MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 411/2009

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

PARTEA I

Anul 177 (XXI) - Nr. 411            LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE            Marti, 16 iunie 2009

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 679 din 5 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14, art. 17, art. 20 si art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Decizia nr. 687 din 5 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă si detasarea străinilor pe teritoriul României

 

Decizia nr. 691 din 5 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Decizia nr. 693 din 5 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 5 din Codul penal

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

558. - Decizie privind suspendarea, la cerere, a raportului de serviciu al doamnei Oprea Mica, inspector guvernamental

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

461. - Ordin al ministrului comunicatiilor si societătii informationale pentru aprobarea Strategiei nationale privind implementarea serviciului universal în sectorul comunicatiilor electronice

 

473. - Ordin al ministrului comunicatiilor si societătii informationale privind procedura de acordare, suspendare si retragere a deciziei de acreditare a furnizorilor de servicii de certificare

 

Rectificări la:

- Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 54/2009

 


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 679

din 5 mai 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14, art. 17, art. 20 si art. 21

din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14, art. 17, art. 20 si art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Lorion” - S.R.L. din Botosani în Dosarul nr. 3.192/40/2008 al Curtii de Apel Suceava - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curtii că la dosarul cauzei partea Consiliul Judetean Botosani a transmis note scrise prin care solicită respingerea exceptiei ca neîntemeiată.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 octombrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 3.192/40/2008, Curtea de Apel Suceava - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14, art. 17, art. 20 si art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Lorion” - S.R.L. din Botosani într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect anularea unor acte administrative.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că textele de lege criticate încalcă normele constitutionale care consacră dreptul de acces liber la justitie, dreptul de apărare si dreptul la folosirea căilor de atac, întrucât, pe de o parte, reglementează o singură cale de atac împotriva hotărârilor pronuntate în primă instantă în materia contenciosului administrativ si, pe de altă parte, deoarece instituie o procedură sumară si urgentă atât pentru judecarea cererii de suspendare a executării actului administrativ, cât si pentru judecarea recursului împotriva deciziei de suspendare a acestei executări. Precizează că termenele extrem de scurte si procedura sumară de judecată nu permit administrarea în conditii de legalitate a probatoriului si nu dau posibilitatea adoptării unei strategii de apărare eficiente.

Curtea de Apel Suceava - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 14, art. 17, art. 20 si art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 14: „Suspendarea executării actului

(1) În cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în conditiile art. 7, a autoritătii publice care a emis actul sau a autoritătii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instantei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronuntarea instantei de fond. în cazul în care persoana vătămată nu introduce actiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept si fără nicio formalitate.

(2) Instanta solutionează cererea de suspendare, de urgentă si cu precădere, cu citarea părtilor.

(3) Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav functionarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă si de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.

(4) Hotărârea prin care se pronuntă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.

(5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelasi continut ca si cel suspendat de către instantă, acesta este suspendat de drept. în acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă.

(6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleasi motive.


(7) Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.”;

- Art. 17: „Judecarea cererilor

(1) Cererile adresate instantei se judecă de urgentă si cu precădere în sedintă publică, în completul stabilit de lege.

(2) Pentru cererile formulate în baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevăzute de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările si completările ulterioare, pentru cauzele neevaluabile în bani, cu exceptia celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare.

(3) Hotărârile se redactează si se motivează în cel mult 30 de zile de la pronuntare.”;

- Art. 20: „Recursul

(1) Hotărârea pronuntată în primă instantă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

(2) Recursul suspendă executarea si se judecă de urgentă.

(3) În  cazul admiterii recursului, instanta de recurs, modificând sau casând sentinta, va rejudeca litigiul în fond, dacă nu sunt motive de casare cu trimitere. Când hotărârea primei instante a fost pronuntată fără a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singură dată, la această instantă.”;

- Art. 21: „Căile extraordinare de atac

(1) Împotriva solutiilor definitive si irevocabile pronuntate de instantele de contencios administrativ se pot exercita căile de atac prevăzute de Codul de procedură civilă.

(2) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronuntarea hotărârilor rămase definitive si irevocabile prin încălcarea principiului prioritătii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constitutia României, republicată. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacrată de art. 17 alin. (3), la cererea temeinic motivată a părtii interesate, în termen de 15 zile de la pronuntare. Cererea de revizuire se solutionează de urgentă si cu precădere, într-un termen maxim de 60 de zile de la înregistrare.”

În opinia autorului exceptiei, textele de lege criticate contravin următoarelor dispozitii din Legea fundamentală: art. 21 -„Accesul liber la justitie”, art. 24 -„Dreptul la apărare” si art. 129 -„Folosirea căilor de atac”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 594 din 20 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 18 iunie 2008, a statuat, cu privire la art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, că urgenta cu care se solutionează cererea de suspendare a executării actului administrativ este impusă tocmai de necesitatea evitării eventualei produceri a unor consecinte negative ale suspendării executării actului. în plus, fiind citate, părtile îsi pot face apărările pe care le consideră necesare, personal sau prin avocat, si pot propune probele pe care le apreciază ca fiind utile, astfel încât nu se poate sustine că textul de lege criticat ar nesocoti dispozitiile constitutionale care garantează dreptul la apărare.

De altfel, art. 17 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabileste că „Cererile adresate instantei se judecă de urgentă si cu precădere (...)”, de unde rezultă că celeritatea este o caracteristică esentială a proceselor în materia contenciosului administrativ, care, însă, nu este de natură să afecteze vreunul dintre drepturile fundamentale invocate de autorul exceptiei.

Asupra constitutionalitătii art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 Curtea s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 549 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 9 iunie 2008. Cu acel prilej, instanta de control constitutional a retinut că prevederile art. 129 din Constitutie „contin precizarea esentială potrivit căreia hotărârile instantelor pot fi atacate, de Ministerul Public sau de părtile interesate, în conditiile legii. în plus, art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală oferă legiuitorului dreptul de a legifera cu privire la acest aspect. De aici se desprinde concluzia că nimic nu împiedică edictarea unei solutii legislative ca cea cuprinsă în textul de lege criticat. De altfel, această optiune a legiuitorului a fost impusă de exigenta solutionării cu celeritate a procesului dedus judecătii, aceasta fiind una dintre caracteristicile actiunii în contencios administrativ.” Totodată, Curtea a retinut că dreptul la două grade de jurisdictie este garantat numai în materie penală, potrivit prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 7 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Mai mult decât atât, chiar si în materie penală pot fi instituite anumite exceptii de la această regulă.

