MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 369/2009

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

PARTEA I

Anul 177 (XXI) - Nr. 369            LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE            Marti, 2 iunie 2009

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 407 din 26 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 109-2813 si art. 309-316 din Codul de procedură civilă, precum si a dispozitiilor art. 7-21, art. 22-26 si art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 154/2007 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

Decizia nr. 556 din 14 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, coroborate cu dispozitiile art. 55 alin. (1), (2), (3) si alin. (5) teza a doua din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002

 

Decizia nr. 557 din 14 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 10/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupă functii de demnitate publică, ale art. 3 alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază si al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupă functii de demnitate publică, precum si unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, precum si ale art. 101 alin. (4) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001

 

Decizia nr. 574 din 14 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16-19 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local

 

Decizia nr. 585 din 14 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 283 alin. (2) si (3), precum si ale art. 285 alin. (2) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii

 

ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE AASIGURÂRILOR

 

            7. - Ordin pentru punerea în aplicare a Normelor privind constatarea, evaluarea si lichidarea daunelor la asigurarea obligatorie a locuintelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundatiilor

 

            Rectificări la:

            - Decretul nr. 652/1997

 


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 407

din 26 martie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 109-2813 si art. 309-316 din Codul de procedură civilă, precum si a dispozitiilor art. 7-21, art. 22-26 si art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 154/2007 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149,art. 1551, în special alin. 1, art. 109-2813 si art. 309-316 din Codul de procedură civilă, precum si a dispozitiilor art. 7-21, art. 22-26 si art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 154/2007 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente. Exceptia a fost ridicată de Maricica Pintilie, Vasile Strătilă, Adrian Strătilă, Paul-Bogdan Strătilă si Laura-Florentina Strătilăîn Dosarul nr. 11.867/325/2007 al Tribunalului Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca inadmisibilă. În ceea ce priveste critica dispozitiilor art. 149, art. 1551, art. 109-2813 si art. 309-316 din Codul de procedură civilă, precum si a dispozitiilor art. 7-21, art. 22-26 si art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 arată că nu este motivată, iar, în ceea ce priveste Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 154/2007 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, învederează că aceasta si-a încetat aplicabilitatea.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 4 iunie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 11.867/325/2007, Tribunalul Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149, art. 1551, în special alin. 1, art. 109- 2813 si art. 309-316 din Codul de procedură civilă, precum si a dispozitiilor art. 7-21, art. 22-26 si art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 154/2007 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente. Exceptia a fost ridicată de Maricica Pintilie, Vasile Strătilă, Adrian Strătilă, Paul-Bogdan Strătilă si Laura-Florentina Strătilă.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că nu este justificată interventia legiuitorului pentru emiterea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 154/2007. Dimpotrivă, „urgenta situatiei din cuprinsul ordonantei este motivată în contra interesului public". Se apreciază că nu au fost respectate în cauză dispozitiile art. 115 alin. (6) din Constitutie, iar aprobarea ulterioară, prin lege, a actului normativ criticat, nu înlătură starea de neconstitutionalitate.

Tribunalul Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că dispozitiile criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie:

- dispozitiile Codului de procedură civilă cuprinse în art. 109-2813 - Procedura înaintea primei instante, dintre care cele ale art. 149 privind stenografierea dezbaterilor, si ale art. 1551, „în special alin.1", privind suspendarea judecătii, sunt evidentiate distinct, precum si cele cuprinse în art. 309-316 - Judecarea recursului si efectele casării;

- dispozitiile art. 7-21, art. 22-26 si art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, privind Procedura de solutionare a cererilor în contenciosul administrativ, respectiv Procedura de executare si Completarea cu dreptul comun;

- Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 154/2007 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 21 decembrie 2007, aprobată prin Legea nr. 127/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 2 iunie 2008, care stabileste: „Termenul prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările si completările ulterioare, de la care se aplică dispozitiile art. 13 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările si completările ulterioare, referitoare la înregistrarea sedintelor de judecată, se prorogă până la data de 1 ianuarie 2009."

Dispozitiile constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justitie, ale art. 30 alin. (2) care interzice cenzura de orice fel, ale art. 31 - Dreptul la informatie, ale art. 52 alin. (3) privind răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, ale art. 115 alin. (6) privind domeniul de reglementare prin ordonantă de urgentă, ale art. 124 - înfăptuirea justitiei si ale art. 126 - Instantele judecătoresti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată următoarele:

I. În ceea ce priveste critica art. 109-2813 (inclusiv a art. 149 si a art. 1551, „în special alin.1", evidentiate distinct) si a art. 309-316 din Codul de procedură civilă, precum si a dispozitiilor art. 7-21, art. 22-26 si art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, aceasta este nemotivată, autorii exceptiei mentionând doar în mod formal textele constitutionale pretins încălcate, fără a arăta în ce constă contradictia relevată. Se încalcă astfel dispozitiile imperative ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă si motivate", astfel încât exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii legale este inadmisibilă.

II. În ceea ce priveste Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 154/2007, prin care s-a dispus prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente până la data de 1 ianuarie 2009, se constată că si-a încetat aplicabilitatea. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, aceasta decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare. Ca urmare, exceptia de neconstitutionalitate urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1)si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 109-2813 si art. 309-316 din Codul de procedură civilă, precum si a dispozitiilor art. 7-21, art. 22-26 si art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Maricica Pintilie, Vasile Strătilă, Adrian Strătilă, Paul-Bogdan Strătilă si Laura-Florentina Strătilă în Dosarul nr. 11.867/325/2007 al Tribunalului Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ.

2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 154/2007 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, exceptie ridicată de aceiasi autori în acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 martie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 556

din 14 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, coroborate cu dispozitiile art. 55 alin. (1), (2), (3) si alin. (5) teza a doua din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 


Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, coroborate cu dispozitiile art. 55 alin. (1), (2), (3) si alin. (5) teza a doua din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002, exceptie ridicată de Luo Caijunîn Dosarul nr. 10.262/2/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 2.427D/2008 având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de Liu Xiaomao în Dosarul nr. 9.277/2/2006 al aceleiasi instante.

