MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 393/2009

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

PARTEA I

Anul 177 (XXI) - Nr. 393            LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE            Miercuri, 10 iunie 2009

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

            198. - Lege privind respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 129/2007 pentru modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 30/2006 privind functia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii

 

            874. - Decret pentru promulgarea Legii privind respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 129/2007 pentru modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 30/2006 privind functia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii

 

            206. - Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 133/2008 privind modificarea anexei nr. 11 la Ordonanta Guvernului nr. 64/1999 pentru aprobarea Programului strategic de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare la Aeroportul International Henri Coandă - Bucuresti

 

            882. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 133/2008 privind modificarea anexei nr. 11 la Ordonanta Guvernului nr. 64/1999 pentru aprobarea Programului strategic de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare la Aeroportul International Henri Coandă - Bucuresti

 

            211. - Lege pentru respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 31/2007 privind completarea art. 23 din Legea nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului

 

            887. - Decret privind promulgarea Legii pentru respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 31/2007 privind completarea art. 23 din Legea nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului

 

            212. - Lege pentru respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 35/2007 privind modificarea Legii nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului

 

            888. - Decret privind promulgarea Legii pentru respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 35/2007 privind modificarea Legii nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

            Decizia nr. 374 din 19 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 700 alin. 1 din Codul civil

 

            Decizia nr. 437 din 26 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat si ale art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinte construite din fondurile statului către populatie

 

            Decizia nr. 554 din 14 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

            Decizia nr. 727 din 7 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

            485. - Ordin al ministrului turismului pentru aprobarea Normelor metodologice privind autorizarea plajelor în scop turistic

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

 

            Decizia nr. 3 din 19 ianuarie 2009

 


LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 129/2007 pentru modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 30/2006 privind functia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se respinge Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 129 din 12 noiembrie 2007 pentru modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 30/2006 privind functia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 15 noiembrie 2007.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 2 iunie 2009.

Nr. 198.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 129/2007 pentru modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 30/2006 privind functia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 129/2007 pentru modificarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 30/2006 privind functia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 30 mai 2009.

Nr. 874.


 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 133/2008 privind modificarea anexei nr. V la Ordonanta Guvernului nr. 64/1999 pentru aprobarea Programului strategic de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare la Aeroportul International Henri Coandă – Bucuresti

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 133 din 22 octombrie 2008 privind modificarea anexei nr. 11 la Ordonanta Guvernului nr. 64/1999 pentru aprobarea Programului strategic de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare la Aeroportul International Henri Coandă - Bucuresti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, cu următoarea modificare:

- La anexă, punctele II.2 si II.3 ale etapei a II-a vor avea următorul cuprins:

„II.2. 1 ianuarie 2009-31 decembrie 2010

Elaborarea si avizarea documentatiilor tehnico-economice pentru studiile de fezabilitate aprobate;

II.3. 1 iulie 2009-31 decembrie 2010

Achizitionarea terenurilor necesare realizării obiectivului de investitii aprobat si scoaterea acestora din circuitul agricol, dacă este cazul; asigurarea surselor de finantare necesare pentru realizarea obiectivului de investitii;".

Art. II. - (1) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, la anexa nr. 11 la Ordonanta Guvernului nr. 64/1999 pentru aprobarea Programului strategic de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare la Aeroportul International Henri Coandă - Bucuresti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 405 din 26 august 1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 220/2002, cu modificările si completările ulterioare, la etapa I se instituie un nou termen, până la 1 septembrie 2009, pentru aprobarea Planului urbanistic zonal.

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, la anexa nr. V la Ordonanta Guvernului nr. 64/1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 220/2002, cu modificările si completările ulterioare, la punctul 11.1 al etapei a II-a se instituie un nou termen, până la 31 martie 2010, pentru elaborarea si aprobarea studiilor de fezabilitate.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 2 iunie 2009.

Nr. 206.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 133/2008 privind modificarea anexei nr. 11 la Ordonanta Guvernului nr. 64/1999 pentru aprobarea Programului strategic de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare la Aeroportul International Henri Coandă – Bucuresti

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 133/2008 privind modificarea anexei nr. 11 la Ordonanta Guvernului nr. 64/1999 pentru aprobarea Programului strategic de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare la Aeroportul International Henri Coandă - Bucuresti si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 30 mai 2009.

Nr. 882.


 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 31/2007 privind completarea art. 23 din Legea nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se respinge Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 31 din 4 mai 2007 privind completarea art. 23 din Legea nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 7 mai 2007.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 2 iunie 2009.

Nr. 211.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 31/2007 privind completarea art. 23 din Legea nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 31/2007 privind completarea art. 23 din Legea nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 30 mai 2009.

Nr. 887.

 


PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 35/2007 privind modificarea Legii nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului

 

            Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

            Articol unic. - Se respinge Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 35 din 9 mai 2007 privind modificarea Legii nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 11 mai 2007.

 

            Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 2 iunie 2009.

Nr. 212.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 35/2007 privind modificarea Legii nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 35/2007 privind modificarea Legii nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 30 mai 2009.

Nr. 888.


