MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

PARTEA I

Anul 177 (XXI) - Nr. 511            LEGI, DECRETE, HOTĂRĀRI SI ALTE ACTE            Vineri, 24 iulie 2009

SUMAR

LEGI SI DECRETE

287. - Lege privind Codul civil

            1.212. - Decret pentru promulgarea Legii privind Codul civil

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 916 din 23 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 27 alin. (3) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei

Decizia nr. 917 din 23 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

Decizia nr. 921 din 23 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) lit. h¹) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali

Decizia nr. 922 din 23 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15, 21, 24 si 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

Decizia nr. 925 din 23 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală

Decizia nr. 927 din 23 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 112/2001 privind sanctionarea unor fapte săvārsite īn afara teritoriului tării de cetăteni romāni sau de persoane fără cetătenie domiciliate īn Romānia

Decizia nr. 929 din 23 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

Decizia nr. 931 din 23 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 alin. 1 lit. a) si art. 71 din Codul penal

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMĀNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

LEGE

privind Codul civil

            Parlamentul Romāniei adoptă prezenta lege.

TITLUL PRELIMINAR

Despre legea civilă

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Obiectul Codului civil	Art. 1. - Dispozitiile prezentului cod reglementează raporturile patrimoniale si pe cele nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil.
Continutul Codului civil	Art. 2. - Prezentul cod este alcătuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se referă litera sau spiritul dispozitiilor sale.
Aplicarea generală a Codului civil	Art. 3. - (1) Dispozitiile prezentului cod se aplică si raporturilor dintre profesionisti, precum si raporturilor dintre acestia si orice alte subiecte de drept civil. (2) Sunt considerati profesionisti toti cei care exploatează o īntreprindere. (3) Constituie exploatarea unei īntreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităti organizate ce constă īn producerea, administrarea ori īnstrăinarea de bunuri sau īn prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu ca scop obtinerea de profit.
Aplicarea prioritară a tratatelor internationale privind drepturile omului	Art. 4. - (1) Īn materiile reglementate de prezentul cod, dispozitiile privind drepturile si libertătile persoanelor vor fi interpretate si aplicate īn concordantă cu Constitutia, Declaratia Universală a Drepturilor Omului, pactele si celelalte tratate la care Romānia este parte. (2) Dacă există neconcordante īntre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romānia este parte, si prezentul cod, au prioritate reglementările internationale, cu exceptia cazului īn care prezentul cod contine dispozitii mai favorabile.
Aplicarea prioritară a dreptului comunitar	Art. 5. - Īn materiile reglementate de prezentul cod, normele dreptului comunitar se aplică īn mod prioritar, indiferent de calitatea sau statutul părtilor.

CAPITOLUL II

Aplicarea legii civile

Aplicarea īn timp a legii civile	Art. 6. - Legea civilă este aplicabilă cāt timp este īn vigoare. Ea nu are putere retroactivă.
Teritorialitatea legii civile	Art. 7. - (1) Actele normative adoptate de autoritătile si institutiile publice centrale se aplică pe īntreg teritoriul tării, afară de cazul īn care se prevede altfel. (2) Actele normative adoptate, īn conditiile legii, de autoritătile si institutiile administratiei publice locale se aplică numai īn raza lor de competentă teritorială.
Extrateritorialitatea legii civile	Art. 8. - Īn cazul raporturilor juridice cu element de extraneitate, determinarea legii civile aplicabile se face tināndu-se seama de normele de drept international privat cuprinse īn cartea a VII-a din prezentul Cod civil.

CAPITOLUL III

Interpretarea si efectele legii civile

Interpretarea legii	Art. 9. - (1) Cel care a adoptat norma civilă este competent să facă si interpretarea ei oficială. (2) Norma interpretativă produce efecte numai pentru viitor. (3) Interpretarea legii de către instantă se face numai īn scopul aplicării ei īn cazul dedus judecătii.
Uzantele si principiile generale	Art. 10. - (1) Īn cazurile neprevăzute de lege, se aplică uzantele, iar īn lipsa acestora, dispozitiile legale privitoare la situatii juridice asemănătoare, iar cānd nu există asemenea dispozitii, principiile generale ale dreptului. (2) Īn materiile reglementate prin lege, uzantele produc efecte numai īn măsura īn care sunt recunoscute ori admise īn mod expres de lege. (3) Uzantele publicate īn culegeri elaborate de către autoritătile sau institutiile competente īn domeniu se prezumă că există, pānă la proba contrară. (4) Īn sensul prezentului cod, prin uzante se īntelege obiceiul locului si uzurile profesionale.
Aplicarea unor categorii de legi	Art. 11. - (1) Legile care derogă de la o dispozitie generală, care restrāng exercitiul unor drepturi civile sau care prevăd sanctiuni civile se aplică numai īn cazurile expres prevăzute de lege. (2) Nu se poate deroga prin conventii sau acte juridice unilaterale de la legile care interesează ordinea publică sau de la bunele moravuri.
Libertatea de a dispune	Art. 12. - (1) Oricine poate dispune liber de bunurile sale, dacă legea nu prevede īn mod expres altfel. (2) Nimeni nu poate dispune cu titlu gratuit, dacă este insolvabil.
Renuntarea la drept	Art. 13. - Renuntarea la un drept nu se prezumă.
Buna-credintă	Art. 14. - (1) Persoanele fizice si persoanele juridice participante la raporturile juridice civile trebuie să īsi exercite drepturile si să īsi execute obligatiile cu bună-credintă, īn acord cu ordinea publică si bunele moravuri. (2) Buna-credintă se prezumă pānă la proba contrară.
Abuzul de drept	Art. 15. - Niciun drept nu poate fi exercitat īn scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori īntr-un mod excesiv si nerezonabil, contrar bunei-credinte.
Vinovătia	Art. 16. - (1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, persoana răspunde numai pentru faptele sale săvārsite cu intentie sau din culpă. (2) Fapta este săvārsită cu intentie cānd autorul prevede rezultatul faptei sale si fie urmăreste producerea lui prin intermediul faptei, fie, desi nu īl urmăreste, acceptă posibilitatea producerii acestui rezultat. (3) Fapta este săvārsită din culpă cānd autorul fie prevede rezultatul faptei sale, dar nu īl acceptă, socotind fără temei că nu se va produce, fie nu prevede rezultatul faptei, desi trebuia să īl prevadă. Culpa este gravă atunci cānd autorul a actionat cu o neglijentă sau imprudentă pe care nici persoana cea mai lipsită de dibăcie nu ar fi manifestat-o fată de propriile interese. (4) Atunci cānd legea conditionează efectele juridice ale unei fapte de săvārsirea sa din culpă, conditia este īndeplinită si dacă fapta a fost săvārsită cu intentie.
Eroarea comună si invincibilă	Art. 17. - (1) Nimeni nu poate transmite sau constitui mai multe drepturi decāt are el īnsusi. (2) Cu toate acestea, cānd cineva, īmpărtăsind o credintă comună si invincibilă, a considerat că o persoană are un anumit drept sau o anumită calitate juridică, instanta judecătorească, tinānd seama de īmprejurări, va putea hotărī că actul īncheiat īn această stare va produce, fată de cel aflat īn eroare, aceleasi efecte ca si cānd ar fi valabil, afară de cazul īn care desfiintarea lui nu i-ar cauza niciun prejudiciu. (3) Eroarea comună si invincibilă nu se prezumă. (4) Dispozitiile prezentului articol nu sunt aplicabile īn materie de carte funciară si nici īn alte materii īn care legea reglementează un sistem de publicitate.

CAPITOLUL IV

Publicitatea drepturilor, a actelor si a faptelor juridice

Obiectul publicitătii si modalitătile de realizare	Art. 18. - (1) Drepturile, actele si faptele privitoare la starea si capacitatea persoanelor, cele īn legătură cu bunurile care apartin acestora, precum si orice alte raporturi juridice sunt supuse publicitătii īn cazurile expres prevăzute de lege. (2) Publicitatea se realizează prin cartea funciară, Arhiva Electronică de Garantii Reale Mobiliare, denumită īn continuare arhivă, registrul comertului, precum si prin alte forme de publicitate prevăzute de lege.
Conditiile de publicitate	Art. 19. - (1) Procedura si conditiile de publicitate se stabilesc prin lege. (2) Īndeplinirea formalitătii de publicitate poate fi cerută de orice persoană, chiar dacă este lipsită de capacitatea de exercitiu. (3) Orice renuntare sau restrāngere a dreptului de a īndeplini o formalitate de publicitate, precum si orice clauză penală sau altă sanctiune stipulată pentru a īmpiedica exercitarea acestui drept sunt considerate nescrise. (4) Nimeni nu poate invoca faptul că nu a cunoscut dreptul, actul sau faptul supus publicitătii, dacă formalitatea de publicitate a fost legal īndeplinită.
Efectele publicitătii	Art. 20. - (1) Publicitatea asigură opozabilitatea dreptului, actului, faptului, precum si a oricărui alt raport juridic supus publicitătii, stabileste rangul acestora si, dacă legea prevede īn mod expres, conditionează constituirea sau efectele lor juridice. (2) Īntre părti sau succesorii lor, universali ori cu titlu universal, după caz, drepturile, actele sau faptele juridice, precum si orice alte raporturi juridice produc efecte depline, chiar dacă nu au fost īndeplinite formalitătile de publicitate, afară de cazul īn care prin lege se dispune altfel. (3) Publicitatea nu validează dreptul, actul sau faptul supus ori admis la publicitate. Cu toate acestea, īn cazurile si conditiile expres prevăzute de lege, ea poate produce efecte achizitive īn favoarea tertilor dobānditori de bună-credintă. (4) Publicitatea nu īntrerupe cursul prescriptiei extinctive, afară de cazul īn care prin lege se dispune altfel.
Prezumtiile	Art. 21. - (1) Dacă un drept, act sau fapt a fost īnscris īntr-un registru public, se prezumă că el există, cāt timp nu a fost radiat sau modificat īn conditiile legii. (2) Īn cazul īn care un drept, act sau fapt a fost radiat, se prezumă că el nu există.
Lipsa publicitătii. Sanctiuni	Art. 22. - (1) Dacă formalitatea de publicitate nu a fost realizată, iar aceasta nu era prevăzută de lege cu caracter constitutiv, drepturile, actele, faptele sau alte raporturi juridice supuse publicitătii sunt inopozabile tertilor, afară de cazul īn care se dovedeste că acestia le-au cunoscut pe altă cale. (2) Atunci cānd legea prevede că simpla cunoastere de fapt nu suplineste lipsa de publicitate, absenta acesteia poate fi invocată de orice persoană interesată, inclusiv de tertul care a cunoscut, pe altă cale, dreptul, actul, faptul sau raportul juridic supus publicitătii. (3) Īn toate cazurile īnsă, simpla cunoastere a dreptului, actului, faptului sau raportului juridic nu suplineste lipsa de publicitate fată de alte persoane decāt tertul care, īn fapt, Ie-a cunoscut.
Concursul dintre formele de publicitate	Art. 23. - Dacă un drept, act, fapt sau orice raport juridic este supus īn acelasi timp unor formalităti de publicitate diferite, neefectuarea unei cerinte de publicitate nu este acoperită de īndeplinirea alteia.
Consultarea registrelor publice	Art. 24. - Orice persoană, chiar fără a justifica un interes, poate, īn conditiile legii, să consulte registrele publice privitoare la un drept, act, fapt sau o anumită situatie juridică si să obtină extrase sau copii certificate de pe acestea.

CARTEA I

Despre persoane

TITLUL I

Dispozitii generale

Subiectele de drept civil	Art. 25. - (1) Subiectele de drept civil sunt persoanele fizice si persoanele juridice. (2) Persoana fizică este omul, privit individual, ca titular de drepturi si de obligatii civile. (3) Persoana juridică este orice formă de organizare care, īntrunind conditiile cerute de lege, este titulară de drepturi si de obligatii civile.
Recunoasterea drepturilor si libertătilor civile	Art. 26. - Drepturile si libertătile civile ale persoanelor fizice, precum si drepturile si libertătile civile ale persoanelor juridice sunt ocrotite si garantate de lege.
Cetătenii străini si apatrizii	Art. 27. - (1) Cetătenii străini si apatrizii sunt asimilati, īn conditiile legii, cu cetătenii romāni, īn ceea ce priveste drepturile si libertătile lor civile. (2) Asimilarea se aplică īn mod corespunzător si persoanelor juridice străine.
Capacitatea civilă	Art. 28. - (1) Capacitatea civilă este recunoscută tuturor persoanelor. (2) Orice persoană are capacitate de folosintă si, cu exceptia cazurilor prevăzute de lege, capacitate de exercitiu.
Limitele capacitătii civile	Art. 29. - (1) Nimeni nu poate fi īngrădit īn capacitatea de folosintă sau lipsit, īn tot sau īn parte, de capacitatea de exercitiu, decāt īn cazurile si conditiile expres prevăzute de lege. (2) Nimeni nu poate renunta, īn tot sau īn parte, la capacitatea de folosintă sau la capacitatea de exercitiu.
Egalitatea īn fata legii civile	Art. 30. - Rasa, culoarea, nationalitatea, originea etnică, limba, religia, vārsta, sexul sau orientarea sexuală, opinia, convingerile personale, apartenenta politică, sindicală, la o categorie socială ori la o categorie defavorizată, averea, originea socială, gradul de cultură, precum si orice altă situatie similară nu au nicio influentă asupra capacitătii civile.
Patrimoniul. Mase patrimoniale si patrimonii de afectatiune	Art. 31. - (1) Orice persoană fizică sau persoană juridică este titulară a unui patrimoniu. (2) Acesta poate face obiectul unei diviziuni sau afectatiuni, īnsă numai īn cazurile si conditiile prevăzute de lege. (3) Sunt patrimonii de afectatiune masele patrimoniale fiduciare, constituite potrivit dispozitiilor titlului IV al cărtii a lll-a, cele afectate exercitării unei profesii autorizate, precum si alte patrimonii astfel determinate.
Transferul intrapatrimonial	Art. 32. - (1) Īn caz de diviziune sau afectatiune, transferul drepturilor si obligatiilor dintr-o masă patrimonială īn alta, īn cadrul aceluiasi patrimoniu, se face cu respectarea conditiilor prevăzute de lege si fără a prejudicia drepturile creditorilor asupra fiecărei mase patrimoniale. (2) Īn toate cazurile prevăzute la alin. (1), transferul drepturilor si obligatiilor dintr-o masă patrimonială īn alta nu constituie o īnstrăinare.
Patrimoniul profesional individual	Art. 33. - (1) Constituirea masei patrimoniale afectate exercitării īn mod individual a unei profesii autorizate se stabileste prin actul īncheiat de titular, cu respectarea conditiilor de formă si de publicitate prevăzute de lege. (2) Dispozitiile alin. (1) se aplică īn mod corespunzător si īn cazul măririi sau micsorării patrimoniului profesional individual. (3) Lichidarea patrimoniului profesional individual se face īn conditiile prevăzute de legea specială.

TITLUL II

Persoana fizică

CAPITOLUL I

Capacitatea civilă a persoanei fizice

SECTIUNEA 1

Capacitatea de folosintă

Notiunea	Art. 34. - Capacitatea de folosintă este aptitudinea persoanei de a avea drepturi si obligatii civile.
Durata capacitătii de folosintă	Art. 35. - Capacitatea de folosintă īncepe la nasterea persoanei si īncetează odată cu moartea acesteia.
Drepturile copilului conceput	Art. 36. - Drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, īnsă numai dacă el se naste viu. Dispozitiile art. 412 referitoare la timpul legal al conceptiunii sunt aplicabile.

SECTIUNEA a 2-a

Capacitatea de exercitiu

Notiunea	Art. 37. - Capacitatea de exercitiu este aptitudinea persoanei de a īncheia singură acte juridice civile.
īnceputul capacitătii de exercitiu	Art. 38. - (1) Capacitatea de exercitiu deplină īncepe la data cānd persoana devine majoră. (2) Persoana devine majoră la īmplinirea vārstei de 18 ani.
Situatia minorului căsătorit	Art. 39. - (1) Minorul dobāndeste, prin căsătorie, capacitatea deplină de exercitiu. (2) Īn cazul īn care căsătoria este anulată, minorul care a fost de bună-credintă la īncheierea căsătoriei păstrează capacitatea deplină de exercitiu.
Capacitatea de exercitiu anticipată	Art. 40. - Pentru motive temeinice, instanta de tutelă poate recunoaste minorului care a īmplinit vārsta de 16 ani capacitatea deplină de exercitiu. Īn acest scop, vor fi ascultati si părintii sau tutorele minorului, luāndu-se, cānd este cazul, si avizul consiliului de familie.
Capacitatea de exercitiu restrānsă	Art. 41. - (1) Minorul care a īmplinit vārsta de 14 ani are capacitatea de exercitiu restrānsă. (2) Actele juridice ale minorului cu capacitate de exercitiu restrānsă se īncheie de către acesta, cu īncuviintarea părintilor sau, după caz, a tutorelui, iar īn cazurile prevăzute de lege, si cu autorizarea instantei de tutelă. Īncuviintarea sau autorizarea poate fi dată, cel mai tārziu, īn momentul īncheierii actului. (3) Cu toate acestea, minorul cu capacitate de exercitiu restrānsă poate face singur acte de conservare, acte de administrare care nu īl prejudiciază, precum si acte de dispozitie de mică valoare, cu caracter curent si care se execută la data īncheierii lor.

