MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

PARTEA I

Anul 177 (XXI) - Nr. 511            LEGI, DECRETE, HOTĂRĀRI SI ALTE ACTE            Vineri, 24 iulie 2009

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

            287. - Lege privind Codul civil

 

            1.212. - Decret pentru promulgarea Legii privind Codul civil

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 916 din 23 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 27 alin. (3) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei

 

Decizia nr. 917 din 23 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Decizia nr. 921 din 23 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali

 

Decizia nr. 922 din 23 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15, 21, 24 si 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

 

Decizia nr. 925 din 23 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 927 din 23 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 112/2001 privind sanctionarea unor fapte săvārsite īn afara teritoriului tării de cetăteni romāni sau de persoane fără cetătenie domiciliate īn Romānia

 

Decizia nr. 929 din 23 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

 

Decizia nr. 931 din 23 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 alin. 1 lit. a) si art. 71 din Codul penal

 

 


LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMĀNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind Codul civil

 

            Parlamentul Romāniei adoptă prezenta lege.

 

TITLUL PRELIMINAR

Despre legea civilă

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Obiectul Codului civil

Art. 1. - Dispozitiile prezentului cod reglementează raporturile patrimoniale si pe cele nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil.

Continutul Codului civil

Art. 2. - Prezentul cod este alcătuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se referă litera sau spiritul dispozitiilor sale.

Aplicarea generală a Codului civil

Art. 3. - (1) Dispozitiile prezentului cod se aplică si raporturilor dintre profesionisti, precum si raporturilor dintre acestia si orice alte subiecte de drept civil.

(2) Sunt considerati profesionisti toti cei care exploatează o īntreprindere.

(3) Constituie exploatarea unei īntreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităti organizate ce constă īn producerea, administrarea ori īnstrăinarea de bunuri sau īn prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu ca scop obtinerea de profit.

Aplicarea prioritară a tratatelor internationale privind drepturile omului

Art. 4. - (1) Īn materiile reglementate de prezentul cod, dispozitiile privind drepturile si libertătile persoanelor vor fi interpretate si aplicate īn concordantă cu Constitutia, Declaratia Universală a Drepturilor Omului, pactele si celelalte tratate la care Romānia este parte.

(2) Dacă există neconcordante īntre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romānia este parte, si prezentul cod, au prioritate reglementările internationale, cu exceptia cazului īn care prezentul cod contine dispozitii mai favorabile.

Aplicarea prioritară a dreptului comunitar

Art. 5. - Īn materiile reglementate de prezentul cod, normele dreptului comunitar se aplică īn mod prioritar, indiferent de calitatea sau statutul părtilor.

 

CAPITOLUL II

Aplicarea legii civile

 

Aplicarea īn timp a legii civile

Art. 6. - Legea civilă este aplicabilă cāt timp este īn vigoare. Ea nu are putere retroactivă.

Teritorialitatea legii civile

Art. 7. - (1) Actele normative adoptate de autoritătile si institutiile publice centrale se aplică pe īntreg teritoriul tării, afară de cazul īn care se prevede altfel.

(2) Actele normative adoptate, īn conditiile legii, de autoritătile si institutiile administratiei publice locale se aplică numai īn raza lor de competentă teritorială.

Extrateritorialitatea legii civile

Art. 8. - Īn cazul raporturilor juridice cu element de extraneitate, determinarea legii civile aplicabile se face tināndu-se seama de normele de drept international privat cuprinse īn cartea a VII-a din prezentul Cod civil.

 

CAPITOLUL III

Interpretarea si efectele legii civile

 

Interpretarea legii

Art. 9. - (1) Cel care a adoptat norma civilă este competent să facă si interpretarea ei oficială.

(2) Norma interpretativă produce efecte numai pentru viitor.

(3) Interpretarea legii de către instantă se face numai īn scopul aplicării ei īn cazul dedus judecătii.

Uzantele si principiile generale

Art. 10. - (1) Īn cazurile neprevăzute de lege, se aplică uzantele, iar īn lipsa acestora, dispozitiile legale privitoare la situatii juridice asemănătoare, iar cānd nu există asemenea dispozitii, principiile generale ale dreptului.

(2) Īn materiile reglementate prin lege, uzantele produc efecte numai īn măsura īn care sunt recunoscute ori admise īn mod expres de lege.

(3) Uzantele publicate īn culegeri elaborate de către autoritătile sau institutiile competente īn domeniu se prezumă că există, pānă la proba contrară.

(4) Īn sensul prezentului cod, prin uzante se īntelege obiceiul locului si uzurile profesionale.

Aplicarea unor categorii de legi

Art. 11. - (1) Legile care derogă de la o dispozitie generală, care restrāng exercitiul unor drepturi civile sau care prevăd sanctiuni civile se aplică numai īn cazurile expres prevăzute de lege.

(2) Nu se poate deroga prin conventii sau acte juridice unilaterale de la legile care interesează ordinea publică sau de la bunele moravuri.

Libertatea de a dispune

Art. 12. - (1) Oricine poate dispune liber de bunurile sale, dacă legea nu prevede īn mod expres altfel.

(2) Nimeni nu poate dispune cu titlu gratuit, dacă este insolvabil.

Renuntarea la drept

Art. 13. - Renuntarea la un drept nu se prezumă.

Buna-credintă

Art. 14. - (1) Persoanele fizice si persoanele juridice participante la raporturile juridice civile trebuie să īsi exercite drepturile si să īsi execute obligatiile cu bună-credintă, īn acord cu ordinea publică si bunele moravuri.

(2) Buna-credintă se prezumă pānă la proba contrară.

Abuzul de drept

Art. 15. - Niciun drept nu poate fi exercitat īn scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori īntr-un mod excesiv si nerezonabil, contrar bunei-credinte.

Vinovătia

Art. 16. - (1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, persoana răspunde numai pentru faptele sale săvārsite cu intentie sau din culpă.

(2) Fapta este săvārsită cu intentie cānd autorul prevede rezultatul faptei sale si fie urmăreste producerea lui prin intermediul faptei, fie, desi nu īl urmăreste, acceptă posibilitatea producerii acestui rezultat.

(3) Fapta este săvārsită din culpă cānd autorul fie prevede rezultatul faptei sale, dar nu īl acceptă, socotind fără temei că nu se va produce, fie nu prevede rezultatul faptei, desi trebuia să īl prevadă. Culpa este gravă atunci cānd autorul a actionat cu o neglijentă sau imprudentă pe care nici persoana cea mai lipsită de dibăcie nu ar fi manifestat-o fată de propriile interese.

(4) Atunci cānd legea conditionează efectele juridice ale unei fapte de săvārsirea sa din culpă, conditia este īndeplinită si dacă fapta a fost săvārsită cu intentie.

Eroarea comună si invincibilă

Art. 17. - (1) Nimeni nu poate transmite sau constitui mai multe drepturi decāt are el īnsusi.

(2) Cu toate acestea, cānd cineva, īmpărtăsind o credintă comună si invincibilă, a considerat că o persoană are un anumit drept sau o anumită calitate juridică, instanta judecătorească, tinānd seama de īmprejurări, va putea hotărī că actul īncheiat īn această stare va produce, fată de cel aflat īn eroare, aceleasi efecte ca si cānd ar fi valabil, afară de cazul īn care desfiintarea lui nu i-ar cauza niciun prejudiciu.

(3) Eroarea comună si invincibilă nu se prezumă.

(4) Dispozitiile prezentului articol nu sunt aplicabile īn materie de carte funciară si nici īn alte materii īn care legea reglementează un sistem de publicitate.

 

CAPITOLUL IV

Publicitatea drepturilor, a actelor si a faptelor juridice

 

Obiectul publicitătii si modalitătile de realizare

Art. 18. - (1) Drepturile, actele si faptele privitoare la starea si capacitatea persoanelor, cele īn legătură cu bunurile care apartin acestora, precum si orice alte raporturi juridice sunt supuse publicitătii īn cazurile expres prevăzute de lege.

(2) Publicitatea se realizează prin cartea funciară, Arhiva Electronică de Garantii Reale Mobiliare, denumită īn continuare arhivă, registrul comertului, precum si prin alte forme de publicitate prevăzute de lege.

Conditiile de publicitate

Art. 19. - (1) Procedura si conditiile de publicitate se stabilesc prin lege.

(2) Īndeplinirea formalitătii de publicitate poate fi cerută de orice persoană, chiar dacă este lipsită de capacitatea de exercitiu.

(3) Orice renuntare sau restrāngere a dreptului de a īndeplini o formalitate de publicitate, precum si orice clauză penală sau altă sanctiune stipulată pentru a īmpiedica exercitarea acestui drept sunt considerate nescrise.

(4) Nimeni nu poate invoca faptul că nu a cunoscut dreptul, actul sau faptul supus publicitătii, dacă formalitatea de publicitate a fost legal īndeplinită.

Efectele publicitătii

Art. 20. - (1) Publicitatea asigură opozabilitatea dreptului, actului, faptului, precum si a oricărui alt raport juridic supus publicitătii, stabileste rangul acestora si, dacă legea prevede īn mod expres, conditionează constituirea sau efectele lor juridice.

(2) Īntre părti sau succesorii lor, universali ori cu titlu universal, după caz, drepturile, actele sau faptele juridice, precum si orice alte raporturi juridice produc efecte depline, chiar dacă nu au fost īndeplinite formalitătile de publicitate, afară de cazul īn care prin lege se dispune altfel.

(3) Publicitatea nu validează dreptul, actul sau faptul supus ori admis la publicitate.

Cu toate acestea, īn cazurile si conditiile expres prevăzute de lege, ea poate produce efecte achizitive īn favoarea tertilor dobānditori de bună-credintă.

(4) Publicitatea nu īntrerupe cursul prescriptiei extinctive, afară de cazul īn care prin lege se dispune altfel.

Prezumtiile

Art. 21. - (1) Dacă un drept, act sau fapt a fost īnscris īntr-un registru public, se prezumă că el există, cāt timp nu a fost radiat sau modificat īn conditiile legii.

(2) Īn cazul īn care un drept, act sau fapt a fost radiat, se prezumă că el nu există.

Lipsa publicitătii. Sanctiuni

Art. 22. - (1) Dacă formalitatea de publicitate nu a fost realizată, iar aceasta nu era prevăzută de lege cu caracter constitutiv, drepturile, actele, faptele sau alte raporturi juridice supuse publicitătii sunt inopozabile tertilor, afară de cazul īn care se dovedeste că acestia le-au cunoscut pe altă cale.

(2) Atunci cānd legea prevede că simpla cunoastere de fapt nu suplineste lipsa de publicitate, absenta acesteia poate fi invocată de orice persoană interesată, inclusiv de tertul care a cunoscut, pe altă cale, dreptul, actul, faptul sau raportul juridic supus publicitătii.

(3) Īn toate cazurile īnsă, simpla cunoastere a dreptului, actului, faptului sau raportului juridic nu suplineste lipsa de publicitate fată de alte persoane decāt tertul care, īn fapt, Ie-a cunoscut.

Concursul dintre formele de publicitate

Art. 23. - Dacă un drept, act, fapt sau orice raport juridic este supus īn acelasi timp unor formalităti de publicitate diferite, neefectuarea unei cerinte de publicitate nu este acoperită de īndeplinirea alteia.

Consultarea registrelor publice

Art. 24. - Orice persoană, chiar fără a justifica un interes, poate, īn conditiile legii, să consulte registrele publice privitoare la un drept, act, fapt sau o anumită situatie juridică si să obtină extrase sau copii certificate de pe acestea.

 

CARTEA I

Despre persoane

 

TITLUL I

Dispozitii generale

 

Subiectele de drept civil

Art. 25. - (1) Subiectele de drept civil sunt persoanele fizice si persoanele juridice.

(2) Persoana fizică este omul, privit individual, ca titular de drepturi si de obligatii civile.

(3) Persoana juridică este orice formă de organizare care, īntrunind conditiile cerute de lege, este titulară de drepturi si de obligatii civile.

Recunoasterea drepturilor si libertătilor civile

Art. 26. - Drepturile si libertătile civile ale persoanelor fizice, precum si drepturile si libertătile civile ale persoanelor juridice sunt ocrotite si garantate de lege.

Cetătenii străini si apatrizii

Art. 27. - (1) Cetătenii străini si apatrizii sunt asimilati, īn conditiile legii, cu cetătenii romāni, īn ceea ce priveste drepturile si libertătile lor civile.

(2) Asimilarea se aplică īn mod corespunzător si persoanelor juridice străine.

Capacitatea civilă

Art. 28. - (1) Capacitatea civilă este recunoscută tuturor persoanelor.

(2) Orice persoană are capacitate de folosintă si, cu exceptia cazurilor prevăzute de lege, capacitate de exercitiu.

Limitele capacitătii civile

Art. 29. - (1) Nimeni nu poate fi īngrădit īn capacitatea de folosintă sau lipsit, īn tot sau īn parte, de capacitatea de exercitiu, decāt īn cazurile si conditiile expres prevăzute de lege.

(2) Nimeni nu poate renunta, īn tot sau īn parte, la capacitatea de folosintă sau la capacitatea de exercitiu.

Egalitatea īn fata legii civile

Art. 30. - Rasa, culoarea, nationalitatea, originea etnică, limba, religia, vārsta, sexul sau orientarea sexuală, opinia, convingerile personale, apartenenta politică, sindicală, la o categorie socială ori la o categorie defavorizată, averea, originea socială, gradul de cultură, precum si orice altă situatie similară nu au nicio influentă asupra capacitătii civile.

Patrimoniul. Mase patrimoniale si

patrimonii de afectatiune

Art. 31. - (1) Orice persoană fizică sau persoană juridică este titulară a unui patrimoniu.

(2) Acesta poate face obiectul unei diviziuni sau afectatiuni, īnsă numai īn cazurile si conditiile prevăzute de lege.

(3) Sunt patrimonii de afectatiune masele patrimoniale fiduciare, constituite potrivit dispozitiilor titlului IV al cărtii a lll-a, cele afectate exercitării unei profesii autorizate, precum si alte patrimonii astfel determinate.

Transferul intrapatrimonial

Art. 32. - (1) Īn caz de diviziune sau afectatiune, transferul drepturilor si obligatiilor dintr-o masă patrimonială īn alta, īn cadrul aceluiasi patrimoniu, se face cu respectarea conditiilor prevăzute de lege si fără a prejudicia drepturile creditorilor asupra fiecărei mase patrimoniale.

(2) Īn toate cazurile prevăzute la alin. (1), transferul drepturilor si obligatiilor dintr-o masă patrimonială īn alta nu constituie o īnstrăinare.

Patrimoniul profesional individual

Art. 33. - (1) Constituirea masei patrimoniale afectate exercitării īn mod individual a unei profesii autorizate se stabileste prin actul īncheiat de titular, cu respectarea conditiilor de formă si de publicitate prevăzute de lege.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplică īn mod corespunzător si īn cazul măririi sau micsorării patrimoniului profesional individual.

(3) Lichidarea patrimoniului profesional individual se face īn conditiile prevăzute de legea specială.

 

TITLUL II

Persoana fizică

 

CAPITOLUL I

Capacitatea civilă a persoanei fizice

 

SECTIUNEA 1

Capacitatea de folosintă

 

Notiunea

Art. 34. - Capacitatea de folosintă este aptitudinea persoanei de a avea drepturi si obligatii civile.

Durata capacitătii de folosintă

Art. 35. - Capacitatea de folosintă īncepe la nasterea persoanei si īncetează odată cu moartea acesteia.

Drepturile copilului conceput

Art. 36. - Drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, īnsă numai dacă el se naste viu. Dispozitiile art. 412 referitoare la timpul legal al conceptiunii sunt aplicabile.

 

SECTIUNEA a 2-a

Capacitatea de exercitiu

 

Notiunea

Art. 37. - Capacitatea de exercitiu este aptitudinea persoanei de a īncheia singură acte juridice civile.

īnceputul capacitătii de exercitiu

Art. 38. - (1) Capacitatea de exercitiu deplină īncepe la data cānd persoana devine majoră.

(2) Persoana devine majoră la īmplinirea vārstei de 18 ani.

Situatia minorului căsătorit

Art. 39. - (1) Minorul dobāndeste, prin căsătorie, capacitatea deplină de exercitiu.

(2) Īn cazul īn care căsătoria este anulată, minorul care a fost de bună-credintă la īncheierea căsătoriei păstrează capacitatea deplină de exercitiu.

Capacitatea de exercitiu anticipată

Art. 40. - Pentru motive temeinice, instanta de tutelă poate recunoaste minorului care a īmplinit vārsta de 16 ani capacitatea deplină de exercitiu. Īn acest scop, vor fi ascultati si părintii sau tutorele minorului, luāndu-se, cānd este cazul, si avizul consiliului de familie.

Capacitatea de exercitiu restrānsă

Art. 41. - (1) Minorul care a īmplinit vārsta de 14 ani are capacitatea de exercitiu restrānsă.

(2) Actele juridice ale minorului cu capacitate de exercitiu restrānsă se īncheie de către acesta, cu īncuviintarea părintilor sau, după caz, a tutorelui, iar īn cazurile prevăzute de lege, si cu autorizarea instantei de tutelă. Īncuviintarea sau autorizarea poate fi dată, cel mai tārziu, īn momentul īncheierii actului.

(3) Cu toate acestea, minorul cu capacitate de exercitiu restrānsă poate face singur acte de conservare, acte de administrare care nu īl prejudiciază, precum si acte de dispozitie de mică valoare, cu caracter curent si care se execută la data īncheierii lor.


 

Actele minorului care a īmplinit

vārsta de 15 ani

Art. 42. - (1) Minorul care a īmplinit vārsta de 15 ani poate să īncheie acte juridice referitoare la munca, la īndeletnicirile artistice sau sportive ori la profesia sa, cu īncuviintarea părintilor sau a tutorelui, precum si cu respectarea dispozitiilor legii speciale, dacă este cazul.

(2) Īn acest caz, minorul exercită singur drepturile si execută tot astfel obligatiile izvorāte din aceste acte si poate dispune singur de veniturile dobāndite.

Lipsa capacitătii de exercitiu

Art. 43. - (1) Īn afara altor cazuri prevăzute de lege, nu au capacitate de exercitiu:

a) minorul care nu a īmplinit vārsta de 14 ani;

b) interzisul judecătoresc.

(2) Pentru cei care nu au capacitate de exercitiu, actele juridice se īncheie, īn numele acestora, de reprezentantii lor legali, īn conditiile prevăzute de lege.

(3) Cu toate acestea, persoana lipsită de capacitatea de exercitiu poate īncheia singură actele anume prevăzute de lege, actele de conservare, precum si actele de dispozitie de mică valoare, cu caracter curent si care se execută la momentul īncheierii lor.

(4) Actele pe care minorul le poate īncheia singur pot fi făcute si de reprezentantul său legal, afară de cazul īn care legea ar dispune altfel sau natura actului nu i-ar permite acest lucru.

Sanctiunea

Art. 44. - Actele făcute de persoana lipsită de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrānsă, altele decāt cele prevăzute la art. 41 alin. (3) si la art. 43 alin. (3), precum si actele făcute de tutore fără autorizarea instantei de tutelă, atunci cānd această autorizare este cerută de lege, sunt lovite de nulitate relativă, chiar fără dovedirea unui prejudiciu.

Frauda comisă de incapabil

Art. 45. - Nulitatea relativă nu este īnlăturată de simpla declaratie a celui lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrānsă că este capabil să contracteze. Dacă īnsă a folosit manopere dolosive, instanta, la cererea părtii induse īn eroare, poate considera valabil contractul atunci cānd apreciază că aceasta ar constitui o sanctiune civilă adecvată.

Regimul nulitătii

Art. 46. - (1) Cel lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrānsă poate invoca si singur, īn apărare, nulitatea actului pentru incapacitatea sa rezultată din minoritate ori din punerea sub interdictie judecătorească.

(2) Persoanele capabile de a contracta nu pot opune minorului sau celui pus sub interdictie judecătorească incapacitatea acestuia.

(3) Actiunea īn anulare poate fi exercitată de reprezentantul legal, de minorul care a īmplinit vārsta de 14 ani, precum si de ocrotitorul legal.

(4) Atunci cānd actul s-a īncheiat fără autorizarea instantei de tutelă, necesară potrivit legii, aceasta va sesiza procurorul īn vederea exercitării actiunii īn anulare.

Limitele obligatiei de restituire

Art. 47. - Persoana lipsită de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrānsă nu este obligată la restituire decāt īn limita folosului realizat.

Dispozitiile art. 1.635-1.649 se aplică īn mod corespunzător.

Confirmarea actului anulabil

Art. 48. - Minorul devenit major poate confirma actul făcut singur īn timpul minoritătii, atunci cānd el trebuia să fie reprezentat sau asistat. După descărcarea tutorelui, el poate, de asemenea, să confirme actul făcut de tutorele său fără respectarea tuturor formalitătilor cerute pentru īncheierea lui valabilă. Īn timpul minoritătii, confirmarea actului anulabil se poate face numai īn conditiile art. 1.263 si 1.264.

 

SECTIUNEA a 3-a

Declararea judecătorească a mortii

 

Cazul general

Art. 49. - (1) Īn cazul īn care o persoană este dispărută si există indicii că a īncetat din viată, aceasta poate fi declarată moartă prin hotărāre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate, dacă au trecut cel putin 2 ani de la data primirii ultimelor informatii sau indicii din care rezultă că era īn viată.

(2) Dacă data primirii ultimelor informatii sau indicii despre cel dispărut nu se poate stabili cu exactitate, termenul prevăzut īn alin. (1) se socoteste de la sfārsitul lunii īn care s-au primit ultimele informatii sau indicii, iar īn cazul īn care nu se poate stabili nici luna, de la sfārsitul anului calendaristic.

Cazuri speciale

Art. 50. - (1) Cel dispărut īn īmprejurări deosebite, cum sunt inundatiile, cutremurul, catastrofa de cale ferată ori aeriană, naufragiul, īn cursul unor fapte de război sau īntr-o altă īmprejurare asemănătoare, ce īndreptăteste a se presupune decesul, poate fi declarat mort, dacă au trecut cel putin 6 luni de la data īmprejurării īn care a avut loc disparitia.

 

(2) Dacă ziua īn care a intervenit īmprejurarea cānd a avut loc disparitia nu poate fi stabilită, sunt aplicabile, īn mod corespunzător, dispozitiile art. 49 alin. (2).

(3) Atunci cānd este sigur că decesul s-a produs, desi cadavrul nu poate fi găsit sau identificat, moartea poate fi declarată prin hotărāre judecătorească, fără a se astepta īmplinirea vreunui termen de la disparitie.

Procedura de declarare a mortii

Art. 51. - Solutionarea cererii de declarare a mortii se face potrivit dispozitiilor Codului de procedură civilă.

Data prezumată a mortii celui dispărut

Art. 52. - (1) Cel declarat mort este socotit că a īncetat din viată la data pe care hotărārea rămasă definitivă a stabilit-o ca fiind aceea a mortii. Dacă hotărārea nu arată si ora mortii, se socoteste că cel declarat mort a īncetat din viată īn ultima oră a zilei stabilite ca fiind aceea a mortii.

(2) Īn lipsa unor indicii īndestulătoare, se va stabili că cel declarat mort a īncetat din viată īn ultima oră a celei din urmă zile a termenului prevăzut de art. 49 sau 50,

după caz.

(3) Instanta judecătorească poate rectifica data mortii stabilită potrivit dispozitiilor alin. (1) si (2), dacă se dovedeste că nu era posibil ca persoana declarată moartă să fi decedat la acea dată. Īn acest caz, data mortii este cea stabilită prin hotărārea de rectificare.

Prezumtia

Art. 53. - Cel dispărut este socotit a fi īn viată, dacă nu a intervenit o hotărāre declarativă de moarte rămasă definitivă.

Anularea hotărārii de declarare a mortii

Art. 54. - (1) Dacă cel declarat mort este īn viată, se poate cere, oricānd, anularea hotărārii prin care s-a declarat moartea.

(2) Cel care a fost declarat mort poate cere, după anularea hotărārii declarative de moarte, īnapoierea bunurilor sale īn natură, iar dacă aceasta nu este cu putintă, restituirea lor prin echivalent. Cu toate acestea, dobānditorul cu titlu oneros nu este obligat să le īnapoieze decāt dacă, sub rezerva dispozitiilor īn materie de carte funciară, se va face dovada că la data dobāndirii stia ori trebuia să stie că persoana declarată moartă este īn viată.

Descoperirea certificatului de deces

Art. 55. - Orice persoană interesată poate cere oricānd anularea hotărārii declarative de moarte, īn cazul īn care se descoperă certificatul de deces al celui declarat mort.

Plata făcută mostenitorilor aparenti

Art. 56. - Plata făcută mostenitorilor legali sau legatarilor unei persoane, care reapare ulterior hotărārii declarative de moarte, este valabilă si liberatorie, dacă a fost făcută īnainte de radierea din registrul de stare civilă a mentiunii privitoare la deces, cu exceptia cazului īn care cel care a făcut plata a cunoscut faptul că persoana declarată moartă este īn viată.

Drepturile mostenitorului aparent

Art. 57. - Mostenitorul aparent care află că persoana care a fost declarată decedată prin hotărāre judecătorească este īn viată păstrează posesia bunurilor si dobāndeste fructele acestora, cāt timp cel reapărut nu solicită restituirea lor.

 

CAPITOLUL II

Respectul fiintei umane si al drepturilor ei inerente

 

SECTIUNEA 1

Dispozitii comune

 

Drepturile personalitătii

Art. 58. - (1) Orice persoană are dreptul la viată, la sănătate, la integritate fizică si psihică, la onoare si reputatie, dreptul la respectarea vietii private, precum si dreptul la propria imagine.

(2) Aceste drepturi nu sunt transmisibile.

Atributele de identificare

Art. 59. - Orice persoană are dreptul la nume, la domiciliu, la resedintă, precum si la o stare civilă, dobāndite īn conditiile legii.

Dreptul de a dispune de sine īnsusi

Art. 60. - Persoana fizică are dreptul să dispună de sine īnsăsi, dacă nu īncalcă drepturile si libertătile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.

 

SECTIUNEA a 2-a

Drepturile la viată, la sănătate si la integritate ale persoanei fizice

 

Garantarea drepturilor inerente fiintei umane

Art. 61. - (1) Viata, sănătatea si integritatea fizică si psihică a oricărei persoane sunt garantate si ocrotite īn mod egal de lege.

(2) Interesul si binele fiintei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societătii sau al stiintei.

Interzicerea practicii eugenice

Art. 62. - (1) Nimeni nu poate aduce atingere speciei umane.

(2) Este interzisă orice practică eugenică prin care se tinde la organizarea selectiei persoanelor.

Interventiile asupra caracterelor genetice

Art. 63. - (1) Sunt interzise orice interventii medicale asupra caracterelor genetice avānd drept scop modificarea descendentei persoanei, cu exceptia celor care privesc prevenirea si tratamentul maladiilor genetice.

(2) Este interzisă orice interventie avānd drept scop crearea unei fiinte umane genetic identice unei alte fiinte umane vii sau moarte, precum si crearea de embrioni umani īn scopuri de cercetare.

(3) Utilizarea tehnicilor de reproducere umană asistată medical nu este admisă pentru alegerea sexului viitorului copil decāt īn scopul evitării unei boli ereditare grave legate de sexul acestuia.

Inviolabilitatea corpului uman

Art. 64. - (1) Corpul uman este inviolabil.

(2) Orice persoană are dreptul la integritatea sa fizică si psihică. Nu se poate aduce atingere integritătii fiintei umane decāt īn cazurile si īn conditiile expres si limitativ prevăzute de lege.

Examenul caracteristicilor genetice

Art. 65. - (1) Examenul caracteristicilor genetice ale unei persoane nu poate fi īntreprins decāt īn scopuri medicale sau de cercetare stiintifică, efectuate īn conditiile legii.

(2) Identificarea unei persoane pe baza amprentelor sale genetice nu poate fi efectuată decāt īn cadrul unei proceduri judiciare civile sau penale, după caz, sau īn scopuri medicale ori de cercetare stiintifică, efectuate īn conditiile legii.

Interzicerea unor acte patrimoniale

Art. 66. - Orice acte care au ca obiect conferirea unei valori patrimoniale corpului uman, elementelor sau produselor sale sunt lovite de nulitate absolută, cu exceptia cazurilor expres prevăzute de lege.

Interventiile medicale asupra unei persoane

Art. 67. - Nicio persoană nu poate fi supusă experientelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor interventii īn scop terapeutic ori īn scop de cercetare stiintifică decāt īn cazurile si īn conditiile expres si limitativ prevăzute de lege.

Prelevarea si transplantul de la persoanele īn viată

Art. 68. - (1) Prelevarea si transplantul de organe, tesuturi si celule de origine umană de la donatori īn viată se fac exclusiv īn cazurile si conditiile prevăzute de lege, cu acordul scris, liber, prealabil si expres al acestora si numai după ce au fost informati, īn prealabil, asupra riscurilor interventiei. Īn toate cazurile, donatorul poate reveni asupra consimtămāntului dat, pānă īn momentul prelevării.

(2) Se interzice prelevarea de organe, tesuturi si celule de origine umană de la minori, precum si de la persoanele aflate īn viată, lipsite de discernămānt din cauza unui handicap mintal, unei tulburări mintale grave sau dintr-un alt motiv similar, īn afara cazurilor expres prevăzute de lege.

Sesizarea instantei judecătoresti

Art. 69. - La cererea persoanei interesate, instanta poate lua toate măsurile necesare pentru a īmpiedica sau a face să īnceteze orice atingere ilicită adusă integritătii corpului uman, precum si pentru a dispune repararea, īn conditiile prevăzute la art. 252-256, a daunelor materiale si morale suferite.

 

SECTIUNEA a 3-a

Respectul vietii private si al demnitătii persoanei umane

 

Dreptul la libera exprimare

Art. 70. - (1) Orice persoană are dreptul la libera exprimare.

(2) Exercitarea acestui drept nu poate fi restrānsă decāt īn cazurile si limitele prevăzute la art. 75.

Dreptul la viata privată

Art. 71. - (1) Orice persoană are dreptul la respectarea vietii sale private.

