MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 408/2009

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

PARTEA I

Anul 177 (XXI) - Nr. 408            LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE            Marti, 16 iunie 2009

 

SUMAR

 

DECRETE

 

            982. - Decret privind numirea unui judecător

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 628 din 28 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 198 alin. 1 din Codul penal

 

Decizia nr. 629 din 28 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248 din Codul penal

 

Decizia nr. 631 din 28 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. 1 lit. d) si alin. 2 din Codul penal

 

Decizia nr. 635 din 28 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală.

 

Decizia nr. 638 din 28 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 551 din Codul penal.

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

668. - Hotărâre privind aprobarea stemei comunei Titesti, judetul Vâlcea

 

669. - Hotărâre privind aprobarea stemei judetului Giurgiu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

            656/634. - Ordin al ministrului sănătătii si al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate privind implementarea proiectului NetC@RDS pentru îmbunătătirea administrării serviciilor medicale acordate cetătenilor migranti în statele membre ale Uniunii Europene si Spatiului Economic European

 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

            Hotărârea din 2 decembrie 2008 în Cauza Giuglan si altii împotriva României

 

DECRETE

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind numirea unui judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) si ale art. 134 alin. (1) din Constitutia României, republicată, ale art. 33 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 982 din 26 mai 2009,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna Vătămănescu E. Lucica se numeste în functia de judecător la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 10 iunie 2009.

Nr. 982.


 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 628

din 28 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 198 alin. 1 din Codul penal

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-sef delegat

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 198 alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicată de Claudiu Costel Todirascu în Dosarul nr. 55/173/2008 al Tribunalului Vrancea - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 26 noiembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 55/173/2008, Tribunalul Vrancea - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 198 alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicată de Claudiu Costel Todirascu în dosarul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei cauze penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, precum si ale art. 6 paragrafele 1 si 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, în măsura în care se consideră că art. 198 alin. 1 din Codul penal instituie o prezumtie absolută de lipsă de discernământ a victimei.

Tribunalul Vrancea - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate nu aduc atingere principiului constitutional potrivit căruia dreptul la apărare este garantat. Acestea nu contin norme care prin natura lor îngrădesc inculpatilor posibilitatea de a se apăra sau de a dovedi netemeinicia pretentiilor invocate de către părtile adverse, prevalându-se de toate garantiile dreptului la apărare în cadrul unui proces echitabil. Totodată, normele supuse controlului de constitutionalitate nu sunt contrare dreptului părtilor de a fi asistate de un avocat pe parcursul întregului proces penal.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 198 alin. 1 din Codul penal - Actul sexual cu un minor, care au următorul continut:

„Actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelasi sex, care nu a împlinit vârsta de 15 ani, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi."

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, potrivit texului legal criticat, legiuitorul a incriminat actul sexual care include atât raporturile sexuale normale, cât si actele nefiresti de satisfacere a instinctului sexual cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 15 ani. După cum se poate observa, desi actul sexual are loc cu consimtământul victimei, acesta, în cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 15 ani, nu este considerat de lege ca fiind valabil datorită vârstei fragede. Prin urmare, aceasta reprezintă deosebirea esentială dintre actul sexual cu un minor si infractiunea de viol.

Dincolo de aceste consideratii teoretice ce tin de dreptul substantial, Curtea constată că legiuitorul, în acord cu art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală, are deplina libertate de a reglementa infractiunile si pedepsele acestora, între care se regăsesc si cele privitoare la relatiile sociale referitoare la libertatea vietii sexuale. Prin art. 198 alin. (1) din Codul penal s-au stabilit măsuri de protectie pentru cei care nu au capacitate de exercitiu deplină, ocrotirea acestora fiind un deziderat public. De aici decurge necesitatea instituirii unei prezumtii juris et de jure, iar împrejurarea potrivit căreia fapta incriminată este pedepsită în absenta discernământului părtii vătămate nu echivalează cu prejudicierea dreptului la apărare si a dreptului la un proces echitabil, deoarece autorul are deplina libertate de a se apăra pe parcursul întregului proces penal, inclusiv de a-si angaja un apărător. De esenta infractiunii prevăzute de art. 198 alin. 1 din Codul penal este actul sexual cu un minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani, si nicidecum existenta ori inexistenta unui consimtământ valabil din punct de vedere legal. Or, aceste aspecte nu afectează în niciun fel componentele dreptului la un proces echitabil, care, potrivit art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, proteguiesc dreptul la judecarea în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei, de către o instantă independentă si impartială, instituită de lege, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 198 alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicată de Claudiu Costel Todirascu în Dosarul nr. 55/173/2008 al Tribunalului Vrancea - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 aprilie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef delegat,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 629

din 28 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248 din Codul penal

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-sef delegat

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248 din Codul penal, exceptie ridicată de Ion Bucur în Dosarul nr. 4.532/91/2008 al Tribunalului Vrancea - Sectia penală si de Elena Andresan (fostă Paraschiv) în Dosarul nr. 4.490/233/2008 al Judecătoriei Galati.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

În Dosarul nr. 145D/2009, autorul exceptiei a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii formulate.

Curtea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 si al art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea formulată, deoarece de la data emiterii actului de sesizare a Curtii Constitutionale, respectiv 10 decembrie 2008, si până în prezent autorul exceptiei a avut la dispozitie suficient timp pentru a-si angaja un apărător.

Curtea, având în vedere că exceptiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 145D/2009 si nr. 424D/2009 aii continut identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozitiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 424D/2009 la Dosarul nr. 145D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 346 din 10 decembrie 2008 si încheierea din 22 ianuarie 2009, pronuntate în dosarele nr. 4.532/91/2008 si nr. 4.490/233/2008 Tribunalul Vrancea - Sectia penală si Judecătoria Galati au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 248 din Codul penal.

Exceptia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Ion Bucur si Elena Andresan (fostă Paraschiv).

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi si ale art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea si ocrotirea în mod egal a proprietătii private indiferent de titular, deoarece, spre deosebire de infractiunea prevăzută de art. 246 - Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, instituie o pedeapsă mai gravă pentru abuzul în serviciu contra intereselor publice. Aceste două fapte sunt distinct sanctionate si actiunea penală se pune în miscare în mod diferit, desi se referă la actiuni sau inactiuni săvârsite de acelasi subiect activ.