 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 374

din 19 martie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 700 alin. 1 din Codul civil

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 700 alin. 1 din Codul civil, exceptie ridicată de Crina-Mădălina Stoica si Florentina-Adriana Oancea în Dosarul nr. 2.765/303/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorii exceptiei, avocatul Claudiu Purcărescu, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Apărătorul părtilor prezente solicită admiterea exceptiei, sustinând aceleasi motive de neconstitutionalitate pe care Ie-a invocat în fata instantei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 aprilie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 2.765/303/2007, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 700 alin. 1 din Codul civil, exceptie ridicată de Crina-Mădălina Stoica si Florentina-Adriana Oancea.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că prevederile de lege criticate încalcă dispozitiile constitutionale si cele din actele internationale invocate, deoarece au redus termenul de acceptare a succesiunii de la 30 de ani la 6 luni.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă consideră exceptia neîntemeiată, arătând că stabilirea termenului de acceptare a succesiunii este optiunea legiuitorului.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia este neîntemeiată. în acest sens, arată că reducerea termenului de acceptare a succesiunii de la 30 de ani la 6 luni reprezintă optiunea legiuitorului pentru a limita la o perioadă cât mai scurtă incertitudinea cu privire la titularul dreptului si pentru a da posibilitatea oricărui succesibil de a-si exercita dreptul de optiune succesorală.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constitutionale. Invocă, în acest sens, jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 700 alin. 1 din Codul civil, potrivit cărora „Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii".

Dispozitiile constitutionale pretins încălcate sunt cuprinse în art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată si în art. 46 privind dreptul la mostenire. Este invocată si încălcarea art. 1 din Pimul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

Prevederile art. 700 din Codul civil au mai fost supuse controlului de constitutionalitate prin raportare la dispozitiile art. 46 din Legea fundamentală. Astfel, prin Decizia nr. 452 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2007, Curtea a retinut că „dispozitiile art. 700 alin. 1 din Codul civil au ca obiect dreptul subiectiv de optiune succesorală, iar nu însusi dreptul la mostenire, care este garantat prin art. 46 din Constitutie". Curtea a constatat că „în reglementarea dată de Codul civil mostenirea se transmite de drept asupra succesorilor din momentul mortii celui care lasă mostenirea, fără a fi necesară vreo manifestare de vointă din partea succesibilului si chiar fără stirea lui, astfel că patrimoniul succesoral nu rămâne niciun moment fără titular. Dar, întrucât este de principiu că nimeni nu poate fi obligat să accepte o mostenire, transmiterea patrimoniului succesoral, desi operează de la decesul celui care lasă mostenirea, nu este nici definitivă si nici obligatorie. De aceea, succesibilul are un drept de optiune succesorală, putând alege între, pe de o parte, consolidarea (confirmarea) titlului de mostenitor prin acceptarea mostenirii si, pe de altă parte, desfiintarea acestui titlu prin renuntare la succesiune. Acest drept de optiune succesorală, la fel ca, de altfel, însusi dreptul la mostenire, este un drept patrimonial, supus prin urmare prescriptiei extinctive. Stabilirea duratei termenului de prescriptie extinctivă este de competenta legiuitorului. Astfel, reducerea termenului de optiune succesorală de la 30 de ani la 6 luni prin Decretul nr. 73/1954 a constituit optiunea legiuitorului, pentru a limita la o perioadă cât mai scurtă de timp incertitudinea cu privire la titularul dreptului real si pentru a se îngădui, practic, oricărui succesibil exercitarea dreptului de optiune succesorală. Prin urmare, termenul de prescriptie extinctivă de 6 luni nu este de natură să îngrădească dreptul la mostenire consfintit prin art. 46 din Constitutie".

Considerentele si solutia deciziei mentionate sunt valabile si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

Referitor la critica de neconstitutionalitate raportată la art. 44 din Constitutie si la art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, Curtea constată că prevederile de lege criticate

nu contravin principiului garantării dreptului de proprietate ale cărui continut si limite sunt stabilite de lege.

            Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 700 alin. 1 din Codul civil, exceptie ridicată de Crina-Mădălina Stoica si Florentina-Adriana Oancea în Dosarul nr. 2.765/303/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 martie 2009.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 437

din 26 martie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat si ale art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinte construite din fondurile statului către populatie

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat si ale art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinte construite din fondurile statului către populatie, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Faur" - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 14.288/3/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din data de 19 martie 2009 si au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, la cererea reprezentantului autorului exceptiei, a amânat pronuntarea pentru data de 26 martie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 1.118 R din 6 iunie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 14.288/3/2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat si ale art. 6 din

Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinte construite din fondurile statului către populatie.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Faur" - S.A. din Bucuresti într-un recurs declarat împotriva încheierii de respingere a sesizării Curtii Constitutionale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textul de lege criticat este neconstitutional, întrucât „consacră" obligatia de a vinde locuintele construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat către titularii contractelor de închiriere, fără a diferentia între calitatea de persoană de drept public si cea de drept privat, precum si impunerea unui pret de vânzare derizoriu si fără a se avea în vedere că între timp aceste unităti de stat s-au privatizat, iar locuintele fac parte din „patrimoniul" acestora.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate. Arată că asupra constitutionalitătii prevederilor de lege criticate Curtea s-a pronuntat prin mai multe decizii, respingând exceptia.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constitutionale. Arată că prin dispozitiile criticate a fost consacrată „o normă de justitie socială, întrucât dă posibilitatea chiriasilor să cumpere locuintele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. în cazul privatizării unitătilor din ale căror fonduri a fost construită locuinta ce a făcut obiectul vânzării, obligatia de vânzare către chiriasi, prevăzută de dispozitiile Legii nr. 85/1992, este - astfel cum a statuat Curtea Constitutională - o obligatie in rem, deci în considerarea bunului (locuinta construită din fondurile unitătii economice sau bugetare), iar nu o obligatie in personam, care ar fi avut în considerare societatea comercială ce a luat nastere pe calea privatizării".

