MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

PARTEA I

Anul 177 (XXI) - Nr. 510            LEGI, DECRETE, HOTĂRĀRI SI ALTE ACTE            Vineri, 24 iulie 2009

SUMAR

LEGI SI DECRETE

286. - Lege privind Codul penal

1.211. - Decret pentru promulgarea Legii privind Codul penal

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

444. - Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale privind aprobarea Planului de ajustare a efortului de pescuit

958/469/1.531. - Ordin al ministrului economiei, al ministrului comunicatiilor si societătii informationale si al sefului Departamentului pentru Afaceri Europene privind modificarea Ordinului ministrului economiei si comertului, al ministrului comunicatiilor si tehnologiei informatiei si al ministrului integrării europene nr. 732/2005/2/72/2006 pentru aprobarea Metodologiei referitoare la circuitul informatiilor la nivel national īntre Compartimentul pentru schimb de informatii pentru reglementări tehnice, autoritătile administratiei publice centrale si alte autorităti cu functie de reglementare

LEGI SI DECRETE

CUPRINSUL Legii nr. 286/2009 privind Codul penal

PARTEA GENERALA

Titlul I - Legea penală si limitele ei de aplicare	art. 1-14
Capitolul I - Principii generale	art. 1-2
Capitolul II - Aplicarea legii penale	art. 3-14
Sectiunea 1 - Aplicarea legii penale īn timp	art. 3-7
Sectiunea a 2-a - Aplicarea legii penale īn spatiu	art. 8-14
Titlul II - Infractiunea	art. 15-52
Capitolul I - Dispozitii generale	art. 15-17
Capitolul II - Cauzele justificative	art. 18-22
Capitolul III - Cauzele de neimputabilitate	art. 23-31
Capitolul IV - Tentativa	art. 32-34
Capitolul V - Unitatea si pluralitatea de infractiuni	art. 35-45
Capitolul VI - Autorul si participantii	art. 46-52
Titlul III -Pedepsele	art. 53-106
Capitolul I - Categoriile pedepselor	art. 53-55
Capitolul II - Pedepsele principale	art. 56-64
Sectiunea 1 - Detentiunea pe viată	art. 56-59
Sectiunea a 2-a - īnchisoarea	art. 60
Sectiunea a 3-a - Amenda	art. 61-64
Capitolul III - Pedeapsa accesorie si pedepsele complementare	art. 65-70
Sectiunea 1 - Pedeapsa accesorie	art. 65
Sectiunea a 2-a - Pedepsele complementare	art. 66-70
Capitolul IV - Calculul duratei pedepselor	art. 71-73
Capitolul V - Individualizarea pedepselor	art. 74-106
Sectiunea 1 - Dispozitii generale	art. 74
Sectiunea a 2-a - Circumstantele atenuante si circumstantele agravante	art. 75-79
Sectiunea a 3-a - Renuntarea la aplicarea pedepsei	art. 80-82
Sectiunea a 4-a - Amānarea aplicării pedepsei	art. 83-90
Sectiunea a 5-a - Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere	art. 91-98
Sectiunea a 6-a - Liberarea conditionată	art. 99-106
Titlul IV - Măsurile de sigurantă	art. 107-112
Capitolul I - Dispozitii generale	art. 107-108
Capitolul II - Regimul măsurilor de sigurantă	art. 109-112
Titlul V - Minoritatea	art. 113-134
Capitolul I - Regimul răspunderii penale a minorului	art. 113-116
Capitolul II - Regimul măsurilor educative neprivative de libertate	art. 117-123
Capitolul III - Regimul măsurilor educative privative de libertate	art. 124-127
Capitolul IV - Dispozitii comune	art. 128-134
Titlul VI - Răspunderea penală a persoanei juridice	art. 135-151
Capitolul I - Dispozitii generale	art. 135-137
Capitolul II - Regimul pedepselor complementare aplicate persoanei juridice	art. 138-145
Capitolul III - Dispozitii comune	art. 146-151
Titlul VII - Cauzele care īnlătură răspunderea penală	art. 152-159
Titlul VIII - Cauzele care īnlătură sau modifică executarea pedepsei	art. 160-164
Titlul IX - Cauzele care īnlătură consecintele condamnării	art. 165-171
Titlul X - īntelesul unor termeni sau expresii īn legea penală	art. 172-187

PARTEA SPECIALA
Titlul 1 - Infractiuni contra persoanei	art. 188-227
Capitolul I - Infractiuni contra vietii	art. 188-192
Capitolul II - Infractiuni contra integritătii corporale sau sănătătii	art. 193-198
Capitolul III - Infractiuni săvārsite asupra unui membru de familie	art. 199-200
Capitolul IV - Agresiuni asupra fătului	art. 201-202
Capitolul V - Infractiuni privind obligatia de asistentă a celor īn primejdie	art. 203-204
Capitolul VI - Infractiuni contra libertătii persoanei	art. 205-208
Capitolul VII - Traficul si exploatarea persoanelor vulnerabile	art. 209-217
Capitolul VIII - Infractiuni contra libertătii si integritătii sexuale	art. 218-223
Capitolul IX- Infractiuni ce aduc atingere domiciliului si vietii private	art. 224-227
Titlul II - Infractiuni contra patrimoniului	art. 228-256
Capitolul I - Furtul	art. 228-232
Capitolul II - Tālhăria si pirateria	art. 233-237
Capitolul III - Infractiuni contra patrimoniului prin nesocotirea īncrederii	art. 238-248
Capitolul IV - Fraude comise prin sisteme informatice si mijloace de plată electronice	art. 249-252
Capitolul V - Distrugerea si tulburarea de posesie	art. 253-256
Titlul III - Infractiuni privind autoritatea si frontiera de stat	art. 257-265
Capitolul I - Infractiuni contra autoritătii	art. 257-261
Capitolul II - Infractiuni privind frontiera de stat	art. 262-265
Titlul IV - Infractiuni contra īnfăptuirii justitiei	art. 266-288
Titlul V - Infractiuni de coruptie si de serviciu	art. 289-309
Capitolul I - Infractiuni de coruptie	art. 289-294
Capitolul II - Infractiuni de serviciu	art. 295-309
Titlul VI - Infractiuni de fals	art. 310-328
Capitolul I - Falsificarea de monede, timbre sau de alte valori	art. 310-316
Capitolul II - Falsificarea instrumentelor de autentificare sau de marcare	art. 317-319
Capitolul III - Falsuri īn īnscrisuri	art. 320-328
Titlul VII - Infractiuni contra sigurantei publice	art. 329-366
Capitolul I - Infractiuni contra sigurantei circulatiei pe căile ferate	art. 329-333
Capitolul II - Infractiuni contra sigurantei circulatiei pe drumurile publice	art. 334-341
Capitolul III - Nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare si al materiilor explozive	art. 342-347
Capitolul IV- Infractiuni privitoare la regimul stabilit pentru alte activităti reglementate de lege	art. 348-351
Capitolul V - Infractiuni contra sănătătii publice	art. 352-359
Capitolul VI - Infractiuni contra sigurantei si integritătii sistemelor si datelor informatice	art. 360-366
Titlul VIII - Infractiuni care aduc atingere unor relatii privind convietuirea socială	art. 367-384
Capitolul I - Infractiuni contra ordinii si linistii publice	art. 367-375
Capitolul II - Infractiuni contra familiei	art. 376-380
Capitolul III - Infractiuni contra libertătii religioase si respectului datorat persoanelor decedate	art. 381-384
Titlul IX - Infractiuni electorale	art. 385-393
Titlul X - Infractiuni contra securitătii nationale	art. 394-412
Titlul XI - Infractiuni contra capacitătii de luptă a fortelor armate	art. 413-437
Capitolul I - Infractiuni săvārsite de militari	art. 413-431
Capitolul II - Infractiuni săvārsite de militari sau de civili	art. 432-437
Titlul XII - Infractiuni de genocid, contra umanitătii si de război	art. 438-445
Capitolul I - Infractiuni de genocid si contra umanitătii	art. 438-439
Capitolul II - Infractiuni de război	art. 440-445
Titlul XIII - Dispozitii finale	art. 446

PARLAMENTUL ROMĀNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

LEGE

privind Codul penal

            Parlamentul Romāniei adoptă prezenta lege.

PARTEA GENERALĂ

TITLUL 1

Legea penală si limitele ei de aplicare

CAPITOLUL 1

Principii generale

Legalitatea incriminării

Art. 1. - (1) Legea penală prevede faptele care constituie infractiuni. (2) Nicio persoană nu poate fi sanctionată penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală la data cānd a fost săvārsită.

Legalitatea sanctiunilor de drept penal

Art. 2. - (1) Legea penală prevede pedepsele aplicabile si măsurile educative ce se pot lua fată de persoanele care au săvārsit infractiuni, precum si măsurile de sigurantă ce se pot lua fată de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală. (2) Nu se poate aplica o pedeapsă ori nu se poate lua o măsură educativă sau o măsură de sigurantă dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data cānd fapta a fost săvārsită. (3) Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită si aplicată īn afara limitelor generale ale acesteia.

CAPITOLUL II

Aplicarea legii penale

SECTIUNEA 1

Aplicarea legii penale īn timp

Activitatea legii penale	Art. 3. - Legea penală se aplică infractiunilor săvārsite īn timpul cāt ea se află īn vigoare.
Aplicarea legii penale de dezincriminare	Art. 4. - Legea penală nu se aplică faptelor săvārsite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. Īn acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative si a măsurilor de sigurantă, pronuntate īn baza legii vechi, precum si toate consecintele penale ale hotărārilor judecătoresti privitoare la aceste fapte īncetează prin intrarea īn vigoare a legii noi.
Aplicarea legii penale mai favorabile pānă la judecarea definitivă a cauzei	Art. 5. - (1) Īn cazul īn care de la săvārsirea infractiunii pānă la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2) Dispozitiile alin. (1) se aplică si actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstitutionale, precum si ordonantelor de urgentă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă īn timpul cānd acestea s-au aflat īn vigoare au cuprins dispozitii penale mai favorabile.
Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei	Art. 6. - (1) Cānd după rămānerea definitivă a hotărārii de condamnare si pānă la executarea completă a pedepsei īnchisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai usoară, sanctiunea aplicată, dacă depăseste maximul special prevăzut de legea nouă pentru infractiunea săvārsită, se reduce la acest maxim. (2) Dacă după rămānerea definitivă a hotărārii de condamnare la detentiune pe viată si pānă la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeasi faptă numai pedeapsa īnchisorii, pedeapsa detentiunii pe viată se īnlocuieste cu maximul īnchisorii prevăzut pentru acea infractiune.
	(3) Dacă legea nouă prevede īn locul pedepsei īnchisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se īnlocuieste cu amenda, fără a se putea depăsi maximul special prevăzut īn legea nouă. Tināndu-se seama de partea executată din pedeapsa īnchisorii, se poate īnlătura īn totul sau īn parte executarea amenzii.
	(4) Măsurile educative neexecutate si neprevăzute īn legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent īn legea nouă se execută īn continutul si limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai favorabilă.
	(5) Cānd legea nouă este mai favorabilă īn conditiile alin. (1)-(4), pedepsele complementare si măsurile de sigurantă neexecutate si neprevăzute īn legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent īn legea nouă se execută īn continutul si limitele prevăzute de aceasta.
	(6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de sigurantă, acestea se execută īn continutul si limitele prevăzute de legea nouă.
	(7) Cānd o dispozitie din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se tine seama, īn cazul pedepselor executate pānă la data intrării īn vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau īnlocuită potrivit dispozitiilor alin. (1)-(6).
Aplicarea legii penale temporare	Art. 7. - (1) Legea penală temporară se aplică infractiunii săvārsite īn timpul cānd era īn vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată īn acel interval de timp. (2) Legea penală temporară este legea penală care prevede data iesirii ei din vigoare sau a cărei aplicare este limitată prin natura temporară a situatiei care a impus adoptarea sa.

SECTIUNEA a 2-a

Aplicarea legii penale īn spatiu

Teritorialitatea legii penale	Art. 8. - (1) Legea penală romānă se aplică infractiunilor săvārsite pe teritoriul Romāniei. (2) Prin teritoriul Romāniei se īntelege īntinderea de pămānt, marea teritorială si apele cu solul, subsolul si spatiul aerian, cuprinse īntre frontierele de stat. (3) Prin infractiune săvārsită pe teritoriul Romāniei se īntelege orice infractiune comisă pe teritoriul arătat īn alin. (2) sau pe o navă sub pavilion romānesc ori pe o aeronavă īnmatriculată īn Romānia. (4) Infractiunea se consideră săvārsită pe teritoriul Romāniei si atunci cānd pe acest teritoriu ori pe o navă sub pavilion romānesc sau pe o aeronavă īnmatriculată īn Romānia s-a efectuat un act de executare, de instigare sau de complicitate ori s-a produs, chiar īn parte, rezultatul infractiunii.
Personalitatea legii penale	Art. 9. - (1) Legea penală romānă se aplică infractiunilor săvārsite īn afara teritoriului tării de către un cetătean romān sau de o persoană juridică romānă, dacă pedeapsa prevăzută de legea romānă este detentiunea pe viată ori īnchisoarea mai mare de 10 ani. (2) Īn celelalte cazuri, legea penală romānă se aplică infractiunilor săvārsite īn afara teritoriului tării de către un cetătean romān sau de o persoană juridică romānă, dacă fapta este prevăzută ca infractiune si de legea penală a tării unde a fost săvārsită ori dacă a fost comisă īntr-un loc care nu este supus jurisdictiei niciunui stat. (3) Punerea īn miscare a actiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al parchetului de pe lāngă curtea de apel īn a cărei rază teritorială se află parchetul mai īntāi sesizat sau, după caz, a procurorului general al Parchetului de pe lāngă īnalta Curte de Casatie si Justitie.
Realitatea legii penale	Art. 10. - (1) Legea penală romānă se aplică infractiunilor săvārsite īn afara teritoriului tării de către un cetătean străin sau o persoană fără cetătenie, contra statului romān, contra unui cetătean romān ori a unei persoane juridice romāne. (2) Punerea īn miscare a actiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lāngă īnalta Curte de Casatie si Justitie si numai dacă fapta nu face obiectul unei proceduri judiciare īn statul pe teritoriul căruia s-a comis.
Universalitatea legii penale	Art. 11. - (1) Legea penală romānă se aplică si altor infractiuni decāt celor prevăzute īn art. 10, săvārsite īn afara teritoriului tării de un cetătean străin sau o persoană fără cetătenie, care se află de bunăvoie pe teritoriul Romāniei, īn următoarele cazuri: a) s-a săvārsit o infractiune pe care statul romān si-a asumat obligatia să o reprime īn temeiul unui tratat international, indiferent dacă este prevăzută sau nu de legea penală a statului pe al cărui teritoriu a fost comisă; b) s-a cerut extrădarea sau predarea infractorului si aceasta a fost refuzată. (2) Dispozitiile alin. (1) lit. b) nu se aplică atunci cānd, potrivit legii statului īn care s-a săvārsit infractiunea, există o cauză care īmpiedică punerea īn miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei sau cānd pedeapsa a fost executată ori este considerată ca executată. (3) Cānd pedeapsa nu a fost executată sau a fost executată numai īn parte, se procedează potrivit dispozitiilor legale privitoare la recunoasterea hotărārilor străine.
Legea penală si tratatele internationale Imunitatea de jurisdictie	Art. 12. - Dispozitiile art. 8-11 se aplică dacă nu se dispune altfel printr-un tratat international la care Romānia este parte. Art. 13. - Legea penală nu se aplică infractiunilor săvārsite de către reprezentantii diplomatici ai statelor străine sau de către alte persoane care, īn conformitate cu tratatele internationale, nu sunt supuse jurisdictiei penale a statului romān.
Extrădarea	Art. 14. - (1) Extrădarea poate fi acordată sau solicitată īn temeiul unui tratat international la care Romānia este parte ori pe bază de reciprocitate, īn conditiile legii. (2) Predarea sau extrădarea unei persoane īn relatia cu statele membre ale Uniunii Europene se acordă sau se solicită īn conditiile legii. (3) Predarea unei persoane către un tribunal penal international se acordă īn conditiile legii.