Actele minorului care a īmplinit vārsta de 15 ani	Art. 42. - (1) Minorul care a īmplinit vārsta de 15 ani poate să īncheie acte juridice referitoare la munca, la īndeletnicirile artistice sau sportive ori la profesia sa, cu īncuviintarea părintilor sau a tutorelui, precum si cu respectarea dispozitiilor legii speciale, dacă este cazul. (2) Īn acest caz, minorul exercită singur drepturile si execută tot astfel obligatiile izvorāte din aceste acte si poate dispune singur de veniturile dobāndite.
Lipsa capacitătii de exercitiu	Art. 43. - (1) Īn afara altor cazuri prevăzute de lege, nu au capacitate de exercitiu: a) minorul care nu a īmplinit vārsta de 14 ani; b) interzisul judecătoresc. (2) Pentru cei care nu au capacitate de exercitiu, actele juridice se īncheie, īn numele acestora, de reprezentantii lor legali, īn conditiile prevăzute de lege. (3) Cu toate acestea, persoana lipsită de capacitatea de exercitiu poate īncheia singură actele anume prevăzute de lege, actele de conservare, precum si actele de dispozitie de mică valoare, cu caracter curent si care se execută la momentul īncheierii lor. (4) Actele pe care minorul le poate īncheia singur pot fi făcute si de reprezentantul său legal, afară de cazul īn care legea ar dispune altfel sau natura actului nu i-ar permite acest lucru.
Sanctiunea	Art. 44. - Actele făcute de persoana lipsită de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrānsă, altele decāt cele prevăzute la art. 41 alin. (3) si la art. 43 alin. (3), precum si actele făcute de tutore fără autorizarea instantei de tutelă, atunci cānd această autorizare este cerută de lege, sunt lovite de nulitate relativă, chiar fără dovedirea unui prejudiciu.
Frauda comisă de incapabil	Art. 45. - Nulitatea relativă nu este īnlăturată de simpla declaratie a celui lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrānsă că este capabil să contracteze. Dacă īnsă a folosit manopere dolosive, instanta, la cererea părtii induse īn eroare, poate considera valabil contractul atunci cānd apreciază că aceasta ar constitui o sanctiune civilă adecvată.
Regimul nulitătii	Art. 46. - (1) Cel lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrānsă poate invoca si singur, īn apărare, nulitatea actului pentru incapacitatea sa rezultată din minoritate ori din punerea sub interdictie judecătorească. (2) Persoanele capabile de a contracta nu pot opune minorului sau celui pus sub interdictie judecătorească incapacitatea acestuia. (3) Actiunea īn anulare poate fi exercitată de reprezentantul legal, de minorul care a īmplinit vārsta de 14 ani, precum si de ocrotitorul legal. (4) Atunci cānd actul s-a īncheiat fără autorizarea instantei de tutelă, necesară potrivit legii, aceasta va sesiza procurorul īn vederea exercitării actiunii īn anulare.
Limitele obligatiei de restituire	Art. 47. - Persoana lipsită de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrānsă nu este obligată la restituire decāt īn limita folosului realizat. Dispozitiile art. 1.635-1.649 se aplică īn mod corespunzător.
Confirmarea actului anulabil	Art. 48. - Minorul devenit major poate confirma actul făcut singur īn timpul minoritătii, atunci cānd el trebuia să fie reprezentat sau asistat. După descărcarea tutorelui, el poate, de asemenea, să confirme actul făcut de tutorele său fără respectarea tuturor formalitătilor cerute pentru īncheierea lui valabilă. Īn timpul minoritătii, confirmarea actului anulabil se poate face numai īn conditiile art. 1.263 si 1.264.

SECTIUNEA a 3-a

Declararea judecătorească a mortii

Cazul general	Art. 49. - (1) Īn cazul īn care o persoană este dispărută si există indicii că a īncetat din viată, aceasta poate fi declarată moartă prin hotărāre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate, dacă au trecut cel putin 2 ani de la data primirii ultimelor informatii sau indicii din care rezultă că era īn viată. (2) Dacă data primirii ultimelor informatii sau indicii despre cel dispărut nu se poate stabili cu exactitate, termenul prevăzut īn alin. (1) se socoteste de la sfārsitul lunii īn care s-au primit ultimele informatii sau indicii, iar īn cazul īn care nu se poate stabili nici luna, de la sfārsitul anului calendaristic.
Cazuri speciale	Art. 50. - (1) Cel dispărut īn īmprejurări deosebite, cum sunt inundatiile, cutremurul, catastrofa de cale ferată ori aeriană, naufragiul, īn cursul unor fapte de război sau īntr-o altă īmprejurare asemănătoare, ce īndreptăteste a se presupune decesul, poate fi declarat mort, dacă au trecut cel putin 6 luni de la data īmprejurării īn care a avut loc disparitia.
	(2) Dacă ziua īn care a intervenit īmprejurarea cānd a avut loc disparitia nu poate fi stabilită, sunt aplicabile, īn mod corespunzător, dispozitiile art. 49 alin. (2). (3) Atunci cānd este sigur că decesul s-a produs, desi cadavrul nu poate fi găsit sau identificat, moartea poate fi declarată prin hotărāre judecătorească, fără a se astepta īmplinirea vreunui termen de la disparitie.
Procedura de declarare a mortii	Art. 51. - Solutionarea cererii de declarare a mortii se face potrivit dispozitiilor Codului de procedură civilă.
Data prezumată a mortii celui dispărut	Art. 52. - (1) Cel declarat mort este socotit că a īncetat din viată la data pe care hotărārea rămasă definitivă a stabilit-o ca fiind aceea a mortii. Dacă hotărārea nu arată si ora mortii, se socoteste că cel declarat mort a īncetat din viată īn ultima oră a zilei stabilite ca fiind aceea a mortii. (2) Īn lipsa unor indicii īndestulătoare, se va stabili că cel declarat mort a īncetat din viată īn ultima oră a celei din urmă zile a termenului prevăzut de art. 49 sau 50, după caz. (3) Instanta judecătorească poate rectifica data mortii stabilită potrivit dispozitiilor alin. (1) si (2), dacă se dovedeste că nu era posibil ca persoana declarată moartă să fi decedat la acea dată. Īn acest caz, data mortii este cea stabilită prin hotărārea de rectificare.
Prezumtia	Art. 53. - Cel dispărut este socotit a fi īn viată, dacă nu a intervenit o hotărāre declarativă de moarte rămasă definitivă.
Anularea hotărārii de declarare a mortii	Art. 54. - (1) Dacă cel declarat mort este īn viată, se poate cere, oricānd, anularea hotărārii prin care s-a declarat moartea. (2) Cel care a fost declarat mort poate cere, după anularea hotărārii declarative de moarte, īnapoierea bunurilor sale īn natură, iar dacă aceasta nu este cu putintă, restituirea lor prin echivalent. Cu toate acestea, dobānditorul cu titlu oneros nu este obligat să le īnapoieze decāt dacă, sub rezerva dispozitiilor īn materie de carte funciară, se va face dovada că la data dobāndirii stia ori trebuia să stie că persoana declarată moartă este īn viată.
Descoperirea certificatului de deces	Art. 55. - Orice persoană interesată poate cere oricānd anularea hotărārii declarative de moarte, īn cazul īn care se descoperă certificatul de deces al celui declarat mort.
Plata făcută mostenitorilor aparenti	Art. 56. - Plata făcută mostenitorilor legali sau legatarilor unei persoane, care reapare ulterior hotărārii declarative de moarte, este valabilă si liberatorie, dacă a fost făcută īnainte de radierea din registrul de stare civilă a mentiunii privitoare la deces, cu exceptia cazului īn care cel care a făcut plata a cunoscut faptul că persoana declarată moartă este īn viată.
Drepturile mostenitorului aparent	Art. 57. - Mostenitorul aparent care află că persoana care a fost declarată decedată prin hotărāre judecătorească este īn viată păstrează posesia bunurilor si dobāndeste fructele acestora, cāt timp cel reapărut nu solicită restituirea lor.

CAPITOLUL II

Respectul fiintei umane si al drepturilor ei inerente

SECTIUNEA 1

Dispozitii comune

Drepturile personalitătii	Art. 58. - (1) Orice persoană are dreptul la viată, la sănătate, la integritate fizică si psihică, la onoare si reputatie, dreptul la respectarea vietii private, precum si dreptul la propria imagine. (2) Aceste drepturi nu sunt transmisibile.
Atributele de identificare	Art. 59. - Orice persoană are dreptul la nume, la domiciliu, la resedintă, precum si la o stare civilă, dobāndite īn conditiile legii.
Dreptul de a dispune de sine īnsusi	Art. 60. - Persoana fizică are dreptul să dispună de sine īnsăsi, dacă nu īncalcă drepturile si libertătile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.

SECTIUNEA a 2-a

Drepturile la viată, la sănătate si la integritate ale persoanei fizice

Garantarea drepturilor inerente fiintei umane	Art. 61. - (1) Viata, sănătatea si integritatea fizică si psihică a oricărei persoane sunt garantate si ocrotite īn mod egal de lege. (2) Interesul si binele fiintei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societătii sau al stiintei.
Interzicerea practicii eugenice	Art. 62. - (1) Nimeni nu poate aduce atingere speciei umane. (2) Este interzisă orice practică eugenică prin care se tinde la organizarea selectiei persoanelor.
Interventiile asupra caracterelor genetice	Art. 63. - (1) Sunt interzise orice interventii medicale asupra caracterelor genetice avānd drept scop modificarea descendentei persoanei, cu exceptia celor care privesc prevenirea si tratamentul maladiilor genetice. (2) Este interzisă orice interventie avānd drept scop crearea unei fiinte umane genetic identice unei alte fiinte umane vii sau moarte, precum si crearea de embrioni umani īn scopuri de cercetare. (3) Utilizarea tehnicilor de reproducere umană asistată medical nu este admisă pentru alegerea sexului viitorului copil decāt īn scopul evitării unei boli ereditare grave legate de sexul acestuia.
Inviolabilitatea corpului uman	Art. 64. - (1) Corpul uman este inviolabil. (2) Orice persoană are dreptul la integritatea sa fizică si psihică. Nu se poate aduce atingere integritătii fiintei umane decāt īn cazurile si īn conditiile expres si limitativ prevăzute de lege.
Examenul caracteristicilor genetice	Art. 65. - (1) Examenul caracteristicilor genetice ale unei persoane nu poate fi īntreprins decāt īn scopuri medicale sau de cercetare stiintifică, efectuate īn conditiile legii. (2) Identificarea unei persoane pe baza amprentelor sale genetice nu poate fi efectuată decāt īn cadrul unei proceduri judiciare civile sau penale, după caz, sau īn scopuri medicale ori de cercetare stiintifică, efectuate īn conditiile legii.
Interzicerea unor acte patrimoniale	Art. 66. - Orice acte care au ca obiect conferirea unei valori patrimoniale corpului uman, elementelor sau produselor sale sunt lovite de nulitate absolută, cu exceptia cazurilor expres prevăzute de lege.
Interventiile medicale asupra unei persoane	Art. 67. - Nicio persoană nu poate fi supusă experientelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor interventii īn scop terapeutic ori īn scop de cercetare stiintifică decāt īn cazurile si īn conditiile expres si limitativ prevăzute de lege.
Prelevarea si transplantul de la persoanele īn viată	Art. 68. - (1) Prelevarea si transplantul de organe, tesuturi si celule de origine umană de la donatori īn viată se fac exclusiv īn cazurile si conditiile prevăzute de lege, cu acordul scris, liber, prealabil si expres al acestora si numai după ce au fost informati, īn prealabil, asupra riscurilor interventiei. Īn toate cazurile, donatorul poate reveni asupra consimtămāntului dat, pānă īn momentul prelevării. (2) Se interzice prelevarea de organe, tesuturi si celule de origine umană de la minori, precum si de la persoanele aflate īn viată, lipsite de discernămānt din cauza unui handicap mintal, unei tulburări mintale grave sau dintr-un alt motiv similar, īn afara cazurilor expres prevăzute de lege.
Sesizarea instantei judecătoresti	Art. 69. - La cererea persoanei interesate, instanta poate lua toate măsurile necesare pentru a īmpiedica sau a face să īnceteze orice atingere ilicită adusă integritătii corpului uman, precum si pentru a dispune repararea, īn conditiile prevăzute la art. 252-256, a daunelor materiale si morale suferite.

SECTIUNEA a 3-a

Respectul vietii private si al demnitătii persoanei umane

Dreptul la libera exprimare	Art. 70. - (1) Orice persoană are dreptul la libera exprimare. (2) Exercitarea acestui drept nu poate fi restrānsă decāt īn cazurile si limitele prevăzute la art. 75.
Dreptul la viata privată	Art. 71. - (1) Orice persoană are dreptul la respectarea vietii sale private. (2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni īn viata intimă, personală sau de familie, nici īn domiciliul, resedinta sau corespondenta sa, fără consimtămāntul său ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75. (3) Este, de asemenea, interzisă utilizarea, īn orice mod, a corespondentei, manuscriselor sau a altor documente personale, precum si a informatiilor din viata privată a unei persoane, fără acordul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.
Dreptul la demnitate	Art. 72. - (1) Orice persoană are dreptul la respectarea demnitătii sale. (2) Este interzisă orice atingere adusă onoarei si reputatiei unei persoane, fără consimtămāntul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.
Dreptul la propria imagine	Art. 73. - (1) Orice persoană are dreptul la propria imagine. (2) Īn exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să īmpiedice reproducerea, īn orice mod, a īnfătisării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispozitiile art. 75 rămān aplicabile.
Atingeri aduse vietii private	Art. 74. - Sub rezerva aplicării dispozitiilor art. 75, pot fi considerate ca atingeri aduse vietii private: a) intrarea sau rămānerea fără drept īn locuintă sau luarea din aceasta a oricărui obiect fără acordul celui care o ocupă īn mod legal; b) interceptarea fără drept a unei convorbiri private, săvārsită prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, īn cunostintă de cauză, a unei asemenea interceptări; c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate īntr-un spatiu privat, fără acordul acesteia; d) difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spatiu privat, fără acordul celui care īl ocupă īn mod legal; e) tinerea vietii private sub observatie, prin orice mijloace, īn afară de cazurile prevăzute expres de lege; f) difuzarea de stiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viata intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei īn cauză; g) difuzarea de materiale continānd imagini privind o persoană aflată la tratament īn unitătile de asistentă medicală, precum si a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstante īn legătură cu boala si cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fără acordul persoanei īn cauză, iar īn cazul īn care aceasta este decedată, fără acordul familiei sau al persoanelor īndreptătite; h) utilizarea, cu rea-credintă, a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană; i) difuzarea sau utilizarea corespondentei, manuscriselor ori a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, resedinta, precum si numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fără acordul persoanei căreia acestea īi apartin sau care, după caz, are dreptul de a dispune de ele.
Limitele	Art. 75. - (1) Nu constituie o īncălcare a drepturilor prevăzute īn această sectiune atingerile care sunt permise de lege sau de conventiile si pactele internationale privitoare la drepturile omului la care Romānia este parte. (2) Exercitarea drepturilor si libertătilor constitutionale cu bună-credintă si cu respectarea pactelor si conventiilor internationale la care Romānia este parte nu constituie o īncălcare a drepturilor prevăzute īn prezenta sectiune.
Prezumtia de consimtămānt	Art. 76. - Cānd īnsusi cel la care se referă o informatie sau un material le pune la dispozitia unei persoane fizice ori persoane juridice despre care are cunostintă că īsi desfăsoară activitatea īn domeniul informării publicului, consimtămāntul pentru utilizarea acestora este prezumat, nefiind necesar un acord scris.
Prelucrarea datelor personale	Art. 77. - Orice prelucrare a datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, se poate face numai īn cazurile si conditiile prevăzute de legea specială.