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând Decizia civilă nr. 1.118 Rdin 6 iunie 2008, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile reprezentantului părtii prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, si ale art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinte construite din fondurile statului către populatie, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 8 februarie 1990.

Textele criticate au următoarea redactare:

- Art. 7 din Legea nr. 85/1990: „Locuintele construite din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuintele de interventie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a pretului, în conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 si ale prezentei legi.

De asemenea, vor fi vândute la cerere, în conditiile prevederilor alin. 1 si cu respectarea dispozitiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere si locuintele care înainte de 6 martie 1945 au apartinut regiilor autonome, institutiilor si societătilor cu capital de stat, mixt sau privat, care si-au încetat existenta după această dată sau, după caz, au devenit, prin reorganizare, unităti economice sau bugetare de stat.

Locuintele care înainte de 6 martie 1945 au apartinut societătilor cu capital privat sau mixt vor fi vândute în conditiile de evaluare, de achitare integrală sau în rate a pretului si de exceptare de la vânzare, prevăzute în Legea nr. 112/1995.

Evaluarea si vânzarea locuintelor prevăzute la alin. 1 si 2 si la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 si ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficientii de uzură din Decretul nr. 93/1977, la un pret indexat în functie de cresterea salariului minim brut pe tară la data cumpărării, fată de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992.

Art. 1 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

Beneficiază de prevederile alin. 1 si chiriasii care nu sunt angajatii unitătilor proprietare.

Locuintele de interventie, în sensul prezentei legi, sunt cele destinate cazării personalului unitătilor economice sau bugetare care, prin contractul de muncă, îndeplineste activităti sau functii ce necesită prezenta, permanentă sau în caz de urgentă, în cadrul unitătilor. Aceste locuinte nu se vând.

Unitătile economice sau bugetare pot să detină si să construiască din fonduri proprii locuinte de serviciu, destinate închirierii salariatilor acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncă. Modul de administrare si eventuala înstrăinare a acestor locuinte se vor stabili de consiliile de administratie, respectiv de conducerile unitătilor.

Locuintele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical, didactic, altor specialisti sau personalului Ministerului de Interne, nu se vând.";

- Art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990: „Preturile de vânzare către populatie pentru locuintele construite din fondurile statului si receptionate până la data de 31 decembrie 1989 se stabilesc potrivit anexelor nr. 1 si 2.

În vederea corelării preturilor de vânzare cu preturile de deviz pentru locuintele receptionate după 1 ianuarie 1990, Ministerul Economiei Nationale, Ministerul Finantelor si Comisia Natională pentru Urbanism si Amenajarea Teritoriului vor prezenta în termen de 60 de zile de la data prezentului decret-lege nivelurile corespunzătoare ale preturilor de vânzare în functie de numărul de camere, suprafetele utile, gradul de confort si finisaj."

Textele constitutionale invocate în motivarea exceptiei sunt cele ale art. 44 alin. (1), (2) si (3) privind dreptul de proprietate privată, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 135 privind economia si ale art. 136 referitor la proprietate, precum si dispozitiile art. 1 paragraful 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată în fata Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti, care, prin încheiere, a respins ca fiind inadmisibilă cererea de sesizare a Curtii Constitutionale. împotriva acestei încheieri autorul exceptiei a formulat recurs la Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă, instantă care, prin Decizia civilă nr. 1.118 Rdin 6 iunie 2008, a admis calea de atac si a modificat încheierea judecătoriei în sensul sesizării Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate.

Într-o atare situatie, Curtea constată că decizia pronuntată de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă nu a solutionat fondul cauzei, împrejurare ce ar fi făcut inutil controlul de constitutionalitate al prevederilor criticate, ci numai problema admisibilitătii exceptiei de neconstitutionalitate. Asa fiind, desi sesizarea nu s-a realizat printr-o încheiere, asa cum prevăd dispozitiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, pentru a se evita tergiversarea solutionării litigiului dintre părti, deci pentru înfăptuirea cu celeritate a actului de justitie, Curtea Constitutională retine spre judecare exceptia de neconstitutionalitate.

Examinând exceptia, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii prevederilor de lege criticate prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale ca si în prezenta cauză, de exemplu, prin Decizia nr. 814 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 30 iulie 2008.