TITLUL II

Infractiunea

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Trăsăturile esentiale ale infractiunii	Art. 15. - (1) Infractiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvārsită cu vinovătie, nejustificată si imputabilă persoanei care a săvārsit-o. (2) Infractiunea este singurul temei al răspunderii penale.
Vinovătia	Art. 16. - (1) Fapta constituie infractiune numai dacă a fost săvārsită cu forma de vinovătie cerută de legea penală. (2) Vinovătie există cānd fapta este comisă cu intentie, din culpă sau cu intentie depăsită. (3) Fapta este săvārsită cu intentie cānd făptuitorul: a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvārsirea acelei fapte; b) prevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l urmăreste, acceptă posibilitatea producerii lui. (4) Fapta este săvārsită din culpă, cānd făptuitorul: a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce; b) nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea să īl prevadă. (5) Există intentie depăsită cānd fapta constānd īntr-o actiune sau inactiune intentionată produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului. (6) Fapta constānd īntr-o actiune sau inactiune constituie infractiune cānd este săvārsită cu intentie. Fapta comisă din culpă constituie infractiune numai cānd legea o prevede īn mod expres.
Săvārsirea infractiunii comisive prin omisiune	Art. 17. - Infractiunea comisivă care presupune producerea unui rezultat se consideră săvārsită si prin omisiune, cānd: a) există o obligatie legală sau contractuală de a actiona; b) autorul omisiunii, printr-o actiune sau inactiune anterioară, a creat pentru valoarea socială protejată o stare de pericol care a īnlesnit producerea rezultatului.

CAPITOLUL II

Cauzele justificative

Dispozitii generale	Art. 18. - (1) Nu constituie infractiune fapta prevăzută de legea penală, dacă există vreuna dintre cauzele justificative prevăzute de lege. (2) Efectul cauzelor justificative se extinde si asupra participantilor.
Legitima apărare	Art. 19. - (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvārsită īn legitimă apărare. (2) Este īn legitimă apărare persoana care săvārseste fapta pentru a īnlătura un atac material, direct, imediat si injust, care pune īn pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proportională cu gravitatea atacului. (3) Se prezumă a fi īn legitimă apărare, īn conditiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane īntr-o locuintă, īncăpere, dependintă sau loc īmprejmuit tinānd de aceasta, fără drept, prin violentă, viclenie, efractie sau alte asemenea modalităti nelegale ori īn timpul noptii.
Starea de necesitate	Art. 20. - (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvārsită īn stare de necesitate. (2) Este īn stare de necesitate persoana care săvārseste fapta pentru a salva de la un pericol imediat si care nu putea fi īnlăturat altfel viata, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decāt cele care s-ar fi putut produce īn cazul īn care pericolul nu era īnlăturat.
Exercitarea unui drept sau īndeplinirea unei obligatii	Art. 21. - (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală constānd īn exercitarea unui drept recunoscut de lege sau īn īndeplinirea unei obligatii impuse de lege, cu respectarea conditiilor si limitelor prevăzute de aceasta. (2) Este de asemenea justificată fapta prevăzută de legea penală constānd īn īndeplinirea unei obligatii impuse de autoritatea competentă, īn forma prevăzută de lege, dacă aceasta nu este īn mod vădit ilegală.
Consimtămāntul persoanei vătămate	Art. 22. - (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvārsită cu consimtămāntul persoanei vătămate, dacă aceasta putea să dispună īn mod legal de valoarea socială lezată sau pusă īn pericol. (2) Consimtămāntul persoanei vătămate nu produce efecte īn cazul infractiunilor contra vietii, precum si atunci cānd legea exclude efectul justificativ al acestuia.

CAPITOLUL III

Cauzele de neimputabilitate

Dispozitii generale	Art. 23. - (1) Nu constituie infractiune fapta prevăzută de legea penală, dacă a fost comisă īn conditiile vreuneia dintre cauzele de neimputabilitate. (2) Efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participantilor, cu exceptia cazului fortuit.
Constrāngerea fizică	Art. 24. - Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvārsită din cauza unei constrāngeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista.
Constrāngerea morală	Art. 25. - Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvārsită din cauza unei constrāngeri morale, exercitată prin amenintare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia si care nu putea fi īnlăturat īn alt mod.
Excesul neimputabil	Art. 26. - (1) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvārsită de persoana aflată īn stare de legitimă apărare, care a depăsit, din cauza tulburării sau temerii, limitele unei apărări proportionale cu gravitatea atacului. (2) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvārsită de persoana aflată īn stare de necesitate, care nu si-a dat seama, īn momentul comiterii faptei, că pricinuieste urmări vădit mai grave decāt cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era īnlăturat.
Minoritatea făptuitorului	Art. 27. - Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvārsită de un minor, care la data comiterii acesteia nu īndeplinea conditiile legale pentru a răspunde penal.
Iresponsabilitatea	Art. 28. - Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvārsită de persoana care, īn momentul comiterii acesteia, nu putea să-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu putea să le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze.
Intoxicatia	Art. 29. - Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvārsită de persoana care, īn momentul comiterii acesteia, nu putea să-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu putea să le controleze, din cauza intoxicării involuntare cu alcool sau cu alte substante psihoactive.
Eroarea	Art. 30. - (1) Nu constituie infractiune fapta prevăzută de legea penală săvārsită de persoana care, īn momentul comiterii acesteia, nu cunostea existenta unei stări, situatii ori īmprejurări de care depinde caracterul penal al faptei. (2) Dispozitiile alin. (1)se aplică si faptelor săvārsite din culpă pe care legea penală le pedepseste, numai dacă necunoasterea stării, situatiei ori īmprejurării respective nu este ea īnsăsi rezultatul culpei. (3) Nu constituie circumstantă agravantă sau element circumstantial agravant starea, situatia ori īmprejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o īn momentul săvārsirii infractiunii. (4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică īn mod corespunzător si īn cazul necunoasterii unei dispozitii legale extrapenale. (5) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvārsită ca urmare a necunoasterii sau cunoasterii gresite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei īmprejurări care nu putea fi īn niciun fel evitată.
Cazul fortuit	Art. 31. - Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat e consecinta unei īmprejurări care nu putea fi prevăzută.

CAPITOLUL IV

Tentativa

Tentativa	Art. 32. - (1) Tentativa constă īn punerea īn executare a intentiei de a săvārsi infractiunea, executare care a fost īnsă īntreruptă sau nu si-a produs efectul. (2) Nu există tentativă atunci cānd imposibilitatea de consumare a infractiunii este consecinta modului cum a fost concepută executarea.
Pedepsirea tentativei	Art. 33. - (1) Tentativa se pedepseste numai cānd legea prevede īn mod expres aceasta. (2) Tentativa se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate. Cānd pentru infractiunea consumată legea prevede pedeapsa detentiunii pe viată, iar instanta s-ar orienta spre aceasta, tentativa se sanctionează cu pedeapsa īnchisorii de la 10 la 20 de ani.
Desistarea si īmpiedicarea producerii rezultatului	Art. 34. - (1) Nu se pedepseste autorul care, īnainte de descoperirea faptei, s-a desistat ori a īncunostintat autoritătile de comiterea acesteia, astfel īncāt consumarea să poată fi īmpiedicată, sau a īmpiedicat el īnsusi consumarea infractiunii. (2) Dacă actele īndeplinite pānă īn momentul desistării sau īmpiedicării producerii rezultatului constituie o altă infractiune, se aplică pedeapsa pentru această infractiune.

CAPITOLUL V

Unitatea si pluralitatea de infractiuni

Unitatea infractiunii continuate si a celei complexe	Art. 35. - (1) Infractiunea este continuată cānd o persoană săvārseste la diferite intervale de timp, dar īn realizarea aceleiasi rezolutii si īmpotriva aceluiasi subiect pasiv, actiuni sau inactiuni care prezintă, fiecare īn parte, continutul aceleiasi infractiuni. (2) Infractiunea este complexă cānd īn continutul său intră, ca element constitutiv sau ca element circumstantial agravant, o actiune sau o inactiune care constituie prin ea īnsăsi o faptă prevăzută de legea penală.
Pedeapsa pentru infractiunea continuată si infractiunea complexă	Art. 36. - (1) Infractiunea continuată se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea săvārsită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani īn cazul pedepsei īnchisorii, respectiv cu cel mult o treime īn cazul pedepsei amenzii. (2) Infractiunea complexă se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infractiune. (3) Infractiunea complexă săvārsită cu intentie depăsită, dacă s-a produs numai rezultatul mai grav al actiunii secundare, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea complexă consumată.
Recalcularea pedepsei pentru infractiunea continuată sau complexă	Art. 37. - Dacă cel condamnat definitiv pentru o infractiune continuată sau complexă este judecat ulterior si pentru alte actiuni sau inactiuni care intră īn continutul aceleiasi infractiuni, tināndu-se seama de infractiunea săvārsită īn īntregul ei, se stabileste o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai usoară decāt cea pronuntată anterior.
Concursul de infractiuni	Art. 38. - (1) Există concurs real de infractiuni cānd două sau mai multe infractiuni au fost săvārsite de aceeasi persoană, prin actiuni sau inactiuni distincte, īnainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infractiuni si atunci cānd una dintre infractiuni a fost comisă pentru săvārsirea sau ascunderea altei infractiuni. (2) Există concurs formal de infractiuni cānd o actiune sau o inactiune săvārsită de o persoană, din cauza īmprejurărilor īn care a avut loc sau a urmărilor pe care Ie-a produs, realizează continutul mai multor infractiuni.
Pedeapsa principală īn caz de concurs de infractiuni	Art. 39. - (1) Īn caz de concurs de infractiuni, se stabileste pedeapsa pentru fiecare infractiune īn parte si se aplică pedeapsa, după cum urmează: a) cānd s-au stabilit o pedeapsă cu detentiune pe viată si una sau mai multe pedepse cu īnchisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detentiunii pe viată; b) cānd s-au stabilit numai pedepse cu īnchisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite; c) cānd s-au stabilit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite; d) cānd s-au stabilit o pedeapsă cu īnchisoare si o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa īnchisorii, la care se adaugă īn īntregime pedeapsa amenzii; e) cānd s-au stabilit mai multe pedepse cu īnchisoare si mai multe pedepse cu amendă se aplică pedeapsa īnchisorii conform lit. b), la care se adaugă īn īntregime pedeapsa amenzii conform lit. c). (2) Atunci cānd s-au stabilit mai multe pedepse cu īnchisoarea, dacă prin adăugare la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu īnchisoarea stabilite s-ar depăsi cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei īnchisorii, iar pentru cel putin una dintre infractiunile concurente pedeapsa prevăzută de lege este īnchisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detentiunii pe viată.
Contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente	Art. 40. - (1) Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infractiune concurentă, se aplică dispozitiile art. 39. (2) Dispozitiile art. 39 se aplică si īn cazul īn care, după ce o hotărāre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o infractiune concurentă. (3) Dacă infractorul a executat integral sau partial pedeapsa aplicată prin hotărārea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infractiunile concurente. (4) Dispozitiile privitoare la aplicarea pedepsei īn caz de concurs de infractiuni se aplică si īn cazul īn care condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viată a fost comutată sau īnlocuită cu pedeapsa īnchisorii. (5) Īn cazul contopirii pedepselor conform alin. (1)-(4) se tine seama si de pedeapsa aplicată printr-o hotărāre de condamnare pronuntată īn străinătate, pentru o infractiune concurentă, dacă hotărārea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.
Recidiva	Art. 41. - (1) Există recidivă cānd, după rămānerea definitivă a unei hotărāri de condamnare la pedeapsa īnchisorii mai mare de un an si pānă la reabilitare sau īmplinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvārseste din nou o  infractiune cu intentie sau cu intentie depăsită, pentru care legea prevede pedeapsa īnchisorii de un an sau mai mare. (2) Există recidivă si īn cazul īn care una dintre pedepsele prevăzute īn alin. (1) este detentiunea pe viată. (3) Pentru stabilirea stării de recidivă se tine seama si de hotărārea de condamnare pronuntată īn străinătate, pentru o faptă prevăzută si de legea penală romānă, dacă hotărārea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.
Condamnări care nu atrag starea de recidivă	Art. 42. - La stabilirea stării de recidivă nu se tine seama de hotărārile de condamnare privitoare la: a) faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală; b) infractiunile amnistiate; c) infractiunile săvārsite din culpă.
Pedeapsa īn caz de recidivă	Art. 43. - (1) Dacă īnainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvārseste o nouă infractiune īn stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori ia restul rămas neexecutat din aceasta. (2) Cānd īnainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvārsite mai multe infractiuni concurente, dintre care cel putin una se află īn stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozitiilor referitoare la concursul de infractiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta. (3) Dacă prin īnsumarea pedepselor īn conditiile alin. (1) si alin. (2) s-ar depăsi cu mai mult de 10 ani maximul general al pedepsei īnchisorii, iar pentru cel putin una dintre infractiunile săvārsite pedeapsa prevăzută de lege este īnchisoarea de 20 de ani sau mai mafe, īn locul pedepselor cu īnchisoarea se poate aplica pedeapsa detentiunii pe viată. (4) Cānd pedeapsa anterioară sau pedeapsa stabilită pentru infractiunea săvārsită īn stare de recidivă este detentiunea pe viată, se va executa pedeapsa detentiunii pe viată. (5) Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvārseste o nouă infractiune īn stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infractiune se majorează cu jumătate. (6) Dacă după rămānerea definitivă a hotărārii de condamnare pentru noua infractiune si mai īnainte ca pedeapsa să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că cel condamnat se află īn stare de recidivă, instanta aplică dispozitiile alin. (1)-(5). (7) Dispozitiile alin. (6) se aplică si īn cazul īn care condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viată a fost comutată sau īnlocuită cu pedeapsa īnchisorii.
Pluralitatea intermediară	Art. 44. - (1) Există pluralitate intermediară de infractiuni cānd, după rămānerea definitivă a unei hotărāri de condamnare si pānă la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvārseste din nou o infractiune si nu sunt īntrunite conditiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă. (2) Īn caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua infractiune si pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispozitiilor de la concursul de infractiuni.
Pedepsele complementare, pedepsele accesorii si măsurile de sigurantă īn caz de pluralitate de infractiuni	Art. 45. - (1) Dacă pentru una dintre infractiunile săvārsite s-a stabilit si o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa principală. (2) Cānd s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită sau chiar de aceeasi natură, dar cu un continut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa principală. (3) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeasi natură si cu acelasi continut: a) īn caz de concurs de infractiuni sau de pluralitate intermediară se aplică cea mai grea dintre acestea; b) īn caz de recidivă, partea neexecutată din pedeapsa complementară anterioară se adaugă la pedeapsa stabilită pentru noua infractiune. (4) Īn cazul condamnărilor succesive pentru infractiuni concurente, partea din pedeapsa complementară executată pānă la data contopirii pedepselor principale se scade din durata pedepsei complementare aplicate pe lāngă pedeapsa rezultată. (5) Dacă pe lāngă pedepsele principale au fost stabilite una sau mai multe pedepse accesorii, se aplică dispozitiile alin. (1)-(3), pedeapsa accesorie rezultată executāndu-se pānă la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. (6) Măsurile de sigurantă de natură diferită sau chiar de aceeasi natură, dar cu un continut diferit, luate īn cazul infractiunilor săvārsite, se cumulează. (7) Dacă s-au luat mai multe masuri de sigurantă de aceeasi natură si cu acelasi continut, dar pe durate diferite, se aplică măsura de sigurantă cu durata cea mai mare. Măsurile de sigurantă luate conform art. 112 se cumulează.