(2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni īn viata intimă, personală sau de familie, nici īn domiciliul, resedinta sau corespondenta sa, fără consimtămāntul său ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.

(3) Este, de asemenea, interzisă utilizarea, īn orice mod, a corespondentei, manuscriselor sau a altor documente personale, precum si a informatiilor din viata privată a unei persoane, fără acordul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.

Dreptul la demnitate

Art. 72. - (1) Orice persoană are dreptul la respectarea demnitătii sale.

(2) Este interzisă orice atingere adusă onoarei si reputatiei unei persoane, fără consimtămāntul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.

Dreptul la propria imagine

Art. 73. - (1) Orice persoană are dreptul la propria imagine.

(2) Īn exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să īmpiedice reproducerea, īn orice mod, a īnfătisării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispozitiile art. 75 rămān aplicabile.

Atingeri aduse vietii private

Art. 74. - Sub rezerva aplicării dispozitiilor art. 75, pot fi considerate ca atingeri aduse vietii private:

a) intrarea sau rămānerea fără drept īn locuintă sau luarea din aceasta a oricărui obiect fără acordul celui care o ocupă īn mod legal;

b) interceptarea fără drept a unei convorbiri private, săvārsită prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, īn cunostintă de cauză, a unei asemenea interceptări;

c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate īntr-un spatiu privat, fără acordul acesteia;

d) difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spatiu privat, fără acordul celui care īl ocupă īn mod legal;

e) tinerea vietii private sub observatie, prin orice mijloace, īn afară de cazurile prevăzute expres de lege;

f) difuzarea de stiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viata intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei īn cauză;

g) difuzarea de materiale continānd imagini privind o persoană aflată la tratament īn unitătile de asistentă medicală, precum si a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstante īn legătură cu boala si cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fără acordul persoanei īn cauză, iar īn cazul īn care aceasta este decedată, fără acordul familiei sau al persoanelor īndreptătite;

h) utilizarea, cu rea-credintă, a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană;

i) difuzarea sau utilizarea corespondentei, manuscriselor ori a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, resedinta, precum si numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fără acordul persoanei căreia acestea īi apartin sau care, după caz, are dreptul de a dispune de ele.

Limitele

Art. 75. - (1) Nu constituie o īncălcare a drepturilor prevăzute īn această sectiune atingerile care sunt permise de lege sau de conventiile si pactele internationale privitoare la drepturile omului la care Romānia este parte.

(2) Exercitarea drepturilor si libertătilor constitutionale cu bună-credintă si cu respectarea pactelor si conventiilor internationale la care Romānia este parte nu constituie o īncălcare a drepturilor prevăzute īn prezenta sectiune.

Prezumtia de consimtămānt

Art. 76. - Cānd īnsusi cel la care se referă o informatie sau un material le pune la dispozitia unei persoane fizice ori persoane juridice despre care are cunostintă că īsi desfăsoară activitatea īn domeniul informării publicului, consimtămāntul pentru utilizarea acestora este prezumat, nefiind necesar un acord scris.

Prelucrarea datelor personale

Art. 77. - Orice prelucrare a datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, se poate face numai īn cazurile si conditiile prevăzute de legea specială.

 

SECTIUNEA a 4-a

Respectul datorat persoanei si după decesul său

 

Respectul datorat persoanei

decedate

Art. 78. - Persoanei decedate i se datorează respect cu privire la memoria sa, precum si cu privire la corpul său.

Interzicerea atingerii memoriei

persoanei decedate

Art. 79. - Memoria persoanei decedate este protejată īn aceleasi conditii ca si imaginea si reputatia persoanei aflate īn viată.

Respectarea vointei persoanei

decedate

Art. 80. - (1) Orice persoană poate determina felul propriilor funeralii si poate dispune cu privire la corpul său după moarte. Īn cazul celor lipsiti de capacitate de exercitiu sau al celor cu capacitate de exercitiu restrānsă este necesar si consimtămāntul scris al părintilor sau, după caz, al tutorelui.

(2) Īn lipsa dorintei exprese a persoanei decedate, va fi respectată, īn ordine, vointa sotului, părintilor, descendentilor, rudelor īn linie colaterală pānă la al patrulea grad inclusiv, legatarilor universali sau cu titlu universal ori dispozitia primarului comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti īn a cărui rază teritorială a avut loc decesul.

Prelevarea de la persoanele

decedate

Art. 81. - Prelevarea de organe, tesuturi si celule umane, īn scop terapeutic sau stiintific, de la persoanele decedate se efectuează numai īn conditiile prevăzute de lege, cu acordul scris, exprimat īn timpul vietii, al persoanei decedate  sau, īn lipsa acestuia, cu acordul scris, liber, prealabil si expres dat, īn ordine, de sotul supravietuitor, de părinti, de descendenti ori, īn sfārsit, de rudele īn linie colaterală pānă la al patrulea grad inclusiv.


CAPITOLUL III

Identificarea persoanei fizice

 

SECTIUNEA 1

Numele

 

Dreptul la nume

Art. 82. – Orice persoană are dreptul la numele stabilit sau dobāndit, potrivit legii.

Structura numelui

Art. 83. – Numele cuprinde numele de familie si prenumele.

Dobāndirea numelui

Art. 84. – (1) Numele de familie se dobāndeste prin efectul filiatiei si poate fi modificat prin efectul schimbării stării civile, īn conditiile prevăzute de lege.

(2) Prenumele se stabileste la data īnregistrării nasterii, pe baza declaratiei de nastere. Este interzisă īnregistrarea de către ofiterul de stare civilă a prenumelor indecente, ridicole si a altor asemenea, de natură a afecta ordinea publică si bunele moravuri ori interesele copilului, după caz.

(3) Numele de familie si prenumele copilului găsit, născut din părinti necunoscuti, precum si cele ale copilului care este părăsit de către mamă īn spital, iar identitatea acesteia nu a fost stabilită īn termenul prevăzut de lege, se stabilesc prin dispozitia primarului comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti īn a cărui rază teritorială a fost găsit copilul ori, după caz, s-a constatat părăsirea lui, īn conditiile legii speciale.

Schimbarea numelui pe cale administrativă

Art. 85. – Cetătenii romāni pot obtine, īn conditiile legii, schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie si a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea.

 

SECTIUNEA a 2-a

Domiciliul si resedinta

 

Dreptul la domiciliu si resedintă

Art. 86. - (1) Cetătenii romāni au dreptul să īsi stabilească ori să īsi schimbe, īn mod liber, domiciliul sau resedinta, īn tară sau īn străinătate, cu exceptia cazurilor anume prevăzute de lege.

(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, o persoană fizică nu poate să aibă īn acelasi timp decāt un singur domiciliu si o singură resedintă, chiar si atunci cānd detine mai multe locuinte.

Domiciliul

Art. 87. - Domiciliul persoanei fizice, īn vederea exercitării drepturilor si libertătilor sale civile, este īn locul unde īsi are principala asezare.

Resedinta

Art. 88. - Resedinta persoanei fizice este īn locul unde īsi are locuinta secundară.

Stabilirea si schimbarea domiciliului

Art. 89. - (1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozitiilor legii speciale.

(2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decāt atunci cānd cel care ocupă sau se mută īntr-un anumit loc a făcut-o cu intentia de a avea o asezare principală.

(3) Dovada intentiei rezultă din declaratiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar īn lipsa acestor declaratii, din orice alte īmprejurări de fapt.

Prezumtia de domiciliu

Art. 90. - (1) Resedinta va fi considerată domiciliu cānd acesta nu este cunoscut.

(2) Īn lipsă de resedintă, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaste, la locul unde acea persoană se găseste.

Dovada

Art. 91. - (1) Dovada domiciliului si a resedintei se face cu mentiunile cuprinse īn cartea de identitate.

(2) Īn lipsa acestor mentiuni ori atunci cānd acestea nu corespund realitătii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a resedintei nu va putea fi opusă altor persoane.

(3) Dispozitiile alin. (2) nu se aplică īn cazul īn care domiciliul sau resedinta a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.

Domiciliul minorului si al celui pus sub interdictie judecătorească

Art. 92. - (1) Domiciliul minorului care nu a dobāndit capacitate deplină de exercitiu īn conditiile prevăzute de lege este la părintii săi sau la acela dintre părinti la care el locuieste īn mod statornic.

 

(2) Īn cazul īn care părintii au domicilii separate si nu se īnteleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanta de tutelă, ascultāndu-i pe părinti, precum si pe copil, dacă acesta a īmplinit vārsta de 10 ani, va decide tinānd seama de interesele copilului.

Pānă la rămānerea definitivă a hotărārii judecătoresti, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuieste īn mod statornic.

(3) Prin exceptie, īn situatiile prevăzute de lege, domiciliul minorului poate fi la bunici, la alte rude ori persoane de īncredere, cu consimtămāntul acestora. De asemenea, domiciliul minorului poate fi si la o institutie de ocrotire.

(4) Domiciliul minorului, īn cazul īn care numai unul dintre părintii săi īl reprezintă ori īn cazul īn care se află sub tutelă, precum si domiciliul persoanei puse sub interdictie judecătorească, este la reprezentantul legal.

Cazurile speciale

Art. 93. - Domiciliul copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părintilor săi si supus unor măsuri de protectie specială, īn cazurile prevăzute de lege, se află la familia sau la persoanele cărora Ie-a fost dat īn plasament.

Domiciliul persoanei puse sub curatelă

Art. 94. - Īn cazul īn care s-a instituit o curatelă asupra bunurilor celui care a dispărut, acesta are domiciliul la curator, īn măsura īn care acesta este īndreptătit să īl reprezinte.

Domiciliul la custode sau curator

Art. 95. - Dacă a fost numit un custode sau un curator pentru administrarea bunurilor succesorale, cei chemati la mostenire au domiciliul la custode sau, după caz, la curator, īn măsura īn care acesta este īndreptătit să īi reprezinte.

Domiciliul profesional

Art. 96. - Cel care exploatează o īntreprindere are domiciliul si la locul acelei īntreprinderi, īn tot ceea ce priveste obligatiile patrimoniale ce s-au născut sau urmează a se executa īn acel loc.

Domiciliul ales

Art. 97. - (1) Părtile unui act juridic pot să aleagă un domiciliu īn vederea exercitării drepturilor sau a executării obligatiilor născute din acel act.

(2) Alegerea domiciliului nu se prezumă, ci trebuie făcută īn scris.

 

SECTIUNEA a 3-a

Actele de stare civilă

 

Starea civilă

Art. 98. - Starea civilă este dreptul persoanei de a se individualiza, īn familie si societate, prin calitătile strict personale care decurg din actele si faptele de stare civilă.

Dovada stării civile

Art. 99. - (1) Starea civilă se dovedeste prin actele de nastere, căsătorie si deces īntocmite, potrivit legii, īn registrele de stare civilă, precum si prin certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora.

(2) Actele de stare civilă sunt īnscrisuri autentice si fac dovada pānă la īnscrierea īn fals, pentru ceea ce reprezintă constatările personale ale ofiterului de stare civilă, si, pānă la proba contrară, pentru celelalte mentiuni.

(3) Hotărārea judecătorească dată cu privire la starea civilă a unei persoane este opozabilă oricărei alte persoane cāt timp printr-o nouă hotărāre nu s-a stabilit contrariul.

(4) Dacă printr-o hotărāre judecătorească s-a stabilit o anumită stare civilă a unei persoane, iar printr-o hotărāre judecătorească ulterioară este admisă o actiune prin care s-a contestat starea civilă astfel stabilită, prima hotărāre īsi pierde efectele la data rămānerii definitive a celei de a doua hotărāri.

Anularea, completarea, modificarea sau rectificarea actelor de stare civilă

Art. 100. - (1) Anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă si a mentiunilor īnscrise pe acestea se poate face numai īn temeiul unei hotărāri judecătoresti definitive.

(2) Rectificarea actelor de stare civilă si a mentiunilor īnscrise pe marginea acestora se poate face, din oficiu sau la cerere, numai īn temeiul dispozitiei primarului de la primăria care are īn păstrare actul de stare civilă.

(3) Starea civilă poate fi modificată īn baza unei hotărāri de anulare, completare sau modificare a unui act de stare civilă numai dacă a fost formulată si o actiune de modificare a stării civile, admisă printr-o hotărāre judecătorească rămasă definitivă.

(4) Hotărārea judecătorească prin care se dispune anularea, completarea sau modificarea unui act de stare civilă, precum si īnregistrarea făcută īn temeiul unei asemenea hotărāri sunt opozabile oricărei alte persoane cāt timp printr-o nouă hotărāre nu s-a stabilit contrariul.

Īnscrierea mentiunilor pe actul de stare civilă

Art. 101. - Anularea, completarea, modificarea si rectificarea unui act de stare civilă sau a unei mentiuni īnscrise pe acesta, dispuse prin hotărāre judecătorească rămasă definitivă ori, după caz, prin dispozitie a primarului, se īnscriu numai prin mentiune pe actul de stare civilă corespunzător. Īn acest scop, hotărārea judecătorească rămasă definitivă se comunică de īndată, din oficiu, de către instanta care s-a pronuntat ultima asupra fondului.

Actele īntocmite de un ofiter de stare civilă necompetent

Art. 102. - Actele de stare civilă īntocmite de o persoană care a exercitat īn mod public atributiile de ofiter de stare civilă, cu respectarea tuturor prevederilor legale, sunt valabile, chiar dacă acea persoană nu avea această calitate, afară de cazul īn care beneficiarii acestor acte au cunoscut, īn momentul īntocmirii lor, lipsa acestei calităti.

Alte mijloace de dovadă a stării civile

Art. 103. - Starea civilă se poate dovedi, īnaintea instantei judecătoresti, prin orice mijloace de probă, dacă:

a) nu au existat registre de stare civilă;

b) registrele de stare civilă s-au pierdut ori au fost distruse, īn tot sau īn parte;

c) nu este posibilă procurarea din străinătate a certificatului de stare civilă sau a extrasului de pe actul de stare civilă;

d) īntocmirea actului de stare civilă a fost omisă sau, după caz, refuzată.

 

TITLUL III

Ocrotirea persoanei fizice

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Interesul persoanei ocrotite

Art. 104. – (1) Orice măsură de ocrotire a persoanei fizice se stabileste numai īn interesul acesteia.

(2) La luarea unei măsuri de ocrotire trebuie să se tină seama de posibilitatea persoanei fizice de a-si exercita drepturile si de a-si īndeplini obligatiile cu privire la persoana si bunurile sale.

Persoanele ocrotite

Art. 105. – Sunt supusi unor măsuri speciale de ocrotire minorii si cei care, desi capabili, din cauza bătrānetii, a bolii sau a altor motive prevăzute de lege nu pot să īsi administreze bunurile si nici să īsi apere interesele īn conditii corespunzătoare.

Măsurile de ocrotire

Art. 106. – (1) Ocrotirea minorului se realizează prin părinti, prin instituirea tutelei, prin darea īn plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protectie specială anume prevăzute de lege.

(2) Ocrotirea majorului are loc prin punerea sub interdictie judecătorească sau prin instituirea curatelei, īn conditiile prevăzute de prezentul cod.

Instanta de tutelă

Art. 107. – Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei prin tutelă si curatelă sunt de competenta instantei de tutelă si de familie stabilite potrivit legii, denumită īn continuare instanta de tutelă.

Ocrotirea persoanei prin tutelă

Art. 108. – (1) Ocrotirea persoanei prin tutelă se realizează de către tutore, desemnat sau numit, īn conditiile prezentului cod, precum si de către consiliul de familie, ca organ consultativ.

(2) Consiliul de familie poate fi constituit de către instanta de tutelă numai la cererea persoanelor interesate.

(3) Īn cazul īn care nu se constituie consiliul de familie, atributiile acestuia vor fi exercitate de către instanta de tutelă.

Ocrotirea persoanei prin curatelă

Art. 109. – Ocrotirea persoanei prin curatelă are loc numai īn cazurile si conditiile prevăzute de lege.

 

CAPITOLUL II

Tutela minorului

 

SECTIUNEA 1

Deschiderea tutelei

 

Cazurile de instituire

Art. 110. - Tutela minorului se instituie atunci cānd ambii părinti sunt, după caz, decedati, necunoscuti, decăzuti din exercitiul drepturilor părintesti sau li s-a aplicat pedeapsa penală a interzicerii drepturilor părintesti, pusi sub interdictie judecătorească, dispăruti ori declarati judecătoreste morti, precum si īn cazul īn care, la īncetarea adoptiei, instanta hotărăste că este īn interesul minorului instituirea unei tutele.

Persoanele obligate să īnstiinteze instanta de tutelă

Art. 111. - Au obligatia ca, de īndată ce află de existenta unui minor lipsit de īngrijire părintească īn cazurile prevăzute la art. 110, să īnstiinteze instanta de tutelă:

a) persoanele apropiate minorului, precum si administratorii si locatarii casei īn care locuieste minorul;

b) serviciul de stare civilă, cu prilejul īnregistrării mortii unei persoane, precum si

notarul public, cu prilejul deschiderii unei proceduri succesorale;

c) instantele judecătoresti, reprezentantii Ministerului Public si ai politiei, cu prilejul

pronuntării, luării sau executării unei măsuri privative de libertate;

d) organele administratiei publice locale, institutiile de ocrotire, precum si orice altă

persoană.

 

SECTIUNEA a 2-a

Tutorele

 

Persoana care poate fi numită

tutore

Art. 112. - (1) Poate fi tutore o persoană fizică sau sotul si sotia, īmpreună, dacă nu se află īn vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de prezentul cod.

(2) Īn cazul īn care īn situatia prevăzută la art. 110 se află mai multi minori care sunt frati sau surori, se numeste, de regulă, un singur tutore.

Persoanele care nu pot fi numite tutore

Art. 113. - (1) Nu poate fi tutore:

a) minorul, persoana pusă sub interdictie judecătorească sau cel pus sub curatelă;

b) cel decăzut din exercitiul drepturilor părintesti sau declarat incapabil de a fi tutore;

c) cel căruia i s-a restrāns exercitiul unor drepturi civile, fie īn temeiul legii, fie prin hotărāre judecătorească, precum si cel cu rele purtări retinute ca atare de către o instantă judecătorească;

d) cel care, exercitānd o tutelă, a fost īndepărtat din aceasta īn conditiile art. 158;

e) cel aflat īn stare de insolvabilitate;

f) cel care, din cauza intereselor potrivnice cu cele ale minorului, nu ar putea īndeplini sarcina tutelei;

g) cel īnlăturat prin īnscris autentic sau prin testament de către părintele care exercita singur, īn momentul mortii, autoritatea părintească.

(2) Dacă una dintre īmprejurările prevăzute la alin. (1) survine sau este descoperită īn timpul tutelei, tutorele va fi īndepărtat, respectāndu-se aceeasi procedură ca si la numirea lui.

Desemnarea tutorelui de către părinte

Art. 114. - (1) Părintele poate desemna, prin act unilateral sau prin contract de mandat, īncheiate īn formă autentică, ori, după caz, prin testament, persoana care urmează a fi numită tutore al copiilor săi.

(2) Desemnarea făcută de părintele care īn momentul mortii era decăzut din drepturile părintesti sau pus sub interdictie judecătorească este lipsită de efecte.

(3) Desemnarea făcută īn conditiile prezentului articol poate fi revocată oricānd de către părinte, chiar si printr-un īnscris sub semnătură privată.

Desemnarea mai multor tutori

Art. 115. - Īn cazul īn care au fost desemnate mai multe persoane ca tutore, fără vreo preferintă, ori există mai multe rude, afini sau prieteni ai familiei minorului īn stare să īndeplinească sarcinile tutelei si care īsi exprimă dorinta de a fi tutore, instanta de tutelă va hotărī tinānd seama de conditiile lor materiale, precum si de garantiile morale necesare dezvoltării armonioase a minorului.

Măsurile provizorii

Art. 116. - (1) Cel chemat la tutelă īn conformitate cu dispozitiile art. 114 nu poate fi īnlăturat de către instantă fără acordul său decāt dacă se află īn vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 113 sau dacă prin numirea sa interesele minorului ar fi periclitate.

(2) Īn cazul īn care cel chemat la tutelă este numai temporar īmpiedicat īn exercitarea atributiilor ce i-au fost conferite, instanta de tutelă, după īncetarea īmpiedicării, īl numeste tutore la cererea sa, dar nu mai tārziu de 6 luni de la

deschiderea tutelei. Pānă atunci, instanta desemnează un tutore provizoriu.

(3) După trecerea celor 6 luni, dacă persoana desemnată nu a cerut numirea sa ca tutore, cel numit provizoriu tutore rămāne să īndeplinească īn continuare sarcinile tutelei pānă la numirea unui tutore īn conditiile art. 118.

Garantiile

Art. 117. - La numirea sau, după caz, īn timpul tutelei, instanta de tutelă poate hotărī, din oficiu sau la cererea consiliului de familie, ca tutorele să dea garantii reale sau personale, dacă interesele minorului cer o astfel de măsură. Īn acest caz, ea stabileste potrivit cu īmprejurările felul si īntinderea garantiilor.

Numirea tutorelui de către instanta de tutelă

Art. 118. - Īn lipsa unui tutore desemnat, instanta de tutelă numeste cu prioritate ca tutore, dacă nu se opun motive īntemeiate, o rudă sau un afin ori un prieten al familiei minorului, īn stare să īndeplinească această sarcină, tinānd seama, după caz, de relatiile personale, de apropierea domiciliilor, de conditiile materiale si de garantiile morale pe care le prezintă cel chemat la tutelă.

Procedura de numire

Art. 119. - (1) Numirea tutorelui se face, cu acordul acestuia, de către instanta de tutelă īn camera de consiliu, prin īncheiere definitivă. Atunci cānd desemnarea tutorelui s-a făcut prin contract de mandat, cel desemnat tutore nu poate refuza numirea decāt pentru motivele prevăzute la art. 120 alin.(2).

(2) Ascultarea minorului care a īmplinit vārsta de 10 ani este obligatorie.

(3) Īn lipsa unui tutore desemnat, dacă instanta de tutelă a constituit consiliul de familie, numirea tutorelui se face, potrivit alin. (1), cu consultarea consiliului de familie.

(4) Īncheierea de numire se comunică īn scris tutorelui si se afisează la sediul instantei de tutelă si la primăria de la domiciliul minorului.

(5) Drepturile si īndatoririle tutorelui īncep de la data comunicării īncheierii de numire.

(6) Īntre timp, instanta de tutelă poate lua măsuri provizorii cerute de interesele minorului, putānd chiar să numească un curator special.

Refuzul continuării tutelei

Art. 120. - (1) Cel numit tutore este dator să continue īndeplinirea sarcinilor tutelei.

(2) Poate refuza continuarea tutelei:

a) cel care are vārsta de 60 de ani īmpliniti;

b) femeia īnsărcinată sau mama unui copil mai mic de 8 ani;

c) cel care creste si educă 2 sau mai multi copii;

d) cel care, din cauza bolii, a infirmitătii, a felului activitătilor desfăsurate, a depărtării domiciliului de locul unde se află bunurile minorului sau din alte motive īntemeiate, nu ar mai putea să īndeplinească această sarcină.

Īnlocuirea tutorelui

Art. 121. - Dacă vreuna dintre īmprejurările prevăzute la art. 120 alin. (2) survine īn timpul tutelei, tutorele poate cere să fie īnlocuit. Cererea de īnlocuire se adresează instantei de tutelă, care va hotărī de urgentă. Pānă la solutionarea cererii sale de īnlocuire, el este obligat să continue exercitarea atributiilor.

Caracterul personal al tutelei

Art. 122. - (1) Tutela este o sarcină personală.

(2) Cu toate acestea, instanta de tutelă, cu avizul consiliului de familie, poate, tinānd seama de mărimea si compunerea patrimoniului minorului, să decidă ca administrarea patrimoniului ori doar a unei părti a acestuia să fie īncredintată, potrivit legii, unei persoane fizice sau persoane juridice specializate.

Gratuitatea tutelei

Art. 123. - (1) Tutela este o sarcină gratuită.

(2) Cu toate acestea, tutorele poate fi īndreptătit, pe perioada exercitării sarcinilor tutelei, la o remuneratie al cărei cuantum va fi stabilit de instanta de tutelă, cu avizul consiliului de familie, tinānd seama de munca depusă īn  administrarea averii si de starea materială a minorului si a tutorelui, dar nu mai mult de 10% din veniturile produse de bunurile minorului. Instanta de tutelă, cu avizul consiliului de familie, va putea modifica sau suprima această remuneratie, potrivit īmprejurărilor.

 

SECTIUNEA a 3-a

Consiliul de familie

 

Rolul consiliului de familie

Art. 124. - (1) Consiliul de familie se poate constitui pentru a supraveghea modul īn care tutorele īsi exercită drepturile si īsi īndeplineste īndatoririle cu privire la persoana si bunurile minorului.

(2) Īn cazul ocrotirii minorului prin părinti, prin darea īn plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protectie specială prevăzute de lege nu se va institui consiliul de familie.

Membrii consiliului de familie

Art. 125. - (1) Instanta de tutelă poate constitui un consiliu de familie, compus din 3 rude sau afini, tinānd seama de gradul de rudenie si de relatiile personale cu familia minorului. Īn lipsă de rude sau afini pot fi numite si alte persoane  care au avut legături de prietenie cu părintii minorului sau care manifestă interes pentru situatia acestuia.

(2) Sotul si sotia nu pot fi, īmpreună, membri ai aceluiasi consiliu de familie.

(3) Īn aceleasi conditii, instanta de tutelă numeste si 2 supleanti.

(4) Tutorele nu poate fi membru īn consiliul de familie.

Alte dispozitii aplicabile consiliului de familie

Art. 126. - Dispozitiile art. 113, art. 120 alin. (1) si alin. (2) lit. d), art. 121 si art. 147 se aplică īn mod corespunzător si membrilor consiliului de familie.

Modificarea consiliului de familie

Art. 127. - Īn afară de cazul prevăzut la art. 131, alcătuirea consiliului de familie nu se poate modifica īn timpul tutelei, afară numai dacă interesele minorului ar cere o asemenea schimbare sau dacă, prin moartea ori disparitia unuia  dintre membri, ar fi necesară completarea.

Constituirea consiliului de familie

Art. 128. - (1) Īn vederea constituirii consiliului de familie, persoanele care īndeplinesc conditiile pentru a fi membri sunt convocate la domiciliul minorului de către instanta de tutelă, din oficiu sau la sesizarea minorului, dacă acesta a īmplinit vārsta de 14 ani, a tutorelui desemnat, a oricăror altor persoane care au cunostintă despre situatia minorului.

(2) Numirea membrilor consiliului de familie se face cu acordul acestora.

(3) Minorul care a īmplinit vārsta de 10 ani va fi ascultat īn conditiile art. 264.

Functionarea consiliului de familie

Art. 129. - (1) Consiliul de familie este convocat cu cel putin 10 zile īnainte de data īntrunirii, la solicitarea oricăruia dintre membrii acestuia, a minorului care a īmplinit vārsta de 14 ani, a tutorelui sau a instantei de tutelă. Cu acordul tuturor membrilor consiliului de familie, convocarea se poate face si mai devreme de īmplinirea termenului de 10 zile dinainte de data īntrunirii. Īn toate cazurile, prezenta tuturor membrilor consiliului de familie acoperă neregularitatea convocării.

(2) Cei convocati sunt obligati să se prezinte personal la locul indicat īn actul de convocare. Īn cazul īn care acestia nu se pot prezenta, ei pot fi reprezentati de persoane care sunt rude sau afini cu părintii minorului, dacă aceste persoane nu sunt desemnate sau convocate īn nume propriu ca membri ai consiliului de familie. Sotii se pot reprezenta reciproc.

(3) Sedintele consiliului de familie se tin la domiciliul minorului sau, după caz, la sediul instantei de tutelă.

Atributiile

Art. 130. - (1) Consiliul de familie dă avize consultative, la solicitarea tutorelui sau a instantei de tutelă, si ia decizii, īn cazurile prevăzute de lege. Avizele consultative si deciziile se iau īn mod valabil cu votul majoritătii membrilor săi, consiliul fiind prezidat de persoana cea mai īnaintată īn vārstă.

(2) La luarea deciziilor, minorul care a īmplinit vārsta de 10 ani va fi ascultat, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile īn mod corespunzător.

(3) Deciziile consiliului de familie vor fi motivate si consemnate īntr-un registru special constituit.

Īnlocuirea consiliului de familie

Art. 131. - Tutorele poate cere instituirea unui nou consiliu, dacă īn plāngerile formulate potrivit prezentului cod instanta a hotărāt de cel putin două ori, īn mod definitiv, īmpotriva deciziilor consiliului de familie.

Imposibilitatea constituirii consiliului de familie

Art. 132. - Dacă īn cazul prevăzut la art. 131 nu este posibilă constituirea unui nou consiliu, ca si īn cazul contrarietătii de interese dintre minor si toti membrii consiliului de familie si supleanti, tutorele poate cere instantei de tutelă autorizatia de a exercita singur tutela.

 

SECTIUNEA a 4-a

Exercitarea tutelei

 

§1. Dispozitii generale

 

Exercitarea tutelei īn interesul minorului

Art. 133. -Tutela se exercită numai īn interesul minorului atāt īn ceea ce priveste persoana, cāt si bunurile acestuia.

Continutul tutelei

Art. 134. - (1) Tutorele are īndatorirea de a īngriji de minor.

(2) El este obligat să asigure īngrijirea minorului, sănătatea si dezvoltarea lui fizică si mentală, educarea, īnvătătura si pregătirea profesională a acestuia, potrivit cu aptitudinile lui.

Tutela exercitată de ambii soti

Art. 135. - (1) Īn cazul īn care tutori sunt 2 soti, acestia răspund īmpreună pentru exercitarea atributiilor tutelei. Dispozitiile privind autoritatea părintească sunt aplicabile īn mod corespunzător.

(2) Īn cazul īn care unul dintre soti introduce actiunea de divort, instanta, din oficiu, va īnstiinta instanta de tutelă pentru a dispune cu privire la exercitarea tutelei.

 

§2. Exercitarea tutelei cu privire la persoana minorului

 

Avizul consiliului de familie

Art. 136. - Măsurile privind persoana minorului se iau de către tutore, cu avizul consiliului de familie, cu exceptia măsurilor care au caracter curent.