În fine, cu privire la dispozitiile art. 21 din Legea nr. 554/2004, Curtea a statuat că acestea „nu numai că nu împiedică exercitarea liberului acces la justitie si folosirea căilor de atac, ci, dimpotrivă, instituie un nou caz, suplimentar, pentru exercitarea de către persoanele interesate a acestor drepturi constitutionale” (Decizia nr. 675 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 27 iunie 2008).

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudente a Curtii Constitutionale, solutiile si motivarea deciziilor amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14, art. 17, art. 20 si art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Lorion” - S.R.L. din Botosani în Dosarul nr. 3.192/40/2008 al Curtii de Apel Suceava - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 mai 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Valentina Bărbăteanu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 687

din 5 mai 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26

din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă si detasarea străinilor pe teritoriul României

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă si detasarea străinilor pe teritoriul României, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Jily Import Export Company” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 6.722/94/2007 al Judecătoriei Buftea.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind că textul de lege ce formează obiect al acesteia nu încalcă dreptul la muncă al străinilor si nu instituie un regim discriminatoriu al acestora în raport cu cetătenii români.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 3.723 din 30 octombrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 26.388/3/2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a admis recursul formulat împotriva încheierii prin care Judecătoria Buftea a respins cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă si detasarea străinilor pe teritoriul României si a sesizat Curtea Constitutională cu solutionarea acestei exceptii.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Jily Import Export Company” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 6.722/94/2007 al Judecătoriei Buftea, într-o cauză având ca obiect solutionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de contraventie emis de Inspectoratul Teritorial de Muncă Ilfov.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că încălcarea legii privind încadrarea în muncă a străinilor nu a fost dovedită dincolo de orice dubiu, motiv pentru care textul de lege criticat limitează excesiv si discriminatoriu dreptul constitutional la muncă. De asemenea, se arată că prevederile de lege ce formează obiect al exceptiei nu îndeplinesc criteriul de calitate prevăzut de Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, în întelesul dat de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, în sensul de a fi suficient de accesibile si precise încât să înlăture orice risc de arbitrariu.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul opinează în sensul respingerii exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

În ceea ce priveste actul de sesizare a Curtii Constitutionale, desi acesta îl reprezintă o decizie pronuntată în solutionarea recursului declarat împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curtii Constitutionale pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate invocate în cauză, sesizarea este legală, întrucât Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal nu a făcut o judecată pe fondul cauzei, ci s-a pronuntat numai asupra admisibilitătii cererii reclamantului de sesizare a Curtii Constitutionale cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate, acesta fiind chiar obiectul recursului.

Prin urmare, Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 26 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă si detasarea străinilor pe teritoriul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007. Textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 26: „Constituie contraventii si se sanctionează după cum urmează:

a) primirea la muncă a unui străin fără autorizatie de muncă sau permis de sedere în scop de muncă, cu amendă de la 1.500 la 2.000 lei pentru fiecare străin, fără ca amenda să poată depăsi 100.000 lei;

b) mentinerea unui străin în muncă după expirarea autorizatiei de muncă sau a permisului de sedere în scop de muncă, cu amendă de la 1.500 la 2.000 lei pentru fiecare străin, fără ca amenda să poată depăsi 100.000 lei;

c) netransmiterea către inspectoratul teritorial de muncă a comunicării prevăzute la art. 18 alin. (1) sau a modificărilor elementelor prevăzute în această comunicare, cu amendă de la 3.000 la 6.000 lei;

d) neîndeplinirea obligatiilor prevăzute la art. 22 alin. (1) ori art. 24 alin. (1) sau (2), cu amendă de la 1.500 la 3.000 lei.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 41 alin. (1) din Constitutie privind dreptul la muncă si prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 12 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la interzicerea discriminării.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că textul de lege criticat nu face altceva decât să instituie sanctiunile aplicabile celor ce nesocotesc normele care reglementează relatiile sociale ce se stabilesc în procesul de încadrare în muncă si de detasare a străinilor pe teritoriul României. Este firesc ca legea să impună respectarea regulilor edictate în vederea organizării si disciplinării acestui domeniu, stabilind sanctiuni pentru nesocotirea acestora. Dreptul la muncă, garantat la nivel constitutional, nu este îngrădit în niciun fel prin reglementarea unor sanctiuni la regimul încadrării în muncă si al detasării străinilor pe teritoriul României, norma criticată având ca finalitate prevenirea si evitarea exploatării ilegale a muncii, precum si asigurarea tuturor garantiilor pentru exercitarea acestui drept.

Curtea constată că nu poate retine critica autorului referitoare la pretinsa neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 56/2007 determinată de nedovedirea „dincolo de orice dubiu” a obligatiilor cuprinse în ordonantă. Aceasta nici nu constituie o autentică critică de neconstitutionalitate, ci reprezintă o simplă nemultumire legată de modul în care judecătorul cauzei a aplicat legea la spetă. Or, Curtea Constitutională nu poate să se pronunte asupra unor asemenea aspecte, căci altminteri ar nesocoti principiul constitutional al independentei judecătorilor.

Nici critica referitoare la neîndeplinirea criteriului de calitate nu poate fi retinută. Se observă că textul de lege criticat este redactat într-o manieră deosebit de riguroasă, cu suficientă precizie si claritate, astfel încât permite oricărui subiect de drept să înteleagă continutul normativ si să îsi adapteze comportamentul potrivit reglementărilor cuprinse în acesta.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă si detasarea străinilor pe teritoriul României, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Jily Import Export Company” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 6.722/94/2007 al Judecătoriei Buftea.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 mai 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 691

din 5 mai 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Vasile Lungu în Dosarul nr. 3.114/84/2008 al Tribunalului Sălaj - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind că textul de lege criticat nu încalcă dreptul de proprietate privată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:


Prin încheierea din 4 decembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 3.114/84/2008, Tribunalul Sălaj - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Vasile Lungu într-o cauză având ca obiect solutionarea plângerii formulate împotriva unui act administrativ emis de Primăria Municipiului Zalău.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile art. 64 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 nesocotesc prevederile constitutionale si internationale care garantează dreptul de proprietate privată.