SECTIUNEA a 4-a

Respectul datorat persoanei si după decesul său

Respectul datorat persoanei decedate	Art. 78. - Persoanei decedate i se datorează respect cu privire la memoria sa, precum si cu privire la corpul său.
Interzicerea atingerii memoriei persoanei decedate	Art. 79. - Memoria persoanei decedate este protejată īn aceleasi conditii ca si imaginea si reputatia persoanei aflate īn viată.
Respectarea vointei persoanei decedate	Art. 80. - (1) Orice persoană poate determina felul propriilor funeralii si poate dispune cu privire la corpul său după moarte. Īn cazul celor lipsiti de capacitate de exercitiu sau al celor cu capacitate de exercitiu restrānsă este necesar si consimtămāntul scris al părintilor sau, după caz, al tutorelui. (2) Īn lipsa dorintei exprese a persoanei decedate, va fi respectată, īn ordine, vointa sotului, părintilor, descendentilor, rudelor īn linie colaterală pānă la al patrulea grad inclusiv, legatarilor universali sau cu titlu universal ori dispozitia primarului comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti īn a cărui rază teritorială a avut loc decesul.
Prelevarea de la persoanele decedate	Art. 81. - Prelevarea de organe, tesuturi si celule umane, īn scop terapeutic sau stiintific, de la persoanele decedate se efectuează numai īn conditiile prevăzute de lege, cu acordul scris, exprimat īn timpul vietii, al persoanei decedate  sau, īn lipsa acestuia, cu acordul scris, liber, prealabil si expres dat, īn ordine, de sotul supravietuitor, de părinti, de descendenti ori, īn sfārsit, de rudele īn linie colaterală pānă la al patrulea grad inclusiv.

CAPITOLUL III

Identificarea persoanei fizice

SECTIUNEA 1

Numele

Dreptul la nume	Art. 82. – Orice persoană are dreptul la numele stabilit sau dobāndit, potrivit legii.
Structura numelui	Art. 83. – Numele cuprinde numele de familie si prenumele.
Dobāndirea numelui	Art. 84. – (1) Numele de familie se dobāndeste prin efectul filiatiei si poate fi modificat prin efectul schimbării stării civile, īn conditiile prevăzute de lege. (2) Prenumele se stabileste la data īnregistrării nasterii, pe baza declaratiei de nastere. Este interzisă īnregistrarea de către ofiterul de stare civilă a prenumelor indecente, ridicole si a altor asemenea, de natură a afecta ordinea publică si bunele moravuri ori interesele copilului, după caz. (3) Numele de familie si prenumele copilului găsit, născut din părinti necunoscuti, precum si cele ale copilului care este părăsit de către mamă īn spital, iar identitatea acesteia nu a fost stabilită īn termenul prevăzut de lege, se stabilesc prin dispozitia primarului comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti īn a cărui rază teritorială a fost găsit copilul ori, după caz, s-a constatat părăsirea lui, īn conditiile legii speciale.
Schimbarea numelui pe cale administrativă	Art. 85. – Cetătenii romāni pot obtine, īn conditiile legii, schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie si a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea.

SECTIUNEA a 2-a

Domiciliul si resedinta

Dreptul la domiciliu si resedintă	Art. 86. - (1) Cetătenii romāni au dreptul să īsi stabilească ori să īsi schimbe, īn mod liber, domiciliul sau resedinta, īn tară sau īn străinătate, cu exceptia cazurilor anume prevăzute de lege. (2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, o persoană fizică nu poate să aibă īn acelasi timp decāt un singur domiciliu si o singură resedintă, chiar si atunci cānd detine mai multe locuinte.
Domiciliul	Art. 87. - Domiciliul persoanei fizice, īn vederea exercitării drepturilor si libertătilor sale civile, este īn locul unde īsi are principala asezare.
Resedinta	Art. 88. - Resedinta persoanei fizice este īn locul unde īsi are locuinta secundară.
Stabilirea si schimbarea domiciliului	Art. 89. - (1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozitiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decāt atunci cānd cel care ocupă sau se mută īntr-un anumit loc a făcut-o cu intentia de a avea o asezare principală. (3) Dovada intentiei rezultă din declaratiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar īn lipsa acestor declaratii, din orice alte īmprejurări de fapt.
Prezumtia de domiciliu	Art. 90. - (1) Resedinta va fi considerată domiciliu cānd acesta nu este cunoscut. (2) Īn lipsă de resedintă, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaste, la locul unde acea persoană se găseste.
Dovada	Art. 91. - (1) Dovada domiciliului si a resedintei se face cu mentiunile cuprinse īn cartea de identitate. (2) Īn lipsa acestor mentiuni ori atunci cānd acestea nu corespund realitătii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a resedintei nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozitiile alin. (2) nu se aplică īn cazul īn care domiciliul sau resedinta a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.
Domiciliul minorului si al celui pus sub interdictie judecătorească	Art. 92. - (1) Domiciliul minorului care nu a dobāndit capacitate deplină de exercitiu īn conditiile prevăzute de lege este la părintii săi sau la acela dintre părinti la care el locuieste īn mod statornic.
	(2) Īn cazul īn care părintii au domicilii separate si nu se īnteleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanta de tutelă, ascultāndu-i pe părinti, precum si pe copil, dacă acesta a īmplinit vārsta de 10 ani, va decide tinānd seama de interesele copilului. Pānă la rămānerea definitivă a hotărārii judecătoresti, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuieste īn mod statornic. (3) Prin exceptie, īn situatiile prevăzute de lege, domiciliul minorului poate fi la bunici, la alte rude ori persoane de īncredere, cu consimtămāntul acestora. De asemenea, domiciliul minorului poate fi si la o institutie de ocrotire. (4) Domiciliul minorului, īn cazul īn care numai unul dintre părintii săi īl reprezintă ori īn cazul īn care se află sub tutelă, precum si domiciliul persoanei puse sub interdictie judecătorească, este la reprezentantul legal.
Cazurile speciale	Art. 93. - Domiciliul copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părintilor săi si supus unor măsuri de protectie specială, īn cazurile prevăzute de lege, se află la familia sau la persoanele cărora Ie-a fost dat īn plasament.
Domiciliul persoanei puse sub curatelă	Art. 94. - Īn cazul īn care s-a instituit o curatelă asupra bunurilor celui care a dispărut, acesta are domiciliul la curator, īn măsura īn care acesta este īndreptătit să īl reprezinte.
Domiciliul la custode sau curator	Art. 95. - Dacă a fost numit un custode sau un curator pentru administrarea bunurilor succesorale, cei chemati la mostenire au domiciliul la custode sau, după caz, la curator, īn măsura īn care acesta este īndreptătit să īi reprezinte.
Domiciliul profesional	Art. 96. - Cel care exploatează o īntreprindere are domiciliul si la locul acelei īntreprinderi, īn tot ceea ce priveste obligatiile patrimoniale ce s-au născut sau urmează a se executa īn acel loc.
Domiciliul ales	Art. 97. - (1) Părtile unui act juridic pot să aleagă un domiciliu īn vederea exercitării drepturilor sau a executării obligatiilor născute din acel act. (2) Alegerea domiciliului nu se prezumă, ci trebuie făcută īn scris.

SECTIUNEA a 3-a

Actele de stare civilă

Starea civilă	Art. 98. - Starea civilă este dreptul persoanei de a se individualiza, īn familie si societate, prin calitătile strict personale care decurg din actele si faptele de stare civilă.
Dovada stării civile	Art. 99. - (1) Starea civilă se dovedeste prin actele de nastere, căsătorie si deces īntocmite, potrivit legii, īn registrele de stare civilă, precum si prin certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora. (2) Actele de stare civilă sunt īnscrisuri autentice si fac dovada pānă la īnscrierea īn fals, pentru ceea ce reprezintă constatările personale ale ofiterului de stare civilă, si, pānă la proba contrară, pentru celelalte mentiuni. (3) Hotărārea judecătorească dată cu privire la starea civilă a unei persoane este opozabilă oricărei alte persoane cāt timp printr-o nouă hotărāre nu s-a stabilit contrariul. (4) Dacă printr-o hotărāre judecătorească s-a stabilit o anumită stare civilă a unei persoane, iar printr-o hotărāre judecătorească ulterioară este admisă o actiune prin care s-a contestat starea civilă astfel stabilită, prima hotărāre īsi pierde efectele la data rămānerii definitive a celei de a doua hotărāri.
Anularea, completarea, modificarea sau rectificarea actelor de stare civilă	Art. 100. - (1) Anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă si a mentiunilor īnscrise pe acestea se poate face numai īn temeiul unei hotărāri judecătoresti definitive. (2) Rectificarea actelor de stare civilă si a mentiunilor īnscrise pe marginea acestora se poate face, din oficiu sau la cerere, numai īn temeiul dispozitiei primarului de la primăria care are īn păstrare actul de stare civilă. (3) Starea civilă poate fi modificată īn baza unei hotărāri de anulare, completare sau modificare a unui act de stare civilă numai dacă a fost formulată si o actiune de modificare a stării civile, admisă printr-o hotărāre judecătorească rămasă definitivă. (4) Hotărārea judecătorească prin care se dispune anularea, completarea sau modificarea unui act de stare civilă, precum si īnregistrarea făcută īn temeiul unei asemenea hotărāri sunt opozabile oricărei alte persoane cāt timp printr-o nouă hotărāre nu s-a stabilit contrariul.
Īnscrierea mentiunilor pe actul de stare civilă	Art. 101. - Anularea, completarea, modificarea si rectificarea unui act de stare civilă sau a unei mentiuni īnscrise pe acesta, dispuse prin hotărāre judecătorească rămasă definitivă ori, după caz, prin dispozitie a primarului, se īnscriu numai prin mentiune pe actul de stare civilă corespunzător. Īn acest scop, hotărārea judecătorească rămasă definitivă se comunică de īndată, din oficiu, de către instanta care s-a pronuntat ultima asupra fondului.
Actele īntocmite de un ofiter de stare civilă necompetent	Art. 102. - Actele de stare civilă īntocmite de o persoană care a exercitat īn mod public atributiile de ofiter de stare civilă, cu respectarea tuturor prevederilor legale, sunt valabile, chiar dacă acea persoană nu avea această calitate, afară de cazul īn care beneficiarii acestor acte au cunoscut, īn momentul īntocmirii lor, lipsa acestei calităti.
Alte mijloace de dovadă a stării civile	Art. 103. - Starea civilă se poate dovedi, īnaintea instantei judecătoresti, prin orice mijloace de probă, dacă: a) nu au existat registre de stare civilă; b) registrele de stare civilă s-au pierdut ori au fost distruse, īn tot sau īn parte; c) nu este posibilă procurarea din străinătate a certificatului de stare civilă sau a extrasului de pe actul de stare civilă; d) īntocmirea actului de stare civilă a fost omisă sau, după caz, refuzată.

TITLUL III

Ocrotirea persoanei fizice

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Interesul persoanei ocrotite	Art. 104. – (1) Orice măsură de ocrotire a persoanei fizice se stabileste numai īn interesul acesteia. (2) La luarea unei măsuri de ocrotire trebuie să se tină seama de posibilitatea persoanei fizice de a-si exercita drepturile si de a-si īndeplini obligatiile cu privire la persoana si bunurile sale.
Persoanele ocrotite	Art. 105. – Sunt supusi unor măsuri speciale de ocrotire minorii si cei care, desi capabili, din cauza bătrānetii, a bolii sau a altor motive prevăzute de lege nu pot să īsi administreze bunurile si nici să īsi apere interesele īn conditii corespunzătoare.
Măsurile de ocrotire	Art. 106. – (1) Ocrotirea minorului se realizează prin părinti, prin instituirea tutelei, prin darea īn plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protectie specială anume prevăzute de lege. (2) Ocrotirea majorului are loc prin punerea sub interdictie judecătorească sau prin instituirea curatelei, īn conditiile prevăzute de prezentul cod.
Instanta de tutelă	Art. 107. – Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei prin tutelă si curatelă sunt de competenta instantei de tutelă si de familie stabilite potrivit legii, denumită īn continuare instanta de tutelă.
Ocrotirea persoanei prin tutelă	Art. 108. – (1) Ocrotirea persoanei prin tutelă se realizează de către tutore, desemnat sau numit, īn conditiile prezentului cod, precum si de către consiliul de familie, ca organ consultativ. (2) Consiliul de familie poate fi constituit de către instanta de tutelă numai la cererea persoanelor interesate. (3) Īn cazul īn care nu se constituie consiliul de familie, atributiile acestuia vor fi exercitate de către instanta de tutelă.
Ocrotirea persoanei prin curatelă	Art. 109. – Ocrotirea persoanei prin curatelă are loc numai īn cazurile si conditiile prevăzute de lege.

CAPITOLUL II

Tutela minorului

SECTIUNEA 1

Deschiderea tutelei

Cazurile de instituire

Art. 110. - Tutela minorului se instituie atunci cānd ambii părinti sunt, după caz, decedati, necunoscuti, decăzuti din exercitiul drepturilor părintesti sau li s-a aplicat pedeapsa penală a interzicerii drepturilor părintesti, pusi sub interdictie judecătorească, dispăruti ori declarati judecătoreste morti, precum si īn cazul īn care, la īncetarea adoptiei, instanta hotărăste că este īn interesul minorului instituirea unei tutele.

Persoanele obligate să īnstiinteze instanta de tutelă

Art. 111. - Au obligatia ca, de īndată ce află de existenta unui minor lipsit de īngrijire părintească īn cazurile prevăzute la art. 110, să īnstiinteze instanta de tutelă: a) persoanele apropiate minorului, precum si administratorii si locatarii casei īn care locuieste minorul; b) serviciul de stare civilă, cu prilejul īnregistrării mortii unei persoane, precum si notarul public, cu prilejul deschiderii unei proceduri succesorale; c) instantele judecătoresti, reprezentantii Ministerului Public si ai politiei, cu prilejul pronuntării, luării sau executării unei măsuri privative de libertate; d) organele administratiei publice locale, institutiile de ocrotire, precum si orice altă persoană.