Tribunalul Vrancea - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Judecătoria Galati opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.


Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 248 din Codul penal, cu denumirea marginală Abuzul în serviciu contra intereselor publice, care au următorul continut:

„Fapta functionarului public, care, în exercitiul atributiilor de serviciu, cu stiintă, nu îndeplineste un act ori îl îndeplineste în mod defectuos si prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei unităti din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani."

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional, prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 294 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 8 august 2003, Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248 din Codul penal.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248 din Codul penal, exceptie ridicată de Ion Bucur în Dosarul nr. 4.532/91/2008 al Tribunalului Vrancea - Sectia penală si de Elena Andresan (fostă Paraschiv) în Dosarul nr. 4.490/233/2008 al Judecătoriei Galati.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 aprilie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef delegat,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 631

din 28 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. 1 lit. d) si alin. 2 din Codul penal

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-sef delegat

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. 1 lit. d) si alin. 2 din Codul penal, exceptie ridicată de lonut Popescu în Dosarul nr. 3.051/212/2007 al Curtii de Apel Constanta - Sectia penală si pentru cauze penale cu minori si de familie.

La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, deoarece autorul acesteia solicită în esentă modificarea textului legal criticat.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 18 decembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 3.051/212/2007, Curtea de Apel Constanta - Sectia penală si pentru cauze penale cu minori si de familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 34 alin. 1 lit. d) si alin. 2 din Codul penal, exceptie ridicată de lonut Popescu în dosarul de mai sus, având ca obiect solutionarea unui recurs formulat într-o cauză penală.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 53 referitoare la Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, ale art. 57 referitoare la Exercitarea drepturilor si libertătilor, ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justitie si ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justitiei, deoarece sporul prevăzut ar trebui să se aplice, pe de o parte, doar în situatia în care pedeapsa prevăzută de lege este doar închisoarea, iar pe de altă parte, numai atunci când sunt afectate grav valori sociale deosebite, cum ar fi atingerea adusă integritătii corporale, sănătătii sau în conditii de pericol social ridicat. În caz contrar, sunt afectate principiile constitutionale invocate, întrucât pentru fapte minore si de mică gravitate este aplicată în mod nejustificat o pedeapsă mult mai mare.

Curtea de Apel Constanta - Sectia penală si pentru cauze penale cu minori si de familie opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără diferentieri pe considerente arbitrare, si nu sunt de natură a îngrădi liberul acces la justitie. Solutia legislativă criticată este justificată de necesitatea sanctionării adecvate fată de persoana care, săvârsind mai multe fapte penale, demonstrează perseverentă infractională.

De asemenea, prevederile legale contestate sunt în conformitate cu dispozitiile art. 53 din Constitutie, întrucât scopul acestora este acela al desfăsurării în bune conditii a instructiei penale si al apărării ordinii publice.

Dispozitiile art. 57 din Legea fundamentală nu au incidentă în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 34 alin. 1 lit. d) si alin. 2 din Codul penal, cu denumirea marginală Pedeapsa principală în caz de concurs de infractiuni săvârsite de persoana fizică, care au următorul continut:

„În caz de concurs de infractiuni, se stabileste pedeapsa pentru fiecare infractiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: [...]

d) când s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare si o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se poate adăuga amenda, în totul sau în parte; [...]

Prin aplicarea dispozitiilor din alineatul precedent nu se poate depăsi totalul pedepselor stabilite de instantă pentru infractiunile concurente."

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul exceptiei consideră dispozitiile art. 34 alin. 1 lit. d) si alin. 2 din Codul penal în deplin acord cu drepturile si principiile constitutionale invocate numai în măsura în care aplicarea sporului se face doar atunci când infractiunile concurente prezintă un pericol social ridicat sau aduc atingere gravă integritătii corporale sau sănătătii unei persoane. Or, o astfel de critică nu poate fi primită, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, aceasta „se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. 1 lit. d) si alin. 2 din Codul penal, exceptie ridicată de lonut Popescu în Dosarul nr. 3.051/212/2007 al Curtii de Apel Constanta - Sectia penală si pentru cauze penale cu minori si de familie.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 aprilie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef delegat,

Afrodita Laura Tutunaru

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 635

din 28 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-sef delegat

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Stefan Mihai Vasile Manta în Dosarul nr. 1.371/296/2008 al Tribunalului Satu Mare - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 ianuarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.371/296/2008, Tribunalul Satu Mare - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Stefan Mihai Vasile Manta în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unui recurs în materie penală.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (5), ale art. 21 si ale art. 20 raportat la art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece limitează controlul judecătoresc asupra activitătii procurorului strict la solutiile de netrimitere în judecată, excluzând alte solutii prin care sunt vătămate drepturile si interesele persoanelor.

Tribunalul Satu Mare - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Dimpotrivă, dispozitiile legale reprezintă tocmai concretizarea normelor constitutionale si conventionale pretins încălcate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală „Plângerea în fata judecătorului împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecată", care au următorul continut:

Art. 2781 alin. 1: „După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezolutiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonantei ori, după caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum si orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si 278, la judecătorul de la instanta căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenta să judece cauza în primă instantă. Plângerea poate fi făcută si împotriva dispozitiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu."

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 306 din 13 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 11 aprilie 2008, Curtea Constitutională a respins ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziilor mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Stefan Mihai Vasile Manta în Dosarul nr. 1.371/296/2008 al Tribunalului Satu Mare - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 aprilie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef delegat,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 638

din 28 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 551 din Codul penal

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-sef delegat

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 551 din Codul penal, exceptie ridicată de loan Chifan în Dosarul nr. 7.220/99/2008 al Tribunalului lasi - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 18 decembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 7.220/99/2008, Tribunalul lasi - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 551 din Codul penal, exceptie ridicată de loan Chifan în dosarul de mai sus având ca obiect solutionarea unei contestatii la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 21, art. 16, art. 24 alin. (1), art. 53, art. 124, precum si art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece dreptul la apărare vizează si apărarea împotriva oricăror constatări de fapt ori de drept sau împotriva unor solutii adoptate de o instantă de judecată care sunt considerate gresite de către oricare dintre participantii la procesul penal. De asemenea, prin stabilirea unui termen de executare efectivă a 20 de ani de detentie sunt nesocotite drepturile fundamentale invocate.