CAPITOLUL VI

Autorul si participantii

Autorul si coautorii	Art. 46. - (1) Autor este persoana care săvārseste īn mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală. (2) Coatvfor/sunt persoanele care săvārsesc nemijlocit aceeasi faptă prevăzută de legea penală.
Instigatorul	Art. 47. - Instigator este persoana care, cu intentie, determină o altă persoană să săvārsească o faptă prevăzută de legea penală.
Complicele	Art. 48. - (1) Complice este persoana care, cu intentie, īnlesneste sau ajută īn orice mod la săvārsirea unei fapte prevăzute de legea penală. (2) Este de asemenea complice persoana care promite, īnainte sau īn timpul săvārsirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvārsirea faptei promisiunea nu este īndeplinită.
Pedeapsa īn cazul participantilor	Art. 49. - Coautorul, instigatorul si complicele la o infractiune săvārsită cu intentie se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se tine seama de contributia fiecăruia la săvārsirea infractiunii, precum si de dispozitiile art. 74.
Circumstante personale si reale	Art. 50. - (1) Circumstantele privitoare la persoana autorului sau a unui participant nu se răsfrāng asupra celorlalti. (2) Circumstantele privitoare la faptă se răsfrāng asupra autorului si a participantilor numai īn măsura īn care acestia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.
īmpiedicarea săvārsirii infractiunii	Art. 51. - (1) Participantul nu se pedepseste dacă, īnainte de descoperirea faptei, denuntă săvārsirea infractiunii, astfel īncāt consumarea acesteia să poată fi īmpiedicată, sau dacă īmpiedică el īnsusi consumarea infractiunii. (2) Dacă actele īndeplinite pānă īn momentul denuntării sau īmpiedicării constituie o altă infractiune, participantului i se aplică pedeapsa pentru această infractiune.
Participatia improprie	Art. 52. - (1) Săvārsirea nemijlocită, cu intentie, de către o persoană a unei fapte prevăzute de legea penală la care, din culpă sau fără vinovătie, contribuie cu acte de executare o altă persoană se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intentie. (2) Determinarea, īnlesnirea sau ajutarea īn orice mod, cu intentie, la săvārsirea din culpă de către o altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penală se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intentie. (3) Determinarea, īnlesnirea sau ajutarea īn orice mod, cu intentie, la săvārsirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovătie, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infractiune. (4) Dispozitiile art. 50 si art. 51 se aplică īn mod corespunzător.

TITLUL III

Pedepsele

CAPITOLUL I

Categoriile pedepselor

Pedepsele principale	Art. 53. - Pedepsele principale sunt: a) detentiunea pe viată; b) īnchisoarea; c) amenda.
Pedeapsa accesorie	Art. 54. - Pedeapsa accesorie constă īn interzicerea exercitării unor drepturi, din momentul rămānerii definitive a hotărārii de condamnare si pānă la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.
Pedepsele complementare	Art. 55. - Pedepsele complementare sunt: a) interzicerea exercitării unor drepturi; b) degradarea militară; c) publicarea hotărārii de condamnare.

CAPITOLUL II

Pedepsele principale

SECTIUNEA 1

Detentiunea pe viată

Regimul detentiunii pe viată	Art. 56. - Detentiunea pe viată constă īn privarea de libertate pe durată nedeterminată si se execută potrivit legii privind executarea pedepselor.
Neaplicarea detentiunii pe viată	Art. 57. - Dacă la data pronuntării hotărārii de condamnare inculpatul a īmplinit vārsta de 65 de ani, īn locul detentiunii pe viată i se aplică pedeapsa īnchisorii pe timp de 30 de ani si pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi pe durata ei maximă.
Īnlocuirea detentiunii pe viată	Art. 58. - Īn cazul īn care cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viată a īmplinit vārsta de 65 de ani īn timpul executării pedepsei, pedeapsa detentiunii pe viată poate fi īnlocuită cu pedeapsa īnchisorii pe timp de 30 de ani si pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi pe durata ei maximă, dacă a avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei, a īndeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotărārea de condamnare, afară de cazul cānd dovedeste că nu a avut nicio posibilitate să le īndeplinească, si a făcut progrese constante si evidente īn vederea reintegrării sociale.
Calculul pedepsei īn cazul comutării sau īnlocuirii pedepsei detentiunii pe viată	Art. 59. - Īn cazul comutării sau īnlocuirii pedepsei detentiunii pe viată cu pedeapsa īnchisorii, perioada de detentiune executată se consideră ca parte executată din pedeapsa īnchisorii.

SECTIUNEA a 2-a

Īnchisoarea

Regimul īnchisorii

Art. 60. - Īnchisoarea constă īn privarea de libertate pe durată determinată, cuprinsă īntre 15 zile si 30 de ani, si se execută potrivit legii privind executarea pedepselor.

SECTIUNEA a 3-a

Amenda

Stabilirea amenzii	Art. 61. - (1) Amenda constă īn suma de bani pe care condamnatul este obligat să o plătească statului. (2) Cuantumul amenzii se stabileste prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă īntre 10 lei si 500 lei, se īnmulteste cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins īntre 30 de zile si 400 de zile. (3) Instanta stabileste numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabileste tinānd seama si de obligatiile legale ale condamnatului fată  de persoanele aflate īn īntretinerea sa. (4) Limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse īntre: a) 60 si 180 de zile-amendă, cānd legea prevede pentru infractiunea săvārsită numai pedeapsa amenzii; b) 120 si 240 de zile-amendă, cānd legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa īnchisorii de cel mult doi ani; c) 180 si 300 de zile-amendă, cānd legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa īnchisorii mai mare de 2 ani. (5) Dacă prin infractiunea săvārsită s-a urmărit obtinerea unui folos patrimonial, iar pedeapsa prevăzută de lege este numai amenda ori instanta optează pentru aplicarea acestei pedepse, limitele speciale ale zilelor-amendă se pot majora cu o treime. (6) Fractiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei se aplică limitelor speciale ale zilelor-amendă prevăzute īn alin. (4) si alin. (5).
Amenda care īnsoteste pedeapsa īnchisorii	Art. 62. - (1) Dacă prin infractiunea săvārsită s-a urmărit obtinerea unui folos patrimonial, pe lāngă pedeapsa īnchisorii, se poate aplica si pedeapsa amenzii. (2) Limitele speciale ale zilelor-amendă prevăzute īn art. 61 alin. (4) lit. b) si lit. c) se determină īn raport de durata pedepsei īnchisorii stabilite de instantă si nu pot fi reduse sau majorate ca efect al cauzelor de atenuare ori agravare a pedepsei. (3) La stabilirea cuantumului sumei corespunzătoare unei zile-amendă se va tine seama de valoarea folosului patrimonial obtinut sau urmărit.
Īnlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa īnchisorii	Art. 63. - (1) Dacă persoana condamnată, cu rea-credintă, nu execută pedeapsa amenzii, īn tot sau īn parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se īnlocuieste cu un număr corespunzător de zile cu īnchisoare. (2) Dacă amenda neexecutată a īnsotit pedeapsa īnchisorii, numărul zilelor-amendă neexecutate se īnlocuieste cu un număr corespunzător de zile cu īnchisoare, care se adaugă la pedeapsa īnchisorii, pedeapsa astfel rezultată fiind considerată o singură pedeapsă. (3) Īn cazul īnlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa īnchisorii, īn conditiile alin. (1) si alin. (2), unei zile-amendă īi corespunde o zi de īnchisoare.
Executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate īn folosul comunitătii	Art. 64. - (1) Īn cazul īn care pedeapsa amenzii nu poate fi executată īn tot sau īn parte din motive neimputabile persoanei condamnate, cu consimtămāntul acesteia, instanta īnlocuieste obligatia de plată a amenzii neexecutate cu obligatia de a presta o muncă neremunerată īn folosul comunitătii, afară de cazul īn care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă. Unei zile-amendă īi corespunde o zi de muncă īn folosul comunitătii. (2) Dacă amenda īnlocuită conform dispozitiilor alin. (1) a īnsotit pedeapsa īnchisorii, obligatia de muncă īn folosul comunitătii se execută după executarea pedepsei īnchisorii. (3) Coordonarea executării obligatiei de muncă īn folosul comunitătii se face de serviciul de probatiune. (4) Executarea muncii īn folosul comunitătii dispusă īn conditiile alin. (1) Īncetează prin plata amenzii corespunzătoare zilelor-amendă rămase neexecutate. (5) Instanta īnlocuieste zilele-amendă neexecutate prin muncă īn folosul comunitătii cu un număr corespunzător de zile cu īnchisoare, dacă: a) persoana condamnată nu execută obligatia de muncă īn folosul comunitătii īn conditiile stabilite de instantă; b) persoana condamnată săvārseste o nouă infractiune descoperită īnainte de executarea integrală a obligatiei de muncă īn folosul comunitătii. Zilele-amendă neexecutate prin muncă īn folosul comunitătii la data comiterii noii infractiuni, īnlocuite cu īnchisoarea, se adaugă la pedeapsa pentru noua infractiune. (6) Dacă persoana condamnată, aflată īn situatia prevăzută īn alin. (1), nu īsi dă consimtămāntul la prestarea unei munci neremunerate īn folosul comunitătii, amenda neexecutată se īnlocuieste cu pedeapsa īnchisorii conform art. 63.

CAPITOLUL III

Pedeapsa accesorie si pedepsele complementare

SECTIUNEA 1

Pedeapsa accesorie

Continutul si modul de executare a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării unor drepturi

Art. 65. - (1) Pedeapsa accesorie constă īn interzicerea exercitării drepturilor prevăzute īn art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) si lit. d)-n), a căror exercitare a fost interzisă de instantă ca pedeapsă complementară. (2) Īn cazul pedepsei detentiunii pe viată, pedeapsa accesorie constă īn interzicerea de drept a exercitării următoarelor drepturi: a) dreptul de a fi ales īn autoritătile publice sau īn orice alte functii publice; b) dreptul de a ocupa o functie care implică exercitiul autoritătii de stat; c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul Romāniei; d) dreptul de a alege; e) drepturile părintesti; f) dreptul de a fi tutore sau curator. (3) Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămānerii definitive a hotărārii de condamnare si pānă cānd pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată. (4) Īn cazul detentiunii pe viată, pedeapsa accesorie prevăzută īn alin. (2) lit. c) se pune īn executare la data liberării conditionate sau după ce pedeapsa a fost considerată ca executată.

SECTIUNEA a 2-a

Pedepsele complementare

Continutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi	Art. 66. - (1) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă īn interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi: a) dreptul de a fi ales īn autoritătile publice sau īn orice alte functii publice; b) dreptul de a ocupa o functie care implică exercitiul autoritătii de stat; c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul Romāniei; d) dreptul de a alege; e) drepturile părintesti; f) dreptul de a fi tutore sau curator; g) dreptul de a ocupa functia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăsura activitatea de care s-a folosit pentru săvārsirea infractiunii; h) dreptul de a detine, purta si folosi orice categorie de arme; i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instantă; j) dreptul de a părăsi teritoriul Romāniei; k) dreptul de a ocupa o functie de conducere īn cadrul unei persoane juridice de drept public; l) dreptul de a se afla īn anumite localităti stabilite de instantă; m) dreptul de a se afla īn anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instantă; n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instantă, ori de a se apropia de acestea; o) dreptul de a se apropia de locuinta, locul de muncă, scoala sau alte locuri unde victima desfăsoară activităti sociale, īn conditiile stabilite de instanta de judecată. (2) Cānd legea prevede interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o functie publică, instanta dispune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute īn alin. (1) lit. a) si lit. b). (3) Interzicerea exercitării drepturilor prevăzute īn alin. (1) lit. a) si lit. b) se dispune cumulativ. (4) Pedeapsa prevăzută īn alin. (1) lit. c) nu se va dispune atunci cānd există motive īntemeiate de a crede că viata persoanei expulzate este pusă īn pericol ori că persoana va fi supusă la tortură sau alte tratamente inumane ori degradante īn statul īn care urmează a fi expulzată. (5) Cānd dispune interzicerea unuia dintre drepturile prevăzute īn alin. (1) lit. n) si lit. o), instanta individualizează īn concret continutul acestei pedepse, tinānd seama de īmprejurările cauzei.
Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii  exercitării unor drepturi	Art. 67. - (1) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este īnchisoarea sau amenda si instanta constată că, fată de natura si gravitatea infractiunii, īmprejurările cauzei si persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. (2) Aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie cānd legea prevede această pedeapsă pentru infractiunea săvārsită. (3) Interzicerea dreptului străinului de a se afla pe teritoriul Romāniei nu se aplică īn cazul īn care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Executarea pedepsei complementare a  interzicerii exercitării unor drepturi	Art. 68. - (1) Executarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi īncepe: a) de la rămānerea definitivă a hotărārii de condamnare la pedeapsa amenzii; b) de la rămānerea definitivă a hotărārii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere; c) după executarea pedepsei īnchisorii, după gratierea totală ori a restului de pedeapsă, după īmplinirea termenului de prescriptie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării conditionate. (2) Īn cazul īn care s-a dispus liberarea conditionată, interzicerea dreptului străinului de a se afla pe teritoriul Romāniei se execută la data liberării. (3) Dacă se dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau īnlocuirea pedepsei amenzii cu īnchisoarea, pentru alte motive decāt săvārsirea unei noi infractiuni, partea din durata pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi neexecutată la data revocării sau īnlocuirii se va executa după executarea pedepsei īnchisorii.
Degradarea militară	Art. 69. - (1) Pedeapsa complementară a degradării militare constă īn pierderea gradului si a dreptului de a purta uniformă de la data rămānerii definitive a hotărārii de condamnare. (2) Degradarea militară se aplică īn mod obligatoriu condamnatilor militari īn activitate, īn rezervă sau īn retragere, dacă pedeapsa principală aplicată este īnchisoarea mai mare de 10 ani sau detentiunea pe viată. (3) Degradarea militară poate fi aplicată condamnatilor militari īn activitate, īn rezervă sau īn retragere pentru infractiuni săvārsite cu intentie, dacă pedeapsa principală aplicată este īnchisoarea de cel putin 5 ani si de cel mult 10 ani.
Publicarea hotărārii definitive de condamnare	Art. 70. - (1) Publicarea hotărārii definitive de condamnare se poate dispune cānd, tinānd seama de natura si gravitatea infractiunii, īmprejurările cauzei si persoana condamnatului, instanta apreciază că publicarea va contribui la prevenirea săvārsirii altor asemenea infractiuni. (2) Hotărārea de condamnare se publică īn extras, īn forma stabilită de instantă, īntr-un cotidian local sau national, o singură dată. (3) Publicarea hotărārii definitive de condamnare se face pe cheltuiala persoanei condamnate, fără a se dezvălui identitatea altor persoane.