Tribunalul Sălaj - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia este neîntemeiată, prin raportare la prevederile art. 44 si art. 136 alin. (5) din Constitutie, si inadmisibilă, prin raportare la prevederile art. 124 din Legea fundamentală.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constitutional.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 64 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, astfel cum au fost modificate si completate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 69/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007. Textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 64 alin. (1): „Politia rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor stationate neregulamentar pe partea carosabilă. Ridicarea si depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către administratiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 124 privind înfăptuirea justitiei si art. 136 alin. (5) potrivit căruia proprietatea privată este inviolabilă, în conditiile legii organice. De asemenea, mai invocă si dispozitiile art. 17 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, care prevăd că orice persoană are dreptul la proprietate si că nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa, si pe cele ale art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la protectia proprietătii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că textul de lege criticat reglementează o măsură tehnico-administrativă menită să asigure desfăsurarea circulatiei pe drumurile publice în conditii de sigurantă, prin îndepărtarea de pe spatiul rezervat circulatiei rutiere a autovehiculelor stationate în acea zonă în pofida regulilor stabilite prin lege privind oprirea si stationarea acestora.

Curtea constată că nu poate retine critica referitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată, întrucât dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări rezonabile. Art. 1 paragraful 2 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale stabileste că dispozitiile art. 1 paragraful 1 din acelasi Protocol referitoare la protectia proprietătii „nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general (...)”. Or, prevederea de lege criticată este tocmai o materializare a acestui drept acordat statelor prin documentul international amintit. Aceasta este concluzia ce se desprinde si din textele din Constitutie invocate de autorul exceptiei în motivarea acesteia. Astfel, art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală prevede că dreptul de proprietate este garantat, dar „continutul si limitele acestui drept sunt stabilite de lege”, iar art. 136 alin. (5) din Constitutie consacră caracterul inviolabil al proprietătii private, însă „în conditiile legii”.

Curtea Constitutională observă că, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, legiuitorul national poate aprecia în functie de nevoia reală a comunitătii, măsurile de limitare a exercitiului dreptului de proprietate. în cauza James si altii împotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei, 1986, instanta europeană a statuat că nu poate fi vorba despre o încălcare a dispozitiilor Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, dacă privarea de proprietate răspunde unei „utilităti publice”, asa cum prevede art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie. în vederea realizării scopului ei legitim, măsura privativă de proprietate trebuie însă să păstreze un echilibru just între exigentele interesului general al comunitătii si apărarea drepturilor fundamentale ale individului.

Or, în cazul de fată, nici măcar nu se pune problema unei privări de proprietate, ci doar a limitării exercitării a două dintre atributele dreptului de proprietate, si anume posesia si folosinta, rămânând neafectată prerogativa dispozitiei, care este de esenta dreptului de proprietate. Mai mult, această limitare a posesiei si folosintei este doar temporară, încetând de îndată ce proprietarul autovehiculului stationat neregulamentar achită contravaloarea cheltuielilor necesitate de ridicarea, transportul si depozitarea acestuia. De altfel, măsura instituită prin textul de lege criticat reprezintă o sanctionare a atitudinii culpabile a conducătorului auto care a nesocotit normele legale referitoare la stationarea vehiculelor. De aceea, nu se poate retine nici nesocotirea dispozitiilor art. 17 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, care prevăd că orice persoană are dreptul la proprietate si că nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.

Asadar, dispozitiile art. 64 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 nu sunt de natură să aducă atingere dreptului de proprietate privată.

În ceea ce priveste critica prin raportare la dispozitiile art. 124 din Legea fundamentală, Curtea observă că invocarea acestui text constitutional este pur aleatorie, prevederile de lege ce constituie obiect al exceptiei neavând nicio legătură cu principiile care stau la baza înfăptuirii justitiei, statuate prin aceste dispozitii din Constitutie.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Vasile Lungu în Dosarul nr. 3.114/84/2008 al Tribunalului Sălaj - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 mai 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 693

din 5 mai 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 5

din Codul penal

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 5 din Codul penal, exceptie ridicată de loan Bogdan Ciucur în Dosarul nr. 2.205/117/2007 al Curtii de Apel Cluj - Sectia penală si de minori.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 18 decembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 2.205/117/2007, Curtea de Apel Cluj - Sectia penală si de minori a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 5 din Codul penal. Exceptia a fost ridicată de loan Bogdan Ciucur în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect solutionarea apelurilor formulate împotriva unei sentinte penale pronuntate de Tribunalul Cluj.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile art. 215 alin. 5 din Codul penal înfrâng dispozitiile constitutionale ale art. 53 privind conditiile si limitele restrângerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. Arată că dispozitiile de lege criticate, care instituie pedeapsa cu închisoarea de la 10 la 20 de ani pentru o infractiune de înselăciune care a provocat o pagubă materială mai mare de 200.000 lei încalcă, în mod vădit, principiul constitutional al proportionalitătii.

Curtea de Apel Cluj - Sectia penală si de minori apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispozitiile art. 53 din Constitutie, invocate de autorul exceptiei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 215 alin. 5 din Codul penal sunt constitutionale, deoarece nu contravin prevederilor art. 53 din Legea fundamentală. Face trimitere, în acest sens, la Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.036/2008.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 215 alin. 5 din Codul penal, având următorul cuprins: „înselăciunea care a avut consecinte deosebit de grave se pedepseste cu închisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor prevederi legale, autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 53 privind conditiile si limitele restrângerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul exceptiei solicită, în realitate, modificarea dispozitiilor art. 215 alin. 5 din Codul penal, în sensul reducerii limitelor pedepsei închisorii prevăzute de lege în cazul săvârsirii infractiunii de înselăciune care a avut consecinte deosebit de grave. O asemenea solicitare nu intră, însă, în competenta de solutionare a Curtii Constitutionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 5 din Codul penal, exceptie ridicată de loan Bogdan Ciucur în Dosarul nr. 2.205/117/2007 ai Curtii de Apel Cluj - Sectia penală si de minori.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 mai 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL - MINISTRU

 

DECIZIE

privind suspendarea, la cerere, a raportului de serviciu

al doamnei Oprea Mica, inspector guvernamental

 

Având în vedere:

- Cererea doamnei Oprea Mica înregistrată la Cabinetul primului-ministru sub nr. 5/2.508/2009;

- dispozitiile art. 95 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

primul-ministru emite prezenta decizie.