Si în acest dosar, în urma apelului nominal, se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 2.427D/2008 la Dosarul nr. 2.226D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin deciziile nr. 3.439 si nr. 3.438 din 14 octombrie 2008, pronuntate în dosarele nr. l0.262/2/2006 si nr. 9.277/2/2006, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a admis recursul formulat împotriva încheierilor prin care Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a respins, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, coroborate cu dispozitiile art. 55 alin. (1), (2), (3) si alin. (5) teza a doua din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 si a sesizat Curtea Constitutională cu solutionarea acestor exceptii. Exceptiile au fost ridicate de Luo Caijun si Liu Xiaomao în cauze având ca obiect anularea dispozitiilor de părăsire de către acestia a teritoriului României, emise de Oficiul Român pentru Imigrări, si obligarea acestei autorităti la prelungirea dreptului de sedere în scopul desfăsurării de activităti comerciale.

În motivările exceptiilor de neconstitutionalitate având un continut similar, se sustine că se încalcă principiul neretroactivitătii legii si dreptul la un proces echitabil, întrucât, stabilind imperativ ca toate situatiile aflate în curs de rezolvare la data intrării în vigoare a Legii nr. 56/2007 să fie solutionate potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 194/2002, astfel cum aceasta a fost modificată prin legea amintită, solicitantul este pus în situatia de a nu avea câstig de cauză. Aceasta, deoarece noile conditii ce trebuie îndeplinite pentru obtinerea prelungirii dreptului de sedere sunt mult mai restrictive.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a constatat că cererea privind exceptia de neconstitutionalitate este admisibilă si a dispus sesizarea Curtii Constitutionale, fără să îsi exprime opinia cu privire la constitutionalitatea textelor de lege criticate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptiile de neconstitutionalitate ridicate sunt neîntemeiate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate nu contin nicio dispozitie cu caracter retroactiv si nici nu încalcă dreptul părtilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

În ceea ce priveste actul de sesizare a Curtii Constitutionale, desi acesta îl reprezintă o decizie pronuntată în solutionarea recursului declarat împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curtii Constitutionale pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate invocate în cauză, sesizarea poate fi considerată legală, întrucât Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal nu a făcut o judecată pe fondul cauzei, ci s-a pronuntat numai asupra admisibilitătii cererii reclamantului de sesizare a Curtii Constitutionale cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate, acesta fiind chiar obiectul recursului.

Prin urmare, Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d)din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007, coroborate cu dispozitiile art. 55 alin. (1), (2), (3) si alin. (5) teza a doua din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

-Art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007: „Toate situatiile aflate în curs de rezolvare la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi solutionate potrivit prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările si completările ulterioare, astfel cum au fost modificate si completate prin prezenta lege.";

- Art. 55 alin. (1), (2), (3) si alin. (5) teza a doua din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002, astfel cum a fost modificat si completat prin art. I. pct. 42 din Legea nr. 56/2007 si prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 55/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007: „(1) Străinului intrat în România în scopul desfăsurării de activităti comerciale i se poate prelungi dreptul de sedere temporară, în următoarele conditii:

a) are avizul Agentiei Române pentru Investitii Străine;

b) detine legal spatiul pentru sediul social;

c) este actionar sau asociat al societătii comerciale, cu atributii de conducere sau de administrare;

d) detine mijloace de întretinere în cuantum de cel putin 700 euro lunar, dacă este actionar, si 500 euro lunar, dacă este asociat.

(2) Prelungirile ulterioare ale dreptului de sedere temporară se pot acorda dacă străinul îndeplineste următoarele conditii:

a) activitatea societătii comerciale se desfăsoară în conformitate cu planul de afaceri;

b) obiectul activitătii desfăsurate este cel initial ori o continuare sau un rezultat al acestuia;

c) detine legal spatiul pentru sediul social;

d) este actionar sau asociat al societătii comerciale, cu atributii de conducere sau de administrare;

e) investitia este concretizată fie în aport de capital sau tehnologie în valoare de 70.000 euro, în cazul actionarului, sau 50.000 euro, în cazul asociatului, fie, alternativ, în crearea a cel putin 15 locuri de muncă, în cazul actionarului, si 10, în cazul asociatului. În cazul creării de locuri de muncă, acestea trebuie să fie încadrate cu persoane angajate cu normă întreagă de muncă, în conditiile legii;

f) detine mijloace de întretinere în cuantum de cel putin 700 euro lunar, dacă este actionar, si 500 euro lunar, dacă este asociat, obtinute din activitatea desfăsurată pe teritoriul României.

(3) Dovada îndeplinirii conditiilor prevăzute în prezentul articol se face cu următoarele documente:

a) planul de afaceri avizat de Agentia Română pentru Investitii Străine;

b) documentele care atestă că activitatea se desfăsoară în conformitate cu planul de afaceri;

c) certificatul constatator, din care să rezulte calitatea solicitantului, denumirea, sediul social si obiectul principal de activitate al societătii comerciale, mentiunile efectuate la comunicarea instantelor de judecată, durata de functionare a societătii comerciale;

d) înscrierile de mentiuni prevăzute de lege, corespunzătoare modificărilor intervenite cu privire la actul constitutiv al societătii comerciale;

e) certificatul cuprinzând principalii indicatori economico-financiari, emis de institutia competentă, care să cuprindă, conform bilantului anual, date referitoare la active imobilizate total, cifra de afaceri, profitul net sau pierderi;

f) adeverintă eliberată de inspectoratul teritorial de muncă, din care să rezulte numărul persoanelor angajate sau contractele de muncă înregistrate la această institutie. [...]

(5) Dreptul de sedere temporară în acest scop se prelungeste succesiv pentru perioade de un an, iar în cazul străinilor care fac dovada că au efectuat investitii de minimum 500.000 de euro sau că au creat peste 50 de locuri de muncă cu normă întreagă, dreptul de sedere se prelungeste pe perioade de 3 ani."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 15 alin. (2) care statuează principiul neretroactivitătii legii si în art. 21 alin. (3) care garantează dreptul la un proces echitabil, precum si celor cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii textelor de lege ce formează obiectul prezentei exceptii, din perspectiva unor critici similare si prin raportare la acelasi prevederi constitutionale si conventionale, iar prin Decizia nr. 277 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 2 aprilie 2008, a respins exceptia ca neîntemeiată, pentru argumentele acolo retinute. Întrucât nu au fost evidentiate elemente noi, de natură să justifice o reconsiderare a acestei jurisprudente a Curtii, solutia si motivarea acestei decizii îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II alin. (2) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, coroborate cu dispozitiile art. 55 alin. (1), (2), (3) si alin. (5) teza a doua din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002, exceptie ridicată de Luo Caijun în Dosarul nr. 10.262/2/2006 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si de Liu Xiaomao în Dosarul nr. 9.277/2/2006 al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 aprilie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 


CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 557

din 14 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 10/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupă functii de demnitate publică, ale art. 3 alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază si al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupă functii de demnitate publică, precum si unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, precum si ale art. 101 alin. (4) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen Cătălina Gliga - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 10/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupă functii de demnitate publică, ale art. 3 alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază si al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupă functii de demnitate publică, precum si unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, precum si ale art. 101 alin. (4) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, exceptie ridicată de Coralia Bulcu si altii în Dosarul nr. 1.507/112/2008 al Tribunalului Bistrita-Năsăud - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 10/2007 ca inadmisibilă, si a art. 3 alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 10/2008, precum si art. 101 alin. (4) din Legea nr. 215/2001 ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 24 octombrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 1.507/112/2008, Tribunalul Bistrita-Năsăud - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 10/2007, art. 3 alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 10/2008, precum si art. 101 alin. (4) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, exceptie ridicată de Coralia Bulcu si altii în cauza ce are ca obiect judecarea litigiului privind stabilirea răspunderii juridice pentru prejudiciul produs bugetului judetean de către autorii exceptiei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile art. 3 alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 10/2007, art. 3 alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 10/2008, precum si art. 101 alin. (4) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001 sunt neconstitutionale în raport cu dispozitiile art. 53 din Constitutie. Se arată că privarea demnitarilor mentionati de textul de lege de dreptul la sporul de 10% pentru desfăsurarea activitătii în conditii vătămătoare are caracter discriminatoriu si nu se justifică restrângerea unor drepturi cum este acela la remunerarea activitătii prestate.

Tribunalul Bistrita-Năsăud - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal nu îsi formulează opinia privind exceptia de neconstitutionalitate invocată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatul Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicată.


Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 10/2007 este inadmisibilă. Totodată, se arată că reglementările cuprinse în art. 3 alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 10/2008, precum si art. 101 alin. (4) din Legea nr. 215/2001, sunt neconstitutionale în raport cu dispozitiile art. 16 si art. 41 alin. (2) din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3 alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 10/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupă functii de demnitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 1 februarie 2007, ale art. 3 alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază si al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupă functii de demnitate publică, precum si unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 1 februarie 2008, precum si ale art. 101 alin. (4) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, cu modificările si completările ulterioare.

-Art. 3 alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 10/2007: „(4) Pentru persoanele care ocupă functii de demnitate publică, alese si numite, indemnizatiile prevăzute în anexele nr. VII/1a, Vll/2a,vil/3a si VII/1 b, Vll/2b, Vll/3b, precum si nr. VII/1 c, Vll/2c, Vll/3c reprezintă unica formă de remunerare a activitătii corespunzătoare functiei si reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor care se determină în raport cu venitul salariat.

(5) În aplicarea prevederilor alin. (4) persoanele care ocupă functii de demnitate publică, alese si numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în muncă si nici de alte sporuri prevăzute de lege.";

-Art. 3 alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 10/2008: „(4) Pentru persoanele care ocupă functii de demnitate publică, alese si numite, indemnizatiile prevăzute în anexele nr. VII/1 a, Vll/2a, Vll/3a si VII/1 b, Vll/2b, Vll/3b reprezintă unica formă de remunerare a activitătii corespunzătoare functiei si, de asemenea, reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor care se determină în raport cu venitul salarial.

(5) În aplicarea prevederilor alin. (4) persoanele care ocupă functii de demnitate publică, alese si numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în muncă si nici de alte sporuri prevăzute de lege."

- Art. 101 alin. (4) din Legea nr. 215/2001: „(4) Pe durata mandatului, presedintele si vicepresedintii consiliului judetean primesc o indemnizatie lunară, ca unică formă de remunerare a activitătii corespunzătoare functiilor de presedinte, respectiv de vicepresedinte al consiliului judetean, care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Presedintele si vicepresedintii consiliului judetean nu beneficiază de sporul de vechime în muncă si nici de alte sporuri prevăzute de lege."

Prevederile constitutionale invocate în motivarea exceptiei sunt cele ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi si ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 10/2007, Curtea constată că dispozitiile acesteia au fost aplicabile doar în anul 2007. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare. Rezultă că, pentru aceste motive, exceptia este inadmisibilă.

2. Analizând criticile de neconstitutionalitate în ceea ce priveste reglementările cuprinse la art. 3 alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 10/2008, precum si art. 101 alin. (4) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, Curtea retine că acestea nu pot fi retinute. Sporurile la salariile de bază constituie drepturi cu caracter salarial suplimentar, iar nu drepturi fundamentale al căror exercitiu ar putea fi restrâns în conditiile prevăzute de art. 53 din Constitutie. În acest sens, mentionăm Decizia Curtii Constitutionale nr. 74 din 2 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 21 februarie 2006.

Prin Decizia nr. 207 din 17 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 10 martie 2009, Curtea, pronuntându-se asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 si art. 20 alin. (1) din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupă functii de demnitate publică, a constatat că „legiuitorul este în drept totodată să instituie anumite sporuri la indemnizatiile si salariile de bază, premii periodice si alte stimulente, pe care le poate diferentia în functie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. Astfel, principiul egalitătii în drepturi si al nediscriminării, invocat de autorul exceptiei, aplicându-se doar situatiilor egale ori analoage, tratamentul juridic diferentiat, stabilit de legiuitor în considerarea unor situatii obiectiv diferite, nu reprezintă în cauza de fată nici privilegii si nici discriminări".

Întrucât până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele si solutia deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 10/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupă functii de demnitate publică, exceptie ridicată de Coralia Bulcu si altii în Dosarul nr. 1.507/112/2008 al Tribunalului Bistrita-Năsăud - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

2. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (4) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază si al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupă functii de demnitate publică, precum si unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, precum si ale art. 101 alin. (4) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, exceptie ridicată de aceiasi autori în acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 aprilie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 574

din 14 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16-19 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen Cătălina Gliga - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1-19 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, exceptie invocată de Consiliul Local al Municipiului Botosani în Dosarul nr. 2.535/40/2008 al Tribunalului Botosani - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează Curtea că partea Societatea Comercială „Medatex" - S.R.L. din Botosani a depus la dosarul cauzei note scrise, prin care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată, arătând că bunurile la care face referire textul de lege criticat se află în proprietatea privată a statului, acesta putând dispune liber de ele, în temeiul dreptului de dispozitie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 26 noiembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 2.535/40/2008, Tribunalul Botosani - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a


prevederilor art. 1-19 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local. Exceptia a fost ridicată de Consiliul Local al Municipiului Botosani într-o cauză având ca obiect o obligatie de a face.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile criticate încalcă dispozitiile constitutionale cuprinse în art. 44 alin. (1)-(3), art. 120 alin. (1), art. 121 alin. (2), precum si art. 1 din Primul Protocol la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Astfel, aceste texte de lege înlătură posibilitatea autoritătilor administratiei publice locale de a dispune de bunurile aflate în proprietatea privată a unitătilor administrativ-teritoriale, iar prin negocierea directă pe baza unui raport de evaluare nu se asigură vânzarea la valoarea reală de piată a bunului, ceea ce are semnificatia unei privări de proprietate, fără să fie justificată de o cauză de utilitate publică si fără să fie prevăzută de lege.