CAPITOLUL IV

Calculul duratei pedepselor

Durata executării	Art. 71. - (1) Durata executării pedepsei privative de libertate se socoteste din ziua īn care condamnatul a īnceput executarea hotărārii definitive de condamnare. (2) Ziua īn care īncepe executarea pedepsei si ziua īn care īncetează se socotesc īn durata executării. (3) Perioada īn care condamnatul, īn cursul executării pedepsei, se află bolnav īn spital intră īn durata executării, īn afară de cazul īn care si-a provocat īn mod voit boala, iar această īmprejurare se constată īn cursul executării pedepsei. (4) Permisiunile de iesire din penitenciar, acordate condamnatului conform legii de executare a pedepselor, intră īn durata executării pedepsei.
Computarea duratei măsurilor preventive privative de libertate	Art. 72. - (1) Perioada īn care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei īnchisorii pronuntate. Scăderea se face si atunci cānd condamnatul a fost urmărit sau judecat, īn acelasi timp ori īn mod separat, pentru mai multe infractiuni concurente, chiar dacă a fost condamnat pentru o altă faptă decāt cea care a determinat dispunerea măsurii preventive. (2) Perioada īn care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade si īn caz de condamnare la pedeapsa amenzii, prin īnlăturarea īn tot sau īn parte a zilelor-amendă. (3) Īn cazul amenzii care īnsoteste pedeapsa īnchisorii, perioada īn care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei īnchisorii.
Computarea pedepselor si măsurilor preventive executate īn afara tării	Art. 73. - (1) Īn cazul infractiunilor săvārsite īn conditiile art. 8, art. 9, art. 10 sau art. 11, partea din pedeapsă, precum si durata măsurilor preventive privative de libertate executate īn afara teritoriului tării se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeasi infractiune īn Romānia. (2) Dispozitiile alin. (1) se aplică īn mod corespunzător si īn cazul īn care pedeapsa executată īn afara tării este amenda.

CAPITOLUL V

Individualizarea pedepselor

SECTIUNEA 1

Dispozitii generale

Criteriile generale de individualizare a pedepsei

Art. 74. - (1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face īn raport cu gravitatea infractiunii săvārsite si cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) īmprejurările si modul de comitere a infractiunii, precum si mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii; d) motivul săvārsirii infractiunii si scopul urmărit; e) natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvārsirea infractiunii si īn cursul procesului penal; g) nivelul de educatie, vārsta, starea de sănătate, situatia familială si socială. (2) Cānd pentru infractiunea săvārsită legea prevede pedepse alternative, se tine seama de criteriile prevăzute īn alin. (1) si pentru alegerea uneia dintre acestea.

SECTIUNEA a 2-a

Circumstantele atenuante si circumstantele agravante

Circumstante atenuante	Art. 75. - (1) Următoarele īmprejurări constituie circumstante atenuante legale: a) săvārsirea infractiunii sub stăpānirea unei puternice tulburări sau emotii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violentă, printr-o atingere gravă a demnitătii persoanei sau printr-o altă actiune ilicită gravă; b) depăsirea limitelor legitimei apărări; c) depăsirea limitelor stării de necesitate. (2) Pot constitui circumstante atenuante judiciare: a) eforturile depuse de infractor pentru īnlăturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii; b) īmprejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infractiunii sau periculozitatea infractorului.
Efectele circumstantelor atenuante	Art. 76. - (1) Īn cazul īn care există circumstante atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infractiunea săvārsită se reduc cu o treime. (2) Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detentiunea pe viată, īn cazul retinerii circumstantelor atenuante se aplică pedeapsa īnchisorii de la 10 la 20 de ani. (3) Reducerea limitelor speciale ale pedepsei se face o singură dată, indiferent de numărul circumstantelor atenuante retinute.
Circumstante agravante	Art. 77. - Următoarele īmprejurări constituie circumstante agravante: a) săvārsirea faptei de trei sau mai multe persoane īmpreună; b) săvārsirea infractiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante; c) săvārsirea infractiunii prin metode sau mijloace de natură să pună īn pericol alte persoane ori bunuri; d) săvārsirea infractiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă īmpreună cu un minor; e) săvārsirea infractiunii profitānd de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată vārstei, stării de sănătate, infirmitătii sau altor cauze; f) săvārsirea infractiunii īn stare de intoxicatie voluntară cu alcool sau cu alte substante psihoactive, cānd a fost provocată īn vederea comiterii infractiunii; g) săvārsirea infractiunii de către o persoană care a profitat de situatia prilejuită de o calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgentă; h) săvārsirea infractiunii pentru motive legate de rasă, nationalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenentă politică, avere, origine socială, vārstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infectie HIV/SIDA ori pentru alte īmprejurări de acelasi fel, considerate de făptuitor drept cauze ale inferioritătii unei persoane īn raport cu celelalte.
Efectele circumstantelor agravante	Art. 78. - (1) Īn cazul īn care există circumstante agravante, se poate aplica o pedeapsă pānă la maximul special. Dacă maximul special este neīndestulător, īn cazul īnchisorii se poate adăuga un spor pānă la 2 ani, care nu poate depăsi o treime din acest maxim, iar īn cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special. (2) Majorarea limitelor speciale ale pedepsei se face o singură dată, indiferent de numărul circumstantelor agravante retinute.
Concursul īntre cauze de atenuare sau de agravare	Art. 79. - (1) Cānd īn cazul aceleiasi infractiuni sunt incidente două sau mai multe dispozitii care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infractiunea săvārsită se reduc prin aplicarea succesivă a dispozitiilor privitoare la tentativă, circumstante atenuante si cazuri speciale de reducere a pedepsei, īn această ordine. (2) Dacă sunt incidente două sau mai multe dispozitii care au ca efect agravarea răspunderii penale, pedeapsa se stabileste prin aplicarea succesivă a dispozitiilor privitoare la circumstante agravante, infractiune continuată, concurs sau recidiva. (3) Cānd īn cazul aceleiasi infractiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei si una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infractiunea săvārsită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2).

SECTIUNEA a 3-a

Renuntarea la aplicarea pedepsei

Conditiile renuntării la aplicarea pedepsei	Art. 80. - (1) Instanta poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei dacă sunt īntrunite următoarele conditii: a) infractiunea săvārsită prezintă o gravitate redusă, avānd īn vedere natura si īntinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul si īmprejurările īn care a fost comisă, motivul si scopul urmărit; b) īn raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvārsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru īnlăturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitătile sale de īndreptare, instanta apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecintelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia. (2) Nu se poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei dacă: a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu exceptia cazurilor prevăzute īn art. 42 lit. a) si lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a īmplinit termenul de reabilitare; b) fată de acelasi infractor s-a mai dispus renuntarea la aplicarea pedepsei īn ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infractiunii pentru care este judecat; c) infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a īncercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării si tragerii la răspundere penală a autorului sau a participantilor; d) pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea săvārsită este īnchisoarea mai mare de 3 ani. (3) Īn caz de concurs de infractiuni, renuntarea la aplicarea pedepsei se poate dispune dacă pentru fiecare infractiune concurentă sunt īndeplinite conditiile prevăzute īn alin. (1) si alin. (2).
Avertismentul	Art. 81. - (1) Cānd dispune renuntarea la aplicarea pedepsei, instanta aplică infractorului un avertisment. (2) Avertismentul constă īn prezentarea motivelor de fapt care au determinat renuntarea la aplicarea pedepsei si atentionarea infractorului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune dacă va mai comite infractiuni. (3) Īn caz de concurs de infractiuni se aplică un singur avertisment.
Efectele renuntării la aplicarea pedepsei	Art. 82. - (1) Persoana fată de care s-a dispus renuntarea la aplicarea pedepsei nu este supusă niciunei decăderi, interdictii sau incapacităti ce ar putea decurge din infractiunea săvārsită. (2) Renuntarea la aplicarea pedepsei nu produce efecte asupra executării măsurilor de sigurantă si a obligatiilor civile prevăzute īn hotărāre.

SECTIUNEA a 4-a

Amānarea aplicării pedepsei

Conditiile amānării aplicării pedepsei	Art. 83. - (1) Instanta poate dispune amānarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt īntrunite următoarele conditii: a) pedeapsa stabilită, inclusiv īn cazul concursului de infractiuni, este amenda sau īnchisoarea de cel mult 2 ani; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa īnchisorii, cu exceptia cazurilor prevăzute īn art. 42 lit. a) si lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a īmplinit termenul de reabilitare; c) infractorul si-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată īn folosul comunitătii; d) īn raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvārsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru īnlăturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitătile sale de īndreptare, instanta apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. (2) Nu se poate dispune amānarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea săvārsită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a īncercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării si tragerii la răspundere penală a autorului sau a participantilor. (3) Amānarea aplicării pedepsei īnchisorii atrage si amānarea aplicării amenzii care īnsoteste pedeapsa īnchisorii īn conditiile art. 62. (4) Este obligatorie prezentarea motivelor pe care s-a īntemeiat condamnarea, precum si a celor ce au determinat amānarea aplicării pedepsei si atentionarea infractorului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se  expune dacă va mai comite infractiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligatiile ce īi revin pe durata termenului de supraveghere.
Termenul de supraveghere	Art. 84. - (1) Termenul de supraveghere este de 2 ani si se calculează de la data rămānerii definitive a hotărārii prin care s-a dispus amānarea aplicării pedepsei. (2) Pe durata termenului de supraveghere, persoana fată de care s-a dispus amānarea aplicării pedepsei trebuie să respecte măsurile de supraveghere si să execute obligatiile ce īi revin, īn conditiile stabilite de instantă.
Măsurile de supraveghere si obligatiile	Art. 85. - (1) Pe durata termenului de supraveghere, persoana fată de care s-a dispus amānarea aplicării pedepsei trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunte, īn prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depăseste 5 zile, precum si īntoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informatii si documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existentă. (2) Instanta poate impune persoanei fată de care s-a dispus amānarea aplicării pedepsei să execute una sau mai multe dintre următoarele obligatii: a) să urmeze un curs de pregătire scolară ori de calificare profesională; b) să presteze o muncă neremunerată īn folosul comunitătii, pe o perioadă cuprinsă īntre 30 si 60 de zile, īn conditiile stabilite de instantă, afară de cazul īn care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se stabileste prin legea de executare a pedepselor; c) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probatiune sau organizate īn colaborare cu institutii din comunitate; d) să se supună măsurilor de control, tratament sau īngrijire medicală; e) să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instantă, ori să nu se apropie de acestea; f) să nu se afle īn anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instantă; g) să nu conducă anumite vehicule stabilite de instantă; h) să nu detină, să nu folosească si să nu poarte nicio categorie de arme; i) să nu părăsească teritoriul Romāniei fără acordul instantei; j) să nu ocupe sau să nu exercite functia, profesia, meseria ori activitatea de care s-a folosit pentru săvārsirea infractiunii. (3) Pentru stabilirea continutului obligatiilor prevăzute īn alin. (2) lit. a)-c), instanta va consulta serviciul de probatiune, care este obligat să formuleze recomandări īn acest sens. (4) Cānd stabileste obligatia prevăzută īn alin. (2) lit. e), instanta individualizează, īn concret, continutul acestei obligatii, tinānd seama de īmprejurările cauzei. (5) Persoana supravegheată trebuie să īndeplinească integral obligatiile civile stabilite prin hotărāre, cel mai tārziu cu 3 luni īnainte de expirarea termenului de supraveghere.
Supravegherea	Art. 86. - (1) Pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute īn art. 85 alin. (1) lit. c)-e) se comunică serviciului de probatiune. (2) Supravegherea executării obligatiilor prevăzute īn art. 85 alin. (2) lit. a)-c) si alin. (5) se face de serviciul de probatiune. Verificarea modului de īndeplinire a obligatiilor prevăzute īn art. 85 alin. (2) lit. d)-j) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probatiune cu privire la orice īncălcare a acestora. (3) Serviciul de probatiune va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligatiilor prevăzute īn art. 85 alin. (2) lit. a)-d), īntr-un termen cāt mai scurt de la data rămānerii definitive a hotărārii de condamnare. (4) Pe durata termenului de supraveghere, serviciul de probatiune are obligatia să sesizeze instanta, dacă: a) au intervenit motive care justifică fie modificarea obligatiilor impuse de instantă, fie īncetarea executării unora dintre acestea; b) persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, īn conditiile stabilite, obligatiile ce īi revin; c) persoana supravegheată nu a īndeplinit obligatiile civile stabilite prin hotărāre, cel mai tārziu cu 3 luni īnainte de expirarea termenului de supraveghere.
Modificarea sau īncetarea obligatiilor	Art. 87. - (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor īn mod corespunzător, pentru a asigura persoanei supravegheate sanse sporite de īndreptare. (2) Instanta dispune īncetarea executării unora dintre obligatiile pe care Ie-a impus, atunci cānd apreciază că mentinerea acestora nu mai este necesară.
Revocarea amānării aplicării pedepsei	Art. 88. - (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credintă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligatiile impuse, instanta revocă amānarea si dispune aplicarea si executarea pedepsei. (2) Īn cazul cānd, pānă la expirarea termenului de supraveghere, persoana supravegheată nu īndeplineste integral obligatiile civile stabilite prin hotărāre, instanta revocă amānarea si dispune aplicarea si executarea pedepsei, afară de cazul cānd persoana dovedeste că nu a avut nicio posibilitate să ie īndeplinească. (3) Dacă după amānarea aplicării pedepsei persoana supravegheată a săvārsit o nouă infractiune, cu intentie sau intentie depăsită, descoperită īn termenul de supraveghere, pentru care s-a pronuntat o condamnare chiar după expirarea acestui termen, instanta revocă amānarea si dispune aplicarea si executarea pedepsei. Pedeapsa aplicată ca urmare a revocării amānării si pedeapsa pentru noua infractiune se calculează conform dispozitiilor privitoare la concursul de infractiuni. (4) Dacă infractiunea ulterioară este săvārsită din culpă, instanta poate mentine sau revoca amānarea aplicării pedepsei. Īn cazul revocării, dispozitiile alin. (3) se aplică īn mod corespunzător.
Anularea amānării aplicării pedepsei	Art. 89. - (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana supravegheată mai săvārsise o infractiune pānă la rămānerea definitivă a hotărārii prin care s-a dispus amānarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa īnchisorii chiar după expirarea acestui termen, amānarea se anulează, aplicāndu-se, după caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidivă sau pluralitate intermediară. (2) Īn caz de concurs de infractiuni, instanta poate dispune amānarea aplicării pedepsei rezultante dacă sunt īndeplinite conditiile prevăzute īn art. 83. Dacă se dispune amānarea aplicării pedepsei, termenul de supraveghere se calculează de la data rămānerii definitive a hotărārii prin care s-a pronuntat anterior amānarea aplicării pedepsei.
Efectele amānării aplicării pedepsei	Art. 90. - (1) Persoanei fată de care s-a dispus amānarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa si nu este supusă niciunei decăderi, interdictii sau incapacităti ce ar putea decurge din infractiunea săvārsită, dacă nu a săvārsit din nou o infractiune pānă la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amānării si nu s-a descoperit o cauză de anulare. (2) Amānarea aplicării pedepsei nu produce efecte asupra executării măsurilor de sigurantă si a obligatiilor civile prevăzute īn hotărāre.

