MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 517/2009

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

PARTEA I

Anul 177 (XXI) - Nr. 517            LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE            Marti, 28 iulie 2009

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 610 din 28 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 614 din 28 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991

 

Decizia nr. 725 din 7 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, coroborate cu cele ale art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991

 

Decizia nr. 790 din 19 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1671 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 4 si art. 5 din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în conditii speciale si ale art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Decizia nr. 793 din 19 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 80 si art. 189 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Decizia nr. 824 din 26 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 861 din 16 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 si art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei

 

Decizia nr. 891 din 16 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 86 si art. 94 din Codul familiei

 

Decizia nr. 930 din 23 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) coroborat cu art. 81 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Decizia nr. 961 din 25 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) si (2) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitătii organizate, raportat la art. 194 alin. 1 din Codul penal

 

Decizia nr. 985 din 30 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 96 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritătilor administratiei publice locale

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.982/C.- Ordin al ministrului justitiei si libertătilor cetătenesti pentru completarea Normelor cu privire la tarifele de onorarii ale notarilor publici, aprobate prin Ordinul ministrului justitiei nr. 943/C/2005

 

2.322. - Ordin al ministrului finantelor publice pentru modificarea Statutului CEC BANK - S.A., aprobat prin Ordinul ministrului economiei si finantelor nr. 425/2008

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE AASIGURÂRILOR

 

            10. - Ordin pentru punerea în aplicare a Normelor privind Fondul de garantare


 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 610

din 28 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Petruta Grigoriu (fostă Dyer) în Dosarul nr. 492/94/2006 (1.136/2008) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si de familie.

La apelul nominal este prezent personal Petre Răducanu si asistat de avocatul Constantin Amzută, cu împuternicire avocatială emisă de Baroul Bucuresti. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Apărătorul părtii prezente solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că prevederile de lege criticate contravin art. 20 si 21 din Constitutie, precum si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Depune la dosar Hotărârea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 13 ianuarie 2009, pronuntată în Cauza Faimblat împotriva României.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 noiembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 492/94/2006 (1136/2008), Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si de familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 într-un proces de revendicare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile de lege criticate sunt neconstitutionale, întrucât acordă magistratului posibilitatea de a asimila decizia sau, după caz, dispozitia de restituire în natură a unui imobil emisă în conditiile Legii nr. 10/2001, cu un înscris autentic.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si de familie consideră exceptia neîntemeiată, arătând că nicio dispozitie constitutională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativ-jurisdictională care, după îndeplinirea formalitătilor de publicitate imobiliară, să poată servi ca mijloc de probă a dreptului de proprietate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege sunt constitutionale. Invocă în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei îl reprezintă art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, având următoarea redactare: „Decizia sau, după caz, dispozitia de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietătii persoanei îndreptătite asupra acestuia, are forta probantă a unui înscris autentic si constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalitătilor de publicitate imobiliară."

Textele constitutionale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul părtilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil si art. 44 alin. (1) si (2) privind dreptul de proprietate privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra constitutionalitătii prevederilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 s-a mai pronuntat în raport de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 739 din 26 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 5 ianuarie 2007, si Decizia nr. 542 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2007, Curtea a statuat că Legea nr. 10/2001 este o lege specială în materia revendicării imobiliare, prin care legiuitorul a urmărit să evite perpetuarea stării de incertitudine în ceea ce priveste situatia juridică a imobilelor preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu valabil, de către stat sau de către alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Solutia de restituire a acestor imobile este rezultatul optiunii legiuitorului si are la bază dreptul pe care acesta îl are în a decide asupra modului de reparare a abuzurilor din legiSIatia trecută cu privire la dreptul de proprietate privată. De aceea, legiuitorul a instituit o procedură administrativă obligatorie pentru obtinerea reparatiilor în natură sau prin echivalent si care permite controlul judecătoresc asupra actelor emise în cadrul acestei proceduri. De altfel, Curtea observă că autorul exceptiei critică textul de lege pentru posibilitatea acordată magistratului de a asimila decizia sau, după caz, dispozitia de restituire a unui imobil emisă în conditiile Legii nr. 10/2001, cu un înscris autentic.

Cu privire la acest aspect, Curtea constată că referitor la reglementarea sistemului probator, prin Decizia nr. 173 din 12 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002, a stabilit că reglementarea acestuia, inclusiv ierarhizarea probelor si raporturilor dintre ele, este atributul exclusiv al legiuitorului.

Considerentele retinute de Curte în deciziile mentionate sunt valabile si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei sale.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Petruta Grigoriu (fostă Dyer) în Dosarul nr. 492/94/2006 (1.136/2008) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civilă si pentru cauze cu minori si de familie.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 aprilie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 614

din 28 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Asociatia „Obstea de cumpărare a iazului Dracsani" în Dosarul nr. 4.288/193/2008 al Judecătoriei Botosani - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei, întrucât autorul exceptiei nu motivează în ce constă neconstitutionalitatea textului de lege criticat.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 decembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 4.288/193/2008, Judecătoria Botosani - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea


fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Asociatia „Obstea de cumpărare a iazului Dracsani".

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prin interpretarea si aplicarea acestui text de lege se ajunge la trecerea în proprietatea publică a statului a unui teren proprietate privată. Astfel, arată că prin Decizia nr. 1.185 din 12 decembrie 2005, Tribunalul Botosani a constatat că terenul în litigiu este în proprietate publică în temeiul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 18/1991. În acest fel, consideră autorul exceptiei, acest text de lege contravine art. 136 alin. (5) din Constitutie, care consacră caracterul inviolabil al proprietătii, si nu exproprierea.

Judecătoria Botosani - Sectia civilă consideră exceptia neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră prevederile de lege constitutionale. Invocă jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările si completările ulterioare, care au următorul cuprins: „(1) Apartin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate constructii de interes public, piete, căi de comunicatii, retele stradale si parcuri publice, porturi si aeroporturi, terenurile cu destinatie forestieră, albiile râurilor si fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare si al mării teritoriale, tărmurile Mării Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervatii naturale si parcuri nationale, monumentele, ansamblurile si siturile arheologice si istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosinte care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public."

Textul constitutional invocat ca fiind încălcat este cel al art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietătii private.

Analizând actele si lucrările din dosarul instantei de judecată, Curtea observă că obiectul litigiului îl constituie constatarea legalitătii dobândirii de către stat a unui teren în suprafată de 700 de hectare aflat sub luciul de apă al iazului Dracsani.

Asadar, motivul de neconstitutionalitate invocat nu priveste textul de lege criticat, ca atare, ci aplicarea acestuia, aspect ce excedează competentei instantei de contencios constitutional.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „Sunt neconstitutionale prevederile actelor [...] care încalcă dispozitiile sau principiile Constitutiei", alin. (3) al aceluiasi articol stabilind că instanta constitutională „se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]".

Curtea Constitutională a statuat în repetate rânduri că nu intră în atributiile sale cenzurarea aplicării legii de către instantele judecătoresti, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege. În acest sens, potrivit art. 126 alin. (1) din Constitutie, „Justitia se realizează prin înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege".

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Asociatia „Obstea de cumpărare a iazului Dracsani" în Dosarul nr. 4.288/193/2008 al Judecătoriei Botosani - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 aprilie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 725

din 7 mai 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, coroborate cu cele ale art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, coroborate cu cele ale art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Anna Grauvogel în Dosarul nr. 608/295/2008 al Tribunalului Timis - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, critica vizând completarea normelor incriminate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 12 ianuarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 608/295/2008, Tribunalul Timis - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 30 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, coroborate cu cele ale art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Anna Grauvogel.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul arată că prevederile art. 44 din Constitutia României garantează apatrizilor si cetătenilor străini dreptul de a dobândi, prin mostenire legală, dreptul de proprietate asupra terenurilor aflate pe teritoriul statului român. Or, dispozitiile art. 48 din Legea nr. 18/1991, limitând sfera persoanelor care pot solicita reconstituirea dreptului de proprietate doar la cetătenii români, înfrâng acest principiu constitutional. Atâta timp cât prin art. 44 alin. (2) din Constitutie se prevede, în mod expres, că cetătenii străini pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor prin mostenire legală, fără a face distinctie între regimurile juridice ale acestor terenuri si fără a excepta anumite categorii de terenuri, rezultă că au dreptul legal de a dobândi în proprietate si terenurile ce fac obiectul Legii nr. 18/1991.

Tribunalul Timis - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Conditionarea exercitării dreptului de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de calitatea de cetătean român reprezintă o optiune a legiuitorului cu privire la reglementarea conditiilor în care operează această retrocedare.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu prevederile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 30 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, coroborate cu cele ale art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, texte de lege care au următorul continut:

- Art. 30 din Legea nr. 1/2000: „în aplicarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 169/1997, precum si a prezentei legi, cetătenii români au aceleasi drepturi, indiferent dacă la data înregistrării cererii aveau domiciliul în tară sau în străinătate.";

- Art. 48 din Legea nr. 18/1991: „Cetătenii români cu domiciliul în străinătate, precum si fostii cetăteni români care si-au redobândit cetătenia română, indiferent dacă si-au stabilit sau nu domiciliul în tară, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafetele de terenuri agricole sau terenuri cu destinatie forestieră, prevăzute la art. 45, care le-au apartinut în proprietate, dar numai până la limita prevăzută la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, pentru terenurile agricole, si nu mai mult de 30 ha de familie, pentru terenurile cu destinatie forestieră, în termenul, cu procedura si în conditiile prevăzute la art. 9 alin. (3)-(9)."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 21, art. 44, art. 46, art. 51 si art. 154, precum si prevederilor art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Conventie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Prevederile art. 30 din Legea nr. 1/2000 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate într-o altă cauză, având o motivare similară si acelasi autor. Astfel, prin Decizia nr. 640 din 28 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 22 august 2007, Curtea a decis că în analiza acestui text trebuie avut în vedere scopul Legii nr. 1/2000, anume acela de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor fizice si persoanelor juridice care au formulat cereri în termen legal. Totodată, aceste prevederi de lege trebuie coroborate cu prevederile art. 3 alin. (5) din această lege, potrivit cărora „Prin proprietar deposedat, în sensul prezentei legi, se întelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării".

Din această perspectivă, Curtea a constatat că prevederile art. 30 din Legea nr. 1/2000 sunt în acord cu dispozitiile constitutionale ale art. 44 alin. (2), potrivit cărora „Proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în conditiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană si din alte tratate internationale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în conditiile prevăzute prin lege organică, precum si prin mostenire legală", si ale art. 46, care prevede că „Dreptul la mostenire este garantat".

De altfel, în reglementarea dată de Codul civil, mostenirea se deschide din momentul decesului autorului, legea recunoscând drepturile succesorilor, nefiind prevăzută nicio derogare de la normele de drept comun referitoare la procedura succesorală.

În ceea ce priveste critica dispozitiilor art. 48 din Legea nr. 18/1991, Curtea constată că asupra constitutionalitătii acestora s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 630/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 1 august 2007. Cu acel prilej s-a retinut că dispozitiile Legii nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestuia în favoarea fostilor cooperatori, a mostenitorilor acestora si a altor persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari asupra terenurilor care constituie fondul funciar al României. Dreptul de proprietate al acestor persoane este reconstituit sau, după caz, constituit în temeiul si în conditiile legii. În acest context, legea prevede categoriile de persoane îndreptătite a formula cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, dispozitiile art. 48 stabilind posibilitatea de a solicita reconstituirea si pentru cetătenii români cu domiciliul în străinătate, precum si pentru fostii cetăteni români care si-au redobândit cetătenia română, indiferent dacă si-au stabilit sau nu domiciliul în tară. Asadar, având în vedere obiectul de reglementare al legii - proprietatea funciară - si scopul declarat al acesteia - retrocedarea către fostii proprietari sau mostenitorii acestora a dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de productie sau de către stat -, reglementarea conditiilor în care operează această retrocedare, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptătite, constituie optiunea legiuitorului, conditionarea exercitării dreptului de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de calitatea de cetătean român reprezentând o astfel de optiune, care este pe deplin constitutională.

Potrivit normei constitutionale consacrate de art. 44 alin. (2) teza a doua, una dintre modalitătile de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetătenii străini sau apatrizi este mostenirea legală, ceea ce presupune că acestia, după anul 2003, pot dobândi terenuri în conditiile dreptului comun (art. 650 si următoarele din Codul civil), Legea nr. 18/1991, republicată, fiind o lege specială care îi are ca destinatari doar pe cetătenii români.

Pe de altă parte, legea are ca scop reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari. Prin urmare, nu se poate invoca, în aplicarea prevederilor Legii nr. 18/1991, garantarea si ocrotirea constitutională a dreptului de proprietate în persoana reclamantilor, câtă vreme acestia nu sunt titulari ai acestui drept, ce urmează a se naste ulterior.