SECTIUNEA a 2-a

Tutorele

Persoana care poate fi numită tutore	Art. 112. - (1) Poate fi tutore o persoană fizică sau sotul si sotia, īmpreună, dacă nu se află īn vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de prezentul cod. (2) Īn cazul īn care īn situatia prevăzută la art. 110 se află mai multi minori care sunt frati sau surori, se numeste, de regulă, un singur tutore.
Persoanele care nu pot fi numite tutore	Art. 113. - (1) Nu poate fi tutore: a) minorul, persoana pusă sub interdictie judecătorească sau cel pus sub curatelă; b) cel decăzut din exercitiul drepturilor părintesti sau declarat incapabil de a fi tutore; c) cel căruia i s-a restrāns exercitiul unor drepturi civile, fie īn temeiul legii, fie prin hotărāre judecătorească, precum si cel cu rele purtări retinute ca atare de către o instantă judecătorească; d) cel care, exercitānd o tutelă, a fost īndepărtat din aceasta īn conditiile art. 158; e) cel aflat īn stare de insolvabilitate; f) cel care, din cauza intereselor potrivnice cu cele ale minorului, nu ar putea īndeplini sarcina tutelei; g) cel īnlăturat prin īnscris autentic sau prin testament de către părintele care exercita singur, īn momentul mortii, autoritatea părintească. (2) Dacă una dintre īmprejurările prevăzute la alin. (1) survine sau este descoperită īn timpul tutelei, tutorele va fi īndepărtat, respectāndu-se aceeasi procedură ca si la numirea lui.
Desemnarea tutorelui de către părinte	Art. 114. - (1) Părintele poate desemna, prin act unilateral sau prin contract de mandat, īncheiate īn formă autentică, ori, după caz, prin testament, persoana care urmează a fi numită tutore al copiilor săi. (2) Desemnarea făcută de părintele care īn momentul mortii era decăzut din drepturile părintesti sau pus sub interdictie judecătorească este lipsită de efecte. (3) Desemnarea făcută īn conditiile prezentului articol poate fi revocată oricānd de către părinte, chiar si printr-un īnscris sub semnătură privată.
Desemnarea mai multor tutori	Art. 115. - Īn cazul īn care au fost desemnate mai multe persoane ca tutore, fără vreo preferintă, ori există mai multe rude, afini sau prieteni ai familiei minorului īn stare să īndeplinească sarcinile tutelei si care īsi exprimă dorinta de a fi tutore, instanta de tutelă va hotărī tinānd seama de conditiile lor materiale, precum si de garantiile morale necesare dezvoltării armonioase a minorului.
Măsurile provizorii	Art. 116. - (1) Cel chemat la tutelă īn conformitate cu dispozitiile art. 114 nu poate fi īnlăturat de către instantă fără acordul său decāt dacă se află īn vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 113 sau dacă prin numirea sa interesele minorului ar fi periclitate. (2) Īn cazul īn care cel chemat la tutelă este numai temporar īmpiedicat īn exercitarea atributiilor ce i-au fost conferite, instanta de tutelă, după īncetarea īmpiedicării, īl numeste tutore la cererea sa, dar nu mai tārziu de 6 luni de la deschiderea tutelei. Pānă atunci, instanta desemnează un tutore provizoriu. (3) După trecerea celor 6 luni, dacă persoana desemnată nu a cerut numirea sa ca tutore, cel numit provizoriu tutore rămāne să īndeplinească īn continuare sarcinile tutelei pānă la numirea unui tutore īn conditiile art. 118.
Garantiile	Art. 117. - La numirea sau, după caz, īn timpul tutelei, instanta de tutelă poate hotărī, din oficiu sau la cererea consiliului de familie, ca tutorele să dea garantii reale sau personale, dacă interesele minorului cer o astfel de măsură. Īn acest caz, ea stabileste potrivit cu īmprejurările felul si īntinderea garantiilor.
Numirea tutorelui de către instanta de tutelă	Art. 118. - Īn lipsa unui tutore desemnat, instanta de tutelă numeste cu prioritate ca tutore, dacă nu se opun motive īntemeiate, o rudă sau un afin ori un prieten al familiei minorului, īn stare să īndeplinească această sarcină, tinānd seama, după caz, de relatiile personale, de apropierea domiciliilor, de conditiile materiale si de garantiile morale pe care le prezintă cel chemat la tutelă.
Procedura de numire	Art. 119. - (1) Numirea tutorelui se face, cu acordul acestuia, de către instanta de tutelă īn camera de consiliu, prin īncheiere definitivă. Atunci cānd desemnarea tutorelui s-a făcut prin contract de mandat, cel desemnat tutore nu poate refuza numirea decāt pentru motivele prevăzute la art. 120 alin.(2). (2) Ascultarea minorului care a īmplinit vārsta de 10 ani este obligatorie. (3) Īn lipsa unui tutore desemnat, dacă instanta de tutelă a constituit consiliul de familie, numirea tutorelui se face, potrivit alin. (1), cu consultarea consiliului de familie. (4) Īncheierea de numire se comunică īn scris tutorelui si se afisează la sediul instantei de tutelă si la primăria de la domiciliul minorului. (5) Drepturile si īndatoririle tutorelui īncep de la data comunicării īncheierii de numire. (6) Īntre timp, instanta de tutelă poate lua măsuri provizorii cerute de interesele minorului, putānd chiar să numească un curator special.
Refuzul continuării tutelei	Art. 120. - (1) Cel numit tutore este dator să continue īndeplinirea sarcinilor tutelei. (2) Poate refuza continuarea tutelei: a) cel care are vārsta de 60 de ani īmpliniti; b) femeia īnsărcinată sau mama unui copil mai mic de 8 ani; c) cel care creste si educă 2 sau mai multi copii; d) cel care, din cauza bolii, a infirmitătii, a felului activitătilor desfăsurate, a depărtării domiciliului de locul unde se află bunurile minorului sau din alte motive īntemeiate, nu ar mai putea să īndeplinească această sarcină.
Īnlocuirea tutorelui	Art. 121. - Dacă vreuna dintre īmprejurările prevăzute la art. 120 alin. (2) survine īn timpul tutelei, tutorele poate cere să fie īnlocuit. Cererea de īnlocuire se adresează instantei de tutelă, care va hotărī de urgentă. Pānă la solutionarea cererii sale de īnlocuire, el este obligat să continue exercitarea atributiilor.
Caracterul personal al tutelei	Art. 122. - (1) Tutela este o sarcină personală. (2) Cu toate acestea, instanta de tutelă, cu avizul consiliului de familie, poate, tinānd seama de mărimea si compunerea patrimoniului minorului, să decidă ca administrarea patrimoniului ori doar a unei părti a acestuia să fie īncredintată, potrivit legii, unei persoane fizice sau persoane juridice specializate.
Gratuitatea tutelei	Art. 123. - (1) Tutela este o sarcină gratuită. (2) Cu toate acestea, tutorele poate fi īndreptătit, pe perioada exercitării sarcinilor tutelei, la o remuneratie al cărei cuantum va fi stabilit de instanta de tutelă, cu avizul consiliului de familie, tinānd seama de munca depusă īn  administrarea averii si de starea materială a minorului si a tutorelui, dar nu mai mult de 10% din veniturile produse de bunurile minorului. Instanta de tutelă, cu avizul consiliului de familie, va putea modifica sau suprima această remuneratie, potrivit īmprejurărilor.

SECTIUNEA a 3-a

Consiliul de familie

Rolul consiliului de familie	Art. 124. - (1) Consiliul de familie se poate constitui pentru a supraveghea modul īn care tutorele īsi exercită drepturile si īsi īndeplineste īndatoririle cu privire la persoana si bunurile minorului. (2) Īn cazul ocrotirii minorului prin părinti, prin darea īn plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protectie specială prevăzute de lege nu se va institui consiliul de familie.
Membrii consiliului de familie	Art. 125. - (1) Instanta de tutelă poate constitui un consiliu de familie, compus din 3 rude sau afini, tinānd seama de gradul de rudenie si de relatiile personale cu familia minorului. Īn lipsă de rude sau afini pot fi numite si alte persoane  care au avut legături de prietenie cu părintii minorului sau care manifestă interes pentru situatia acestuia. (2) Sotul si sotia nu pot fi, īmpreună, membri ai aceluiasi consiliu de familie. (3) Īn aceleasi conditii, instanta de tutelă numeste si 2 supleanti. (4) Tutorele nu poate fi membru īn consiliul de familie.
Alte dispozitii aplicabile consiliului de familie	Art. 126. - Dispozitiile art. 113, art. 120 alin. (1) si alin. (2) lit. d), art. 121 si art. 147 se aplică īn mod corespunzător si membrilor consiliului de familie.
Modificarea consiliului de familie	Art. 127. - Īn afară de cazul prevăzut la art. 131, alcătuirea consiliului de familie nu se poate modifica īn timpul tutelei, afară numai dacă interesele minorului ar cere o asemenea schimbare sau dacă, prin moartea ori disparitia unuia  dintre membri, ar fi necesară completarea.
Constituirea consiliului de familie	Art. 128. - (1) Īn vederea constituirii consiliului de familie, persoanele care īndeplinesc conditiile pentru a fi membri sunt convocate la domiciliul minorului de către instanta de tutelă, din oficiu sau la sesizarea minorului, dacă acesta a īmplinit vārsta de 14 ani, a tutorelui desemnat, a oricăror altor persoane care au cunostintă despre situatia minorului. (2) Numirea membrilor consiliului de familie se face cu acordul acestora. (3) Minorul care a īmplinit vārsta de 10 ani va fi ascultat īn conditiile art. 264.
Functionarea consiliului de familie	Art. 129. - (1) Consiliul de familie este convocat cu cel putin 10 zile īnainte de data īntrunirii, la solicitarea oricăruia dintre membrii acestuia, a minorului care a īmplinit vārsta de 14 ani, a tutorelui sau a instantei de tutelă. Cu acordul tuturor membrilor consiliului de familie, convocarea se poate face si mai devreme de īmplinirea termenului de 10 zile dinainte de data īntrunirii. Īn toate cazurile, prezenta tuturor membrilor consiliului de familie acoperă neregularitatea convocării. (2) Cei convocati sunt obligati să se prezinte personal la locul indicat īn actul de convocare. Īn cazul īn care acestia nu se pot prezenta, ei pot fi reprezentati de persoane care sunt rude sau afini cu părintii minorului, dacă aceste persoane nu sunt desemnate sau convocate īn nume propriu ca membri ai consiliului de familie. Sotii se pot reprezenta reciproc. (3) Sedintele consiliului de familie se tin la domiciliul minorului sau, după caz, la sediul instantei de tutelă.
Atributiile	Art. 130. - (1) Consiliul de familie dă avize consultative, la solicitarea tutorelui sau a instantei de tutelă, si ia decizii, īn cazurile prevăzute de lege. Avizele consultative si deciziile se iau īn mod valabil cu votul majoritătii membrilor săi, consiliul fiind prezidat de persoana cea mai īnaintată īn vārstă. (2) La luarea deciziilor, minorul care a īmplinit vārsta de 10 ani va fi ascultat, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile īn mod corespunzător. (3) Deciziile consiliului de familie vor fi motivate si consemnate īntr-un registru special constituit.
Īnlocuirea consiliului de familie	Art. 131. - Tutorele poate cere instituirea unui nou consiliu, dacă īn plāngerile formulate potrivit prezentului cod instanta a hotărāt de cel putin două ori, īn mod definitiv, īmpotriva deciziilor consiliului de familie.
Imposibilitatea constituirii consiliului de familie	Art. 132. - Dacă īn cazul prevăzut la art. 131 nu este posibilă constituirea unui nou consiliu, ca si īn cazul contrarietătii de interese dintre minor si toti membrii consiliului de familie si supleanti, tutorele poate cere instantei de tutelă autorizatia de a exercita singur tutela.

SECTIUNEA a 4-a

Exercitarea tutelei

§1. Dispozitii generale

Exercitarea tutelei īn interesul minorului	Art. 133. -Tutela se exercită numai īn interesul minorului atāt īn ceea ce priveste persoana, cāt si bunurile acestuia.
Continutul tutelei	Art. 134. - (1) Tutorele are īndatorirea de a īngriji de minor. (2) El este obligat să asigure īngrijirea minorului, sănătatea si dezvoltarea lui fizică si mentală, educarea, īnvătătura si pregătirea profesională a acestuia, potrivit cu aptitudinile lui.
Tutela exercitată de ambii soti	Art. 135. - (1) Īn cazul īn care tutori sunt 2 soti, acestia răspund īmpreună pentru exercitarea atributiilor tutelei. Dispozitiile privind autoritatea părintească sunt aplicabile īn mod corespunzător. (2) Īn cazul īn care unul dintre soti introduce actiunea de divort, instanta, din oficiu, va īnstiinta instanta de tutelă pentru a dispune cu privire la exercitarea tutelei.

§2. Exercitarea tutelei cu privire la persoana minorului

Avizul consiliului de familie	Art. 136. - Măsurile privind persoana minorului se iau de către tutore, cu avizul consiliului de familie, cu exceptia măsurilor care au caracter curent.
Domiciliul minorului	Art. 137. - (1) Minorul pus sub tutelă are domiciliul la tutore. Numai cu autorizarea instantei de tutelă minorul poate avea si o resedintă. (2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), tutorele poate īncuviinta ca minorul să aibă o resedintă determinată de educarea si pregătirea sa profesională. Īn acest caz, instanta de tutelă va fi de īndată īncunostintată de tutore.
Felul īnvătăturii sau al pregătirii profesionale	Art. 138. - (1) Felul īnvătăturii sau al pregătirii profesionale pe care minorul care nu a īmplinit vārsta de 14 ani o primea la data instituirii tutelei nu poate fi schimbat de acesta decāt cu īncuviintarea instantei de tutelă. (2) Instanta de tutelă nu poate, īmpotriva vointei minorului care a īmplinit vārsta de 14 ani, să schimbe felul īnvătăturii acestuia, hotărātă de părinti sau pe care minorul o primea la data instituirii tutelei.
Ascultarea minorului care a īmplinit vārsta de 10 ani	Art. 139. - Instanta de tutelă nu poate hotărī fără ascultarea minorului, dacă acesta a īmplinit vārsta de 10 ani, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.

§3. Exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului

Inventarul bunurilor minorului	Art. 140. - (1) După numirea tutorelui si īn prezenta acestuia si a membrilor consiliului de familie, un delegat al instantei de tutelă va verifica la fata locului toate bunurile minorului, īntocmind un inventar, care va fi supus aprobării instantei de tutelă. Inventarul bunurilor minorului va īncepe să fie īntocmit īn maximum 10 zile de la numirea tutorelui de către instanta de tutelă. (2) Cu prilejul inventarierii, tutorele si membrii consiliului de familie sunt tinuti să declare īn scris, la īntrebarea expresă a delegatului instantei de tutelă, creantele, datoriile sau alte pretentii pe care le au fată de minor. Declaratiile vor fi consemnate īn procesul-verbal de inventariere. (3) Tutorele sau membrii consiliului de familie care, cunoscānd creantele sau pretentiile proprii fată de minori, nu le-au declarat, desi au fost somati să le declare, sunt prezumati că au renuntat la ele. Dacă tutorele sau membrii consiliului de familie nu declară datoriile pe care le au fată de minor, desi au fost somati să le declare, pot fi īndepărtati din functie. (4) Creantele pe care le au asupra minorului tutorele sau vreunul dintre membrii consiliului de familie, sotul, o rudă īn linie dreaptă ori fratii sau surorile acestora pot fi plătite voluntar numai cu autorizarea instantei de tutelă.
Actele făcute īn lipsa inventarului	Art. 141. - Īnainte de īntocmirea inventarului, tutorele nu poate face, īn numele minorului, decāt acte de conservare si acte de administrare ce nu suferă īntārziere.
Administrarea bunurilor minorului	Art. 142. - (1) Tutorele are īndatorirea de a administra cu bună-credintă bunurile minorului. Īn acest scop, tutorele actionează īn calitate de administrator īnsărcinat cu simpla administrare a bunurilor minorului, dispozitiile titlului V din cartea a lll-a aplicāndu-se īn mod corespunzător, afară de cazul īn care prin prezentul capitol se dispune altfel. (2) Nu sunt supuse administrării bunurile dobāndite de minor cu titlu gratuit decāt dacă testatorul sau donatorul a stipulat altfel. Aceste bunuri sunt administrate de curatorul ori de cel desemnat prin actul de dispozitie sau, după caz, numit de către instanta de tutelă.
Reprezentarea minorului	Art. 143. - Tutorele are īndatorirea de a-l reprezenta pe minor īn actele juridice, dar numai pānă cānd acesta īmplineste vārsta de 14 ani.
Regimul juridic al actelor de dispozitie	Art. 144. - (1) Tutorele nu poate, īn numele minorului, să facă donatii si nici să garanteze obligatia altuia. Fac exceptie darurile obisnuite, potrivite cu starea materială a minorului. (2) Tutorele nu poate, fără avizul consiliului de familie si autorizarea instantei de tutelă, să facă acte de īnstrăinare, īmpărteală, ipotecare ori de grevare cu alte sarcini reale a bunurilor minorului, să renunte la drepturile patrimoniale ale acestuia, precum si să īncheie īn mod valabil orice alte acte ce depăsesc dreptul de administrare. (3) Actele făcute cu īncălcarea dispozitiilor prevăzute la alin. (1) si (2) sunt lovite de nulitate relativă. Īn aceste cazuri, actiunea īn anulare poate fi exercitată de tutore, de consiliul de familie sau de oricare membru al acestuia, precum si de către procuror, din oficiu sau la sesizarea instantei de tutelă. (4) Cu toate acestea, tutorele poate īnstrăina, fără avizul consiliului de familie si fără autorizarea instantei de tutelă, bunurile supuse pieirii, degradării, alterării ori deprecierii, precum si cele devenite nefolositoare pentru minor.
Autorizarea instantei de tutelă	Art. 145. - (1) Instanta de tutelă acordă tutorelui autorizarea numai dacă actul răspunde unei nevoi sau prezintă un folos neīndoielnic pentru minor. (2) Autorizarea se va da pentru fiecare act īn parte, stabilindu-se, cānd este cazul, conditiile de īncheiere a actului. (3) Īn caz de vānzare, autorizarea va arăta dacă vānzarea se va face prin acordul părtilor, prin licitatie publică sau īn alt mod. (4) Īn toate cazurile, instanta de tutelă poate indica tutorelui modul īn care se īntrebuintează sumele de bani obtinute.
Īncuviintarea si autorizarea actelor minorului care a īmplinit vārsta de 14 ani	Art. 146. - (1) Minorul care a īmplinit vārsta de 14 ani īncheie actele juridice cu īncuviintarea scrisă a tutorelui sau, după caz, a curatorului. (2) Dacă actul pe care minorul care a īmplinit vārsta de 14 ani urmează să īl īncheie face parte dintre acelea pe care tutorele nu le poate face decāt cu autorizarea instantei de tutelă si cu avizul consiliului de familie, va fi necesară atāt autorizarea acesteia, cāt si avizul consiliului de familie. (3) Minorul nu poate să facă donatii, altele decāt darurile obisnuite potrivit stării lui materiale, si nici să garanteze obligatia altuia. (4) Actele făcute cu īncălcarea dispozitiilor alin. (1)-(3) sunt lovite de nulitate relativă, dispozitiile art. 144 alin. (3) fiind aplicabile īn mod corespunzător.
Interzicerea unor acte juridice	Art. 147. - (1) Este interzisă, sub sanctiunea nulitătii relative, īncheierea de acte juridice īntre tutore sau sotul, o rudă īn linie dreaptă ori fratii sau surorile tutorelui, pe de o parte, si minor, pe de altă parte. (2) Cu toate acestea, oricare dintre persoanele prevăzute la alin. (1) poate cumpăra la licitatie publică un bun al minorului, dacă are o garantie reală asupra acestui bun ori īl detine īn coproprietate cu minorul, după caz.
Suma anuală necesară pentru īntretinerea minorului	Art. 148. - (1) Consiliul de familie stabileste suma anuală necesară pentru īntretinerea minorului si administrarea bunurilor sale si poate modifica, potrivit īmprejurărilor, această sumă. Decizia consiliului de familie se aduce la cunostintă, de īndată, instantei de tutelă. (2) Cheltuielile necesare pentru īntretinerea minorului si administrarea bunurilor sale se acoperă din veniturile acestuia. In cazul īn care veniturile minorului nu sunt īndestulătoare, instanta de tutelă va dispune vānzarea bunurilor minorului, prin acordul părtilor sau prin licitatie publică. (3) Obiectele ce au valoare afectivă pentru familia minorului sau pentru minor nu vor fi vāndute decāt īn mod exceptional. (4) Dacă minorul este lipsit de bunuri si nu are părinti sau alte rude care sunt obligate prin lege să īi acorde īntretinere ori aceasta nu este suficientă, minorul are dreptul la asistentă socială, īn conditiile legii.
Constituirea de depozite bancare	Art. 149. - (1) Sumele de bani care depăsesc nevoile īntretinerii minorului si ale administrării bunurilor sale, precum si instrumentele financiare se depun, pe numele minorului, la o bancă indicată de consiliul de familie, īn termen de cel mult 5 zile de la data īncasării lor. (2) Tutorele poate dispune de aceste sume si instrumente financiare numai cu autorizarea prealabilă a instantei de tutelă, cu exceptia operatiunilor prevăzute la alin. (3). (3) Cu toate acestea, el nu va putea folosi, īn niciun caz, sumele de bani si instrumentele financiare prevăzute la alin. (1) pentru īncheierea, pe numele minorului, a unor tranzactii pe piata de capital, chiar dacă ar fi obtinut autorizarea instantei de tutelă. (4) Tutorele poate depune la o institutie bancară si sumele necesare īntretinerii, tot pe numele minorului. Acestea se trec īntr-un cont separat si pot fi ridicate de tutore, fără autorizarea instantei de tutelă.
Cazurile de numire a curatorului special	Art. 150. - (1) Ori de cāte ori īntre tutore si minor se ivesc interese contrare, care nu sunt dintre cele ce trebuie să ducă la īnlocuirea tutorelui, instanta de tutelă va numi un curator special. (2) De asemenea, dacă din cauza bolii sau din alte motive tutorele este īmpiedicat să īndeplinească un anumit act īn numele minorului pe care īl reprezintă sau ale cărui acte le īncuviintează, instanta de tutelă va numi un curator special.