SECTIUNEA a 5-a

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

Conditiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere	Art. 91. - (1) Instanta poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt īntrunite următoarele conditii: a) pedeapsa aplicată, inclusiv īn caz de concurs de infractiuni, este īnchisoarea de cel mult 3 ani; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa īnchisorii mai mare de un an, cu exceptia cazurilor prevăzute īn art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a īmplinit termenul de reabilitare; c) infractorul si-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată īn folosul comunitătii; d) īn raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvārsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru īnlăturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitătile sale de īndreptare, instanta apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă si, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infractiuni, īnsă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. (2) Cānd pedeapsa īnchisorii este īnsotită de pedeapsa amenzii aplicate īn conditiile art. 62, amenda se execută chiar dacă executarea pedepsei īnchisorii a fost suspendată sub supraveghere. (3) Nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă: a) pedeapsa aplicată este numai amenda; b) aplicarea pedepsei a fost initial amānată, dar ulterior amānarea a fost revocată; c) infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a īncercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării si tragerii la răspundere penală a autorului sau a participantilor. (4) Este obligatorie prezentarea motivelor pe care s-a īntemeiat condamnarea, precum si a celor ce au determinat suspendarea executării pedepsei si atentionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune dacă va mai comite infractiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligatiile ce īi revin pe durata termenului de supraveghere.
Termenul de supraveghere	Art. 92. - (1) Durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere pentru condamnat si este cuprinsă īntre 2 si 4 ani, fără a putea fi īnsă mai mică decāt durata pedepsei aplicate. (2) Termenul de supraveghere se calculează de la data cānd hotărārea prin care s-a pronuntat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă. (3) Pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere si să execute obligatiile ce īi revin, īn conditiile stabilite de instantă.
Măsurile de supraveghere si obligatiile	Art. 93. - (1) Pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunte, īn prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depăseste 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informatii si documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existentă. (2) Instanta impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele obligatii: a) să urmeze un curs de pregătire scolară ori de calificare profesională; b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probatiune sau organizate īn colaborare cu institutii din comunitate; c) să se supună măsurilor de control, tratament sau īngrijire medicală; d) să nu părăsească teritoriul Romāniei, fără acordul instantei. (3) Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată īn folosul comunitătii pe o perioadă cuprinsă īntre 60 si 120 de zile, īn conditiile stabilite de instantă, afară de cazul īn care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se stabileste prin legea de executare a pedepselor. (4) Pentru stabilirea continutului obligatiilor prevăzute īn alin. (2) lit. a) si lit. b), precum si īn alin. (3), instanta va consulta serviciul de probatiune, care este obligat să formuleze recomandări īn acest sens. (5) Condamnatul trebuie să īndeplinească integral obligatiile civile stabilite prin hotărārea de condamnare, cel mai tārziu cu 3 luni īnainte de expirarea termenului de supraveghere.
Supravegherea condamnatului	Art. 94. - (1) Pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute īn art. 93 alin. (1) lit. c)-e) se comunică serviciului de probatiune. (2) Supravegherea executării obligatiilor prevăzute īn art. 93 alin. (2) lit. a) si lit. b), alin. (3) si alin. (5) se face de serviciul de probatiune. Verificarea modului de īndeplinire a obligatiilor prevăzute īn art. 93 alin. (2) lit. c) si lit. d) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probatiune cu privire la orice īncălcare a acestora. (3) Serviciul de probatiune va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligatiilor prevăzute īn art. 93 alin. (2) lit. a) si lit. b), precum si alin. (3) Īntr-un termen cāt mai scurt de la data rămānerii definitive a hotărārii de condamnare. (4) Pe durata termenului de supraveghere, serviciul de probatiune are obligatia să sesizeze instanta, dacă: a) au intervenit motive care justifică fie modificarea obligatiilor impuse de instantă, fie īncetarea executării unora dintre acestea; b) persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, īn conditiile stabilite, obligatiile care īi revin; c) persoana supravegheată nu a īndeplinit obligatiile civile stabilite prin hotărāre, cel mai tārziu cu 3 luni īnainte de expirarea termenului de supraveghere.
Modificarea sau īncetarea obligatiilor	Art. 95. - (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor īn mod corespunzător, pentru a asigura condamnatului sanse mai mari de īndreptare. (2) Instanta dispune īncetarea executării unora dintre obligatiile pe care Ie-a impus, cānd apreciază că mentinerea acestora nu mai este necesară.
Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere	Art. 96. - (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credintă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligatiile impuse ori stabilite de lege, instanta revocă suspendarea si dispune executarea pedepsei. (2) Dacă pānă la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheată nu īndeplineste integral obligatiile civile stabilite prin hotărāre, instanta revocă suspendarea si dispune executarea pedepsei, afară de cazul īn care persoana dovedeste că nu a avut nicio posibilitate să le īndeplinească. (3) Dacă pedeapsa amenzii care a īnsotit pedeapsa īnchisorii īn conditiile art. 62 nu a fost executată si a fost īnlocuită cu pedeapsa īnchisorii potrivit art. 63 alin. (2) sau art. 64 alin. (5) si alin. (6), instanta revocă suspendarea si dispune executarea pedepsei, la care se adaugă pedeapsa īnchisorii care a īnlocuit amenda. (4) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvārsit o nouă infractiune, descoperită pānă la īmplinirea termenului si pentru care s-a pronuntat o condamnare la pedeapsa īnchisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanta revocă suspendarea si dispune executarea pedepsei. (5) Pedeapsa principală pentru noua infractiune se stabileste si se execută, după caz, potrivit dispozitiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară. (6) Dacă infractiunea ulterioară este săvārsită din culpă, instanta poate mentine sau revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Īn cazul revocării, dispozitiile alin. (1), alin. (4) si alin. (5) se aplică īn mod corespunzător.
Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere	Art. 97. - (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvārsise o infractiune pānă la rămānerea definitivă a hotărārii prin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa īnchisorii chiar după expirarea acestui termen, suspendarea se anulează, aplicāndu-se, după caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidivă sau pluralitate intermediară. (2) Īn caz de concurs de infractiuni sau pluralitate intermediară, instanta poate dispune suspendarea executării pedepsei rezultante, dacă sunt īndeplinite conditiile prevăzute īn art. 91. Dacă se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, termenul de supraveghere se calculează de la data rămānerii definitive a hotărārii de condamnare prin care s-a pronuntat anterior suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Efectele suspendării executării pedepsei sub supraveghere	Art. 98. - (1) Dacă pānă la expirarea termenului de supraveghere condamnatul nu a săvārsit o nouă infractiune, nu s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere si nu s-a descoperit o cauză de anulare,  pedeapsa se consideră executată. (2) Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu produce efecte asupra măsurilor de sigurantă si a obligatiilor civile prevăzute īn hotărārea de condamnare.

SECTIUNEA a 6-a

Liberarea conditionată

Conditiile liberării conditionate īn cazul detentiunii pe viată	Art. 99. - (1) Liberarea conditionată īn cazul detentiunii pe viată poate fi dispusă, dacă: a) cel condamnat a executat efectiv 20 de ani de detentiune; b) cel condamnat a avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei; c) cel condamnat a īndeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotărārea de condamnare, afară de cazul cānd dovedeste că nu a avut nicio posibilitate să le īndeplinească; d) instanta are convingerea că persoana condamnată s-a īndreptat si se poate reintegra īn societate. (2) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberării conditionate si atentionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune, dacă va mai comite infractiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori dacă nu va executa obligatiile ce īi revin pe durata termenului de supraveghere. (3) De la data liberării conditionate, condamnatul este supus unui termen de supraveghere de 10 ani.
Conditiile liberării conditionate īn cazul pedepsei īnchisorii	Art. 100. - (1) Liberarea conditionată īn cazul īnchisorii poate fi dispusă, dacă: a) cel condamnat a executat cel putin două treimi din durata pedepsei, īn cazul īnchisorii care nu depăseste 10 ani, sau cel putin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, īn cazul īnchisorii mai mari de 10 ani; b) cel condamnat se află īn executarea pedepsei īn regim semideschis sau deschis; c) cel condamnat a īndeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotărārea de condamnare, afară de cazul cānd dovedeste că nu a avut nicio posibilitate să le īndeplinească; d) instanta are convingerea că persoana condamnată s-a īndreptat si se poate reintegra īn societate. (2) Īn cazul condamnatului care a īmplinit vārsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea conditionată, după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei, īn cazul īnchisorii ce nu depăseste 10 ani, sau a cel putin două treimi din durata pedepsei, īn cazul īnchisorii mai mari de 10 ani, dacă sunt īndeplinite conditiile prevăzute īn alin. (1) lit. b)-d). (3) Īn calculul fractiunilor de pedeapsă prevăzute īn alin. (1) se tine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. Īn acest caz, liberarea conditionată nu poate fi dispusă īnainte de executarea efectivă a cel putin jumătate din durata pedepsei īnchisorii, cānd aceasta nu depăseste 10 ani, si a cel putin două treimi, cānd pedeapsa este mai mare de 10aniv (4) Īn calculul fractiunilor de pedeapsă prevăzute īn alin. (2) se tine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. Īn acest caz, liberarea conditionată nu poate fi dispusă īnainte de executarea efectivă a cel putin o treime din durata pedepsei īnchisorii, cānd aceasta nu depăseste 10 ani, si a cel putin jumătate, cānd pedeapsa este mai mare de 10 ani. (5) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberării conditionate si atentionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune, dacă va mai comite infractiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligatiile ce īi revin pe durata termenului de supraveghere. (6) Intervalul cuprins īntre data liberării conditionate si data īmplinirii duratei pedepsei constituie termen de supraveghere pentru condamnat.
Măsurile de supraveghere si obligatiile	Art. 101. - (1) Dacă restul de pedeapsă rămas neexecutat la data liberării este de 2 ani sau mai mare, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa; c) să anunte, īn prealabil, orice schimbare a locuintei si orice deplasare care depăseste 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informatii si documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existentă. (2) Īn cazul prevăzut īn alin. (1), instanta poate impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele obligatii: a) să urmeze un curs de pregătire scolară ori de calificare profesională; b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probatiune sau organizate īn colaborare cu institutii din comunitate; c) să nu părăsească teritoriul Romāniei; d) să nu se afle īn anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instantă; e) să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participantii la săvārsirea infractiunii sau cu alte persoane, stabilite de instantă, ori să nu se apropie de acestea; f) să nu conducă anumite vehicule stabilite de instantă; g) să nu detină, să nu folosească si să nu poarte nicio categorie de arme. (3) Obligatiile prevăzute īn alin. (2) lit. c)-g) pot fi impuse īn măsura īn care nu au fost aplicate īn continutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi. (4) Cānd stabileste obligatia prevăzută īn alin. (2) lit. e), instanta individualizează, īn concret, continutul acestei obligatii, tinānd seama de īmprejurările cauzei. (5) Măsurile de supraveghere si obligatiile prevăzute īn alin. (2) lit. a) si lit. b) se execută din momentul acordării liberării, pe o perioadă egală cu o treime din durata termenului de supraveghere, dar nu mai mult de 2 ani, iar obligatiile prevăzute īn alin. (2) lit. c)-g) se execută pe toată durata termenului de supraveghere. (6) Pentru stabilirea continutului obligatiilor prevăzute īn alin. (2) lit. a) si lit. b), instanta va consulta serviciul de probatiune, care este obligat să formuleze recomandări īn acest sens.
Supravegherea condamnatului	Art. 102. - (1) Pe durata supravegherii, datele prevăzute īn art. 101 alin. (1) lit. c)-e) se comunică serviciului de probatiune. (2) Supravegherea executării obligatiilor prevăzute īn art. 101 alin. (2) lit. a) si lit. b) se face de serviciul de probatiune. Verificarea modului de īndeplinire a obligatiilor prevăzute īn art. 101 alin. (2) lit. c)-g) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probatiune cu privire la orice īncălcare a acestora. (3) Supravegherea executării obligatiilor prevăzute īn art. 101 alin. (2) lit. d) si lit. e) poate fi realizată si printr-un sistem electronic de supraveghere, īn conditiile prevăzute de legea specială. (4) Pe durata supravegherii, serviciul de probatiune are obligatia să sesizeze instanta, dacă: a) au intervenit motive care justifică fie modificarea obligatiilor impuse de instantă, fie īncetarea executării unora dintre acestea; b) persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, īn conditiile stabilite, obligatiile ce īi revin.
Modificarea sau īncetarea obligatiilor	Art. 103. - (1) Dacă pe durata supravegherii au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor īn mod corespunzător, pentru a asigura condamnatului sanse mai mari de reintegrare socială. (2) Instanta dispune īncetarea executării unora dintre obligatiile pe care Ie-a impus, cānd apreciază că mentinerea acestora nu mai este necesară.
Revocarea liberării conditionate	Art. 104. - (1) Dacă pe durata supravegherii persoana condamnată, cu rea-credintă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligatiile impuse, instanta revocă liberarea si dispune executarea restului de pedeapsă. (2) Dacă după acordarea liberării cel condamnat a săvārsit o nouă infractiune, care a fost descoperită īn termenul de supraveghere si pentru care s-a pronuntat o condamnare la pedeapsa īnchisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanta revocă liberarea si dispune executarea restului de pedeapsă. Pedeapsa pentru noua infractiune se stabileste si se execută, după caz, potrivit dispozitiilor de la recidivă sau pluralitate intermediară. (3) Dispozitiile alin. (1) si alin. (2) se aplică īn mod corespunzător si īn cazul liberării conditionate din executarea pedepsei detentiunii pe viată.
Anularea liberării conditionate	Art. 105. - (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvārsise o infractiune pānă la acordarea liberării, pentru care i s-a aplicat pedeapsa īnchisorii chiar după expirarea acestui termen, liberarea se anulează, aplicāndu-se, după caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidivă sau pluralitate intermediară. (2) Īn cazul īn care, īn raport de pedeapsa rezultată, sunt īndeplinite conditiile prevăzute īn art. 99 sau art. 100, instanta poate acorda liberarea conditionată. Dacă s-a dispus liberarea, termenul de supraveghere se calculează de la data acordării primei liberări. (3) Cānd, după anulare, instanta dispune executarea pedepsei rezultante, partea din durata pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi neexecutată la data anulării liberării se va executa după executarea pedepsei īnchisorii.
Efectele liberării conditionate	Art. 106. - Dacă pānă la expirarea termenului de supraveghere condamnatul nu a săvārsit din nou o infractiune, nu s-a dispus revocarea liberării conditionate si nu s-a descoperit o cauză de anulare, pedeapsa se consideră executată.