Ratiunile care au stat la baza adoptării deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezent, astfel încât aceasta se imDune a fi mentinută.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, coroborate cu cele ale art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Anna Grauvogelîn Dosarul nr. 608/295/2008 al Tribunalului Timis - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 mai 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 790

din 19 mai 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1671 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 4 si art. 5 din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în conditii speciale si ale art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1671 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 4 si art. 5 din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în conditii speciale si ale art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de loan Câmpean în Dosarul nr. 461/97/2008 al Curtii de Apel Alba lulia - Sectia pentru conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1671 din Legea nr. 19/2000 si ale art. 4 din Legea nr. 554/2004 si de respingere, ca inadmisibilă, a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 si art. 5 din Legea nr. 226/2006.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 decembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 461/97/2008, Curtea de Apel Alba lulia - Sectia pentru conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1671 din Legea nr. 19/2000, ale art. 4 si art. 5 din Legea nr. 226/2006 si ale art. 4 din Legea nr. 554/2004, exceptie ridicată de loan Câmpean în cauza ce are ca obiect recursul declarat împotriva unei sentinte civile prin care i s-a respins cererea de recalculare a pensiei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate devin discriminatorii dacă se interpretează în sensul că nu se aplică si celor care au lucrat în conditii speciale, potrivit Legii nr. 226/2006, si numai dacă instantele nu recunosc dreptul celor vizati de aceste articole de a se prevala de situatia cea mai avantajoasă pentru ei. De asemenea, arată că art. 4 din Legea nr. 554/2004 limitează atacarea în instantă a actelor cu caracter normativ, ceea ce nu are o justificare obiectivă si rezonabilă, prin această limitare încălcându-se dreptul constitutional de acces la justitie.

Curtea de Apel Alba lulia - Sectia pentru conflicte de muncă si asigurări sociale apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este nefondată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1671 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările si completările ulterioare, ale art. 4 si art. 5 din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în conditii speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006, si ale art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările si completările ulterioare.

Dispozitiile de lege criticate au următorul continut:

- Art. 1671 din Legea nr. 19/2000:

„(1) Într-un interval de 10 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele care au desfăsurat activităti încadrate în grupa I de muncă, conform legiSIatiei anterioare, pot solicita pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare, conform tabelului nr. 4.

 


TABELUL Nr. 4

 

Stagiul de cotizare realizat efectiv, conform legiSIatiei anterioare, în grupa 1 de muncă

(ani împliniti)

Reducerea vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3

(ani)

(luni)

2

1

2

4

2

5

6

3

7

8

4

10

10

6

0

12

7

2

14

8

5

16

9

7

18

10

10

20

12

0

22

13

0

24

14

0

26 si peste

15

0

 

(2) Vârstele de pensionare reduse conform prevederilor alin. (1) nu pot fi mai mici de 50 de ani.

(3) Prevederile alin. (1) se aplică si în cazul asiguratilor prevăzuti la art. 20, dacă acestea sunt mai avantajoase decât cele stipulate în anexele nr. 4 si 5.

(4) Vârstele standard de pensionare din care se face reducerea prevăzută în tabelul nr. 4 sunt cele corespunzătoare anului, respectiv lunii în care se deschide dreptul de pensie, prevăzute în anexa nr. 3, în conditiile realizării stagiului complet de cotizare corespunzător anului, respectiv lunii în care se deschide dreptul de pensie.

(5) Reducerea vârstelor standard de pensionare în baza tabelului nr. 4 nu poate fi cumulată cu celelalte reduceri prevăzute de prezenta lege sau de legile cu caracter special.";

- Art. 4 din Legea nr. 226/2006: „Asiguratii care au realizat un stagiu de cotizare mai mic decât cel prevăzut la art. 3 beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea proportională a vârstelor standard de pensionare, în conditiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevederilor din anexa nr. 4 «Bărbati. Reducerea vârstelor standard de pensionare în functie de stagiul de cotizare realizat în conditii speciale de muncă» si din anexa nr. 5 «Femei. Reducerea vârstelor standard de pensionare în functie de stagiul de cotizare realizat în conditii speciale de muncă» la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.";

- Art. 5 din Legea nr. 226/2006: „(1) Pentru asiguratii prevăzuti la art. 3 punctajul mediu anual se determină prin împărtirea la 25 a numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.

(2) În situatia asiguratilor prevăzuti la art. 4, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele nr. 4 si 5 la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.";

- Art. 4 din Legea nr. 554/2004: „(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea părtii interesate. În acest caz, instanta, constatând că de actul administrativ depinde solutionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanta de contencios administrativ competentă si suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instantei de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanta în fata căreia s-a ridicat exceptia de nelegalitate este instanta de contencios administrativ competentă să o solutioneze.

(2) Instanta de contencios administrativ se pronuntă, după procedura de urgentă, în sedintă publică, cu citarea părtilor si a emitentului. În cazul în care exceptia de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozitiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.

(3) Solutia instantei de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare si se judecă de urgentă si cu precădere.

(4) În cazul în care instanta de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanta în fata căreia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fără a tine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată."

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prevederile de lege criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (1) si (2), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) si (2), art. 24 alin. (1), art. 41 alin. (2) si (4), art. 47, art. 52 alin. (1), art. 53, art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (6) si ale art. 135 alin. (2) lit. f) din Constitutie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că prevederile art. 1671 din Legea nr. 19/2000 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate în raport cu aceleasi texte din Constitutie ca si cele invocate în prezenta cauză, Curtea respingând exceptia de neconstitutionalitate prin Decizia nr. 461/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 15 mai 2008. Cu acel prilej, Curtea a constatat că asiguratii în sistemul public de pensii, care îndeplinesc cumulativ conditiile prevăzute de textele criticate, beneficiază de tratament juridic egal în ceea ce priveste dreptul la pensie pentru limită de vârstă.

Referitor la dispozitiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, Curtea retine că prin Decizia nr. 342/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 aprilie 2009, a constatat că faptul că exceptia de nelegalitate vizează doar actele administrative unilaterale cu caracter individual nu are semnificatia excluderii actelor administrative unilaterale cu caracter normativ de la controlul de legalitate exercitat de instanta de contencios administrativ, acest control realizându-se pe calea actiunii directe, separate, si nu a incidentului procedural, adică, în spetă, a exceptiei de nelegalitate. Dispozitiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 reglementează obiectul actiunii judiciare în materia contenciosului administrativ, acesta fiind raportat la „actul administrativ unilateral" al unei autorităti publice, fără nicio distinctie cu privire la caracterul individual ori normativ al acestuia.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie, atât solutiile, cât si considerentele acestor decizii îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 4 si ale art. 5 din Legea nr. 226/2006, Curtea constată că acestea nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, fiind aplicabile pentru toti cetătenii vizati de ipoteza normelor legale.

Totodată, Curtea retine că autorul exceptiei nu formulează veritabile critici de neconstitutionalitate ale textelor de lege, ci este nemultumit de aplicarea de către instanta de judecată a dispozitiilor art. 4 si art. 5 din Legea nr. 226/2006. Asadar, aspectele invocate tin de aplicarea si interpretarea textelor de lege, iar nu de contrarietatea lor cu dispozitiile constitutionale.

Prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 si art. 5 din Legea nr. 226/2006, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 si art. 5 din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în conditii speciale, exceptie ridicată de loan Câmpean în Dosarul nr. 461/97/2008 al Curtii de Apel Alba lulia - Sectia pentru conflicte de muncă si asigurări sociale.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1671 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale si ale art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 mai 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 793

din 19 mai 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 80 si art. 189 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 80 si art. 189 alin.(7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Ion Scarlat în Dosarul nr. 4.739/62/2007 al Curtii de Apel Brasov - Sectia civilă si pentru cauze cu minori si de familie, conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse de autorul exceptiei de neconstitutionalitate prin care solicită acordarea unui termen de judecată, în vederea comunicării punctului de vedere al Guvernului si în vederea pregătirii apărării.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare, întrucât punctele de vedere ale autoritătilor nu sunt obligatorii, iar autorul exceptiei a avut suficient timp pentru pregătirea apărării.

Curtea, tinând cont de faptul că punctul de vedere al Guvernului este la dosarul cauzei, deliberând, în temeiul dispozitiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992 coroborate cu cele ale art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de amânare a cauzei.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 189 alin. (7) dinLegea nr. 19/2000 si de respingere, ca neîntemeiată, a dispozitiilor art. 80 din aceeasi lege, cu referire lajurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 ianuarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 4.739/62/2007, Curtea de Apel Brasov - Sectia civilă si pentru cauze cu minori si de familie, conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 80 si ale art. 189 alin. (7) din Legea nr. 19/2000, exceptie ridicată de Ion Scarlat în cadrul recursului declarat împotriva Sentintei civile nr. 1.291 din 3 iulie 2008, pronuntată de Tribunalul Brasov.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că în baza prevederilor de lege criticate i-a fost restrâns dreptul de pensie, iar măsura este neconstitutională fiindcă nu a fost impusă pentru apărarea securitătii nationale, asa cum prevede art. 53 alin. (1) din Constitutie.

Curtea de Apel Brasov - Sectia civilă si pentru cauze cu minori si de familie, conflicte de muncă si asigurări sociale apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul considera că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 189 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 este inadmisibilă, iar exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 80 din aceeasi lege este neîntemeiată.


Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 80 din Legea nr. 19/2000 sunt constitutionale, iar exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 189 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 este inadmisibilă.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum este mentionat în notele scrise ale autorului exceptiei si în încheierea de sesizare a Curtii Constitutionale, îl constituie dispozitiile art. 80 si ale art. 189 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările si completările ulterioare.

Dispozitiile art. 80 din Legea nr. 19/2000 au următorul cuprins: „(1) Valoarea unui punct de pensie se stabileste prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Aceasta se determină prin actualizarea valorii punctului de pensie din luna decembrie a fiecărui an cu cel putin rata inflatiei, prognozată pentru anul bugetar următor de institutia cu atributii în domeniu.

(2) În raport cu evolutia indicatorilor macroeconomici si cu resursele financiare, valoarea punctului de pensie, stabilită conform prevederilor alin. (1), poate fi majorată prin legile de rectificare a bugetului asigurărilor sociale de stat.

(3) Valoarea punctului de pensie, determinată conform prevederilor alin. (1) sau (2), nu poate fi mai mică de 37,5% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, începând cu 1 ianuarie 2008, respectiv de 45% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, începând cu 1 ianuarie 2009."

Potrivit art. 8 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 4/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 februarie 2009, prevederile art. 80 alin. (3) nu se aplică în anul 2009.

Art. 189 din Legea nr. 19/2000 nu are alineate si, prin urmare, dispozitiile art. 189 alin. (7) din Legea nr. 19/2000, invocate ca fiind neconstitutionale, nu pot forma obiect al exceptiei de neconstitutionalitate.

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prevederile de lege criticate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 15 alin. (1) privind principiul universalitătii drepturilor si obligatiilor cetătenesti, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 22 alin. (2) privind dreptul la viată, ale art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai si ale art. 53 alin. (1) privind restrângerea unor drepturi.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

Referitor la dispozitiile art. 189 alin. (7) din Legea nr. 19/2000, având în vedere că acestea nu se regăsesc în redactarea Legii nr. 19/2000, exceptia de neconstitutionalitate privind acest text este inadmisibilă, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

În ceea ce priveste prevederile art. 80 din Legea nr. 19/2000, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate a acestora, prin raportare la aceleasi prevederi constitutionale, prin Decizia nr. 966/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 19 noiembrie 2007. Cu acel prilej, Curtea a retinut că sustinerea potrivit căreia prin folosirea acestui sistem de calcul s-ar obtine o pensie inferioară celor reglementate de unele legi speciale, încălcându-se astfel dispozitiile art. 16 din Constitutie, este neîntemeiată. Prevederile de lege criticate se aplică în egală măsură tuturor persoanelor care se pensionează în baza Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale. Legiuitorul poate, în considerarea unor situatii diferite, să adopte prin legi speciale, pentru anumite categorii socio-profesionale, reglementări diferite în ceea ce priveste pensionarea pentru limită de vârstă, fără a avea semnificatia încălcării principiului egalitătii în fata legii.

Referitor la nemultumirea privind modul de reglementare a valorii punctului de pensie, precum si pentru existenta unor lacune ale Legii nr. 19/2000, Curtea a constatat că acestea nu sunt critici de constitutionalitate, ci, eventual, aspecte legate de politica pe care legiuitorul a înteles să o adopte în domeniu si pe care Curtea, potrivit competentelor sale, nu o poate cenzura.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să modifice jurisprudenta Curtii, atât solutia, cât si considerentele deciziei mentionate sunt valabile si în prezenta cauză.

În final, Curtea retine că dispozitiile art. 22 alin. (2) privind dreptul la viată, ale art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai si ale art. 53 alin. (1) privind restrângerea unor drepturi, din Constitutie, nu au legătură cu cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 189 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Ion Scarlatîn Dosarul nr. 4.739/62/2007 al Curtii de Apel Brasov - Sectia civilă si pentru cauze cu minori si de familie, conflicte de muncă si asigurări sociale.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 80 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 mai 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 824

din 26 mai 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga – procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor „art. 7 alin. (1) si (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si ale art. 109 alin. (2) din Codul de procedură civilă", exceptie ridicată de Partidul Solidaritătii Democratice pentru Sanse Egale si o Societate Mai Bună în Dosarul nr. 363/2/2008 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, indicând, în acest sens, jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, de exemplu Decizia nr. 1.355/2008.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 6 mai 2008, pronuntată în Dosarul nr. 363/2/2008, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) si (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată de Partidul Solidaritătii Democratice pentru Sanse Egale si o Societate mai Bună într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect o actiune în anulare a unor acte administrative.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că sintagma continută la art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit căreia „înainte de a se adresa instantei de contencios administrativ (...) persoana (...) trebuie să solicite autoritătii publice emitente (...) revocarea (...) acestuia", precum si cea cuprinsă la art. 109 alin. 2 teza finală din Codul de procedură civilă, conform căreia „Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată", sunt neconstitutionale si contrare tuturor actelor si prevederilor internationale si conventionale invocate, deoarece, în principal, îngrădesc accesul liber la justitie al persoanei vătămate printr-un act al autoritătii publice.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece nicio dispozitie constitutională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdictional, cum este, de exemplu, procedura recursului gratios sau a celui ierarhic. Reglementarea unor proceduri speciale nu constituie o restrângere a exercitiului unui drept, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 7 alin. (1) si (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă sunt constitutionale, astfel cum s-a pronuntat Curtea Constitutională prin Decizia nr. 1.246/2008.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispozitiile „art. 7 alin. (1) si (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată si completată de Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, precum si ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Examinând motivarea autorului, Curtea constată că, în realitate, acesta are în vedere doar prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 si ale art. 109 alin. 2 teza finală din Codul de procedură civilă, astfel că doar asupra acestora urmează să se pronunte. Textele de lege criticate au următorul continut:

- Art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: „înainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autoritătii publice emitente sau autoritătii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

- Art. 109 alin. 2 teza finală din Codul de procedură civilă: „[...] Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată."