Domiciliul minorului

Art. 137. - (1) Minorul pus sub tutelă are domiciliul la tutore. Numai cu autorizarea instantei de tutelă minorul poate avea si o resedintă.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), tutorele poate īncuviinta ca minorul să aibă o resedintă determinată de educarea si pregătirea sa profesională. Īn acest caz, instanta de tutelă va fi de īndată īncunostintată de tutore.

Felul īnvătăturii sau al pregătirii profesionale

Art. 138. - (1) Felul īnvătăturii sau al pregătirii profesionale pe care minorul care nu a īmplinit vārsta de 14 ani o primea la data instituirii tutelei nu poate fi schimbat de acesta decāt cu īncuviintarea instantei de tutelă.

(2) Instanta de tutelă nu poate, īmpotriva vointei minorului care a īmplinit vārsta de 14 ani, să schimbe felul īnvătăturii acestuia, hotărātă de părinti sau pe care minorul o primea la data instituirii tutelei.

Ascultarea minorului care a īmplinit vārsta de 10 ani

Art. 139. - Instanta de tutelă nu poate hotărī fără ascultarea minorului, dacă acesta a īmplinit vārsta de 10 ani, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.

 

§3. Exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului

 

Inventarul bunurilor minorului

Art. 140. - (1) După numirea tutorelui si īn prezenta acestuia si a membrilor consiliului de familie, un delegat al instantei de tutelă va verifica la fata locului toate bunurile minorului, īntocmind un inventar, care va fi supus aprobării instantei de tutelă. Inventarul bunurilor minorului va īncepe să fie īntocmit īn maximum 10 zile de la numirea tutorelui de către instanta de tutelă.

(2) Cu prilejul inventarierii, tutorele si membrii consiliului de familie sunt tinuti să declare īn scris, la īntrebarea expresă a delegatului instantei de tutelă, creantele, datoriile sau alte pretentii pe care le au fată de minor. Declaratiile vor fi consemnate īn procesul-verbal de inventariere.

(3) Tutorele sau membrii consiliului de familie care, cunoscānd creantele sau pretentiile proprii fată de minori, nu le-au declarat, desi au fost somati să le declare, sunt prezumati că au renuntat la ele. Dacă tutorele sau membrii consiliului de familie nu declară datoriile pe care le au fată de minor, desi au fost somati să le declare, pot fi īndepărtati din functie.

(4) Creantele pe care le au asupra minorului tutorele sau vreunul dintre membrii consiliului de familie, sotul, o rudă īn linie dreaptă ori fratii sau surorile acestora pot fi plătite voluntar numai cu autorizarea instantei de tutelă.

Actele făcute īn lipsa inventarului

Art. 141. - Īnainte de īntocmirea inventarului, tutorele nu poate face, īn numele minorului, decāt acte de conservare si acte de administrare ce nu suferă īntārziere.

Administrarea bunurilor minorului

Art. 142. - (1) Tutorele are īndatorirea de a administra cu bună-credintă bunurile minorului. Īn acest scop, tutorele actionează īn calitate de administrator īnsărcinat cu simpla administrare a bunurilor minorului, dispozitiile titlului V din cartea a lll-a aplicāndu-se īn mod corespunzător, afară de cazul īn care prin prezentul capitol se dispune altfel.

(2) Nu sunt supuse administrării bunurile dobāndite de minor cu titlu gratuit decāt dacă testatorul sau donatorul a stipulat altfel. Aceste bunuri sunt administrate de curatorul ori de cel desemnat prin actul de dispozitie sau, după caz, numit de către instanta de tutelă.

Reprezentarea minorului

Art. 143. - Tutorele are īndatorirea de a-l reprezenta pe minor īn actele juridice, dar numai pānă cānd acesta īmplineste vārsta de 14 ani.

Regimul juridic al actelor de dispozitie

Art. 144. - (1) Tutorele nu poate, īn numele minorului, să facă donatii si nici să garanteze obligatia altuia. Fac exceptie darurile obisnuite, potrivite cu starea materială a minorului.

(2) Tutorele nu poate, fără avizul consiliului de familie si autorizarea instantei de tutelă, să facă acte de īnstrăinare, īmpărteală, ipotecare ori de grevare cu alte sarcini reale a bunurilor minorului, să renunte la drepturile patrimoniale ale acestuia, precum si să īncheie īn mod valabil orice alte acte ce depăsesc dreptul de administrare.

(3) Actele făcute cu īncălcarea dispozitiilor prevăzute la alin. (1) si (2) sunt lovite de nulitate relativă. Īn aceste cazuri, actiunea īn anulare poate fi exercitată de tutore, de consiliul de familie sau de oricare membru al acestuia, precum si de către procuror, din oficiu sau la sesizarea instantei de tutelă.

(4) Cu toate acestea, tutorele poate īnstrăina, fără avizul consiliului de familie si fără autorizarea instantei de tutelă, bunurile supuse pieirii, degradării, alterării ori deprecierii, precum si cele devenite nefolositoare pentru minor.

Autorizarea instantei de tutelă

Art. 145. - (1) Instanta de tutelă acordă tutorelui autorizarea numai dacă actul răspunde unei nevoi sau prezintă un folos neīndoielnic pentru minor.

(2) Autorizarea se va da pentru fiecare act īn parte, stabilindu-se, cānd este cazul, conditiile de īncheiere a actului.

(3) Īn caz de vānzare, autorizarea va arăta dacă vānzarea se va face prin acordul părtilor, prin licitatie publică sau īn alt mod.

(4) Īn toate cazurile, instanta de tutelă poate indica tutorelui modul īn care se īntrebuintează sumele de bani obtinute.

Īncuviintarea si autorizarea actelor minorului care a īmplinit vārsta de 14 ani

Art. 146. - (1) Minorul care a īmplinit vārsta de 14 ani īncheie actele juridice cu īncuviintarea scrisă a tutorelui sau, după caz, a curatorului.

(2) Dacă actul pe care minorul care a īmplinit vārsta de 14 ani urmează să īl īncheie face parte dintre acelea pe care tutorele nu le poate face decāt cu autorizarea instantei de tutelă si cu avizul consiliului de familie, va fi necesară atāt autorizarea acesteia, cāt si avizul consiliului de familie.

(3) Minorul nu poate să facă donatii, altele decāt darurile obisnuite potrivit stării lui materiale, si nici să garanteze obligatia altuia.

(4) Actele făcute cu īncălcarea dispozitiilor alin. (1)-(3) sunt lovite de nulitate relativă, dispozitiile art. 144 alin. (3) fiind aplicabile īn mod corespunzător.

Interzicerea unor acte juridice

Art. 147. - (1) Este interzisă, sub sanctiunea nulitătii relative, īncheierea de acte juridice īntre tutore sau sotul, o rudă īn linie dreaptă ori fratii sau surorile tutorelui, pe de o parte, si minor, pe de altă parte.

(2) Cu toate acestea, oricare dintre persoanele prevăzute la alin. (1) poate cumpăra la licitatie publică un bun al minorului, dacă are o garantie reală asupra acestui bun ori īl detine īn coproprietate cu minorul, după caz.

Suma anuală necesară pentru īntretinerea minorului

Art. 148. - (1) Consiliul de familie stabileste suma anuală necesară pentru īntretinerea minorului si administrarea bunurilor sale si poate modifica, potrivit īmprejurărilor, această sumă. Decizia consiliului de familie se aduce la cunostintă, de īndată, instantei de tutelă.

(2) Cheltuielile necesare pentru īntretinerea minorului si administrarea bunurilor sale se acoperă din veniturile acestuia. In cazul īn care veniturile minorului nu sunt īndestulătoare, instanta de tutelă va dispune vānzarea bunurilor minorului, prin acordul părtilor sau prin licitatie publică.

(3) Obiectele ce au valoare afectivă pentru familia minorului sau pentru minor nu vor fi vāndute decāt īn mod exceptional.

(4) Dacă minorul este lipsit de bunuri si nu are părinti sau alte rude care sunt obligate prin lege să īi acorde īntretinere ori aceasta nu este suficientă, minorul are dreptul la asistentă socială, īn conditiile legii.

Constituirea de depozite bancare

Art. 149. - (1) Sumele de bani care depăsesc nevoile īntretinerii minorului si ale administrării bunurilor sale, precum si instrumentele financiare se depun, pe numele minorului, la o bancă indicată de consiliul de familie, īn termen de cel mult 5 zile de la data īncasării lor.

(2) Tutorele poate dispune de aceste sume si instrumente financiare numai cu autorizarea prealabilă a instantei de tutelă, cu exceptia operatiunilor prevăzute la alin. (3).

(3) Cu toate acestea, el nu va putea folosi, īn niciun caz, sumele de bani si instrumentele financiare prevăzute la alin. (1) pentru īncheierea, pe numele minorului, a unor tranzactii pe piata de capital, chiar dacă ar fi obtinut autorizarea instantei de tutelă.

(4) Tutorele poate depune la o institutie bancară si sumele necesare īntretinerii, tot pe numele minorului. Acestea se trec īntr-un cont separat si pot fi ridicate de tutore, fără autorizarea instantei de tutelă.

Cazurile de numire a curatorului special

Art. 150. - (1) Ori de cāte ori īntre tutore si minor se ivesc interese contrare, care nu sunt dintre cele ce trebuie să ducă la īnlocuirea tutorelui, instanta de tutelă va numi un curator special.

(2) De asemenea, dacă din cauza bolii sau din alte motive tutorele este īmpiedicat să īndeplinească un anumit act īn numele minorului pe care īl reprezintă sau ale cărui acte le īncuviintează, instanta de tutelă va numi un curator special.

 

SECTIUNEA a 5-a

Controlul exercitării tutelei

 

Controlul instantei de tutelă

Art. 151. - (1) Instanta de tutelă va efectua un control efectiv si continuu asupra modului īn care tutorele si consiliul de familie īsi īndeplinesc atributiile cu privire la minor si bunurile acestuia.

(2) In īndeplinirea activitătii de control, instanta de tutelă va putea cere colaborarea autoritătilor administratiei publice, a institutiilor si serviciilor publice specializate pentru protectia copilului sau a institutiilor de ocrotire, după caz.

Darea de seamă

Art. 152. - (1) Tutorele este dator să prezinte anual instantei de tutelă o dare de seamă despre modul cum s-a īngrijit de minor, precum si despre administrarea bunurilor acestuia.

(2) Darea de seamă se va prezenta instantei de tutelă īn termen de 30 de zile de la sfārsitul anului calendaristic.

(3) Dacă averea minorului este de mică īnsemnătate, instanta de tutelă poate să autorizeze ca darea de seamă privind administrarea bunurilor minorului să se facă pe termene mai lungi, care nu vor depăsi īnsă 3 ani.

(4) Īn afară de darea de seamă anuală, tutorele este obligat, la cererea instantei de tutelă, să dea oricānd dări de seamă despre felul cum s-a īngrijit de minor, precum si despre administrarea bunurilor acestuia.

Descărcarea tutorelui

Art. 153. - Instanta de tutelă va verifica socotelile privitoare la veniturile minorului si la cheltuielile făcute cu īntretinerea acestuia si cu administrarea bunurilor sale si, dacă sunt corect īntocmite si corespund realitătii, va da descărcare tutorelui.

Interzicerea dispensei de a da socoteală

Art. 154. - Dispensa de a da socoteală acordată de părinti sau de o persoană care ar fi făcut minorului o liberalitate este considerată ca nescrisă.

Plāngerea īmpotriva tutorelui

Art. 155. - (1) Minorul care a īmplinit vārsta de 14 ani, consiliul de familie, oricare membru al acestuia, precum si toti cei prevăzuti la art. 111 pot face plāngere la instanta de tutelă cu privire la actele sau faptele tutorelui păgubitoare pentru minor.

(2) Plāngerea se solutionează de urgentă, prin īncheiere executorie, de către instanta de tutelă, cu citarea părtilor si a membrilor consiliului de familie. Minorul care a īmplinit vārsta de 10 ani va fi ascultat, dacă instanta de tutelă consideră că este necesar.

 

SECTIUNEA a 6-a

Īncetarea tutelei

 

Cazurile de īncetare

Art. 156. - (1) Tutela īncetează īn cazul īn care nu se mai mentine situatia care a dus la instituirea tutelei, precum si īn cazul mortii minorului.

(2) Functia tutorelui īncetează prin moartea acestuia, prin īndepărtarea de la sarcina tutelei sau prin īnlocuirea tutorelui.

Moartea tutorelui

Art. 157. - (1) Īn cazul mortii tutorelui, mostenitorii săi sau orice altă persoană dintre cele prevăzute la art. 111 au datoria de a īnstiinta, de īndată, instanta de tutelă.

(2) Pānă la numirea unui nou tutore, mostenitorii vor prelua sarcinile tutelei. Dacă sunt mai multi mostenitori, acestia pot desemna, prin procură specială, pe unul dintre ei să īndeplinească īn mod provizoriu sarcinile tutelei.

(3) Dacă mostenitorii sunt minori, īnstiintarea instantei de tutelă se poate face de orice persoană interesată, precum si de cele prevăzute la art. 111. Īn acest caz, mostenitorii tutorelui nu vor prelua sarcinile tutelei, ci instanta de tutelă va numi de urgentă un curator special, care poate fi executorul testamentar.

īndepărtarea tutorelui

Art. 158. - Īn afară de alte cazuri prevăzute de lege, tutorele este īndepărtat dacă săvārseste un abuz, o neglijentă gravă sau alte fapte care īl fac nedemn de a fi tutore, precum si dacă nu īsi īndeplineste īn mod corespunzător sarcina.

Numirea curatorului special

Art. 159. - Pānă la preluarea functiei de către noul tutore, īn cazurile prevăzute la art. 157 si 158, instanta de tutelă poate numi un curator special.

Darea de seamă generală

Art. 160. - (1) La īncetarea din orice cauză a tutelei, tutorele sau, după caz, mostenitorii acestuia sunt datori ca, īn termen de cel mult 30 de zile, să prezinte instantei de tutelă o dare de seamă generală. Tutorele are aceeasi īndatorire si īn caz de īndepărtare de la tutelă.

(2) Dacă functia tutorelui īncetează prin moartea acestuia, darea de seamă generală va fi īntocmită de mostenitorii săi majori sau, īn caz de incapacitate a tuturor mostenitorilor, de reprezentantul lor legal, īn termen de cel mult 30 de zile de la data acceptării mostenirii sau, după caz, de la data solicitării de către instanta de tutelă. Īn cazul īn care nu există mostenitori ori acestia sunt īn imposibilitate de a actiona, darea de seamă generală va fi īntocmită de către un curator special, numit de instanta de tutelă, īn termenul stabilit de aceasta.

(3) Darea de seamă generală va trebui să cuprindă situatiile veniturilor si cheltuielilor pe ultimii ani, să indice activul si pasivul, precum si stadiul īn care se află procesele minorului.

(4) Instanta de tutelă īl poate constrānge pe cel obligat să facă darea de seamă generală, potrivit dispozitiilor art. 163.

Predarea bunurilor

Art. 161. - Bunurile care au fost īn administrarea tutorelui vor fi predate, după caz, fostului minor, mostenitorilor acestuia sau noului tutore de către tutore, mostenitorii acestuia sau reprezentantul lor legal ori, īn lipsă, de curatorul special numit potrivit dispozitiilor art. 160 alin. (2).

Descărcarea de gestiune

Art. 162. - (1) După predarea bunurilor, verificarea socotelilor si aprobarea lor, instanta de tutelă va da tutorelui descărcare de gestiunea sa.

(2) Chiar dacă instanta de tutelă a dat tutorelui descărcare de gestiune, acesta răspunde pentru prejudiciul cauzat din culpa sa.

(3) Tutorele care īnlocuieste un alt tutore are obligatia să ceară acestuia, chiar si după descărcarea de gestiune, repararea prejudiciilor pe care Ie-a cauzat minorului din culpa sa, sub sanctiunea de a fi obligat el īnsusi de a repara aceste prejudicii.

Amenda civilă

Art. 163. - (1) Īn cazul refuzului de a continua sarcina tutelei, īn alte cazuri decāt cele prevăzute la art. 120 alin. (2), tutorele poate fi sanctionat cu amendă civilă, īn folosul statului, care nu poate depăsi valoarea unui salariu minim pe economie.

Amenda poate fi repetată de cel mult 3 ori, la interval de cāte 7 zile, după care se va numi un alt tutore.

(2) De asemenea, dacă tutorele, din culpa sa, īndeplineste defectuos sarcina tutelei, va fi obligat la plata unei amenzi civile, īn folosul statului, care nu poate depăsi 3 salarii medii pe economie.

(3) Amenda civilă se aplică de către instanta de tutelă, prin īncheiere executorie.

 

CAPITOLUL III

Ocrotirea interzisului judecătoresc

 

Conditiile

Art. 164. - (1) Persoana care nu are discernămāntul necesar pentru a se īngriji de interesele sale, din cauza alienatiei ori debilitătii mintale, va fi pusă sub interdictie judecătorească.

(2) Pot fi pusi sub interdictie judecătorească si minorii cu capacitate de exercitiu restrānsă.

Persoanele care pot cere punerea sub interdictie

Art. 165. - Interdictia poate fi cerută de persoanele prevăzute la art. 111, care este aplicabil īn mod corespunzător.

Desemnarea tutorelui

Art. 166. - Orice persoană care are capacitatea deplină de exercitiu poate desemna prin act unilateral sau contract de mandat, īncheiate īn formă autentică, persoana care urmează a fi numită tutore pentru a se īngriji de persoana si bunurile sale īn cazul īn care ar fi pusă sub interdictie judecătorească. Dispozitiile art. 114 alin. (3) se aplică īn mod corespunzător.

Numirea unui curator special

Art. 167. - Īn caz de nevoie si pānă la solutionarea cererii de punere sub interdictie judecătorească, instanta de tutelă poate numi un curator special pentru īngrijirea si reprezentarea celui a cărui interdictie a fost cerută, precum si pentru administrarea bunurilor acestuia.

Procedura

Art. 168. - Solutionarea cererii de punere sub interdictie judecătorească se face potrivit dispozitiilor Codului de procedură civilă.

Opozabilitatea interdictiei

Art. 169. - (1) Interdictia īsi produce efectele de la data cānd hotărārea judecătorească a rămas definitivă.

(2) Cu toate acestea, lipsa de capacitate a celui interzis nu poate fi opusă unei terte persoane decāt de la data īndeplinirii formalitătilor de publicitate prevăzute de Codul de procedură civilă, afară numai dacă cel de-al treilea a cunoscut punerea sub interdictie pe altă cale.

Comunicarea hotărārii de punere sub interdictie judecătorească

Art. 170. - (1) Hotărārea de punere sub interdictie va fi comunicată, īn conditiile legii, instantei de tutelă, care va desemna, de īndată, un tutore pentru ocrotirea celui pus sub interdictie judecătorească. Dispozitiile art. 114-120 se aplică īn mod corespunzător.

(2) De asemenea, hotărārea de punere sub interdictie rămasă definitivă va fi comunicată si autoritătilor de sănătate publică teritoriale, pentru ca acestea să instituie asupra celui interzis o supraveghere medicală permanentă, potrivit legii.

Aplicarea regulilor de la tutelă

Art. 171. - Regulile privitoare la tutela minorului care nu a īmplinit vārsta de 14 ani se aplică si īn cazul tutelei celui pus sub interdictie judecătorească, īn măsura īn care legea nu dispune altfel.

Actele īncheiate de cel pus sub interdictie judecătorească

Art. 172. - Actele juridice īncheiate de persoana pusă sub interdictie judecătorească, altele decāt cele prevăzute la art. 43 alin. (3), sunt lovite de nulitate relativă, chiar dacă la data īncheierii lor aceasta ar fi avut discernămānt.

Īnlocuirea tutorelui

Art. 173. - (1) Tutorele celui pus sub interdictie judecătorească este īn drept să ceară īnlocuirea sa după 3 ani de la numire.

(2) Pentru motive temeinice tutorele poate cere īnlocuirea sa si īnaintea īmplinirii termenului de 3 ani.

Obligatiile tutorelui

Art. 174. - (1) Tutorele este dator să īngrijească de cel pus sub interdictie judecătorească, spre a-i grăbi vindecarea si a-i īmbunătăti conditiile de viată. Īn acest scop, se vor īntrebuinta veniturile si, la nevoie, toate bunurile celui pus sub interdictie judecătorească.

(2) Instanta de tutelă, luānd avizul consiliului de familie si consultānd un medic de specialitate, va hotărī, tinānd seama de īmprejurări, dacă cel pus sub interdictie judecătorească va fi īngrijit la locuinta lui sau īntr-o institutie sanitară.

(3) Cānd cel pus sub interdictie judecătorească este căsătorit, va fi ascultat si sotul acestuia.

Liberalitătile primite de descendentii interzisului judecătoresc

Art. 175. - Din bunurile celui pus sub interdictie judecătorească, descendentii acestuia pot fi gratificati sau īnzestrati de către tutore cu avizul consiliului de familie si cu autorizarea instantei de tutelă, fără īnsă să se poată da scutire de raport.

Minorul pus sub interdictie

judecătorească

Art. 176. - (1) Minorul care, la data punerii sub interdictie judecătorească, se afla sub ocrotirea părintilor rămāne sub această ocrotire pānă la data cānd devine major, fără a i se numi un tutore. Dispozitiile art. 174 sunt aplicabile si situatiei prevăzute īn prezentul alineat.

(2) Dacă la data cānd minorul devine major acesta se află īncă sub interdictie judecătorească, instanta de tutelă numeste un tutore.

(3) Īn cazul īn care, la data punerii sub interdictie judecătorească, minorul se afla sub tutelă, instanta de tutelă va hotărī dacă fostul tutore al minorului păstrează sarcina tutelei sau dacă trebuie numit un nou tutore.

Ridicarea interdictiei judecătoresti

Art. 177. - (1) Dacă au īncetat cauzele care au provocat interdictia, instanta judecătorească va pronunta ridicarea ei.

(2) Cererea se poate introduce de cel pus sub interdictie judecătorească, de tutore, precum si de persoanele sau institutiile prevăzute la art. 111.

(3) Hotărārea prin care se pronuntă ridicarea interdictiei judecătoresti īsi produce efectele de la data cānd a rămas definitivă.

(4) Cu toate acestea, īncetarea dreptului de reprezentare al tutorelui nu va putea fi opusă decāt īn conditiile prevăzute la art. 169 alin. (2), care se aplică īn mod corespunzător.

 

CAPITOLUL IV

Curatela

 

Cazurile de instituire

Art. 178. - Īn afară de cazurile prevăzute de lege, instanta de tutelă poate institui curatela:

a) dacă, din cauza bătrānetii, a bolii sau a unei infirmităti fizice, o persoană, desi capabilă, nu poate, personal, să īsi administreze bunurile sau să īsi apere interesele īn conditii corespunzătoare si, din motive temeinice, nu īsi poate numi un reprezentant sau un administrator;

b) dacă, din cauza bolii sau din alte motive, o persoană, desi capabilă, nu poate, nici personal, nici prin reprezentant, să ia măsurile necesare īn cazuri a căror rezolvare nu suferă amānare;

c) dacă o persoană, fiind obligată să lipsească vreme īndelungată de la domiciliu, nu a lăsat un mandatar sau un administrator general;

d) dacă o persoană a dispărut fără a exista informatii despre ea si nu a lăsat un mandatar sau un administrator general.

Competenta instantei de tutelă

Art. 179. - Instanta de tutela competentă este:

a) īn cazul prevăzut la art. 178 lit. a), instanta de la domiciliul persoanei reprezentate;

b) īn cazul prevăzut la art. 178 lit. b), fie instanta de la domiciliul persoanei reprezentate, fie instanta de la locul unde trebuie luate măsurile urgente;

c) īn cazurile prevăzute la art. 178 lit. c) sau d), instanta de la ultimul domiciliu din tară al celui lipsă ori al celui dispărut.

Persoana care poate fi numită curator

Art. 180. - (1) Poate fi numită curator orice persoană fizică avānd deplină capacitate de exercitiu si care este īn măsură să īndeplinească această sarcină.

(2) Cānd cel interesat a desemnat, prin act unilateral sau prin contract de mandat, īncheiate īn formă autentică, o persoană care să fie numită curator, aceasta va fi numită cu prioritate. Numirea poate fi īnlăturată numai pentru motive temeinice, dispozitiile art. 114-120 aplicāndu-se īn mod corespunzător.

Efectele curatelei

Art. 181. - Īn cazurile prevăzute la art. 178, instituirea curatelei nu aduce nicio atingere capacitătii celui pe care curatorul īl reprezintă.

Procedura de instituire

Art. 182. - (1) Curatela se poate institui la cererea celui care urmează a fi reprezentat, a sotului său, a rudelor sau a celor prevăzuti la art. 111.

(2) Curatela nu se poate institui decāt cu consimtămāntul celui reprezentat, īn afară de cazurile īn care consimtămāntul nu poate fi dat.

(3) Numirea curatorului se face de instanta de tutelă, cu acordul celui desemnat, printr-o īncheiere care se comunică īn scris curatorului si se afisează la sediul instantei de tutelă, precum si la primăria de la domiciliul celui reprezentat.

Continutul curatelei

Art. 183. - (1) Īn cazurile īn care se instituie curatela, se aplică regulile de la mandat, cu exceptia cazului īn care, la cererea persoanei interesate ori din oficiu, instanta de tutelă va hotărī că se impune īnvestirea curatorului cu drepturile si obligatiile unui administrator īnsărcinat cu simpla administrare a bunurilor altuia.

(2) Dacă sunt aplicabile regulile de la mandat, instanta de tutelă poate stabili limitele mandatului si poate da instructiuni curatorului, īn locul celui reprezentat, īn toate cazurile īn care acesta din urmă nu este īn măsură să o facă.

īnlocuirea curatorului

Art. 184. - (1) Curatorul este īn drept să ceară īnlocuirea sa după 3 ani de la numire.

(2) Pentru motive temeinice curatorul poate cere īnlocuirea sa si īnaintea īmplinirii termenului de 3 ani.

Īncetarea curatelei

Art. 185. - Dacă au īncetat cauzele care au provocat instituirea curatelei, aceasta va fi ridicată de instanta de tutelă la cererea curatorului, a celui reprezentat sau a celor prevăzuti la art. 111.

Dispozitii speciale

Art. 186. - Dispozitiile prezentului capitol nu se aplică si curatorului special prevăzut la art. 150, 159 si 167. Īn aceste din urmă cazuri, drepturile si obligatiile stabilite de lege īn sarcina tutorelui se aplică, īn mod corespunzător, si curatorului special.

 

TITLUL IV

Persoana juridică

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Elementele constitutive

Art. 187. – Orice persoană juridică trebuie să aibă o organizare de sine stătătoare si un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit si moral, īn acord cu interesul general.

Calitatea de persoană juridică

Art. 188. – Sunt persoane juridice entitătile prevăzute de lege, precum si orice alte organizatii legal īnfiintate care, desi nu sunt declarate de lege persoane juridice, īndeplinesc toate conditiile prevăzute la art. 187.

Categorii de persoane juridice

Art. 189. – Persoanele juridice sunt de drept public sau de drept privat.

Persoana juridică de drept privat

Art. 190. – Persoanele juridice de drept privat se pot constitui, īn mod liber, īn una dintre formele prevăzute de lege.

Persoana juridică de drept public

Art. 191. – (1) Persoanele juridice de drept public se īnfiintează prin lege.

(2) Prin exceptie de la dispozitiile alin. (1), īn cazurile anume prevăzute de lege, persoanele juridice de drept public se pot īnfiinta prin acte ale autoritătilor administratiei publice centrale sau locale ori prin alte moduri prevăzute de lege.

Regimul juridic aplicabil

Art. 192. – Persoanele juridice legal īnfiintate se supun dispozitiilor aplicabile categoriei din care fac parte, precum si celor cuprinse īn prezentul cod, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Efectele personalitătii juridice

Art. 193. – (1) Persoana juridică participă īn nume propriu la circuitul civil si răspunde pentru obligatiile asumate cu bunurile proprii, afară de cazul īn care prin lege s-ar dispune altfel.

(2) Nimeni nu poate invoca īmpotriva unei persoane de bună-credintă calitatea de subiect de drept a unei persoane juridice, dacă prin aceasta se urmăreste ascunderea unei fraude, a unui abuz de drept sau a unei atingeri aduse ordinii publice.

 

CAPITOLUL II

Īnfiintarea persoanei juridice

 

SECTIUNEA 1

Dispozitii comune

 

Modurile de īnfiintare

Art. 194. - (1) Persoana juridică se īnfiintează:

a) prin actul de īnfiintare al organului competent, īn cazul autoritătilor si al institutiilor publice, al unitătilor administrativ-teritoriale, precum si al operatorilor economici care se constituie de către stat sau de către unitătile administrativ-

teritoriale. Īn toate cazurile, actul de īnfiintare trebuie să prevadă īn mod expres dacă autoritatea publică sau institutia publică este persoană juridică;

b) prin actul de īnfiintare al celor care o constituie, autorizat, īn conditiile legii;

c) īn orice alt mod prevăzut de lege.

(2) Dacă prin lege nu se dispune altfel, prin act de īnfiintare se īntelege actul de constituire a persoanei juridice si, după caz, statutul acesteia.

Durata persoanei juridice

Art. 195. - Persoana juridică se īnfiintează pe durată nedeterminată, dacă prin lege, actul de constituire sau statut nu se prevede altfel.

 

SECTIUNEA a 2-a

Nulitatea persoanei juridice

 

Cauzele de nulitate

Art. 196. - (1) Nulitatea unei persoane juridice poate fi constatată sau, după caz, declarată de instanta judecătorească numai atunci cānd:

a) lipseste actul de īnfiintare sau nu a fost īncheiat īn forma autentică īn situatiile anume prevăzute de lege;

b) toti fondatorii sau asociatii au fost, potrivit legii, incapabili, la data īnfiintării persoanei juridice;

c) obiectul de activitate este ilicit, contrar ordinii publice ori bunelor moravuri;

d) lipseste autorizatia administrativă necesară pentru īnfiintarea acesteia;

e) actul de īnfiintare nu prevede denumirea, sediul sau obiectul de activitate;

f) actul de īnfiintare nu prevede aporturile fondatorilor sau ale asociatilor ori capitalul social subscris si vărsat;

g) s-au īncălcat dispozitiile legale privind patrimoniul initial sau capitalul social minim, subscris si vărsat;

h) nu s-a respectat numărul minim de fondatori sau asociati prevăzut de lege;

i) au fost nesocotite alte dispozitii legale imperative prevăzute sub sanctiunea nulitătii actului de īnfiintare a persoanei juridice.