Tribunalul Botosani - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal si-a exprimat opinia în sensul că dispozitiile de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt neconstitutionale în cea ce priveste raportarea la dispozitiile art. 44 alin. (1)-(3) din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Autorul exceptiei critică pentru neconstitutionalitate dispozitiile art. 1-19 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 5 noiembrie 2002, cu modificările ulterioare.

Curtea observă însă că vânzarea spatiilor comerciale sau de prestări de servicii prin negociere directă este reglementată în art. 16-19 din lege, astfel încât constată că obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie doar aceste dispozitii, care au următorul cuprins:

„Art. 16. - (1) Vânzarea spatiilor comerciale, de prestări de servicii si de productie către comerciantii, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice sau juridice, care le folosesc în baza unui contract de închiriere, concesiune, locatie de gestiune, asociere în participatiune sau leasing, încheiat în conditiile legii si valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face la solicitarea acestora, prin metoda negocierii directe. Nu beneficiază de aceste prevederi persoanele fizice sau juridice care au înregistrat restante la plata chiriei cel putin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului cu vânzătorul, persoanele care nu au respectat prevederile contractului cu vânzătorul (subînchirieri nepermise, divizare în scopul unor asocieri nepermise), precum si persoanele fizice sau juridice care au obligatii neachitate fată de stat la data vânzării spatiului.

Art. 17. - (1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele prevăzute la art. 16 vor depune o solicitare scrisă de cumpărare la sediul vânzătorului.

(2) După expirarea termenului prevăzut la alin. (1) spatiile comerciale pentru care nu s-a depus solicitarea de cumpărare se vor vinde prin licitatie publică cu strigare, în conditiile prezentei legi.

Art. 18. - (1) Comisia comunică solicitantului decizia sa de admitere sau de respingere a cererii, în termen de 30 de zile de la data primirii cererii.

(2) Dacă solicitantul se încadrează în conditiile prevăzute la art. 4 lit. b) si la art. 16, se trece la negocierea directă a vânzării spatiului.

Art. 19. - (1) Pretul de vânzare al spatiului comercial sau de prestări de servicii se stabileste prin negociere directă între cumpărător si comisie, pornindu-se de la pretul minim de vânzare al spatiului, determinat potrivit art. 8.

(2) Pentru stabilirea pretului minim de vânzare al spatiilor raportul de evaluare va evidentia valoarea investitiilor efectuate de către solicitant.

(3) Deducerea valorii investitiilor efectuate, indiferent de natura acestora, se face numai dacă acestea îndeplinesc cumulativ următoarele conditii:

a) au fost efectuate cu acordul proprietarului sau al titularului dreptului de administrare a spatiului;

b) au fost executate pe baza unei autorizatii de construire, în conditiile legii.

(4) Valoarea investitiilor deduse în conditiile alin. (3) nu poate depăsi jumătate din valoarea stabilită prin raportul de evaluare.

(5) Dispozitiile art. 8, 9 si 10 privind contestatia în justitie se aplică în mod corespunzător."

Exceptia de neconstitutionalitate se raportează la prevederile constitutionale cuprinse în art. 44 alin. (1)-(3) referitoare la dreptul de proprietate privată si expropriere, art. 120 alin. (1) privind principiul descentralizării, autonomiei locale si deconcentrării serviciilor publice, art. 121 alin. (2) referitoare la autorităti administrative autonome si la art. 1 din Primul Protocol la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitor la protectia proprietătii.

Curtea observă că, în scopul examinării exceptiei, se impune să se ia în considerare regimul juridic al bunurilor ce fac obiectul de reglementare al normelor juridice supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, legea reglementează vânzarea spatiilor comerciale si a celor de prestări de servicii, proprietatea privată a statului, ce se află în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local. Asadar, aceste bunuri imobile apartin domeniului privat al statului, aflându-se în administrarea directă a autoritătilor locale sau în patrimoniul regiilor autonome mentionate.


Curtea constată că este nefondată critica de neconstitutionalitate referitoare la vânzarea mentionatelor spatii proprietate privată a statului, aflate în administrarea autoritătilor locale, întrucât nu încalcă dreptul acestor autorităti de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea lor privată. Textele criticate au în vedere exclusiv bunurile proprietatea privată a statului, iar în această situatie dreptul de dispozitie îi apartine statului, care poate, pe cale de consecintă, să dispună asupra bunurilor si să desfiinteze dreptul de administrare. Prin urmare, titularii dreptului de administrare nu au drept de dispozitie asupra bunurilor detinute cu acest titlu, astfel încât nu se poate sustine cu temei că prevederile criticate sunt contrare dispozitiilor art. 44 alin. (1)-(3) din Constitutie.

Curtea constată, de asemenea, că este neîntemeiată si critica de neconstitutionalitate din perspectiva dispozitiilor art. 120 alin. (1) si art. 121 alin. (2) din Legea fundamentală, deoarece principiul autonomiei nu poate fi extins si în ceea ce priveste dreptul de dispozitie asupra bunurilor tertilor. Mai mult decât atât, în jurisprudenta sa Curtea a statuat în mod constant că principiul autonomiei locale nu include si absolvirea autoritătilor publice locale de la obligatia respectării legilor cu caracter general, după cum nu presupune existenta unei autonomii de decizie în afara cadrului legal. În acest sens sunt Decizia nr. 123 din 25 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 4 iunie 2001, si Decizia nr. 136 din 3 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia si considerentele acestor decizii îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16-19 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spatiilor comerciale proprietate privată a statului si a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, exceptie invocată de Consiliul Local al Municipiului Botosani în Dosarul nr. 2.535/40/2008 al Tribunalului Botosani - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 aprilie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 585

din 14 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 283 alin. (2) si (3), precum si ale art. 285 alin. (2) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 283 alin. (2) si (6), precum si ale art. 285 alin. (2) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, exceptie ridicată de Municipiul Zalău, prin primar, în Dosarul nr. 1.187/33/2008 al Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.


Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 noiembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 1.187/33/2008, Curtea de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.283 alin. (2) si (6), precum si ale art. 285 alin. (2) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii,exceptie ridicată de Municipiul Zalău, prin primar, într-o cauză având ca obiect anularea unei decizii a Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că dispozitiile criticate, reglementând aspecte care tin de sfera contenciosului administrativ si de organizarea si functionarea instantelor judecătoresti, nu puteau fi adoptate printr-o ordonantă de urgentă, care ulterior a fost aprobată printr-o lege ordinară. Se apreciază că în domeniile de reglementare mentionate legiuitorul poate interveni numai pe calea adoptării unei legi organice, si nu prin ordonante de urgentă sau legi ordinare. Se mai arată că, solutionându-se în procedură de recurs plângerea formulată împotriva actului Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor, în fata instantei de judecată nu se mai pot aduce probe noi, cu exceptia înscrisurilor, ceea ce este de natură să lezeze dreptul la apărare garantat prin art. 24 din Constitutie. În consecintă, se apreciază că accesul la justitie este mai mult formal. Totodată, se mai solicită Curtii Constitutionale să se pronunte asupra faptului dacă autoritatea contractantă are dreptul de a alege între procedura administrativ-jurisdictională si cea judiciară; în cazul în care nu are acest drept de a opta, se încalcă prevederile art. 24 din Constitutie.

Curtea de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 283 alin. (2) si (6), precum si ale art. 285 alin. (2) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată prin Legea nr. 337/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006, cu modificările si completările ulterioare. În urma modificărilor legislative operate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 19/2009, alin. (6) al art. 283 a devenit alin. (3), cu mentinerea solutiei legislative criticate, iar art. 285 alin. (2) a fost modificat, fără a se afecta însă substanta criticii de neconstitutionalitate. În aceste conditii, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 283 alin. (2) si (3), precum si art. 285 alin. (2) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006, având următorul cuprins:

- Art. 283 alin. (2): „Plângerea [împotriva deciziilor Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor - sn.] va fi solutionată în complet format din 3 judecători.

(3) Plângerea se solutionează, potrivit dispozitiilor art. 3041 din Codul de procedură civilă. Prevederile sectiunii a 9-a se aplică în mod corespunzător.";

- Art. 285 alin. (2): „Instanta, sesizată cu o plângere împotriva unei decizii a Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor, prin care acesta a solutionat contestatia pe exceptie, admitând plângerea, va desfiinta decizia respectivă si va retine cauza spre judecare pe fond cu luarea în considerare a motivelor care au determinat desfiintarea decizie.[...]

(5) Hotărârea pronuntată de instantă este definitivă si irevocabilă."

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 52 alin.(2) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, ale art. 73 alin. (3) lit. k) si l) privind domeniile de reglementare a legilor organice si ale art. 115 alin. (1) privind delegarea legislativă.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate extrinsecă a textelor legale, Curtea retine, în primul rând, faptul că art. 73 alin. (3) lit. k) din Constitutie nu are incidentă în cauză. Prevederile art. 283 si 285 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 nu reglementează în sine contenciosul administrativ, ci stabilesc instantele competente să solutioneze plângerile împotriva deciziilor Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor si procedura de judecată ce urmează a se aplica: completul de 3 judecători specializat în domeniul achizitiilor publice si/sau concurentei, asimilarea plângerii căii de atac a recursului, caracterul urgent al solutionării cauzei etc, aspecte ce nu atrag aplicarea dispozitiilor art. 73 alin. (3) din Constitutie.

Nici prevederile art. 73 alin. (3) lit. I) din Constitutie nu au incidentă în cauză, întrucât obiectul lor de reglementare îl constituie în acest caz organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instantelor judecătoresti, a


Ministerului Public si a Curtii de Conturi, în niciun caz procedura de judecată ce urmează a se aplica în concret acestor cauze. Astfel, art. 126 alin.(1) din Constitutie prevede că procedura de judecată se reglementează prin lege, ceea ce înseamnă că reglementarea în cauză trebuie să fie o lege ordinară, adoptată în conditiile art. 76 alin. (2) din Constitutie, exigentă îndeplinită de Legea nr. 337/2006 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 34/2006.

Totodată, Curtea constată că dispozitiile art. 115 alin. (1) din Constitutie nu au incidentă în cauză, acestea referindu-se la ordonantele emise în baza unei legi de abilitare, si nu la ordonantele de urgentă.

În ceea ce priveste aspectele de constitutionalitate intrinsecă ridicate de autorul exceptiei, Curtea retine că s-a mai pronuntat cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 din Constitutie. Astfel, prin Decizia nr. 318 din 13 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 23 aprilie 2008, a constatat constitutionalitatea textelor criticate în raport cu critici similare, statuând că, desi semnificatia art. 21 alin. (2) din Constitutie constă în aceea că nu se poate exclude de la exercitiul drepturilor procesuale nicio categorie sau grup social, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, precum si modalităti particulare de exercitare a drepturilor procedurale. Stabilirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine art. 21 din Constitutie, atât timp cât, potrivit celor prevăzute de art. 283 alin.(1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006, părtilor interesate le este asigurată posibilitatea de a formula plângere împotriva deciziei pronuntate de consiliu la curtea de apel, sectia de contencios-administrativ si fiscal pe raza căreia se află sediul autoritătii contractante.

Mai mult, stabilirea procedurii de solutionare a plângerii împotriva deciziei pronuntate de Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor, potrivit dispozitiilor art. 3041 din Codul de procedură civilă, reprezintă expresia aplicării dispozitiilor constitutionale ale art. 126 alin. (2) si art. 129.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia deciziei amintite îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Distinct de considerentele deciziei invocate mai sus, Curtea retine că în toate situatiile decizia Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor este supusă controlului judecătoresc atât din punctul de vedere al legalitătii, cât si din punctul de vedere al temeiniciei acesteia. Chiar si în ipoteza art. 285 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006, astfel cum a fost modificată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 19/2009, instanta, admitând plângerea, desfiintează decizia Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor si retine cauza spre solutionare în fond, cu luarea în considerare a motivelor invocate, ceea ce presupune că pricina a fost lămurită, astfel încât accesul liber la justitie este unul efectiv, si nu iluzoriu.

Astfel fiind, nici dreptul la apărare al autorului exceptiei nu este încălcat din moment ce beneficiază de toate garantiile procesuale disponibile în stadiul procesual în care se află.