Tribunalul lasi - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 16, art. 21 si art. 24 alin. (1) din Constitutie. Cât priveste invocarea art. 53 si art. 124 din Legea fundamentală, Avocatul Poporului arată că acestea nu au incidentă în cauză.


Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 551 din Codul penal cu denumirea marginală Liberarea conditionată, care au următorul continut:

Art. 551: „Cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viată poate fi liberat conditionat după executarea efectivă a 20 de ani de detentiune, dacă este stăruitor în muncă, disciplinat si dă dovezi temeinice de îndreptare, tinându-se seama si de antecedentele sale penale.

Condamnatul trecut de vârsta de 60 de ani pentru bărbati si de 55 de ani pentru femei poate fi liberat conditionat după executarea efectivă a 15 ani de detentiune, dacă sunt îndeplinite si celelalte conditii prevăzute în alin. 1.

Pedeapsa se consideră executată, dacă în termen de 10 ani de la liberare cel condamnat nu a săvârsit din nou o infractiune. Dacă în acest interval de timp cel liberat a comis din nou o infractiune, se aplică, în mod corespunzător, dispozitiile art. 61."

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie, legiuitorul are deplina libertate de a reglementa cu privire la infractiuni, pedepse si regimul de executare a acestora.

Fiind o creatie a legiuitorului, este firesc ca acesta să determine conditiile si sfera de incidentă a liberării conditionate, care, nefiind un drept constitutional consacrat ca atare, se constituie numai într-o vocatie a condamnatului ce capătă valentă în functie de modul în care Parlamentul, din ratiuni de politică penală necesare într-o societate democratică, întelege să dispună cu privire la executarea pedepselor. Aceasta, deoarece liberarea conditionată presupune îndeplinirea de către condamnat a anumitor conditii referitoare la formarea unei atitudini corecte fată de muncă, fată de ordinea de drept si fată de regulile de convietuire socială, atingându-se astfel scopul executării pedepsei.

Nu poate fi primită critica potrivit căreia dispozitiile legale contestate contravin principiului egalitătii în drepturi, deoarece acestea se aplică în mod unitar tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, respectiv acelora care au fost condamnate la pedeapsa detentiunii pe viată.

De asemenea, textele de lege criticate sunt în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale ale art. 24 alin. (1) si ale art. 21, precum si ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, partea interesată având posibilitatea să îsi angajeze un apărător, beneficiind de toate garantiile procesuale specifice procesului echitabil.

Dispozitiile constitutionale ale art. 124 si ale art. 53 nu au incidentă în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 551 din Codul penal, exceptie ridicată de loan Chifan în Dosarul nr. 7.220/99/2008 al Tribunalului lasi - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 28 aprilie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef delegat,

Afrodita Laura Tutunaru

 


HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea stemei comunei Titesti, judetul Vâlcea

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 10 alin. 2 din Legea nr. 102/1992 privind stema tării si sigiliul statului,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - (1) Se aprobă stema comunei Titesti, judetul Vâlcea, prevăzută în anexa nr. 1.

(2) Descrierea si semnificatiile elementelor însumate ale stemei sunt prevăzute în anexa nr. 2.

(3) Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Viceprim-ministru,

ministrul administratiei si internelor,

Dan Nica

 

Bucuresti, 3 iunie 2009.

Nr. 668.

 

ANEXA Nr. 1*)

 

STEMA

comunei Titesti, judetul Vâlcea

 

ANEXA Nr. 2

 

DESCRIEREA SI SEMNIFICATIILE

elementelor însumate ale stemei comunei Titesti, judetul Vâlcea

 

Descrierea stemei:

Potrivit anexei nr. 1, stema comunei Titesti se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite tăiat de o fascie de argint, formată din trei rânduri de cărămizi, rostuite cu negru.

În partea superioară, în câmp albastru, se află trei flori de argint (o floare-de-colt, flancată stânga-dreapta de câte un bujor de munte).

În partea inferioară, în câmp albastru, se află o stâncă de argint, încărcată cu 12 cruci negre, dispuse 2:3:4:3.

Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat.

Semnificatiile elementelor însumate:

Floarea-de-colt si bujorii de munte fac parte din flora zonală; numărul acestora reprezintă numărul satelor care compun localitatea.

Stânca cu cele 12 cruci simbolizează monumentul din localitate.

Fascia evocă urmele unui castru roman.

Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.


*) Anexa nr. 1 este reprodusă în facsimil.

 


GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea stemei judetului Giurgiu

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 10 alin. 2 din Legea nr. 102/1992 privind stema tării si sigiliul statului,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - (1) Se aprobă stema judetului Giurgiu, prevăzută în anexa nr. 1.

(2) Descrierea si semnificatiile elementelor însumate ale stemei sunt prevăzute în anexa nr. 2.

(3) Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Viceprim-ministru,

ministrul administratiei si internelor,

Dan Nica

 

Bucuresti, 3 iunie 2009.

Nr. 669.

 

ANEXA Nr. 1*)

 

STEMA

judetului Giurgiu

ANEXA Nr. 2

 

DESCRIEREA SI SEMNIFICATIILE

elementelor însumate ale stemei judetului Giurgiu

 

Descrierea stemei:

Potrivit anexei nr. 1, stema judetului Giurgiu se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, scartelat.

În primul cartier, în partea dreaptă, în câmp albastru, se află 3 stejari de argint dezrădăcinati, asezati doi la unu.

În al doilea cartier, în partea stângă, în câmp rosu, se află o secure de luptă cu tăisul dublu, având la bază o semilună răsturnată, ambele de argint.

În vârful scutului, în câmp rosu, se află un coif roman de argint.

În vârful scutului, în câmp albastru, se află o timonă deasupra unui brâu undat, de argint.

Semnificatiile elementelor însumate:

Cei 3 stejari reprezintă vechea stemă heraldică a judetului Vlasca, simbolizând pădurile de stejar care alcătuiau odinioară Codrul Vlăsiei.

Securea de luptă si semiluna amintesc de lupta antiotomană si victoria de prestigiu obtinută de marele voievod Mihai Viteazul în bătălia de la Călugăreni.

Coiful roman simbolizează descendenta latină a locuitorilor.