Curtea a statuat că art. 7 din Legea nr. 85/1992 consacră o normă de justitie socială, dând posibilitatea chiriasilor să cumpere locuintele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. Pe această bază s-a apreciat că dispozitiile criticate sunt nu numai conforme literei si spiritului art. 44 din Constitutie, ci si legitime din punct de vedere economic, social si moral. Curtea a retinut că, desi în proprietatea societătilor comerciale sau a regiilor autonome au intrat si locuintele construite din fondurile proprii, legiferarea posibilitătii ca fiecare chirias al unei asemenea locuinte să devină proprietar nu poate fi privită decât ca o limitare legală a dreptului de proprietate al persoanelor juridice respective.

În cazul privatizării unitătilor din ale căror fonduri a fost construită locuinta ce a făcut obiectul vânzării, obligatia de vânzare către chiriasi, prevăzută de dispozitiile Legii nr. 85/1992, este - astfel cum a statuat Curtea Constitutională - o obligatie in rem, instituită în considerarea bunului (locuinta construită din fondurile unitătii economice sau bugetare), iar nu o obligatie in personam, reglementată în considerarea persoanei, societatea comercială ce a luat nastere pe calea privatizării.

Curtea a constatat că textele de lege criticate nu prevăd o expropriere si nicio nationalizare sau orice altă măsură de trecere silită a locuintelor în proprietatea publică a statului.

Atât solutia, cât si considerentele cuprinse în decizia mentionată îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990, Curtea constată că, de fapt, autorul exceptiei nu critică obligativitatea înstrăinării locuintelor, ci pretul de vânzare al acestora. Or, aceasta nu este o problemă de constitutionalitate, fiind o problemă de optiune legislativă. Legiuitorul a înteles să stabilească pretul de vânzare într-un cuantum care să permită chiriasilor să îsi poată exercita efectiv dreptul la cumpărarea locuintelor, în cazul unui pret ridicat dreptul acestora devenind iluzoriu.

În aceste conditii textele de lege criticate nu contravin sub niciun aspect dispozitiilor constitutionale si conventionale invocate.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinte si spatii cu altă destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitătilor economice sau bugetare de stat si ale art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinte construite din fondurile statului către populatie, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Faur" - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 14.288/3/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 martie 2009.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 554

din 14 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor „art. 98 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România", exceptie ridicată de Zhan Aimei în Dosarul nr. 1.759/2/2008 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 iunie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 1.759/2/2008, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor „art. 98 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România". Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Zhan Aimei într-o cauză având ca obiect acordarea regimului tolerării sederii acesteia pe teritoriul României.

În motivarea exceptiei se sustine, în esentă, că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie si claritate, întrucât nu mentionează explicit motivul vietii de familie ca motiv de acordare a regimului tolerării, notiunile „motive obiective" si „împrejurări independente de vointa străinului, imprevizibile si de neînlăturat" fiind prea vagi si imprecise. Autoarea exceptiei descrie situatia sa personală si motivele de fapt care, în cazul în care ar fi obligată să părăsească teritoriul României, ar împiedica-o să aibă o viată de familie în China.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitu­tionalitate este neîntemeiată.


Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 98 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Ordonanta a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, iar, ca urmare a renumerotării, textele de lege criticate se regăsesc în prezent la art. 102 alin. (1) si (2), asupra acestor texte de lege urmând să se pronunte Curtea Constitutională. Dispozitiile de lege criticate au următorul continut:

-Art. 102 alin. (1) si (2): „(1) Tolerarea rămânerii pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare, reprezintă permisiunea de a rămâne pe teritoriul tării acordată de Oficiul Român pentru Imigrări străinilor care nu au dreptul de sedere si, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul României.

(2) Prin motive obiective, în sensul prezentei ordonante de urgentă, se întelege acele împrejurări independente de vointa străinului, imprevizibile si care nu pot fi înlăturate, datorită cărora străinul nu poate părăsi teritoriul României."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin dispozitiilor art. 26 alin. (1) din Constitutie si celor ale art. 8 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care garantează dreptul la viată familială si privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că a mai exercitat controlul de constitutionalitate asupra prevederilor art. 102 alin. (1)si (2), prin prisma acelorasi critici ca si cele formulate în cauza de fată si prin raportare la aceleasi texte din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale invocate si în prezenta cauză. Prin mai multe decizii, dintre care pot fi mentionate, exemplificativ, Decizia nr. 785 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, sau Decizia nr. 1.334 din 9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 29 decembrie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate, pentru argumentele acolo retinute, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, solutiile si motivarea deciziilor amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Zhan Aimei în Dosarul nr. 1.759/2/2008 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 aprilie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 727

din 7 mai 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Benke Károly - magistrat-asistent

 


Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Societatea Comercială MV General Electric - S.R.L. Dej în Dosarul nr. 573/219/2008 al Judecătoriei Dej.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 19 ianuarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 573/219/2008, Judecătoria Dej a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Societatea Comercială MV General Electric - S.R.L. Dej într-o cauză având ca obiect solutionarea unei contestatii la executare silită.

În motivarea exceptiei se arată că textul legal criticat înlătură accesul liber la justitie, precum si posibilitatea părtilor de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege.

Judecătoria Dej apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului si Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, îl constituie dispozitiile art. 172 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care au următorul cuprins:

„(3) Contestatia poate fi făcută si împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instantă judecătorească sau de alt organ jurisdictional si dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege."