Autorul exceptiei de neconstitutionalitate invocă prevederile art. 11 alin. (1) si (2), art. 20, 21, art. 24 alin. (1), art. 52 alin. (1) si (3), art. 53, 57, art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (6), art. 129, art. 134 alin. (4), art. 148 alin. (1) si (2) si ale art. 154 din Constitutie. Sunt invocate, de asemenea, „pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte", „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu" si, în special, art. 1,2,3,5,6,7,8, 10, 12, 17-23, 25, 28 si 30 din Declaratia universală a drepturilor omului, art. 1, 2, 3, 6, 7, 9, 14, 16, 17, 19, 21, 22, 25 si 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, art. 1-12 si 15 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, art. 1, 5-11, 13, 14, 17 si 18 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si art. 1 si 3 din primul Protocol aditional al Conventiei.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse în repetate rânduri controlului de constitutionalitate, din perspectiva unor critici de neconstitutionalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză, cu privire la reglementarea procedurii prealabile sesizării instantei de judecată. De exemplu, respingând exceptia prin Decizia nr. 1.355 din 11 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 decembrie 2008, si Decizia nr. 96 din 13 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 9 martie 2007, Curtea a retinut, în esentă, că „prin instituirea procedurii prealabile, ca de altfel în toate cazurile în care legiuitorul a conditionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în cadrul unei anumite proceduri, nu s-a urmărit restrângerea accesului liber la justitie, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constitutional prevăzut de art. 21 din Constitutie". Pentru identitate de ratiune si în lipsa unor elemente noi care să determine modificarea jurisprudentei la care s-a făcut referire, atât solutia, cât si considerentele ce au fundamentat-o se mentin si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Partidul Solidaritătii Democratice pentru Sanse Egale si o Societate Mai Bună în Dosarul nr. 363/2/2008 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 mai 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 861

din 16 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 si art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 si art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din

sistemul justitiei, exceptie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bacău - Sectia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă si asigurări sociale în Dosarul acesteia nr. 640/32/2008.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 19 ianuarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 640/32/2008, Curtea de Apel Bacău - Sectia civilă, cauze


minori, familie, conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 si art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, exceptie ridicată din oficiu într-o cauză având ca obiect drepturi salariale ale personalului din domeniul justitiei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că textele legale sunt discriminatorii în măsura în care se realizează un tratament salarial diferit între procurorii Directiei Nationale Anticoruptie si cei ai Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism, pe de o parte, si judecătorii care sunt învestiti cu solutionarea cauzelor instrumentate de primii, pe de altă parte.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt neconstitutionale, întrucât instituie un tratament juridic diferit unor situatii de fapt similare, si anume salarizarea diferită a procurorilor Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism în raport cu judecătorii care au aceeasi vechime minimă în magistratură ca si cea cerută procurorilor din cadrul directiei mai sus amintite.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3 si art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, aprobată prin Legea nr. 45/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 9 martie 2007, care au următorul cuprins:

- Art. 3: „(1) Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora si magistratii-asistenti au dreptul pentru activitatea desfăsurată la o indemnizatie de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instantelor sau parchetelor, cu functia detinută si cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările si completările ulterioare, pe baza valorii de referintă sectorială si a coeficientilor de multiplicare prevăzuti în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonantă de urgentă.

(2) Pentru judecătorii si procurorii militari, indemnizatia de încadrare brută lunară stabilită potrivit prezentei ordonante de urgentă reprezintă solda de functie.";

- Art. 11 alin. (1): „(1) Procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie si cei din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism sunt salarizati potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu functiile pe care le detin sau cu care sunt asimilati potrivit legii."

Se sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi. De asemenea, sunt încălcate si prevederile art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, precum si cele ale Protocolului nr. 12 la această Conventie, ambele referindu-se la interzicerea discriminării.

I. Analizând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea observă că situatiile juridice la care face referire instanta de judecată sunt diferite, ceea ce si reclamă un tratament juridic diferit.

Esentială în definirea cadrului juridic analizat este stabilirea gradului instantelor sau parchetelor pe lângă care magistratii, fie ei procurori, judecători sau magistrati-asistenti, functionează. Astfel, atât Directia Natională Anticoruptie, cât si Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism functionează în cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie, pe când instantele care judecă cauzele instrumentate de aceste structuri nu sunt întotdeauna la nivelul înaltei Curti de Casatie si Justitie (spre exemplu, competenta de judecată în cazul infractiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene apartine judecătoriilor, iar cea de urmărire penală Directiei Nationale Anticoruptie).

Conferirea acestei pozitii superioare în ierarhia parchetelor a celor două structuri legitimează din punct de vedere constitutional salarizarea diferită a procurorilor care le compun în raport cu alti magistrati aflati la parchete sau instante superioare, chiar dacă, în fapt, acestia au aceeasi vechime în functia de judecător sau procuror. Rezultă că aceste categorii de magistrati nu se află în aceeasi situatie juridică, astfel încât tratamentul juridic aplicat acestora din punct de vedere al salarizării nu poate fi decât diferit.

Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că o atare diferentiere este una justificată în mod obiectiv si rational si că discriminarea salarială ar fi apărut numai atunci când legiuitorul nu ar fi tinut cont de pozitia superioară a parchetului sau instantei de judecată, după caz.

II. Curtea retine că dispozitiile art. 3 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 nu au incidentă în cauză, astfel încât, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate ce priveste acest text este inadmisibilă.

În consecintă, Curtea urmează să respingă exceptia de neconstitutionalitate ca neîntemeiată în privinta art. 3 alin. (1) si art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 si ca inadmisibilă cu privire la art. 3 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (1)si art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, exceptie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bacău - Sectia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă si asigurări sociale în Dosarul acesteia nr. 640/32/2008.

II. Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, exceptie ridicată de aceeasi instantă în acelasi dosar.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 iunie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Kâroly

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 891

din 16 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 86 si art. 94 din Codul familiei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 86 si ale art. 94 din Codul familiei, exceptie invocată de Dragos Gheorghiu în Dosarul nr. 1.780/300/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, prin avocat, cu delegatie la dosar. Lipseste cealaltă parte. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Având cuvântul, reprezentantul autorului exceptiei solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că legiSIatia română nu cuprinde un text de lege care să reglementeze cuantumul si modalitatea de stabilire a întretinerii datorate descendentilor cuprinsi în grupa de vârstă 18-26 ani, astfel încât, în practica instantelor de judecată, aceasta se stabileste prin analogie cu prevederile art. 86 si art. 94 din Codul familiei, care se referă la descendentii minori. Depune concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, având în vedere că, în realitate, motivarea exceptiei vizează un vid legiSIativ.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 2 martie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.780/300/2007, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 si ale art. 94 din Codul familiei, exceptie invocată de Dragos Gheorghiu într-o cauză având ca obiect obligarea la plata unei pensii de întretinere.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că legiSIatia română nu contine nicio prevedere cu privire la acordarea obligatiei de întretinere pentru copiii majori, aflati în grupa de vârstă 18-26 de ani, situatie în care instantele de judecată stabilesc atât existenta obligatiei respective, cât si cota procentuală a întretinerii, făcând trimitere la dispozitiile art. 86 si ale art. 94 din Codul familiei, ce se referă însă la descendentii minori. În opinia autorului exceptiei, prin această practică a instantelor sunt încălcate dispozitiile constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat, art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului si în art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autoritătilor publice.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă apreciază că prevederile legale criticate sunt constitutionale. Pe de altă parte, arată că în cauză este vorba de modalitatea de interpretare si aplicare a legii.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 86 si ale art. 94 din Codul familiei sunt în deplină concordantă cu dispozitiile din Legea fundamentală referitoare la principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat si la rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a tării. Se arată că prevederile art. 86 alin. (1) din Codul familiei reglementează obligatia de întretinere generală, ca o consecintă a rudeniei, fără a distinge între copii minori sau majori, din căsătorie sau din afara acesteia, iar art. 94 din acelasi Cod reprezintă regula generală a determinării cuantumului întretinerii. Pe de altă parte, consideră că exceptia vizează modul de interpretare si aplicare a prevederilor legale criticate, aspect ce excedează competentei Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul exceptiei îl constituie prevederile art. 86 si ale art. 94 din Codul familiei, care au următorul cuprins:

- Art. 86: „Obligatia de întretinere există între sot si sotie, părinti si copii, cel care adoptă si adoptat, bunici si nepoti, străbunici si strănepoti, frati si surori, precum si între celelalte persoane anume prevăzute de lege.

Are drept la întretinere numai acela care se află în nevoie, neavând putinta unui câstig din muncă, din cauza incapacitătii de a munci.

Descendentul, cât timp este minor, are dreptul la întretinere oricare ar fi pricina nevoii în care el se află.";

- Art. 94: „întretinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmează a o plăti.

Instanta judecătorească va putea mări sau micsora obligatia de întretinere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întretinerea sau nevoia celui ce o primeste.

Când întretinerea este datorată de părinte sau de cel care adoptă, ea se stabileste până la o pătrime din câstigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumătate pentru trei sau mai multi copii."

În opinia autorului exceptiei, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat, art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului si în art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autoritătilor publice.

De asemenea, se invocă încălcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitor la protectia proprietătii, precum si art. 14 din aceeasi Conventie, privind interzicerea discriminării.

Examinând exceptia, Curtea retine că autorul exceptiei nu formulează veritabile critici de neconstitutionalitate ale prevederilor legale invocate, ci este nemultumit de aplicarea concretă a legii de către instantele de judecată, sustinând că există un vid legiSIativ în cazul obligatiei de întretinere fată de copilul major aflat în continuarea studiilor, ce este complinit de instantele de judecată, acestea aplicând, prin analogie, prevederile art. 86 si art. 94 din Codul familiei, ce se referă la descendentii minori.

Fată de aceste sustineri, Curtea constată că prerogativa interpretării întelesului unei norme legale, în scopul aplicării acesteia la situatia de fapt dedusă judecătii, apartine exclusiv instantei de judecată. Modalitatea în care se interpretează în cazuri concrete aplicarea acestor prevederi legale si, cu atât mai mult, modificarea sau completarea acestora nu intră în sfera de atributii a Curtii Constitutionale.

Ca atare, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, potrivit căruia instanta de contencios constitutional „se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", exceptia urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 86 si art. 94 din Codul familiei, exceptie invocată de Dragos Gheorghiu în Dosarul nr. 1.780/300/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 iunie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 930

din 23 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) coroborat cu art. 81 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin – procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) coroborat cu art. 81 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Liu Aii în Dosarul nr. 3.802/2/2008 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul de limba chineză, desemnat în cauză spre a asigura traducerea, dl loan Budura.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii Constitutionale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, în acord cu jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 29 octombrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 3.802/2/2008, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) coroborat cu art. 81 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.

Exceptia a fost ridicată de Liu Aii într-o cauză de contencios administrativ privind solutionarea unei plângeri formulate împotriva deciziei de returnare de pe teritoriul României.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale criticate sunt lipsite de claritate si precizie, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, în sensul că autorul exceptiei nu a avut o indicare precisă asupra normelor aplicabile în situatia sa. Astfel, din motive neimputabile lui, acesta a înregistrat doar o simplă întârziere în demararea procedurii pentru prelungirea dreptului de sedere, iar Oficiul Român pentru Imigrări l-a sanctionat nu cu amendă contraventională, ci cu emiterea unei decizii de returnare de pe teritoriul României, pe motivul sederii devenite ilegale. Textele de lege criticate, în lipsa unor precizări „cu privire la situatia în care depăsirea perioadei aprobate constituie sedere ilegală de natură să justifice emiterea unei dispozitii de returnare", deschid calea unor abuzuri din partea acestei autorităti si încalcă principiul proportionalitătii. Prin aplicarea măsurii de returnare în astfel de conditii se aduc grave prejudicii asupra proprietătii cetăteanului străin, acesta realizând investitii importante si activităti producătoare de beneficii în perioada sederii sale în România.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Textele de lege criticate nu contin norme care să pună în discutie dreptul de proprietate privată si sunt, totodată, accesibile, suficient de clare si precise încât destinatarul acestora să îsi poată adapta comportamentul conditiilor cerute de lege si să înteleagă consecintele nerespectării ei.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 11 alin. (1) coroborat cu art. 81 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România sunt constitutionale. Criticile de neconstitutionalitate privind încălcarea art. 44 alin. (2) din Constitutie vizează situatia de fapt dedusă judecătii, astfel că acestea nu pot fi primite. Totodată, se arată că textele de lege criticate, prin continutul lor normativ, sunt suficient de clare si precise încât destinatarul acestora să îsi poată adapta comportamentul conditiilor cerute de lege si să înteleagă consecintele nerespectării ei, sens în care s-a pronuntat Curtea Constitutională prin deciziile nr. 25/2009 si nr. 27/2009.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 11 alin. (1) coroborat cu art. 81 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, având următorul continut:

- Art. 11 alin. (1) - Dispozitii generale privind sederea străinilor: „Străinii aflati temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de sedere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de sedere.";


- Art. 81 -îndepărtarea străinilor de pe teritoriul României: „(1) Împotriva străinilor care au intrat ilegal, a căror sedere pe teritoriul României a devenit ilegală, a căror viză sau drept de sedere a fost anulat sau revocat, a acelora cărora li s-a refuzat prelungirea dreptului de sedere temporară, a acelora cărora Ie-a încetat dreptul de sedere permanentă, precum si a fostilor solicitanti de azil Oficiul Român pentru Imigrări poate dispune măsura returnării de pe teritoriul României."

Autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor art. 44 alin. (2) din Constitutie, coroborat cu dispozitiile art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, texte referitoare la protectia proprietătii.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că dispozitiile art. 11 alin. (1) coroborat cu art. 81 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România au mai constituit obiect al controlului de constitutionalitate a posteriori, din prisma acelorasi texte fundamentale invocate si a unor critici de neconstitutionalitate asemănătoare celor formulate si în prezenta cauză. Relevantă în acest sens este Decizia nr. 607 din 28 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 17 iunie 2009, prin care Curtea, pentru argumentele acolo retinute, a respins exceptia de neconstitutionalitate, aceeasi solutie impunându-se a fi mentinută si în acest dosar.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) coroborat cu art. 81 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Liu Aii în Dosarul nr. 3.802/2/2008 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 23 iunie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 961

din 25 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) si (2) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitătii organizate, raportat la art. 194 alin. 1 din Codul penal

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) si (2) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitătii organizate, raportat la art. 194 alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicată de loan Pop în Dosarul nr. 3.791/108/2006 al Curtii de Apel Timisoara -Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă că autorul exceptiei a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că dispozitiile legale criticate nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 2 februarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 3.791/108/2006, Curtea de Apel Timisoara – Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) si (2) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitătii organizate, raportat la art. 194 alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicată de loan Pop.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile art. 7 alin. (1) si (2) din Legea nr. 39/2003 sunt neconstitutionale, deoarece judecătorului îi lipsesc marjele minime si maxime între care să facă determinarea în concret a sanctiunii si este pus în imposibilitatea de a retine circumstantele agravante. Practic, judecătorul nu poate individualiza pedeapsa în functie de gradul de pericol social al faptei si de persoana făptuitorului, fiind obligat să aplice aceeasi pedeapsă indiferent de modalitatea de comitere a infractiunii si indiferent de periculozitatea acestuia, încălcându-se astfel principiul legalitătii si al individualizării pedepsei, cât si dreptul la un proces echitabil.

În ceea ce priveste art. 194 alin. 1 din Codul penal, nu sunt formulate critici distincte. Acest text face obiectul exceptiei prin raportare la art. 7 alin. (1) si (2) din Legea nr. 39/2003, deoarece, potrivit sustinerilor autorului exceptiei, în cauză „s-a retinut că infractiunea care intră în scopul grupului organizat este cea de santaj în forma prevăzută si pedepsită de art. 194 alin. 1 din Codul penal".

Curtea de Apel Timisoara - Sectia penală consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. În opinia instantei, textele criticate nu fac decât să stabilească pedeapsa maximă pe care instanta o poate aplica pentru anumite fapte, astfel că, la individualizarea judiciară a pedepsei, instanta va tine seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, conform prevederilor art. 72 din Codul penal.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale întrucât nu aduc atingere prevederilor din Legea fundamentală invocate. Se face referire si la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 7 alin. (1) si (2) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitătii organizate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003, raportat la art. 194 alin. 1 din Codul penal, având următorul cuprins:

- Art. 7 alin. (1) si (2) din Legea nr. 39/2003: „(1) Initierea sau constituirea unui grup infractional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseste cu închisoare de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

(2) Pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sanctiunea prevăzută de lege pentru infractiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infractional organizat.";

- Art. 194 alin. 1 din Codul penal: „Constrângerea unei persoane, prin violentă sau amenintare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani".

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei si ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, cu raportare la art. 7 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind legalitatea incriminării.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronuntat, în jurisprudenta sa asupra constitutionalitătii art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în raport de critici similare. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 1.190 din 13 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2008, Decizia nr. 132 din 21 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 24 martie 2008, prin care Curtea a statuat că aceste dispozitii legale nu încalcă dreptul la un proces echitabil si nici principiul legalitătii incriminării. Cu acel prilej, Curtea a retinut că Parlamentul, prin art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a reglementat o specie de infractiune subordonată unei categorii infractionale de gen anume determinate si pentru care a stabilit atât o limită minimă, cât si una maximă. În plus, alin. (2) al art. 7 stabileste si criteriile de individualizare a pedepsei în anumite situatii, dar aceasta se face tot potrivit legii. Solutia pronuntată anterior de Curte, precum si considerentele care au fundamentat-o sunt valabile si în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce priveste alin. (2) al art. 7 din Legea nr. 39/2003, criticat pentru aceleasi motive.

În ceea ce priveste prevederile art. 194 alin. 1 din Codul penal, se constată că autorul exceptiei nu motivează pretinsa neconstitutionalitate invocată. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curtii Constitutionale trebuie motivate si, ca atare, Curtea nu se poate substitui autorului exceptiei în ceea ce priveste invocarea unor motive de neconstitutionalitate. Acest fapt ar avea semnificatia exercitării unui control de constitutionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu art. 146 din Constitutie. Eventualele probleme de interpretare a dispozitiilor art. 194 alin. 1 din Codul penal, prin raportare la cele ale art. 7 alin. (1) si (2) din Legea nr. 39/2003 nu pot fi convertite în critici de neconstitutionalitate, deoarece Curtea Constitutională nu este competentă a pronunta decizii de interpretare si aplicare a legii, acesta fiind, potrivit art. 126 alin. (3) din Constitutie, atributul exclusiv al înaltei Curti de Casatie si Justitie.


Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1)si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) si (2) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitătii organizate, exceptie ridicată de loan Pop în Dosarul nr. 3.791/108/2006 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia penală.

2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a art. 194 alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 iunie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 985

din 30 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 96 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritătilor administratiei publice locale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu – procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 96 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritătilor administratiei publice locale, exceptie ridicată de Emil Cristescu în Dosarul nr. 6.577/30/2008 al Tribunalului Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 714D/2009 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, prin avocat luhasz Anton, cu împuternicire avocatială depusă la dosar, lipsind partea Consiliul Local al Municipiului Timisoara, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 861 D/2009, având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de acelasi autor în Dosarul nr. 6.740/30/2008 al aceleiasi instante de judecată.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul exceptiei, acelasi apărător ales, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a acestor cauze, pune în discutie problema conexării lor.

Reprezentantul autorului exceptiilor si cel al Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 861D/2009 la Dosarul nr. 714D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul domnului avocat luhasz Anton pentru sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate. În esentă, acesta arată că dispozitiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritătilor administratiei publice locale opresc repartizarea mandatului de consilier local candidatului independent care, în urma numărării voturilor, a obtinut coeficientul electoral prevăzut de lege, dar nu si pragul electoral de 5% pentru a i se acorda acel mandat, fiind posibil chiar să fie repartizat unui alt candidat apartinând unei formatiuni politice, desi acesta întruneste, individual, un număr mai mic de voturi. Apreciază că există analogii între specificul alegerilor locale si cel al votului uninominal, astfel că mandatul alesului local ar trebui atribuit, în conditiile mai sus precizate, candidatului independent, si nu unui partid politic. De asemenea, consideră că textul legal criticat operează o discriminare în cadrul aceleiasi categorii de participanti la alegeri, deoarece candidatii independenti la alegerile europarlamentare nu trebuie să îndeplinească si conditia pragului electoral, ci doar pe cea a coeficientului electoral. În concluzie, solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, deoarece dispozitiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 nu încalcă principiul egalitătii si nici dreptul de a fi ales, acestea exprimând optiunea legiuitorului în materie electorală, referitoare la întinderea coeficientului electoral sau modalitatea de repartizare a mandatelor de consilier local.


CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierea din 6 februarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 6.577/30/2008, si încheierea din 24 februarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 6.740/30/2008, Tribunalul Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 96 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritătilor administratiei publice locale.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Emil Cristescu în cauze având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv solutionarea unei ordonante presedintiale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că dispozitiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritătilor administratiei publice locale, prin faptul că impun si candidatilor independenti întrunirea pragului electoral pentru repartizarea mandatelor de consilier, încalcă principiile nediscriminării si al egalitătii în drepturi. Arătând mai întâi că, potrivit art. 96 alin. (3) lit. a) din aceeasi lege, este declarat ales candidatul independent care a obtinut un număr de voturi cel putin egal cu coeficientul electoral, autorul exceptiei prezintă aspectele specifice situatiei sale, în calitate de candidat independent la alegerile locale din 1 iunie 2008, în urma cărora a obtinut un număr de voturi cel putin egal cu coeficientul electoral. Cu toate acestea, a fost „declarat neales" si nu i-a fost repartizat mandatul de consilier local pentru care a candidat, lucru confirmat prin hotărâri ale biroului electoral de circumscriptie al municipiului Timisoara si ale biroului electoral de circumscriptie judeteană, întemeiate pe prevederile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 67/2004, referitoare la întrunirea pragului electoral.

În opinia autorului exceptiei, textul legal criticat instituie o discriminare între candidatul independent care a obtinut un număr de voturi cel putin egal cu coeficientul electoral, dar care nu întruneste pragul electoral, si candidatul - persoană fizică - aflat pe lista unui partid politic, care, dimpotrivă, nu întruneste un număr de voturi cel putin egal cu coeficientul electoral, dar care este declarat ales si i se atribuie mandatul de consilier pentru simplul fapt că se află pe lista partidului care a întrunit pragul electoral. Sunt încălcate, astfel, principiile reprezentativitătii si al legitimitătii, specifice unui sistem electiv european. Mai mult, discriminarea relevată trebuie raportată si la situatia mandatului de europarlamentar, care este atribuit unui candidat independent în urma obtinerii unui număr de voturi cel putin egal cu coeficientul electoral national, conditia întrunirii pragului electoral fiind stabilită, în acest caz, doar pentru partide politice, nu si pentru candidatii independenti, asa cum prevede textul legal criticat.

Tribunalul Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ, exprimându-si opinia în Dosarul nr. 714D/2009, arată că prin stabilirea pragului electoral în conformitate cu prevederile art. 96 alin. (1) si (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritătilor administratiei publice locale se poate ajunge la situatia în care un candidat independent care nu întruneste pragul electoral să nu obtină un mandat de consilier, desi a obtinut un număr de voturi mai mare decât un candidat înscris pe lista unui partid politic, căruia i se atribuie mandatul. Se creează, astfel, „o situatie nefavorabilă candidatului independent, situatie interzisă de art. 16 alin. (1) din Constitutie".

Tribunalul Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ (un alt complet de judecată), exprimându-si opinia în Dosarul nr. 861 D/2009, apreciază că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale. Legiuitorul a impus conditii egale între candidatii independenti si partidele politice participante la alegeri, sub aspectul întrunirii pragului electoral de 5% din numărul voturilor valabil exprimate într-o circumscriptie, si nu între acestia si membrii partidelor politice, deoarece în acest caz este vorba de situatii diferite care justifică reglementări diferite.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. Textul de lege criticat nu aduce atingere principiului egalitătii în drepturi consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie, acesta aplicându-se tuturor celor vizati de ipoteza normei juridice, fără privilegii si fără discriminări. Totodată, nu se poate vorbi nici de încălcarea dreptului de a fi ales, prevăzut de art. 37 din Legea fundamentală, câtă vreme o persoană îndeplineste criteriile de eligibilitate, fiindu-i acceptată candidatura si participând astfel la alegeri. Pragul electoral stabilit de Legea nr. 67/2004 „se motivează, în principiu, pe ideea că, pentru o bună guvernare la nivelul administratiei publice locale, trebuie să aibă acces partidele politice care se bucură de o anumită credibilitate în masa electoratului sau pe ideea seriozitătii candidaturilor, precum si pe alte cauze ce tin de contextul socio-politic concret". Mai mult, Guvernul apreciază că în cauză nu se pune problema neconstitutionalitătii dispozitiilor legale criticate, ci este vorba de o problemă strict de interpretare si aplicare a acestora, în raport cu situatia de fapt ce urmează a fi retinută de către instanta de judecată.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 67/2004, republicată, sunt constitutionale. Pe de o parte, acestea reprezintă o optiune a legiuitorului care apreciază asupra modalitătii de repartizare a mandatelor de consilier si asupra întinderii pragului electoral necesar pentru candidatii independenti, iar pe de altă parte se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei legale. Se mai arată că „instituirea unui prag electoral pentru candidatii independenti pentru a participa la repartizarea mandatelor de consilier alături de partide politice, aliante politice si aliante electorale asigură o evitare a fragmentării repartizării mandatelor de consilieri si o reprezentare adecvată a optiunilor majoritare".

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritătilor administratiei publice locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 17 mai 2007, cu următorul continut: „(2) Repartizarea mandatelor se face avându-se în vedere numai partidele politice, aliantele politice, aliantele electorale si candidatii independenti care au întrunit pragul electoral prevăzut la alin. (1)."