În conditiile în care textele legale criticate nu îngrădesc exercitarea vreunui drept sau libertăti fundamentale, rezultă că art. 53 din Constitutie nu are incidentă în cauză. Totodată, Curtea retine că nici prevederile art. 52 alin. (2) din Constitutie nu au incidentă în cauză, întrucât textele efectiv criticate reglementează procedura de judecată, si nu modalitatea în care persoana vătămată de o autoritate publică îsi va realiza dreptul.

Cu privire la solicitarea adresată Curtii Constitutionale de a se pronunta asupra faptului dacă autoritatea contractantă are dreptul de a alege între procedura administrativ-jurisdictională si cea judiciară, Curtea retine că stabilirea unei asemenea chestiuni nu intră în competenta sa, numai instantele judecătoresti fiind competente să interpreteze si să aplice textul legal în cauză. De altfel, se observă că ratiunea instituirii căilor administrativ-jurisdictionale este aceea de a se repara un eventual prejudiciu cauzat unei persoane de către o autoritate publică. Or, în spetă, autoritatea contractantă este chiar o autoritate publică al cărui act este supus contestării si ar fi de neconceput ca aceasta să îsi conteste propriul actul (decizia de atribuire a lucrărilor sau de descalificare a unui participant etc.) în fata Consiliului. Alta este situatia în care autoritatea contractantă ar fi nemultumită de decizia Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor, caz în care acesta are deschisă calea plângerii la curtea de apel competentă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 283 alin. (2) si (3), precum si ale art. 285 alin. (2) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, exceptie ridicată de municipiul Zalău, prin primar, în Dosarul nr. 1.187/33/2008 al Curtii de Apel Cluj - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 aprilie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Károly

 


ACTE ALE COMISIEI DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURĂRILOR

 

ORDIN

pentru punerea în aplicare a Normelor privind constatarea, evaluarea si lichidarea daunelor la asigurarea obligatorie a locuintelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundatiilor

 

În temeiul prevederilor art. 4 alin. (26) si (27) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 37 lit. f) din Legea nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuintelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundatiilor,

potrivit Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din data de 28 mai 2009, prin care s-au adoptat Normele privind constatarea, evaluarea si lichidarea daunelor la asigurarea obligatorie a locuintelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundatiilor,

presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor emite următorul ordin:

Art. 1. - Începând cu data publicării prezentului ordin se pun în aplicare Normele privind constatarea, evaluarea si lichidarea daunelor la asigurarea obligatorie a locuintelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundatiilor,

prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Directiile de specialitate din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor asigură ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

 

Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Angela Toncescu

 

Bucuresti, 28 mai 2009.

Nr. 7.

 

ANEXĂ

 

NORME

privind constatarea, evaluarea si lichidarea daunelor la asigurarea obligatorie a locuintelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundatiilor

 

CAPITOLUL I

Avizarea, constatarea si evaluarea prejudiciilor

 

Art. 1. - Prezentele norme reglementează procedurile specifice de avizare, constatare, evaluare si lichidare a daunelor la asigurarea obligatorie a locuintelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundatiilor, precum si de stabilire si plată a despăgubirilor.

Art. 2. - (1) Asiguratii/beneficiarii PAD, asa cum sunt definiti la art. 18 din Legea 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuintelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundatiilor, sunt obligati să înstiinteze în cel mai scurt timp, fără a depăsi însă termenul de 60 de zile de la data producerii riscului asigurat, asigurătorul care a eliberat PAD cu privire la producerea riscului asigurat si să precizeze împrejurările cu privire la acest eveniment, iar pe parcursul constatărilor referitoare la acest eveniment să procedeze în conformitate cu instructiunile primite de la asigurător.

(2) Dacă informatiile înscrise în PAD au suferit modificări în timpul valabilitătii asigurării, asiguratii/beneficiarii PAD sunt obligati să înstiinteze în scris, în termen de 30 de zile calendaristice de la data aparitiei modificărilor, asigurătorul care a eliberat PAD cu privire la modificările intervenite.

Art. 3. - (1) În cazul producerii unui risc asigurat prin PAD, asiguratii/beneficiarii PAD vor depune o cerere de despăgubire în scris către asigurătorul care a eliberat PAD, potrivit prezentelor norme.

(2) În cazul proprietarilor care beneficiază de subventionarea primei de asigurare, cererea de despăgubire se adresează prin intermediul autoritătilor locale direct către PAID si, prin derogare de la prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 260/2008, constatarea si evaluarea prejudiciilor, respectiv lichidarea daunelor se pot face si de o societate desemnată de PAID.

Art. 4. - (1) Asigurătorul care a eliberat PAD este obligat să desfăsoare constatarea privind producerea riscului asigurat în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii înstiintării despre producerea evenimentului asigurat, respectiv din momentul în care accesul direct în zona calamitată este posibil.

(2) Constatarea daunei contine minimum raportul de constatare tehnică si determinarea cauzelor si împrejurărilor producerii riscului asigurat.

Art. 5. - (1) Asigurătorul care a eliberat PAD este obligat să deschidă dosarul de daună, să initieze procedura de regularizare a daunelor si să înstiinteze PAID în termen de 5 zile calendaristice despre formularea în scris a fiecărei cereri de despăgubire depuse de asiguratii/beneficiarii PAD, ca urmare a constatării de către institutiile abilitate a stării de dezastru natural.

(2) În vederea regularizării unei daune, dosarul de daune va contine cel putin următoarele documente:

- avizarea în scris a daunei de către asiguratul/beneficiarul PAD;

- procesul-verbal de constatare a pagubelor;

- fotografii ale elementelor de constructie avariate în evenimentul asigurat;

- documente de evaluare a pagubei si stabilire a cuantumului despăgubirii;


- cererea de despăgubire completată de asiguratul/ beneficiarul PAD;

- referatul întocmit de lichidatorul de daune.

Art. 6. - (1) Procesul-verbal de constatare a pagubelor se semnează de către părtile implicate, respectiv de către reprezentantul asigurătorului care a eliberat PAD sau de cel al societătii desemnate de PAID să instrumenteze dosarul de daună si de către asiguratul/beneficiarul PAD.

(2) Eventuale obiectii ale părtilor cu privire la prejudiciile constatate se vor mentiona în procesul-verbal sau într-o anexă a acestuia, iar orice modificare în cuprinsul procesului-verbal trebuie efectuată cu acordul scris al persoanelor prevăzute la alin. (1).

