietate trebuie să fie efectivă, iar nu formală, însă în spetă, desi dreptul de proprietate este recunoscut, titularul său nu poate să intre în posesia efectivă a terenului atribuit în proprietate, nefiind stabilit amplasamentul acestuia decât după finalizarea întregului proces de reconstituire a dreptului de proprietate. În aceeasi ordine de idei, până la finalizarea întregului proces de reconstituire a dreptului de proprietate, o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate întemeiată pe dispozitiile de lege criticate poate fi respinsă ca prematură, ceea ce contravine principiului constitutional al accesului liber la justitie.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constitutionale. În acest sens, arată că prevederile art. I pct. 2 din Legea nr. 261/2008 nu înlătură posibilitatea părtilor de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecată de o instantă independentă, impartială si stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. În ceea ce priveste invocarea încălcării art. 44 alin. (2) din Constitutie, se consideră că stabilirea modalitătilor de reconstituire a dreptului de proprietate în cazul structurilor de cult reprezintă o optiune a legiuitorului, pe deplin constitutională.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

În legătură cu obiectul exceptiei, Curtea constată că, desi în motivarea exceptiei, instanta nominalizează prevederile „art. 2/33 din Legea nr. 261/2008 privind modificarea si completarea art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 10 noiembrie 2008, în realitate, este vorba de prevederile art. I pct. 2 din acelasi act normativ, care au completat art. 29 din Legea nr. 1/2000 cu alin. (33), al cărui text este în mod corect reprodus integral în aceeasi motivare a exceptiei.

Textul de lege criticat are următorul cuprins:

«2. După alineatul (32) se introduce un nou alineat, alineatul (33), cu următorul cuprins:

„(33) în situatia în care suprafetele avute în înzestrare sau în folosintă au fost atribuite legal în proprietate altor persoane fizice sau juridice, structurilor de cult prevăzute la alin. (31) le vor fi oferite suprafete de teren forestier pe alte amplasamente, cu posibilitatea comasării, la cerere, a acestor suprafete, după ce procesul de reconstituire a dreptului de proprietate va fi finalizat."»

Dispozitiile constitutionale pretins încălcate sunt cuprinse în art. 20 - Tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justitie si art. 44 alin. (2) privind garantarea si ocrotirea proprietătii private.


Se invocă si încălcarea prevederilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată, dispozitiile legale criticate fiind în concordantă cu principiile constitutionale ale accesului liber la justitie si garantării si ocrotirii proprietătii private.

Curtea nu poate retine ca fiind întemeiată sustinerea potrivit căreia respingerea ca prematură a unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, întemeiată pe dispozitiile textului de lege criticat, are semnificatia încălcării liberului acces la justitie. Prin formularea cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 24 si următoarele din Legea nr. 1/2000, cu modificările si completările ulterioare, dreptul de acces liber la justitie este pe deplin exercitat.

Pe de altă parte, sustinerea privind încălcarea art. 44 alin. (2) din Constitutie este nefondată, deoarece reconstituirea dreptului de proprietate, prin eliberarea unui titlu de proprietate, presupune în mod automat si stabilirea amplasamentului terenului forestier care face obiectul retrocedării. Indiferent de împrejurarea că reconstituirea se face pe vechiul sau, potrivit legii, pe un alt amplasament, punerea în posesie are loc după reconstituirea dreptului de proprietate. Instanta de judecată confundă reconstituirea dreptului de proprietate cu posibilitatea comasării, la cerere, a suprafetelor atribuite în proprietate, proces ce poate avea loc, cu acordul proprietarilor, după finalizarea întregului proces de reconstituire a dreptului de proprietate, când se cunosc amplasamentele si proprietarii.

Pentru aceleasi considerente, în cauză Curtea nu poate retine nicio contradictie a textului de lege criticat cu dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, raportate la dispozitiile constitutionale cuprinse în art. 20 - Tratatele internationale privind drepturile omului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I. pct. 2 din Legea nr. 261/2008 privind modificarea si completarea art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, exceptie invocată din oficiu de Judecătoria Focsani în Dosarul nr. 1.581/231/2008.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 iunie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 896

din 16 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (1) si (3), art. 4, art. 60 lit. a) si art. 61 lit. b) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (1) si (3), art. 4, art. 60 lit. a) si art. 61 lit. b) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor, exceptie ridicată de Dima Cheosea înDosarul nr. 4.422/212/2008 al Judecătoriei Constanta - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 19 martie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 4.422/212/2008, Judecătoria Constanta - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (1) si (3), art. 4, art. 60 lit. a) si art. 61 lit. b) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor.