(2) Nerespectarea dispozitiilor alin. (1) lit. a), c)-g) se sanctionează cu nulitatea absolută.

Aspectele speciale privind regimul nulitătii

Art. 197. - (1) Nulitatea relativă a persoanei juridice poate fi invocată īn termen de un an de la data īnregistrării sau īnfiintării acesteia, după caz.

(2) Nulitatea absolută sau relativă a persoanei juridice se acoperă īn toate cazurile, dacă, pānă la īnchiderea dezbaterilor īn fata primei instante de judecată, cauza de nulitate a fost īnlăturată.

Efectele nulitătii

Art. 198. - (1) De la data la care hotărārea judecătorească de constatare sau declarare a nulitătii a devenit definitivă, persoana juridică īncetează fără efect retroactiv si intră īn lichidare.

(2) Prin hotărārea judecătorească de constatare sau declarare a nulitătii se numesc si lichidatorii.

(3) Hotărārea judecătorească definitivă se comunică, din oficiu, spre a fi notată īn toate registrele publice īn care persoana juridică a fost īnregistrată sau, după caz, mentionată.

(4) Īn toate cazurile, fondatorii sau asociatii răspund, īn conditiile legii, pentru obligatiile persoanei juridice care s-au născut īn sarcina acesteia de la data īnfiintării ei si pānă la data notării īn registrele publice a hotărārii judecătoresti prevăzute la alin. (3).

Regimul actelor juridice īncheiate cu tertii

Art. 199. - (1) Constatarea sau, după caz, declararea nulitătii nu aduce atingere actelor īncheiate anterior īn numele persoanei juridice de către organele de administrare, direct sau prin reprezentare, după caz.

(2) Nici persoana juridică si nici fondatorii sau asociatii nu pot opune tertilor nulitatea acesteia, īn afară de cazul īn care se dovedeste că acestia cunosteau cauza de nulitate la momentul īncheierii actului.

 

SECTIUNEA a 3-a

Īnregistrarea persoanei juridice

 

Īnregistrarea persoanei juridice

Art. 200. - (1) Persoanele juridice sunt supuse īnregistrării, dacă legile care le sunt aplicabile prevăd această īnregistrare.

(2) Prin īnregistrare se īntelege īnscrierea, īnmatricularea sau, după caz, orice altă formalitate de publicitate prevăzută de lege, făcută īn scopul dobāndirii personalitătii juridice sau al luării īn evidentă a persoanelor juridice legal īnfiintate, după caz.

(3) Īnregistrarea se face la cerere sau, īn cazurile anume prevăzute de lege, din oficiu.

Obligatia de verificare a documentelor publicate

Art. 201. - Persoana juridică este obligată să verifice identitatea dintre textul actului constitutiv sau al statutului si textul depus la registrul public si cel apărut īntr-o publicatie oficială. Īn caz de neconcordantă, tertii pot opune persoanei juridice oricare dintre aceste texte, īn afară de cazul īn care se face dovada că ei cunosteau textul depus la registru.

Lipsa īnregistrării

Art. 202. - (1) Dacă īnregistrarea persoanei juridice are caracter constitutiv, persoana juridică nu se consideră legal īnfiintată cāt timp īnregistrarea nu a fost efectuată.

(2) Dacă īnsă īnregistrarea este cerută numai pentru opozabilitate fată de terti, actele sau faptele juridice făcute īn numele sau īn contul persoanei juridice, pentru care nu s-a efectuat publicitatea prevăzută īn acest scop de lege, nu pot fi opuse tertilor, īn afară de cazul īn care se face dovada că acestia cunosteau că publicitatea nu a fost īndeplinită.

Răspunderea pentru neefectuarea

formalitătilor de īnregistrare

Art. 203. - Fondatorii, reprezentantii persoanei juridice supuse īnregistrării, precum si primii membri ai organelor de conducere, de administrare si de control ale acesteia răspund nelimitat si solidar pentru prejudiciul cauzat prin neīndeplinirea formalitătilor de īnregistrare a persoanei juridice, dacă aceste formalităti trebuiau să fie cerute de aceste persoane.

Īnregistrarea modificărilor aduse actului de īnfiintare

Art. 204. - Dispozitiile art. 200-203 sunt aplicabile si īn cazul īnregistrării modificărilor aduse actului de īnfiintare a persoanei juridice, realizate cu respectarea conditiilor prevăzute de lege sau de actul de īnfiintare a acesteia, după caz.

 

CAPITOLULUI

Capacitatea civilă a persoanei juridice

 

SECTIUNEA 1

Capacitatea de folosintă a persoanei juridice

 

Data dobāndirii capacitătii de folosintă

Art. 205. – (1) Persoanele juridice care sunt supuse īnregistrării au capacitatea de a avea drepturi si obligatii de la data īnregistrării lor.

(2) Celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea drepturi si obligatii, după caz, potrivit art. 194, de la data actului de īnfiintare, de la data autorizării constituirii lor sau de la data īndeplinirii oricărei alte cerinte prevăzute de lege.

(3) Cu toate acestea, persoanele juridice prevăzute la alin. (1) pot, chiar de la data actului de īnfiintare, să dobāndească drepturi si să īsi asume obligatii, īnsă numai īn măsura necesară pentru ca persoana juridică să ia fiintă īn mod valabil.

(4) Fondatorii, asociatii, reprezentantii si orice alte persoane care au lucrat īn numele unei persoane juridice īn curs de constituire răspund nelimitat si solidar fată de terti pentru actele juridice īncheiate īn contul acesteia cu īncălcarea dispozitiilor alin. (3), īn afară de cazul īn care persoana juridică nou-creată, după ce a dobāndit personalitate juridică, Ie-a preluat asupra sa. Actele astfel preluate sunt considerate a fi ale persoanei juridice īncă de la data īncheierii lor si produc efecte depline.

Continutul capacitătii de folosintă

Art. 206. – (1) Persoana juridică poate avea orice drepturi si obligatii civile, afară de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot apartine decāt persoanei fizice.

(2) Persoanele juridice fără scop patrimonial pot avea doar acele drepturi si obligatii civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut.

(3) Actul juridic īncheiat cu īncălcarea dispozitiilor alin. (1)si (2) este lovit de nulitate absolută.

Desfăsurarea activitătilor autorizate

Art. 207. – (1) Īn cazul activitătilor care trebuie autorizate de organele competente, dreptul de a desfăsura asemenea activităti se naste numai din momentul obtinerii autorizatiei respective, dacă prin lege nu se prevede altfel.

(2) Actele si operatiunile săvārsite fără autorizatiile prevăzute de lege sunt lovite de nulitate absolută, iar persoanele care le-au făcut răspund nelimitat si solidar pentru toate prejudiciile cauzate, independent de aplicarea altor sanctiuni prevăzute de lege.

Capacitatea de a primi liberalităti

Art. 208. – Prin exceptie de la prevederile art. 205 alin. (3) si dacă prin lege nu se dispune altfel, orice persoană juridică poate primi liberalităti īn conditiile dreptului comun, de la data actului de īnfiintare sau, īn cazul fundatiilor testamentare, din momentul deschiderii mostenirii testatorului, chiar si īn cazul īn care liberalitătile nu sunt necesare pentru ca persoana juridică să ia fiintă īn mod legal.

 

SECTIUNEA a 2-a

Capacitatea de exercitiu si functionarea persoanei juridice

§1. Capacitatea de exercitiu

 

Data dobāndirii capacitătii de exercitiu

Art. 209. - (1) Persoana juridică īsi exercită drepturile si īsi īndeplineste obligatiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor.

(2) Au calitatea de organe de administrare, īn sensul alin. (1), persoanele fizice sau persoanele juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să actioneze, īn raporturile cu tertii, individual sau colectiv, īn numele si pe seama persoanei juridice.

(3) Raporturile dintre persoana juridică si cei care alcătuiesc organele sale de administrare sunt supuse, prin analogie, regulilor mandatului, dacă nu s-a prevăzut altfel prin lege, actul de constituire sau statut.

Lipsa organelor de administrare

Art. 210. - (1) Pānă la data constituirii organelor de administrare, exercitarea drepturilor si īndeplinirea obligatiilor care privesc persoana juridică se fac de către fondatori ori de către persoanele fizice sau persoanele juridice desemnate īn acest scop.

(2) Actele juridice īncheiate de către fondatori sau de către persoanele desemnate cu depăsirea puterilor conferite potrivit legii, actului de constituire ori statutului, pentru īnfiintarea persoanei juridice, precum si actele īncheiate de alte persoane nedesemnate obligă persoana juridică īn conditiile gestiunii de afaceri.

(3) Cel care contractează pentru persoana juridică rămāne personal tinut fată de terti dacă aceasta nu se īnfiintează ori dacă nu īsi asumă obligatia contractată, īn afara cazului cānd prin contract a fost exonerat de această obligatie.

Incapacităti si incompatibilităti

Art. 211. - (1) Nu pot face parte din organele de administrare si de control ale persoanei juridice incapabilii, cei cu capacitate de exercitiu restrānsă, cei decăzuti din dreptul de a exercita o functie īn cadrul acestor organe, precum si cei declarati prin lege sau prin actul de constituire incompatibili să ocupe o astfel de functie.

(2) Actele īncheiate cu īncălcarea dispozitiilor alin. (1) sunt lovite de nulitate relativă. Acestea nu pot fi anulate pentru simplul fapt că persoanele care fac parte din aceste organe sunt incapabile ori incompatibile, după caz, sau pentru că acestea au fost numite cu īncălcarea dispozitiilor legale ori statutare, dacă nu s-a produs o vătămare.

 

§2. Functionarea persoanei juridice

 

Actele emise de organele persoanei juridice

Art. 212. - (1) Hotărārile si deciziile luate de organele de conducere si administrare īn conditiile legii, actului de constituire sau statutului sunt obligatorii chiar pentru cei care nu au luat parte la deliberare sau au votat īmpotrivă.

(2) Fată de terti hotărārile si deciziile luate īn conditiile legii, actului de constituire sau statutului produc efecte numai de la data publicării lor, īn conditiile prevăzute de lege, īn afară de cazul īn care se face dovada că acestia le-au cunoscut pe altă cale.

Obligatiile membrilor organelor de administrare

Art. 213. - Membrii organelor de administrare ale unei persoane juridice trebuie să actioneze īn interesul acesteia, cu prudenta si diligenta cerute unui bun proprietar.

Separarea patrimoniilor

Art. 214. - (1) Membrii organelor de administrare au obligatia să asigure si să mentină separatia dintre patrimoniul persoanei juridice si propriul lor patrimoniu.

(2) Ei nu pot folosi īn profitul ori īn interesul lor sau al unor terti, după caz, bunurile persoanei juridice ori informatiile pe care le obtin īn virtutea functiei lor, afară de cazul īn care ar fi autorizati īn acest scop de către cei care i-au numit.

Contrarietatea de interese

Art. 215. - (1) Este lovit de nulitate relativă actul juridic īncheiat īn frauda intereselor persoanei juridice de un membru al organelor de administrare, dacă acesta din urmă, sotul, ascendentii sau descendentii lui, rudele īn linie colaterală  sau afinii săi, pānă la gradul al patrulea inclusiv, aveau vreun interes să se īncheie acel act si dacă partea cealaltă a cunoscut sau trebuia să cunoască acest lucru.

(2) Atunci cānd cel care face parte din organele de administrare ale persoanei juridice ori una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) are interes īntr-o problemă supusă hotărārii acestor organe, trebuie să īnstiinteze persoana juridică si să nu ia parte la nicio deliberare privitoare la aceasta. Īn caz contrar, el răspunde pentru daunele cauzate persoanei juridice, dacă fără votul lui nu s-ar fi putut obtine majoritatea cerută.

Nulitatea actelor emise de organele persoanei juridice

Art. 216. - (1) Hotărārile si deciziile contrare legii, actului de constituire sau statutului pot fi atacate īn justitie de oricare dintre membrii organelor de conducere si administrare care nu au participat la deliberare sau care au votat  īmpotrivă si au cerut să se insereze aceasta īn proces ui-verb al de sedintă, īn termen de 15 zile de la data cānd li s-a comunicat copia de pe hotărārea sau decizia respectivă ori de la data cānd a avut loc sedinta, după caz.

(2) Administratorii nu pot īnsă ataca hotărārea privitoare la revocarea lor din functie. Ei au numai dreptul de a fi despăgubiti, dacă revocarea a fost nejustificată sau intempestivă si au suferit astfel un prejudiciu.

(3) Cererea de anulare se solutionează īn camera de consiliu de către instanta competentă īn circumscriptia căreia persoana juridică īsi are sediul, īn contradictoriu cu persoana juridică īn cauză, reprezentată prin administratori. Hotărārea instantei este supusă numai apelului.

(4) Dacă hotărārea este atacată de toti administratorii, persoana juridică este reprezentată īn justitie de persoana desemnată de presedintele instantei dintre membrii persoanei juridice, care va īndeplini mandatul cu care a fost īnsărcinată pānă cānd organul de conducere competent, convocat īn acest scop, va alege o altă persoană.

(5) Hotărārea definitivă de anulare va fi mentionată īn registrul public īn care este īnregistrată persoana juridică, fiind opozabilă de la această dată fată de orice persoană, inclusiv fată de membrii acelei persoane juridice.

(6) Dacă se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la actiunea īn constatarea nulitătii este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată.

Dispozitiile alin. (3)-(5) rămān aplicabile.

(7) Prevederile prezentului articol se aplică īn măsura īn care prin legi speciale nu se dispune altfel.

Suspendarea actelor atacate

Art. 217. - (1) Odată cu intentarea actiunii īn anulare, reclamantul poate cere instantei, pe cale de ordonantă presedintială, suspendarea executării actelor atacate.

(2) Pentru a īncuviinta suspendarea, instanta īl poate obliga pe reclamant să depună o cautiune, īn conditiile legii.

Participarea la circuitul civil

Art. 218. - (1) Actele juridice făcute de organele de administrare ale persoanei juridice, īn limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice īnsesi.

(2) Īn raporturile cu tertii, persoana juridică este angajată prin actele organelor sale, chiar dacă aceste acte depăsesc puterea de reprezentare conferită prin actul de constituire sau statut, īn afară de cazul īn care ea dovedeste că tertii o cunosteau la data īncheierii actului. Simpla publicare a actului de constituire sau a statutului persoanei juridice nu constituie dovada cunoasterii acestui fapt.

(3) Clauzele sau dispozitiile actului de constituire ori ale statutului, precum si hotărārile organelor statutare ale persoanei juridice care limitează sau lărgesc puterile conferite exclusiv de lege acestor organe sunt considerate nescrise, chiar dacă au fost publicate.

Răspunderea pentru fapte juridice

Art. 219. - (1) Faptele licite sau ilicite săvārsite de organele persoanei juridice obligă īnsăsi persoana juridică, īnsă numai dacă ele au legătură cu atributiile sau cu scopul functiilor īncredintate.

(2) Faptele ilicite atrag si răspunderea personală si solidară a celor care le-au săvārsit, atāt fată de persoana juridică, cāt si fată de terti.

Răspunderea membrilor organelor

persoanei juridice

Art. 220. - (1) Actiunea īn răspundere īmpotriva administratorilor, cenzorilor, directorilor si a altor persoane care au actionat īn calitate de membri ai organelor persoanei juridice, pentru prejudiciile cauzate persoanei juridice de către acestia prin īncălcarea īndatoririlor stabilite īn sarcina lor, apartine, īn numele persoanei juridice, organului de conducere competent, care va decide cu majoritatea cerută de lege, iar īn lipsă, cu majoritatea cerută de prevederile statutare.

(2) Hotărārea poate fi luată chiar dacă problema răspunderii persoanelor prevăzute la alin. (1) nu figurează pe ordinea de zi.

(3) Organul de conducere competent desemnează cu aceeasi majoritate persoana īnsărcinată să exercite actiunea īn justitie.

(4) Dacă s-a hotărāt introducerea actiunii īn răspundere īmpotriva administratorilor, mandatul acestora īncetează de drept si organul de conducere competent va proceda la īnlocuirea lor.

(5) Īn cazul īn care actiunea se introduce īmpotriva directorilor angajati īn baza unui alt contract decāt a unui contract individual de muncă, acestia sunt suspendati de drept din functie pānă la rămānerea definitivă a hotărārii judecătoresti.

 

§3. Dispozitii speciale

 

Răspunderea persoanelor juridice de drept public

Art. 221. - Dacă prin lege nu se dispune altfel, persoanele juridice de drept public sunt obligate pentru faptele licite sau ilicite ale organelor lor, īn aceleasi conditii ca persoanele juridice de drept privat.

Independenta patrimonială

Art. 222. - Persoana juridică avānd īn subordine o altă persoană juridică nu răspunde pentru neexecutarea obligatiilor acesteia din urmă si nici persoana juridică subordonată nu răspunde pentru persoana juridică fată de care este subordonată, dacă prin lege nu se dispune altfel.

Statul si unitătile administrativ- teritoriale

Art. 223. - (1) Īn raporturile civile īn care se prezintă nemijlocit, īn nume propriu, ca titular de drepturi si obligatii, statul participă prin Ministerul Finantelor Publice, afară de cazul īn care legea stabileste un alt organ īn acest sens.

(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile īn mod corespunzător si unitătilor administrativ-teritoriale care participă la raporturile civile īn nume propriu, prin organele prevăzute de lege.

Răspunderea civilă a statului si a unitătilor administrativ- teritoriale

Art. 224. - (1) Dacă prin lege nu se dispune altfel, statul nu răspunde decāt īn mod subsidiar pentru obligatiile organelor, autoritătilor si institutiilor publice care sunt persoane juridice si niciuna dintre aceste persoane juridice nu răspunde pentru obligatiile statului.

(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile īn mod corespunzător si unitătilor administrativ-teritoriale care nu răspund decāt īn mod subsidiar pentru obligatiile organelor, institutiilor si serviciilor publice din subordinea acestora atunci cānd acestea au personalitate juridică.

 

CAPITOLUL IV

Identificarea persoanei juridice

 

Nationalitatea persoanei juridice

Art. 225. - Sunt de nationalitate romānă toate persoanele juridice al căror sediu, potrivit actului de constituire sau statutului, este stabilit īn Romānia.

Denumirea persoanei juridice

Art. 226. - (1) Persoana juridică poartă denumirea stabilită, īn conditiile legii, prin actul de constituire sau prin statut.

(2) Odată cu īnregistrarea persoanei juridice se vor trece īn registrul public denumirea ei si celelalte atribute de identificare.

Sediul persoanei juridice

Art. 227. - (1) Sediul persoanei juridice se stabileste potrivit actului de constituire sau statutului.

(2) Īn functie de obiectul de activitate, persoana juridică poate avea mai multe sedii cu caracter secundar pentru sucursalele, reprezentantele sale teritoriale si punctele de lucru. Dispozitiile art. 97 sunt aplicabile īn mod corespunzător.

Schimbarea denumirii si sediului

Art. 228. - Persoana juridică poate să īsi schimbe denumirea sau sediul, īn conditiile prevăzute de lege.

Dovada denumirii si sediului

Art. 229. - (1) Īn raporturile cu tertii, dovada denumirii si a sediului persoanei juridice se face cu mentiunile īnscrise īn registrele de publicitate sau de evidentă prevăzute de lege pentru persoana juridică respectivă.

(2) Īn lipsa acestor mentiuni, stabilirea sau schimbarea denumirii si a sediului nu va putea fi opusă altor persoane.

Alte atribute de identificare

Art. 230. - Īn functie de specificul obiectului de activitate, persoana juridică mai poate avea si alte atribute de identificare, cum sunt numărul de īnregistrare īn registrul comertului sau īntr-un alt registru public, codul unic de īnregistrare si alte elemente de identificare, īn conditiile legii.

Mentiunile obligatorii

Art. 231. -Toate documentele, indiferent de formă, care emană de la persoana juridică trebuie să cuprindă denumirea si sediul, precum si alte atribute de identificare, īn cazurile prevăzute de lege, sub sanctiunea plătii de daune-interese persoanei prejudiciate.

 

CAPITOLUL V

Reorganizarea persoanei juridice

 

Notiunea

Art. 232. - Reorganizarea persoanei juridice este operatiunea juridică īn care pot fi implicate una sau mai multe persoane juridice si care are ca efecte īnfiintarea, modificarea ori īncetarea acestora.

Modurile de reorganizare

Art. 233. - (1) Reorganizarea persoanei juridice se realizează prin fuziune, prin divizare sau prin transformare.

(2) Reorganizarea se face cu respectarea conditiilor prevăzute pentru dobāndirea personalitătii juridice, īn afară de cazurile īn care prin lege, actul de constituire sau statut se dispune altfel.

Fuziunea

Art. 234. - Fuziunea se face prin absorbtia unei persoane juridice de către o altă persoană juridică sau prin contopirea mai multor persoane juridice pentru a alcătui o persoană juridică nouă.

Efectele fuziunii

Art. 235. - (1) Īn cazul absorbtiei, drepturile si obligatiile persoanei juridice absorbite se transferă īn patrimoniul persoanei juridice care o absoarbe.

(2) Īn cazul contopirii persoanelor juridice, drepturile si obligatiile acestora se transferă īn patrimoniul persoanei juridice nou-īnfiintate.

Divizarea

Art. 236. - (1) Divizarea poate fi totală sau partială.

(2) Divizarea totală se face prin īmpărtirea īntregului patrimoniu al unei persoane juridice īntre două sau mai multe persoane juridice care există deja sau care se īnfiintează prin divizare.

(3) Divizarea partială constă īn desprinderea unei părti din patrimoniul unei persoane juridice, care continuă să existe, si īn transmiterea acestei părti către una sau mai multe persoane juridice care există sau care se īnfiintează īn acest mod.

Efectele divizării

Art. 237. - (1) Patrimoniul persoanei juridice care a īncetat de a avea fiintă prin divizare se īmparte īn mod egal īntre persoanele juridice dobānditoare, dacă prin actul ce a dispus divizarea nu s-a stabilit o altă proportie.

(2) Īn cazul divizării partiale, cānd o parte din patrimoniul unei persoane juridice se desprinde si se transmite unei singure persoane juridice deja existente sau care se īnfiintează īn acest mod, reducerea patrimoniului persoanei juridice divizate este proportională cu partea transmisă.

(3) In cazul īn care partea desprinsă se transmite mai multor persoane juridice deja existente sau care se īnfiintează īn acest mod, īmpărtirea patrimoniului īntre persoana juridică fată de care s-a făcut desprinderea si persoanele juridice dobānditoare se va face potrivit dispozitiilor alin. (2), iar īntre persoanele juridice dobānditoare, īmpărtirea părtii desprinse se va face potrivit dispozitiilor alin. (1), ce se vor aplica īn mod corespunzător.

Īntinderea răspunderii īn caz de divizare

Art. 238. - (1) Īn cazul divizării, fiecare dintre persoanele juridice dobānditoare va răspunde:

a) pentru obligatiile legate de bunurile care formează obiectul drepturilor dobāndite sau păstrate integral;

b) pentru celelalte obligatii ale persoanei juridice divizate, proportional cu valoarea drepturilor dobāndite sau păstrate, socotită după scăderea obligatiilor prevăzute la lit. a).

(2) Dacă o persoană juridică īnfiintată īn conditiile art. 194 alin. (1) lit. a) este supusă divizării, prin actul de reorganizare se va putea stabili si un alt mod de repartizare a obligatiilor decāt acela prevăzut īn prezentul articol.

Repartizarea contractelor īn caz de divizare

Art. 239. - Īn caz de divizare, contractele se vor repartiza, cu respectarea dispozitiilor art. 206 alin. (2), art. 237 si 238, astfel īncāt executarea fiecăruia dintre ele să se facă īn īntregime de către o singură persoană juridică dobānditoare, afară numai dacă aceasta nu este cu putintă.

Īncetarea unor contracte

Art. 240. - (1) Īn cazul contractelor īncheiate īn considerarea calitătii persoanei juridice supuse reorganizării, acestea nu īsi īncetează efectele, cu exceptia cazului īn care părtile au stipulat expres contrariul sau mentinerea ori repartizarea contractului este conditionată de acordul părtii interesate.

(2) Dacă mentinerea sau repartizarea contractului este conditionată de acordul părtii interesate, aceasta va fi notificată sau, după caz, īnstiintată prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, pentru a-si da ori nu consimtămāntul īn termen de 10 zile lucrătoare de la comunicarea notificării sau īnstiintării. Lipsa de răspuns īn acest termen echivalează cu refuzul de mentinere sau preluare a contractului de către persoana juridică succesoare.

Transformarea persoanei juridice

Art. 241. - (1) Transformarea persoanei juridice intervine īn cazurile prevăzute de lege, atunci cānd o persoană juridică īsi īncetează existenta, concomitent cu īnfiintarea, īn locul ei, a unei alte persoane juridice.

(2) Īn cazul transformării, drepturile si obligatiile persoanei juridice care si-a īncetat existenta se transferă īn patrimoniul persoanei juridice nou-īnfiintate, cu exceptia cazului īn care prin actul prin care s-a dispus transformarea se prevede altfel. Īn aceste din urmă cazuri, dispozitiile art. 239, 240 si 243 rămān aplicabile.

Data transmiterii drepturilor si obligatiilor

Art. 242. - (1) Īn cazul reorganizării persoanelor juridice supuse īnregistrării, transmiterea drepturilor si obligatiilor se realizează atāt īntre părti, cāt si fată de terti, numai prin īnregistrarea operatiunii si de la data acesteia.

(2) Īn ceea ce priveste celelalte persoane juridice nesupuse īnregistrării, transmiterea drepturilor si obligatiilor, īn cazurile prevăzute la alin. (1), se realizează atāt īntre părti, cāt si fatade terti, numai pe data aprobării de către organul competent a inventarului, a bilantului contabil īntocmit īn vederea predării-primirii, a evidentei si a repartizării tuturor contractelor īn curs de executare, precum si a oricăror alte asemenea acte prevăzute de lege.

(3) Īn cazul bunurilor imobile care fac obiectul transmisiunii, dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale se dobāndesc numai prin īnscrierea īn cartea funciară, īn baza actului de reorganizare īncheiat īn formă autentică sau, după caz, a actului administrativ prin care s-a dispus reorganizarea, īn ambele situatii īnsotit, dacă este cazul, de certificatul de īnregistrare a persoanei juridice nou-īnfiintate.

Opozitiile

Art. 243. - (1) Actele prin care s-a hotărāt reorganizarea pot fi atacate, dacă prin lege nu se dispune altfel, prin opozitie, de către creditori si orice alte persoane interesate, īn termen de 30 de zile de la data cānd au luat cunostintă de aprobarea reorganizării, dar nu mai tārziu de un an de la data publicării acesteia, sau, după caz, de la data aprobării acesteia de către organul competent, potrivit legii.

(2) Opozitia suspendă executarea fată de oponenti pānă la rămānerea definitivă a hotărārii judecătoresti, īn afară de cazul īn care persoana juridică debitoare face dovada executării obligatiilor sau oferă garantii acceptate de creditori ori īncheie cu acestia un acord pentru plata datoriilor.

(3) Opozitia se judecă īn camera de consiliu, cu citarea părtilor, de către instanta competentă.

(4) Hotărārea pronuntată asupra opozitiei este supusă numai apelului.

 

CAPITOLUL VI

Īncetarea persoanei juridice

 

SECTIUNEA 1

Dispozitii generale

 

Modurile de īncetare

Art. 244. – Persoana juridică īncetează, după caz, prin constatarea ori declararea nulitătii, prin fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau desfiintare ori printr-un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege.

 

 

SECTIUNEA a 2-a

Dizolvarea persoanei juridice

 

Dizolvarea persoanelor juridice de drept privat

Art. 245. - Persoanele juridice de drept privat se dizolvă:

a) dacă termenul pentru care au fost constituite s-a īmplinit;

b) dacă scopul a fost realizat ori nu mai poate fi īndeplinit;

c) dacă scopul pe care īl urmăresc sau mijloacele īntrebuintate pentru realizarea acestuia au devenit contrare legii sau ordinii publice ori dacă ele urmăresc un alt scop decāt cel declarat;

d) prin hotărārea organelor competente ale acestora;

e) prin orice alt mod prevăzut de lege, actul de constituire sau statut.

Dizolvarea persoanelor juridice de drept public

Art. 246. - Persoanele juridice de drept public se dizolvă numai īn cazurile si īn conditiile anume prevăzute de lege.

Opozitiile

Art. 247. - Īn cazul īn care persoana juridică se dizolvă prin hotărārea organului competent, creditorii sau orice alte persoane interesate pot face opozitie, dispozitiile art. 243 aplicāndu-se īn mod corespunzător.

Lichidarea

Art. 248. - (1) Prin efectul dizolvării persoana juridică intră īn lichidare īn vederea valorificării activului si a plătii pasivului.

(2) Persoana juridică īsi păstrează capacitatea civilă pentru operatiunile necesare lichidării pānă la finalizarea acesteia.

(3) Dacă īncetarea persoanei juridice are loc prin fuziune, transformare sau prin divizare totală, nu se declansează procedura lichidării.

Destinatia bunurilor rămase după lichidare

Art. 249. - (1) Oricare ar fi cauzele dizolvării, bunurile persoanei juridice rămase după lichidare vor primi destinatia stabilită īn actul de constituire sau statut ori destinatia stabilită īn hotărārea organului competent luată īnainte de dizolvare.

(2) Īn lipsa unei asemenea prevederi īn actul de constituire sau statut ori īn lipsa unei hotărāri luate īn conditiile alin. (1), precum si īn cazul īn care prevederea sau hotărārea este contrară legii sau ordinii publice, la propunerea lichidatorului, bunurile rămase după lichidare se atribuie de instanta competentă, prin hotărāre supusă numai apelului, unei persoane juridice cu scop identic sau asemănător, dacă prin lege nu se

prevede altfel. Atunci cānd există mai multe astfel de persoane juridice, lichidatorul propune cel putin 3 persoane juridice, caz īn care bunurile se atribuie prin tragere la sorti.