Timona si brâul undat simbolizează navigatia pe fluviul Dunărea.


*) Anexa nr. 1 este reprodusă în facsimil.


 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL SĂNĂTĂTII

Nr. 656 din 26 mai 2009

CASA NATIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

Nr. 634 din 18 mai 2009

 

ORDIN

privind implementarea proiectului NetC@RDS pentru îmbunătătirea administrării serviciilor medicale acordate cetătenilor migranti în statele membre ale Uniunii Europene si Spatiului Economic European

 

Văzând Referatul de aprobare nr. I.B. 5.238 din 26 mai 2009 al secretarului general al Ministerului Sănătătii si nr. D.G. 1.044 din 18 mai 2009 al directorului general al Casei Nationale de Asigurări de Sănătate,

având în vedere art. 21, art. 270 alin. (1) lit. s) si art. 271 lit. k) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 281 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, cu modificările si completările ulterioare, al art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.718/2008 privind organizarea si functionarea Ministerului Sănătătii, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 17 alin. (5) din Statutul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 972/2006, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul sănătătii si presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate emit următorul ordin:

Art. 1. - Pentru implementarea proiectului NetC@RDS în vederea îmbunătătirii administrării serviciilor de sănătate în statele membre ale Uniunii Europene si Spatiului Economic European acordate cetătenilor migranti sunt desemnate ca unităti sanitare pilot pentru instalarea unui punct de prezentă NetC@RDS: Spitalul Clinic de Urgentă Floreasca Bucuresti, Spitalul Universitar de Urgentă Bucuresti, Spitalul Clinic Judetean de Urgentă Timisoara, Spitalul Clinic Judetean de Urgentă Craiova, Spitalul Clinic Judetean de Urgentă Brasov, Spitalul Clinic Judetean de Urgentă „Sf. Spiridon" lasi, Spitalul Clinic Judetean de Urgentă Cluj, Spitalul Clinic Judetean de Urgentă Constanta, Spitalul Clinic Judetean de Urgentă Mures, Spitalul Clinic Judetean de Urgentă Sibiu, Spitalul Clinic Judetean de Urgentă Arad, Spitalul Clinic Judetean de Urgentă Oradea, Spitalul Judetean de Urgentă Pitesti, Spitalul Judetean de Urgentă Bistrita-Năsăud, Spitalul Judetean de Urgentă Sf. Gheorghe - Covasna, Spitalul Judetean de Urgentă Miercurea-Ciuc.

Art. 2. - (1) În cadrul proiectului mentionat la art. 1, Casa Natională de Asigurări de Sănătate achizitionează tehnica de calcul reprezentată de cititoare de cârduri, pe care o dă în folosintă gratuită spitalelor mentionate la art. 1, prin casele de asigurări de sănătate, pentru utilizarea aplicatiei NetC@RDS în vederea administrării serviciilor medicale acordate cetătenilor migranti în România.

(2) Punerea în functiune si asistenta tehnică pentru utilizarea tehnicii de calcul mentionate la alin. (1) se realizează de Casa Natională de Asigurări de Sănătate, prin directia de specialitate. Aplicatia informatică transmisă Casei Nationale de Asigurări de Sănătate prin proiectul NetC@RDS va fi pusă la dispozitia spitalelor gratuit.

(3) Spitalele prevăzute la art. 1 asigură accesul la un computer cu sistem de operare Windows, care va fi conectat la o imprimantă si la internet si va avea disponibil un conector USB în vederea conectării unui cititor de cârduri.

(4) Tehnica de calcul reprezentată de cititoarele de cârduri, achizitionată de Casa Natională de Asigurări de Sănătate, precum si aplicatia NetC@RDS în vederea administrării serviciilor medicale acordate cetătenilor migranti în România se dau în folosintă gratuită spitalelor, prin casele de asigurări de sănătate, pe baza unui contract de comodat, al cărui model se aprobă prin ordin al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate.

Art. 3. - (1) Pentru realizarea obiectivelor proiectului NetC@RDS cu privire la validarea calitătii de asigurat pentru cetătenii străini migranti din statele membre ale Uniunii Europene si Spatiului Economic European care necesită servicii medicale pe teritoriul României, unitătile sanitare cu paturi prevăzute la art. 1 sunt obligate să utilizeze tehnica de calcul si aplicatia informatică atribuite în folosintă gratuită prin casele de asigurări de sănătate.

(2) Prin folosirea tehnicii de calcul mentionate la art. 2 alin. (1) se creează posibilitatea spitalului pentru confirmarea calitătii de beneficiar al serviciilor medicale decontate spitalului din Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate, pentru cetătenii din statele membre ale Uniunii Europene si Spatiului Economic European inclusi în proiect. Pe o perioadă de 3 luni, în situatia în care prin aplicatie nu vor fi furnizate datele electronice, se vor utiliza datele înscrise pe cârdul european de asigurări sociale de sănătate.

(3) În urma validării calitătii de beneficiar al serviciilor medicale în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aplicatia generează automat un document de confirmare emis de institutia care a emis cârdul european de asigurări sociale de sănătate.

(4) Spitalele mentionate la art. 1, în calitate de unităti sanitare participante în cadrul proiectului NetC@RDS, înaintează casei de asigurări de sănătate documentul generat în conditiile alin. (3) împreună cu celelalte documente justificative necesare decontării serviciilor medicale pentru cetătenii statelor membre  ale Uniunii Europene si Spatiului Economic European, pe baza cârdului european de asigurări sociale de sănătate.

Art. 4. - Casele de asigurări de sănătate vor înainta institutiilor competente din statele membre ale Uniunii Europene si din Spatiul Economic European emitente ale cârdului european de asigurări de sănătate, în baza căruia s-au acordat servicii medicale în unitătile sanitare participante mentionate la art. 1, documentul generat de aplicatia NetC@RDS mentionat la art. 3 alin. (3) împreună cu formularul E 125.