Articol unic. - Pe data intrării în vigoare a prezentei decizii se suspendă, la cerere, raportul de serviciu al doamnei Oprea Mica, inspector guvernamental, pe o perioadă de 3 ani.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Daniela Nicoleta Andreescu

 

Bucuresti, 12 iunie 2009.

Nr. 558.

 


ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL COMUNICATIILOR SI SOCIETĂTII INFORMATIONALE

 

ORDIN

pentru aprobarea Strategiei nationale privind implementarea serviciului universal

în sectorul comunicatiilor electronice

 

Având în vedere prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 304/2003 pentru serviciul universal si drepturile utilizatorilor cu privire la retelele si serviciile de comunicatii electronice, republicată,

în baza art. 6 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 12/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Comunicatiilor si Societătii Informationale, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul comunicatiilor si societătii informationale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Strategia natională privind implementarea serviciului universal în sectorul comunicatiilor electronice, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Începând cu data prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului comunicatiilor si tehnologiei informatiei nr. 184/2004 pentru aprobarea Documentului de politică si strategie privind implementarea serviciului universal în sectorul comunicatiilor electronice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 7 iunie 2004, cu modificările ulterioare.

 

Ministrul comunicatiilor si societătii informationale,

Gabriel Sandu

 

Bucuresti, 27 mai 2009.

Nr. 461.

 

ANEXĂ

 

STRATEGIA NATIONALĂ

privind implementarea serviciului universal în sectorul comunicatiilor electronice

 

1. Introducere

Comunicatiile reprezintă astăzi pentru România, ca si pentru majoritatea statelor lumii, un sector strategic al economiei nationale. Amploarea investitiilor atrase, expansiunea rapidă si mai ales capacitatea de a induce un efect multiplicativ de crestere economică, prin potentialul deosebit de stimulare a dezvoltării altor sectoare, au transformat în ultimii 20 de ani comunicatiile în unul dintre cele mai importante motoare ale economiei, atât la nivelul fiecăruia dintre statele lumii, cât si la nivel global.

Sectorul comunicatiilor electronice cunoaste în România o orientare clară către un anumit profil concurential. Astfel, dezvoltarea ofertelor bazate pe infrastructura proprie de acces la utilizatori a înregistrat un succes notabil în tara noastră, pe fundalul cererii în continuă crestere, alimentate de sporirea puterii de cumpărare si de preferintele de consum tot mai sofisticate ale utilizatorilor români, care nu a putut fi acoperită de oferta insuficientă a unei retele fixe traditionale subdezvoltate. La sfârsitul anului 2008, în România existau nu mai putin de 6 companii de telefonie mobilă ce furnizau sau se pregăteau să furnizeze servicii pe infrastructură proprie, 33 de operatori care furnizau servicii de acces la reteaua proprie de telefonie fixă si peste o mie de retele de comunicatii electronice utilizate pentru furnizarea accesului la internet în bandă largă.

Totodată, fenomenul de convergentă apărut datorită noilor tehnologii dă un impuls tot mai puternic concurentei directe dintre companiile care oferă servicii de telefonie la puncte fixe si la puncte mobile, operatorii de retele publice mobile câstigând din ce în ce mai mult teren pe segmentul serviciilor oferite la puncte fixe.

Astfel, din punctul de vedere al utilizatorilor finali, maximizarea posibilitătilor de alegere între mai multi furnizori si asigurarea unui maximum de beneficii din serviciile disponibile, la un anumit nivel al pretului, devin instrumente esentiale pentru a creste în mod direct gradul de satisfactie al acestora, din punctul de vedere al pretului sau al valorii de întrebuintare a serviciilor.

în acest context si luând în considerare necesitatea alinierii complete la standardele de serviciu universal, astfel cum sunt prevăzute acestea în Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal si drepturile utilizatorilor cu privire la retelele si serviciile electronice de comunicatii (directiva privind serviciul universal), se impune revizuirea de către Ministerul Comunicatiilor si Societătii Informationale, denumit în continuare MCSI, a Documentului de politică si strategie privind implementarea serviciului universal în sectorul comunicatiilor electronice, document adoptat prin Ordinul ministrului comunicatiilor si tehnologiei informatiei nr. 184/2004, cu modificările ulterioare. Noua strategie cuprinde obiective si măsuri corespunzătoare, care vor trebui implementate până la data de 31 decembrie 2012.

2. Informatii generale relevante

Existenta unui mediu concurential real în sectorul comunicatiilor electronice nu constituie încă o garantie suficientă pentru satisfacerea nevoilor de comunicare ale tuturor cetătenilor României. Eforturile de asigurare a dreptului de acces la serviciul universal trebuie să continue prin furnizarea unui set de servicii de comunicatii electronice de calitate si la tarife accesibile, pe întreg teritoriul României, astfel încât, indiferent de localizarea geografică, utilizatorii finali să beneficieze de aceleasi avantaje si oportunităti de dezvoltare.

Accesul la un set minim de servicii de comunicatii electronice este considerat un drept fundamental al cetătenilor, esential pentru integrarea acestora în comunitate si, în sens mai larg, în societatea informatională. Serviciile de comunicatii electronice depăsesc latura personală si de afaceri a comunicării, constituind un instrument esential pentru furnizarea către public a tuturor tipurilor de informatii, bunuri si servicii, atât de către administratia publică (servicii sociale, de învătământ sau medicale, de exemplu), cât si de către sectorul privat (serviciile societătii informationale). Cei care nu au acces la servicii de comunicatii electronice riscă să fie marginalizati în societatea secolului XXI.

Având în vedere toate aceste aspecte, protejarea intereselor utilizatorilor finali necesită definirea si implementarea unei politici si strategii de serviciu universal eficiente si coerente.