Prevederile alin. (1), la care textul criticat face trimitere, are următoarea redactare: „(1) Pentru repartizarea mandatelor de consilier, biroul electoral de circumscriptie stabileste pragul electoral al circumscriptiei, reprezentând 5% din numărul total al voturilor valabil exprimate în circumscriptia respectivă. În cazul aliantelor politice sau aliantelor electorale, la pragul de 5% se adaugă pentru al doilea membru al aliantei 2%. Pentru aliantele cu cel putin 3 membri, pragul electoral este de 8%."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate textul de lege mentionat contravine dispozitiilor art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) si ale art. 20 din Constitutie, coroborat cu art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si art. 7 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, texte ce consacră principiile nediscriminării si al egalitătii în drepturi. Sunt invocate, de asemenea, dispozitiile art. 37 din Legea fundamentală, privind dreptul de a fi ales.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate invocată, Curtea Constitutională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

În esentă, autorul exceptiei sustine încălcarea dreptului de a fi ales, generată de modalitatea discriminatorie prevăzută de lege pentru repartizarea mandatelor între participantii la alegerile locale. Astfel, apreciază ca discriminatoriu faptul că un mandat de consilier local, care ar trebui repartizat candidatului independent doar pe baza coeficientului electoral obtinut, revine, în realitate, unui alt candidat aflat pe lista unui partid politic care a întrunit pragul electoral, dar care, individual, a obtinut un număr mai mic de voturi decât acel candidat independent. În opinia sa, conditia întrunirii pragului electoral de către candidatii independenti la alegerile locale ar trebui să lipsească, asa cum aceasta lipseste la repartizarea mandatelor de europarlamentar, unde singurul criteriu pentru această categorie de participanti la alegeri este atingerea coeficientului electoral.

Prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1994 privind liberul acces la justitie al persoanelor în apărarea drepturilor, libertătilor si intereselor lor legitime, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, instanta de contencios constitutional a statuat că „principiul egalitătii în fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, în functie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune solutii diferite pentru situatii diferite". Asa fiind, nu se poate pretinde ca tratamentul juridic aplicabil unui candidat independent la alegerile locale să fie acelasi cu cel al unui alt candidat, dar care apartine unei formatiuni politice, dat fiind faptul că acestia se află în situatii cu totul diferite sub aspectul statutului fiecăruia dintre ei: independent, respectiv reprezentant al unui partid politic.

În ceea ce priveste sustinerile autorului exceptiei bazate pe analiza comparativă dintre reglementările Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritătilor administratiei publice locale si cele ale Legii nr. 33/2007 privind organizarea si desfăsurarea alegerilor pentru Parlamentul European, Curtea constată că nici acestea nu pot fi primite, deoarece o veritabilă critică de neconstitutionalitate nu se poate fundamenta pe compararea unor dispozitii sau acte normative, ci doar pe relatia de contrarietate dintre acestea si texte sau principii fundamentale ale Constitutiei. Totodată, sistemul electoral este reglementat, potrivit art. 73 alin. (3) lit. a) din Legea fundamentală, prin lege organică, astfel încât legiuitorul este liber să aprecieze si să stabilească modalitătile concrete de exercitare a drepturilor electorale în cadrul alegerilor locale, parlamentare, prezidentiale sau europarlamentare, în functie de optiunile sale în această materie si, desigur, în limitele cadrului constitutional.

În acest sens, legiuitorul a stabilit, potrivit dispozitiilor art. 96 din Legea nr. 67/2004, două conditii pentru ca unui candidat la alegerile locale să-i fie repartizat un mandat de consilier local. Mai întâi, acesta, indiferent că este vorba de candidat independent sau formatiune politică, trebuie să atingă, prin numărul de voturi obtinut, pragul electoral de 5% din numărul total al voturilor valabil exprimate în acea circumscriptie (cu stabilirea unei suplimentări procentuale în cazul aliantelor politice sau aliantelor electorale cu cel putin 2, respectiv 3 membri); în lipsa îndeplinirii acestei conditii, candidatul nu participă la repartizarea mandatelor. A doua conditie este specifică etapei de repartizare a mandatelor de consilier si o reprezintă îndeplinirea coeficientului electoral de către aceiasi candidati care au atins mai întâi pragul electoral. Numărul total al voturilor valabil exprimate pentru această categorie de candidati se împarte la numărul mandatelor de consilier ce revin acelei circumscriptii, astfel fiind determinat coeficientul electoral, adică numărul de voturi valabil exprimate necesar unui candidat- independent sau listă cu membrii unui partid politic - pentru a obtine un mandat de consilier local. Or, aceste criterii - obiective, succesive, eliminatorii si cumulative - nu sunt de natură să încalce, asa cum s-a arătat, principiile egalitătii si al nediscriminării si nici dreptul de a fi ales.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 96 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritătilor administratiei publice locale, exceptie ridicată de Emil Cristescu în Dosarele nr. 6.577/30/2008 si nr. 6.740/30/2008 ale Tribunalului Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 30 iunie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 


ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL JUSTITIEI SI LIBERTĂTILOR CETĂTENESTI

 

ORDIN

pentru completarea Normelor cu privire la tarifele de onorarii ale notarilor publici, aprobate prin Ordinul ministrului justitiei nr. 943/C/2005

 

Având în vedere Adresa nr. 2.182 din 6 iulie 2009 a Uniunii Nationale a Notarilor Publici privind completarea Normelor cu privire la tarifele de onorarii ale notarilor publici, aprobate prin Ordinul ministrului justitiei nr. 943/C/2005, cu modificările si completările ulterioare,

văzând Hotărârea nr. 242 din 22 iunie 2009 a Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici, prin care se propune Ministerului Justitiei si Libertătilor Cetătenesti modificarea si completarea Normelor cu privire la tarifele de onorarii ale notarilor publici,

în conformitate cu dispozitiile art. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Justitiei si Libertătilor Cetătenesti,

ministrul justitiei si libertătilor cetătenesti emite următorul ordin:

Art. I. - Normele cu privire la tarifele de onorarii ale notarilor publici, aprobate prin Ordinul ministrului justitiei nr. 943/C/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 19 aprilie 2007, cu modificările si completările ulterioare, se completează după cum urmează:

1. După articolul 25 se introduce un nou articol, articolul 251, cu următorul cuprins:

„Art. 251. - Se reduc cu 30% onorariile pentru autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare si a contractelor de ipotecă în care figurează ca părti persoane fizice care achizitionează o locuintă prin programul guvernamental aprobat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului «Prima casă»."

2. În anexa nr. 5 la norme, la litera B, după punctul 6 se introduce un nou punct, punctul 61, cu următorul cuprins:

„61. Se reduc cu 30% onorariile pentru autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare si a contractelor de ipotecă în care figurează ca părti persoane fizice care achizitionează o locuintă prin programul guvernamental aprobat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului «Prima casă»."

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul justitiei si libertătilor cetătenesti,

Gabriel Tănăsescu,

secretar de stat

 

Bucuresti, 16 iulie 2009.

Nr. 1.982/C.

 

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

 

ORDIN

pentru modificarea Statutului CEC BANK - S.A., aprobat prin Ordinul ministrului economiei si finantelor nr. 425/2008

 

În temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 42/2005 privind instituirea unor măsuri de reorganizare a Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. În vederea privatizării, aprobată prin Legea nr. 285/2005, cu modificările ulterioare,

ministrul finantelor publice emite următorul ordin:

Art. I. - La articolul 7 punctul 7.1 din Statutul CEC BANK - S.A., aprobat prin Ordinul ministrului economiei si finantelor nr. 425/2008, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 4 martie 2008, cu modificările ulterioare, teza I se modifică si va avea următorul cuprins:

„7.1. Capitalul social al Băncii, subscris si vărsat integral, este de 949.285.000 lei, împărtit în 9.492.850 de actiuni nominative, cu o valoare nominală de 100 lei/actiune."

Art. II. - Cheltuielile de publicare a acestui ordin în Monitorul Oficial al României, Partea I, se suportă de CEC BANK -S.A.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Pogea

 

Bucuresti, 16 iulie 2009.

Nr. 2.322.


 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

ORDIN

pentru punerea în aplicare a Normelor privind Fondul de garantare

 

În temeiul prevederilor art. 4 alin. (26) si (27) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare,

potrivit Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din data de 21 iulie 2009, prin care s-au adoptat Normele privind Fondul de garantare,

presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se pun în aplicare Normele privind Fondul de garantare, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Normele prevăzute la alin. (1) intră în vigoare la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Normele privind Fondul de garantare, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.115/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 28 iunie 2005, precum si Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 9/2007 pentru modificarea si completarea Normelor privind Fondul de garantare, aprobate prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.115/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 7 august 2007.

Art. 3. - Departamentul Fond de garantare din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor va asigura ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

 

Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Angela Toncescu

 

Bucuresti, 21 iulie 2009.

Nr. 10.

 

ANEXĂ

 

NORME

privind Fondul de garantare

 

CAPITOLUL I

Constituirea, destinatia si reprezentarea Fondului de garantare

 

Art. 1. - Prezentele norme reglementează procedurile de constituire, de administrare si de utilizare a Fondului de garantare prevăzut la art. 60 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările în România, cu modificările si completările ulterioare, precum si procedurile specifice de plată a sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, conform dispozitiilor Legii nr. 503/2004 privind redresarea financiară si falimentul societătilor de asigurare.

Art. 2. - Fondul de garantare, denumit în continuare Fond, se constituie din următoarele surse financiare:

a) sume plătite de asigurători cu titlu de contributii la constituirea Fondului, datorate distinct pentru cele două categorii de asigurări, asigurări generale si, respectiv, asigurări de viată, conform art. 60 alin. 2 din Legea nr. 136/1995, cu modificările si completările ulterioare;

b) sume plătite de asigurători cu titlu de dobânzi si penalităti de întârziere pentru neachitarea la termen a contributiei legale, conform art. 62 din Legea nr. 136/1995, cu modificările si completările ulterioare;

c) sume rezultate din fructificarea disponibilitătilor Fondului, conform art. 60 alin. 3 din Legea nr. 136/1995, cu modificările si completările ulterioare;

d) sume provenite din alte surse, potrivit legii;

e) contributiile datorate se stabilesc la nivel leu fără subdiviziuni, prin rotunjire la un leu pentru fractiunile de peste 50 de bani inclusiv si prin neglijarea fractiunilor de până la 49 de bani inclusiv.

Art. 3. - (1) Calculul sumelor datorate cu titlu de contributie la constituirea Fondului se efectuează de către asigurători, separat pentru asigurările generale si, respectiv, pentru asigurările de viată, pe baza evidentelor contabile lunare ale acestora, după cum urmează: la suma totală a primelor brute încasate din activitatea de asigurare directă si din coasigurare se aplică o cotă procentuală, stabilită conform art. 60 alin. 2 din Legea nr. 136/1995, cu modificările si completările ulterioare, obtinându-se suma datorată Fondului.

(2) Primele brute de asigurare încasate se determină astfel: la rulajul creditor al contului 401 „Decontări privind primele de asigurare" se adaugă rulajul creditor al contului 405 „Decontări privind operatiunile de coasigurare", diminuate cu rulajul debitor al contului 402 „Prime anulate si de restituit". Asigurătorii care au evidentiat în contabilitate sumele încasate în creditul contului 474 „Venituri înregistrate în avans", iar la intrarea în vigoare a contractului de asigurare au debitat direct contul 474 „Venituri înregistrate în avans" prin contul 701 „Venituri din prime brute subscrise privind asigurările de viată directe" si/sau prin contul 702 „Venituri din prime brute subscrise privind asigurările generale directe" vor adăuga la baza de calcul a contributiei datorate Fondului si rulajul debitor al contului 474, aferent acestor sume.

(3) În contabilitatea asigurătorilor, constituirea Fondului se reflectă în debitul contului 643 „Cheltuieli cu alte impozite, taxe si vărsăminte asimilate", respectiv 6431 „Cheltuieli cu alte impozite, taxe si vărsăminte asimilate privind asigurările de viată" si 6432 „Cheltuieli cu alte impozite, taxe si vărsăminte asimilate privind asigurările generale", prin creditul contului 443 „Fonduri speciale privind activitatea de asigurări", respectiv 4431 „Fonduri speciale privind activitatea de asigurări de viată" si 4432 „Fonduri speciale privind activitatea de asigurări generale".

(4) Cota procentuală prevăzută la alin. (1) se stabileste prin hotărâre a Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, la propunerea departamentului specializat din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, distinct pentru categoria de asigurări generale si, respectiv, pentru categoria de asigurări de viată. Cota procentuală se aprobă prin ordin al presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 4. - (1) Contributia datorată de asigurători pentru constituirea Fondului se virează lunar, în moneda natională - leu, până în ultima zi lucrătoare a lunii următoare celei pentru care se face raportarea, în contul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

(2) Pentru neachitarea la termen a contributiilor datorate Fondului, asigurătorii sunt obligati să plătească dobânzi si/sau penalităti de întârziere, conform art. 62 din Legea nr. 136/1995, cu modificările si completările ulterioare. Dobânzile si penalitătile de întârziere se evidentiază separat pe ordinul de plată prin care se achită contributia si se virează în contul Fondului prevăzut la alin. (1).