Art. 5. - Prelucrarea si transferul datelor prevăzute în prezentul ordin se vor face cu respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 6. - Directiile de specialitate din cadrul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, casele de asigurări de sănătate si spitalele mentionate la art. 1 vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 7. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătătii,

Ion Bazac

Presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate

Irinel Popescu

 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

 

HOTĂRÂREA

din 2 decembrie 2008

în Cauza Giuglan si altii împotriva României

 

(Cererea nr. 3.834/04)

În Cauza Giuglan si altii împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuând în cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, presedinte, Corneliu Bîrsan, Bostjan M. Zupancic, Elisabet Fura-Sandstrom, Egbert Myjer, Luis Lopez Guerra, Ann Power, judecători, si din Stanley Naismith, grefier adjunct de sectie,

după ce a deliberat în camera de consiliu la data de 13 noiembrie 2008,

pronuntă următoarea hotărâre, adoptată la această dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 3.834/04) îndreptată împotriva României, prin care 4 cetăteni ai acestui stat, domnii Daniel Giuglan si Ion Toma Giuglan si doamnele Florica lliescu si Măria Nicolau (reclamantii), au sesizat Curtea la data de 12 decembrie 2003 în temeiul art. 34 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale (Conventia).

2. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de agentul său, domnul Răzvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. La data de 10 iulie 2007, presedintele Sectiei a treia a decis să îi comunice cererea Guvernului. Astfel cum prevede art. 29 § 3 din Conventie, acesta a decis să fie analizate în acelasi timp admisibilitatea si temeinicia cauzei.

ÎN FAPT

I. Circumstantele cauzei

4. Reclamantii s-au născut în anii 1947, 1939, 1942 si, respectiv, 1941 si locuiesc în Bucuresti, Pitesti si Găiesti.

5. Prin sentinta definitivă din 23 noiembrie 1992, Judecătoria Târgoviste a statuat în temeiul art. 37 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 (Legea nr. 18/1991) că reclamantii erau îndreptătiti să li se reconstituie dreptul de proprietate asupra a 3 parcele de teren în suprafată de 25.211,8 m2, 23.762 m2 si 4.352 m2, situate în satul Gemenea (Voinesti), pe vechile amplasamente identificate într-un raport de expertiză, ce făcea parte integrantă din sentintă (respectiv în asa-numitele „Cornu Badului", „Argeseanu" si „Piua Priboaie"). Cu toate acestea, deoarece pe o parte din terenul revendicat pe locul asa-numit „Argeseanu" a fost construită o scoală, reclamantilor ar fi trebuit să li se atribuie în acest sens, cu titlu de despăgubire, o parcelă echivalentă în suprafată de 2.062 m2, situată în intravilanul satului, pe un amplasament ce urma să fie stabilit de către autoritătile locale. Reclamantilor trebuia să li se elibereze titluri de proprietate. În motivarea sentintei, instanta a retinut că o parte din parcelele mentionate mai sus se aflau în posesia unor terti ce făcuseră schimburi de terenuri cu Primăria Voinesti si că raportul de expertiză nu precizase titlurile de proprietate în baza cărora tertii beneficiau de aceste parcele. Prin decizia pronuntată la data de 20 decembrie 1996, Curtea Supremă de Justitie a respins ca inadmisibil recursul în anulare formulat împotriva sentintei mentionate mai sus de către procurorul general, care sustinea gresita aplicare în spetă a art. 37 din Legea nr. 18/1991.

6. Prin decizia rămasă definitivă din data de 15 martie 1994, Curtea de Apel Bucuresti a obligat Primăria Voinesti si comisia judeteană Dâmbovita pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 să îi pună pe reclamanti în posesia terenurilor mentionate mai sus si să le elibereze titluri de proprietate, conform sentintei rămase definitivă din 23 noiembrie 1992, mentionată anterior. În urma unei proceduri distincte, reclamantii au obtinut obligarea autoritătilor locale la plata unor penalităti până la executarea hotărârilor definitive din 23 noiembrie 1992 si din 15 martie 1994, mentionate mai sus.

7. După ce, în anul 1995, prefectul de Dâmbovita a emis ordine de restituire către reclamanti a terenurilor ce făceau obiectul sentintei din 23 noiembrie 1992 mentionată mai sus, prin decizia rămasă definitivă din data de 20 decembrie 2002, Curtea de Apel Ploiesti a anulat aceste ordine. Pentru a ajunge la această decizie, Curtea de Apel a statuat că terenurile în litigiu nu se aflau în patrimoniul Primăriei Voinesti în anul 1990, asa cum prevedea art. 37 din Legea nr. 18/1991, ci în patrimoniul unor terti. În plus, a adăugat că Judecătoria Târgoviste îsi depăsise competentele atunci când a stabilit în sentinta din data de 23 noiembrie 1992 amplasamentele terenurilor ce trebuiau restituite reclamantilor. Decizia mentionată mai sus a fost pusă la dispozitia publicului la data de 20 decembrie 2002. La 12 februarie 2003, contestând motivele acestei decizii, reclamantii au sesizat procurorul general cu o cerere de recurs în anulare, cerere ce a fost respinsă.

8. La data de 2 octombrie 2002, în temeiul sentintei din 23 noiembrie 1992 mentionată mai sus, comisia judeteană Dâmbovita Ie-a eliberat reclamantilor un titlu de proprietate referitor la o livadă în suprafată de 3.920 m2, acordat părtilor interesate cu titlu de despăgubire pentru terenul construibil în suprafată de 2.062 m2 (paragraful 5 de mai sus). Părtilor interesate Ie-a fost eliberat un nou titlu de proprietate la data de 6 mai 2005, comisia judeteană restituindu-le atât livada mentionată mai sus, cât si alte două parcele, în total o suprafată de 5.432 m2 în locul asa-numit „Argeseanu". Printr-un alt titlu de proprietate, eliberat în aceeasi zi, părtilor interesate Ie-a fost restituită o parcelă în suprafată de 2.483 m2, situată în locul asa-numit „Cornu Badului".

9. Prin decizia rămasă definitivă din data de 3 mai 2007, Curtea de Apel Ploiesti a admis actiunea în revendicare referitoare la parcele în suprafată totală de 11.485 m2, situate în locul asa-numit „Argeseanu", actiune pe care reclamantii au îndreptat-o împotriva tertilor posesori ai acestor parcele. Aceasta a statuat că Primăria Voinesti si, ulterior, tertii nu îsi însusiseră în mod legal decât posesia parcelelor în cauză, nu si dreptul de proprietate, si că problema celor câteva constructii ridicate de acesti terti pe aceste parcele va fi rezolvată ulterior de către părtile la litigiu. Printr-un proces-verbal din 30 octombrie 2007, semnat de primul reclamant, un executor judecătoresc a pus părtile interesate în posesia parcelelor mentionate mai sus. Prin decizia din 28 ianuarie 2008, contestatia în anulare formulată de terti împotriva acestei decizii a fost respinsă, conditiile necesare pentru reexaminarea cauzei pe fond nefiind întrunite.