În România, sectorul comunicatiilor electronice a cunoscut în ultimii ani o evolutie deosebit de dinamică, bazată pe investitii structurale în dezvoltarea tehnologiilor consacrate si pe adoptarea rapidă a inovatiilor în domeniu. Cu o rată a penetrării telefoniei la puncte mobile de peste 114% la sfârsitul anului 2008, România s-a aliniat tendintelor înregistrate în celelalte state membre ale Uniunii Europene, în timp ce rata penetrării accesului la internet în bandă largă, practic inexistent în România în urmă cu 4 ani, a cunoscut o dezvoltare semnificativă, ajungând la 11,7% la sfârsitul anului 2008. Totodată, aproximativ 54% din gospodăriile din România beneficiau la sfârsitul anului 2008 de acces la reteaua publică de telefonie la un punct fix, însă 60% din aceste gospodării se află în mediul urban.

Ca urmare a cresterii concurentei si a evolutiei economico-sociale de ansamblu, care au dus la apropierea situatiei de fapt din România de limitele naturale de crestere a disponibilitătii serviciilor, va putea fi luată în considerare folosirea partială sau chiar integrală a fondurilor disponibile pentru finantarea cresterii disponibilitătii serviciilor de telefonie.

Cresterea gradului de utilizare si asigurarea calitătii si accesibilitătii conexiunii de acces la internet în toate sectoarele vietii economico-sociale conduc la atingerea dezideratului de societate informatională, oferind întregii societăti posibilitatea de a beneficia din plin de avantajele accesului la informatii, conditie esentială a noii directii în care se îndreaptă România.

3. Priorităti, politici si cadru juridic existente

3.1. Premisele si prioritătile implementării serviciului universal

Actiunile întreprinse până în prezent în vederea implementării serviciului universal au tinut cont de particularitătile situatiei din România fată de situatia existentă în alte tări europene si, în special, în statele membre ale Uniunii Europene. în timp ce în majoritatea tărilor din Uniunea Europeană a fost posibilă desemnarea cvasiautomată ca furnizor de serviciu universal a operatorului national de retele publice fixe, fost detinător al monopolului, datorită retelei sale bine dezvoltate care putea fi relativ usor extinsă către orice nou utilizator, în România situatia a fost radical diferită din cauza ratei de penetrare considerabil mai mici. Astfel, în timp ce în statele membre ale Uniunii Europene deservirea tuturor utilizatorilor poate fi realizată la costuri rezonabile, în România costurile de conectare pe termen scurt a tuturor gospodăriilor la reteaua publică fixă ar fi fost foarte mari, necesitând o extindere masivă a retelei. în plus, relieful României, constituit în proportie de 30% din munti, ar fi făcut si mai dificilă această extindere.

Având în vedere cele de mai sus, MCSI s-a concentrat, conform Documentului de politică si strategie privind implementarea serviciului universal în sectorul comunicatiilor electronice, document adoptat prin Ordinul ministrului comunicatiilor si tehnologiei informatiei nr. 184/2004, cu modificările ulterioare, pe două directii de dezvoltare pe termen scurt: asigurarea accesului comunitătilor rurale izolate la reteaua publică de telefonie, prin intermediul telecentrelor, si asigurarea accesibilitătii serviciilor de acces la reteaua publică de telefonie la punct fix, pentru anumite categorii defavorizate de utilizatori, urmând ca pe termen lung obiectivul să fie furnizarea accesului la reteaua publică de telefonie, la puncte fixe, în fiecare casă.

În decurs de 4 ani, între 2004 si 2008, Autoritatea Natională pentru Administrare si Reglementare în Comunicatii, denumită în continuare ANCOM, a organizat 7 licitatii pentru instalarea de telecentre în 633 de localităti din mediul rural fără acces sau cu acces redus la retelele publice de telefonie, 7 operatori fiind desemnati furnizori de serviciu universal, având obligatia de a oferi locuitorilor servicii de telefonie, fax si acces la internet. Instalarea de telecentre în localităti izolate a fost primul pas spre reducerea decalajului informational existent între mediul urban si cel rural. Astfel, telecentrele asigură accesul comunitătilor rurale la serviciile de comunicatii electronice si reprezintă, totodată, avanposturi ale infrastructurii de comunicatii care facilitează extinderea retelelor la nivelul gospodăriilor individuale. în acelasi timp, înfiintarea telecentrelor contribuie la familiarizarea si educarea consumatorilor cu privire la serviciile de comunicatii electronice, conducând si la cresterea cererii pentru acest tip de servicii în mediul rural.

O altă directie de dezvoltare pe termen scurt a avut ca scop sprijinirea anumitor categorii defavorizate de populatie în vederea asigurării accesibilitătii serviciilor de acces la reteaua publică de telefonie la un punct fix. în acest sens, în anii 2004 si 2005 au fost acordate subventii pentru plata abonamentelor pentru serviciile de telefonie la puncte fixe unui număr de peste 500.000 de familii cu venituri reduse.

La momentul implementării lor, aceste măsuri au constituit o solutie viabilă pentru asigurarea posibilitătii de comunicare pentru toti cetătenii, dar în contextul aderării României la Uniunea Europeană este nevoie de o nouă abordare cu privire la serviciul universal, pentru a asigura disponibilitatea serviciilor de telefonie la puncte fixe în fiecare casă.

În astfel de conditii se impune dezvoltarea unei noi strategii prin care să se asigure un grad ridicat de acces, într-un timp relativ scurt, la serviciile de comunicatii electronice din sfera serviciului universal, care să dea posibilitatea conectării unui număr cât mai mare de utilizatori.

3.2. Cadrul juridic si politica de reglementare a serviciului universal la nivelul Uniunii Europene

Asigurarea unui nivel determinat de calitate a serviciilor incluse în sfera serviciului universal, la un tarif accesibil, pentru toti utilizatorii a fost consacrată ca obiectiv al politicii comunitare, în contextul adoptării pachetului de măsuri menite să pregătească momentul liberalizării depline a pietei de telecomunicatii. însă odată cu revizuirea cadrului european de reglementare, finalizată prin adoptarea pachetului de directive din anul 2002, normele referitoare la serviciul universal au fost revizuite si grupate în Directiva 2002/22/CE. Conform acestei directive, fiecare stat membru are obligatia de a asigura disponibilitatea unui set minim de servicii pentru toti utilizatorii finali, la un pret accesibil si în conditii de calitate determinate. Directiva detaliază cerintele aferente fiecărui serviciu care intră în componenta setului minim si contine prevederi referitoare la accesibilitatea tarifelor, controlul cheltuielilor de către utilizatorii finali, calitatea serviciilor, costul asigurării serviciului universal, finantarea acestuia si transparenta mecanismului de finantare, precum si la posibilitatea revizuirii setului minim de servicii, ca urmare a evolutiilor sociale, economice si tehnologice.