(3) Īn cazul īn care persoana juridică a fost dizolvată pentru motivele prevăzute la art. 245 lit. d), precum si īn cazul īn care nicio persoană juridică nu este de acord cu preluarea bunurilor rămase după lichidare īn conditiile alin. (2), acestea vor trece īn proprietatea comunei, orasului sau municipiului īn a cărui rază teritorială se află bunurile.

(4) Īn toate cazurile, transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor rămase după lichidare are loc la data preluării lor de către beneficiari, dacă prin lege nu se prevede altfel. Procesul-verbal de predare-primire si hotărārea judecătorească rămasă definitivă, īn cazurile prevăzute la alin. (2) ori (3), constituie titlu de proprietate sau, după caz, pot servi drept temei juridic pentru intabularea īn cartea funciară. Īn cazul bunurilor imobile, dispozitiile art. 1.244 si cele īn materie de carte funciară rămān aplicabile.

 

SECTIUNEA a 3-a

Dispozitii speciale

 

Desfiintarea unor persoane juridice

Art. 250. - (1) Persoanele juridice īnfiintate de către autoritătile publice centrale sau locale, nesupuse dizolvării, pot fi desfiintate prin hotărārea organului care le-a īnfiintat.

(2) Īn acest caz, dacă organul competent nu a dispus altfel, drepturile si obligatiile persoanei juridice desfiintate se transferă persoanei juridice dobānditoare, proportional cu valoarea bunurilor transmise acesteia, tināndu-se īnsă seama si de natura obligatiilor respective.

Data īncetării personalitătii juridice

Art. 251. - (1) Persoanele juridice supuse īnregistrării īncetează la data radierii din registrele īn care au fost īnscrise.

(2) Celelalte persoane juridice īncetează la data actului prin care s-a dispus īncetarea sau, după caz, la data īndeplinirii oricărei alte cerinte prevăzute de lege.

 

TITLUL V

Apărarea drepturilor nepatrimoniale

 

 

Ocrotirea personalitătii umane

Art. 252. - Orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor strāns legate de fiinta umană, cum sunt viata, sănătatea, integritatea fizică, demnitatea, intimitatea vietii private, creatia stiintifică, artistică, literară sau tehnică, precum si a oricăror alte drepturi nepatrimoniale.

Mijloacele de apărare

Art. 253. - (1) Persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost lezate ori amenintate poate cere oricānd instantei:

a) interzicerea săvārsirii faptei ilicite, dacă aceasta este iminentă;

b) īncetarea īncălcării si interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează īncă;

c) constatarea caracterului ilicit al faptei săvārsite, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), īn cazul lezării prin exercitarea dreptului la libera exprimare, instanta poate dispune numai măsurile prevăzute la alin. (1) lit. b) si c).

(3) Totodată, cel care a suferit o īncălcare a unor asemenea drepturi poate cere instantei să īl oblige pe autorul faptei să īndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instantă spre a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt:

a) obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărārii de condamnare;

b) orice alte măsuri necesare pentru īncetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat.

(4) De asemenea, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparatie patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. Īn aceste cazuri, dreptul la actiune este supus prescriptiei extinctive.

Apărarea dreptului la nume

Art. 254. - (1) Cel al cărui nume este contestat poate să ceară instantei judecătoresti recunoasterea dreptului său la acel nume.

(2) De asemenea, cel care este lezat prin uzurparea, īn tot sau īn parte, a numelui său poate să ceară oricānd instantei judecătoresti să dispună īncetarea acestei atingeri nelegitime.

(3) Dispozitiile prezentului articol se aplică, īn mod corespunzător, si apărării dreptului la pseudonim, ales īn conditiile legii.

Măsurile provizorii

Art. 255. - (1) Dacă persoana care se consideră lezată face dovada credibilă că drepturile sale nepatrimoniale fac obiectul unei actiuni ilicite, actuale sau iminente si că această actiune riscă să īi cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate să ceară instantei judecătoresti luarea unor măsuri provizorii.

(2) Instanta judecătorească poate să dispună īn special:

a) interzicerea īncălcării sau īncetarea ei provizorie;

b) luarea măsurilor necesare pentru a asigura conservarea probelor.

(3) Īn cazul prejudiciilor aduse prin mijloacele presei scrise sau audiovizuale, instanta judecătorească nu poate să dispună īncetarea, cu titlu provizoriu, a actiunii prejudiciabile decāt dacă prejudiciile cauzate reclamantului sunt grave, dacă actiunea nu este īn mod evident justificată, potrivit art. 75, si dacă măsura luată de instantă nu

apare ca fiind disproportionată īn raport cu prejudiciile cauzate. Dispozitiile art. 253 alin. (2) rămān aplicabile.

(4) Instanta solutionează cererea potrivit dispozitiilor privitoare la ordonanta presedintială, care se aplică īn mod corespunzător. Īn cazul īn care cererea este formulată īnainte de introducerea actiunii de fond, prin hotărārea prin care s-a dispus măsura provizorie se va fixa si termenul īn care actiunea īn fond trebuie să fie introdusă, sub sanctiunea īncetării de drept a acelei măsuri. Dispozitiile alin. (6) sunt aplicabile.

(5) Dacă măsurile luate sunt de natură să producă un prejudiciu părtii adverse, instanta īl poate obliga pe reclamant să dea o cautiune īn cuantumul fixat de aceasta, sub sanctiunea īncetării de drept a măsurii dispuse.

(6) Măsurile luate potrivit prezentului articol anterior introducerii actiunii īn justitie pentru apărarea dreptului nepatrimonial īncălcat īncetează de drept, dacă reclamantul nu a sesizat instanta īn termenul fixat de aceasta, dar nu mai tārziu de 30 de zile de la luarea acestora.

(7) Reclamantul este tinut să repare, la cererea părtii interesate, prejudiciul cauzat prin măsurile provizorii luate, dacă actiunea de fond este respinsă ca neīntemeiată. Cu toate acestea, dacă reclamantul nu a fost īn culpă ori a avut o culpă usoară, instanta, īn raport cu circumstantele concrete, poate fie să refuze obligarea sa la despăgubirile cerute de partea adversă, fie să dispună reducerea acestora.

(8) Dacă partea adversă nu solicită daune-interese, instanta va dispune eliberarea cautiunii, la cererea reclamantului, prin hotărāre dată cu citarea părtilor. Cererea se judecă potrivit dispozitiilor privitoare la ordonanta presedintială, care se aplică īn mod corespunzător. Īn cazul īn care pārātul se opune la eliberarea cautiunii, instanta va fixa un termen īn vederea introducerii actiunii de fond, care nu poate fi mai lung de 30 de zile de la data pronuntării hotărārii, sub sanctiunea īncetării de drept a măsurii de indisponibilizare a sumei depuse cu titlu de cautiune.

Decesul titularului dreptului nepatrimonial

Art. 256. - (1) Actiunea pentru restabilirea dreptului nepatrimonial īncălcat poate fi continuată sau pornită, după moartea persoanei vătămate, de către sotul supravietuitor, de oricare dintre rudele īn linie dreaptă ale persoanei decedate, precum si de oricare dintre rudele sale colaterale pānă la gradul al patrulea inclusiv.

(2) Actiunea pentru restabilirea integritătii memoriei unei persoane decedate poate fi pornită de cei prevăzuti la alin. (1).

Apărarea drepturilor nepatrimoniale ale persoanei juridice

Art. 257. - Dispozitiile prezentului titlu se aplică prin asemănare si drepturilor nepatrimoniale ale persoanelor juridice.

 

CARTEA a II-a

Despre familie

 

TITLUL I

Dispozitii generale

 

Familia

Art. 258. - (1) Familia se īntemeiază pe căsătoria liber consimtită īntre soti, pe egalitatea acestora, precum si pe dreptul si īndatorirea părintilor de a asigura crestere si educarea copiilor lor.

(2) Familia are dreptul la ocrotire din partea societătii si a statului.

(3) Statul este obligat să sprijine, prin măsuri economice si sociale, īncheierea căsătoriei, precum si dezvoltarea si consolidarea familiei.

(4) Īn sensul prezentului Cod civil, prin soti se īntelege bărbatul si femeia uniti prin căsătorie.

Căsătoria

Art. 259. - (1) Căsătoria este uniunea liber consimtită īntre un bărbat si o femeie, īncheiată īn conditiile legii.

(2) Bărbatul si femeia au dreptul de a se căsători īn scopul de a īntemeia o familie.

(3) Celebrarea religioasă a căsătoriei poate fi făcută numai după īncheierea căsătoriei civile.

(4) Conditiile de īncheiere si cauzele de nulitate ale căsătoriei se stabilesc prin prezentul Cod civil.

(5) Căsătoria īncetează prin decesul sau prin declararea judecătorească a mortii unuia dintre soti.

(6) Căsătoria poate fi desfăcută prin divort, īn conditiile legii.

Egalitatea īn drepturi a copiilor

Art. 260. - Copiii din afara căsătoriei sunt egali īn fata legii cu cei din căsătorie, precum si cu cei adoptati.

Īndatorirea părintilor

Art. 261. - Părintii sunt cei care au, īn primul rānd, īndatorirea de crestere si educare a copiilor lor minori.

Relatiile dintre părinti si copii

Art. 262. - (1) Copilul nu poate fi separat de părintii săi fără īncuviintarea acestora, cu exceptia cazurilor prevăzute de lege.

(2) Copilul care nu locuieste la părintii săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu acestia. Exercitiul acestui drept nu poate fi limitat decāt īn conditiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luānd īn considerare interesul superior al copilului.

Principiul interesului superior al copilului

Art. 263. - (1) Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.

(2) Pentru rezolvarea cererilor care se referă la copii, autoritătile competente sunt datoare să dea toate īndrumările necesare pentru ca părtile să recurgă la metodele de solutionare a conflictelor pe cale amiabilă.

(3) Procedurile referitoare la relatiile dintre părinti si copii trebuie să garanteze că dorintele si interesele părintilor referitoare la copii pot fi aduse la cunostinta autoritătilor si că acestea tin cont de ele īn hotărārile pe care le iau.

(4) Procedurile privitoare la copii trebuie să se desfăsoare īntr-un timp rezonabil, astfel īncāt interesul superior al copilului si relatiile de familie să nu fie afectate.

(5) Īn sensul prevederilor legale privind protectia copilului, prin copil se īntelege persoana care nu a īmplinit vārsta de 18 ani si nici nu a dobāndit capacitatea deplină de exercitiu, potrivit legii.

Ascultarea copilului

Art. 264. - (1) Īn procedurile administrative sau judiciare care īl privesc, ascultarea copilului care a īmplinit vārsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi ascultat si copilul care nu a īmplinit vārsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar pentru solutionarea cauzei.

(2) Dreptul de a fi ascultat presupune posibilitatea copilului de a cere si a primi orice informatie, potrivit cu vārsta sa, de a-si exprima opinia si de a fi informat asupra consecintelor pe care le poate avea aceasta, dacă este respectată, precum si asupra consecintelor oricărei decizii care īl priveste.

(3) Orice copil poate cere să fie ascultat, potrivit prevederilor alin. (1) si (2).

Respingerea cererii de către autoritatea competentă trebuie motivată.

(4) Opiniile copilului ascultat vor fi luate īn considerare īn raport cu vārsta si cu gradul său de maturitate.

(5) Dispozitiile legale speciale privind consimtămāntul sau prezenta copilului, īn procedurile care īl privesc, precum si prevederile referitoare la desemnarea de către instantă a unui reprezentant īn caz de conflict de interese rămān aplicabile.

Instanta competentă

Art. 265. - Toate măsurile date prin prezenta carte īn competenta instantei judecătoresti, precum si toate litigiile privind aplicarea dispozitiilor prezentei cărti sunt de competenta instantei de tutelă prevăzute la art. 107.

 

TITLUL II

Căsătoria

 

CAPITOLUL I

Logodna

 

Īncheierea logodnei

Art. 266. – (1) Logodna este promisiunea reciprocă de a īncheia căsătoria.

(2) Dispozitiile privind conditiile de fond pentru īncheierea căsătoriei sunt aplicabile īn mod corespunzător, cu exceptia avizului medical si a autorizării organului administrativ competent.

(3) Īncheierea logodnei nu este supusă niciunei formalităti si poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.

(4) Īncheierea căsătoriei nu este conditionată de īncheierea logodnei.

(5) Logodna se poate īncheia doar īntre bărbat si femeie.

Ruperea logodnei

Art. 267. – (1) Logodnicul care rupe logodna nu poate fi constrāns să īncheie căsătoria.

(2) Clauza penală stipulată pentru ruperea logodnei este considerată nescrisă.

(3) Ruperea logodnei nu este supusă niciunei formalităti si poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.

Restituirea darurilor

Art. 268. – (1) Īn cazul ruperii logodnei, sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-au primit īn considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, īn vederea căsătoriei, cu exceptia darurilor obisnuite.

(2) Darurile se restituie īn natură sau, dacă aceasta nu mai este cu putintă, īn măsura īmbogătirii.

(3) Obligatia de restituire nu există dacă logodna a īncetat prin moartea unuia dintre logodnici.

Răspunderea pentru ruperea logodnei

Art. 269. – (1) Partea care rupe logodna īn mod abuziv poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate īn vederea căsătoriei, īn măsura īn care au fost potrivite cu īmprejurările, precum si pentru orice alte prejudicii cauzate.

(2) Partea care, īn mod culpabil, l-a determinat pe celălalt să rupă logodna poate fi obligată la despăgubiri īn conditiile alin. (1).

Termenul de prescriptie

Art. 270. – Dreptul la actiune īntemeiat pe dispozitiile art. 268 si 269 se prescrie īntr-un an de la ruperea logodnei.

 

CAPITOLUL II

Īncheierea căsătoriei

 

SECTIUNEA 1

Conditiile de fond pentru īncheierea căsătoriei

 

Consimtămāntul la căsătorie

Art. 271. - Căsătoria se īncheie īntre bărbat si femeie prin consimtămāntul personal si liber al acestora.

Vārsta matrimonială

Art. 272. - (1) Căsătoria se poate īncheia dacă viitorii soti au īmplinit vārsta de 18 ani.

(2) Pentru motive temeinice, minorul care a īmplinit vārsta de 16 ani se poate căsători īn temeiul unui aviz medical, cu īncuviintarea părintilor săi sau, după caz, a tutorelui si cu autorizarea instantei de tutelă īn a cărei circumscriptie minorul īsi are domiciliul. Īn cazul īn care unul dintre părinti refuză să īncuviinteze căsătoria, instanta de tutelă hotărăste si asupra acestei divergente, avānd īn vedere interesul superior al copilului.

(3) Dacă unul dintre părinti este decedat sau se află īn imposibilitate de a-si manifesta vointa, īncuviintarea celuilalt părinte este suficientă.

(4) De asemenea, īn conditiile art. 398, este suficientă īncuviintarea părintelui care exercită autoritatea părintească.

(5) Dacă nu există nici părinti, nici tutore care să poată īncuviinta căsătoria, este necesară īncuviintarea persoanei sau a autoritătii care a fost abilitată să exercite drepturile părintesti.

Bigamia

Art. 273. - Este interzisă īncheierea unei noi căsătorii de către persoana care este căsătorită.

Interzicerea căsătoriei īntre rude

Art. 274. - (1) Este interzisă īncheierea căsătoriei īntre rudele īn linie dreaptă, precum si īntre cele īn linie colaterală pānă la al patrulea grad inclusiv.

(2) Pentru motive temeinice, căsătoria īntre rudele īn linie colaterală de gradul al patrulea poate fi autorizată de instanta de tutelă īn a cărei circumscriptie īsi are domiciliul cel care cere īncuviintarea. Instanta se va putea pronunta pe baza unui aviz medical special dat īn acest sens.

(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) sunt aplicabile si īn cazul rudeniei din adoptie.

Interzicerea căsătoriei īntre tutore si persoana minoră

Art. 275. - Căsătoria este oprită īntre tutore si persoana minoră care se află sub tutela sa.

Alienatia si debilitatea mintală

Art. 276. - Este interzis să se căsătorească alienatul mintal si debilul mintal.

Interzicerea sau echivalarea unor forme de convietuire cu căsătoria

Art. 277. - (1) Este interzisă căsătoria dintre persoane de acelasi sex.

(2) Căsătoriile dintre persoane de acelasi sex īncheiate sau contractate īn străinătate fie de cetăteni romāni, fie de cetăteni străini nu sunt recunoscute īn Romānia.

(3) Parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de acelasi sex īncheiate sau contractate īn străinătate fie de cetăteni romāni, fie de cetăteni străini nu sunt recunoscute īn Romānia.

(4) Dispozitiile legale privind libera circulatie pe teritoriul Romāniei a cetătenilor statelor membre ale Uniunii Europene si Spatiului Economic European rămān aplicabile.


SECTIUNEA a 2-a

Formalitătile pentru īncheierea căsătoriei

 

Comunicarea stării de sănătate

Art. 278. - Căsătoria nu se īncheie dacă viitorii soti nu declară că si-au comunicat reciproc starea sănătătii lor. Dispozitiile legale prin care este oprită căsătoria celor care suferă de anumite boli rămān aplicabile.

Locul īncheierii căsătoriei

Art. 279. - (1) Căsătoria se celebrează de către ofiterul de stare civilă, la sediul primăriei.

(2) Prin exceptie, căsătoria se poate celebra, cu aprobarea primarului, de către un ofiter de stare civilă de la o altă primărie decāt cea īn a cărei rază teritorială domiciliază sau īsi au resedinta viitorii soti, cu obligativitatea īnstiintării primăriei de domiciliu sau de resedintă a viitorilor soti, īn vederea publicării.

Declaratia de căsătorie

Art. 280. - (1) Cei care vor să se căsătorească vor face personal declaratia de căsătorie, potrivit legii, la primăria unde urmează a se īncheia căsătoria.

(2) Īn cazurile prevăzute de lege, declaratia de căsătorie se poate face si īn afara sediului primăriei.

(3) Atunci cānd viitorul sot este minor, părintii sau, după caz, tutorele vor face personal o declaratie prin care īncuviintează īncheierea căsătoriei. Dispozitiile art. 272 alin. (5) rămān aplicabile.

(4) Dacă unul dintre viitorii soti, părintii sau tutorele nu se află īn localitatea unde urmează a se īncheia căsătoria, ei pot face declaratia la primăria īn a cărei rază teritorială īsi au domiciliul sau resedinta, care o transmite, īn termen de 48 de ore, la primăria unde urmează a se īncheia căsătoria.

Continutul declaratiei de căsătorie

Art. 281. - (1) Īn declaratia de căsătorie, viitorii soti vor arăta că nu există niciun impediment legal la căsătorie si vor mentiona numele de familie pe care īl vor purta īn timpul căsătoriei, precum si regimul matrimonial ales.

(2) Odată cu declaratia de căsătorie ei vor prezenta dovezile cerute de lege pentru īncheierea căsătoriei.

Alegerea numelui de familie

Art. 282. - Viitorii soti pot conveni să īsi păstreze numele dinaintea căsătoriei, să ia numele oricăruia dintre ei sau numele lor reunite. De asemenea, un sot poate să īsi păstreze numele de dinaintea căsătoriei, iar celălalt să poarte numele lor reunite.

Publicitatea declaratiei de căsătorie

Art. 283. - (1) Īn aceeasi zi cu primirea declaratiei de căsătorie, ofiterul de stare civilă dispune publicarea acesteia, prin afisarea īn extras, īntr-un loc special amenajat la sediul primăriei si pe pagina de internet a acesteia unde urmează să se īncheie căsătoria si, după caz, la sediul primăriei unde celălalt sot īsi are domiciliul sau resedinta.

(2) Extrasul din declaratia de căsătorie cuprinde, īn mod obligatoriu: data afisării, datele de stare civilă ale viitorilor soti si, după caz, īncuviintarea părintilor sau a tutorelui, precum si īnstiintarea că orice persoană poate face opozitie la căsătorie, īn termen de 10 zile de la data afisării.

(3) Căsătoria se īncheie după 10 zile de la afisarea declaratiei de căsătorie, termen īn care se cuprind atāt data afisării, cāt si data īncheierii căsătoriei.

(4) Primarul municipiului, al sectorului municipiului Bucuresti, al orasului sau al comunei unde urmează a se īncheia căsătoria poate să īncuviinteze, pentru motive temeinice, īncheierea căsătoriei īnainte de īmplinirea termenului prevăzut la alin. (3).

Reīnnoirea declaratiei de căsătorie

Art. 284. - Īn cazul īn care căsătoria nu s-a īncheiat īn termen de 30 de zile de la data afisării declaratiei de căsătorie sau dacă viitorii soti doresc să modifice declaratia initială, trebuie să se facă o nouă declaratie de căsătorie si să se dispună publicarea acesteia.

Opozitia la căsătorie

Art. 285. - (1) Orice persoană poate face opozitie la căsătorie, dacă există un impediment legal sau dacă alte cerinte ale legii nu sunt īndeplinite.

(2) Opozitia la căsătorie se face numai īn scris, cu arătarea dovezilor pe care se īntemeiază.

Refuzul celebrării căsătoriei

Art. 286. - Ofiterul de stare civilă refuză să celebreze căsătoria dacă, pe baza verificărilor pe care este obligat să le efectueze, a opozitiilor primite sau a informatiilor pe care le detine, īn măsura īn care acestea din urmă sunt notorii, constată că nu sunt īndeplinite conditiile prevăzute de lege.

Celebrarea căsătoriei

Art. 287. - (1) Viitorii soti sunt obligati să se prezinte īmpreună la sediul primăriei, pentru a-si da consimtămāntul la căsătorie īn mod public, īn prezenta a 2 martori, īn fata ofiterului de stare civilă.

(2) Cu toate acestea, īn cazurile prevăzute de lege, ofiterul de stare civilă poate celebra căsătoria si īn afara sediului serviciului de stare civilă, cu respectarea celorlalte conditii mentionate la alin. (1).

(3) Persoanele care apartin minoritătilor nationale pot solicita celebrarea căsătoriei īn limba lor maternă, cu conditia ca ofiterul de stare civilă sau cel care oficiază căsătoria să cunoască această limbă.

Martorii la căsătorie

Art. 288. - (1) Martorii atestă faptul că sotii si-au exprimat consimtămāntul potrivit art. 287.

(2) Nu pot fi martori la īncheierea căsătoriei incapabilii, precum si cei care din cauza unei deficiente psihice sau fizice nu sunt apti să ateste faptele prevăzute la alin. (1).

(3) Martorii pot fi si rude sau afini, indiferent de grad, cu oricare dintre viitorii soti.

Momentul īncheierii căsătoriei

Art. 289. - Căsătoria este īncheiată īn momentul īn care, după ce ia consimtămāntul fiecăruia dintre viitorii soti, ofiterul de stare civilă īi declară căsătoriti.

 

CAPITOLULUI

Formalităti ulterioare īncheierii căsătoriei

 

Actul de căsătorie

Art. 290. - După īncheierea căsătoriei, ofiterul de stare civilă īntocmeste, de īndată, īn registrul actelor de stare civilă, actul de căsătorie, care se semnează de către soti, de cei 2 martori si de către ofiterul de stare civilă.

Formalitătile privind regimul matrimonial

Art. 291. - Ofiterul de stare civilă face mentiune pe actul de căsătorie despre regimul matrimonial ales. El are obligatia ca, din oficiu si de īndată, să comunice la registrul prevăzut la art. 334 alin. (1), precum si, după caz, notarului public care a autentificat conventia matrimonială o copie de pe actul de căsătorie.

Dovada căsătoriei

Art. 292. - (1) Căsătoria se dovedeste cu actul de căsătorie si prin certificatul de căsătorie eliberat pe baza acestuia.

(2) Cu toate acestea, īn situatiile prevăzute de lege, căsătoria se poate dovedi cu orice mijloc de probă.

 

CAPITOLUL IV

Nulitatea căsătoriei

 

SECTIUNEA 1

Nulitatea absolută a căsătoriei

 

Cazurile de nulitate absolută

Art. 293. – (1) Este lovită de nulitate absolută căsătoria īncheiată cu īncălcarea dispozitiilor prevăzute la art. 271, 273, 274, 276 si art. 287 alin. (1).

(2) Īn cazul īn care sotul unei persoane declarate moarte s-a recăsătorit si, după aceasta, hotărārea declarativă de moarte este anulată, noua căsătorie rămāne valabilă, dacă sotul celui declarat mort a fost de bună-credintă. Prima căsătorie se consideră desfăcută pe data īncheierii noii căsătorii.

Lipsa vārstei matrimoniale

Art. 294. – (1) Căsătoria īncheiată de minorul care nu a īmplinit vārsta de 16 ani este lovită de nulitate absolută.

(2) Cu toate acestea, nulitatea căsătoriei se acoperă dacă, pānă la rămānerea definitivă a hotărārii judecătoresti, ambii soti au īmplinit vārsta de 18 ani sau dacă sotia a născut ori a rămas īnsărcinată.

Căsătoria fictivă

Art. 295. – (1) Căsătoria īncheiată īn alte scopuri decāt acela de a īntemeia o familie este lovită de nulitate absolută.

(2) Cu toate acestea, nulitatea căsătoriei se acoperă dacă, pānă la rămānerea definitivă a hotărārii judecătoresti, a intervenit convietuirea sotilor, sotia a născut sau a rămas īnsărcinată ori au trecut 2 ani de la īncheierea căsătoriei.

Persoanele care pot invoca nulitatea absolută

Art. 296. – Orice persoană interesată poate introduce actiunea īn constatarea nulitătii absolute a căsătoriei. Cu toate acestea, procurorul nu poate introduce actiunea după īncetarea sau desfacerea căsătoriei, cu exceptia cazului īn care ar actiona pentru apărarea drepturilor minorilor sau a persoanelor puse sub interdictie.

 

SECTIUNEA a 2-a

Nulitatea relativă a căsătoriei

 

Lipsa īncuviintărilor cerute de lege

Art. 297. - (1) Este lovită de nulitate relativă căsătoria īncheiată fără īncuviintările sau autorizarea prevăzute la art. 272 alin. (2) si (4).

(2) Nulitatea poate fi invocată numai de cel a cărui īncuviintare ori autorizare era

necesară.

Viciile de consimtămānt

Art. 298. - (1) Căsătoria poate fi anulată la cererea sotului al cărui consimtămānt a fost viciat prin eroare, prin doi sau prin violentă.

(2) Eroarea constituie viciu de consimtămānt numai atunci cānd priveste identitatea fizică a viitorului sot.

Lipsa discernămāntului

Art. 299. - Este lovită de nulitate relativă căsătoria īncheiată de persoana lipsită vremelnic de discernămānt.

Existenta tutelei

Art. 300. - Căsătoria īncheiată īntre tutore si persoana minoră aflată sub tutela sa este lovită de nulitate relativă.

Termenul de prescriptie

Art. 301. - (1) Anularea căsătoriei poate fi cerută īn termen de 6 luni.

(2) Īn cazul prevăzut la art. 297, termenul curge de la data la care cei a căror īncuviintare sau autorizare era necesară pentru īncheierea căsătoriei au luat cunostintă de aceasta.

(3) Īn cazul nulitătii pentru vicii de consimtămānt ori pentru lipsa discernămāntului, termenul curge de la data īncetării violentei sau, după caz, de la data la care cel interesat a cunoscut dolul, eroarea ori lipsa vremelnică a discernămāntului.

(4) Īn cazul prevăzut la art. 300, termenul curge de la data īncheierii căsătoriei.

Caracterul personal al actiunii

Art. 302. - Dreptul la actiunea īn anulabilitate nu se transmite mostenitorilor. Cu toate acestea, dacă actiunea a fost pornită de către unul dintre soti, ea poate fi continuată de către oricare dintre mostenitorii săi.

Acoperirea nulitătii

Art. 303. - (1) Īn cazurile prevăzute la art. 272 alin. (2) si (4), nulitatea relativă a căsătoriei se acoperă dacă, pānă la rămānerea definitivă a hotărārii judecătoresti, s-au obtinut īncuviintările si autorizarea cerute de lege.

(2) Căsătoria nu poate fi anulată dacă sotii au convietuit timp de 6 luni de la data īncetării violentei sau de la data descoperirii dolului, a erorii ori a lipsei vremelnice a facultătilor mintale.

(3) In toate cazurile, nulitatea căsătoriei se acoperă dacă, īntre timp, ambii soti au īmplinit vārsta de 18 ani sau dacă sotia a născut ori a rămas īnsărcinată.

 

SECTIUNEA a 3-a

Efectele nulitătii căsătoriei

 

Căsătoria putativă

Art. 304. - (1) Sotul de bună-credintă la īncheierea unei căsătorii nule sau anulate păstrează, pānă la data cānd hotărārea judecătorească rămāne definitivă, situatia unui sot dintr-o căsătorie valabilă.

(2) Īn situatia prevăzută la alin. (1), raporturile patrimoniale dintre fostii soti sunt supuse, prin asemănare, dispozitiilor privitoare la divort.

Situatia copiilor

Art. 305. - (1) Nulitatea căsătoriei nu are niciun efect īn privinta copiilor, care păstrează situatia de copii din căsătorie.

(2) Īn ceea ce priveste drepturile si obligatiile dintre părinti si copii se aplică, prin asemănare, dispozitiile privitoare la divort.

Opozabilitatea hotărārii judecătoresti

Art. 306. - (1) Hotărārea judecătorească de constatare a nulitătii sau de anulare a căsătoriei este opozabilă tertelor persoane, īn conditiile legii. Dispozitiile art. 291, 334 si 335 sunt aplicabile īn mod corespunzător.

(2) Cu toate acestea, nulitatea căsătoriei nu poate fi opusă unei terte persoane īmpotriva unui act īncheiat anterior de aceasta cu unul dintre soti, afară de cazul īn care au fost īndeplinite formalitătile de publicitate prevăzute de lege cu privire la actiunea īn nulitate ori anulabilitate sau tertul a cunoscut, pe altă cale, īnainte de īncheierea actului, cauza de nulitate a căsătoriei.