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie si ale art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justitiei. Totodată, se apreciază că sunt încălcate si prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

Având în vedere faptul că autorul exceptiei mentionează doar în mod formal textele constitutionale pretins încălcate, fără a arăta în ce constă contradictia relevată, se încalcă dispozitiile imperative ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă si motivate", astfel încât exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii legale este inadmisibilă.

Simpla enumerare în sustinerea exceptiei a unor prevederi constitutionale pretins încălcate nu este de natură să satisfacă exigentele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. De altfel, în acest sens, Curtea s-a mai pronuntat prin numeroase decizii, dintre care, cu titlu exemplificativ, se retin: Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, Decizia nr. 465 din 17 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Decizia nr. 517 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 2 iunie 2008, Decizia nr. 245 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 17 martie 2009.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Societatea Comercială MV General Electric - S.R.L. Dej în Dosarul nr. 573/219/2008 al Judecătoriei Dej.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 mai 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Károly

 


ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL TURISMULUI

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor metodologice privind autorizarea plajelor în scop turistic

 

În temeiul art. 2 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 19/2006 privind utilizarea plajei Mării Negre si controlul activitătilor desfăsurate pe plajă, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 274/2006, cu modificările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 5 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 1.719/2008 privind organizarea si functionarea Ministerului Turismului, cu modificările ulterioare,

ministrul turismului emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele metodologice privind autorizarea plajelor în scop turistic, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin abrogă Ordinul ministrului transporturilor, constructiilor si turismului nr. 863/2006 privind aprobarea Procedurii de emitere si retragere a autorizatiei turistice pentru plajele de pe litoralul Mării Negre, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 20 iunie 2006.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul turismului,

Gheorghe Nastasia,

secretar general

 

Bucuresti, 27 mai 2009.

Nr. 485.

 

ANEXA

 

NORME METODOLOGICE

privind autorizarea plajelor în scop turistic

 

Art. 1. - Prezentele norme metodologice reglementează criteriile de autorizare a plajelor utilizate în scop turistic si modul de acordare si retragere a autorizatiei turistice.

Art. 2. - Utilizarea plajelor în scop turistic se face de către operatorii economici care au încheiat un contract de închiriere cu Administratia Natională „Apele Române", în conditiile legii, denumiti în continuare utilizatori de plajă, si care detin autorizatie turistică pentru portiunea de plajă pentru care au încheiat contractul de închiriere.

Art. 3. - Utilizatorii de plajă au obligatiile prevăzute în Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 19/2006 privind utilizarea plajei Mării Negre si controlul activitătilor desfăsurate pe plajă, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 274/2006, cu modificările ulterioare.

Art. 4. - (1) Autorizatia turistică se emite de către Ministerul Turismului.

(2) Autorizatia turistică se eliberează anual si este valabilă pe perioada sezonului turistic estival.

(3) Modelul autorizatiei turistice este prezentat în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezentele norme metodologice.

Art. 5. -Autorizatia turistică se solicită cu cel putin 30 de zile înainte de începerea activitătii, pe baza următoarelor documente:

a) cerere, conform modelului prezentat în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentele norme metodologice;

b) copii de pe certificatul de înregistrare la registrul comertului si de pe certificatul constatator cu punctul de lucru existent pe plaja utilizată în scop turistic;

c) fisa privind descrierea plajei, care cuprinde criteriile minime de utilizare a plajelor în scop turistic, prevăzute în Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 19/2006, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 274/2006, cu modificările ulterioare;

d) copie de pe contractul de închiriere încheiat cu Administratia Natională „Apele Române".

Art. 6. - (1) în termen de 15 zile de la data înregistrării cererii utilizatorului de plajă, Ministerul Turismului verifică îndeplinirea de către acesta a criteriilor minime privind utilizarea plajei în scop turistic.

(2) Criteriile minime si facultative privind utilizarea plajelor turistice sunt prevăzute în anexa nr. 3, care face parte integrantă din prezentele norme metodologice.

Art. 7. -Autorizatia turistică este retrasă de personalul de specialitate al Ministerului Turismului în următoarele situatii:

a) utilizatorul de plajă a săvârsit 3 contraventii dintre cele prevăzute la art. 8 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 19/2006, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 274/2006, cu modificările ulterioare, pe perioada unui sezon estival;

b) contractul de închiriere dintre operatorul de plajă si Administratia Natională „Apele Române" este reziliat.

Art. 8. - În perioada în care utilizatorul de plajă nu detine autorizatie turistică sau autorizatia turistică este retrasă în conditiile art. 7, operatorul de plajă nu are dreptul să desfăsoare activităti turistice si să încaseze venituri din exploatarea si utilizarea plajei.

Art. 9. - (1) După remedierea deficientelor care au determinat retragerea autorizatiei turistice, utilizatorul de plajă trebuie să solicite restituirea acesteia Ministerului Turismului.

(2) Restituirea autorizatiei turistice se face în termen de 5 zile de la solicitarea utilizatorului de plajă, după constatarea de către personalul de specialitate al Ministerului Turismului a remedierii deficientelor.

Art. 10. - În situatia în care plaja trece în exploatarea altui utilizator de plajă, acesta are obligatia să solicite Ministerului Turismului emiterea unei noi autorizatii turistice.