3.3. Cadrul juridic si politica natională de reglementare a serviciului universal

Cadrul legislativ cu privire la serviciul universal are la bază Legea nr. 304/2003 pentru serviciul universal si drepturile utilizatorilor cu privire la retelele si serviciile de comunicatii electronice, republicată, denumită în continuare Legea serviciului universal, care transpune în plan national prevederile Directivei 2002/22/CE.


Conform dispozitiilor art. 3 alin. (1) din Legea serviciului universal, „dreptul de acces la serviciul universal reprezintă dreptul tuturor utilizatorilor finali de pe teritoriul României de a beneficia de serviciile din sfera serviciului universal, la un anumit nivel de calitate, indiferent de localizarea geografică si la tarife accesibile”.

MCSI, în calitatea sa de coordonator si garant al dezvoltării pietei de comunicatii electronice din România, are atributia de a stabili politica si strategia privind implementarea serviciului universal. în acest sens, MCSI stabileste obiectivele de atins în vederea asigurării posibilitătii de comunicare pentru toti cetătenii, cu respectarea principiilor transparentei, obiectivitătii, proportionalitătii si nediscriminării si având în vedere limitarea posibilelor efecte negative asupra concurentei.

Conform art. 4 alin. (3) din Legea serviciului universal, pe baza politicii si strategiei stabilite de MCSI, ANCOM are obligatia să asigure dreptul de acces la serviciul universal pe întreg teritoriul României. ANCOM are atributii concrete în implementarea serviciului universal, fiind institutia abilitată să elaboreze conditiile si procedura de desemnare a furnizorilor de serviciu universal, să impună obligatii în sarcina acestor furnizori în scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite de către MCSI, precum si să asigure îndeplinirea acestor obligatii prin intermediul activitătilor de monitorizare si control.

Potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea serviciului universal, serviciile incluse în sfera serviciului universal sunt:

a) furnizarea accesului la reteaua publică de telefonie, la punct fix;

b) serviciul de informatii privind abonatii si punerea la dispozitie a registrelor abonatilor;

c) accesul la telefoanele publice cu plată.

Pe lângă acestea, ANCOM poate dispune măsuri specifice pe care, în temeiul dispozitiilor art. 8 si 9 din Legea serviciului universal, le poate impune furnizorilor de serviciu universal pentru a asigura accesul utilizatorilor finali cu dizabilităti la serviciile incluse în sfera serviciului universal si, respectiv, pentru a asigura accesibilitatea serviciilor de telefonie destinate publicului.

În vederea asigurării conditiilor de exercitare a dreptului de acces la serviciul universal, art. 4 din Legea serviciului universal prevede solutia desemnării unuia sau mai multor furnizori de serviciu universal, cărora li se va impune obligatia de a presta unul sau mai multe servicii din sfera serviciului universal, în anumite zone sau pe întreg teritoriul României. Conditiile si procedura de desemnare a furnizorilor de serviciu universal se stabilesc de ANCOM, cu respectarea principiilor eficientei, obiectivitătii, transparentei si nediscriminării, niciun furnizor de retele sau de servicii de comunicatii electronice nefiind a priori exclus.

În cazul în care estimează că furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal ar putea constitui o sarcină injustă pentru furnizorii de serviciu universal, ANCOM va actiona în vederea determinării costului net al furnizării acestor servicii. în cazul în care constată, pe baza stabilirii costului net, că prestarea serviciilor din sfera serviciului universal reprezintă o sarcină injustă pentru furnizorul de serviciu universal, ANCOM va decide, la cererea furnizorului de serviciu universal, compensarea costului net astfel determinat, utilizând un mecanism de compensare a costului net, prin intermediul unui fond de serviciu universal.

4. Definirea problemei

În general, în România utilizatorii din mediul urban beneficiază de o mai mare diversitate a ofertei de servicii fată de utilizatorii din mediul rural, care se confruntă fie cu problema posibilitătii limitate de alegere, având la dispozitie un singur furnizor sau un număr restrâns de furnizori pentru majoritatea serviciilor, fie cu problema lipsei accesului la mijloacele de comunicatii, în situatia în care se află în afara ariei de acoperire a retelelor de comunicatii electronice.

Prin urmare, se impune adoptarea de măsuri care să transforme serviciul universal într-un instrument eficient de promovare a coeziunii sociale, economice si culturale în cadrul comunitătii, care să încurajeze o distributie mai echilibrată a populatiei, având ca efect decongestionarea zonelor metropolitane, reducerea poluării si a traficului în marile orase, si care să contribuie la estomparea diferentelor de dezvoltare dintre zonele rurale si cele urbane.

Conform Comunicării Comisiei Europene din 25 septembrie 2008 privind revizuirea periodică a scopului serviciului universal în comunicatii electronice, termenul de „acces la punct fix” se referă la resedinta utilizatorului (acolo unde mai multi membri ai unei gospodării pot folosi în comun o conexiune), si nu la obligatia operatorului de a folosi o tehnologie fixă, astfel încât nu se impune nicio constrângere în ceea ce priveste mijloacele tehnice - fie ele fixe sau mobile - prin care conexiunea este furnizată.

În contextul existentei unei multitudini de servicii, de modele de afaceri, tipuri de retele si tehnologii, convergenta reprezintă un obiectiv major pentru toti factorii interesati în dezvoltarea pietei de comunicatii în ansamblul ei. Ca urmare a digitalizării retelelor, diferentierea din punctul de vedere al potentialului de furnizare a serviciilor între retelele de comunicatii electronice (fixe si mobile) se reduce din ce în ce mai mult, acestea devenind complementare. Aceasta înseamnă că serviciile respective pot fi furnizate printr-o gamă foarte vastă de categorii de infrastructură, determinând o crestere a concurentei. în mod subsecvent, ca urmare a eficientizării utilizării elementelor de infrastructură, lipsa de capacitate devine din ce în ce mai putin o problemă. Intensificarea competitiei va face ca părtile care anterior aveau strict delimitate pozitiile pe piată să devină brusc competitori. Acest fapt conduce la scăderea tarifelor, la cresterea rapidă a capacitătii/vitezei de conectare si la o puternică crestere a numărului de servicii si aplicatii.