 

CAPITOLUL V

Drepturile si īndatoririle personale ale sotilor

 

Reglementarea raporturilor personale dintre soti

Art. 307. - Dispozitiile prezentului capitol se aplică raporturilor personale dintre soti, oricare ar fi regimul lor matrimonial.

Luarea deciziilor de către soti

Art. 308. - Sotii hotărăsc de comun acord īn tot ceea ce priveste căsătoria.

Īndatoririle sotilor

Art. 309. - (1) Sotii īsi datorează reciproc respect, fidelitate si sprijin moral. (2) Ei au īndatorirea de a locui īmpreună. Pentru motive temeinice, ei pot hotărī să locuiască separat.

Independenta sotilor

Art. 310. - Un sot nu are dreptul să cenzureze corespondenta, relatiile sociale sau alegerea profesiei celuilalt sot.

Schimbarea numelui de familie

Art. 311. - (1) Sotii sunt obligati să poarte numele declarat la īncheierea căsătoriei.

(2) Dacă sotii au convenit să poarte īn timpul căsătoriei un nume comun si l-au declarat potrivit dispozitiilor art. 281, unul dintre soti nu poate cere schimbarea acestui nume pe cale administrativă decāt cu consimtămāntul celuilalt sot.


CAPITOLUL VI

Drepturile si obligatiile patrimoniale ale sotilor

 

SECTIUNEA 1

Dispozitii comune

 

§1. Despre regimul matrimonial īn general

 

Regimurile matrimoniale

Art. 312. - (1) Viitorii soti pot alege ca regim matrimonial: comunitatea legală, separatia de bunuri sau comunitatea conventională.

(2) Indiferent de regimul matrimonial ales, nu se poate deroga de la dispozitiile prezentei sectiuni, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Efectele regimului matrimonial

Art. 313. - (1) Īntre soti, regimul matrimonial produce efecte numai din ziua īncheierii căsătoriei.

(2) Fată de terti, regimul matrimonial este opozabil de la data īndeplinirii formalitătilor de publicitate prevăzute de lege, afară de cazul īn care acestia l-au cunoscut pe altă cale.

(3) Neīndeplinirea formalitătilor de publicitate face ca sotii să fie considerati, īn raport cu tertii de bună-credintă, ca fiind căsătoriti sub regimul matrimonial al comunitătii legale.

Mandatul conventional

Art. 314. - Un sot poate să dea mandat celuilalt sot să īl reprezinte pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial.

Mandatul judiciar

Art. 315. - (1) Īn cazul īn care unul dintre soti se află īn imposibilitate de a-si manifesta vointa, celălalt sot poate cere instantei de tutelă īncuviintarea de a-l reprezenta pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial.

Prin hotărārea pronuntată se stabilesc conditiile, limitele si perioada de valabilitate a acestui mandat.

(2) Īn afara altor cazuri prevăzute de lege, mandatul īncetează atunci cānd sotul reprezentat nu se mai află īn situatia prevăzută la alin. (1) sau cānd este numit un tutore ori, după caz, un curator.

(3) Dispozitiile art. 346 si 347 sunt aplicabile īn mod corespunzător.

Actele de dispozitie care pun īn pericol grav interesele familiei

Art. 316. - (1) Īn mod exceptional, dacă unul dintre soti īncheie acte juridice prin care pune īn pericol grav interesele familiei, celălalt sot poate cere instantei de tutelă ca, pentru o durată determinată, dreptul de a dispune de anumite bunuri să poată fi exercitat numai cu consimtămāntul său expres. Durata acestei măsuri poate fi prelungită, fără īnsă a se depăsi īn total 2 ani. Hotărārea de īncuviintare a măsurii se comunică īn vederea efectuării formalitătilor de publicitate imobiliară sau mobiliară, după caz.

(2) Actele īncheiate cu nerespectarea hotărārii judecătoresti sunt lovite de nulitate relativă. Dreptul la actiune se prescrie īn termen de un an, care īncepe să curgă de la data cānd sotul vătămat a luat cunostintă de existenta actului.

(3) Dispozitiile art. 346 si 347 sunt aplicabile īn mod corespunzător.

Independenta patrimonială a sotilor

Art. 317. - (1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare sot poate să īncheie orice acte juridice cu celălalt sot sau cu terte persoane.

(2) Fiecare sot poate să facă singur, fără consimtămāntul celuilalt, depozite bancare, precum si orice alte operatiuni īn legătură cu acestea.

(3) Īn raport cu societatea bancară, sotul titular al contului are, chiar si după desfacerea sau īncetarea căsătoriei, dreptul de a dispune de fondurile depuse, dacă prin hotărāre judecătorească executorie nu s-a decis altfel.

Dreptul la informare

Art. 318. - (1) Fiecare sot poate să īi ceară celuilalt să īl informeze cu privire la bunurile, veniturile si datoriile sale, iar īn caz de refuz nejustificat, se poate adresa instantei de tutelă.

(2) Instanta poate să īl oblige pe sotul celui care a sesizat-o sau pe orice tert să furnizeze informatiile cerute si să depună probele necesare īn acest sens.

(3) Tertii pot să refuze furnizarea informatiilor cerute atunci cānd, potrivit legii, refuzul este justificat de păstrarea secretului profesional.

(4) Atunci cānd informatiile solicitate de un sot pot fi obtinute, potrivit legii, numai la cererea celuilalt sot, refuzul acestuia de a le solicita naste prezumtia relativă că sustinerile sotului reclamant sunt adevărate.

Īncetarea regimului matrimonial

Art. 319. - (1) Regimul matrimonial īncetează prin constatarea nulitătii, anularea, desfacerea sau īncetarea căsătoriei.

(2) Īn timpul căsătoriei, regimul matrimonial poate fi modificat, īn conditiile legii.

Lichidarea regimului matrimonial

Art. 320. - Īn caz de īncetare sau de schimbare, regimul matrimonial se lichidează potrivit legii, prin bună īnvoială sau, īn caz de neīntelegere, pe cale judiciară. Hotărārea judecătorească definitivă sau, după caz, īnscrisul īntocmit īn formă autentică notarială constituie act de lichidare.

 

§2. Locuinta familiei

 

Notiunea

Art. 321. - (1) Locuinta familiei este locuinta comună a sotilor sau, īn lipsă, locuinta sotului la care se află copiii.

(2) Oricare dintre soti poate cere notarea īn cartea funciară, īn conditiile legii, a unui imobil ca locuintă a familiei, chiar dacă nu este proprietarul imobilului.

Regimul unor acte juridice

Art. 322. - (1) Niciunul dintre soti, chiar dacă este proprietar exclusiv, nu poate dispune fără consimtămāntul scris al celuilalt sot de drepturile asupra locuintei familiei.

(2) De asemenea, un sot nu poate deplasa din locuintă bunurile ce mobilează sau decorează locuinta familiei si nu poate dispune de acestea fără consimtămāntul scris al celuilalt sot.

(3) Īn cazul īn care consimtămāntul este refuzat fără un motiv legitim, celălalt sot poate să sesizeze instanta de tutelă, pentru ca aceasta să autorizeze īncheierea actului.

(4) Sotul care nu si-a dat consimtămāntul la īncheierea actului poate cere anularea lui īn termen de un an de la data la care a luat cunostintă despre acesta, dar nu mai tārziu de un an de la data īncetării regimului matrimonial.

(5) Īn lipsa notării locuintei familiei īn cartea funciară, sotul care nu si-a dat consimtămāntul nu poate cere anularea actului, ci numai daune-interese de la celălalt sot, cu exceptia cazului īn care tertul dobānditor a cunoscut, pe altă cale, calitatea de locuintă a familiei.

(6) Dispozitiile alin. (5) se aplică īn mod corespunzător actelor īncheiate cu īncălcarea prevederilor alin. (2).

Drepturile sotilor asupra locuintei īnchiriate

Art. 323. - (1) Īn cazul īn care locuinta este detinută īn temeiul unui contract de īnchiriere, fiecare sot are un drept locativ propriu, chiar dacă numai unul dintre ei este titularul contractului ori contractul este īncheiat īnainte de căsătorie.

(2) Dispozitiile art. 322 sunt aplicabile īn mod corespunzător.

Atribuirea beneficiului contractului de īnchiriere

Art. 324. - (1) La desfacerea căsătoriei, dacă nu este posibilă folosirea locuintei de către ambii soti si acestia nu se īnteleg, beneficiul contractului de īnchiriere poate fi atribuit unuia dintre soti, tinānd seama, īn ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa īn desfacerea căsătoriei si de posibilitătile locative proprii ale fostilor soti.

(2) Sotul căruia i s-a atribuit beneficiul contractului de īnchiriere este dator să plătească celuilalt sot o indemnizatie pentru acoperirea cheltuielilor de instalare īntr-o altă locuintă, cu exceptia cazului īn care divortul a fost pronuntat din culpa exclusivă a acestuia din urmă. Dacă există bunuri comune, indemnizatia se poate imputa, la partaj, asupra cotei cuvenite sotului căruia i s-a atribuit beneficiul contractului de īnchiriere.

(3) Atribuirea beneficiului contractului de īnchiriere se face cu citarea locatorului si produce efecte fată de acesta de la data cānd hotărārea judecătorească a rămas definitivă.

(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică īn mod similar si īn cazul īn care bunul este proprietatea comună a celor 2 soti, atribuirea beneficiului locuintei conjugale producānd efecte pānă la data rămānerii irevocabile a hotărārii de partaj.

 

§3. Cheltuielile căsătoriei

 

Contributia sotilor

Art. 325. - (1) Sotii sunt obligati să īsi acorde sprijin material reciproc.

(2) Ei sunt obligati să contribuie, īn raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsătoriei, dacă prin conventie matrimonială nu s-a prevăzut altfel.

(3) Orice conventie care prevede că suportarea cheltuielilor căsătoriei revine doar unuia dintre soti este considerată nescrisă.

Munca īn gospodărie

Art. 326. - Munca oricăruia dintre soti īn gospodărie si pentru cresterea copiilor reprezintă o contributie la cheltuielile căsătoriei.

Veniturile din profesie

Art. 327. - Fiecare sot este liber să exercite o profesie si să dispună, īn conditiile legii, de veniturile īncasate, cu respectarea obligatiilor ce īi revin privind cheltuielile căsătoriei.

Dreptul la compensatie

Art. 328. - Sotul care a participat efectiv la activitatea profesională a celuilalt sot poate obtine o compensatie, īn măsura īmbogătirii acestuia din urmă, dacă participarea sa a depăsit limitele obligatiei de sprijin material si ale obligatiei de a contribui la cheltuielile căsătoriei.

 

§4. Alegerea regimului matrimonial

 

Conventia matrimonială

Art. 329. - Alegerea unui alt regim matrimonial decāt cel al comunitătii legale se face prin īncheierea unei conventii matrimoniale.

Īncheierea conventiei matrimoniale

Art. 330. - (1) Sub sanctiunea nulitătii absolute, conventia matrimonială se īncheie prin īnscris autentificat de notarul public, cu consimtămāntul tuturor părtilor, exprimat personal sau prin mandatar cu procură autentică, specială si avānd continut predeterminat.

(2) Conventia matrimonială īncheiată īnainte de căsătorie produce efecte numai de la data īncheierii căsătoriei.

(3) Conventia īncheiată īn timpul căsătoriei produce efecte de la data prevăzută de părti sau, īn lipsă, de la data īncheierii ei.

Simulatia conventiei matrimoniale

Art. 331. - Actul secret prin care se alege un alt regim matrimonial sau se modifică regimul matrimonial pentru care sunt īndeplinite formalitătile de publicitate prevăzute de lege produce efecte numai īntre soti si nu poate fi opus tertilor de bună-credintă.

Obiectul conventiei matrimoniale

Art. 332. - (1) Prin conventia matrimonială nu se poate deroga, sub sanctiunea nulitătii absolute, de la dispozitiile legale privind regimul matrimonial ales decāt īn cazurile anume prevăzute de lege.

(2) De asemenea, conventia matrimonială nu poate aduce atingere egalitătii dintre soti, autoritătii părintesti sau devolutiunii succesorale legale.

Clauza de preciput

Art. 333. - (1) Prin conventie matrimonială se poate stipula ca sotul supravietuitor să preia fără plată, īnainte de partajul mostenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune, detinute īn devălmăsie sau īn coproprietate.

(2) Clauza de preciput nu este supusă raportului donatiilor, ci numai reductiunii, īn conditiile legii.

(3) Clauza de preciput nu aduce nicio atingere dreptului creditorilor comuni de a urmări, chiar īnainte de īncetarea comunitătii, bunurile ce fac obiectul clauzei.

(4) Clauza de preciput devine caducă atunci cānd comunitatea īncetează īn timpul vietii sotilor, cānd acestia au decedat īn acelasi timp sau cānd bunurile care au făcut obiectul ei au fost vāndute la cererea creditorilor comuni.

(5) Executarea clauzei de preciput se face īn natură sau, dacă acest lucru nu este posibil, prin echivalent.

Publicitatea conventiei matrimoniale

Art. 334. - (1) Pentru a fi opozabile tertilor, conventiile matrimoniale se īnscriu īn Registrul national notarial al regimurilor matrimoniale, tinut īn format electronic, potrivit legii.

(2) După autentificarea conventiei matrimoniale īn timpul căsătoriei sau după primirea copiei de pe actul căsătoriei, potrivit art. 330, notarul public expediază, din oficiu, un exemplar al conventiei la registrul mentionat la alin. (1), precum si la celelalte registre de publicitate, īn conditiile alin. (4).

(3) Dispozitiile alin. (2) nu exclud dreptul oricăruia dintre soti de a solicita īndeplinirea formalitătilor de publicitate.

(4) Tinānd seama de natura bunurilor, conventiile matrimoniale se vor nota īn cartea funciară, se vor īnscrie īn registrul comertului, precum si īn alte registre de publicitate prevăzute de lege. Īn toate aceste cazuri, neīndeplinirea formalitătilor de publicitate speciale nu poate fi acoperită prin īnscrierea făcută īn registrul mentionat la alin. (1).

(5) Orice persoană, fără a fi tinută să justifice vreun interes, poate cerceta registrul mentionat la alin. (1) si poate solicita, īn conditiile legii, eliberarea de extrase certificate.

Inopozabilitatea conventiei matrimoniale

Art. 335. - (1) Conventia matrimonială nu poate fi opusă tertilor cu privire la actele īncheiate de acestia cu unul dintre soti decāt dacă au fost īndeplinite formalitătile de publicitate prevăzute la art. 334 sau dacă tertii au cunoscut-o pe altă cale.

(2) De asemenea, conventia matrimonială nu poate fi opusă tertilor cu privire la actele īncheiate de acestia cu oricare dintre soti īnainte de īncheierea căsătoriei.

Modificarea conventiei matrimoniale

Art. 336. - Conventia matrimonială poate fi modificată īnainte de īncheierea căsătoriei, cu respectarea conditiilor prevăzute la art. 330 si 332. Dispozitiile art. 334 si 335 sunt aplicabile.

Īncheierea conventiei matrimoniale de către minor

Art. 337. - (1) Minorul care a īmplinit vārsta matrimonială poate īncheia sau modifica o conventie matrimonială numai cu īncuviintarea ocrotitorului său legal si cu autorizarea instantei de tutelă.

(2) Īn lipsa īncuviintării sau a autorizării prevăzute la alin. (1), conventia īncheiată de minor poate fi anulată īn conditiile art. 46, care se aplică īn mod corespunzător.

(3) Actiunea īn anulare nu poate fi formulată dacă a trecut un an de la īncheierea căsătoriei.

Nulitatea conventiei matrimoniale

Art. 338. - Īn cazul īn care conventia matrimonială este lovită de nulitate, īntre soti se aplică regimul comunitătii legale, fără a fi afectate drepturile dobāndite de tertii de bună-credintă.

 

SECTIUNEA a 2-a

Regimul comunitătii legale

 

Bunurile comune

Art. 339. - Bunurile dobāndite īn timpul regimului comunitătii legale de oricare dintre soti sunt, de la data dobāndirii lor, bunuri comune īn devălmăsie ale sotilor.

Bunurile proprii

Art. 340. - Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui sot:

a) bunurile dobāndite prin mostenire legală, legat sau donatie, cu exceptia cazului īn care dispunătorul a prevăzut, īn mod expres, că ele vor fi comune;

b) bunurile de uz personal;

c) bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soti, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comert care face parte din comunitatea de bunuri;

d) drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creatiilor sale si asupra semnelor distinctive pe care Ie-a īnregistrat;

e) bunurile dobāndite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii si alte asemenea bunuri;

f) indemnizatia de asigurare si despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soti;

g) bunurile, sumele de bani sau orice valori care īnlocuiesc un bun propriu, precum si bunul dobāndit īn schimbul acestora;

h) fructele bunurilor proprii.

Veniturile din muncă si cele asimilate acestora

Art. 341. -Veniturile din muncă, sumele de bani cuvenite cu titlu de pensie īn cadrul asigurărilor sociale si altele asemenea, precum si veniturile cuvenite īn temeiul unui drept de proprietate intelectuală sunt bunuri comune, indiferent de data dobāndirii lor, īnsă numai īn cazul īn care creanta privind īncasarea lor devine scadentă īn timpul comunitătii.

Regimul juridic al bunurilor proprii

Art. 342. - Fiecare sot poate folosi, administra si dispune liber de bunurile sale proprii, īn conditiile legii.

Dovada bunurilor sotilor

Art. 343. - (1) Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.

(2) Dovada că un bun este propriu se poate face īntre soti prin orice mijloc de probă. Īn cazul prevăzut la art. 340 lit. a), dovada se face īn conditiile legii.

(3) Pentru bunurile mobile dobāndite anterior căsătoriei, īnainte de īncheierea acesteia se īntocmeste un inventar de către notarul public sau sub semnătură privată, dacă părtile convin astfel. Īn lipsa inventarului, se prezumă, pānă la proba contrară, că bunurile sunt comune.

Formalitătile de publicitate

Art. 344. - Oricare dintre soti poate cere să se facă mentiune īn cartea funciară ori, după caz, īn alte registre de publicitate prevăzute de lege despre apartenenta unui bun la comunitate.

Actele de conservare, de folosintă si de administrare

Art. 345. - (1) Fiecare sot are dreptul de a folosi bunul comun fără consimtămāntul expres al celuilalt sot. Cu toate acestea, schimbarea destinatiei bunului comun nu se poate face decāt prin acordul sotilor.

(2) De asemenea, fiecare sot poate īncheia singur acte de conservare, acte de administrare cu privire la oricare dintre bunurile comune, precum si acte de dobāndire a bunurilor comune.

(3) Dispozitiile art. 322 rămān aplicabile.

(4) Īn măsura īn care interesele sale legate de comunitatea de bunuri au fost prejudiciate printr-un act juridic, sotul care nu a participat la īncheierea actului nu poate pretinde decāt daune-interese de la celălalt sot, fără a fi afectate drepturile dobāndite de tertii de bună-credintă.

Actele de īnstrăinare si de grevare

Art. 346. - (1) Actele de īnstrăinare sau de grevare cu drepturi reale avānd ca obiect bunurile comune nu pot fi īncheiate decāt cu acordul ambilor soti.

(2) Cu toate acestea, oricare dintre soti poate dispune singur, cu titlu oneros, de bunurile mobile comune a căror īnstrăinare nu este supusă, potrivit legii, anumitor formalităti de publicitate. Dispozitiile art. 345 alin. (4) rămān aplicabile.

(3) Sunt, de asemenea, exceptate de la prevederile alin. (1) darurile obisnuite.

Nulitatea relativă

Art. 347. - (1) Actul īncheiat fără consimtămāntul expres al celuilalt sot, atunci cānd el este necesar potrivit legii, este lovit de nulitate relativă.

(2) Tertul dobānditor care a depus diligenta necesară pentru a se informa cu privire la natura bunului este apărat de efectele nulitătii. Dispozitiile art. 345 alin. (4) rămān aplicabile.

Aportul de bunuri comune

Art. 348. - (1) Bunurile comune pot face obiectul unui aport la societăti, asociatii sau fundatii, īn conditiile legii, dispozitiile art. 346 alin. (1) si art. 347 aplicāndu-se īn mod corespunzător.

(2) Pentru exercitarea drepturilor ce le revin ca asociati sotii trebuie să desemneze un reprezentant comun, care poate fi oricare dintre ei sau un tert, īn conditiile legii.

Regimul aporturilor de bunuri comune

Art. 349. - (1) Sub sanctiunea prevăzută la art. 347, niciunul dintre soti nu poate singur, fără acordul celuilalt sot, să dispună de bunurile comune ca aport la o societate sau pentru dobāndirea de părti sociale ori, după caz, de actiuni. Īn cazul societătilor comerciale ale căror actiuni sunt tranzactionate pe o piată reglementată, sotul care nu si-a dat acordul la īntrebuintarea bunurilor comune nu poate pretinde decāt daune-interese de la celălalt sot, fără a fi afectate drepturile dobāndite de terti.

(2) Īn toate cazurile, părtile sociale sau, după caz, actiunile sunt bunuri comune. Cu toate acestea, sotul care a devenit asociat exercită singur toate drepturile ce decurg din această calitate.

Dispozitiile testamentare

Art. 350. - Fiecare sot poate dispune prin legat de partea ce i s-ar cuveni, la īncetarea căsătoriei, din comunitatea de bunuri.

Datoriile comune ale sotilor

Art. 351. - Sotii răspund cu bunurile comune pentru:

a) obligatiile născute īn legătură cu conservarea, administrarea sau dobāndirea bunurilor comune;

b) obligatiile pe care le-au contractat īmpreună;

c) obligatiile asumate de oricare dintre soti pentru acoperirea cheltuielilor obisnuite ale căsătoriei;

d) repararea prejudiciului cauzat prin īnsusirea, de către unul dintre soti, a bunurilor apartinānd unui tert, īn măsura īn care, prin aceasta, au sporit bunurile comune ale sotilor.

Răspunderea subsidiară pentru datoriile comune

Art. 352. - (1) Īn măsura īn care obligatiile comune nu au fost acoperite prin urmărirea bunurilor comune, sotii răspund solidar, cu bunurile proprii. Īn acest caz, cel care a plătit datoria comună se subrogă īn drepturile creditorului pentru ceea ce a suportat peste cota-parte ce i-ar reveni din comunitate dacă lichidarea s-ar face la data plătii datoriei.

(2) Sotul care a plătit datoria comună īn conditiile alin. (1) are un drept de retentie asupra bunurilor celuilalt sot pānă la acoperirea integrală a creantelor pe care acesta i le datorează.

Urmărirea bunurilor comune

Art. 353. - (1) Bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soti.

(2) Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale sotului debitor, creditorul său personal poate cere partajul bunurilor comune, īnsă numai īn măsura necesară pentru acoperirea creantei sale.

(3) Bunurile astfel īmpărtite devin bunuri proprii.

Urmărirea veniturilor din profesie

Art. 354. -Veniturile din muncă ale unui sot, precum si cele asimilate acestora nu pot fi urmărite pentru datoriile comune asumate de către celălalt sot, cu exceptia celor prevăzute la art. 351 lit. c).

Lichidarea regimului comunitătii

Art. 355. - (1) La īncetarea comunitătii, aceasta se lichidează prin hotărāre judecătorească sau act autentic notarial.

(2) Pānă la finalizarea lichidării, comunitatea subzistă atāt īn privinta bunurilor, cāt si īn privinta obligatiilor.

(3) Cānd comunitatea īncetează prin decesul unuia dintre soti, lichidarea se face īntre sotul supravietuitor si mostenitorii sotului decedat. Īn acest caz, obligatiile sotului decedat se divid īntre mostenitori proportional cu cotele ce le revin din mostenire.

Efectele īncetării regimului comunitătii

Art. 356. - Dacă regimul comunitătii de bunuri īncetează prin desfacerea căsătoriei, fostii soti rămān coproprietari īn devălmăsie asupra bunurilor comune pānă la stabilirea cotei-părti ce revine fiecăruia.

Lichidarea comunitătii. Partajul

Art. 357. - (1) Īn cadrul lichidării comunitătii, fiecare dintre soti preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune.

(2) Īn acest scop, se determină mai īntāi cota-parte ce revine fiecărui sot, pe baza contributiei sale atāt la dobāndirea bunurilor comune, cāt si la īndeplinirea obligatiilor comune. Pānă la proba contrară, se prezumă că sotii au avut o contributie egală.

(3) Dispozitiile art. 364 alin. (2) se aplică īn mod corespunzător.

Partajul īn timpul regimului comunitătii

Art. 358. - (1) Īn timpul regimului comunitătii, bunurile comune pot fi īmpărtite, īn tot sau īn parte, prin act īncheiat īn formă autentică notarială, īn caz de bună īnvoială, ori pe cale judecătorească, īn caz de neīntelegere.

(2) Prevederile art. 357 alin. (2) se aplică īn mod corespunzător.

(3) Bunurile atribuite fiecărui sot prin partaj devin bunuri proprii, iar bunurile neīmpărtite rămān bunuri comune.

(4) Regimul comunitătii nu īncetează decāt īn conditiile legii, chiar dacă toate bunurile comune au fost īmpărtite potrivit acestui articol.

Conventiile contrare regimului comunitătii legale

Art. 359. - Orice conventie contrară dispozitiilor prezentei sectiuni este lovită de nulitate absolută, īn măsura īn care nu este compatibilă cu regimul comunitătii conventionale.

 

SECTIUNEA a 3-a

Regimul separatiei de bunuri

 

Regimul bunurilor

Art. 360. - Fiecare dintre soti este proprietar exclusiv īn privinta bunurilor dobāndite īnainte de īncheierea căsătoriei, precum si a celor pe care le dobāndeste īn nume propriu după această dată.

Inventarul bunurilor mobile

Art. 361. - (1) La adoptarea acestui regim, notarul public īntocmeste un inventar al bunurilor mobile proprii, indiferent de modul lor de dobāndire.

(2) Se poate īntocmi un inventar si pentru bunurile mobile dobāndite īn timpul separatiei de bunuri.

(3) In toate cazurile, pentru opozabilitate fată de terti, inventarul se anexează la conventia matrimonială, supunāndu-se acelorasi formalităti de publicitate ca si conventia matrimonială.

(4) In lipsa inventarului se prezumă, pānă la proba contrară, că dreptul de proprietate exclusivă apartine sotului posesor.

(5) Dacă bunul a fost dobāndit printr-un act juridic supus, potrivit legii, unei conditii de formă pentru validitate ori unor cerinte de publicitate, dreptul de proprietate exclusivă nu se poate dovedi decāt prin īnscrisul care īndeplineste formele cerute de lege.

Bunurile proprietate comună pe cote-părti

Art. 362. - (1) Bunurile dobāndite īmpreună de soti apartin acestora īn proprietate comună pe cote-părti, īn conditiile legii.

(2) Dovada coproprietătii se face īn conditiile art. 361, care se aplică īn mod corespunzător.

Folosinta bunurilor celuilalt sot

Art. 363. - (1) Sotul care se foloseste de bunurile celuilalt sot fără īmpotrivirea acestuia din urmă are obligatiile unui uzufructuar, cu exceptia celor prevăzute la art. 723, 726 si 727. El este dator să restituie numai fructele existente la data solicitării lor de către celălalt sot sau, după caz, la data īncetării ori schimbării regimului matrimonial.

(2) Dacă unul dintre soti īncheie singur un act prin care dobāndeste un bun, folosindu-se, īn tot sau īn parte, de bunuri apartinānd celuilalt sot, acesta din urmă poate alege, īn proportia bunurilor proprii folosite fără acordul său, īntre a reclama pentru sine proprietatea bunului achizitionat si a pretinde daune-interese de la sotul dobānditor. Proprietatea nu poate fi īnsă reclamată decāt īnainte ca sotul dobānditor să dispună de bunul dobāndit, cu exceptia cazului īn care tertul dobānditor a cunoscut că bunul a fost achizitionat de către sotul vānzător prin valorificarea bunurilor celuilalt sot.

Răspunderea pentru obligatiile

personale

Art. 364. - (1) Niciunul dintre soti nu poate fi tinut de obligatiile născute din acte săvārsite de celălalt sot.

(2) Cu toate acestea, sotii răspund solidar pentru obligatiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obisnuite ale căsătoriei si a celor legate de cresterea si educarea copiilor.

Dreptul de retentie

Art. 365. - La īncetarea regimului separatiei de bunuri, fiecare dintre soti are un drept de retentie asupra bunurilor celuilalt pānă la acoperirea integrală a datoriilor pe care le au unul fată de celălalt.

 

SECTIUNEA a 4-a

Regimul comunitătii conventionale

 

Domeniul de aplicare

Art. 366. - Regimul comunitătii conventionale se aplică atunci cānd, īn conditiile si limitele prevăzute īn prezenta sectiune, se derogă, prin conventie matrimonială, de la dispozitiile privind regimul comunitătii legale.

Obiectul conventiei matrimoniale

Art. 367. - Īn cazul īn care se adoptă comunitatea conventională, conventia matrimonială se poate referi la unul sau mai multe dintre următoarele aspecte:

a) includerea īn comunitate a unor bunuri proprii dobāndite īnainte sau după īncheierea căsătoriei, cu exceptia celor prevăzute la art. 340 lit. b) si c);

b) restrāngerea comunitătii la bunurile anume determinate īn conventia matrimonială, indiferent dacă sunt dobāndite īnainte sau īn timpul căsătoriei;

c) obligativitatea acordului ambilor soti pentru īncheierea anumitor acte de administrare; īn acest caz, dacă unul dintre soti se află īn imposibilitate de a-si exprima vointa sau se opune īn mod abuziv, celălalt sot poate să īncheie singur actul, īnsă numai cu īncuviintarea prealabilă a instantei de tutelă;

d) includerea clauzei de preciput; executarea clauzei de preciput se face īn natură sau, dacă acest lucru nu este posibil, prin echivalent, din valoarea activului net al comunitătii;

e) modalităti privind lichidarea comunitătii conventionale.

Alte dispozitii aplicabile

Art. 368. - Īn măsura īn care prin conventie matrimonială nu se prevede altfel, regimul juridic al comunitătii conventionale se completează cu dispozitiile legale privind regimul comunitătii legale.