SECTIUNEA a 5-a

Controlul exercitării tutelei

Controlul instantei de tutelă	Art. 151. - (1) Instanta de tutelă va efectua un control efectiv si continuu asupra modului īn care tutorele si consiliul de familie īsi īndeplinesc atributiile cu privire la minor si bunurile acestuia. (2) In īndeplinirea activitătii de control, instanta de tutelă va putea cere colaborarea autoritătilor administratiei publice, a institutiilor si serviciilor publice specializate pentru protectia copilului sau a institutiilor de ocrotire, după caz.
Darea de seamă	Art. 152. - (1) Tutorele este dator să prezinte anual instantei de tutelă o dare de seamă despre modul cum s-a īngrijit de minor, precum si despre administrarea bunurilor acestuia. (2) Darea de seamă se va prezenta instantei de tutelă īn termen de 30 de zile de la sfārsitul anului calendaristic. (3) Dacă averea minorului este de mică īnsemnătate, instanta de tutelă poate să autorizeze ca darea de seamă privind administrarea bunurilor minorului să se facă pe termene mai lungi, care nu vor depăsi īnsă 3 ani. (4) Īn afară de darea de seamă anuală, tutorele este obligat, la cererea instantei de tutelă, să dea oricānd dări de seamă despre felul cum s-a īngrijit de minor, precum si despre administrarea bunurilor acestuia.
Descărcarea tutorelui	Art. 153. - Instanta de tutelă va verifica socotelile privitoare la veniturile minorului si la cheltuielile făcute cu īntretinerea acestuia si cu administrarea bunurilor sale si, dacă sunt corect īntocmite si corespund realitătii, va da descărcare tutorelui.
Interzicerea dispensei de a da socoteală	Art. 154. - Dispensa de a da socoteală acordată de părinti sau de o persoană care ar fi făcut minorului o liberalitate este considerată ca nescrisă.
Plāngerea īmpotriva tutorelui	Art. 155. - (1) Minorul care a īmplinit vārsta de 14 ani, consiliul de familie, oricare membru al acestuia, precum si toti cei prevăzuti la art. 111 pot face plāngere la instanta de tutelă cu privire la actele sau faptele tutorelui păgubitoare pentru minor. (2) Plāngerea se solutionează de urgentă, prin īncheiere executorie, de către instanta de tutelă, cu citarea părtilor si a membrilor consiliului de familie. Minorul care a īmplinit vārsta de 10 ani va fi ascultat, dacă instanta de tutelă consideră că este necesar.

SECTIUNEA a 6-a

Īncetarea tutelei

Cazurile de īncetare	Art. 156. - (1) Tutela īncetează īn cazul īn care nu se mai mentine situatia care a dus la instituirea tutelei, precum si īn cazul mortii minorului. (2) Functia tutorelui īncetează prin moartea acestuia, prin īndepărtarea de la sarcina tutelei sau prin īnlocuirea tutorelui.
Moartea tutorelui	Art. 157. - (1) Īn cazul mortii tutorelui, mostenitorii săi sau orice altă persoană dintre cele prevăzute la art. 111 au datoria de a īnstiinta, de īndată, instanta de tutelă. (2) Pānă la numirea unui nou tutore, mostenitorii vor prelua sarcinile tutelei. Dacă sunt mai multi mostenitori, acestia pot desemna, prin procură specială, pe unul dintre ei să īndeplinească īn mod provizoriu sarcinile tutelei. (3) Dacă mostenitorii sunt minori, īnstiintarea instantei de tutelă se poate face de orice persoană interesată, precum si de cele prevăzute la art. 111. Īn acest caz, mostenitorii tutorelui nu vor prelua sarcinile tutelei, ci instanta de tutelă va numi de urgentă un curator special, care poate fi executorul testamentar.
īndepărtarea tutorelui	Art. 158. - Īn afară de alte cazuri prevăzute de lege, tutorele este īndepărtat dacă săvārseste un abuz, o neglijentă gravă sau alte fapte care īl fac nedemn de a fi tutore, precum si dacă nu īsi īndeplineste īn mod corespunzător sarcina.
Numirea curatorului special	Art. 159. - Pānă la preluarea functiei de către noul tutore, īn cazurile prevăzute la art. 157 si 158, instanta de tutelă poate numi un curator special.
Darea de seamă generală	Art. 160. - (1) La īncetarea din orice cauză a tutelei, tutorele sau, după caz, mostenitorii acestuia sunt datori ca, īn termen de cel mult 30 de zile, să prezinte instantei de tutelă o dare de seamă generală. Tutorele are aceeasi īndatorire si īn caz de īndepărtare de la tutelă. (2) Dacă functia tutorelui īncetează prin moartea acestuia, darea de seamă generală va fi īntocmită de mostenitorii săi majori sau, īn caz de incapacitate a tuturor mostenitorilor, de reprezentantul lor legal, īn termen de cel mult 30 de zile de la data acceptării mostenirii sau, după caz, de la data solicitării de către instanta de tutelă. Īn cazul īn care nu există mostenitori ori acestia sunt īn imposibilitate de a actiona, darea de seamă generală va fi īntocmită de către un curator special, numit de instanta de tutelă, īn termenul stabilit de aceasta. (3) Darea de seamă generală va trebui să cuprindă situatiile veniturilor si cheltuielilor pe ultimii ani, să indice activul si pasivul, precum si stadiul īn care se află procesele minorului. (4) Instanta de tutelă īl poate constrānge pe cel obligat să facă darea de seamă generală, potrivit dispozitiilor art. 163.
Predarea bunurilor	Art. 161. - Bunurile care au fost īn administrarea tutorelui vor fi predate, după caz, fostului minor, mostenitorilor acestuia sau noului tutore de către tutore, mostenitorii acestuia sau reprezentantul lor legal ori, īn lipsă, de curatorul special numit potrivit dispozitiilor art. 160 alin. (2).
Descărcarea de gestiune	Art. 162. - (1) După predarea bunurilor, verificarea socotelilor si aprobarea lor, instanta de tutelă va da tutorelui descărcare de gestiunea sa. (2) Chiar dacă instanta de tutelă a dat tutorelui descărcare de gestiune, acesta răspunde pentru prejudiciul cauzat din culpa sa. (3) Tutorele care īnlocuieste un alt tutore are obligatia să ceară acestuia, chiar si după descărcarea de gestiune, repararea prejudiciilor pe care Ie-a cauzat minorului din culpa sa, sub sanctiunea de a fi obligat el īnsusi de a repara aceste prejudicii.
Amenda civilă	Art. 163. - (1) Īn cazul refuzului de a continua sarcina tutelei, īn alte cazuri decāt cele prevăzute la art. 120 alin. (2), tutorele poate fi sanctionat cu amendă civilă, īn folosul statului, care nu poate depăsi valoarea unui salariu minim pe economie. Amenda poate fi repetată de cel mult 3 ori, la interval de cāte 7 zile, după care se va numi un alt tutore. (2) De asemenea, dacă tutorele, din culpa sa, īndeplineste defectuos sarcina tutelei, va fi obligat la plata unei amenzi civile, īn folosul statului, care nu poate depăsi 3 salarii medii pe economie. (3) Amenda civilă se aplică de către instanta de tutelă, prin īncheiere executorie.

CAPITOLUL III

Ocrotirea interzisului judecătoresc

Conditiile	Art. 164. - (1) Persoana care nu are discernămāntul necesar pentru a se īngriji de interesele sale, din cauza alienatiei ori debilitătii mintale, va fi pusă sub interdictie judecătorească. (2) Pot fi pusi sub interdictie judecătorească si minorii cu capacitate de exercitiu restrānsă.
Persoanele care pot cere punerea sub interdictie	Art. 165. - Interdictia poate fi cerută de persoanele prevăzute la art. 111, care este aplicabil īn mod corespunzător.
Desemnarea tutorelui	Art. 166. - Orice persoană care are capacitatea deplină de exercitiu poate desemna prin act unilateral sau contract de mandat, īncheiate īn formă autentică, persoana care urmează a fi numită tutore pentru a se īngriji de persoana si bunurile sale īn cazul īn care ar fi pusă sub interdictie judecătorească. Dispozitiile art. 114 alin. (3) se aplică īn mod corespunzător.
Numirea unui curator special	Art. 167. - Īn caz de nevoie si pānă la solutionarea cererii de punere sub interdictie judecătorească, instanta de tutelă poate numi un curator special pentru īngrijirea si reprezentarea celui a cărui interdictie a fost cerută, precum si pentru administrarea bunurilor acestuia.
Procedura	Art. 168. - Solutionarea cererii de punere sub interdictie judecătorească se face potrivit dispozitiilor Codului de procedură civilă.
Opozabilitatea interdictiei	Art. 169. - (1) Interdictia īsi produce efectele de la data cānd hotărārea judecătorească a rămas definitivă. (2) Cu toate acestea, lipsa de capacitate a celui interzis nu poate fi opusă unei terte persoane decāt de la data īndeplinirii formalitătilor de publicitate prevăzute de Codul de procedură civilă, afară numai dacă cel de-al treilea a cunoscut punerea sub interdictie pe altă cale.
Comunicarea hotărārii de punere sub interdictie judecătorească	Art. 170. - (1) Hotărārea de punere sub interdictie va fi comunicată, īn conditiile legii, instantei de tutelă, care va desemna, de īndată, un tutore pentru ocrotirea celui pus sub interdictie judecătorească. Dispozitiile art. 114-120 se aplică īn mod corespunzător. (2) De asemenea, hotărārea de punere sub interdictie rămasă definitivă va fi comunicată si autoritătilor de sănătate publică teritoriale, pentru ca acestea să instituie asupra celui interzis o supraveghere medicală permanentă, potrivit legii.
Aplicarea regulilor de la tutelă	Art. 171. - Regulile privitoare la tutela minorului care nu a īmplinit vārsta de 14 ani se aplică si īn cazul tutelei celui pus sub interdictie judecătorească, īn măsura īn care legea nu dispune altfel.
Actele īncheiate de cel pus sub interdictie judecătorească	Art. 172. - Actele juridice īncheiate de persoana pusă sub interdictie judecătorească, altele decāt cele prevăzute la art. 43 alin. (3), sunt lovite de nulitate relativă, chiar dacă la data īncheierii lor aceasta ar fi avut discernămānt.
Īnlocuirea tutorelui	Art. 173. - (1) Tutorele celui pus sub interdictie judecătorească este īn drept să ceară īnlocuirea sa după 3 ani de la numire. (2) Pentru motive temeinice tutorele poate cere īnlocuirea sa si īnaintea īmplinirii termenului de 3 ani.
Obligatiile tutorelui	Art. 174. - (1) Tutorele este dator să īngrijească de cel pus sub interdictie judecătorească, spre a-i grăbi vindecarea si a-i īmbunătăti conditiile de viată. Īn acest scop, se vor īntrebuinta veniturile si, la nevoie, toate bunurile celui pus sub interdictie judecătorească. (2) Instanta de tutelă, luānd avizul consiliului de familie si consultānd un medic de specialitate, va hotărī, tinānd seama de īmprejurări, dacă cel pus sub interdictie judecătorească va fi īngrijit la locuinta lui sau īntr-o institutie sanitară. (3) Cānd cel pus sub interdictie judecătorească este căsătorit, va fi ascultat si sotul acestuia.
Liberalitătile primite de descendentii interzisului judecătoresc	Art. 175. - Din bunurile celui pus sub interdictie judecătorească, descendentii acestuia pot fi gratificati sau īnzestrati de către tutore cu avizul consiliului de familie si cu autorizarea instantei de tutelă, fără īnsă să se poată da scutire de raport.
Minorul pus sub interdictie judecătorească	Art. 176. - (1) Minorul care, la data punerii sub interdictie judecătorească, se afla sub ocrotirea părintilor rămāne sub această ocrotire pānă la data cānd devine major, fără a i se numi un tutore. Dispozitiile art. 174 sunt aplicabile si situatiei prevăzute īn prezentul alineat. (2) Dacă la data cānd minorul devine major acesta se află īncă sub interdictie judecătorească, instanta de tutelă numeste un tutore. (3) Īn cazul īn care, la data punerii sub interdictie judecătorească, minorul se afla sub tutelă, instanta de tutelă va hotărī dacă fostul tutore al minorului păstrează sarcina tutelei sau dacă trebuie numit un nou tutore.
Ridicarea interdictiei judecătoresti	Art. 177. - (1) Dacă au īncetat cauzele care au provocat interdictia, instanta judecătorească va pronunta ridicarea ei. (2) Cererea se poate introduce de cel pus sub interdictie judecătorească, de tutore, precum si de persoanele sau institutiile prevăzute la art. 111. (3) Hotărārea prin care se pronuntă ridicarea interdictiei judecătoresti īsi produce efectele de la data cānd a rămas definitivă. (4) Cu toate acestea, īncetarea dreptului de reprezentare al tutorelui nu va putea fi opusă decāt īn conditiile prevăzute la art. 169 alin. (2), care se aplică īn mod corespunzător.