Art. 5. - (1) Asigurătorii sunt obligati să întocmească si să transmită lunar Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, până în ultima zi lucrătoare a lunii curente pentru luna expirată, raportările privind modul de constituire si de virare a contributiei datorate Fondului, distinct pentru categoria de asigurări generale si, respectiv, pentru asigurări de viată, potrivit art. 20 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, conform anexei nr. 1A la prezentele norme.

(2) În cazul transmiterii unei situatii rectificative, aceasta se va face în forma prevăzută în anexa nr. 1B la prezentele norme. Este admisă o singură situatie rectificativă aferentă contributiei pentru o lună de raportare. Prevederile art. 4 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(3) Datele si/sau informatiile continute în raportările lunare se stabilesc potrivit prevederilor art. 3. Odată cu transmiterea raportărilor, asigurătorii anexează în mod obligatoriu si o declaratie pe propria răspundere, dată sub semnătura reprezentantului legal al acestora, sub sanctiunile prevăzute de Codul penal pentru infractiunile de înselăciune si/sau de fals în declaratii, prin care se atestă că datele si/sau informatiile transmise sunt reale, corecte si complete.

Art. 6. - Asigurătorii pot efectua operatiuni de regularizare si/sau de compensare a sumelor virate la Fond, pe baza documentelor justificative, cu aprobarea prealabilă a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Art. 7. - (1) Fondul are ca destinatie plata indemnizatiilor/despăgubirilor rezultate din contractele de asigurare facultative si obligatorii încheiate, în conditiile legii, cu societatea de asigurare fată de care s-a constatat starea de insolventă, în limita disponibilitătilor existente în conturile Fondului la momentul plătii.

(2) În cazul contractelor de asigurare, altele decât cele de asigurare de viată, plata indemnizatiilor/despăgubirilor de la Fond se poate face numai în conditiile producerii riscurilor asigurate cuprinse în contractele de asigurare respective.

Art. 8. - Reprezentarea Fondului în fata autoritătilor publice, a instantelor judecătoresti, a organelor judiciare si/sau a oricăror altor persoane fizice si/sau juridice, după caz, se face de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prin departamentul specializat constituit în cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, prevăzut la art. 9 alin. (1).

 

CAPITOLUL II

Administrarea si structura bugetului de venituri si cheltuieli al Fondului

 

Art. 9. - (1) Administrarea, gestionarea si utilizarea Fondului se efectuează de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în calitate de administrator al Fondului, printr-un departament specializat constituit în cadrul acesteia. Structura si regulamentul de organizare si functionare ale departamentului specializat si limitele de salarizare a personalului angajat din cadrul acestuia sunt aprobate prin hotărâre a Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor si fac parte din Regulamentul de organizare si functionare al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, precum si din regulamentul de salarizare al acesteia. Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor poate desemna unul sau mai multi dintre membrii săi, în vederea coordonării activitătii departamentului si a exercitării unor atributii specifice privind administrarea, gestionarea si utilizarea Fondului. În limitele cheltuielilor de personal prevăzute în bugetul de venituri si cheltuieli al Fondului, precum si în limita structurii de personal aprobate de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, coordonatorul desemnat organizează recrutarea, angajarea, promovarea, perfectionarea profesională, salarizarea si evidenta personalului necesar, luând orice măsură administrativă legală pentru buna functionare a departamentului.

(2) Departamentul specializat prevăzut la alin. (1) are ca principale atributii verificarea dosarelor de daună si a creantelor de asigurări înregistrate în evidentele administratorului Fondului, precum si plata de la Fond, în conditiile legii, a creantelor de asigurări aprobate de comisia specială prevăzută la art. 23 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, conform listelor creditorilor de asigurări îndreptătiti la primirea sumelor cuvenite din disponibilitătile Fondului.

(3) Departamentul specializat prevăzut la alin. (1) îsi desfăsoară activitatea la sediul reprezentantei din Bucuresti a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Reprezentanta se înfiintează în municipiul Bucuresti, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, ca sediu secundar al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, fără personalitate juridică.

Art. 10. - Bugetul de venituri si cheltuieli al Fondului cuprinde:

a) la partea de venituri: veniturile pe sursele de finantare, conform art. 2;

b) la partea de cheltuieli:

- cheltuielile privind plata indemnizatiilor/despăgubirilor cuvenite creditorilor de asigurări de viată;

- cheltuielile privind plata indemnizatiilor/despăgubirilor cuvenite creditorilor de asigurări generale;

- cheltuielile de constituire, administrare si utilizare a disponibilitătilor Fondului, pe structura clasificatiei bugetare. În cadrul cheltuielilor de constituire, administrare si utilizare a Fondului se includ, în conditiile legii, cheltuielile ocazionate de achizitionarea/dobândirea/utilizarea unor sedii de lucru ale acestuia, a unor bunuri, a unor spatii de depozitare a arhivelor preluate de administratorul Fondului de la societatea de asigurare debitoare ori, după caz, de la lichidatorii judiciari. Categoriile de cheltuieli privind constituirea, administrarea si utilizarea Fondului se suportă din fiecare buget de venituri si cheltuieli al acestui fond, constituit pentru asigurări generale si, respectiv, pentru asigurări de viată.

Art. 11. - (1) Bugetul de venituri si cheltuieli al Fondului pentru asigurări generale si bugetul de venituri si cheltuieli al Fondului pentru asigurări de viată se elaborează de Departamentul Fond de garantare si se aprobă de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.


(2) Organizarea si conducerea evidentei contabile a Fondului se fac potrivit dispozitiilor Legii contabilitătii nr. 82/1991, republicată, si ale celorlalte reglementări legale în materie, precum si în conformitate cu dispozitiile cuprinse în prezentele norme.

(3) Disponibilitătile Fondului se fructifică potrivit art. 60 alin. 3 din Legea nr. 136/1995, cu modificările si completările ulterioare.

(4) La finele anului financiar, excedentul bugetului de venituri si cheltuieli al Fondului se reportează în anul următor, cu aceeasi destinatie.

 

CAPITOLUL III

Procedura si conditiile de efectuare a plătilor din disponibilitătile Fondului. Modalităti de recuperare a sumelor plătite de la Fond

 

Art. 12. - După data rămânerii irevocabile a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment, pronuntată împotriva unei societăti de asigurare aflate în stare de insolventă, administratorul Fondului, prin departamentul specializat prevăzut la art. 9 alin. (1), este în drept să efectueze plăti din disponibilitătile acestui fond, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, în conditiile prevederilor Legii nr. 503/2004 si ale prezentelor norme.

Art. 13. - (1) În vederea efectuării plătii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, departamentul specializat din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor procedează la verificarea dosarelor de daună si a creantelor de asigurări înregistrate în evidentele administratorului Fondului, tinând seama de normele aplicabile în materie si de conditiile de asigurare specifice categoriilor de asigurări pentru care urmează să se plătească despăgubiri, si întocmeste listele potentialilor creditori de asigurări îndreptătiti la plata sumelor cuvenite de la Fond.

(2) Listele potentialilor creditori se înaintează comisiei speciale prevăzute la art. 23 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, pe măsura verificării dosarelor de daună si a creantelor de asigurări, împreună cu o notă privind propunerea de aprobare, întocmită si semnată de către conducătorul Directiei instrumentare dosare despăgubiri din cadrul departamentului specializat. În vederea aprobării listelor, comisia specială poate verifica, prin sondaj, dosarele de daună si creantele de asigurări cuprinse în acestea si, în toate cazurile în care consideră că este necesar, poate dispune reverificarea respectivelor dosare si/sau creante de asigurări.

(3) Pe măsura aprobării listelor prevăzute la alin. (2), comisia specială ia măsuri pentru publicarea acestora, cuprinzând potentialii creditori de asigurări ale căror creante au fost stabilite în urma verificării dosarelor de daună si care pot fi valorificate prin achitarea sumelor din disponibilitătile Fondului.

Art. 14. - (1) Indemnizatiile/Despăgubirile se plătesc creditorilor de asigurări, persoane fizice si/sau juridice, potrivit conditiilor prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu societatea de asigurare fată de care s-a stabilit starea de insolventă, în conformitate cu prevederile prezentelor norme.

(2) Creditorii de asigurări prevăzuti la alin. (1) sunt, după caz:

a) persoana asigurată (asiguratul) - persoana fizică sau juridică aflată în raporturi juridice cu societatea de asigurare debitoare prin încheierea contractului de asigurare, având calitatea (si) de parte contractantă;

b) beneficiarul asigurării - terta persoană căreia, în baza legii sau a contractului de asigurare, societatea de asigurare debitoare urmează să îi achite sumele cuvenite ca urmare a realizării evenimentului prevăzut în contract (caz asigurat);

c) terta persoană păgubită (în cazul asigurării de răspundere civilă) - persoana fizică sau juridică prejudiciată prin atingerea adusă bunurilor ori sănătătii sale si fată de care persoana asigurată este obligată, potrivit legii, la repararea prejudiciului în conditiile stabilirii răspunderii civile delictuale a acesteia. Prin tertă persoană păgubită se întelege, de asemenea, orice persoană fizică sau juridică prejudiciată prin nerespectarea conditiilor de asigurare ale contractelor, a cărei calitate de creditor de asigurări a fost stabilită în temeiul subrogatiei acesteia în drepturile creditorului prin plata creantei de asigurări ori, după caz, în temeiul unei hotărâri judecătoresti irevocabile, în această notiune se încadrează, după caz, si asigurătorii care fac dovada efectuării plătii despăgubirilor în baza unui contract de asigurare facultativ, subrogându-se astfel în drepturile tertelor persoane păgubite conform art. 22 din Legea nr. 136/1995, cu modificările si completările ulterioare, precum si Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România care a efectuat plăti din fondul de compensare (Fondul comun Carte Verde) cu titlu de despăgubiri pentru pagube produse de asiguratii de răspundere civilă Carte Verde ai asiguratilor societătii de asigurare debitoare aflate în stare de insolventă, în îndeplinirea obligatiilor asumate în acest sens prin statut si prin Conventia-tip interbirouri.

(3) În sensul prezentelor norme, sunt asimilate tertelor persoane păgubite prevăzute la alin. (2) lit. c) si unitătile de service specializate în activitatea de reparatie a autovehiculelor de productie internă si/sau de productie externă, agreate de societatea de asigurare debitoare prin conventii încheiate în acest sens, atât pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă, cât si pentru asigurarea facultativă auto CASCO, sau cele care fac dovada primirii unei confirmări de plată din partea asigurătorului cu privire la plata sumelor datorate persoanelor păgubite prin accidente auto.

Art. 15. - (1) Creditorii de asigurări prevăzuti la art. 14 alin. (2) îsi pot valorifica creantele de asigurări din disponibilitătile Fondului, în conformitate cu prevederile prezentelor norme.

(2) În vederea valorificării creantelor prin încasarea indemnizatiilor/despăgubirilor pretinse, creditorul de asigurări formulează o cerere-tip de plată, prevăzută în anexa nr. 2 la prezentele norme. Cererea se adresează administratorului Fondului si se depune la sediul departamentului specializat prevăzut la art. 9 alin. (1). La cerere se anexează în mod obligatoriu, în original, actele/înscrisurile doveditoare ale sumelor pretinse cu titlu de creante de asigurări. Numai în cazul inexistentei ori imposibilitătii de prezentare a acestor dovezi ale creantelor creditorul de asigurări poate să prezinte copii ale acestora, certificate pentru conformitate cu originalul si semnate pe propria răspundere, precizând în cuprinsul cererii motivul inexistentei/imposibilitătii de depunere în original a dovezilor. De asemenea, creditorul de asigurări anexează la cerere o declaratie dată pe propria răspundere a acestuia, sub sanctiunile prevăzute de Codul penal român pentru infractiunile de fals în declaratii si înselăciune, în cuprinsul căreia va preciza faptul că suma pretinsă de la Fond nu a fost încasată în cadrul procedurii de faliment si/sau în urma exercitării altor actiuni de recuperare a sumelor cuvenite, îndreptate împotriva societătii de asigurare debitoare fată de care s-a stabilit starea de insolventă.

(3) Cererea prevăzută la alin. (2) se transmite la sediul departamentului specializat în termen de cel mult 60 de zile de la publicarea listelor creditorilor de asigurări conform art. 13 alin. (3). Pe măsura înregistrării si analizării cererilor de plată ale creditorilor de asigurări, departamentul specializat întocmeste listele creditorilor de asigurări ale căror creante certe, lichide si exigibile urmează a fi valorificate din disponibilitătile Fondului, dosarele de daună fiind verificate de către directiile/serviciile de specialitate ale departamentului si semnate de către conducătorul Directiei instrumentare dosare despăgubiri si, respectiv, al Directiei financiar-contabilitate, plăti-despăgubiri, tehnologia informatiei, cu mentiunea „bun de plată". Listele se înaintează comisiei speciale, cu propunerea de aprobare la plată de la Fond a sumelor pretinse de creditorii de asigurări. După aprobarea acestor liste conform art. 13, comisia specială ia măsuri pentru publicarea acestora si dispune efectuarea plătii indemnizatiilor/despăgubirilor către creditorii de asigurări, conform art. 23 alin. (3) din Legea nr. 503/2004.

(4) Plata sumelor cuvenite creditorilor de asigurări din disponibilitătile Fondului se face de către administratorul Fondului, prin departamentul specializat, integral, în baza listelor aprobate si publicate potrivit alin. (3) si a documentatiilor aferente, întocmite în acest sens de către departament. Plata creantelor de asigurări se face în cadrul termenului general de prescriptie prevăzut de lege si în limita resurselor disponibile ale Fondului existente la data efectuării plătii. Plata se face în moneda natională-leu, iar în cazul creantelor în valută plata se face în echivalentul în lei al sumei, calculat prin utilizarea cursului de referintă fată de valutele respective stabilit de Banca Natională a României la data efectuării plătii.