Exceptia a fost ridicată de Dima Cheosea într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contraventională formulată în contradictoriu cu Sectia 4 Politie - Constanta.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 44 alin. (1), (2) si


(7) si art. 53, deoarece „impunerea în sarcina proprietarilor a obligatiei de a asigura cu mijloace cât se poate de eficiente paza bunurilor pe care le detin reprezintă o abandonare a cetăteanului de către Stat, care în acest fel îsi recunoaste neputinta institutională de a veghea la siguranta persoanelor si bunurilor acestora".

Instanta de judecată apreciază că exceptia este neîntemeiată, deoarece dispozitiile de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului pentru a comunica punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatului Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au transmis punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (1) si (3), art. 4, art. 60 lit. a) si art. 61 lit. b) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 22 iulie 2003, cu modificările si completările ulterioare.

Aceste texte de lege au următoarea redactare:

- Art. 2 alin. (1): „Ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si locale, regiile autonome, companiile si societătile nationale, institutele nationale de cercetare-dezvoltare, societătile comerciale, indiferent de natura capitalului social, precum si alte organizatii care detin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unităti, sunt obligate să asigure paza acestora.";

- Art. 3 alin. (1) si (3): „(1) în functie de importanta, specificul si valoarea bunurilor pe care le detin, conducătorii unitătilor prevăzute la art. 2 alin. (1), cu sprijinul de specialitate al politiei, pentru sistemele civile de pază, sau al jandarmeriei, pentru cele militare, stabilesc modalităti concrete de organizare si de executare a pazei, după caz, cu efective de jandarmi, pază cu gardieni publici, pază proprie sau pază prin societăti specializate. [...]

(3) La unitătile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora sunt obligati să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei si integritătii bunurilor.";

-Art. 4: „Răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor si valorilor detinute cu orice titlu revine conducătorilor unitătilor prevăzute la art. 2 alin. (1).";

- Art. 60 lit. a): „Constituie contraventii la prezenta lege următoarele fapte:

a) neluarea măsurilor de organizare si functionare a pazei, prevăzute la art. 3 alin. (1) si (3), art. 5 alin. (1), art. 17 alin. (1) si la art. 18 alin. (2) si (3);";

- Art. 61 lit. b): „Contraventiile prevăzute la art. 60 se sanctionează după cum urmează: [...]

b) cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, contraventiile prevăzute la lit. a)-d) si f)."

În opinia autorului exceptiei, aceste dispozitii de lege sunt în neconcordantă cu prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (1), (2) si (7) privind dreptul de proprietate privată si art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că, potrivit dispozitiilor de lege criticate, constituie contraventie neluarea de către unităti, astfel cum sunt definite la art. 2 din Legea nr. 333/2003, a măsurilor de organizare si functionare a pazei bunurilor sau valorilor cu orice titlu.

Curtea, într-o spetă similară, prin Decizia nr. 1.071 din 14 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 17 noiembrie 2008, a constatat că prin aceste dispozitii nu se aduce atingere principiului constitutional al garantării proprietătii private, prevăzut de art. 44 alin. (1) din Constitutie, ci, dimpotrivă, astfel cum prevede art. 1 din Legea nr. 333/2003, paza si protectia sunt activităti desfăsurate prin forte si mijloace specifice, în scopul asigurării sigurantei obiectivelor, bunurilor si valorilor împotriva oricăror actiuni ilicite care lezează dreptul de proprietate, existenta materială a acestora, precum si a protejării persoanelor împotriva oricăror acte ostile care le pot periclita viata, integritatea fizică sau sănătatea. Asadar, dispozitiile de lege criticate au ca finalitate tocmai protejarea proprietătii private a unitătilor la care face referire Legea nr. 333/2003.