 

SECTIUNEA a 5-a

Modificarea regimului matrimonial

 

§1. Modificarea conventională

 

Conditiile

Art. 369. - (1) După cel putin un an de la īncheierea căsătoriei, sotii pot, ori de cāte ori doresc, să īnlocuiască regimul matrimonial existent cu un alt regim matrimonial ori să īl modifice, cu respectarea conditiilor prevăzute de lege pentru īncheierea conventiilor matrimoniale.

(2) Dispozitiile art. 291, 334, 335 si 361 sunt aplicabile īn mod corespunzător.

(3) Creditorii prejudiciati prin schimbarea sau lichidarea regimului matrimonial pot formula actiunea revocatorie īn termen de un an de la data la care au fost īndeplinite formalitătile de publicitate sau, după caz, de cānd au luat cunostintă mai īnainte de aceste īmprejurări pe altă cale.

(4) Creditorii prevăzuti la alin. (3) pot invoca oricānd, pe cale de exceptie, inopozabilitatea modificării sau lichidării regimului matrimonial făcute īn frauda intereselor lor.

 

§2. Modificarea judiciară

 

Separatia judiciară de bunuri

Art. 370. - (1) Dacă regimul matrimonial al sotilor este cel al comunitătii legale sau conventionale, instanta, la cererea unuia dintre soti, poate pronunta separatia de bunuri, atunci cānd celălalt sot īncheie acte care pun īn pericol interesele patrimoniale ale familiei.

(2) Totodată, instanta va face aplicarea dispozitiilor art. 357.

(3) Dispozitiile art. 291, 334, 335 si 361 se aplică īn mod corespunzător.

Efectele īntre soti

Art. 371. - (1) Separatia de bunuri pronuntată de către instantă face ca regimul matrimonial anterior să īnceteze, iar sotilor li se aplică regimul matrimonial prevăzut la art. 360-365.

(2) Īntre soti, efectele separatiei se produc de la data formulării cererii, cu exceptia cazului īn care instanta, la cererea oricăruia dintre ei, dispune ca aceste efecte să li se aplice de la data despărtirii īn fapt.

Efectele fată de terti

Art. 372. - (1) Creditorii sotilor nu pot cere separatia de bunuri, dar pot interveni īn cauză.

(2) Dispozitiile art. 369 alin. (3) si (4) se aplică īn mod corespunzător.


CAPITOLUL VII

Desfacerea căsătoriei

 

SECTIUNEA 1

Cazurile de divort

 

§1. Dispozitii generale

 

Motivele de divort

Art. 373. - Divortul poate avea loc:

a) prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti sau a unuia dintre soti acceptată de celălalt sot;

b) atunci cānd, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vătămate si continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;

c) la cererea unuia dintre soti, după o separare īn fapt care a durat cel putin 2 ani;

d) la cererea aceluia dintre soti a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.

 

§2. Divortul prin acordul sotilor pe cale judiciară

 

Conditiile

Art. 374. - (1) Divortul prin acordul sotilor poate fi pronuntat indiferent de data īncheierii căsătoriei si indiferent dacă există sau nu copii minori rezultati din căsătorie.

(2) Divortul prin acordul sotilor nu poate fi admis dacă unul dintre soti este pus sub interdictie.

(3) Instanta este obligată să verifice existenta consimtămāntului liber si neviciat al fiecărui sot.

 

§3. Divortul prin acordul sotilor pe cale administrativă sau prin procedură notarială

 

Conditiile

Art. 375. - (1) Dacă sotii sunt de acord cu divortul si nu au copii minori, născuti din căsătorie sau adoptati, ofiterul de stare civilă sau notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinte comune a sotilor poate constata desfacerea căsătoriei  prin acordul sotilor, eliberāndu-le un certificat de divort, potrivit legii.

(2) Dispozitiile art. 374 alin. (2) rămān aplicabile.

Procedura

Art. 376. - (1) Cererea de divort se depune de soti īmpreună. Ofiterul de stare civilă sau notarul public īnregistrează cererea si le acordă un termen de 30 de zile pentru eventuala retragere a cererii de divort.

(2) La expirarea acestui termen, ofiterul de stare civilă sau, după caz, notarul public verifică dacă sotii stăruie să divorteze si dacă, īn acest sens, consimtămāntul lor este liber si neviciat.

(3) Dacă sotii stăruie īn divort, ofiterul de stare civilă sau, după caz, notarul public eliberează certificatul de divort fără să facă vreo mentiune cu privire la culpa sotilor.

(4) Dispozitiile art. 383 alin. (1) si (3) se aplică īn mod corespunzător. Dacă sotii nu se īnteleg asupra numelui de familie pe care să īl poarte după divort, ofiterul de stare civilă sau, după caz, notarul public emite o dispozitie de respingere a cererii de divort si īndrumă sotii să se adreseze instantei de judecată, potrivit prevederilor art. 374.

(5) Solutionarea cererilor privind alte efecte ale divortului asupra cărora sotii nu se īnteleg este de competenta instantei judecătoresti.

Mentiunea īn actul de căsătorie

Art. 377. - (1) Cānd cererea de divort este depusă la primăria unde s-a īncheiat căsătoria, ofiterul de stare civilă, după emiterea certificatului de divort, face cuvenita mentiune īn actul de căsătorie.

(2) Īn cazul depunerii cererii la primăria īn a cărei rază teritorială sotii au avut ultima locuintă comună, ofiterul de stare civilă emite certificatul de divort si īnaintează, de īndată, o copie certificată de pe acesta la primăria locului unde s-a īncheiat căsătoria, spre a se face mentiune īn actul de căsătorie.

(3) Īn cazul constatării divortului de către notarul public, acesta emite certificatul de divort si īnaintează, de īndată, o copie certificată de pe acesta la primăria locului unde s-a īncheiat căsătoria, spre a se face mentiune īn actul de căsătorie.

Refuzul ofiterului de stare civilă sau notarului public

Art. 378. - (1) Dacă nu sunt īndeplinite conditiile art. 375, ofiterul de stare civilă sau, după caz, notarul public respinge cererea de divort.

(2) Īmpotriva refuzului ofiterului de stare civilă sau notarului public nu există cale de atac, dar sotii se pot adresa cu cererea de divort instantei de judecată, pentru a dispune desfacerea căsătoriei prin acordul lor sau īn baza unui alt temei prevăzut  de lege.

(3) Pentru repararea prejudiciului prin refuzul abuziv al ofiterului de stare civilă sau notarului public de a constata desfacerea căsătoriei prin acordul sotilor si de a emite certificatul de divort, oricare dintre soti se poate adresa, pe cale separată, instantei competente.


§4. Divortul din culpă

 

Conditiile

Art. 379. - (1) Īn cazul prevăzut la art. 373 lit. b), divortul se poate pronunta dacă instanta stabileste culpa unuia dintre soti īn destrămarea căsătoriei. Cu toate acestea, dacă din probele administrate rezultă culpa ambilor soti, instanta poate pronunta divortul din culpa lor comună, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divort. Dacă culpa apartine īn totalitate reclamantului, sunt aplicabile prevederile art. 388.

(2) Īn ipoteza prevăzută la art. 373 lit. c), divortul se pronuntă din culpa exclusivă a sotului reclamant, cu exceptia situatiei īn care pārātul se declară de acord cu divortul, cānd acesta se pronuntă fără a se face mentiune despre culpa sotilor.

Continuarea actiunii de divort

Art. 380. - (1) Īn situatia prevăzută la art. 379 alin. (1), dacă sotul reclamant decedează īn timpul procesului, mostenitorii săi pot continua actiunea de divort.

(2) Actiunea continuată de mostenitori este admisă numai dacă instanta constată culpa exclusivă a sotului pārāt.

 

§5. Divortul din cauza stării sănătătii unui sot

 

Conditiile divortului

Art. 381. - Īn cazul prevăzut la art. 373 lit. d), desfacerea căsătoriei se pronuntă fără a se face mentiune despre culpa sotilor.

 

SECTIUNEA a 2-a

Efectele divortului

 

§1. Data desfacerii căsătoriei

 

Data desfacerii căsătoriei

Art. 382. - (1) Căsătoria este desfăcută din ziua cānd hotărārea prin care s-a pronuntat divortul a rămas definitivă.

(2) Prin exceptie, dacă actiunea de divort este continuată de mostenitorii sotului reclamant, potrivit art. 380, căsătoria se socoteste desfăcută la data decesului.

(3) Īn cazul prevăzut la art. 375, căsătoria este desfăcută pe data eliberării certificatului de divort.

 

§2. Efectele divortului cu privire la raporturile nepatrimoniale dintre soti

 

Numele de familie după căsătorie

Art. 383. - (1) La desfacerea căsătoriei prin divort, sotii pot conveni să păstreze numele purtat īn timpul căsătoriei. Instanta ia act de această īntelegere prin hotărārea de divort.

(2) Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soti sau de interesul superior al copilului, instanta poate să īncuviinteze ca sotii să păstreze numele purtat īn timpul căsătoriei, chiar īn lipsa unei īntelegeri īntre ei.

(3) Dacă nu a intervenit o īntelegere sau dacă instanta nu a dat īncuviintarea, fiecare dintre fostii soti poartă numele dinaintea căsătoriei.

Drepturile sotului divortat

Art. 384. - (1) Divortul este considerat pronuntat īmpotriva sotului din a cărui culpă exclusivă s-a desfăcut căsătoria.

(2) Sotul īmpotriva căruia a fost pronuntat divortul pierde drepturile pe care legea sau conventiile īncheiate anterior cu tertii le atribuie acestuia.

(3) Aceste drepturi nu sunt pierdute īn cazul culpei comune sau al divortului prin acordul sotilor.

 

§3. Efectele divortului cu privire la raporturile patrimoniale dintre soti

 

I. Efecte cu privire la regimul matrimonial

 

Īncetarea regimului matrimonial

Art. 385. – (1) Īn cazul divortului, regimul matrimonial īncetează īntre soti la data introducerii cererii de divort.

(2) Cu toate acestea, oricare dintre soti sau amāndoi, īmpreună, īn cazul divortului prin acordul lor, pot cere instantei de divort să constate că regimul matrimonial a īncetat de la data separatiei īn fapt.

(3) Prevederile acestui articol se aplică īn mod corespunzător si īn cazul divortului prevăzut la art. 375.

Actele īncheiate īn frauda celuilalt sot

Art. 386. – (1) Actele mentionate la art. 346 alin. (2), precum si actele din care se nasc obligatii īn sarcina comunitătii, īncheiate de unul dintre soti după data introducerii cererii de divort, sunt lovite de nulitate relativă, dacă au fost făcute īn frauda celuilalt sot.

(2) Dispozitiile art. 345 alin. (4) rămān aplicabile.

Opozabilitatea fată de terti

Art. 387. – (1) Hotărārea judecătorească prin care s-a pronuntat divortul si, după caz, certificatul de divort prevăzut la art. 375 sunt opozabile fată de terti, īn conditiile legii.

(2) Dispozitiile art. 291, 334 si 335 sunt aplicabile īn mod corespunzător, inclusiv īn cazul prevăzut la art. 375.

 

II. Dreptul la despăgubiri

 

Acordarea despăgubirilor

Art. 388. - Distinct de dreptul la prestatia compensatorie prevăzut la art. 390, sotul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere sotului vinovat să īl despăgubească. Instanta de tutelă solutionează cererea prin hotărārea de divort.

 

III. Obligatia de īntretinere īntre fostii soti

 

Obligatia de īntretinere

Art. 389. - (1) Prin desfacerea căsătoriei, obligatia de īntretinere īntre soti īncetează.

(2) Sotul divortat are dreptul la īntretinere, dacă se află īn nevoie din pricina unei incapacităti de muncă survenite īnainte de căsătorie ori īn timpul căsătoriei. El are drept la īntretinere si atunci cānd incapacitatea se iveste īn decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, īnsă numai dacă incapacitatea este cauzată de o īmprejurare īn legătură cu căsătoria.

(3) Īntretinerea datorată potrivit dispozitiilor alin. (2) se stabileste pānă la o pătrime din venitul net al celui obligat la plata ei, īn raport cu mijloacele sale si cu starea de nevoie a creditorului. Această īntretinere, īmpreună cu īntretinerea datorată copiilor, nu va putea depăsi jumătate din venitul net al celui obligat la plată.

(4) Cānd divortul este pronuntat din culpa exclusivă a unuia dintre soti, acesta nu beneficiază de prevederile alin. (2) si (3) decāt timp de un an de la desfacerea căsătoriei.

(5) Īn afara altor cazuri prevăzute de lege, obligatia de īntretinere īncetează prin recăsătorirea celui īndreptătit.

 

IV. Prestatia compensatorie

 

Conditiile prestatiei compensatorii

Art. 390. - (1) Īn cazul īn care divortul se pronuntă din culpa exclusivă a sotului pārāt, sotul reclamant poate beneficia de o prestatie care să compenseze, atāt cāt este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divortul l-ar determina īn conditiile de viată ale celui care o solicită.

(2) Prestatia compensatorie se poate acorda numai īn cazul īn care căsătoria a durat cel putin 20 de ani.

(3) Sotul care solicită prestatia compensatorie nu poate cere de la fostul său sot si pensie de īntretinere, īn conditiile art. 389.

Stabilirea prestatiei compensatorii

Art. 391. - (1) Prestatia compensatorie nu se poate solicita decāt odată cu desfacerea căsătoriei.

(2) La stabilirea prestatiei compensatorii se tine seama atāt de resursele sotului care o solicită, cāt si de mijloacele celuilalt sot din momentul divortului, de efectele pe care le are sau le va avea lichidarea regimului matrimonial, precum si de orice alte īmprejurări previzibile de natură să le modifice, cum ar fi vārsta si starea de sănătate a sotilor, contributia la cresterea copiilor minori pe care a avut-o si urmează să o aibă fiecare sot, pregătirea profesională, posibilitatea de a desfăsura o activitate producătoare de venituri si altele asemenea.

Forma prestatiei compensatorii

Art. 392. - (1) Prestatia compensatorie poate fi stabilită īn bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori īn natură, sub forma uzufructului asupra unor bunuri mobile sau imobile care apartin debitorului.

(2) Renta poate fi stabilită īntr-o cotă procentuală din venitul debitorului sau īntr-o sumă de bani determinată.

(3) Renta si uzufructul se pot constitui pe toată durata vietii celui care solicită prestatia compensatorie sau pentru o perioadă mai scurtă, care se stabileste prin hotărārea de divort.

Garantiile

Art. 393. - Instanta, la cererea sotului creditor, īl poate obliga pe sotul debitor să constituie o garantie reală sau să dea cautiune pentru a asigura executarea rentei.

Modificarea prestatiei compensatori

Art. 394. - (1) Instanta poate mări sau micsora prestatia compensatorie, dacă se modifică, īn mod semnificativ, mijloacele debitorului si resursele creditorului.

(2) Īn cazul īn care prestatia compensatorie constă īntr-o sumă de bani, aceasta se indexează de drept, trimestrial, īn functie de rata inflatiei.

Īncetarea prestatiei compensatorii

Art. 395. - Prestatia compensatorie īncetează prin decesul unuia dintre soti, prin recăsătorirea sotului creditor, precum si atunci cānd acesta obtine resurse de natură să īi asigure conditii de viată asemănătoare celor din timpul căsătoriei.

 

§4. Efectele divortului cu privire la raporturile dintre părinti si copiii lor minori

 

Raporturile dintre părintii divortati si copiii lor minori

Art. 396. - (1) Instanta de tutelă hotărăste, odată cu pronuntarea divortului, asupra raporturilor dintre părintii divortati si copiii lor minori, tinānd seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum si, dacă este cazul, de īnvoiala părintilor, pe care īi ascultă.

(2) Dispozitiile art. 264 sunt aplicabile.

Exercitarea autoritătii părintesti de către ambii părinti

Art. 397. - După divort, autoritatea părintească revine īn comun ambilor părinti, afară de cazul īn care instanta decide altfel.

Exercitarea autoritătii părintesti de către un singur părinte

Art. 398. - (1) Dacă există motive īntemeiate, avānd īn vedere interesul superior al copilului, instanta hotărăste ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinti.

(2) Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, precum si dreptul de a consimti la adoptia sau la căsătoria acestuia.

Exercitarea autoritătii părintesti de către alte persoane

Art. 399. - (1) Īn mod exceptional, instanta de tutelă poate hotărī plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimtămāntul acestora, sau īntr-o institutie de ocrotire. Acestea exercită drepturile si īndatoririle care revin părintilor cu privire la persoana copilului.

(2) Instanta stabileste dacă drepturile cu privire la bunurile copilului se exercită de către părinti īn comun sau de către unul dintre ei.

Locuinta copilului după divort

Art. 400. - (1) Īn lipsa īntelegerii dintre părinti sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanta de tutelă stabileste, odată cu pronuntarea divortului, locuinta copilului minor la părintele cu care locuieste īn mod statornic.

(2) Dacă pānă la divort copilul a locuit cu ambii părinti, instanta īi stabileste locuinta la unul dintre ei, tinānd seama de interesul său superior.

(3) Īn mod exceptional, si numai dacă este īn interesul superior al copilului, instanta poate stabili locuinta acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimtămāntul acestora, ori la o institutie de ocrotire. Acestea exercită supravegherea copilului si īndeplinesc toate actele obisnuite privind sănătatea, educatia si īnvătătura sa.

Drepturile părintelui separat de copil

Art. 401. - (1) Īn cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părintii separati de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.

(2) In caz de neīntelegere īntre părinti, instanta de tutelă decide cu privire la modalitătile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie, art. 264 fiind aplicabil.

Stabilirea contributiei părintilor

Art. 402. - (1) Instanta de tutelă, prin hotărārea de divort, stabileste contributia fiecărui părinte la cheltuielile de crestere, educare, īnvătătură si pregătire profesională a copiilor.

(2) Dispozitiile titlului V privind obligatia de īntretinere se aplică īn mod corespunzător.

Modificarea măsurilor luate cu privire la copil

Art. 403. - Īn cazul schimbării īmprejurărilor, instanta de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile si īndatoririle părintilor divortati fată de copii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinti sau a unui alt membru de familie, a copilului, a institutiei de ocrotire, a institutiei publice specializate pentru protectia copilului sau a procurorului.

Raporturile dintre părinti si copiii lor minori īn alte cazuri

Art. 404. - Īn cazul prevăzut la art. 293 alin. (2), instanta hotărăste asupra raporturilor dintre părinti si copiii lor minori, dispozitiile art. 396-403 fiind aplicabile īn mod corespunzător.

 

 

TITLUL III

Rudenia

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Notiunea

Art. 405. - (1) Rudenia firească este legătura bazată pe descendenta unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun.

(2) Rudenia civilă este legătura rezultată din adoptia īncheiată īn conditiile prevăzute de lege.

Rudenia īn linie dreaptă sau colaterală

Art. 406. - (1) Rudenia este īn linie dreaptă īn cazul descendentei unei persoane dintr-o altă persoană si poate fi ascendentă sau descendentă.

(2) Rudenia este īn linie colaterală atunci cānd rezultă din faptul că mai multe persoane au un ascendent comun.

(3) Gradul de rudenie se stabileste astfel:

a) īn linie dreaptă, după numărul nasterilor: astfel, copiii si părintii sunt rude de gradul īntāi, nepotii si bunicii sunt rude de gradul al doilea;

b) īn linie colaterală, după numărul nasterilor, urcānd de la una dintre rude pānă la ascendentul comun si coborānd de la acesta pānă la cealaltă rudă; astfel, fratii sunt rude de gradul al doilea, unchiul sau mătusa si nepotul, de gradul al treilea, verii primari, de gradul al patrulea.

Afinitatea

Art. 407. - (1) Afinitatea este legătura dintre un sot si rudele celuilalt sot.

(2) Rudele sotului sunt, īn aceeasi linie si acelasi grad, afinii celuilalt sot.

 

CAPITOLUL II

Filiatia

 

SECTIUNEA 1

Stabilirea filiatiei

 

§1. Dispozitii generale

 

Modurile de stabilire a filiatiei

Art. 408. – (1) Filiatia fată de mamă rezultă din faptul nasterii; ea se poate stabili si prin recunoastere sau prin hotărāre judecătorească.

(2) Filiatia fată de tatăl din căsătorie se stabileste prin efectul prezumtiei de paternitate.

(3) Filiatia fată de tatăl din afara căsătoriei se stabileste prin recunoastere sau prin hotărāre judecătorească, după caz.

Dovada filiatiei

Art. 409. – (1) Filiatia se dovedeste prin actul de nastere īntocmit īn registrul de stare civilă, precum si cu certificatul de nastere eliberat pe baza acestuia.

(2) Īn cazul copilului din căsătorie, dovada se face prin actul de nastere si prin actul de căsătorie al părintilor, trecute īn registrele de stare civilă, precum si prin certificatele de stare civilă corespunzătoare.

Posesia de stat

Art. 410. – (1) Posesia de stat este starea de fapt care indică legăturile de filiatie si rudenie dintre copil si familia din care se pretinde că face parte. Ea constă, īn principal, īn oricare dintre următoarele īmprejurări:

a) o persoană se comportă fată de un copil ca fiind al său, īngrijindu-se de cresterea si educarea sa, iar copilul se comportă fată de această persoană ca fiind părintele său;

b) copilul este recunoscut de către familie, īn societate si, cānd este cazul, de către autoritătile publice, ca fiind al persoanei despre care se pretinde că este părintele său;

c) copilul poartă numele persoanei despre care se pretinde că este părintele său. (2) Posesia de stat trebuie să fie continuă, pasnică, publică si neechivocă.

Posesia de stat conformă cu actul de nastere

Art. 411. – (1) Nicio persoană nu poate reclama o altă filiatie fată de mamă decāt aceea ce rezultă din actul său de nastere si posesia de stat conformă cu acesta.

(2) Nimeni nu poate contesta filiatia fată de mamă a persoanei care are o posesie de stat conformă cu actul său de nastere.

(3) Cu toate acestea, dacă printr-o hotărāre judecătorească s-a stabilit că a avut loc o substituire de copil ori că a fost īnregistrată ca mamă a unui copil o altă femeie decāt aceea care l-a născut, se poate face dovada adevăratei  filiatii cu orice mijloc de probă.

Timpul legal al conceptiunii

Art. 412. – (1) Intervalul de timp cuprins īntre a trei suta si a o sută optzecea zi dinaintea nasterii copilului este timpul legal al conceptiunii. El se calculează zi cu zi.

(2) Prin mijloace de probă stiintifice se poate face dovada conceptiunii copilului īntr-o anumită perioadă din intervalul de timp prevăzut la alin. (1) sau chiar īn afara acestui interval.

Domeniul de aplicare

Art. 413. – Dispozitiile prezentului capitol referitoare la copil sunt aplicabile si persoanei majore a cărei filiatie este cercetată.

 

§2. Prezumtia de paternitate

 

Prezumtia de paternitate

Art. 414. – (1) Copilul născut sau conceput īn timpul căsătoriei are cătată pe sotul mamei.

(2) Paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputintă ca sotul mamei să fie tatăl copilului.


§3. Recunoasterea copilului

 

Felurile recunoasterii

Art. 415. – (1) Dacă nasterea nu a fost īnregistrată īn registrul de stare civilă sau copilul a fost trecut īn registrul de stare civilă ca născut din părinti necunoscuti, mama īl poate recunoaste pe copil.

(2) Copilul conceput si născut īn afara căsătoriei poate fi recunoscut de către tatăl

sau.

(3) După moartea copilului, acesta poate fi recunoscut numai dacă a lăsat descendenti firesti.

Formele recunoasterii

Art. 416. – (1) Recunoasterea poate fi făcută prin declaratie la serviciul de stare civilă, prin īnscris autentic sau prin testament.

(2) Dacă recunoasterea este făcută prin īnscris autentic, o copie a acestuia este trimisă din oficiu serviciului de stare civilă competent, pentru a se face mentiunea corespunzătoare īn registrele de stare civilă.

(3) Recunoasterea, chiar dacă a fost făcută prin testament, este irevocabilă.

Recunoasterea de către minorul necăsătorit

Art. 417. – Minorul necăsătorit īl poate recunoaste singur pe copilul său, dacă are discernămānt la momentul recunoasterii.

Nulitatea absolută a recunoasterii

Art. 418. – Recunoasterea este lovită de nulitate absolută dacă:

a) a fost recunoscut un copil a cărui filiatie, stabilită potrivit legii, nu a fost īnlăturată. Cu toate acestea, dacă filiatia anterioară a fost īnlăturată prin hotărāre judecătorească, recunoasterea este valabilă;

b) a fost făcută după decesul copilului, iar acesta nu a lăsat descendenti firesti;

c) a fost făcută īn alte forme decāt cele prevăzute de lege.

Nulitatea relativă a recunoasterii

Art. 419. – (1) Recunoasterea poate fi anulată pentru eroare, doi sau violentă. (2) Prescriptia dreptului la actiune īncepe să curgă de la data īncetării violentei ori, după caz, a descoperirii erorii sau dolului.

Contestarea recunoasterii de filiatie

Art. 420. – (1) Recunoasterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată oricānd si de orice persoană interesată.

(2) Dacă recunoasterea este contestată de celălalt părinte, de copilul recunoscut sau de descendentii acestuia, dovada filiatiei este īn sarcina autorului recunoasterii sau a mostenitorilor săi.

 

§4. Actiuni privind filiatia

 

Contestarea filiatiei

 

Actiunea īn contestatia filiatiei

Art. 421. – (1) Orice persoană interesată poate contesta oricānd, prin actiune īn justitie, filiatia stabilită printr-un act de nastere ce nu este conform cu posesia de stat.

(2) Īn acest caz, filiatia se dovedeste prin certificatul medical constatator al nasterii, prin expertiza medico-legală de stabilire a filiatiei sau, īn lipsa certificatului ori īn cazul imposibilitătii efectuării expertizei, prin orice mijloc de probă, inclusiv prin posesia de stat.

(3) Cu toate acestea, dovada filiatiei nu se face prin martori decāt īn cazul prevăzut la art. 411 alin. (3) sau atunci cānd există īnscrisuri care fac demnă de crezare actiunea formulată.

 

II. Actiunea īn stabilirea filiatiei fată de mamă

 

Actiunea īn stabilirea maternitătii

Art. 422. – Īn cazul īn care, din orice motiv, dovada filiatiei fată de mamă nu se poate face prin certificatul constatator al nasterii ori īn cazul īn care se contestă realitatea celor cuprinse īn certificatul constatator al nasterii, filiatia fată de mamă se poate stabili printr-o actiune īn stabilirea maternitătii, īn cadrul căreia pot fi administrate orice mijloace de probă.

Regimul juridic al actiunii īn stabilirea maternitătii

Art. 423. – (1) Dreptul la actiunea īn stabilirea filiatiei fată de mamă apartine copilului si se porneste, īn numele acestuia, de către reprezentantul său legal.

(2) Actiunea poate să fie pornită sau, după caz, continuată si de mostenitorii copilului, īn conditiile legii.

(3) Actiunea poate fi introdusă si īmpotriva mostenitorilor pretinsei mame.

(4) Dreptul la actiune este imprescriptibil.

(5) Dacă īnsă copilul a decedat īnainte de a introduce actiunea, mostenitorii săi pot să o introducă īn termen de un an de la data decesului.

 

iii. Actiunea īn stabilirea paternitătii din afara căsătoriei

 

Stabilirea paternitătii prin hotărāre judecătorească

Art. 424. – Dacă tatăl din afara căsătoriei nu īl recunoaste pe copil, paternitatea acestuia se poate stabili prin hotărāre judecătorească.

Actiunea īn stabilirea paternitătii

Art. 425. – (1) Actiunea īn stabilirea paternitătii din afara căsătoriei apartine copilului si se porneste īn numele lui de către mamă, chiar dacă este minoră, sau de către reprezentantul lui legal.

(2) Ea poate fi pornită sau, după caz, continuată si de mostenitorii copilului, īn conditiile legii.

(3) Actiunea īn stabilirea paternitătii poate fi pornită si īmpotriva mostenitorilor pretinsului tată.

Prezumtia filiatiei fată de preti nsul tată

Art. 426. – (1) Paternitatea se prezumă dacă se dovedeste că pretinsul tată a convietuit cu mama copilului īn perioada timpului legal al conceptiunii.

(2) Prezumtia este īnlăturată dacă pretinsul tată dovedeste că este exclus ca el să īl fi conceput pe copil.

Termenul de prescriptie

Art. 427. – (1) Dreptul la actiunea īn stabilirea paternitătii nu se prescrie īn timpul vietii copilului.

(2) Dispozitiile art. 423 alin. (5) se aplică īn mod corespunzător.

Despăgubirile

Art. 428. – (1) Mama copilului poate cere pretinsului tată să īi plătească jumătate din:

a) cheltuielile nasterii si ale lehuziei;

b) cheltuielile făcute cu īntretinerea ei īn timpul sarcinii si īn perioada de lehuzie.

(2) Mama poate solicita aceste despăgubiri chiar si atunci cānd copilul s-a născut mort sau a murit īnainte de pronuntarea hotărārii privind stabilirea paternitătii.

(3) Dreptul la actiune al mamei se prescrie īn termen de 3 ani de la nasterea copilului.

(4) Mama nu poate cere aceste despăgubiri dacă nu a formulat si actiune pentru stabilirea paternitătii.

(5) Īn afara cheltuielilor prevăzute la alin. (1), mama si mostenitorii ei au dreptul la despăgubiri pentru orice alte prejudicii, potrivit dreptului comun.

IV. Actiuni privind filiatia fată de tatăl din căsătorie

 

IV. Actiuni privind filiatia fată de tatăl din căsătorie

 

Actiunea īn tăgada paternitătii

Art. 429. – (1) Actiunea īn tăgada paternitătii poate fi pornită de sotul mamei, de mamă, de tatăl biologic, precum si de copil. Ea poate fi pornită sau, după caz, continuată si de mostenitorii acestora, īn conditiile legii.

(2) Actiunea se introduce de către sotul mamei īmpotriva copilului; cānd acesta este decedat, actiunea se porneste īmpotriva mamei sale si, dacă este cazul, a altor mostenitori ai săi.

(3) Dacă sotul este pus sub interdictie, actiunea poate fi pornită de tutore, iar īn lipsă, de un curator numit de instanta judecătorească.

(4) Mama sau copilul poate introduce actiunea īmpotriva sotului. Dacă acesta este decedat, actiunea se porneste īmpotriva mostenitorilor lui.