10. Conform adreselor din datele de 5 si 8 octombrie 2007, transmise Guvernului de către Prefectura Dâmbovita si de către comisia locală, aceasta din urmă adoptase două decizii în anul 2006, în temeiul Legii nr. 18/1991, pentru ca reclamantii să fie înscrisi pe o listă pentru a obtine despăgubiri pentru un teren cu o suprafată de aproximativ 35.900 m2. Comisia locală a precizat că din cauza procedurilor aflate pe rol (paragraful 9 de mai sus) autoritătile nu le-au putut elibera un titlu de proprietate reclamantilor pentru celelalte parcele precizate în sentinta rămasă definitivă din data de 23 noiembrie 1992.

11. Din informatiile furnizate de părti reiese că, exceptând parcelele mentionate mai sus (paragrafele 8 si 9 de mai sus), autoritătile nu au procedat la restituirea celorlalte terenuri ce făceau obiectul sentintei rămase definitive din data de 23 noiembrie 1992. În plus, din dosar nu reiese că procedura de acordare a despăgubirilor pentru o parte din terenurile ce au fost restituite în baza acestei sentinte a fost finalizată prin calculul sumei datorate părtilor interesate si plata acesteia.

11. Dreptul intern pertinent

12. Extrasele relevante din Legea fondului funciar nr. 18/1991 sunt prezentate în Cauza Sabin Popescu împotriva României (nr. 48.102/99, §§ 42-46, 2 martie 2004). Art. 37 din această lege (devenit art. 41 în versiunea publicată în anul 1998) preciza că terenurile agricole fără constructii, instalatii sau amenajări de interes public, care au intrat în patrimoniul statului si care se aflau în administratia autoritătilor locale în momentul intrării în vigoare a legii (1991), vor fi restituite fostilor proprietari în limita a 10 ha.

ÎN DREPT

I. Asupra pretinsei încălcări a art. 6 § 1 din Conventie si a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie

13. Reclamantii sustin că executarea partială si cu întârziere a sentintei rămase definitive din data de 23 noiembrie 1992 a Judecătoriei Târgoviste Ie-a încălcat dreptul de acces la o instantă, precum si dreptul la respectarea bunurilor lor. Ei invocă art. 6 § 1 din Conventie si art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, care prevăd următoarele în părtile lor relevante în spetă:

Articolul 6 § 1

„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil (...) a cauzei sale, de către o instantă (...), care va hotărî (...) asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...)"

Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică si în conditiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor."

14. Guvernul se opune acestei teze.


A. Asupra admisibilitătii

15. Curtea constată că această parte a cererii nu este vădit neîntemeiată în sensul art. 35 § 3 din Conventie. Pe de altă parte, Curtea constată că aceasta nu este afectată de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie declarată admisibilă.

B. Asupra fondului

16. În observatiile sale din luna octombrie 2007, Guvernul recunoaste că autoritătile trebuie să le restituie reclamantilor terenurile precizate în sentinta definitivă din data de 23 noiembrie 1992. El arată că demersurile făcute în acest sens au avut ca rezultat restituirea unei părti a acestor terenuri (paragraful 8 in fine de mai sus) si că, pentru restul terenurilor, autoritătile asteaptă solutionarea procedurilor aflate pe rol între reclamanti si tertii posesori ai unora dintre aceste parcele, pentru a preciza amplasamentul terenurilor care trebuie restituite.

17. Reclamantii au arătat că, desi sentinta definitivă din data de 23 noiembrie 1992 a precizat amplasamentul parcelelor care trebuia să le fie restituite, autoritătile nu au făcut demersuri efective pentru executarea acestei sentinte. În opinia lor, anularea ordinelor prefectului de restituire a terenurilor în cauză este o dovadă în acest sens. În plus, abia după 13 ani de la pronuntarea sentintei mentionate mai sus autoritătile le-au restituit, în mod efectiv, o mică parte din parcelele în discutie. Ei consideră că procedurile pe care au fost nevoiti să le initieze după anul 1992 împotriva comisiilor administrative si împotriva tertilor posesori ai parcelelor dovedesc lipsa de diligentă a autoritătilor.

18. Curtea reaminteste că în cauza de fată, desi reclamantii au obtinut la data de 23 noiembrie 1992 o sentintă definitivă care dispune ca autoritătile administrative să le restituie mai multe terenuri determinate cu exactitate printr-o expertiză si să le elibereze titluri de proprietate, această sentintă nu a fost nici executată ad litteram integral, nici anulată sau modificată în urma exercitării unei căi de recurs prevăzute de lege. Situatia continuă de neexecutare ar putea înceta numai printr-o astfel de anulare sau prin înlocuirea de către instantă a obligatiei datorate conform sentintei în cauză printr-o altă obligatie echivalentă (Sabin Popescu împotriva României, nr. 48.102/99, § 54, 2 martie 2004).

19. Curtea a analizat în mai multe rânduri cauze ce ridicau probleme similare celor din speta de fată, în care a constatat încălcarea art. 6 § 1 din Conventie si art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie (a se vedea, printre multe altele, Sabin Popescu împotriva României, mentionată mai sus; si Luca împotriva României, nr. 1.204/03, 13 mai 2008).

20. După ce a analizat toate elementele ce i-au fost supuse atentiei, Curtea consideră că Guvernul nu a oferit niciun fapt sau argument care să poată duce la o altă concluzie în cazul de fată. În mod special, ea observă că părtile nu contestă că sentinta definitivă mentionată mai sus nu a fost executată decât după câtiva ani de la pronuntarea sentintei definitive din 23 noiembrie 1992 si numai în ceea ce priveste o parte din terenurile ce trebuiau restituite reclamantilor (paragrafele 8 in fine si 9 de mai sus: parcelele în suprafată de 5.432 m2 si 11.485 m2, situate în locul asa-numit „Argeseanu", si cea în suprafată de 2.483 m2, situată în locul asa-numit „Cornu Badului"). În plus, ea constată că Guvernul nu a dovedit că, după pronuntarea deciziei definitive din data de 3 mai 2007 a Curtii de Apel Ploiesti si după punerea în posesie a reclamantilor asupra terenului în suprafată de 11.485 m2 mentionat mai sus, autoritătile le-au eliberat un titlu de proprietate pentru terenul respectiv.