(3) Dacă ulterior încheierii procesului-verbal apar si alte pagube ca urmare a riscului asigurat ce nu au putut fi constatate initial, se va întocmi un proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, cu participarea acelorasi părti care au luat parte la constatarea initială.

(4) Toate persoanele care participă la întocmirea proceselor-verbale răspund conform legii pentru înscrierea cu intentie (în cunostintă de cauză) a datelor false sau nereale în procesele-verbale respective.

Art. 7. - După efectuarea constatării, asigurătorul care a eliberat PAD si care instrumentează dosarul de daună este obligat să elibereze asiguratului/beneficiarului PAD o copie a procesului-verbal de constatare a pagubelor, în care se vor mentiona numărul dosarului deschis, data, localitatea, judetul, adresa completă a locuintei asigurate si elementele de constructie avariate. În procesul-verbal de constatare se vor mentiona elementele de constructie constatate ca fiind avariate în urma producerii riscului asigurat, precum si lista documentelor necesare a fi depuse de către asiguratul/ beneficiarul PAD pentru finalizarea dosarului de daune si efectuarea plătii.

Art. 8. - (1) PAID va recunoaste constatările tehnice efectuate de către asigurătorii autorizati să practice asigurarea obligatorie asociati în PAID, precum si pe cele efectuate de societătile desemnate de către PAID.

(2) PAID are dreptul să verifice constatările tehnice efectuate de către asigurătorii autorizati să practice asigurarea obligatorie asociati în PAID, precum si pe cele efectuate de societătile desemnate de către PAID, precum si modul de evaluare si de stabilire a cuantumului despăgubirii.

Art. 9. - Evaluarea despăgubirilor cuvenite asiguratului beneficiarului PAD, pe care asigurătorul care a eliberat PAD este obligat să o stabilească, se efectuează astfel:

a) pentru cazurile în care asiguratul/beneficiarul PAD solicită în scris întocmirea unui deviz estimativ de reparatie, în termen de 5 zile lucrătoare de la solicitare;

b) pentru cazurile în care sunt necesare devize de lucrări sau proiecte de consolidare a locuintelor întocmite de firme specializate, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea ultimului document solicitat de asigurător.

Art. 10. - După definitivarea etapelor prevăzute mai sus, asigurătorul care a eliberat PAD sau societatea desemnată de către PAID să instrumenteze dosarul de daună este obligat:

a) să solicite suplimentar alte documente necesare pentru plata despăgubirii (acte de proprietate, eventuale documente justificative ori estimative de reparatie, după caz, alte costuri privind lucrări si/sau materiale, documente de identificare ale asiguratului/beneficiarului eto);

b) după primirea tuturor documentelor necesare solutionării dosarului de daună, să răspundă cererii părtii solicitante, formulând oferta de despăgubire potrivit propriilor constatări cu privire la producerea evenimentului asigurat, acoperit prin PAD;

c) după finalizarea dosarului de daună, să transmită spre completare asiguratului/beneficiarului PAD declaratia din care să rezulte faptul că prin încasarea despăgubirii nu va mai avea alte pretentii în legătură cu paguba respectivă de la PAID si de la asigurătorul care a eliberat PAD;

d) să comunice asiguratului/beneficiarului PAD motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau partial, pretentiile de despăgubire, atunci când este cazul.

Art. 11. - (1) PAID decontează asigurătorilor pentru activitatea de constatare si evaluare a prejudiciilor rezultate în urma producerii riscurilor asigurate obligatoriu echivalentul în lei al sumei de 100 euro, la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Natională a României la data încheierii contractului de asigurare obligatorie a locuintei pentru fiecare dosar de daună instrumentat.

(2) Pentru fiecare dintre dosarele de daune respinse ca urmare a avizării unor riscuri care nu sunt cuprinse în PAD si pentru care nu se desfăsoară si nu se finalizează constatarea tehnică privind producerea riscului asigurat, PAID decontează suma de 25 euro.

(3) Orice expertiză tehnică (de exemplu: privind structura de rezistentă a locuintei, privind cauza alunecării de teren etc.) considerată necesară de către asigurătorul care a eliberat PAD se va efectua numai cu acordul PAID, care decontează si costul acestei expertize.

 

CAPITOLUL II

Stabilirea despăgubirilor

 

Art. 12. - Dreptul la despăgubire se stabileste pe baza actelor emise de institutiile abilitate să constate, potrivit legii, starea de dezastru natural (cutremure de pământ, alunecări de teren sau inundatii, ca fenomene naturale) prin care să declare si să delimiteze zonele calamitate pentru orice eveniment cuprins în riscurile asigurate.

Art. 13. - La stabilirea despăgubirii, în cazul avarierii sau distrugerii bunurilor asigurate, se iau în consideratie pretentiile formulate de asiguratii/beneficiarii PAD, despăgubirea stabilită de asigurătorul care a eliberat PAD si eventuale obiectii formulate de asiguratii/beneficiarii PAD, fără a se depăsi limitele de despăgubire stabilite prin PAD.

Art. 14. - Repartizarea la asiguratii/beneficiarii coproprietari a sumelor cuvenite cu titlu de despăgubire în cazul producerii riscului asigurat se va face în functie de cota de proprietate detinută de fiecare coproprietar.

Art. 15. - (1) Despăgubirile acordate de PAID pentru daunele acoperite prin PAD nu pot depăsi valoarea sumei asigurate obligatoriu, cuantumul efectiv al daunei si nici valoarea reală a locuintei la momentul producerii dezastrului natural.

(2) Cuantumul daunei la locuinte este egal cu costul reparatiilor părtilor componente pentru acelea care se mai pot repara ori cu costul de înlocuire a elementelor care nu se mai pot repara, inclusiv cheltuielile pentru materiale, stabilite la preturile medii de pe piata locală.

(3) Costul reparatiilor efectuate la locuinte se stabileste pe baza documentelor eliberate de unitătile de specialitate sau în baza devizului întocmit de asigurător, în cazul lucrărilor în regie proprie. În cazul în care reparatiile locuintei se efectuează în regie proprie, tariful orei de manoperă nu va contine TVA si se va tine seama de preturile practicate pe piata locală, pentru materialele si manopera necesare efectuării reparatiilor.

(4) Prin unităti de specialitate se întelege persoanele juridice legal autorizate, care au în obiectul lor de activitate comercializarea de materiale de constructii si/sau executarea de lucrări de constructii.