În ceea ce priveste invocarea de către autorul exceptiei a dispozitiilor art. 53 din Constitutie, se observă că acestea nu sunt incidente în cauză, deoarece nu se pune problema restrângerii, prin textele de lege criticate, a exercitiului vreunor drepturi sau libertăti constitutionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (1) si (3), art. 4, art. 60 lit. a) si art. 61 lit. b) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor, exceptie ridicată de Dima Cheosea în Dosarul nr. 4.422/212/2008 al Judecătoriei Constanta - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 iunie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 897

din 16 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil, exceptie invocată de Gheorghe Pantazi în Dosarul nr. 2.422/192/2007 al Judecătoriei Bolintin-Vale.

La apelul nominal răspunde partea Niculae Pantazi. Lipsesc celelalte părti. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Având cuvântul, partea prezentă solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 martie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 2.422/192/2007, Judecătoria Bolintin-Vale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 480 din Codul civil, exceptie invocată de Gheorghe Pantazi într-o cauză având ca obiect judecarea unei cereri de evacuare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile art. 480 din Codul civil încalcă principiul constitutional al egalitătii în drepturi, deoarece „conferă proprietarului un drept absolut si discretionar", situându-l „mai presus de lege". În acest sens, se arată că „nu se poate solicita evacuarea dintr-un imobil pentru lipsa titlului locativ, atâta timp cât acest imobil reprezintă domiciliul stabil al unei persoane (...)", iar actionând în acest mod sunt încălcate si dispozitiile constitutionale care ocrotesc inviolabilitatea domiciliului. Se mai sustine că textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 44 alin. (7) din Legea fundamentală, potrivit cărora proprietarul trebuie să respecte sarcinile care îi revin potrivit legii sau obiceiului.

Judecătoria Bolintin-Vale si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constitutional, fiind în deplină concordantă cu dispozitiile art. 16 alin. (1) si (2) si ale art. 44 din Constitutie. In ceea ce priveste invocarea încălcării art. 27 alin. (1) din Legea fundamentală, apreciază că acest text constitutional nu are incidentă în cauză. Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei îl reprezintă prevederile art. 480 din Codul civil, potrivit cărora: „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însă în limitele determinate de lege."

Dispozitiile constitutionale pretins încălcate sunt cuprinse în art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea în fata legii si a autoritătilor publice si la preeminenta legii, art. 27 alin. (1) privind inviolabilitatea domiciliului si a resedintei si în art. 44 alin. (7) referitor la obligatia proprietarului la respectarea sarcinilor care îi revin potrivit legii sau obiceiului.

Examinând exceptia, Curtea constată că prevederile art. 480 din Codul civil nu contin niciun criteriu discriminator, fiind aplicabile în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza instituită prin această normă juridică, astfel încât nu contravin prevederilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) si (2).

Departe de a conferi proprietarului „un drept absolut si discretionar", textul de lege criticat conditionează libera exercitare a atributelor dreptului de proprietate de respectarea dispozitiilor legii, inclusiv a Constitutiei, ca Lege fundamentală, situată, din punctul de vedere al fortei juridice, în vârful ierarhiei actelor normative.

Prin urmare, Curtea constată că prevederile art. 480 din Codul civil sunt în deplină concordantă cu exigenta impusă de art. 44 alin. (7) din Constitutie, ce impune proprietarului obligatia respectării tuturor sarcinilor ce îi revin, potrivit legii sau obiceiului.

În ceea ce priveste invocarea încălcării dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 27 alin. (1) privind inviolabilitatea domiciliului si a resedintei, prin evacuarea unui chirias din spatiul locativ, Curtea constată că acest act procedural poate fi dispus în baza unei hotărâri judecătoresti, împrejurare ce este în acord cu dispozitiile alin. (2) lit. a) ale textului constitutional invocat, potrivit căruia: „(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru următoarele situatii: a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoresti;".


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil, exceptie invocată de Gheorghe Pantazi în Dosarul nr. 2.422/192/2007 al Judecătoriei Bolintin-Vale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 iunie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 910

din 23 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de constructie de drumuri de interes national, judetean si local