21. Pe de altă parte, Curtea observă că faptul că niste terti se aflau în posesia unora dintre parcelele în discutie nu a fost considerat de către judecătorie ca un element care ar împiedica-o să pronunte sentinta definitivă din data de 23 noiembrie 1992 si să le restituie astfel părtilor interesate dreptul de proprietate asupra terenurilor în cauză (paragraful 5 de mai sus). Or, Curtea constată că, dacă autoritătile au dispus într-o primă fază restituirea terenurilor în cauză reclamantilor, ordinele prefectului în această privintă au fost anulate din cauza drepturilor tertilor posesori ai parcelelor (paragraful 7 de mai sus). Curtea reaminteste că este de datoria fiecărui stat contractant să se doteze cu un arsenal juridic adecvat si suficient pentru a asigura respectarea obligatiilor pozitive ce îi revin si că autoritătilor le revine sarcina de a efectua demersurile efective menite să clarifice situatia juridică în discutie si să execute în mod efectiv o sentintă definitivă pronuntată împotriva lor (a se vedea, mutatis mutandis, Pop împotriva României, nr. 7.234/03, § 35, 21 decembrie 2006). Prin urmare, Curtea nu poate accepta faptul că argumentele invocate de Guvern ar putea reprezenta o justificare valabilă pentru întârzierea si executarea partială a sentintei definitive mentionate mai sus.

22. Tinând cont de jurisprudenta sa în materie, Curtea apreciază că, în spetă, statul, prin intermediul organelor sale specializate, nu a depus toate eforturile necesare pentru a asigura executarea sentintei definitive în cauză într-un termen rezonabil, în ceea ce priveste parcelele restituite reclamantilor, si în mod integral si efectiv, în ceea ce priveste în special restul terenurilor acordate de instantă. Prin urmare, Curtea constată că a avut loc încălcarea art. 6 § 1 din Conventie si a art. 1 din Protocolul nr. 1.

II. Asupra celorlalte pretinse încălcări

23. Invocând art. 6 § 1 din Conventie, reclamantii se plâng în esentă de nedreptatea si de modul de solutionare a procedurii care s-a încheiat prin decizia din 20 decembrie 2002 a Curtii de Apel Ploiesti (paragraful 7 de mai sus). Făcând trimitere la Cauza Glod împotriva României (nr. 41.134/98, 6 septembrie 2003), ei sustin, de asemenea, încălcarea dreptului lor de acces la o instantă, ce reiese din motivele acestei decizii referitoare la competenta instantelor în materie de amplasament al terenurilor ce trebuie restituite de către autorităti.

24. Curtea observă că decizia definitivă mentionată mai sus a fost pusă la dispozitia publicului la data de 20 decembrie 2002. Observând că reclamantii nu contestă că au avut posibilitatea efectivă de a avea acces la motivele deciziei în discutie începând cu această dată, fapt confirmat de altfel de trimiterile la textul deciziei în cererea lor din 12 februarie 2003, adresată procurorului general (paragraful 7 in fine de mai sus), Curtea consideră că, în ceea ce priveste capetele de cerere mentionate mai sus, cererea a fost introdusă tardiv la data de 12 decembrie 2003.

25. Rezultă că această parte a cererii este tardivă si trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 paragrafele 1 si 4 din Conventie.


III. Asupra aplicării art. 41 din Conventie

26. Conform art. 41 din Conventie, „În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si dacă dreptul intern al înaltei părti contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecintelor acestei încălcări, Curtea acordă părtii lezate, dacă este cazul, o reparatie echitabilă."

A. Prejudiciu

27. Cu titlu de prejudiciu material pe care l-au suferit, reclamantii solicită restituirea efectivă a tuturor terenurilor mentionate în dispozitivul sentintei definitive din 23 noiembrie 1992, precizând că valorile din grila notarială furnizate de Guvern sunt mult inferioare pretului de pe piata imobiliară locală. De asemenea, ei solicită suma de 144.647,7 euro (EUR) reprezentând venitul pe care l-ar fi putut obtine din aceste terenuri. Cu acest titlu, ei trimit o estimare a lipsei de folosintă, calculată începând de la contractele de arendare încheiate după anul 2001, contracte ce se referă în special la livada în suprafată de 0,39 ha si care nu mentionează pretul de arendare. Pe de altă parte, ei îsi sprijină cererea pe chitantele de încasare a arendei, de unde reiese că venitul obtinut de pe urma livezii mentionate mai sus varia între 600 si 1.300 EUR pe an pentru perioada mentionată mai sus. În fine, reclamantii solicită suma de 32.000 EUR cu titlu de daune morale pentru stresul si suferintele la care au fost supusi de-a lungul perioadei de neexecutare.

28. În ceea ce priveste cererea de daune materiale, Guvernul trimite un tabel folosit de birourile notariale pentru a stabili onorariile si taxele la vânzările de terenuri în judetul respectiv, tabel ce precizează valorile de referintă minime ale terenurilor. Pentru satul Gemenea (Voinesti), aceste valori variază, în functie de diferitele categorii de terenuri, între circa 0,5 EUR si 5 EUR/m2. Invocând jurisprudenta Curtii, Guvernul sustine că cererea reclamantilor pentru lipsa de folosintă are un caracter speculativ si că ea este, în orice caz, excesivă. În ceea ce priveste daunele morale pretinse, Guvernul consideră că o eventuală hotărâre care să constate încălcarea ar constitui, în sine, o reparatie satisfăcătoare a prejudiciului respectiv.