TITLUL IV

Măsurile de sigurantă

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Scopul măsurilor de sigurantă	Art. 107. - (1) Măsurile de sigurantă au ca scop īnlăturarea unei stări de pericol si preīntāmpinarea săvārsirii faptelor prevăzute de legea penală. (2) Măsurile de sigurantă se iau fată de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată. (3) Măsurile de sigurantă se pot lua si īn situatia īn care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă.
Categoriile măsurilor de sigurantă	Art. 108. - Măsurile de sigurantă sunt: a) obligarea la tratament medical; b) internarea medicală; c) interzicerea ocupării unei functii sau a exercitării unei profesii; d) confiscarea specială.

CAPITOLUL II

Regimul măsurilor de sigurantă

Obligarea la tratament medical	Art. 109. - (1) Dacă făptuitorul, din cauza unei boli, inclusiv cea provocată de consumul cronic de alcool sau de alte substante psihoactive, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat să urmeze un tratament medical pānă la īnsănătosire sau pānă la obtinerea unei ameliorări care să īnlăture starea de pericol. (2) Cānd persoana fată de care s-a luat această măsură nu urmează tratamentul, se poate dispune internarea medicală. (3) Dacă persoana obligată la tratament este condamnată la o pedeapsă privativă de libertate, tratamentul se efectuează si īn timpul executării pedepsei.
Internarea medicală	Art. 110. - Cānd făptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de substante psihoactive sau suferă de o boală infectocontagioasă si prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării īntr-o unitate sanitară de specialitate, pānă la īnsănătosire sau pānă la obtinerea unei ameliorări care să īnlăture starea de pericol.
Interzicerea ocupării unei functii sau a exercitării unei profesii	Art. 111. - (1) Cānd făptuitorul a săvārsit fapta datorită incapacitătii, nepregătirii sau altor cauze care īl fac inapt pentru ocuparea unei anumite functii, pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru desfăsurarea unei alte activităti, se poate lua măsura interzicerii exercitării dreptului de a ocupa acea functie ori de a exercita acea profesie, meserie sau activitate. (2) Măsura de sigurantă poate fi revocată la cerere, după trecerea unui termen de cel putin un an, dacă se constată că temeiurile care au impus luarea ei au īncetat. 0 nouă cerere nu se poate face decāt după trecerea unui  termen de cel putin un an de la data respingerii cererii anterioare.
Confiscarea specială	Art. 112. - (1) Sunt supuse confiscării speciale: a) bunurile produse prin săvārsirea faptei prevăzute de legea penală; b) bunurile care au fost folosite, īn orice mod, sau destinate a fi folosite la  săvārsirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, apartinānd altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor; c) bunurile folosite, imediat după săvārsirea faptei, pentru a asigura scăparea făptuitorului sau păstrarea folosului ori a produsului obtinut, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, apartinānd altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor; d) bunurile care au fost date pentru a determina săvārsirea unei fapte prevăzute de legea penală sau pentru a răsplăti pe făptuitor; e) bunurile dobāndite prin săvārsirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate si īn măsura īn care nu servesc la despăgubirea acesteia; f) bunurile a căror detinere este interzisă de legea penală. (2) Īn cazul prevăzut īn alin. (1) lit. b) si lit. c), dacă valoarea bunurilor supuse confiscării este vădit disproportionată fată de natura si gravitatea faptei, se dispune confiscarea īn parte, prin echivalent bănesc, tinānd seama de  rmarea produsă sau care s-ar fi putut produce si de contributia bunului la aceasta. Dacă bunurile au fost produse, modificate sau adaptate īn scopul săvārsirii faptei prevăzute de legea penală, se dispune confiscarea lor īn īntregime. (3) Īn cazurile prevăzute īn alin. (1) lit. b) si lit. c), dacă bunurile nu pot fi confiscate, īntrucāt nu apartin infractorului, iar persoana căreia īi apartin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va confisca echivalentul īn bani al acestora, cu  aplicarea dispozitiilor alin. (2). (4) Dispozitiile alin. (1) lit. b) nu se aplică īn cazul faptelor săvārsite prin presă. (5) Dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin. (1) lit. b)-e) nu se găsesc, īn locul lor se confiscă bani si bunuri pānă la concurenta valorii acestora. (6) Se confiscă, de asemenea, bunurile si banii obtinuti din exploatarea bunurilor supuse confiscării, precum si bunurile produse de acestea, cu exceptia bunurilor prevăzute īn alin. (1) lit. b) si lit. c).

TITLUL V

Minoritatea

CAPITOLUL I

Regimul răspunderii penale a minorului

Limitele răspunderii penale

Art. 113. - (1) Minorul care nu a īmplinit vārsta de 14 ani nu răspunde penal. (2) Minorul care are vārsta īntre 14 si 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedeste că a săvārsit fapta cu discernămānt. (3) Minorul care a īmplinit vārsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii.

Consecintele răspunderii penale

Art. 114. - (1) Fată de minorul care, la data săvārsirii infractiunii, avea vārsta cuprinsă īntre 14 si 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate. (2) Fată de minorul prevăzut īn alin. (1) se poate lua o măsură educativă privativă de libertate īn următoarele cazuri: a) dacă a mai săvārsit o infractiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a īnceput īnainte de comiterea infractiunii pentru care este judecat; b) atunci cānd pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea săvārsită este īnchisoarea de 7 ani sau mai mare ori detentiunea pe viată.

Măsurile educative

Art. 115. - (1) Măsurile educative sunt neprivative de libertate sau privative de libertate. 1. Măsurile educative neprivative de libertate sunt: a) stagiul de formare civică; b) supravegherea; c) consemnarea la sfārsit de săptămānă; d) asistarea zilnică. 2. Măsurile educative privative de libertate sunt: a) internarea īntr-un centru educativ; b) internarea īntr-un centru de detentie. (2) Alegerea măsurii educative care urmează să fie luată fată de minor se face, īn conditiile art. 114, potrivit criteriilor prevăzute īn art. 74.

Referatul de evaluare

Art. 116. - (1) Īn vederea efectuării evaluării minorului, potrivit criteriilor prevăzute īn art. 74, instanta va solicita serviciului de probatiune īntocmirea unui referat care va cuprinde si propuneri motivate referitoare la natura si durata programelor de reintegrare socială pe care minorul ar trebui să le urmeze, precum si la alte obligatii ce pot fi impuse acestuia de către instantă. (2) Referatul de evaluare privind respectarea conditiilor de executare a măsurii educative sau a obligatiilor impuse se īntocmeste īn toate cazurile īn care instanta dispune asupra măsurilor educative ori asupra modificării sau īncetării executării obligatiilor impuse, precum si la terminarea executării măsurii educative.

CAPITOLUL II

Regimul măsurilor educative neprivative de libertate

Stagiul de formare civică	Art. 117. - (1) Măsura educativă a stagiului de formare civică constă īn obligatia minorului de a participa la un program cu o durată de cel mult 4 luni, pentru a-l ajuta să īnteleagă consecintele legale si sociale la care se expune īn cazul săvārsirii de infractiuni si pentru a-l responsabiliza cu privire la comportamentul său viitor. (2) Organizarea, asigurarea participării si supravegherea minorului, pe durata cursului de formare civică, se fac sub coordonarea serviciului de probatiune, fără a afecta programul scolar sau profesional al minorului.
Supravegherea	Art. 118. - Măsura educativă a supravegherii constă īn controlarea si īndrumarea minorului īn cadrul programului său zilnic, pe o durată cuprinsă īntre două si 6 luni, sub coordonarea serviciului de probatiune, pentru a asigura participarea la cursuri scolare sau de formare profesională si prevenirea desfăsurării unor activităti sau intrarea īn legătură cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de īndreptare a acestuia.
Consemnarea la sfārsit de săptămānă	Art. 119. - (1) Măsura educativă a consemnării la sfārsit de săptămānă constă īn obligatia minorului de a nu părăsi locuinta īn zilele de sāmbătă si duminică, pe o durată cuprinsă īntre 4 si 12 săptămāni, afară de cazul īn care, īn această perioadă, are obligatia de a participa la anumite programe ori de a desfăsura anumite activităti impuse de instantă. (2) Supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probatiune.
Asistarea zilnică	Art. 120. - (1) Măsura educativă a asistării zilnice constă īn obligatia minorului de a respecta un program stabilit de serviciul de probatiune, care contine orarul si conditiile de desfăsurare a activitătilor, precum si interdictiile impuse minorului. (2) Măsura educativă a asistării zilnice se ia pe o durată cuprinsă īntre 3 si 6 luni, iar supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probatiune.
Obligatii ce pot fi impuse minorului	Art. 121. - (1) Pe durata executării măsurilor educative neprivative de libertate, instanta poate impune minorului una sau mai multe dintre următoarele obligatii: a) să urmeze un curs de pregătire scolară sau formare profesională; b) să nu depăsească, fără acordul serviciului de probatiune, limita teritorială stabilită de instantă; c) să nu se afle īn anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instantă; d) să nu se apropie si să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participantii la săvārsirea infractiunii ori cu alte persoane stabilite de instantă; e) să se prezinte la serviciul de probatiune la datele fixate de acesta; (2) Cānd stabileste obligatia prevăzută īn alin. (1) lit. d), instanta individualizează, īn concret, continutul acestei obligatii, tinānd seama de īmprejurările cauzei. (3) Supravegherea executării obligatiilor impuse de instantă se face sub coordonarea serviciului de probatiune. (4) Pe durata executării măsurii educative neprivative de libertate, serviciul de probatiune are obligatia să sesizeze instanta, dacă: a) au intervenit motive care justifică fie modificarea obligatiilor impuse de instantă, fie īncetarea executării unora dintre acestea; b) persoana supravegheată nu respectă conditiile de executare a măsurii educative sau nu execută, īn conditiile stabilite, obligatiile ce īi revin.
Modificarea sau īncetarea obligatiilor	Art. 122. - (1) Dacă, pe parcursul supravegherii, au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor īn mod corespunzător, pentru a asigura persoanei supravegheate sanse mai mari de īndreptare. (2) Instanta dispune īncetarea executării unora dintre obligatiile pe care Ie-a impus, cānd apreciază că mentinerea acestora nu mai este necesară.
Prelungirea sau īnlocuirea măsurilor educative neprivative de libertate	Art. 123. - (1) Dacă minorul nu respectă, cu rea-credintă, conditiile de executarea măsurii educative sau a obligatiilor impuse, instanta dispune: a) prelungirea măsurii educative, fără a putea depăsi maximul prevăzut de lege pentru aceasta; b) īnlocuirea măsurii luate cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă; c) īnlocuirea măsurii luate cu internarea īntr-un centru educativ, īn cazul īn care, initial, s-a luat măsura educativă neprivativă de libertate cea mai severă, pe durata sa maximă. (2) Īn cazurile prevăzute īn alin. (1) lit. a) si lit. b), dacă nici de această dată nu sunt respectate conditiile de executare a măsurii educative sau a obligatiilor impuse, instanta īnlocuieste măsura educativă neprivativă de libertate cu măsura internării īntr-un centru educativ. (3) Dacă minorul aflat īn executarea unei măsuri educative neprivative de libertate săvārseste o nouă infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurentă săvārsită anterior, instanta dispune: a) prelungirea măsurii educative luate initial, fără a putea depăsi maximul prevăzut de lege pentru aceasta; b) īnlocuirea măsurii luate initial cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă; c) īnlocuirea măsurii luate initial cu o măsură educativă privativă de libertate. (4) Īn cazurile prevăzute īn alin. (1) lit. a) si lit. b), precum si īn alin. (3) lit. a) si lit. b), instanta poate impune noi obligatii īn sarcina minorului ori sporeste conditiile de executare a celor existente.