CAPITOLUL IV

Curatela

Cazurile de instituire	Art. 178. - Īn afară de cazurile prevăzute de lege, instanta de tutelă poate institui curatela: a) dacă, din cauza bătrānetii, a bolii sau a unei infirmităti fizice, o persoană, desi capabilă, nu poate, personal, să īsi administreze bunurile sau să īsi apere interesele īn conditii corespunzătoare si, din motive temeinice, nu īsi poate numi un reprezentant sau un administrator; b) dacă, din cauza bolii sau din alte motive, o persoană, desi capabilă, nu poate, nici personal, nici prin reprezentant, să ia măsurile necesare īn cazuri a căror rezolvare nu suferă amānare; c) dacă o persoană, fiind obligată să lipsească vreme īndelungată de la domiciliu, nu a lăsat un mandatar sau un administrator general; d) dacă o persoană a dispărut fără a exista informatii despre ea si nu a lăsat un mandatar sau un administrator general.
Competenta instantei de tutelă	Art. 179. - Instanta de tutela competentă este: a) īn cazul prevăzut la art. 178 lit. a), instanta de la domiciliul persoanei reprezentate; b) īn cazul prevăzut la art. 178 lit. b), fie instanta de la domiciliul persoanei reprezentate, fie instanta de la locul unde trebuie luate măsurile urgente; c) īn cazurile prevăzute la art. 178 lit. c) sau d), instanta de la ultimul domiciliu din tară al celui lipsă ori al celui dispărut.
Persoana care poate fi numită curator	Art. 180. - (1) Poate fi numită curator orice persoană fizică avānd deplină capacitate de exercitiu si care este īn măsură să īndeplinească această sarcină. (2) Cānd cel interesat a desemnat, prin act unilateral sau prin contract de mandat, īncheiate īn formă autentică, o persoană care să fie numită curator, aceasta va fi numită cu prioritate. Numirea poate fi īnlăturată numai pentru motive temeinice, dispozitiile art. 114-120 aplicāndu-se īn mod corespunzător.
Efectele curatelei	Art. 181. - Īn cazurile prevăzute la art. 178, instituirea curatelei nu aduce nicio atingere capacitătii celui pe care curatorul īl reprezintă.
Procedura de instituire	Art. 182. - (1) Curatela se poate institui la cererea celui care urmează a fi reprezentat, a sotului său, a rudelor sau a celor prevăzuti la art. 111. (2) Curatela nu se poate institui decāt cu consimtămāntul celui reprezentat, īn afară de cazurile īn care consimtămāntul nu poate fi dat. (3) Numirea curatorului se face de instanta de tutelă, cu acordul celui desemnat, printr-o īncheiere care se comunică īn scris curatorului si se afisează la sediul instantei de tutelă, precum si la primăria de la domiciliul celui reprezentat.
Continutul curatelei	Art. 183. - (1) Īn cazurile īn care se instituie curatela, se aplică regulile de la mandat, cu exceptia cazului īn care, la cererea persoanei interesate ori din oficiu, instanta de tutelă va hotărī că se impune īnvestirea curatorului cu drepturile si obligatiile unui administrator īnsărcinat cu simpla administrare a bunurilor altuia. (2) Dacă sunt aplicabile regulile de la mandat, instanta de tutelă poate stabili limitele mandatului si poate da instructiuni curatorului, īn locul celui reprezentat, īn toate cazurile īn care acesta din urmă nu este īn măsură să o facă.
īnlocuirea curatorului	Art. 184. - (1) Curatorul este īn drept să ceară īnlocuirea sa după 3 ani de la numire. (2) Pentru motive temeinice curatorul poate cere īnlocuirea sa si īnaintea īmplinirii termenului de 3 ani.
Īncetarea curatelei	Art. 185. - Dacă au īncetat cauzele care au provocat instituirea curatelei, aceasta va fi ridicată de instanta de tutelă la cererea curatorului, a celui reprezentat sau a celor prevăzuti la art. 111.
Dispozitii speciale	Art. 186. - Dispozitiile prezentului capitol nu se aplică si curatorului special prevăzut la art. 150, 159 si 167. Īn aceste din urmă cazuri, drepturile si obligatiile stabilite de lege īn sarcina tutorelui se aplică, īn mod corespunzător, si curatorului special.

TITLUL IV

Persoana juridică

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Elementele constitutive	Art. 187. – Orice persoană juridică trebuie să aibă o organizare de sine stătătoare si un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit si moral, īn acord cu interesul general.
Calitatea de persoană juridică	Art. 188. – Sunt persoane juridice entitătile prevăzute de lege, precum si orice alte organizatii legal īnfiintate care, desi nu sunt declarate de lege persoane juridice, īndeplinesc toate conditiile prevăzute la art. 187.
Categorii de persoane juridice	Art. 189. – Persoanele juridice sunt de drept public sau de drept privat.
Persoana juridică de drept privat	Art. 190. – Persoanele juridice de drept privat se pot constitui, īn mod liber, īn una dintre formele prevăzute de lege.
Persoana juridică de drept public	Art. 191. – (1) Persoanele juridice de drept public se īnfiintează prin lege. (2) Prin exceptie de la dispozitiile alin. (1), īn cazurile anume prevăzute de lege, persoanele juridice de drept public se pot īnfiinta prin acte ale autoritătilor administratiei publice centrale sau locale ori prin alte moduri prevăzute de lege.
Regimul juridic aplicabil	Art. 192. – Persoanele juridice legal īnfiintate se supun dispozitiilor aplicabile categoriei din care fac parte, precum si celor cuprinse īn prezentul cod, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Efectele personalitătii juridice	Art. 193. – (1) Persoana juridică participă īn nume propriu la circuitul civil si răspunde pentru obligatiile asumate cu bunurile proprii, afară de cazul īn care prin lege s-ar dispune altfel. (2) Nimeni nu poate invoca īmpotriva unei persoane de bună-credintă calitatea de subiect de drept a unei persoane juridice, dacă prin aceasta se urmăreste ascunderea unei fraude, a unui abuz de drept sau a unei atingeri aduse ordinii publice.

CAPITOLUL II

Īnfiintarea persoanei juridice

SECTIUNEA 1

Dispozitii comune

Modurile de īnfiintare

Art. 194. - (1) Persoana juridică se īnfiintează: a) prin actul de īnfiintare al organului competent, īn cazul autoritătilor si al institutiilor publice, al unitătilor administrativ-teritoriale, precum si al operatorilor economici care se constituie de către stat sau de către unitătile administrativ- teritoriale. Īn toate cazurile, actul de īnfiintare trebuie să prevadă īn mod expres dacă autoritatea publică sau institutia publică este persoană juridică; b) prin actul de īnfiintare al celor care o constituie, autorizat, īn conditiile legii; c) īn orice alt mod prevăzut de lege. (2) Dacă prin lege nu se dispune altfel, prin act de īnfiintare se īntelege actul de constituire a persoanei juridice si, după caz, statutul acesteia.

Durata persoanei juridice

Art. 195. - Persoana juridică se īnfiintează pe durată nedeterminată, dacă prin lege, actul de constituire sau statut nu se prevede altfel.

SECTIUNEA a 2-a

Nulitatea persoanei juridice

Cauzele de nulitate	Art. 196. - (1) Nulitatea unei persoane juridice poate fi constatată sau, după caz, declarată de instanta judecătorească numai atunci cānd: a) lipseste actul de īnfiintare sau nu a fost īncheiat īn forma autentică īn situatiile anume prevăzute de lege; b) toti fondatorii sau asociatii au fost, potrivit legii, incapabili, la data īnfiintării persoanei juridice; c) obiectul de activitate este ilicit, contrar ordinii publice ori bunelor moravuri; d) lipseste autorizatia administrativă necesară pentru īnfiintarea acesteia; e) actul de īnfiintare nu prevede denumirea, sediul sau obiectul de activitate; f) actul de īnfiintare nu prevede aporturile fondatorilor sau ale asociatilor ori capitalul social subscris si vărsat; g) s-au īncălcat dispozitiile legale privind patrimoniul initial sau capitalul social minim, subscris si vărsat; h) nu s-a respectat numărul minim de fondatori sau asociati prevăzut de lege; i) au fost nesocotite alte dispozitii legale imperative prevăzute sub sanctiunea nulitătii actului de īnfiintare a persoanei juridice. (2) Nerespectarea dispozitiilor alin. (1) lit. a), c)-g) se sanctionează cu nulitatea absolută.
Aspectele speciale privind regimul nulitătii	Art. 197. - (1) Nulitatea relativă a persoanei juridice poate fi invocată īn termen de un an de la data īnregistrării sau īnfiintării acesteia, după caz. (2) Nulitatea absolută sau relativă a persoanei juridice se acoperă īn toate cazurile, dacă, pānă la īnchiderea dezbaterilor īn fata primei instante de judecată, cauza de nulitate a fost īnlăturată.
Efectele nulitătii	Art. 198. - (1) De la data la care hotărārea judecătorească de constatare sau declarare a nulitătii a devenit definitivă, persoana juridică īncetează fără efect retroactiv si intră īn lichidare. (2) Prin hotărārea judecătorească de constatare sau declarare a nulitătii se numesc si lichidatorii. (3) Hotărārea judecătorească definitivă se comunică, din oficiu, spre a fi notată īn toate registrele publice īn care persoana juridică a fost īnregistrată sau, după caz, mentionată. (4) Īn toate cazurile, fondatorii sau asociatii răspund, īn conditiile legii, pentru obligatiile persoanei juridice care s-au născut īn sarcina acesteia de la data īnfiintării ei si pānă la data notării īn registrele publice a hotărārii judecătoresti prevăzute la alin. (3).
Regimul actelor juridice īncheiate cu tertii	Art. 199. - (1) Constatarea sau, după caz, declararea nulitătii nu aduce atingere actelor īncheiate anterior īn numele persoanei juridice de către organele de administrare, direct sau prin reprezentare, după caz. (2) Nici persoana juridică si nici fondatorii sau asociatii nu pot opune tertilor nulitatea acesteia, īn afară de cazul īn care se dovedeste că acestia cunosteau cauza de nulitate la momentul īncheierii actului.

SECTIUNEA a 3-a

Īnregistrarea persoanei juridice

Īnregistrarea persoanei juridice	Art. 200. - (1) Persoanele juridice sunt supuse īnregistrării, dacă legile care le sunt aplicabile prevăd această īnregistrare. (2) Prin īnregistrare se īntelege īnscrierea, īnmatricularea sau, după caz, orice altă formalitate de publicitate prevăzută de lege, făcută īn scopul dobāndirii personalitătii juridice sau al luării īn evidentă a persoanelor juridice legal īnfiintate, după caz. (3) Īnregistrarea se face la cerere sau, īn cazurile anume prevăzute de lege, din oficiu.
Obligatia de verificare a documentelor publicate	Art. 201. - Persoana juridică este obligată să verifice identitatea dintre textul actului constitutiv sau al statutului si textul depus la registrul public si cel apărut īntr-o publicatie oficială. Īn caz de neconcordantă, tertii pot opune persoanei juridice oricare dintre aceste texte, īn afară de cazul īn care se face dovada că ei cunosteau textul depus la registru.
Lipsa īnregistrării	Art. 202. - (1) Dacă īnregistrarea persoanei juridice are caracter constitutiv, persoana juridică nu se consideră legal īnfiintată cāt timp īnregistrarea nu a fost efectuată. (2) Dacă īnsă īnregistrarea este cerută numai pentru opozabilitate fată de terti, actele sau faptele juridice făcute īn numele sau īn contul persoanei juridice, pentru care nu s-a efectuat publicitatea prevăzută īn acest scop de lege, nu pot fi opuse tertilor, īn afară de cazul īn care se face dovada că acestia cunosteau că publicitatea nu a fost īndeplinită.
Răspunderea pentru neefectuarea formalitătilor de īnregistrare	Art. 203. - Fondatorii, reprezentantii persoanei juridice supuse īnregistrării, precum si primii membri ai organelor de conducere, de administrare si de control ale acesteia răspund nelimitat si solidar pentru prejudiciul cauzat prin neīndeplinirea formalitătilor de īnregistrare a persoanei juridice, dacă aceste formalităti trebuiau să fie cerute de aceste persoane.
Īnregistrarea modificărilor aduse actului de īnfiintare	Art. 204. - Dispozitiile art. 200-203 sunt aplicabile si īn cazul īnregistrării modificărilor aduse actului de īnfiintare a persoanei juridice, realizate cu respectarea conditiilor prevăzute de lege sau de actul de īnfiintare a acesteia, după caz.

CAPITOLULUI

Capacitatea civilă a persoanei juridice

SECTIUNEA 1

Capacitatea de folosintă a persoanei juridice

Data dobāndirii capacitătii de folosintă	Art. 205. – (1) Persoanele juridice care sunt supuse īnregistrării au capacitatea de a avea drepturi si obligatii de la data īnregistrării lor. (2) Celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea drepturi si obligatii, după caz, potrivit art. 194, de la data actului de īnfiintare, de la data autorizării constituirii lor sau de la data īndeplinirii oricărei alte cerinte prevăzute de lege. (3) Cu toate acestea, persoanele juridice prevăzute la alin. (1) pot, chiar de la data actului de īnfiintare, să dobāndească drepturi si să īsi asume obligatii, īnsă numai īn măsura necesară pentru ca persoana juridică să ia fiintă īn mod valabil. (4) Fondatorii, asociatii, reprezentantii si orice alte persoane care au lucrat īn numele unei persoane juridice īn curs de constituire răspund nelimitat si solidar fată de terti pentru actele juridice īncheiate īn contul acesteia cu īncălcarea dispozitiilor alin. (3), īn afară de cazul īn care persoana juridică nou-creată, după ce a dobāndit personalitate juridică, Ie-a preluat asupra sa. Actele astfel preluate sunt considerate a fi ale persoanei juridice īncă de la data īncheierii lor si produc efecte depline.
Continutul capacitătii de folosintă	Art. 206. – (1) Persoana juridică poate avea orice drepturi si obligatii civile, afară de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot apartine decāt persoanei fizice. (2) Persoanele juridice fără scop patrimonial pot avea doar acele drepturi si obligatii civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut. (3) Actul juridic īncheiat cu īncălcarea dispozitiilor alin. (1)si (2) este lovit de nulitate absolută.
Desfăsurarea activitătilor autorizate	Art. 207. – (1) Īn cazul activitătilor care trebuie autorizate de organele competente, dreptul de a desfăsura asemenea activităti se naste numai din momentul obtinerii autorizatiei respective, dacă prin lege nu se prevede altfel. (2) Actele si operatiunile săvārsite fără autorizatiile prevăzute de lege sunt lovite de nulitate absolută, iar persoanele care le-au făcut răspund nelimitat si solidar pentru toate prejudiciile cauzate, independent de aplicarea altor sanctiuni prevăzute de lege.
Capacitatea de a primi liberalităti	Art. 208. – Prin exceptie de la prevederile art. 205 alin. (3) si dacă prin lege nu se dispune altfel, orice persoană juridică poate primi liberalităti īn conditiile dreptului comun, de la data actului de īnfiintare sau, īn cazul fundatiilor testamentare, din momentul deschiderii mostenirii testatorului, chiar si īn cazul īn care liberalitătile nu sunt necesare pentru ca persoana juridică să ia fiintă īn mod legal.

SECTIUNEA a 2-a

Capacitatea de exercitiu si functionarea persoanei juridice

§1. Capacitatea de exercitiu

Data dobāndirii capacitătii de exercitiu	Art. 209. - (1) Persoana juridică īsi exercită drepturile si īsi īndeplineste obligatiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor. (2) Au calitatea de organe de administrare, īn sensul alin. (1), persoanele fizice sau persoanele juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să actioneze, īn raporturile cu tertii, individual sau colectiv, īn numele si pe seama persoanei juridice. (3) Raporturile dintre persoana juridică si cei care alcătuiesc organele sale de administrare sunt supuse, prin analogie, regulilor mandatului, dacă nu s-a prevăzut altfel prin lege, actul de constituire sau statut.
Lipsa organelor de administrare	Art. 210. - (1) Pānă la data constituirii organelor de administrare, exercitarea drepturilor si īndeplinirea obligatiilor care privesc persoana juridică se fac de către fondatori ori de către persoanele fizice sau persoanele juridice desemnate īn acest scop. (2) Actele juridice īncheiate de către fondatori sau de către persoanele desemnate cu depăsirea puterilor conferite potrivit legii, actului de constituire ori statutului, pentru īnfiintarea persoanei juridice, precum si actele īncheiate de alte persoane nedesemnate obligă persoana juridică īn conditiile gestiunii de afaceri. (3) Cel care contractează pentru persoana juridică rămāne personal tinut fată de terti dacă aceasta nu se īnfiintează ori dacă nu īsi asumă obligatia contractată, īn afara cazului cānd prin contract a fost exonerat de această obligatie.
Incapacităti si incompatibilităti	Art. 211. - (1) Nu pot face parte din organele de administrare si de control ale persoanei juridice incapabilii, cei cu capacitate de exercitiu restrānsă, cei decăzuti din dreptul de a exercita o functie īn cadrul acestor organe, precum si cei declarati prin lege sau prin actul de constituire incompatibili să ocupe o astfel de functie. (2) Actele īncheiate cu īncălcarea dispozitiilor alin. (1) sunt lovite de nulitate relativă. Acestea nu pot fi anulate pentru simplul fapt că persoanele care fac parte din aceste organe sunt incapabile ori incompatibile, după caz, sau pentru că acestea au fost numite cu īncălcarea dispozitiilor legale ori statutare, dacă nu s-a produs o vătămare.