(5) Tatăl biologic poate introduce actiunea īmpotriva sotului mamei si a copilului. Dacă acestia sunt decedati, actiunea se porneste īmpotriva mostenitorilor.

Tăgada paternitătii de către sotul mamei

Art. 430. – (1) Sotul mamei poate introduce actiunea īn tăgada paternitătii īn termen de 3 ani, care curge fie de la data la care sotul a cunoscut că este prezumat tată al copilului, fie de la o dată ulterioară, cānd a aflat că prezumtia nu corespunde realitătii.

(2) Termenul nu curge īmpotriva sotului pus sub interdictie judecătorească si, chiar dacă actiunea nu a fost pornită de tutore, ea poate fi introdusă de sot īn termen de 3 ani de la data ridicării interdictiei.

(3) Dacă sotul a murit īnainte de īmplinirea termenului mentionat la alin. (1), fără a porni actiunea, aceasta poate fi pornită de către mostenitori īn termen de un an de la data decesului.

Tăgada paternitătii de către mamă

Art. 431. – (1) Actiunea īn tăgada paternitătii poate fi pornită de către mamă īn termen de 3 ani de la data nasterii copilului.

(2) Dispozitiile art. 429 alin. (3) si art. 430 alin. (2) si (3) se aplică īn mod corespunzător.

Tăgada paternitătii de către pretinsul tată biologic

Art. 432. – (1) Actiunea īn tăgada paternitătii introdusă de către cel care se pretinde tată biologic poate fi admisă numai dacă acesta face dovada paternitătii sale fată de copil.

(2) Dreptul la actiune nu se prescrie īn timpul vietii tatălui biologic. Dacă acesta a decedat, actiunea poate fi formulată de mostenitorii săi īn termen de cel mult un an de la data decesului.

(3) Dispozitiile art. 429 alin. (3) se aplică īn mod corespunzător.

Tăgada paternitătii de către copil si de către mostenitori

Art. 433. – (1) Actiunea īn tăgada paternitătii se porneste de copil, īn timpul minoritătii sale, prin reprezentantul său legal.

(2) Dreptul la actiune nu se prescrie īn timpul vietii copilului.

(3) Dispozitiile art. 423 alin. (5) si art. 429 alin. (3) se aplică īn mod corespunzător.

Contestarea filiatiei fată de tatăl din căsătorie

Art. 434. – Orice persoană interesată poate cere, oricānd, instantei să constate că nu sunt īntrunite conditiile pentru ca prezumtia de paternitate să se aplice unui copil īnregistrat īn actele de stare civilă ca fiind născut din căsătorie.

 

V. Dispozitii comune privind actiunile referitoare la filiatie

 

Filiatia legal stabilită

Art. 435. – (1) Atāt timp cāt o legătură de filiatie legal stabilită nu a fost contestată īn justitie, nu se poate stabili, pe nicio cale, o altă filiatie. (2) Dispozitiile art. 99 alin. (4) rămān aplicabile.

Citarea părintilor si a copilului

Art. 436. – Părintii si copilul vor fi citati īn toate cauzele referitoare la filiatie, chiar si atunci cānd nu au calitatea de reclamant sau de pārāt.

Inadmisibilitatea renuntării

Art. 437. – (1) Īn actiunile privitoare la filiatie nu se poate renunta la drept.

(2) De asemenea, cel care introduce o actiune privitoare la filiatie īn numele unui copil sau al unei persoane puse sub interdictie judecătorească, precum si copilul minor care a introdus singur, potrivit legii, o astfel de actiune nu pot renunta la judecarea ei.

Situatia copilului

Art. 438. – (1) Prin hotărārea de admitere a actiunii instanta se pronuntă si cu privire la stabilirea numelui copilului, exercitarea autoritătii părintesti si obligatia părintilor de a-l īntretine pe copil.

(2) Īn cazul īn care admite o actiune īn contestarea filiatiei, instanta poate stabili, dacă este cazul, modul īn care copilul păstrează legături personale cu acela care l-a crescut.

Actiunea formulată īn caz de mostenire vacantă

Art. 439. – Īn cazul īn care, potrivit legii, o actiune privitoare la filiatie poate fi pornită īmpotriva mostenitorilor, iar mostenirea este vacantă, actiunea poate fi introdusă īmpotriva comunei, orasului sau, după caz, municipiului de la locul deschiderii mostenirii. Citarea īn proces a renuntătorilor, dacă există, este obligatorie.

Efectele stabilirii filiatiei asupra unui proces penal

Art. 440. – Īn cazul infractiunilor a căror calificare presupune existenta unui raport de filiatie care nu este legal stabilit, hotărārea penală nu poate fi pronuntată īnainte de rămānerea definitivă a hotărārii civile privitoare la raportul de filiatie.

 

SECTIUNEA a 2-a

Reproducerea umană asistată medical cu tert donator

 

Regimul filiatiei

Art. 441. - (1) Reproducerea umană asistată medical cu tert donator nu determină nicio legătură de filiatie īntre copil si donator.

(2) In acest caz, nicio actiune īn răspundere nu poate fi pornită īmpotriva donatorului.

(3) Părinti, īn sensul dat de prezenta sectiune, nu pot fi decāt un bărbat si o femeie sau o femeie singură.

Conditiile

Art. 442. - (1) Părintii care, pentru a avea un copil, doresc să recurgă la reproducerea asistată medical cu tert donator trebuie să īsi dea consimtămāntul īn prealabil, īn conditii care să asigure deplina confidentialitate, īn fata unui notar public care să le explice, īn mod expres, consecintele actului lor cu privire la filiatie.

(2) Consimtămāntul rămāne fără efect īn cazul decesului, al formulării unei cereri de divort sau al separatiei īn fapt, survenite anterior momentului conceptiunii realizate īn cadrul reproducerii umane asistate medical. El poate fi revocat oricānd, īn scris, inclusiv īn fata medicului chemat să asigure asistenta pentru reproducerea cu tert donator.

Contestarea filiatiei

Art. 443. - (1) Nimeni nu poate contesta filiatia copilului pentru motive ce tin de reproducerea asistată medical si nici copilul astfel născut nu poate contesta filiatia sa.

(2) Cu toate acestea, sotul mamei poate tăgădui paternitatea copilului, īn conditiile legii, dacă nu a consimtit la reproducerea asistată medical realizată cu ajutorul unui tert donator.

(3) Īn cazul īn care copilul nu a fost conceput īn acest mod, dispozitiile privind tăgăduirea paternitătii rămān aplicabile.

Răspunderea tatălui

Art. 444. - Cel care, după ce a consimtit la reproducerea asistată medical cu tert donator, nu recunoaste copilul astfel născut īn afara căsătoriei răspunde fată de mamă si fată de copil. Īn acest caz, paternitatea copilului este stabilită pe cale judecătorească īn conditiile art. 411 si 423.

Confidentialitatea informatiilor

Art. 445. - (1) Orice informatii privind reproducerea umană asistată medical sunt confidentiale.

(2) Cu toate acestea, īn cazul īn care, īn lipsa unor astfel de informatii, există riscul unui prejudiciu grav pentru sănătatea unei persoane astfel concepute sau a descendentilor acesteia, instanta poate autoriza transmiterea lor, īn mod confidential, medicului sau autoritătilor competente.

(3) De asemenea, oricare dintre descendentii persoanei astfel concepute poate să se prevaleze de acest drept, dacă faptul de a fi privat de informatiile pe care le cere poate să prejudicieze grav sănătatea sa ori pe cea a unei persoane care īi este apropiată.

Raporturile dintre tată si copil

Art. 446. - Tatăl are aceleasi drepturi si obligatii fată de copilul născut prin reproducere asistată medical cu tert donator ca si fată de un copil născut prin conceptiune naturală.

Regulile aplicabile

Art. 447. - Reproducerea umană asistată medical cu tert donator, regimul său juridic, asigurarea confidentialitătii informatiilor care tin de aceasta, precum si modul de transmitere a lor se stabilesc prin lege specială.

 

SECTIUNEA a 3-a

Situatia legală a copilului

 

Egalitatea īn drepturi a copiilor

Art. 448. - Copilul din afara căsătoriei a cărui filiatie a fost stabilită potrivit legii are, fată de fiecare părinte si rudele acestuia, aceeasi situatie ca si aceea a unui copil din căsătorie.

Numele copilului din căsătorie

Art. 449. - (1) Copilul din căsătorie ia numele de familie comun al părintilor săi.

(2) Dacă părintii nu au un nume comun, copilul ia numele unuia dintre ei sau numele lor reunite. Īn acest caz numele copilului se stabileste prin acordul părintilor si se declară, odată cu nasterea copilului, la serviciul de stare civilă.

(3) Īn lipsa acordului părintilor, instanta de tutelă hotărăste si comunică de īndată hotărārea rămasă definitivă la serviciul de stare civilă unde a fost īnregistrată nasterea.

Numele copilului din afara căsătoriei

Art. 450. - (1) Copilul din afara căsătoriei ia numele de familie al aceluia dintre părinti fată de care filiatia a fost mai īntāi stabilită.

(2) Īn cazul īn care filiatia a fost stabilită ulterior si fată de celălalt părinte, copilul, prin acordul părintilor, poate lua numele de familie al părintelui fată de care si-a stabilit filiatia ulterior sau numele reunite ale acestora. Noul nume de familie al copilului se declară de către părinti, īmpreună, la serviciul de stare civilă la care a fost īnregistrată nasterea. Īn lipsa acordului părintilor se aplică dispozitiile art. 449 alin. (3).

(3) Īn cazul īn care copilul si-a stabilit filiatia īn acelasi timp fată de ambii părinti, se aplică īn mod corespunzător dispozitiile art. 449 alin. (2) si (3).

 

CAPITOLULUI

Adoptia

 

SECTIUNEA 1

Dispozitii generale

 

Notiunea

Art. 451. - Adoptia este operatiunea juridică prin care se creează legătura de filiatie īntre adoptator si adoptat, precum si legături de rudenie īntre adoptat si rudele adoptatorului.

Principiile adoptiei

Art. 452. - Adoptia este supusă cumulativ următoarelor principii:

a) interesul superior al copilului;

b) necesitatea de a asigura cresterea si educarea copilului īntr-un mediu familial;

c) continuitatea cresterii si educării copilului, tināndu-se seama de originea sa etnică, lingvistică, religioasă si culturală.

Adoptia internatională

Art. 453. - Conditiile si procedura adoptiei internationale, ca si efectele acesteia asupra cetăteniei copilului se stabilesc prin lege specială.

Procedura adoptiei

Art. 454. - (1) Adoptia se īncuviintează de către instanta de tutelă. (2) Procedura adoptiei este reglementată prin lege specială.


SECTIUNEA a 2-a

Conditiile de fond ale adoptiei

 

§1. Persoanele care pot fi adoptate

 

Vārsta adoptatului

Art. 455. - (1) Copilul poate fi adoptat pānă la dobāndirea capacitătii depline de exercitiu.

(2) Cu toate acestea, poate fi adoptată, īn conditiile legii, si persoana care a dobāndit capacitate deplină de exercitiu, dacă a fost crescută īn timpul minoritătii de către cel care doreste să o adopte.

Pluralitatea de adoptati – frati si surori

Art. 456. - Adoptia fratilor, indiferent de sex, de către persoane sau familii diferite se poate face numai dacă acest lucru este īn interesul lor superior.

Interzicerea adoptiei īntre frati

Art. 457. - Adoptia īntre frati, indiferent de sex, este interzisă.

Situatia sotilor

Art. 458. - Adoptia a doi soti sau fosti soti de către acelasi adoptator sau familie adoptatoare, precum si adoptia īntre soti sau fosti soti sunt interzise.

 

§2. Persoanele care pot adopta

 

Capacitatea si starea de sănătate

Art. 459. - Persoanele care nu au capacitate deplină de exercitiu, alienatii sau debilii mintali, precum si cei cu boli psihice grave nu pot adopta.

Diferenta de vārstă

Art. 460. - (1) Adoptatorul trebuie să fie cu cel putin 18 ani mai īn vārstă decāt adoptatul.

(2) Pentru motive temeinice, instanta de tutelă poate īncuviinta adoptia chiar dacă diferenta de vārstă dintre adoptat si adoptator este mai mică decāt 18 ani, dar nu mai putin de 16 ani.

Conditiile morale si materiale

Art. 461. - (1) Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie să īndeplinească garantiile morale si conditiile materiale necesare cresterii, educării si dezvoltării armonioase a copilului.

(2) Īndeplinirea conditiilor prevăzute la alin. (1) se atestă de către autoritătile competente, potrivit legii speciale.

Adoptia simultană sau succesivă

Art. 462. - (1) Două persoane nu pot adopta īmpreună, nici simultan si nici succesiv, cu exceptia cazului īn care sunt sot si sotie.

(2) Cu toate acestea, o nouă adoptie poate fi īncuviintată atunci cānd:

a) adoptatorul sau sotii adoptatori au decedat; īn acest caz, adoptia anterioară se consideră desfăcută pe data rămānerii definitive a hotărārii judecătoresti de īncuviintare a noii adoptii;

b) adoptia anterioară a īncetat din orice alt motiv.

(3) Două persoane de acelasi sex nu pot adopta īmpreună.

 

§3. Consimtămāntul la adoptie

 

Persoanele care consimt la adoptie

Art. 463. - (1) Pentru īncheierea unei adoptii este necesar consimtămāntul următoarelor persoane:

a) părintii firesti ai adoptatului minor sau cel care exercită autoritatea părintească, dacă părintii sunt necunoscuti, morti, declarati morti sau pusi sub interdictie judecătorească;

b) adoptatul care a īmplinit 10 ani;

c) adoptatorul sau, după caz, sotii din familia adoptatoare, cānd acestia adoptă īmpreună;

d) sotul celui care adoptă, cu exceptia cazului īn care lipsa discernămāntului īl pune īn imposibilitatea de a-si manifesta vointa.

(2) Nu este valabil consimtămāntul dat īn considerarea promisiunii sau obtinerii efective a unor foloase, indiferent de natura acestora.

Situatii speciale privind consimtămāntul părintilor

Art. 464. - (1) Dacă unul dintre părintii firesti este necunoscut, mort, declarat mort, precum si dacă se află, din orice motiv, īn imposibilitate de a-si manifesta vointa, consimtămāntul celuilalt părinte este īndestulător. Cānd ambii părinti se află īn una dintre aceste situatii, adoptia se poate īncheia fără consimtămāntul lor.

(2) Părintele sau părintii decăzuti din exercitiul drepturilor părintesti ori cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părintesti păstrează dreptul de a consimti la adoptia copilului. Īn aceste cazuri, consimtămāntul celui care exercită autoritatea părintească este si el obligatoriu.

(3) Persoana căsătorită care a adoptat un copil trebuie să consimtă la adoptia aceluiasi copil de către sotul său. Consimtămāntul părintilor firesti nu mai este necesar īn acest caz.

Libertatea consimtămāntului părintilor

Art. 465. - Părintii firesti ai copilului sau, după caz, cel care exercită autoritatea părintească trebuie să consimtă la adoptie īn mod liber, neconditionat si numai după ce au fost informati īn mod corespunzător asupra consecintelor adoptiei, īn special asupra īncetării legăturilor de rudenie ale copilului cu familia sa de origine.

Darea si revocarea consimtămāntului părintilor

Art. 466. - (1) Consimtămāntul la adoptie al părintilor firesti sau, după caz, al tutorelui poate fi dat numai după trecerea unui termen de 60 de zile de la data nasterii copilului.

(2) Consimtămāntul dat īn conditiile alin. (1) poate fi revocat īn termen de 30 de zile de la data exprimării lui.

Refuzul părintilor de a-si da consimtămāntul

Art. 467. - Īn cazul copilului abandonat, īn mod exceptional, instanta de tutelă poate trece peste refuzul părintilor firesti sau al tutorelui de a consimti la adoptie, dacă se dovedeste, cu orice mijloc de probă, că acesta este abuziv si instanta apreciază că adoptia este īn interesul copilului, tinānd seama si de consimtămāntul acestuia, dat īn conditiile legii.

Conditiile exprimării consimtămāntului

Art. 468. - Conditiile īn care īsi exprimă consimtămāntul persoanele chemate să consimtă la adoptie sunt reglementate prin lege specială.

 

SECTIUNEA a 3-a

Efectele adoptiei

 

Data adoptiei

Art. 469. - Adoptia produce efecte de la data rămānerii definitive a hotărārii judecătoresti prin care a fost īncuviintată.

Efectele asupra rudeniei

Art. 470. - (1) Prin adoptie se stabilesc filiatia dintre adoptat si cel care adoptă, precum si legături de rudenie īntre adoptat si rudele adoptatorului.

(2) Raporturile de rudenie īncetează īntre adoptat si descendentii săi, pe de o parte, si părintii firesti si rudele acestora, pe de altă parte.

(3) Cānd adoptator este sotul părintelui firesc sau adoptiv, legăturile de rudenie ale adoptatului īncetează numai īn raport cu părintele firesc si rudele părintelui firesc care nu este căsătorit cu adoptatorul.

Raporturile dintre adoptator

si adoptat

Art. 471. - (1) Adoptatorul are fată de copilul adoptat drepturile si īndatoririle părintelui fată de copilul său firesc.

(2) Īn cazul īn care cel care adoptă este sotul părintelui firesc al adoptatului, drepturile si īndatoririle părintesti se exercită de către adoptator si părintele firesc căsătorit cu acesta.

(3) Adoptatul are fată de adoptator drepturile si īndatoririle pe care le are orice

persoană fată de părintii săi firesti.

Decăderea adoptatorului

din exercitiul drepturilor părintesti

Art. 472. - Dacă adoptatorul este decăzut din exercitiul drepturilor părintesti, instanta de tutelă, tinānd seama de interesul superior al copilului, poate să instituie una dintre măsurile de protectie prevăzute de lege. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.

Numele adoptatului

Art. 473. - (1) Copilul adoptat dobāndeste prin adoptie numele de familie al celui care adoptă.

(2) Dacă adoptia se face de către 2 soti ori de către sotul care adoptă copilul celuilalt sot, iar sotii au nume comun, copilul adoptat poartă acest nume. Īn cazul īn care sotii nu au nume de familie comun, ei sunt obligati să declare instantei care īncuviintează adoptia numele pe care acesta urmează să īl poarte. Dacă sotii nu se īnteleg, hotărăste instanta. Dispozitiile art. 264 rămān aplicabile.

(3) Pentru motive temeinice, instanta, īncuviintānd adoptia, la cererea adoptatorului sau a familiei adoptatoare si cu consimtămāntul copilului care a īmplinit vārsta de 10 ani, poate dispune schimbarea prenumelui copilului adoptat.

(4) Īn cazul adoptiei unei persoane căsătorite, care poartă un nume comun cu celălalt sot, sotul adoptat poate lua numele adoptatorului, cu consimtămāntul celuilalt sot, dat īn fata instantei care īncuviintează adoptia.

(5) Pe baza hotărārii definitive de īncuviintare a adoptiei, serviciul de stare civilă competent īntocmeste, īn conditiile legii, un nou act de nastere al copilului, īn care adoptatorii vor fi trecuti ca fiind părintii săi firesti. Vechiul act de nastere se păstrează, mentionāndu-se pe marginea acestuia īntocmirea noului act.

Informatiile cu privire la adoptie

Art. 474. - Informatiile cu privire la adoptie sunt confidentiale. Modul īn care adoptatul este informat cu privire la adoptie si la familia sa de origine, precum si regimul juridic general al informatiilor privind adoptia se stabilesc prin lege specială.


SECTIUNEA a 4-a

Īncetarea adoptiei

 

īncetarea adoptiei

Art. 475. - Adoptia īncetează prin desfacere sau ca urmare a anulării ori a constatării nulitătii sale.

Desfacerea de drept a adoptiei

Art. 476. - Adoptia este desfăcută de drept īn cazul prevăzut la art. 462 alin. (2) lit. a).

Desfacerea adoptiei la cererea adoptatorului

Art. 477. - (1) Adoptia poate fi desfăcută la cererea adoptatorului sau a familiei adoptatoare, dacă adoptatul a atentat la viata lor sau a ascendentilor ori descendentilor lor, precum si atunci cānd adoptatul s-a făcut vinovat fată de adoptatori de fapte penale pedepsite cu o pedeapsă privativă de libertate de cel putin 2 ani.

(2) Dacă adoptatorul a decedat ca urmare a faptelor adoptatului, adoptia poate fi desfăcută la cererea celor care ar fi venit la mostenire īmpreună cu adoptatul sau īn lipsa acestuia.

Desfacerea adoptiei la cererea adoptatului

Art. 478. - Adoptia poate fi desfăcută la cererea adoptatului dacă adoptatorul s-a făcut vinovat fată de adoptat de faptele prevăzute la art. 477.

Anularea adoptiei

Art. 479. - (1) Adoptia poate fi anulată la cererea oricărei persoane chemate să consimtă la īncheierea ei si al cărei consimtămānt a fost viciat prin eroare asupra identitătii adoptatului, doi sau violentă.

(2) Actiunea poate fi formulată īn termen de 6 luni de la descoperirea erorii sau a dolului ori de la data īncetării violentei, dar nu mai tārziu de 2 ani de la īncheierea adoptiei.

Nulitatea absolută a adoptiei

Art. 480. - (1) Sunt nule adoptia fictivă, precum si cea īncheiată cu īncălcarea conditiilor de formă sau de fond, dacă, īn acest din urma caz, legea nu o sanctionează cu nulitatea relativă.

(2) Adoptia este fictivă dacă a fost īncheiată īn alt scop decāt cel al ocrotirii interesului superior al copilului.

(3) Actiunea īn constatarea nulitătii adoptiei poate fi formulată de orice persoană interesată.

Mentinerea adoptiei

Art. 481. - Instanta poate respinge cererea privind nulitatea dacă mentinerea adoptiei este īn interesul celui adoptat. Acesta este īntotdeauna ascultat, dispozitiile art. 264 aplicāndu-se īn mod corespunzător.

Efectele īncetării adoptiei

Art. 482. - (1) La īncetarea adoptiei, părintii firesti ai copilului redobāndesc drepturile si īndatoririle părintesti, cu exceptia cazului cānd instanta hotărăste că este īn interesul superior al copilului să instituie tutela sau o altă măsură de protectie a copilului, īn conditiile legii.

(2) De asemenea, adoptatul redobāndeste numele de familie si, după caz, prenumele avut īnainte de īncuviintarea adoptiei. Cu toate acestea, pentru motive temeinice, instanta poate īncuviinta ca acesta să păstreze numele dobāndit prin adoptie.

(3) Adoptatul este īntotdeauna ascultat īn conditiile art. 264.

 

TITLUL IV

Autoritatea părintească

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Autoritatea părintească

Art. 483. - (1) Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi si īndatoriri care privesc atāt persoana, cāt si bunurile copilului si apartin īn mod egal ambilor părinti.

(2) Părintii exercită autoritatea părintească numai īn interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, si īl asociază pe copil la toate deciziile care īl privesc, tinānd cont de vārsta si de gradul său de maturitate.

(3) Ambii părinti răspund pentru cresterea copiilor lor minori.

Durata autoritătii părintesti

Art. 484. - Autoritatea părintească se exercită pānă la data cānd copilul dobāndeste capacitatea deplină de exercitiu.

īndatorirea de respect

Art. 485. - Copilul datorează respect părintilor săi indiferent de vārsta sa.

Neīntelegerile dintre părinti

Art. 486. - Ori de cāte ori există neīntelegeri īntre părinti cu privire la exercitiul drepturilor sau la īndeplinirea īndatoririlor părintesti, instanta de tutelă, după ce īi ascultă pe părinti si luānd īn considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăste potrivit interesului superior al copilului. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.


CAPITOLUL II

Drepturile si īndatoririle părintesti

 

Continutul autoritătii părintesti

Art. 487. - Părintii au dreptul si īndatorirea de a creste copilul, īngrijind de sănătatea si dezvoltarea lui fizică, psihică si intelectuală, de educatia, īnvătătura si pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, īnsusirilor  si nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea si sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaste acestuia.

īndatoririle specifice

Art. 488. - (1) Părintii au īndatorirea de a creste copilul īn conditii care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală si socială īn mod armonios.

(2) Īn acest scop, părintii sunt obligati:

a) să coopereze cu copilul si să īi respecte viata intimă, privată si demnitatea;

b) să prezinte si să permită informarea si lămurirea copilului despre toate actele si faptele care l-ar putea afecta si să ia īn considerare opinia acestuia;

c) să ia toate măsurile necesare pentru protejarea si realizarea drepturilor copilului;

d) să coopereze cu persoanele fizice si persoanele juridice cu atributii īn domeniul īngrijirii, educării si formării profesionale a copilului.

Măsurile disciplinare

Art. 489. - Măsurile disciplinare nu pot fi luate de părinti decāt cu respectarea demnitătii copilului. Sunt interzise luarea unor măsuri, precum si aplicarea unor pedepse fizice, de natură a afecta dezvoltarea fizică, psihică sau starea emotională a copilului.

Drepturile părintelui minor

Art. 490. - (1) Părintele minor care a īmplinit vārsta de 14 ani are numai drepturile si īndatoririle părintesti cu privire la persoana copilului.

(2) Drepturile si īndatoririle cu privire la bunurile copilului revin tutorelui sau, după caz, altei persoane, īn conditiile legii.

Religia copilului

Art. 491. - (1) Părintii īndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri, īn alegerea unei religii, īn conditiile legii, tinānd seama de opinia, vārsta si de gradul de maturitate ale acestuia, fără a-l putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios.

(2) Copilul care a īmplinit vārsta de 14 ani are dreptul să īsi aleagă liber confesiunea religioasă.

Numele copilului

Art. 492. - Părintii aleg prenumele si, cānd este cazul, numele de familie al copilului, īn conditiile legii.

Supravegherea copilului

Art. 493. - Părintii au dreptul si īndatorirea de supraveghere a copilului minor.

Relatiile sociale ale copilului

Art. 494. - Părintii sau reprezentantii legali ai copilului pot, numai īn baza unor motive temeinice, să īmpiedice corespondenta si legăturile personale ale copilului īn vārstă de pānă la 14 ani. Neīntelegerile se solutionează de către instanta de tutelă, cu ascultarea copilului, īn conditiile art. 264.

Īnapoierea copilului de la alte persoane

Art. 495. - (1) Părintii pot cere oricānd instantei de tutelă īnapoierea copilului de la orice persoană care īl tine fără drept.

(2) Instanta de tutelă poate respinge cererea numai dacă īnapoierea este vădit contrară interesului superior al copilului.

(3) Ascultarea copilului este obligatorie, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.

Locuinta copilului

Art. 496. - (1) Copilul minor locuieste la părintii săi.

(2) Dacă părintii nu locuiesc īmpreună, acestia vor stabili, de comun acord, locuinta copilului.

(3) Īn caz de neīntelegere īntre părinti, instanta de tutelă hotărăste, luānd īn considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială si ascultāndu-i pe părinti si pe copil, dacă a īmplinit vārsta de 10 ani. Dispozitiile art. 264 rămān aplicabile.

(4) Locuinta copilului, stabilită potrivit acestui articol, nu poate fi schimbată fără acordul părintilor decāt īn cazurile prevăzute expres de lege.

(5) Părintele la care copilul nu locuieste īn mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuinta acestuia. Instanta de tutelă poate limita exercitiul acestui drept, dacă aceasta este īn interesul superior al copilului.

Schimbarea locuintei copilului

Art. 497. - (1) Dacă afectează exercitiul autoritătii sau al unor drepturi părintesti, schimbarea locuintei copilului, īmpreună cu părintele la care locuieste, nu poate avea loc decāt cu acordul prealabil al celuilalt părinte.

(2) Īn caz de neīntelegere īntre părinti, hotărăste instanta de tutelă potrivit interesului superior al copilului, luānd īn considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială si ascultāndu-i pe părinti. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.

Schimbarea felului īnvătăturii ori al pregătirii profesionale

Art. 498. - (1) Copilul care a īmplinit vārsta de 14 ani poate cere părintilor să īsi schimbe felul īnvătăturii sau al pregătirii profesionale ori locuinta necesară desăvārsirii īnvătăturii ori pregătirii sale profesionale.

(2) Dacă părintii se opun, copilul poate sesiza instanta de tutelă, iar aceasta hotărăste pe baza raportului de anchetă psihosocială. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.

Obligatia de īntretinere

Art. 499. - (1) Tatăl si mama sunt obligati, īn solidar, să dea īntretinere copilului lor minor, asigurāndu-i cele necesare traiului, precum si educatia, īnvătătura si pregătirea sa profesională.

(2) Dacă minorul are un venit propriu care nu este īndestulător, părintii au obligatia de a-i asigura conditiile necesare pentru cresterea, educarea si pregătirea sa profesională.

(3) Părintii sunt obligati să īl īntretină pe copilul devenit major, dacă se află īn continuarea studiilor, pānă la terminarea acestora, dar fără a depăsi vārsta de 26 de ani.

(4) Īn caz de neīntelegere, īntinderea obligatiei de īntretinere, felul si modalitătile executării, precum si contributia fiecăruia dintre părinti se stabilesc de instanta de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.

Independenta patrimonială

Art. 500. - Părintele nu are niciun drept asupra bunurilor copilului si nici copilul asupra bunurilor părintelui, īn afară de dreptul la mostenire si la īntretinere.

Administrarea bunurilor copilului

Art. 501. - (1) Părintii au dreptul si īndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor, precum si de a-l reprezenta īn actele juridice civile ori de a-i īncuviinta aceste acte, după caz.

(2) După īmplinirea vārstei de 14 ani minorul īsi exercită drepturile si īsi execută obligatiile singur, īn conditiile legii, īnsă numai cu īncuviintarea părintilor si, după caz, a instantei de tutelă.

Alte dispozitii aplicabile

Art. 502. - (1) Drepturile si īndatoririle părintilor cu privire la bunurile copilului sunt aceleasi cu cele ale tutorelui, dispozitiile care reglementează tutela fiind aplicabile īn mod corespunzător.

(2) Cu toate acestea, nu se īntocmeste inventarul prevăzut la art. 140, īn cazul īn care copilul nu are alte bunuri decāt cele de uz personal.

 

Continuarea īn pagina a 2-a