(5) Costul reparatiilor clădirilor cu destinatie de locuintă se stabileste prin aplicarea preturilor unitare pe articole de deviz pentru lucrări de reparatii la constructii si instalatiile aferente; metodologia si dispozitiile legale în vigoare care se aplică la întocmirea devizelor în vederea stabilirii costului reparatiilor sunt cele valabile la data producerii evenimentului asigurat.

Art. 16. - În cazul în care asiguratii/beneficiarii PAD prezintă documentatii tehnice, respectiv devize de reparatii sau alte evaluări, acestea pot fi luate în considerare la stabilirea despăgubirii, după verificarea prealabilă făcută de societatea care instrumentează dosarul de daună.

 

CAPITOLUL III

Plata despăgubirilor

 

Art. 17. - După acceptarea despăgubirii stabilite, asiguratul/beneficiarul PAD va preciza modalitatea de plată: în numerar, ordin de plată sau în contul bancar al unitătii de specialitate care a efectuat reparatia.

Art. 18. - PAID va plăti asiguratului/beneficiarului PAD numai contravaloarea costurilor de reparatii/înlocuire referitoare la prejudiciile cauzate de producerea riscului asigurat, în limita sumei totale asigurate prin PAD.

Art. 19. - (1) În cazul în care PAD s-a încheiat pentru o sumă asigurată inferioară valorii locuintei, respectiv locuinta este de tip Asi suma asigurată trecută în PAD este de 10.000 euro, iar prima de asigurare plătită este de 10 euro, despăgubirea cuvenită se plăteste doar până la nivelul sumei asigurate obligatoriu prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 260/2008, pentru locuinta de tip B.

(2) În cazul în care PAD s-a încheiat pentru o sumă asigurată superioară valorii locuintei, respectiv locuinta este de tip B si suma asigurată trecută în PAD este de 20.000 euro, iar prima de asigurare plătită este de 20 euro, despăgubirea cuvenită se plăteste doar până la nivelul sumei asigurate obligatoriu prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 260/2008, pentru locuinta de tip B, urmând ca diferenta de primă să se restituie.

Art. 20. - Despăgubirea se plăteste de către PAID, în baza unui centralizator transmis de asigurătorul care a efectuat constatarea si evaluarea prejudiciilor. Centralizatorul se transmite în maximum 5 zile lucrătoare de la data la care asigurătorul sus-mentionat a primit din partea asiguratului toate documentele solicitate, inclusiv acordul privind oferta de despăgubire transmisă si declaratia prevăzute la art. 10.

Art. 21. - PAID va face plata despăgubirilor către asiguratul/beneficiarul PAD, pe baza centralizatorului primit de la asigurătorul care a eliberat PAD, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea acestuia.

Art. 22. - (1) În cazurile în care despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, PAID va acorda despăgubiri în baza hotărârii judecătoresti executorii.

(2) Plata despăgubirilor stabilite prin hotărâre judecătorească executorie se face pe baza centralizatorului transmis de asigurătorul care a eliberat PAD.

(3) Centralizatorul se va transmite către PAID în maximum 5 zile lucrătoare de la data depunerii de către asiguratul/ beneficiarul PAD a cererii însotite de hotărârea judecătorească executorie.

(4) În cazul în care părtile nu se înteleg asupra cuantumului despăgubirii, suma care nu face obiectul litigiului va fi plătită de către PAID înainte ca acesta să se fi solutionat prin negociere directă sau de către instanta judecătorească.

Art. 23. - PAID va face plata despăgubirilor stabilite prin hotărârea judecătorească executorie către asiguratul/ beneficiarul PAD pe baza centralizatorului primit de la asigurătorul care a eliberat PAD, în termen de 5 zile lucrătoare.

Art. 24. - Dacă societatea din domeniul asigurărilor care instrumentează dosarul de daune sau PAID nu îsi îndeplinesc obligatiile în termenele prevăzute la art. 20, respectiv 21 sau si le îndeplinesc defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (5) din Legea 260/2008, aceasta sau PAID, după caz, vor plăti asiguratului/beneficiarului PAD o penalizare de 0,1% aplicată sumei cuvenite care nu a fost plătită, pentru fiecare zi de întârziere, fără însă a se depăsi suma asigurată prin PAD.

Art. 25. - (1) Suma asigurată obligatoriu se reduce cu cuantumul fiecărei despăgubiri plătite, polita de asigurare continuând pentru suma asigurată rămasă. Pentru riscurile prevăzute la art. 6 din Legea nr. 260/2008, sumele plătite de către PAID asiguratului/beneficiarului PAD se constituie în baza principiului asigurării de prim risc.

(2) În toate cazurile despăgubirile se plătesc în lei, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. 1 din Legea 260/2008.

Art. 26. - În situatia efectuării plătii de către PAID direct în contul indicat în declaratia de acceptare a despăgubirii de către asigurat, acesta se consideră a fi integral despăgubit, dacă în termen de 30 de zile de la data încasării sumei în contul său bancar nu a notificat societătii care a instrumentat dosarul de daună eventuale obiectii referitoare la cuantumul despăgubirii.

 

CAPITOLUL IV

Dispozitii finale

 

Art. 27. - Dreptul asiguratilor la despăgubiri, ce izvorăsc din asigurarea încheiată potrivit prevederilor Legii nr. 260/2008, se stinge în termen de 2 ani de la producerea riscului asigurat.

Art. 28. - (1) În cazul unui dezastru, când este depăsită retinerea netă a PAID, despăgubirile se vor plăti de către PAID după primirea sumelor corespunzătoare din reasigurare.

(2) Societătile de asigurare actionare ale PAID, autorizate să încheie PAD, nu pot fi obligate în niciun caz să suporte din fonduri proprii acoperirea oricăror diferente dintre despăgubirile datorate si fondurile disponibile ale PAID.

Art. 29. - În cazul producerii riscului asigurat, PAID va plăti despăgubirea în conditiile prevăzute de Legea nr. 260/2008, de Normele privind forma si clauzele cuprinse în contractul de asigurare obligatorie a locuintelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundatiilor, puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 5/2009, si de prezentele norme.

Art. 30. - Nerespectarea prevederilor prezentelor norme se sanctionează în conditiile si potrivit prevederilor art. 39 din Legea nr. 32/2000, cu modificările si completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 39 din Legea nr. 260/2008.


 

 

RECTIFICĂRI

 

            În anexa la Decretul nr. 652/1997 privind conferirea medaliei „Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941-1945", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 si 14 bis din 16 ianuarie 1998, se face rectificarea care se transmite institutiilor interesate.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.