 

ANEXA Nr. 1

la normele metodologice

 

MINISTERUL TURISMULUI

AUTORIZATIA TURISTICĂ

Valabilă în anul.....................

Plaja...................................................................

Amplasarea...................................................................

Suprafata...................................................................

Utilizatorul de plajă...................................................................

Prezenta autorizatie turistică a fost eliberată în baza Ordinului ministrului turismului nr. 485/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice privind autorizarea plajelor în scop turistic.

 

Ministru,

...........................

 

 

Director general

...........................

Nr........./........

Bucuresti

 

ANEXA Nr. 2

la normele metodologice

 

CERERE

Către: Ministerul Turismului

(denumirea utilizatorului de plajă)

 

cu sediul în localitatea..............................................., str............................nr............, având ca obiect de activitate......................................................, reprezentată prin ...................................................., functia........................................... (presedinte, director, administrator etc.), în calitate de de ................................................................................,

vă rugăm să aprobati eliberarea autorizatiei turistice..................................................pentru suprafata de plajă......................., situată în ...............................................................................................................

Declarăm că plaja întruneste criteriile privind utilizarea plajelor în scop turistic prevăzute în anexa nr. 3 la Ordinul ministrului turismului nr. 485/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice privind autorizarea plajelor în scop turistic.

Anexăm următoarea documentatie:....................................................................................................

 

Data

...........................

Semnătura

...........................

 

ANEXA Nr. 3

la normele metodologice

 

CRITERII MINIME SI FACULTATIVE

privind utilizarea plajelor în scop turistic

 

            I. Criterii minime privind utilizarea plajelor în scop turistic

 

 

 

 

 

 

 

Nr. crt.

Criteriile

Valorile minime ale criteriilor

1.

Calităti naturale ale plajei:

 

 

a) calitatea nisipului

Nisipul să nu contină corpuri periculoase.

 

b) zona de îmbăiere să nu prezinte vegetatie acvatică sau alte corpuri plutitoare

Curătarea ori de câte ori este necesar.

 

c) calitatea plajei submerse

Fără corpuri submerse nenaturale

2.

Suprafata minimă de plajă asigurată pentru o persoană1)

5m2

9 m2 pentru utilizatorii de plajă, care detin structuri de primire turistice cu functiuni de cazare, clasificate la categoria 5 stele

3.

Dotarea plajei:

 

 

 

 

a) echiparea sanitară

Conform normativelor sanitare în vigoare

b) cabine pentru schimbat vestimentatia (număr/persoane)

1/100

c) sistem de semnalizare a conditiilor de îmbăiere

X

d) recipiente pentru colectarea deseurilor

X

4.

Alte criterii:

 

a) marcarea zonei de îmbăiere si a celei de interdictie a îmbăierii potrivit reglementărilor în vigoare

X

b) întretinerea plajei

Nivelare si curătare zilnică

c) colectarea reziduurilor de orice fel

Permanent

d) sezlonguri si umbrele în suport fix, dotate cu prosoape si saltelute

Pentru turistii structurilor de primire turistice clasificate la categoria 4 si 5 stele, care sunt utilizatori de plajă.

 


1) Exclusiv spatiul destinat amplasării dotărilor de pe plajă, aleilor de circulatie si locurilor de joacă si agrement, x = necesar.

 

            II. Criterii facultative privind utilizarea plajelor în scop turistic

 

Nr. crt.

Criterii

1.

Centru de închiriere a dotărilor pentru plajă (umbrele, sezlonguri, saltele pneumatice, prosoape), constructie usoară, demontabilă, provizorie, cu suprafata maximă de 9 m2, amplasată la limita dinspre uscat a plajei

2.

Sezlonguri si umbrele în suport fix, la aproximativ 5 m de la limita tărmului

3.

Instalatie pentru sonorizare automată

4.

Dotări de agrement pentru copii

5.

Constructii demontabile, usoare, provizorii pentru desfăsurarea activitătii de agrement nautic, cu suprafata maximă de 9m2

6.

Constructii demontabile, usoare, provizorii pentru servit băuturi si produse ambalate, amplasate la limita dinspre uscat a plajei si la o distantă de minimum 50 m fată de constructiile definitive existente cu profil de alimentatie publică, iar distanta dintre două constructii va fi de minimum 150 m; suprafata maximă construită este de 20 m2.

7.

Alte constructii si instalatii demontabile realizate numai cu ocazia unor evenimente culturale sau sportive

8.

Terenuri de sport

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

- SECTIILE UNITE -

 

DECIZIA Nr. 3

din 19 ianuarie 2009

 

Dosar nr. 31/2008

Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie, Înalta Curte de Casatie si Justitie, constituită în Sectii Unite, în conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit la data de 10 noiembrie 2008 pentru a examina recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie privind stabilirea pedepsei ce determină calculul termenului de reabilitare judecătorească în cazul pedepselor rezultante prin cumul aritmetic ca urmare a revocării suspendării conditionate sau prin cumul juridic în cazul concursului de infractiuni.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenti 88 de judecători din totalul de 117 aflati în functie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procuror Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul în interesul legii si a pus concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul că la stabilirea termenului de reabilitare judecătorească se va lua în calcul exclusiv pedeapsa cea mai grea ce intră în componenta pedepsei rezultante ca urmare a cumulului juridic sau aritmetic.