(5) Indemnizatiile/Despăgubirile cuvenite creditorilor de asigurări se pot plăti de la Fond prin intermediul trezoreriilor, al sucursalelor CEC BANK - SA, prin postă si/sau prin orice alte institutii de credit (bănci) autorizate de Banca Natională a României. În vederea efectuării plătii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, administratorul Fondului poate, prin departamentul specializat, să încheie conventii/contracte de prestări de servicii cu oricare dintre aceste entităti.

(6) Dacă disponibilitătile Fondului nu sunt suficiente pentru acoperirea cuantumului sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, creantele acestora vor putea fi onorate pe măsura alimentării Fondului cu resursele financiare prevăzute de lege, într-o perioadă de cel mult 3 ani de la data publicării listelor prevăzute la alin. (3). Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate majora oricând cuantumul cotei procentuale prevăzute la art. 60 alin. 2 din Legea nr. 136/1995, cu modificările si completările ulterioare, potrivit art. 3 alin. (4) din prezentele norme.

Art. 16. - (1) Conform prevederilor art. 48 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, creditorii de asigurări care au încasat indemnizatiile/despăgubirile cuvenite de la Fond nu au dreptul să solicite valorificarea creantelor de asigurări în cadrul procedurii falimentului societătii de asigurare debitoare.

(2) Toate sumele plătite din disponibilitătile Fondului se înregistrează de către administratorul Fondului, prin departamentul specializat, cu titlu de creante de asigurări, la dosarul de faliment înregistrat pe rolul instantei judecătoresti competente, împreună cu dovada plătii acestora. Recuperarea creantelor Fondului se face prin valorificarea bunurilor si/sau a drepturilor si veniturilor societătii de asigurare debitoare, în conditiile Legii nr. 503/2004 si ale Legii nr. 136/1995, cu modificările si completările ulterioare. Creantele Fondului reprezintă creante de asigurări conform art. 3 lit. i) si art. 49 alin. (2) din Legea nr. 503/2004 si se achită cu prioritate absolută fată de orice alte creante, imediat după achitarea sumelor prevăzute la art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificările si completările ulterioare.

(3) Administratorul Fondului, prin departamentul specializat, este îndreptătit să înregistreze la masa credală, în tot cursul procedurii de faliment, în vederea recuperării lor din valorificarea bunurilor si/sau din veniturile societătii de asigurare debitoare, orice sume achitate creditorilor de asigurări, precum si orice dobânzi si/sau cheltuieli plătite din disponibilitătile Fondului cu titlu de creante de asigurări, conform art. 27 din Legea nr. 503/2004.

(4) Administratorul Fondului, prin departamentul specializat, poate proceda la compensarea creantelor sale cu cele ale societătii de asigurare debitoare, conform art. 75 alin. (1) din Legea nr. 503/2004, cu avizul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor si cu aprobarea tribunalului, conform prevederilor art. 38 alin. (1) lit. f) din aceeasi lege. Administratorul Fondului poate adjudeca în contul creantei sale constituite din sumele prevăzute la alin. (3), în calitate de creditor privilegiat, bunurile/activele societătii de asigurare debitoare, în conditiile prevăzute la art. 512 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

(5) Administratorul Fondului, prin departamentul specializat, este îndreptătit să solicite autoritătilor competente stabilirea răspunderii civile sau penale fată de persoanele care au încasat sume necuvenite de la Fond, precum si să recupereze aceste sume, fiind abilitat să exercite actiunile si/sau modalitătile prevăzute de lege în acest sens.

Art. 17. - (1) În termen de cel mult 60 de zile de la publicarea listelor creditorilor de asigurări potrivit art. 15 alin. (3), orice persoană interesată care nu se regăseste în cuprinsul acestora si/sau care pretinde vreun drept de creantă de asigurări împotriva societătii de asigurare fată de care s-a stabilit starea de insolventă poate formula o cerere de plată, în conditiile prevăzute la art. 24 alin. (1)-(4) din Legea nr. 503/2004.

(2) După primirea si analizarea fiecărei cereri, departamentul specializat întocmeste listele creditorilor de asigurări acceptati la plata sumelor de la Fond si le înaintează comisiei speciale, cu propunerea de aprobare, în vederea publicării acestora si a efectuării plătii sumelor pretinse de la Fond. Dispozitiile art. 15 alin. (4)-(6) se aplică în mod corespunzător.

(3) Administratorul Fondului, prin departamentul specializat, poate să efectueze plăti din disponibilitătile Fondului, cu titlu de creante de asigurări, astfel:

a) sume cuvenite cu titlu de creante de asigurări care sunt certe, lichide si exigibile si care sunt înregistrate sub acest titlu în lista creditorilor publicată conform art. 15 alin. (3);

b) sume cuvenite cu titlu de creante de asigurări care sunt acceptate la plată prin decizie a administratorului Fondului, emisă în conditiile prevăzute la art. 24 alin. (1)-(5) si la art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 503/2004, si care sunt înregistrate sub acest titlu în lista creditorilor publicată conform art. 24 alin. (6) din aceeasi lege;

c) sume cuvenite cu titlu de creante de asigurări care reprezintă prime de asigurare sau alte sume cuvenite asiguratilor, după caz, prevăzute la art. 25 alin. (2) si (3) din Legea nr. 503/2004.

 

CAPITOLUL IV

Dispozitii speciale privind utilizarea disponibilitătilor Fondului în cadrul procedurilor de faliment declansate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004

 

Art. 18. - (1) În conformitate cu art. 72 din Legea nr. 503/2004, procedura de faliment deschisă împotriva unei societăti de asigurare debitoare fată de care s-a stabilit starea de insolventă, aflată pe rolul instantei judecătoresti competente la data intrării în vigoare a acestei legi, continuă să se desfăsoare si se închide în conditiile respectivei legi.

(2) Actele si/sau, după caz, măsurile adoptate în cadrul procedurii de faliment înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004 rămân legal îndeplinite si sunt câstigate cauzei, conform prevederilor Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si ale Legii nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, aplicabile la momentul adoptării acestor acte si/sau măsuri. După momentul intrării în vigoare a Legii nr. 503/2004, toate actele si/sau măsurile adoptate în cadrul procedurii de faliment, inclusiv întocmirea planului de distribuire a sumelor cuvenite creditorilor de asigurări si plata creantelor în temeiul acestuia, se îndeplinesc cu respectarea întocmai si de îndată a dispozitiilor Legii nr. 503/2004, sub sanctiunea anulării lor potrivit legii.


Art. 19. - În conformitate cu prevederile Legii nr. 503/2004, comisia specială prevăzută la art. 23 alin. (2) din lege, constituită prin decizie a administratorului Fondului, îsi desfăsoară activitatea în conditiile prevăzute de lege si de prezentele norme.

Art. 20. - (1) În temeiul art. 40 lit. a) si s) si al art. 43 din Legea nr. 503/2004, administratorul Fondului, prin departamentul specializat, solicită lichidatorului judiciar desemnat în dosarul de faliment întocmirea si transmiterea unui raport amănuntit asupra situatiei bunurilor/veniturilor societătii de asigurare debitoare si asupra stadiului procedurii de lichidare. Raportul se întocmeste si se transmite administratorului Fondului în termen de cel mult 20 de zile lucrătoare de la data înregistrării solicitării.

(2) Raportul lichidatorului judiciar, prevăzut la alin. (1), trebuie să cuprindă, în afara informatiilor si datelor referitoare la situatia bunurilor si/sau veniturilor societătii de asigurare debitoare si la stadiul procedurii de lichidare, următoarele elemente privind:

a) situatia creantelor de asigurări înregistrate la dosarul de faliment cu respectarea prevederilor Legii nr. 85/2006, cu modificările si completările ulterioare, cu precizarea numelui/ denumirii creditorilor de asigurări, a cuantumului creantelor admise si înregistrate în tabelul consolidat al creantelor, precum si a ordinii de prioritate/a privilegiului/a garantiei legale de care se bucură aceste creante;

b) situatia creantelor de asigurări înregistrate la dosarul de faliment cu respectarea prevederilor Legii nr. 85/2006, cu modificările si completările ulterioare, cu precizarea creditorilor de asigurări ale căror creante nu au fost admise de lichidatorul judiciar în cuantumul solicitat de acestia ori, după caz, ale căror creante au fost respinse la plată. Prevederile lit. a) referitoare la elementele privind creditorii si creantele de asigurări se aplică în mod corespunzător;

c) situatia creantelor de asigurări aferente dosarelor de daună existente în evidentele societătii de asigurare debitoare, aprobate la plată de către aceasta, dar neînregistrate la dosarul de faliment în conditiile Legii nr. 85/2006, cu modificările si completările ulterioare;

d) situatia creantelor de asigurări aferente dosarelor de daună existente în evidentele societătii de asigurare debitoare, neaprobate la plată de către aceasta si neînregistrate la dosarul de faliment în conditiile Legii nr. 85/2006, cu modificările si completările ulterioare;

e) situatia creantelor de asigurări care au făcut/fac obiectul unor operatiuni de compensare ori al unor concordate sau, după caz, al unor litigii aflate spre solutionare pe rolul instantelor judecătoresti competente la data întocmirii raportului; lichidatorul judiciar va preciza elementele de identificare a creditorilor de asigurări si a creantelor acestora, corespunzător prevederilor lit. a);

f) situatia sumelor aferente primelor de asigurare restante primite în cadrul procedurii de faliment pe seama societătii de asigurare debitoare, conform art. 40 lit. I) din Legea nr. 503/2004;

g) propunerile lichidatorului judiciar privind modalitătile concrete de lichidare a bunurilor si/sau a drepturilor din patrimoniul societătii de asigurare debitoare, prevăzute la art. 40 lit. t) din Legea nr. 503/2004, precum si/sau măsurile întreprinse de acesta până la data intrării în vigoare a prezentelor norme.

(3) Odată cu transmiterea raportului întocmit conform alin. (1) si (2), lichidatorul judiciar pune la dispozitie administratorului Fondului dosarele de daună si toate înscrisurile/documentatiile aferente înregistrate în evidentele sale, precum si, după caz, un exemplar al tabelului definitiv consolidat al creantelor întocmit în cadrul procedurii de faliment. Dacă este cazul, lichidatorul judiciar transmite administratorului Fondului si situatia plătilor către creditorii de asigurări ale căror creante au fost valorificate, în baza planului de distribuire a creantelor, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004, în cadrul procedurii de faliment reglementate de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si de Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare.

(4) Sumele obtinute din valorificarea drepturilor si/sau a bunurilor societătii de asigurare debitoare, care au fost plătite creditorilor acesteia înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004, rămân corect distribuite conform tabelului definitiv consolidat al creditorilor si planului de distribuire, întocmite si aprobate în cadrul procedurii de faliment reglementate de dispozitiile Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si conform prevederilor speciale ale art. 32 din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, în vigoare la momentul distribuirii sumelor.

(5) Sumele obtinute din valorificarea drepturilor si/sau a bunurilor societătii de asigurare debitoare, care nu au făcut obiectul unui plan de distribuire conform alin. (4) si nu au fost achitate creditorilor societătii de asigurare debitoare până la data intrării în vigoare a Legii nr. 503/2004, se distribuie, după caz, cu respectarea ordinii de preferintă prevăzute la art. 49 din aceeasi lege. Sumele plătite de administratorul Fondului către creditorii de asigurări beneficiază de ordinea de prioritate prevăzută la art. 49 din Legea nr. 503/2004 si se îndestulează din sumele existente în conturile de lichidare, obtinute din valorificarea drepturilor si/sau a bunurilor societătii de asigurare debitoare.

Art. 21. - (1) În urma înregistrării raportului si a situatiilor transmise de lichidatorul judiciar, întocmite conform art. 20, administratorul Fondului, prin departamentul specializat, verifică dosarele de daună si înscrisurile/documentatiile aferente acestora, în vederea întocmirii listelor creditorilor de asigurări conform art. 15 alin. (3) si art. 17 alin. (2).

(2) După aprobarea listelor creditorilor de asigurări ale căror creante au fost constatate cu caracter cert, lichid si exigibil în urma analizării dosarelor de daună, comisia specială ia toate măsurile în vederea publicării acestora si dispune efectuarea plătii sumelor cuvenite acestora din disponibilitătile Fondului.

(3) Orice persoană care se încadrează în categoria creditorilor de asigurări definită la art. 3 lit. h) din Legea nr. 503/2004 si care pretinde vreun drept de creante de asigurări împotriva societătii de asigurare debitoare, precum si/sau creditorul de asigurări a cărui creantă pretinsă de la Fond nu se regăseste înregistrată în cuprinsul listelor publicate conform alin. (2) pot/poate formula o cerere motivată în acest sens. Cererea se adresează administratorului Fondului si se depune la sediul departamentului specializat, în termen de cel mult 60 de zile de la data publicării listelor conform alin. (2). În urma aprobării cererii, administratorul Fondului emite o decizie motivată prin care acceptă plata sumelor pretinse de la Fond. Administratorul Fondului publică, în conditiile prezentelor norme, o listă suplimentară a acelor creditori de asigurări ale căror sume certe, lichide si exigibile au fost acceptate la plată prin decizie a acestuia.

(4) Împotriva deciziei administratorului Fondului se poate formula plângere în conditiile art. 24 alin. (5), raportat la art. 19 din Legea nr. 503/2004. Prevederile art. 24 alin. (6) din Legea nr. 503/2004, referitoare la creditorii de asigurări acceptati la plată prin hotărâre judecătorească, se aplică în mod corespunzător.