5. Obiectivele strategiei privind implementarea serviciului universal

Promovarea intereselor utilizatorilor finali reprezintă o prioritate majoră a strategiei de dezvoltare a sectorului comunicatiilor. Instrumentele la care statul trebuie să recurgă pentru atingerea acestui obiectiv sunt multiple si complexe, mergând de la impunerea unor obligatii de transparentă menite să ajute utilizatorii finali în luarea unei decizii informate, până la protejarea acestora în relatia cu furnizorii, prin mecanismele administrate de autoritatea de reglementare. Totodată, statul trebuie să vegheze la implementarea unor sisteme adecvate de apărare a dreptului la viată privată în acest sector, în vederea combaterii amenintărilor specifice, inerente utilizării noilor tehnologii de comunicatie, precum si la asigurarea integritătii si securitătii retelelor publice de comunicatii electronice.

De asemenea, promovarea intereselor specifice ale utilizatorilor cu nevoi sociale speciale trebuie să constituie o prioritate, în spiritul politicilor europene de promovare a incluziunii sociale.

În acest sens, se impune implementarea unui set de actiuni care să ducă la îndeplinirea următoarelor obiective strategice:

5.1. Asigurarea, până la data de 31 decembrie 2012, a conditiilor necesare pentru ca cererile rezonabile ale utilizatorilor finali privind accesul si conectarea la un punct fix la retelele publice de telefonie, precum si accesul la un punct fix la serviciile de telefonie destinate publicului să fie acoperite de cel putin un furnizor de retele sau servicii de comunicatii electronice.

5.2. Asigurarea serviciului de informatii privind abonatii si punerea la dispozitie a registrelor abonatilor.

5.3. Asigurarea accesului la telefoanele publice cu plată.

5.4. Asigurarea de conditii echivalente de acces pentru utilizatorii finali cu dizabilităti la serviciile de telefonie.


6. Principii generale

Având în vedere caracteristicile tehnice, care permit operatorilor de retele publice mobile să furnizeze acces la reteaua publică de telefonie în conditii de functionalitate similare cu cele oferite de operatorii de retele publice fixe, precum si scopul principal al serviciului universal, si anume asigurarea posibilitătii de comunicare pentru toti cetătenii, prezentul document de politică si strategie porneste de la principiul neutralitătii tehnologice, considerând că obiectivul asigurării accesului la reteaua publică de telefonie la punct fix si al furnizării unui mijloc rezonabil de acces la serviciul de telefonie destinat publicului poate fi atins atât prin intermediul retelelor de telefonie fixă, cât si prin intermediul retelelor de telefonie mobilă. Astfel, această conexiune poate fi realizată prin folosirea oricărei tehnologii, prin cablu sau pe cale radio (wireline sau wireless), în măsura în care sunt asigurate functiile cerute.

Luând în considerare principiul neutralitătii tehnologice, România va beneficia de dezvoltarea retelelor publice mobile, acestea devenind o alternativă viabilă ca urmare a extinderii din ultimii ani si a dezvoltării serviciilor de telefonie la puncte fixe, operatorii de telefonie mobilă acoperind până la 96% din populatie, rata de acces ajungând la sfârsitul anului trecut până la 114% (SIM-uri active).

De asemenea, la desemnarea furnizorilor de serviciu universal se va avea în vedere respectarea principiilor eficientei, obiectivitătii, transparentei si nediscriminării, niciun furnizor de retele sau de servicii nefiind a priori exclus.

7. Directii de actiune

Pentru atingerea obiectivelor strategice, se va aplica următorul set de actiuni:

Obiectivul 5.1. Asigurarea, până la data de 31 decembrie 2012, a conditiilor necesare pentru ca cererile rezonabile ale utilizatorilor finali privind accesul si conectarea la un punct fix la retelele publice de telefonie, precum si accesul la un punct fix la serviciile de telefonie destinate publicului să fie acoperite de cel putin un furnizor de retele sau servicii de comunicatii electronice.

Actiunea 5.1.1. Crearea premiselor pentru asigurarea posibilitătii de furnizare a serviciilor de telefonie la puncte fixe din sfera serviciului universal, prin intermediul oricărui tip de retea (fixă sau mobilă) ce oferă astfel de servicii.

Pentru a asigura accesul tuturor cetătenilor la serviciile de comunicatii electronice din sfera serviciului universal, se vor lua măsuri pentru furnizarea de servicii de telefonie la punct fix.

În acest sens, ANCOM va stabili cadrul juridic necesar, precum si conditiile pentru desemnarea unuia sau mai multor furnizori de serviciu universal, care vor avea obligatia de a satisface toate cererile rezonabile ale utilizatorilor finali privind accesul si conectarea la un punct fix la retele publice de telefonie si de acces la un punct fix la serviciile de telefonie destinate publicului.

Conexiunea furnizată trebuie să asigure utilizatorilor finali posibilitatea de a initia si de a primi apeluri telefonice locale, nationale si internationale, comunicatii prin fax, comunicatii de date, la o rată de transfer suficientă pentru a permite accesul functional la internet si de a initia, în mod gratuit, apeluri către numărul unic de urgentă 112.

De asemenea, dezvoltarea de noi retele publice de telefonie care să ofere servicii la punct fix în vederea asigurării dreptului de acces la serviciile din sfera serviciului universal pentru populatia care nu are acces la acest tip de servicii constituie un obiectiv al prezentei strategii.

În acest scop, ANCOM va realiza un studiu pentru identificarea localitătilor în care se impune realizarea de retele de comunicatii electronice până la data de 31 octombrie 2009. Studiul va prezenta defalcat localitătile în care nu există acoperire, respectiv localitătile partial acoperite de retele de comunicatii electronice.

Pentru a asigura disponibilitatea serviciilor de telefonie la puncte fixe pentru utilizatorii finali care nu dispun de o astfel de conexiune si pentru a permite dezvoltarea de retele publice de telefonie care să asigure accesul utilizatorilor finali, ANCOM va desemna furnizorii de serviciu universal prin intermediul unor proceduri competitive sau, acolo unde nu este posibilă desemnarea pe baza unor astfel de proceduri, din oficiu.