Fiind nevoie de timp mai îndelungat în vederea deliberării, s-a amânat pronuntarea pentru astăzi, 19 ianuarie 2009.

SECTIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În practica instantelor judecătoresti nu există un punct de vedere unitar în legătură cu stabilirea pedepsei ce determină calculul termenului de reabilitare judecătorească în ipoteza pedepselor rezultante, obtinute prin cumul aritmetic ca urmare a revocării suspendării conditionate sau prin cumul juridic în cazul concursului de infractiuni.

Astfel, unele instante au retinut că termenul de reabilitare judecătorească se socoteste în raport cu pedeapsa cea mai grea ce intră în compunerea pedepsei rezultante ca urmare a cumulului juridic sau aritmetic.

Alte instante, dimpotrivă, au considerat că pedeapsa finală stabilită prin cumul juridic sau aritmetic va determina calculul termenului de reabilitare judecătorească.

Examinându-se fiecare dintre aceste ipoteze, în raport cu dispozitiile legale aplicabile, se constată următoarele:

Reabilitarea constituie mijlocul legal prin care se înlătură pentru viitor toate incapacitătile si interdictiile ce decurg dintr-o hotărâre de condamnare si asigură reintegrarea socială completă a unui condamnat, prin repunerea lui în situatia anterioară condamnării.

Asadar, reabilitarea este o cauză extinctivă, indivizibilă, care operează in personam si a cărei reglementare este prevăzută în Codul penal (art. 133-138).

Reabilitarea, după conditiile si modul în care poate fi obtinută, cunoaste două forme, si anume reabilitarea de drept, care se obtine ope lege atunci când sunt îndeplinite conditiile prevăzute de aceasta privind gravitatea condamnării si la intervalul de timp ce trebuie să treacă de la data executării pedepsei până la data obtinerii reabilitării, si, respectiv, reabilitarea judecătorească, care se obtine prin hotărâre judecătorească, atunci când instanta constată că sunt îndeplinite conditiile prevăzute de lege pentru acordarea reabilitării, iar condamnatul a făcut dovada că s-a îndreptat.

Un efect al reabilitării sau al îndeplinirii termenului de reabilitare priveste condamnarea care nu mai este avută în vedere la stabilirea stării de recidivă (art. 38 ultimul alineat din Codul penal), asa încât aceasta nu mai reprezintă un impediment pentru aplicarea unor modalităti neprivative de libertate.

Astfel, conditia negativă impusă de lege pentru înlăturarea stării de recidivă prin reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare trebuie examinată, în raport cu momentul săvârsirii celei de-a doua infractiuni.

Prin jurisprudenta instantei supreme s-a stabilit că, în cazul mai multor condamnări succesive, condamnatul nu poate fi reabilitat decât pe cale judecătorească pentru toate condamnările, iar termenul de reabilitare la care se referă art. 38 alin. 2 din Codul penal se calculează în raport cu pedeapsa cea mai grea si începe să curgă de la data executării ultimei pedepse, chiar dacă, privită izolat, pentru aceasta ar fi îndeplinite conditiile reabilitării de drept.

Asadar, reabilitarea, înlăturând toate consecintele ce decurg din condamnare, trebuie examinată în strânsă legătură cu pedeapsa, ce reprezintă o categorie importantă a dreptului penal substantial.

Pedeapsa este sanctiunea de drept penal ce constă într-o măsură de constrângere si reeducare prevăzută de lege pentru săvârsirea unei anumite infractiuni si este aplicată de instanta de judecată infractorului, în scopul prevenirii săvârsirii de noi infractiuni.

Din varietatea de pedepse cunoscute se disting si pedepsele principale, în sensul că pentru fiecare infractiune este prevăzută de lege o pedeapsă principală, ce poate fi singură aplicată de instantă.

Caracterul unic, individual si de sine stătător al fiecărei pedepse principale pronuntate pentru fiecare infractiune în parte nu poate fi înlăturat de o cauză exterioară si aleatorie acestuia.

Cumulul juridic sau aritmetic a cel putin două pedepse principale are drept consecintă stabilirea unei noi pedepse, rezultante sau finale, în conditiile incidentei prevederilor referitoare la concursul de infractiuni ori revocării suspendării.

Sistemul nostru de drept penal material consacră pentru infractiunile concurente principiul cumulului juridic, ce presupune că la pedeapsa cea mai grea se poate adăuga un spor (art. 34 din Codul penal).

Sporul alăturat pedepsei de bază pronuntate pentru infractiunea cea mai gravă nu are functia sau capacitatea juridică de a converti pedepsele aplicate pentru fiecare infractiune într-o altă pedeapsă mai mare, pedepsele initiale rămânând neschimbate ca natură si întindere.

Posibilitatea avută de instantă în aplicarea sporului si a determinării întinderii acestuia sunt conditionate tocmai de natura pedepsei celei mai grele ce a fost pronuntată, ca prim pas, pentru cea mai gravă dintre infractiunile ce alcătuiesc concursul.