§2. Functionarea persoanei juridice

Actele emise de organele persoanei juridice	Art. 212. - (1) Hotărārile si deciziile luate de organele de conducere si administrare īn conditiile legii, actului de constituire sau statutului sunt obligatorii chiar pentru cei care nu au luat parte la deliberare sau au votat īmpotrivă. (2) Fată de terti hotărārile si deciziile luate īn conditiile legii, actului de constituire sau statutului produc efecte numai de la data publicării lor, īn conditiile prevăzute de lege, īn afară de cazul īn care se face dovada că acestia le-au cunoscut pe altă cale.
Obligatiile membrilor organelor de administrare	Art. 213. - Membrii organelor de administrare ale unei persoane juridice trebuie să actioneze īn interesul acesteia, cu prudenta si diligenta cerute unui bun proprietar.
Separarea patrimoniilor	Art. 214. - (1) Membrii organelor de administrare au obligatia să asigure si să mentină separatia dintre patrimoniul persoanei juridice si propriul lor patrimoniu. (2) Ei nu pot folosi īn profitul ori īn interesul lor sau al unor terti, după caz, bunurile persoanei juridice ori informatiile pe care le obtin īn virtutea functiei lor, afară de cazul īn care ar fi autorizati īn acest scop de către cei care i-au numit.
Contrarietatea de interese	Art. 215. - (1) Este lovit de nulitate relativă actul juridic īncheiat īn frauda intereselor persoanei juridice de un membru al organelor de administrare, dacă acesta din urmă, sotul, ascendentii sau descendentii lui, rudele īn linie colaterală  sau afinii săi, pānă la gradul al patrulea inclusiv, aveau vreun interes să se īncheie acel act si dacă partea cealaltă a cunoscut sau trebuia să cunoască acest lucru. (2) Atunci cānd cel care face parte din organele de administrare ale persoanei juridice ori una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) are interes īntr-o problemă supusă hotărārii acestor organe, trebuie să īnstiinteze persoana juridică si să nu ia parte la nicio deliberare privitoare la aceasta. Īn caz contrar, el răspunde pentru daunele cauzate persoanei juridice, dacă fără votul lui nu s-ar fi putut obtine majoritatea cerută.
Nulitatea actelor emise de organele persoanei juridice	Art. 216. - (1) Hotărārile si deciziile contrare legii, actului de constituire sau statutului pot fi atacate īn justitie de oricare dintre membrii organelor de conducere si administrare care nu au participat la deliberare sau care au votat  īmpotrivă si au cerut să se insereze aceasta īn proces ui-verb al de sedintă, īn termen de 15 zile de la data cānd li s-a comunicat copia de pe hotărārea sau decizia respectivă ori de la data cānd a avut loc sedinta, după caz. (2) Administratorii nu pot īnsă ataca hotărārea privitoare la revocarea lor din functie. Ei au numai dreptul de a fi despăgubiti, dacă revocarea a fost nejustificată sau intempestivă si au suferit astfel un prejudiciu. (3) Cererea de anulare se solutionează īn camera de consiliu de către instanta competentă īn circumscriptia căreia persoana juridică īsi are sediul, īn contradictoriu cu persoana juridică īn cauză, reprezentată prin administratori. Hotărārea instantei este supusă numai apelului. (4) Dacă hotărārea este atacată de toti administratorii, persoana juridică este reprezentată īn justitie de persoana desemnată de presedintele instantei dintre membrii persoanei juridice, care va īndeplini mandatul cu care a fost īnsărcinată pānă cānd organul de conducere competent, convocat īn acest scop, va alege o altă persoană. (5) Hotărārea definitivă de anulare va fi mentionată īn registrul public īn care este īnregistrată persoana juridică, fiind opozabilă de la această dată fată de orice persoană, inclusiv fată de membrii acelei persoane juridice. (6) Dacă se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la actiunea īn constatarea nulitătii este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată. Dispozitiile alin. (3)-(5) rămān aplicabile. (7) Prevederile prezentului articol se aplică īn măsura īn care prin legi speciale nu se dispune altfel.
Suspendarea actelor atacate	Art. 217. - (1) Odată cu intentarea actiunii īn anulare, reclamantul poate cere instantei, pe cale de ordonantă presedintială, suspendarea executării actelor atacate. (2) Pentru a īncuviinta suspendarea, instanta īl poate obliga pe reclamant să depună o cautiune, īn conditiile legii.
Participarea la circuitul civil	Art. 218. - (1) Actele juridice făcute de organele de administrare ale persoanei juridice, īn limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice īnsesi. (2) Īn raporturile cu tertii, persoana juridică este angajată prin actele organelor sale, chiar dacă aceste acte depăsesc puterea de reprezentare conferită prin actul de constituire sau statut, īn afară de cazul īn care ea dovedeste că tertii o cunosteau la data īncheierii actului. Simpla publicare a actului de constituire sau a statutului persoanei juridice nu constituie dovada cunoasterii acestui fapt. (3) Clauzele sau dispozitiile actului de constituire ori ale statutului, precum si hotărārile organelor statutare ale persoanei juridice care limitează sau lărgesc puterile conferite exclusiv de lege acestor organe sunt considerate nescrise, chiar dacă au fost publicate.
Răspunderea pentru fapte juridice	Art. 219. - (1) Faptele licite sau ilicite săvārsite de organele persoanei juridice obligă īnsăsi persoana juridică, īnsă numai dacă ele au legătură cu atributiile sau cu scopul functiilor īncredintate. (2) Faptele ilicite atrag si răspunderea personală si solidară a celor care le-au săvārsit, atāt fată de persoana juridică, cāt si fată de terti.
Răspunderea membrilor organelor persoanei juridice	Art. 220. - (1) Actiunea īn răspundere īmpotriva administratorilor, cenzorilor, directorilor si a altor persoane care au actionat īn calitate de membri ai organelor persoanei juridice, pentru prejudiciile cauzate persoanei juridice de către acestia prin īncălcarea īndatoririlor stabilite īn sarcina lor, apartine, īn numele persoanei juridice, organului de conducere competent, care va decide cu majoritatea cerută de lege, iar īn lipsă, cu majoritatea cerută de prevederile statutare. (2) Hotărārea poate fi luată chiar dacă problema răspunderii persoanelor prevăzute la alin. (1) nu figurează pe ordinea de zi. (3) Organul de conducere competent desemnează cu aceeasi majoritate persoana īnsărcinată să exercite actiunea īn justitie. (4) Dacă s-a hotărāt introducerea actiunii īn răspundere īmpotriva administratorilor, mandatul acestora īncetează de drept si organul de conducere competent va proceda la īnlocuirea lor. (5) Īn cazul īn care actiunea se introduce īmpotriva directorilor angajati īn baza unui alt contract decāt a unui contract individual de muncă, acestia sunt suspendati de drept din functie pānă la rămānerea definitivă a hotărārii judecătoresti.

§3. Dispozitii speciale

Răspunderea persoanelor juridice de drept public	Art. 221. - Dacă prin lege nu se dispune altfel, persoanele juridice de drept public sunt obligate pentru faptele licite sau ilicite ale organelor lor, īn aceleasi conditii ca persoanele juridice de drept privat.
Independenta patrimonială	Art. 222. - Persoana juridică avānd īn subordine o altă persoană juridică nu răspunde pentru neexecutarea obligatiilor acesteia din urmă si nici persoana juridică subordonată nu răspunde pentru persoana juridică fată de care este subordonată, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Statul si unitătile administrativ- teritoriale	Art. 223. - (1) Īn raporturile civile īn care se prezintă nemijlocit, īn nume propriu, ca titular de drepturi si obligatii, statul participă prin Ministerul Finantelor Publice, afară de cazul īn care legea stabileste un alt organ īn acest sens. (2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile īn mod corespunzător si unitătilor administrativ-teritoriale care participă la raporturile civile īn nume propriu, prin organele prevăzute de lege.
Răspunderea civilă a statului si a unitătilor administrativ- teritoriale	Art. 224. - (1) Dacă prin lege nu se dispune altfel, statul nu răspunde decāt īn mod subsidiar pentru obligatiile organelor, autoritătilor si institutiilor publice care sunt persoane juridice si niciuna dintre aceste persoane juridice nu răspunde pentru obligatiile statului. (2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile īn mod corespunzător si unitătilor administrativ-teritoriale care nu răspund decāt īn mod subsidiar pentru obligatiile organelor, institutiilor si serviciilor publice din subordinea acestora atunci cānd acestea au personalitate juridică.

CAPITOLUL IV

Identificarea persoanei juridice

Nationalitatea persoanei juridice	Art. 225. - Sunt de nationalitate romānă toate persoanele juridice al căror sediu, potrivit actului de constituire sau statutului, este stabilit īn Romānia.
Denumirea persoanei juridice	Art. 226. - (1) Persoana juridică poartă denumirea stabilită, īn conditiile legii, prin actul de constituire sau prin statut. (2) Odată cu īnregistrarea persoanei juridice se vor trece īn registrul public denumirea ei si celelalte atribute de identificare.
Sediul persoanei juridice	Art. 227. - (1) Sediul persoanei juridice se stabileste potrivit actului de constituire sau statutului. (2) Īn functie de obiectul de activitate, persoana juridică poate avea mai multe sedii cu caracter secundar pentru sucursalele, reprezentantele sale teritoriale si punctele de lucru. Dispozitiile art. 97 sunt aplicabile īn mod corespunzător.
Schimbarea denumirii si sediului	Art. 228. - Persoana juridică poate să īsi schimbe denumirea sau sediul, īn conditiile prevăzute de lege.
Dovada denumirii si sediului	Art. 229. - (1) Īn raporturile cu tertii, dovada denumirii si a sediului persoanei juridice se face cu mentiunile īnscrise īn registrele de publicitate sau de evidentă prevăzute de lege pentru persoana juridică respectivă. (2) Īn lipsa acestor mentiuni, stabilirea sau schimbarea denumirii si a sediului nu va putea fi opusă altor persoane.
Alte atribute de identificare	Art. 230. - Īn functie de specificul obiectului de activitate, persoana juridică mai poate avea si alte atribute de identificare, cum sunt numărul de īnregistrare īn registrul comertului sau īntr-un alt registru public, codul unic de īnregistrare si alte elemente de identificare, īn conditiile legii.
Mentiunile obligatorii	Art. 231. -Toate documentele, indiferent de formă, care emană de la persoana juridică trebuie să cuprindă denumirea si sediul, precum si alte atribute de identificare, īn cazurile prevăzute de lege, sub sanctiunea plătii de daune-interese persoanei prejudiciate.

CAPITOLUL V

Reorganizarea persoanei juridice

Notiunea	Art. 232. - Reorganizarea persoanei juridice este operatiunea juridică īn care pot fi implicate una sau mai multe persoane juridice si care are ca efecte īnfiintarea, modificarea ori īncetarea acestora.
Modurile de reorganizare	Art. 233. - (1) Reorganizarea persoanei juridice se realizează prin fuziune, prin divizare sau prin transformare. (2) Reorganizarea se face cu respectarea conditiilor prevăzute pentru dobāndirea personalitătii juridice, īn afară de cazurile īn care prin lege, actul de constituire sau statut se dispune altfel.
Fuziunea	Art. 234. - Fuziunea se face prin absorbtia unei persoane juridice de către o altă persoană juridică sau prin contopirea mai multor persoane juridice pentru a alcătui o persoană juridică nouă.
Efectele fuziunii	Art. 235. - (1) Īn cazul absorbtiei, drepturile si obligatiile persoanei juridice absorbite se transferă īn patrimoniul persoanei juridice care o absoarbe. (2) Īn cazul contopirii persoanelor juridice, drepturile si obligatiile acestora se transferă īn patrimoniul persoanei juridice nou-īnfiintate.
Divizarea	Art. 236. - (1) Divizarea poate fi totală sau partială. (2) Divizarea totală se face prin īmpărtirea īntregului patrimoniu al unei persoane juridice īntre două sau mai multe persoane juridice care există deja sau care se īnfiintează prin divizare. (3) Divizarea partială constă īn desprinderea unei părti din patrimoniul unei persoane juridice, care continuă să existe, si īn transmiterea acestei părti către una sau mai multe persoane juridice care există sau care se īnfiintează īn acest mod.
Efectele divizării	Art. 237. - (1) Patrimoniul persoanei juridice care a īncetat de a avea fiintă prin divizare se īmparte īn mod egal īntre persoanele juridice dobānditoare, dacă prin actul ce a dispus divizarea nu s-a stabilit o altă proportie. (2) Īn cazul divizării partiale, cānd o parte din patrimoniul unei persoane juridice se desprinde si se transmite unei singure persoane juridice deja existente sau care se īnfiintează īn acest mod, reducerea patrimoniului persoanei juridice divizate este proportională cu partea transmisă. (3) In cazul īn care partea desprinsă se transmite mai multor persoane juridice deja existente sau care se īnfiintează īn acest mod, īmpărtirea patrimoniului īntre persoana juridică fată de care s-a făcut desprinderea si persoanele juridice dobānditoare se va face potrivit dispozitiilor alin. (2), iar īntre persoanele juridice dobānditoare, īmpărtirea părtii desprinse se va face potrivit dispozitiilor alin. (1), ce se vor aplica īn mod corespunzător.
Īntinderea răspunderii īn caz de divizare	Art. 238. - (1) Īn cazul divizării, fiecare dintre persoanele juridice dobānditoare va răspunde: a) pentru obligatiile legate de bunurile care formează obiectul drepturilor dobāndite sau păstrate integral; b) pentru celelalte obligatii ale persoanei juridice divizate, proportional cu valoarea drepturilor dobāndite sau păstrate, socotită după scăderea obligatiilor prevăzute la lit. a). (2) Dacă o persoană juridică īnfiintată īn conditiile art. 194 alin. (1) lit. a) este supusă divizării, prin actul de reorganizare se va putea stabili si un alt mod de repartizare a obligatiilor decāt acela prevăzut īn prezentul articol.
Repartizarea contractelor īn caz de divizare	Art. 239. - Īn caz de divizare, contractele se vor repartiza, cu respectarea dispozitiilor art. 206 alin. (2), art. 237 si 238, astfel īncāt executarea fiecăruia dintre ele să se facă īn īntregime de către o singură persoană juridică dobānditoare, afară numai dacă aceasta nu este cu putintă.
Īncetarea unor contracte	Art. 240. - (1) Īn cazul contractelor īncheiate īn considerarea calitătii persoanei juridice supuse reorganizării, acestea nu īsi īncetează efectele, cu exceptia cazului īn care părtile au stipulat expres contrariul sau mentinerea ori repartizarea contractului este conditionată de acordul părtii interesate. (2) Dacă mentinerea sau repartizarea contractului este conditionată de acordul părtii interesate, aceasta va fi notificată sau, după caz, īnstiintată prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, pentru a-si da ori nu consimtămāntul īn termen de 10 zile lucrătoare de la comunicarea notificării sau īnstiintării. Lipsa de răspuns īn acest termen echivalează cu refuzul de mentinere sau preluare a contractului de către persoana juridică succesoare.
Transformarea persoanei juridice	Art. 241. - (1) Transformarea persoanei juridice intervine īn cazurile prevăzute de lege, atunci cānd o persoană juridică īsi īncetează existenta, concomitent cu īnfiintarea, īn locul ei, a unei alte persoane juridice. (2) Īn cazul transformării, drepturile si obligatiile persoanei juridice care si-a īncetat existenta se transferă īn patrimoniul persoanei juridice nou-īnfiintate, cu exceptia cazului īn care prin actul prin care s-a dispus transformarea se prevede altfel. Īn aceste din urmă cazuri, dispozitiile art. 239, 240 si 243 rămān aplicabile.
Data transmiterii drepturilor si obligatiilor	Art. 242. - (1) Īn cazul reorganizării persoanelor juridice supuse īnregistrării, transmiterea drepturilor si obligatiilor se realizează atāt īntre părti, cāt si fată de terti, numai prin īnregistrarea operatiunii si de la data acesteia. (2) Īn ceea ce priveste celelalte persoane juridice nesupuse īnregistrării, transmiterea drepturilor si obligatiilor, īn cazurile prevăzute la alin. (1), se realizează atāt īntre părti, cāt si fatade terti, numai pe data aprobării de către organul competent a inventarului, a bilantului contabil īntocmit īn vederea predării-primirii, a evidentei si a repartizării tuturor contractelor īn curs de executare, precum si a oricăror alte asemenea acte prevăzute de lege. (3) Īn cazul bunurilor imobile care fac obiectul transmisiunii, dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale se dobāndesc numai prin īnscrierea īn cartea funciară, īn baza actului de reorganizare īncheiat īn formă autentică sau, după caz, a actului administrativ prin care s-a dispus reorganizarea, īn ambele situatii īnsotit, dacă este cazul, de certificatul de īnregistrare a persoanei juridice nou-īnfiintate.
Opozitiile	Art. 243. - (1) Actele prin care s-a hotărāt reorganizarea pot fi atacate, dacă prin lege nu se dispune altfel, prin opozitie, de către creditori si orice alte persoane interesate, īn termen de 30 de zile de la data cānd au luat cunostintă de aprobarea reorganizării, dar nu mai tārziu de un an de la data publicării acesteia, sau, după caz, de la data aprobării acesteia de către organul competent, potrivit legii. (2) Opozitia suspendă executarea fată de oponenti pānă la rămānerea definitivă a hotărārii judecătoresti, īn afară de cazul īn care persoana juridică debitoare face dovada executării obligatiilor sau oferă garantii acceptate de creditori ori īncheie cu acestia un acord pentru plata datoriilor. (3) Opozitia se judecă īn camera de consiliu, cu citarea părtilor, de către instanta competentă. (4) Hotărārea pronuntată asupra opozitiei este supusă numai apelului.