CAPITOLULUI

Regimul măsurilor educative privative de libertate

Internarea īntr-un centru educativ	Art. 124. - (1) Măsura educativă a internării īntr-un centru educativ constă īn internarea minorului īntr-o institutie specializată īn recuperarea minorilor, unde va urma un program de pregătire scolară si formare profesională potrivit aptitudinilor sale, precum si programe de reintegrare socială. (2) Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă īntre unu si 3 ani. (3) Dacă īn perioada internării minorul săvārseste o nouă infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurentă săvārsită anterior, instanta poate mentine măsura internării īntr-un centru educativ, prelungind durata acesteia,  fără a depăsi maximul prevăzut de lege, sau o poate īnlocui cu măsura internării īntr-un centru de detentie. (4) Īn cazul īn care pe durata internării minorul a dovedit interes constant pentru īnsusirea cunostintelor scolare si profesionale si a făcut progrese evidente īn vederea reintegrării sociale, după executarea a cel putin jumătate din durata internării, instanta poate dispune: a) īnlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a īmplinit vārsta de 18 ani; b) liberarea din centrul educativ, dacă persoana internată a īmplinit vārsta de 18 ani. (5) Odată cu īnlocuirea sau liberarea instanta impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligatiile prevăzute īn art. 121 pānă la īmplinirea duratei măsurii (6) Dacă minorul nu respectă, cu rea-credintă, conditiile de executare a măsurii asistării zilnice sau obligatiile impuse, instanta revine asupra īnlocuirii sau liberării si dispune executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării īntr-un centru educativ. (7) Īn cazul săvārsirii, pānă la īmplinirea duratei internării, a unei noi infractiuni de către o persoană care nu a īmplinit vārsta de 18 ani si fată de care s-a dispus īnlocuirea măsurii internării īntr-un centru educativ cu măsura asistării zilnice, instanta revine asupra īnlocuirii si dispune: a) executarea restului rămas din durata măsurii internării initiale, cu posibilitatea prelungirii duratei acesteia pānă la maximul prevăzut de lege; b) internarea īntr-un centru de detentie.
Internarea īntr-un centru de detentie	Art. 125. - (1) Măsura educativă a internării īntr-un centru de detentie constă īn internarea minorului īntr-o institutie specializată īn recuperarea minorilor, cu regim de pază si supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare socială, precum si programe de pregătire scolară si formare profesională potrivit aptitudinilor sale. (2) Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă īntre 2 si 5 ani, afară de cazul īn care pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea săvārsită este īnchisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detentiunea pe viată, cānd internarea se ia pe o perioadă cuprinsă īntre 5 si 15 ani. (3) Dacă īn perioada internării minorul săvārseste o nouă infractiune sau este judecat pentru o infractiune concurentă săvārsită anterior, instanta prelungeste măsura internării, fără a depăsi maximul prevăzut īn alin. (2), determinat īn raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute de lege pentru infractiunile săvārsite. Din durata măsurii educative se scade perioada executată pānă la data hotărārii. (4) Īn cazul īn care pe durata internării minorul a dovedit interes constant pentru īnsusirea cunostintelor scolare si profesionale si a făcut progrese evidente īn vederea reintegrării sociale, după executarea a cel putin jumătate din durata internării, instanta poate dispune: a) īnlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a īmplinit vārsta de 18 ani; b) liberarea din centrul de detentie, dacă persoana internată a īmplinit vārsta de 18 ani. (5) Odată cu īnlocuirea sau liberarea, instanta impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligatiile prevăzute īn art. 121, pānă la īmplinirea duratei măsurii internării. (6) Dacă minorul nu respectă, cu rea-credintă, conditiile de executare a măsurii asistării zilnice sau obligatiile impuse, instanta revine asupra īnlocuirii sau liberării si dispune executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării īntr-un centru de detentie. (7) Īn cazul săvārsirii, pānă la īmplinirea duratei internării, a unei noi infractiuni de către o persoană care nu a īmplinit vārsta de 18 ani si fată de care s-a dispus īnlocuirea măsurii internării īntr-un centru de detentie cu măsura asistării zilnice, instanta revine asupra īnlocuirii si dispune: a) executarea restului rămas din durata măsurii internării īntr-un centru de detentie; b) prelungirea duratei acestei internări īn conditiile prevăzute īn alin. (3).
Schimbarea regimului de executare	Art. 126. - Dacă īn cursul executării unei măsuri educative privative de libertat persoana internată, care a īmplinit vārsta de 18 ani, are un comportament prin care influentează negativ sau īmpiedică procesul de recuperare si reintegrare a celorlalte persoane internate, instanta poate dispune continuarea executării măsurii educative īntr-un penitenciar.
Calculul duratei măsurilor educative	Art. 127. - Īn cazul măsurilor educative privative de libertate, dispozitiile art. 71-73 se aplică īn mod corespunzător.

CAPITOLUL IV

Dispozitii comune

Efectele cauzelor de atenuare si agravare		Art. 128. - Īn cazul infractiunilor săvārsite īn timpul minoritătii, cauzele de atenuare si agravare sunt avute īn vedere la alegerea măsurii educative si produc efecte īntre limitele prevăzute de lege pentru fiecare măsură educativă.
	Pluralitatea de infractiuni	Art. 129. - (1) Īn caz de concurs de infractiuni săvārsite īn timpul minoritătii se stabileste si se ia o singură măsură educativă pentru toate faptele, īn conditiile art. 114, tinānd seama de criteriile prevăzute īn art. 74. (2) Īn cazul săvārsirii a două infractiuni, dintre care una īn timpul minoritătii si una după majorat, pentru infractiunea comisă īn timpul minoritătii se ia o măsură educativă, iar pentru infractiunea săvārsită după majorat se stabileste o pedeapsă, după care: a) dacă măsura educativă este neprivativă de libertate, se execută numai pedeapsa; b) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este īnchisoarea, se aplică pedeapsa īnchisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel putin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvārsirii infractiunii comise după majorat; c) dacă pedeapsa aplicata pentru infractiunea săvārsită după majorat este detentiunea pe viată, se execută numai această pedeapsă; d) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este amenda, se execută măsura educativă, a cărei durată se majorează cu cel mult 6 luni, fără a depăsi maximul prevăzut de lege pentru aceasta. (3) Īn cazul prevăzut īn alin. (2) lit. b), din durata pedepsei aplicate se scade ceea ce s-a executat din momentul săvārsirii infractiunii comise după majorat pānă la data judecării. (4) Īn cazul săvārsirii după majorat a două sau mai multor infractiuni concurente se aplică mai īntāi regulile referitoare la concursul de infractiuni, după care se face aplicarea dispozitiilor alin. (2). (5) Pedeapsa stabilită potrivit dispozitiilor alin. (2) lit. b) nu poate face obiectul amānării aplicării pedepsei sau al suspendării executării sub supraveghere.
	Descoperirea unei infractiuni săvārsite īn timpul minoritătii	Art. 130. - Dacă pe durata termenului de supraveghere al amānării aplicării pedepsei, al suspendării sub supraveghere ori al liberării conditionate se descoperă că persoana supravegheată mai săvārsise o infractiune īn timpul minoritătii pentru care s-a luat, chiar după expirarea acestui termen, o măsură educativă privativă de libertate, amānarea, suspendarea sau liberarea se anulează, aplicāndu-se īn mod corespunzător dispozitiile art. 129 alin. (2)-(4).
	Prescriptia răspunderii penale a minorilor	Art. 131. -Termenele de prescriptie a răspunderii penale, prevăzute īn art. 154, se reduc la jumătate pentru cei care la data săvārsirii infractiunii erau minori si se īntrerup sau se suspendă īn conditiile prevăzute de lege pentru majori.
	Prescriptia executării măsurilor educative	Art. 132. - (1) Măsurile educative neprivative de libertate se prescriu īntr-un termen de 2 ani de la data rămānerii definitive a hotărārii prin care au fost luate. (2) Măsurile educative privative de libertate se prescriu īntr-un termen egal cu durata măsurii educative luate, dar nu mai putin de 2 ani. (3) Termenele de prescriptie a executării măsurilor educative se īntrerup si se suspendă īn conditiile prevăzute de lege pentru majori. (4) Īn cazul īnlocuirii măsurilor educative, executarea se prescrie īn raport cu măsura educativă mai grea si curge de la data rămānerii definitive a hotărārii prin care s-a dispus īnlocuirea.
	Efectele măsurilor educative Minorul devenit major	Art. 133. - Măsurile educative nu atrag interdictii, decăderi sau incapacităti.
		Art. 134. - (1) Dispozitiile prezentului titlu se aplică si majorilor care, la data săvārsirii infractiunii, aveau vārsta cuprinsă īntre 14 si 18 ani. (2) Cānd, la data pronuntării hotărārii prin care s-a luat o măsură educativă privativă de libertate, infractorul a īmplinit vārsta de 18 ani, instanta, tinānd seama de posibilitătile sale de īndreptare, de vārsta acestuia, precum si de celelalte criterii prevăzute īn art. 74, poate dispune executarea măsurii educative īntr-un penitenciar.

TITLUL VI

Răspunderea penală a persoanei juridice

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Conditiile răspunderii penale a persoanei juridice	Art. 135. - (1) Persoana juridică, cu exceptia statului si a autoritătilor publice, răspunde penal pentru infractiunile săvārsite īn realizarea obiectului de activitate sau īn interesul ori īn numele persoanei juridice. (2) Institutiile publice nu răspund penal pentru infractiunile săvārsite īn exercitarea unei activităti ce nu poate face obiectul domeniului privat. (3) Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la săvārsirea aceleiasi fapte.
Pedepsele aplicabile persoanei juridice	Art. 136. - (1) Pedepsele aplicabile persoanei juridice sunt principale si complementare. (2) Pedeapsa principală este amenda. (3) Pedepsele complementare sunt: a) dizolvarea persoanei juridice; b) suspendarea activitătii sau a uneia dintre activitătile persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani; c) īnchiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani; d) interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice pe o durată de la unu la 3 ani; e) plasarea sub supraveghere judiciară; f) afisarea sau publicarea hotărārii de condamnare.
Stabilirea amenzii pentru persoana juridică	Art. 137. - (1) Amenda constă īn suma de bani pe care persoana juridică este condamnată să o plătească statului. (2) Cuantumul amenzii se stabileste prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă īntre 100 si 5.000 lei, se īnmulteste cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins īntre 30 de zile si 600 de zile. (3) Instanta stabileste numărul zilelor-amendă tinānd cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se determină tinānd seama de cifra de afaceri, īn cazul persoanei juridice cu scop lucrativ, respectiv de valoarea activului patrimonial īn cazul altor persoane juridice, precum si de celelalte obligatii ale persoanei juridice. (4) Limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse īntre: a) 60 si 180 de zile-amendă, cānd legea prevede pentru infractiunea săvārsită numai pedeapsa amenzii; b) 120 si 240 de zile-amendă, cānd legea prevede pedeapsa īnchisorii de cel mult 5 ani, unică sau alternativ cu pedeapsa amenzii; c) 180 si 300 de zile-amendă, cānd legea prevede pedeapsa īnchisorii de cel mult 10 ani; d) 240 si 420 de zile-amendă, cānd legea prevede pedeapsa īnchisorii de cel mult 20 de ani; e) 360 si 510 de zile-amendă, cānd legea prevede pedeapsa īnchisorii mai mare de 20 de ani sau detentiunea pe viată. (5) Cānd prin infractiunea săvārsită persoana juridică a urmărit obtinerea unui folos patrimonial, limitele speciale ale zilelor-amendă prevăzute de lege pentru infractiunea comisă se pot majora cu o treime, fără a se depăsi maximul general al amenzii. La stabilirea amenzii se va tine seama de valoarea folosului patrimonial obtinut sau urmărit.

CAPITOLUL II

Regimul pedepselor complementare aplicate persoanei juridice

Aplicarea si executarea pedepselor complementare īn cazul persoanei juridice	Art. 138. - (1) Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare se dispune atunci cānd instanta constată că, fată de natura si gravitatea infractiunii, precum si de īmprejurările cauzei, aceste pedepse sunt necesare. (2) Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare este obligatorie cānd legea prevede această pedeapsă. (3) Pedepsele complementare prevăzute īn art. 136 alin. (3) lit. b)-f) se pot aplica īn mod cumulativ. (4) Executarea pedepselor complementare īncepe după rămānerea definitivă a hotărārii de condamnare.
Dizolvarea persoanei juridice	Art. 139. - (1) Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice se aplică atunci cānd: a) persoana juridică a fost constituită īn scopul săvārsirii de infractiuni; b) obiectul său de activitate a fost deturnat īn scopul comiterii de infractiuni, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea săvārsită este īnchisoarea mai mare de 3 ani. (2) Īn caz de neexecutare, cu rea-credintă, a uneia dintre pedepsele complementare prevăzute īn art. 136 alin. (3) lit. b)-e), instanta dispune dizolvarea persoanei juridice. (3) Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare, potrivit legii, iar o copie a dispozitivului hotărārii definitive de condamnare prin care s-a aplicat această pedeapsă va fi comunicată, de īndată, instantei civile competente, care va proceda la desemnarea lichidatorului.
Suspendarea activitătii persoanei juridice	Art. 140. - (1) Pedeapsa complementară a suspendării activitătii persoanei juridice constă īn interzicerea desfăsurării activitătii sau a uneia dintre activitătile persoanei juridice īn realizarea căreia a fost săvārsită infractiunea. (2) Īn caz de neexecutare, cu rea-credintă, a pedepsei complementare prevăzute īn art. 136 alin. (3) lit. f), instanta dispune suspendarea activitătii sau a uneia dintre activitătile persoanei juridice pānă la punerea īn executare a pedepsei complementare, dar nu mai mult de 3 luni. (3) Dacă pānă la īmplinirea termenului prevăzut īn alin. (2) pedeapsa complementară nu a fost pusă īn executare, instanta dispune dizolvarea persoanei juridice.
Neaplicarea dizolvării sau suspendării activitătii persoanei juridice	Art. 141. - (1) Pedepsele complementare prevăzute īn art. 136 alin. (3) lit. a) si lit. b) nu pot fi aplicate institutiilor publice, partidelor politice, sindicatelor, patronatelor si organizatiilor religioase ori apartinānd minoritătilor nationale, constituite potrivit legii. (2) Dispozitiile alin. (1) se aplică si persoanelor juridice care īsi desfăsoară activitatea īn domeniul presei.
Īnchiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice	Art. 142. - (1) Pedeapsa complementară a īnchiderii unor puncte de lucru ale persoanei juridice constă īn īnchiderea unuia sau mai multora dintre punctele de lucru apartinānd persoanei juridice cu scop lucrativ, īn care s-a desfăsurat activitatea īn realizarea căreia a fost săvārsită infractiunea. (2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplică persoanelor juridice care īsi desfăsoară activitatea īn domeniul presei.
Interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice	Art. 143. - Pedeapsa complementară a interzicerii de a participa la procedurile de achizitii publice constă īn interzicerea de a participa, direct sau indirect, la procedurile pentru atribuirea contractelor de achizitii publice, prevăzute de lege.
Plasarea sub supraveghere judiciară	Art. 144. - (1) Plasarea sub supraveghere judiciară constă īn desemnarea de către instantă a unui administrator judiciar sau a unui mandatar judiciar care va supraveghea, pe o perioadă de la unu la 3 ani, desfăsurarea activitătii ce a ocazionat săvārsirea infractiunii. (2) Administratorul judiciar sau mandatarul judiciar are obligatia de a sesiza instanta atunci cānd constată că persoana juridică nu a luat măsurile necesare īn vederea prevenirii comiterii de noi infractiuni. Īn cazul īn care instanta constată că sesizarea este īntemeiată, dispune īnlocuirea acestei pedepse cu pedeapsa prevăzută īn art. 140. (3) Plasarea sub supraveghere judiciară nu se aplică īn cazul persoanelor juridice mentionate īn art. 141.
Afisarea sau publicarea hotărārii de condamnare	Art. 145. - (1) Afisarea hotărārii definitive de condamnare sau publicarea acesteia se realizează pe cheltuiala persoanei juridice condamnate. (2) Prin afisarea sau publicarea hotărārii de condamnare nu poate fi dezvăluită identitatea altor persoane. (3) Afisarea hotărārii de condamnare se realizează īn extras, īn forma si locul stabilite de instantă, pentru o perioadă cuprinsă īntre o lună si 3 luni. (4) Publicarea hotărārii de condamnare se face īn extras si īn forma stabilită de instantă, prin intermediul presei scrise sau audiovizuale ori prin alte mijloace de comunicare audiovizuală, desemnate de instantă. (5) Dacă publicarea se face prin presa scrisă sau audiovizuală, instanta stabileste numărul aparitiilor, care nu poate fi mai mare de 10, iar īn cazul publicării prin alte mijloace audiovizuale durata acesteia nu poate depăsi 3 luni.