Astfel, sporul de pedeapsă trebuie privit ca o compensare a absorbtiei si neexecutării succesive de către condamnat si a pedepsei sau a pedepselor mai putin grave ca întindere sau natură.

În consecintă, pedeapsa rezultantă obtinută prin aditionarea sporului nu constituie o pedeapsă pronuntată pentru o singură infractiune, ci o sanctiune penală, finală a tuturor infractiunilor, reprezentând echivalentul pericolului social concret pe care îl constituie inculpatul sau condamnatul în raport cu toate faptele penale comise.

În Decizia de îndrumare a fostului Tribunal Suprem nr. 5 din 27 martie 1961, referitoare la unele probleme privind contopirea pedepselor, s-a retinut că „Sporul de pedeapsă se aplică atunci când se constată de către instantă că cea mai gravă dintre pedepsele pronuntate nu este suficientă pentru reeducarea infractorului, tinându-se seama, bineînteles, si de pericolul social pe care-l prezintă însăsi pluralitatea infractiunilor săvârsite, precum si de cuantumul pedepselor ce urmează a fi absorbite", asa încât sporul de pedeapsă nu poate avea o existentă proprie si nici o executare independentă de pedepsele de bază.

Lipsa existentei proprii a sporului de pedeapsă este evidentiată si de dispozitiile alin. (1) ale art. 14 din Legea nr. 546/2002 privind gratierea si procedura acordării gratierii, potrivit cărora, în situatia pluralitătii de infractiuni pentru care s-au aplicat pedepse ce au fost contopite, obiectul gratierii nu îl constituie pedeapsa rezultantă, ci pedepsele aplicate pentru fiecare infractiune.

Mai mult, în alin. 2 al aceluiasi articol se prevede că pedeapsa rezultantă va fi descontopită, pentru a face incidente dispozitiile de gratiere, iar sporul de pedeapsă va fi înlăturat, în ipoteza în care a rămas o singură pedeapsă negratiată.

De asemenea, în ipoteza revocării suspendării conditionate (art. 83 din Codul penal), chiar în continutul normei se prevede că pedepsele ce compun cumul aritmetic rămân distincte si se execută separat si succesiv, asa încât întinderea termenului de reabilitare se determină în raport cu durata celei mai grele dintre pedepse, iar nu de rezultatul însumării lor.


Calculul corect al termenelor de reabilitare presupune stabilirea corectă a datei de la care acestea încep să curgă, precum si a datei până la care termenele respective trebuie să fie împlinite.

Potrivit art. 134 alin. 1 din Codul penal, termenul reabilitării de drept se compune dintr-o durată fixă de 3 ani.

Termenul de reabilitare judecătorească se compune dintr-o durată fixă, stabilită în functie de întinderea „condamnării la pedeapsă" si grupate în cele patru categorii prevăzute în textul de lege, la care se adaugă o durată variabilă, ce este egală cu jumătate din durata pedepsei pronuntate (art. 135 alin. 1 din Codul penal).

Termenul de reabilitare se socoteste de la data când a luat sfârsit executarea pedepsei principale (chiar stabilită prin cumul) sau de la data când aceasta s-a prescris (art. 136 alin. 1 din Codul penal).

Existenta cumulului pedepselor nu înlătură individualitatea fiecărei condamnări, iar termenele de reabilitare alcătuite dintr-o durată fixă si o durată variabilă, egală unei fractiuni din cuantumul pedepsei, au fost în asa fel reglementate încât să asigure o individualizare a acestora, în raport cu fiecare condamnare în parte.

În această situatie, desi termenul de reabilitare va curge de la data executării pedepsei rezultante, calculul acestuia se va raporta exclusiv la pedeapsa cea mai grea ce intră în componenta pedepsei rezultante ca urmare a cumulului juridic sau aritmetic.

Aceeasi regulă privind calculul termenului de reabilitare se aplică si atunci când pedepsei rezultante i s-a aplică un spor, în sensul că termenul de reabilitare se va raporta exclusiv la pedeapsa cea mai grea ce intră în componenta pedepsei rezultante, fără a avea în vedere faptul că acesteia i-a fost aplicat si un spor, alcătuind astfel o pedeapsă finală.

Dacă s-ar proceda contrar regulii mai sus arătate si anume calculul termenelor de reabilitare să se raporteze la pedeapsa rezultantă, ar duce la un dublu efect juridic sanctionator, prin aceea că ar determina atât momentul până la care pedeapsa va fi executată (întinderea ei), cât si durata, evident excesivă, mai mare a termenului de reabilitare.

În consecintă, în temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum si ale art. 4142 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală, Curtea urmează a admite recursul în interesul legii si a decide în sensul că termenul de reabilitare judecătorească se socoteste în raport de pedeapsa cea mai grea ce intră în componenta pedepsei rezultante ca urmare a cumulului juridic sau aritmetic.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECID:

            Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie. Stabilesc că termenul de reabilitare judecătorească se socoteste în raport de pedeapsa cea mai grea ce intră în componenta pedepsei rezultante ca urmare a cumulului juridic sau aritmetic.

            Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.

            Pronuntată în sedintă publică astăzi, 19 ianuarie 2009.

 

PRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,

Adriana Daniela White


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.