CAPITOLUL VI

Īncetarea persoanei juridice

SECTIUNEA 1

Dispozitii generale

Modurile de īncetare

Art. 244. – Persoana juridică īncetează, după caz, prin constatarea ori declararea nulitătii, prin fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau desfiintare ori printr-un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege.

SECTIUNEA a 2-a

Dizolvarea persoanei juridice

Dizolvarea persoanelor juridice de drept privat	Art. 245. - Persoanele juridice de drept privat se dizolvă: a) dacă termenul pentru care au fost constituite s-a īmplinit; b) dacă scopul a fost realizat ori nu mai poate fi īndeplinit; c) dacă scopul pe care īl urmăresc sau mijloacele īntrebuintate pentru realizarea acestuia au devenit contrare legii sau ordinii publice ori dacă ele urmăresc un alt scop decāt cel declarat; d) prin hotărārea organelor competente ale acestora; e) prin orice alt mod prevăzut de lege, actul de constituire sau statut.
Dizolvarea persoanelor juridice de drept public	Art. 246. - Persoanele juridice de drept public se dizolvă numai īn cazurile si īn conditiile anume prevăzute de lege.
Opozitiile	Art. 247. - Īn cazul īn care persoana juridică se dizolvă prin hotărārea organului competent, creditorii sau orice alte persoane interesate pot face opozitie, dispozitiile art. 243 aplicāndu-se īn mod corespunzător.
Lichidarea	Art. 248. - (1) Prin efectul dizolvării persoana juridică intră īn lichidare īn vederea valorificării activului si a plătii pasivului. (2) Persoana juridică īsi păstrează capacitatea civilă pentru operatiunile necesare lichidării pānă la finalizarea acesteia. (3) Dacă īncetarea persoanei juridice are loc prin fuziune, transformare sau prin divizare totală, nu se declansează procedura lichidării.
Destinatia bunurilor rămase după lichidare	Art. 249. - (1) Oricare ar fi cauzele dizolvării, bunurile persoanei juridice rămase după lichidare vor primi destinatia stabilită īn actul de constituire sau statut ori destinatia stabilită īn hotărārea organului competent luată īnainte de dizolvare. (2) Īn lipsa unei asemenea prevederi īn actul de constituire sau statut ori īn lipsa unei hotărāri luate īn conditiile alin. (1), precum si īn cazul īn care prevederea sau hotărārea este contrară legii sau ordinii publice, la propunerea lichidatorului, bunurile rămase după lichidare se atribuie de instanta competentă, prin hotărāre supusă numai apelului, unei persoane juridice cu scop identic sau asemănător, dacă prin lege nu se prevede altfel. Atunci cānd există mai multe astfel de persoane juridice, lichidatorul propune cel putin 3 persoane juridice, caz īn care bunurile se atribuie prin tragere la sorti. (3) Īn cazul īn care persoana juridică a fost dizolvată pentru motivele prevăzute la art. 245 lit. d), precum si īn cazul īn care nicio persoană juridică nu este de acord cu preluarea bunurilor rămase după lichidare īn conditiile alin. (2), acestea vor trece īn proprietatea comunei, orasului sau municipiului īn a cărui rază teritorială se află bunurile. (4) Īn toate cazurile, transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor rămase după lichidare are loc la data preluării lor de către beneficiari, dacă prin lege nu se prevede altfel. Procesul-verbal de predare-primire si hotărārea judecătorească rămasă definitivă, īn cazurile prevăzute la alin. (2) ori (3), constituie titlu de proprietate sau, după caz, pot servi drept temei juridic pentru intabularea īn cartea funciară. Īn cazul bunurilor imobile, dispozitiile art. 1.244 si cele īn materie de carte funciară rămān aplicabile.

SECTIUNEA a 3-a

Dispozitii speciale

Desfiintarea unor persoane juridice

Art. 250. - (1) Persoanele juridice īnfiintate de către autoritătile publice centrale sau locale, nesupuse dizolvării, pot fi desfiintate prin hotărārea organului care le-a īnfiintat. (2) Īn acest caz, dacă organul competent nu a dispus altfel, drepturile si obligatiile persoanei juridice desfiintate se transferă persoanei juridice dobānditoare, proportional cu valoarea bunurilor transmise acesteia, tināndu-se īnsă seama si de natura obligatiilor respective.

Data īncetării personalitătii juridice

Art. 251. - (1) Persoanele juridice supuse īnregistrării īncetează la data radierii din registrele īn care au fost īnscrise. (2) Celelalte persoane juridice īncetează la data actului prin care s-a dispus īncetarea sau, după caz, la data īndeplinirii oricărei alte cerinte prevăzute de lege.

TITLUL V

Apărarea drepturilor nepatrimoniale

Ocrotirea personalitătii umane	Art. 252. - Orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor strāns legate de fiinta umană, cum sunt viata, sănătatea, integritatea fizică, demnitatea, intimitatea vietii private, creatia stiintifică, artistică, literară sau tehnică, precum si a oricăror alte drepturi nepatrimoniale.
Mijloacele de apărare	Art. 253. - (1) Persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost lezate ori amenintate poate cere oricānd instantei: a) interzicerea săvārsirii faptei ilicite, dacă aceasta este iminentă; b) īncetarea īncălcării si interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează īncă; c) constatarea caracterului ilicit al faptei săvārsite, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă. (2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), īn cazul lezării prin exercitarea dreptului la libera exprimare, instanta poate dispune numai măsurile prevăzute la alin. (1) lit. b) si c). (3) Totodată, cel care a suferit o īncălcare a unor asemenea drepturi poate cere instantei să īl oblige pe autorul faptei să īndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instantă spre a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt: a) obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărārii de condamnare; b) orice alte măsuri necesare pentru īncetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat. (4) De asemenea, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparatie patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. Īn aceste cazuri, dreptul la actiune este supus prescriptiei extinctive.
Apărarea dreptului la nume	Art. 254. - (1) Cel al cărui nume este contestat poate să ceară instantei judecătoresti recunoasterea dreptului său la acel nume. (2) De asemenea, cel care este lezat prin uzurparea, īn tot sau īn parte, a numelui său poate să ceară oricānd instantei judecătoresti să dispună īncetarea acestei atingeri nelegitime. (3) Dispozitiile prezentului articol se aplică, īn mod corespunzător, si apărării dreptului la pseudonim, ales īn conditiile legii.
Măsurile provizorii	Art. 255. - (1) Dacă persoana care se consideră lezată face dovada credibilă că drepturile sale nepatrimoniale fac obiectul unei actiuni ilicite, actuale sau iminente si că această actiune riscă să īi cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate să ceară instantei judecătoresti luarea unor măsuri provizorii. (2) Instanta judecătorească poate să dispună īn special: a) interzicerea īncălcării sau īncetarea ei provizorie; b) luarea măsurilor necesare pentru a asigura conservarea probelor. (3) Īn cazul prejudiciilor aduse prin mijloacele presei scrise sau audiovizuale, instanta judecătorească nu poate să dispună īncetarea, cu titlu provizoriu, a actiunii prejudiciabile decāt dacă prejudiciile cauzate reclamantului sunt grave, dacă actiunea nu este īn mod evident justificată, potrivit art. 75, si dacă măsura luată de instantă nu apare ca fiind disproportionată īn raport cu prejudiciile cauzate. Dispozitiile art. 253 alin. (2) rămān aplicabile. (4) Instanta solutionează cererea potrivit dispozitiilor privitoare la ordonanta presedintială, care se aplică īn mod corespunzător. Īn cazul īn care cererea este formulată īnainte de introducerea actiunii de fond, prin hotărārea prin care s-a dispus măsura provizorie se va fixa si termenul īn care actiunea īn fond trebuie să fie introdusă, sub sanctiunea īncetării de drept a acelei măsuri. Dispozitiile alin. (6) sunt aplicabile. (5) Dacă măsurile luate sunt de natură să producă un prejudiciu părtii adverse, instanta īl poate obliga pe reclamant să dea o cautiune īn cuantumul fixat de aceasta, sub sanctiunea īncetării de drept a măsurii dispuse. (6) Măsurile luate potrivit prezentului articol anterior introducerii actiunii īn justitie pentru apărarea dreptului nepatrimonial īncălcat īncetează de drept, dacă reclamantul nu a sesizat instanta īn termenul fixat de aceasta, dar nu mai tārziu de 30 de zile de la luarea acestora. (7) Reclamantul este tinut să repare, la cererea părtii interesate, prejudiciul cauzat prin măsurile provizorii luate, dacă actiunea de fond este respinsă ca neīntemeiată. Cu toate acestea, dacă reclamantul nu a fost īn culpă ori a avut o culpă usoară, instanta, īn raport cu circumstantele concrete, poate fie să refuze obligarea sa la despăgubirile cerute de partea adversă, fie să dispună reducerea acestora. (8) Dacă partea adversă nu solicită daune-interese, instanta va dispune eliberarea cautiunii, la cererea reclamantului, prin hotărāre dată cu citarea părtilor. Cererea se judecă potrivit dispozitiilor privitoare la ordonanta presedintială, care se aplică īn mod corespunzător. Īn cazul īn care pārātul se opune la eliberarea cautiunii, instanta va fixa un termen īn vederea introducerii actiunii de fond, care nu poate fi mai lung de 30 de zile de la data pronuntării hotărārii, sub sanctiunea īncetării de drept a măsurii de indisponibilizare a sumei depuse cu titlu de cautiune.
Decesul titularului dreptului nepatrimonial	Art. 256. - (1) Actiunea pentru restabilirea dreptului nepatrimonial īncălcat poate fi continuată sau pornită, după moartea persoanei vătămate, de către sotul supravietuitor, de oricare dintre rudele īn linie dreaptă ale persoanei decedate, precum si de oricare dintre rudele sale colaterale pānă la gradul al patrulea inclusiv. (2) Actiunea pentru restabilirea integritătii memoriei unei persoane decedate poate fi pornită de cei prevăzuti la alin. (1).
Apărarea drepturilor nepatrimoniale ale persoanei juridice	Art. 257. - Dispozitiile prezentului titlu se aplică prin asemănare si drepturilor nepatrimoniale ale persoanelor juridice.

CARTEA a II-a

Despre familie

TITLUL I

Dispozitii generale

Familia	Art. 258. - (1) Familia se īntemeiază pe căsătoria liber consimtită īntre soti, pe egalitatea acestora, precum si pe dreptul si īndatorirea părintilor de a asigura crestere si educarea copiilor lor. (2) Familia are dreptul la ocrotire din partea societătii si a statului. (3) Statul este obligat să sprijine, prin măsuri economice si sociale, īncheierea căsătoriei, precum si dezvoltarea si consolidarea familiei. (4) Īn sensul prezentului Cod civil, prin soti se īntelege bărbatul si femeia uniti prin căsătorie.
Căsătoria	Art. 259. - (1) Căsătoria este uniunea liber consimtită īntre un bărbat si o femeie, īncheiată īn conditiile legii. (2) Bărbatul si femeia au dreptul de a se căsători īn scopul de a īntemeia o familie. (3) Celebrarea religioasă a căsătoriei poate fi făcută numai după īncheierea căsătoriei civile. (4) Conditiile de īncheiere si cauzele de nulitate ale căsătoriei se stabilesc prin prezentul Cod civil. (5) Căsătoria īncetează prin decesul sau prin declararea judecătorească a mortii unuia dintre soti. (6) Căsătoria poate fi desfăcută prin divort, īn conditiile legii.
Egalitatea īn drepturi a copiilor	Art. 260. - Copiii din afara căsătoriei sunt egali īn fata legii cu cei din căsătorie, precum si cu cei adoptati.
Īndatorirea părintilor	Art. 261. - Părintii sunt cei care au, īn primul rānd, īndatorirea de crestere si educare a copiilor lor minori.
Relatiile dintre părinti si copii	Art. 262. - (1) Copilul nu poate fi separat de părintii săi fără īncuviintarea acestora, cu exceptia cazurilor prevăzute de lege. (2) Copilul care nu locuieste la părintii săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu acestia. Exercitiul acestui drept nu poate fi limitat decāt īn conditiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luānd īn considerare interesul superior al copilului.
Principiul interesului superior al copilului	Art. 263. - (1) Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului. (2) Pentru rezolvarea cererilor care se referă la copii, autoritătile competente sunt datoare să dea toate īndrumările necesare pentru ca părtile să recurgă la metodele de solutionare a conflictelor pe cale amiabilă. (3) Procedurile referitoare la relatiile dintre părinti si copii trebuie să garanteze că dorintele si interesele părintilor referitoare la copii pot fi aduse la cunostinta autoritătilor si că acestea tin cont de ele īn hotărārile pe care le iau. (4) Procedurile privitoare la copii trebuie să se desfăsoare īntr-un timp rezonabil, astfel īncāt interesul superior al copilului si relatiile de familie să nu fie afectate. (5) Īn sensul prevederilor legale privind protectia copilului, prin copil se īntelege persoana care nu a īmplinit vārsta de 18 ani si nici nu a dobāndit capacitatea deplină de exercitiu, potrivit legii.
Ascultarea copilului	Art. 264. - (1) Īn procedurile administrative sau judiciare care īl privesc, ascultarea copilului care a īmplinit vārsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi ascultat si copilul care nu a īmplinit vārsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar pentru solutionarea cauzei. (2) Dreptul de a fi ascultat presupune posibilitatea copilului de a cere si a primi orice informatie, potrivit cu vārsta sa, de a-si exprima opinia si de a fi informat asupra consecintelor pe care le poate avea aceasta, dacă este respectată, precum si asupra consecintelor oricărei decizii care īl priveste. (3) Orice copil poate cere să fie ascultat, potrivit prevederilor alin. (1) si (2). Respingerea cererii de către autoritatea competentă trebuie motivată. (4) Opiniile copilului ascultat vor fi luate īn considerare īn raport cu vārsta si cu gradul său de maturitate. (5) Dispozitiile legale speciale privind consimtămāntul sau prezenta copilului, īn procedurile care īl privesc, precum si prevederile referitoare la desemnarea de către instantă a unui reprezentant īn caz de conflict de interese rămān aplicabile.
Instanta competentă	Art. 265. - Toate măsurile date prin prezenta carte īn competenta instantei judecătoresti, precum si toate litigiile privind aplicarea dispozitiilor prezentei cărti sunt de competenta instantei de tutelă prevăzute la art. 107.

TITLUL II

Căsătoria

CAPITOLUL I

Logodna

Īncheierea logodnei	Art. 266. – (1) Logodna este promisiunea reciprocă de a īncheia căsătoria. (2) Dispozitiile privind conditiile de fond pentru īncheierea căsătoriei sunt aplicabile īn mod corespunzător, cu exceptia avizului medical si a autorizării organului administrativ competent. (3) Īncheierea logodnei nu este supusă niciunei formalităti si poate fi dovedită cu orice mijloc de probă. (4) Īncheierea căsătoriei nu este conditionată de īncheierea logodnei. (5) Logodna se poate īncheia doar īntre bărbat si femeie.
Ruperea logodnei	Art. 267. – (1) Logodnicul care rupe logodna nu poate fi constrāns să īncheie căsătoria. (2) Clauza penală stipulată pentru ruperea logodnei este considerată nescrisă. (3) Ruperea logodnei nu este supusă niciunei formalităti si poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.
Restituirea darurilor	Art. 268. – (1) Īn cazul ruperii logodnei, sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-au primit īn considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, īn vederea căsătoriei, cu exceptia darurilor obisnuite. (2) Darurile se restituie īn natură sau, dacă aceasta nu mai este cu putintă, īn măsura īmbogătirii. (3) Obligatia de restituire nu există dacă logodna a īncetat prin moartea unuia dintre logodnici.
Răspunderea pentru ruperea logodnei	Art. 269. – (1) Partea care rupe logodna īn mod abuziv poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate īn vederea căsătoriei, īn măsura īn care au fost potrivite cu īmprejurările, precum si pentru orice alte prejudicii cauzate. (2) Partea care, īn mod culpabil, l-a determinat pe celălalt să rupă logodna poate fi obligată la despăgubiri īn conditiile alin. (1).
Termenul de prescriptie	Art. 270. – Dreptul la actiune īntemeiat pe dispozitiile art. 268 si 269 se prescrie īntr-un an de la ruperea logodnei.

CAPITOLUL II

Īncheierea căsătoriei