29. Curtea consideră că, în spetă, singurul fundament ce trebuie retinut pentru acordarea unei reparatii echitabile rezidă în constatarea încălcării art. 6 § 1 din Conventie si art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie din cauza faptului că autoritătile nu au executat, într-un termen rezonabil si într-un mod integral si efectiv, sentinta definitivă din 23 noiembrie 1992. Totusi, Curtea apreciază că este de datoria autoritătilor să ia măsurile necesare pentru a restitui în mod efectiv terenurile precizate în sentinta definitivă din 23 noiembrie 1992 si care nu au fost încă restituite reclamantilor. De asemenea, este de datoria lor să elibereze titlurile de proprietate aferente, precum si pe cel pentru parcela în suprafată de 11.485 m2 (paragraful 20 de mai sus), ceea ce ar repune părtile interesate, pe cât posibil, într-o situatie echivalentă cu cea în care s-ar fi aflat dacă cerintele articolelor mentionate mai sus nu ar fi fost încălcate.

30. Curtea hotărăste ca, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, dacă statul pârât nu procedează la operatiunile mentionate mai sus, Guvernul va trebui să le plătească reclamantilor, ca daune materiale, o sumă care să corespundă valorii terenurilor nerestituite. Având în vedere elementele furnizate de Guvern si informatiile de care dispune cu privire la preturile de pe piata imobiliară locală, Curtea apreciază că se cuvine să le aloce în acest sens reclamantilor suma de 75.000 EUR ca daune materiale.

31. În ceea ce priveste cererea referitoare la lipsa de folosintă, în lipsa unor documente justificative relevante cum ar fi o expertiză sau o hotărâre judecătorească ce atestă valoarea prejudiciului pretins, Curtea nu poate specula în acest sens si consideră că această cerere trebuie respinsă (vezi, mutatis mutandis, Dragne împotriva României (reparatie echitabilă), nr. 78.047/01, § 18, 16 noiembrie 2006, si Corabian împotriva României, nr. 4.305/03, § 59, 27 septembrie 2007). În acest sens, Curtea observă că chitantele primite de reclamanti se referă numai la livada în suprafată de 0,39 ha, care nu făcea parte din terenurile precizate cu exactitate în sentinta definitivă mentionată mai sus, si că acest calcul constând în multiplicarea venitului livezii pentru celelalte terenuri în discutie este mai degrabă speculativ.

32. În plus, Curtea apreciază că reclamantii au suferit un prejudiciu moral în special din cauza frustrării provocate de imposibilitatea de a obtine executarea în mod integral si efectiv a sentintei definitive din 23 noiembrie 1992 după data de 20 iunie 1994, data ratificării Conventiei de către România, si că acest prejudiciu nu este suficient compensat printr-o constatare a încălcării. În aceste circumstante, tinând cont de toate elementele aflate în posesia sa si statuând în echitate, astfel cum prevede art. 41 din Conventie, Curtea îi alocă fiecăruia dintre reclamanti suma de 5.500 EUR cu titlu de daune morale.

B. Cheltuieli de judecată

33. Prezentând documente justificative pentru o parte din cheltuieli, reclamantii solicită si suma de 1.141 EUR cu titlu de cheltuieli de judecată angajate în cursul procedurilor interne si în fata Curtii. Această sumă este defalcată astfel: 500 EUR pentru cheltuielile de transport suportate de primul reclamant pentru a se prezenta la termenele diferitelor proceduri judiciare interne referitoare la terenurile respective, 500 EUR pentru alte cheltuieli nespecificate si circa 150 EUR pentru cheltuieli de corespondentă cu Curtea, cheltuieli cu timbrele etc.

34. Guvernul nu se opune să li se aloce reclamantilor o sumă cu titlu de cheltuieli de judecată, care să corespundă criteriilor de rambursare stabilite de jurisprudenta Curtii. Totusi, el consideră că reclamantii ar fi putut solicita si obtine rambursarea respectivă în cadrul procedurilor interne.

35. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care li s-a stabilit realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil. În spetă si tinând cont de elementele aflate în posesia sa si de criteriile mentionate mai sus, Curtea consideră rezonabilă suma de 200 EUR, cu toate cheltuielile incluse, pe care Ie-o acordă reclamantilor.

C. Dobânzi moratorii

36. Curtea consideră potrivit ca rata dobânzii moratorii să se bazeze pe rata dobânzii facilitătii de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene, majorată cu 3 puncte procentuale.


PENTRU ACESTE MOTIVE,

în unanimitate,

CURTEA:

1. declară cererea admisibilă în ceea ce priveste capetele de cerere întemeiate pe art. 6 § 1 din Conventie si art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie cu privire la neexecutarea integrală si efectivă a sentintei definitive din 23 noiembrie 1992 si inadmisibilă în rest;

2. hotărăste că a avut loc încălcarea art. 6 § 1 din Conventie si art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie;

3. hotărăste:

a) ca statul pârât să le restituie în mod efectiv reclamantilor terenurile precizate în sentinta definitivă din 23 noiembrie 1992 si care nu le-au fost încă restituite părtilor interesate si să le elibereze titlurile de proprietate aferente, precum si titlul pentru parcela în suprafată de 11.485 m2, în cel mult 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri conform art. 44 § 2 din Conventie;

b) ca, dacă nu efectuează aceste operatiuni, statul pârât să le plătească împreună reclamantilor, în acelasi termen de 3 luni, suma de 75.000 EUR (saptezeci si cinci mii euro), plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit, ca daune materiale;

c) ca, în orice caz, statul pârât să îi plătească fiecăruia dintre reclamanti, în termenul mentionat mai sus, suma de 5.500 EUR (cinci mii cinci sute euro) cu titlu de daune morale si să le plătească împreună reclamantilor suma de 200 EUR (două sute euro) cu titlu de cheltuieli de judecată, plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit de către reclamanti;

d) ca sumele respective să fie convertite în moneda statului pârât, la cursul de schimb valabil la data plătii;

e) ca, începând de la expirarea termenului mentionat mai sus si până la efectuarea plătii, aceste sume să se majoreze cu o dobândă simplă având o rată egală cu cea a facilitătii de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene valabilă în această perioadă, majorată cu 3 puncte procentuale;

4. respinge cererea de reparatie echitabilă în rest.

 

Întocmită în limba franceză, apoi comunicată în scris la data de 2 decembrie 2008, în conformitate cu art. 77 §§ 2 si 3 din Regulament.

 

Josep Casadevall,

presedinte

Stanley Naismith,

grefier adjunct

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.