CAPITOLULUI

Dispozitii comune

Recidiva īn cazul persoanei juridice	Art. 146. - (1) Există recidivă pentru persoana juridică atunci cānd, după rămānerea definitivă a unei hotărāri de condamnare si pānă la reabilitare, persoana juridică săvārseste din nou o infractiune, cu intentie sau cu intentie depăsită. (2) Īn caz de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infractiune se majorează cu jumătate, fără a depăsi maximul general al pedepsei amenzii. (3) Dacă amenda anterioară nu a fost executată, īn tot sau īn parte, amenda stabilită pentru noua infractiune, potrivit alin. (2), se adaugă la pedeapsa anterioară sau la restul rămas neexecutat din aceasta. (4) Dispozitiile art. 42 se aplică īn mod corespunzător.
Atenuarea si agravarea răspunderii penale a persoanei juridice	Art. 147. - (1) Īn caz de concurs de infractiuni, de pluralitate intermediară sau de cauze de atenuare ori agravare a răspunderii penale, persoanei juridice i se aplică regimul amenzii prevăzut de lege pentru persoana fizică. (2) Īn caz de pluralitate de infractiuni, pedepsele complementare de natură diferită, cu exceptia dizolvării, sau cele de aceeasi natură, dar cu continut diferit, se cumulează, iar dintre pedepsele complementare de aceeasi natură si cu acelasi continut se aplică cea mai grea. (3) Īn caz de pluralitate de infractiuni, măsurile de sigurantă luate conform art. 112 se cumulează.
Prescriptia răspunderii penale	Art. 148. - Răspunderea penală a persoanei juridice se prescrie īn conditiile prevăzute de lege pentru persoana fizică, dispozitiile art. 153-156 aplicāndu-se īn mod corespunzător.
Prescriptia executării pedepsei	Art. 149. - (1) Termenul de prescriptie a executării pedepsei amenzii aplicate persoanei juridice este de 5 ani. (2) Executarea pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice se prescrie īntr-un termen de 3 ani, care curge de la data la care pedeapsa amenzii a fost executată sau considerată ca executată. (3) Dispozitiile art. 161, art. 162 alin. (2), art. 163 si art. 164 se aplică īn mod corespunzător.
Reabilitarea persoanei juridice	Art. 150. - Reabilitarea persoanei juridice are loc de drept dacă, īn decurs de 3 ani de la data la care pedeapsa amenzii sau pedeapsa complementară a fost executată sau considerată ca executată, aceasta nu a mai săvārsit nicio altă infractiune.
Efectele comasării si divizări persoanei juridice	Art. 151. - (1) Īn cazul pierderii personalitătii juridice prin fuziune, absorbtie sau divizare intervenită după comiterea infractiunii, răspunderea penală si consecintele acesteia se vor angaja: a) īn sarcina persoanei juridice create prin fuziune; b) īn sarcina persoanei juridice absorbante; c) īn sarcina persoanelor juridice care au fost create prin divizare sau care au dobāndit fractiuni din patrimoniul persoanei divizate. (2) Īn cazul prevăzut la alin. (1), la individualizarea pedepsei se va tine seama de cifra de afaceri, respectiv de valoarea activului patrimonial al persoanei juridice care a comis infractiunea, precum si de partea din patrimoniul acesteia care a fost transmisă fiecărei persoane juridice participante la operatiune.

TITLUL VII

Cauzele care īnlătură răspunderea penală

Efectele amnistiei	Art. 152. - (1) Amnistia īnlătură răspunderea penală pentru infractiunea săvārsită. Dacă intervine după condamnare, ea īnlătură si executarea pedepsei pronuntate, precum si celelalte consecinte ale condamnării. Amenda īncasată anterior amnistiei nu se restituie. (2) Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de sigurantă si asupra drepturilor persoanei vătămate.
Prescriptia răspunderii penale	Art. 153. - (1) Prescriptia īnlătură răspunderea penală. (2) Prescriptia nu īnlătură răspunderea penală īn cazul infractiunilor de genocid, contra umanitătii si de război.
Termenele de prescriptie a răspunderii penale	Art. 154. - (1) Termenele de prescriptie a răspunderii penale sunt: a) 15 ani, cānd legea prevede pentru infractiunea săvārsită pedeapsa detentiunii pe viată sau pedeapsa īnchisorii mai mare de 20 de ani; b) 10 ani, cānd legea prevede pentru infractiunea săvārsită pedeapsa īnchisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăseste 20 de ani; c) 8 ani, cānd legea prevede pentru infractiunea săvārsită pedeapsa īnchisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăseste 10 ani; d) 5 ani, cānd legea prevede pentru infractiunea săvārsită pedeapsa īnchisorii mai mare de un an, dar care nu depăseste 5 ani; e) 3 ani, cānd legea prevede pentru infractiunea săvārsită pedeapsa īnchisorii care nu depăseste un an sau amenda. (2) Termenele prevăzute īn prezentul articol īncep să curgă de la data săvārsirii infractiunii. Īn cazul infractiunilor continue termenul curge de la data īncetării actiunii sau inactiunii, īn cazul infractiunilor continuate, de la data săvārsirii ultimei actiuni sau inactiuni, iar īn cazul infractiunilor de obicei, de la data săvārsirii ultimului act. (3) Īn cazul infractiunilor progresive, termenul de prescriptie a răspunderii penale īncepe să curgă de la data săvārsirii actiunii sau inactiunii si se calculează īn raport cu pedeapsa corespunzătoare rezultatului definitiv produs. (4) Īn cazul infractiunilor contra libertătii si integritătii sexuale, săvārsite fată de un minor, termenul de prescriptie īncepe să curgă de la data la care acesta a devenit major. Dacă minorul a decedat īnainte de īmplinirea majoratului, termenul de prescriptie īncepe să curgă de la data decesului.
īntreruperea cursului prescriptiei răspunderii penale	Art. 155. - (1) Cursul termenului prescriptiei răspunderii penale se īntrerupe prin īndeplinirea oricărui act de procedură īn cauză. (2) După fiecare īntrerupere īncepe să curgă un nou termen de prescriptie. (3) Īntreruperea cursului prescriptiei produce efecte fată de toti participantii la infractiune, chiar dacă actul de īntrerupere priveste numai pe unii dintre ei. (4) Termenele prevăzute īn art. 154, dacă au fost depăsite cu īncă o jumătate, vor fi socotite īndeplinite oricāte īntreruperi ar interveni. (5) Admiterea īn principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face să curgă un nou termen de prescriptie a răspunderii penale.
Suspendarea cursului prescriptiei răspunderii penale	Art. 156. - (1) Cursul termenului prescriptiei răspunderii penale este suspendat pe timpul cāt o dispozitie legală sau o īmprejurare de neprevăzut ori de neīnlăturat īmpiedică punerea īn miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal. (2) Prescriptia īsi reia cursul din ziua īn care a īncetat cauza de suspendare.
Lipsa plāngerii prealabile	Art. 157. - (1) Īn cazul infractiunilor pentru care punerea īn miscare a actiunii penale este conditionată de introducerea unei plāngeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plāngeri īnlătură răspunderea penală. (2) Fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală, chiar dacă plāngerea prealabilă s-a făcut numai de către una dintre ele. (3) Fapta atrage răspunderea penală a tuturor persoanelor fizice sau juridice care au participat la săvārsirea acesteia, chiar dacă plāngerea prealabilă s-a făcut numai cu privire la una dintre acestea. (4) Īn cazul īn care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercitiu ori cu capacitatea de exercitiu restrānsă sau o persoană juridică ce este reprezentată de făptuitor, actiunea penală se poate pune īn miscare si din oficiu. (5) Dacă persoana vătămată a decedat sau īn cazul persoanei juridice aceasta a fost lichidată, īnainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea plāngerii, actiunea penală poate fi pusă īn miscare din oficiu.
Retragerea plāngerii prealabile	Art. 158. - (1) Retragerea plāngerii prealabile poate interveni pānă la pronuntarea unei hotărāri definitive, īn cazul infractiunilor pentru care punerea īn miscare a actiunii penale este conditionată de introducerea unei plāngeri prealabile. (2) Retragerea plāngerii prealabile īnlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plāngerea a fost retrasă. (3) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, retragerea plāngerii prealabile se face numai de reprezentantii lor legali. Īn cazul persoanelor cu capacitate de exercitiu restrānsă, retragerea se face cu īncuviintarea persoanelor prevăzute de lege. (4) Īn cazul infractiunilor pentru care punerea īn miscare a actiunii penale este conditionată de introducerea unei plāngeri prealabile, dar actiunea penală a fost pusă īn miscare din oficiu īn conditiile legii, retragerea plāngerii produce efecte numai dacă este īnsusită de procuror.
Īmpăcarea	Art. 159. - (1) Īmpăcarea poate interveni īn cazul īn care punerea īn miscare a actiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede īn mod expres. (2) Īmpăcarea īnlătură răspunderea penală si stinge actiunea civilă. (3) Īmpăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele īntre care a intervenit si dacă are loc pānă la citirea actului de sesizare a instantei. (4) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, īmpăcarea se face numai de reprezentantii lor legali, iar persoanele cu capacitate de exercitiu restrānsă se pot īmpăca cu īncuviintarea persoanelor prevăzute de lege. (5) Īn cazul persoanei juridice, īmpăcarea se realizează de reprezentantul său legal sau conventional ori de către persoana desemnată īn locul acestuia. Īmpăcarea intervenită īntre persoana juridică ce a săvārsit infractiunea si persoana vătămată nu produce efecte fată de persoanele fizice care au participat la comiterea aceleiasi fapte. (6) Īn cazul īn care infractiunea este săvārsită de reprezentantul persoanei juridice vătămate, dispozitiile art. 158 alin. (4) se aplică īn mod corespunzător.

TITLUL VIII

Cauzele care īnlătură sau modifică executarea pedepsei

Efectele gratierii	Art. 160. - (1) Gratierea are ca efect īnlăturarea, īn totul sau īn parte, a executării pedepsei ori comutarea acesteia īn alta mai usoară. (2) Gratierea nu are efecte asupra pedepselor complementare si măsurilor educative neprivative de libertate, īn afară de cazul cānd se dispune altfel prin actul de gratiere. (3) Gratierea nu are efect asupra măsurilor de sigurantă si asupra drepturilor persoanei vătămate. (4) Gratierea nu are efecte asupra pedepselor a căror executare este suspendată sub supraveghere, īn afară de cazul īn care se dispune altfel prin actul de gratiere.
Prescriptia executării pedepsei	Art. 161. - (1) Prescriptia īnlătură executarea pedepsei principale. (2) Prescriptia nu īnlătură executarea pedepselor principale pronuntate pentru infractiunile de genocid, contra umanitătii si de război.
Termenele de prescriptie a executării pedepsei	Art. 162. - (1) Termenele de prescriptie a executării pedepsei pentru persoana fizică sunt: a) 20 de ani, cānd pedeapsa care urmează a fi executată este detentiunea pe viată sau īnchisoarea mai mare de 15 ani; b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, īn cazul celorlalte pedepse cu īnchisoarea; c) 3 ani, īn cazul cānd pedeapsa este amenda. (2) Termenele prevăzute īn alin. (1) se socotesc de la data cānd hotărārea de condamnare a rămas definitivă. (3) Īn cazul revocării sau anulării amānării aplicării pedepsei, suspendării executării pedepsei sub supraveghere ori liberării conditionate, termenul de prescriptie īncepe să curgă de la data cānd hotărārea de revocare sau anulare a rămas definitivă. (4) Īn cazul revocării liberării conditionate, īn conditiile art. 104 alin. (1), termenul de prescriptie īncepe să curgă de la data cānd hotărārea de revocare a rămas definitivă si se calculează īn raport cu restul de pedeapsă neexecutat. (5) Īn cazul īnlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa īnchisorii, termenul de prescriptie curge de la data cānd hotărārea de īnlocuire a rămas definitivă si se calculează īn raport cu durata pedepsei īnchisorii. (6) Pedepsele complementare aplicate persoanei fizice si măsurile de sigurantă nu se prescriu. (7) Prin pedeapsa ce se execută se īntelege pedeapsa stabilită de instantă, tināndu-se cont de cauzele ulterioare de modificare a acesteia.
Īntreruperea cursului prescriptiei executării pedepsei	Art. 163. - (1) Cursul termenului de prescriptie a executării pedepsei se īntrerupe prin īnceperea executării pedepsei. Sustragerea de la executare, după īnceperea executării pedepsei, face să curgă un nou termen de prescriptie de la data sustragerii. (2) Cursul termenului de prescriptie a executării se īntrerupe si prin săvārsirea din nou a unei infractiuni. (3) Cursul termenului de prescriptie a executării pedepsei amenzii se īntrerupe si prin īnlocuirea obligatiei de plată a amenzii cu obligatia de a presta o muncă neremunerată īn folosul comunitătii.
Suspendarea cursului prescriptiei executării pedepsei	Art. 164. - (1) Cursul termenului prescriptiei executării pedepsei este suspendat īn cazurile si conditiile prevăzute īn Codul de procedură penală. (2) Prescriptia īsi reia cursul din ziua īn care a īncetat cauza de suspendare.

TITLUL IX

Cauzele care īnlătură consecintele condamnării

Reabilitarea de drept	Art. 165. - Reabilitarea are loc de drept īn cazul condamnării la pedeapsa amenzii, la pedeapsa īnchisorii care nu depăseste 2 ani sau la pedeapsa īnchisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, dacă īn decurs de 3 ani condamnatul nu a săvārsit o altă infractiune.
Reabilitarea judecătorească	Art. 166. - (1) Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instantă, după īmplinirea următoarelor termene: a) 4 ani, īn cazul condamnării la pedeapsa īnchisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depăseste 5 ani; b) 5 ani, īn cazul condamnării la pedeapsa īnchisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăseste 10 ani;
	c) 7 ani, īn cazul condamnării la pedeapsa īnchisorii mai mare de 10 ani sau īn cazul pedepsei detentiunii pe viată, comutată sau īnlocuită cu pedeapsa īnchisorii; d) 10 ani, īn cazul condamnării la pedeapsa detentiunii pe viată, considerată executată ca urmare a gratierii, a īmplinirii termenului de prescriptie a executării pedepsei sau a liberării conditionate. (2) Condamnatul decedat pānă la īmplinirea termenului de reabilitare poate fi reabilitat dacă instanta, evaluānd comportarea condamnatului pānă la deces, apreciază că merită acest beneficiu.
Calculul termenului de reabilitare	Art. 167. - (1) Termenele prevăzute īn art. 165 si art. 166 se socotesc de la data cānd a luat sfārsit executarea pedepsei principale sau de la data cānd aceasta s-a prescris. (2) Pentru cei condamnati la pedeapsa amenzii, termenul curge din momentul īn care amenda a fost achitată integral sau executarea ei s-a stins īn orice alt mod. (3) Īn caz de gratiere totală sau de gratiere a restului de pedeapsă, termenul curge de la data actului de gratiere, dacă la acea dată hotărārea de condamnare era definitivă, sau de la data rămānerii definitive a hotărārii de condamnare, dacă actul de gratiere se referă la infractiuni īn curs de judecată. (4) Īn caz de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, termenul curge de la data īmplinirii termenului de supraveghere. (5) Īn cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează īn raport cu pedeapsa cea mai grea si curge de la data executării ultimei pedepse.