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de constructie de drumuri de interes national, judetean si local, exceptie ridicată de Daniel Piturlea în Dosarul nr. 38.228/3/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 28 noiembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 38.228/3/2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de constructie de drumuri de interes national, judetean si local. Exceptia a fost ridicată într-o actiune civilă privind anularea unor hotărâri de stabilire a despăgubirilor ca urmare a exproprierii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prin dispozitiile Legii nr. 198/2004 a fost încălcată procedura-cadru de expropriere care păstra minimele garantii procedurale de protectie a drepturilor persoanei expropriate, astfel încât se impune modificarea acestora în acord cu dispozitiile constitutionale.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă consideră că prin aplicarea Legii nr. 198/2004 nu sunt încălcate dispozitiile art. 20, 44 si 53 din Constitutie, întrucât s-a făcut dovada existentei unei cauze de utilitate publică ce a determinat exproprierea si au fost stabilite, în mod prealabil, despăgubiri pentru imobilul expropriat, persoana expropriată având posibilitatea să conteste cuantumul acestora, iar contestatia să fie supusă controlului judiciar.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prin Legea nr. 198/2004 s-a stabilit cadrul juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire prealabilă a executării lucrărilor de constructie de drumuri de interes national, judetean si local, acestea fiind considerate de importantă strategică si de securitate natională. Totodată, apreciază că sunt întrunite conditiile definitorii ale exproprierii, în conformitate cu dispozitiile constitutionale invocate, astfel încât criticile de neconstitutionalitate ale autorului nu pot fi retinute.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile Legii nr. 198/2004 sunt constitutionale, de vreme ce cauza de utilitate publică este definită prin lege, iar despăgubirile sunt stabilite în baza unui raport de evaluare si, eventual, suplimentate la cererea proprietarului. Această dublă conditionare a exproprierii asigură caracterul său previzibil si echitabil, conferindu-i trăsături indispensabile securitătii juridice ce trebuie respectată într-o societate guvernată de principiile justitiei si dreptătii. Totodată, consideră că dispozitiile constitutionale ale art. 20 nu sunt incidente în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul controlului de constitutionalitate îl constituie prevederile Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de constructie de drumuri de interes national, judetean si local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 31 mai 2004, astfel cum au fost modificate si completate prin Legea nr. 184/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de constructie de autostrăzi si drumuri nationale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 31 octombrie 2008, si prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 228/2008 pentru modificarea si completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 5 ianuarie 2009.

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 44 alin. (1)-(6) referitoare la dreptul de proprietate privată, ale art. 53 relative la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietătii private, în conditiile legii organice. Totodată, consideră că prevederile actului normativ criticat contravin atât dispozitiilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, cât si art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind protectia proprietătii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că Legea nr. 198/2004, astfel cum a fost modificată, stabileste cadrul juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire prealabilă a executării lucrărilor de constructie de drumuri de interes national, judetean si local prevăzute la art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor.

Astfel, drumurile de interes national sunt considerate, potrivit legii, de importantă strategică si de securitate natională, iar lucrările de constructie de drumuri de interes national, judetean si local sunt declarate ca fiind de utilitate publică. Totodată, Guvernul sau autoritatea publică locală competentă aprobă prin hotărâre indicatorii tehnico-economici, amplasamentul lucrării, sursa de finantare, suma globală a despăgubirilor estimată de către expropriator pe baza unui raport de evaluare si termenul în care aceasta se virează într-un cont deschis pe numele expropriatorului.

Atât amplasamentul lucrării, cât si hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor se aduc la cunostintă publică, precum si a solicitantului, prin afisarea la sediul consiliului local si pe pagina proprie de internet a expropriatorului si, respectiv, prin comunicare.

Totodată, suma globală estimată a despăgubirilor poate fi suplimentată, prin hotărâre a Guvernului sau a autoritătii administratiei publice locale competente, după caz, în conditiile prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 198/2004.

De asemenea, expropriatul nemultumit de cuantumul despăgubirii consemnate în conditiile prevăzute de lege se poate adresa instantei judecătoresti competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea.

În aceste conditii, Curtea constată că Legea nr. 198/2004, în ansamblul său, contine dispozitii care asigură cadrul legal privind procedura de expropriere si stabilire a despăgubirilor, apărarea dreptului de proprietate si a dreptului de a contesta, pe cale judiciară, cuantumul despăgubirilor, în acord cu dispozitiile constitutionale si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului care a statuat că o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor de drept intern si să respecte un raport de proportionalitate între mijloacele folosite si scopul vizat (Cauza James si altii împotriva Marii Britanii, 1986).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de constructie de drumuri de interes national, judetean si local, exceptie ridicată de Daniel Piturlea în Dosarul nr. 38.228/3/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 23 iunie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.