Art. 22. - (1) Titlul executoriu care constată creante de asigurări, obtinut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004 si nevalorificat în cadrul procedurii de faliment sau în cadrul altor proceduri de executare silită prevăzute de lege, se transmite administratorului Fondului, în original, în vederea verificării lui si, după caz, a valorificării acestuia, prin plata sumelor cuvenite de la Fond, în conditiile prezentelor norme si ale art. 24 alin. (5) si (6) din Legea nr. 503/2004.

(2) Titlul executoriu care constată creante de asigurări neînregistrate în cadrul procedurii de faliment al societătii de asigurare, obtinut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 503/2004, se transmite administratorului Fondului, în original, însotit de o declaratie a creditorului de asigurări, dată pe propria răspundere, din care să rezulte că suma pretinsă de la Fond cu titlu de creantă de asigurări nu a fost înregistrată si/sau valorificată în cadrul procedurii de faliment al societătii de asigurare debitoare ori în cadrul unei alte proceduri de urmărire si încasare silită sau prin alte mijloace si/sau modalităti legale de plată, după caz.

(3) Creantele de asigurări care, la data intrării în vigoare a Legii nr. 503/2004, fac obiectul unor litigii aflate pe rolul instantelor judecătoresti competente sau care, după caz, sunt constatate prin hotărâri judecătoresti definitive pot fi transmise administratorului Fondului în vederea analizării si, după caz, a valorificării acestora, în conditiile prevăzute la alin. (2).

Art. 23. - În conformitate cu prevederile art. 27 si 49 din Legea nr. 503/2004, creantele administratorului Fondului se înregistrează la masa credală în vederea valorificării lor si a completării disponibilitătilor acestuia.

 

CAPITOLUL V

Dispozitii finale

 

Art. 24. - (1) Verificarea modului de constituire de către asigurători a contributiei datorate Fondului si de virare la termen a acesteia, precum si verificarea datelor cuprinse în raportările lunare se fac de organele de specialitate ale Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor, în conformitate cu prevederile Legi nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, ale Legi nr. 136/1995, cu modificările si completările ulterioare, ale Legi nr. 503/2004, precum si ale normelor date în aplicarea acestor acte normative. În calitatea sa de administrator al Fondului, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate dispune, prin departamentul specializat, efectuarea actiunilor de analiză si de control cu privire la situatia financiară a societătii de asigurare.

(2) Actul prin care se constată si se individualizează obligatia de plată a sumelor cuvenite Fondului, întocmit sau emis de organele de specialitate ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, constituie titlu de creantă potrivit legii.

Art. 25. - (1) Nerespectarea în orice mod a prevederilor prezentelor norme constituie contraventie si se sanctionează în conformitate cu dispozitiile Legii nr. 503/2004, ale Legii nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, si ale Legii nr. 136/1995, cu modificările si completările ulterioare. Constatarea faptelor nelegale, precum si aplicarea sanctiunilor se fac de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în temeiul competentelor si atributiilor legale ale acesteia.

(2) În cazul constatării existentei unor indicii cu privire la săvârsirea unor infractiuni, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în calitate de administrator al Fondului, solicită organelor competente analizarea faptelor si stabilirea răspunderii civile sau penale, după caz, a persoanelor vinovate.

 

ANEXA Nr. 1A

la norme

 

S. C..................................- S.A./S.R.L

Str..................................nr. ..., bl........,

sc. ..., ap. ..., sectorul/judetul................

Persoana de contact.............................

Telefon................, e-mail......................

 

RAPORTARE

privind virarea contributiei la Fondul de garantare a asiguratilor pentru luna

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

- lei -

 

Nr. crt.

Specificatii

Total cumulat de la începutul anului*)

Din care, pentru luna de raportare**)

Numărul si data documentului

de plată***)

0

1

2

3

4

1.

Volumul din prime brute încasate din asigurări directe:

 

 

 

- generale

 

 

X

- de viată

 

 

 

2.

Cota procentuală aprobată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor pentru:

X

 

X

- asigurări generale

 

- asigurări de viată

 

3.

Fondul de garantare datorat pentru:

 

 

X

- asigurări generale

 

 

X

- asigurări de viată

 

 

X

4.

Majorări de întârziere datorate

 

 

X

5.

Suma virată - total, din care:

 

 

 

6.

- aferentă Fondului de garantare:

 

 

 

 

- asigurări generale

 

 

 

 

- asigurări de viată

 

 

 

7.

- aferentă majorărilor de întârziere

 

 

 

 

Subsemnatul,..........................., în calitate de ....................... (conducător executiv), cunoscând prevederile Codului penal privind infractiunea de fals în declaratii, declar pe propria răspundere că toate informatiile si documentele sunt complete si conforme cu realitatea si că nu există alte fapte relevante care trebuie aduse la cunostintă Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

 

Numele si prenumele...........................................................

(cu majuscule)

Semnătura...........................................................................

Stampila societătii


*) În coloana 2 se înscrie volumul total al primelor brute încasate, cumulat de la începutul anului, inclusiv cel aferent lunii pentru care se face raportarea.

**) În coloana 3 se înscriu numai sumele aferente lunii pentru care se face raportarea.

***) Ori de câte ori se efectuează viramente se va transmite si copia documentului de plată, cu următoarele specificatii: suma totală virată, din care contributia la Fondul de garantare, majorările de întârziere si luna pentru care se efectuează viramentul.

 

ANEXA Nr. 1B

la norme

 

S.C. .................................- S.A./S.R.L.

Str..................................nr. ..., bl........,

sc. ..., ap. ..., sectorul/judetul................

Persoana de contact.............................

Telefon................, e-mail.....................

 

SITUATIA RECTIFICATIVĂ

privind virarea contributiei la Fondul de garantare a asiguratilor pentru luna..........................

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

- lei -

 

Nr. crt.

Specificatii

Suma raportată initial*)

Suma rectificată**)

Diferenta +/-

Numărul si data documentului de plată***)

0

1

2

3

4 (3-2)

5

1.

Volumul din prime brute încasate din asigurări directe:

 

 

 

X

- generale

 

 

 

- de viată

 

 

 

2.

Cota procentuală aprobată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor pentru:

 

 

X

X

- asigurări generale

 

 

- asigurări de viată

 

 

3.

Fondul de garantare datorat pentru:

 

 

 

X

- asigurări generale

 

 

 

- asigurări de viată

 

 

 

4.

Majorări de întârziere datorate

 

 

 

X

5.

Suma virată - total, din care:

 

 

 

 

6.

- aferentă Fondului de garantare:

 

 

 

 

 

- asigurări generale

 

 

 

 

 

- asigurări de viată

 

 

 

 

7.

- aferentă majorărilor de întârziere

 

 

 

 

 

Subsemnatul,........................, în calitate de ........................ (conducător executiv), cunoscând prevederile Codului penal privind infractiunea de fals în declaratii, declar pe propria răspundere că toate informatiile si documentele sunt complete si conforme cu realitatea si că nu există alte fapte relevante care trebuie aduse la cunostintă Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

 

Numele si prenumele...........................................................

(cu majuscule)

Semnătura...........................................................................

Stampila societătii


*) În coloana 2 se înscrie volumul de prime brute încasate raportat initial. **)în coloana 3 se înscriu numai sumele aferente lunii pentru care se face rectificarea.

***) Ori de câte ori se efectuează viramente se va transmite si copia documentului de plată, cu următoarele specificatii: suma totală virată, din care contributia la Fondul de garantare, majorările de întârziere si luna pentru care se efectuează viramentul.


 

ANEXA Nr. 2

la norme

 

CERERE DE PLATĂ

a indemnizatiei/despăgubirii

 

Subscrisa, .........................................., cu sediul social în ..................................., str. ..................................nr. ....., bl. ...., sc. ...., ap. ...., judetul/sectorul ............., având codul unic de înregistrare ............................., telefon/fax .................., reprezentată legal prin ......................., cu domiciliul în ....................., str. ........................ nr. ......, bl. ....., sc. ...., ap. ....., judetul/sectorul ...................................................., posesor/posesoare al/a buletinului de identitate/cărtii de identitate/pasaportului seria ............... nr. .................., eliberat/eliberată de ........................ la data de ..............., cod numeric personal .............................., în baza procurii/delegatiei nr. ............ din data de .....................

Subsemnatul/Subsemnata,............................................, domiciliat/domiciliată în .......................str. ...............nr. ...., bl. ...., sc. ......., et. ...., ap. .... Judetul/sectorul ..................., posesor/posesoare al/a buletinului de identitate/cărtii de identitate/pasaportului seria ........ nr. ...................., eliberat/eliberată de ....................................... la data de ....................., cod numeric personal ................................, telefon/fax ................, reprezentat/reprezentată prin ............................., cu domiciliul în ..............................str.

.............................nr. ......, bl. ....., sc. ......, ap. .... Judetul/sectorul .................., posesor/posesoare al/a buletinului de identitate/cărtii de identitate/pasaportului seria .......nr. .................., eliberat/eliberată de .......................... la data de ................., cod numeric personal ..................................., în baza procurii legalizate nr. ........... din data de ......................,

înscris/înscrisă la pozitia nr. ............................ în lista creditorilor, publicată de administratorul Fondului de garantare, solicit Fondului de garantare administrat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor acordarea indemnizatiei/despăgubirii, în sumă de .................. lei.

Sunt posesor/posesoare al/a Contractului de asigurare obligatorie/facultativă seria ................ nr. .........................., încheiat cu Societatea de asigurare ......................................, cu valabilitate de la data de ......................... la data de ................................

Solicit ca plata să se efectueze:

- în contul de cârd nr. ................................., deschis la Banca ..................................;

- în contul nr. .............................................., deschis la Banca ..................................;

- prin postă, la adresa de mai sus;

- prin unitătile CEC BANK - S.A. de domiciliu.

Declar pe propria răspundere că nu am încheiat contract pentru acest tip de asigurare cu altă societate de asigurare si nu am primit indemnizatie/despăgubire aferentă obiectului contractului mentionat mai sus.

Declar pe propria răspundere că mă aflu în imposibilitate de a prezenta în original următoarele înscrisuri: ....................., deoarece ..................................................................................................

 

Data .................

Semnătura/stampila ..........................

 

Verso

 

DECLARATIE

în cazul existentei unui alt contract de asigurare*)

 

Societatea de asigurare.........................................................

Contractul de asigurare..........................................................

Valabilitate: de la data de....................la data de.................

 

Cerere de despăgubire: DA/NU Despăgubire primită în sumă de.................DA/NU la data de................privind evenimentul din data de.................

 

DECLARATIE ÎN CAZUL EXISTENTEI UNUI ALT CONTRACT DE ASIGURARE*)

Societatea de asigurare.............................................................................................................................................................

Contractul de asigurare............................................................................................................................................................

Valabilitate: de la data de...................................................................la data de......................................................................

Cerere de despăgubire: DA/NU Despăgubire primită în sumă de............

DA/NU la data de................................................................privind evenimentul din data de..................................................

Data......................................................................................

Semnătura/stampila.............................................................

 

*) Se barează acest chenar în cazul în care nu sunt date de completat.

 

 


 

DECLARATIA PERSOANEI PĂGUBITE

(Se va completa numai de către persoana păgubită.)

 

Am luat cunostintă de faptul că obtinerea ori încercarea, prin orice mijloace, de obtinere pe nedrept a indemnizatiilor/despăgubirilor din asigurare sau înlesnirea unor asemenea fapte se pedepseste potrivit legii penale.

Declar că prin încasarea indemnizatiei/despăgubirii am fost integral indemnizat/despăgubit pentru sumele asigurate/pagubele suferite si nu mai am nicio pretentie de la asigurătorul..........................................si de la Fondul de garantare în legătură cu paguba respectivă.

Declar că prin încasarea de la Fondul de garantare a indemnizatiilor/despăgubirilor dau acestuia si Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor drepturile, actiunile, privilegiile sau ipotecile mele în contra asigurătorului debitor..........................., conform art. 1107 din Codul civil privind subrogarea conventională.

Data.......................................

Semnătura/stampila

..............................................

 

Anexez la prezenta declaratie:

- copie de pe actul de identitate;

- copie de pe contractul de asigurare;

- procură, împuternicire etc;

 

DECLARATIA PERSOANEI PĂGUBITE

(Se va completa numai de către persoana păgubită.)

 

Am luat cunostintă de faptul că obtinerea sau încercarea, prin orice mijloace, de obtinere pe nedrept a indemnizatiilor/despăgubirilor din asigurare sau înlesnirea unor asemenea fapte se pedepseste potrivit legii penale.

Declar că prin încasarea indemnizatiei/despăgubirii am fost integral indemnizat/despăgubit pentru sumele asigurate/pagubele suferite si nu mai am nicio pretentie de la asigurătorul.......................................si de la Fondul de garantare în legătură cu paguba respectivă.

Declar că prin încasarea de la Fondul de garantare a indemnizatiilor/despăgubirilor dau acestuia si Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor drepturile, actiunile, privilegiile sau ipotecile mele în contra asigurătorului debitor................, conform art. 1107 din Codul civil privind subrogarea conventională.

 

Data....................

Anexez la prezenta declaratie:

- copie de pe actul de identitate

……………………………….

- copie de pe contractul de asigurare

……………………………….

- procură, împuternicire etc

……………………………….

Semnătura/stampila.............................

 

-

 

-

 

-

 

-

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.