Actiunea 5.1.2. ANCOM va putea stabili, în conditiile legii, măsuri care să asigure abonatilor posibilitatea de a-si monitoriza si controla cheltuielile, precum si de a evita deconectarea nejustificată.

Obiectivul 5.2. Asigurarea continuitătii furnizării serviciului de informatii privind abonatii si punerea la dispozitie a registrelor abonatilor

Actiunea 5.2.1. ANCOM va lua toate măsurile astfel încât furnizorul de serviciu universal desemnat să pună la dispozitia utilizatorilor finali cel putin un registru complet al abonatilor, în formă tipărită, electronică sau în ambele forme. Registrul trebuie actualizat periodic, cel putin o dată pe an, iar forma acestuia se aprobă în prealabil de către ANCOM.

Actiunea 5.2.2. ANCOM va lua de asemenea toate măsurile astfel încât furnizorul de serviciu universal desemnat să pună la dispozitia utilizatorilor finali, inclusiv a utilizatorilor de telefoane publice cu plată, cel putin un serviciu de informatii privind abonatii.

ANCOM va stabili ce categorii de informatii vor fi puse la dispozitia publicului prin intermediul registrului abonatilor si serviciului de informatii privind abonatii, cu respectarea conditiilor prevăzute la art. 11 din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private în sectorul comunicatiilor electronice, cu modificările si completările ulterioare.

Obiectivul 5.3. Optimizarea modalitătilor de asigurare a accesului la telefoanele publice cu plată

Actiunea 5.3.1. ANCOM va realiza un studiu, până la data de 31 octombrie 2009, care să releve dacă la nivel national există un număr suficient de telefoane publice cu plată, o acoperire geografică corespunzătoare, care să asigure un nivel de calitate adecvat al serviciilor, în vederea satisfacerii necesitătilor rezonabile ale utilizatorilor finali, precum si dacă accesibilitatea acestor telefoane pentru persoanele cu dizabilităti este asigurată în conditii echivalente celor de care beneficiază ceilalti utilizatori finali. în urma analizării datelor obtinute, ANCOM va decide, dacă va fi cazul, desemnarea unuia sau mai multor furnizori de serviciu universal care vor avea obligatia de a implementa telefoane publice cu plată.

Obiectivul 5.4. Asigurarea de conditii echivalente de acces pentru utilizatorii finali cu dizabilităti la serviciile de telefonie

ANCOM va lua toate măsurile pentru a asigura posibilitatea utilizatorilor finali cu dizabilităti de a beneficia de conditii echivalente de acces ale celorlalti utilizatori finali la serviciile de telefonie, inclusiv la numărul unic de urgentă 112, la serviciile de informatii privind abonatii si la registrul abonatilor. Aceste măsuri vor avea în vedere, printre altele, următoarele:

a) eliberarea de facturi detaliate în formate alternative, la cererea persoanelor cu deficiente de vedere (tipărite cu caractere mai mari sau în limbaj Braille);

b) furnizarea gratuită a unor servicii, precum serviciul de informatii privind abonatii;

c) instalarea de telefoane publice cu plată care să permită accesul persoanelor cu dizabilităti locomotorii sau de telefoane publice cu text pentru persoanele cu deficiente de auz sau de vorbire.

8. Rezultatele strategiei

Prin implementarea prevederilor prezentei strategii se urmăreste alinierea completă la standardele de serviciu universal, astfel cum sunt prevăzute acestea în Directiva 2002/22/CE, respectiv furnizarea accesului la reteaua publică de telefonie, la un punct fix, în conditii de disponibilitate, calitate si accesibilitate similare mediei înregistrate în statele membre ale Uniunii Europene.


9. Rezultatele actiunilor

Politica MCSI se concentrează, pe termen scurt, pe asigurarea accesibilitătii serviciilor de telefonie pentru o pătură socială cât mai largă din rândul cetătenilor României, prin extinderea gradului de acces la retelele de comunicatii electronice. Pe această bază, se preconizează cresterea gradului de disponibilitate a serviciilor de telefonie, actionându-se în directia îndeplinirii obiectivului privind furnizarea accesului la reteaua publică de telefonie, la un punct fix, si prevenindu-se activ aparitia fenomenului de excluziune socială.

De asemenea, implementarea obiectivelor prevăzute de prezenta strategie va avea un rol esential în combaterea excluziunii sociale, în dezvoltarea regională si, mai ales, în asigurarea posibilitătii de comunicare pentru toti cetătenii, înlăturând astfel barierele din calea dezvoltării structurale a societătii românesti spre o societate informatională modernă, compatibilă cu standardele Uniunii Europene, cu baze solide, care să asigure o integrare deplină si eficientă în structurile comunitare. Astfel, prezenta politică si strategie constituie un pas esential în directia integrării României din punct de vedere socioeconomic în Europa secolului XXI, creând premisele trecerii într-o nouă etapă de evolutie, cea a economiei bazate pe cunoastere.

10. Indicatori

Monitorizarea actiunilor se va efectua în baza următorilor indicatori:

1. rata de penetrare a serviciilor din sfera serviciului universal la nivel de populatie si pe gospodării;

2. numărul de utilizatori finali în zonele geografice unde au fost implementate măsuri pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite prin prezenta strategie;

3. gradul de acoperire cu servicii din sfera serviciului universal la nivel de populatie;

4. numărul utilizatorilor cu dizabilităti care au optat pentru furnizarea serviciilor de comunicatii electronice ca urmare a reglementărilor specifice privind serviciul universal.

11. Implicatii pentru buget

Necesarul de finantare urmează a fi asigurat din Fondul pentru serviciul universal, în măsura în care asigurarea serviciilor din sfera serviciului universal va reprezenta o sarcină injustă pentru furnizorii de serviciu universal, gestionat de ANCOM si bazat pe o contributie impusă unui număr cât mai mare de furnizori de pe piată. Acest mecanism prezintă mai multe avantaje: este cel mai eficient mijloc de a asigura finantarea pentru programe destinate unor regiuni si utilizatori-tintă; este cel mai transparent mecanism de finantare; este bazat pe principiul minimei distorsionări a pietei; contributiile sunt proportionale si nediscriminatorii.

12. Finantarea actiunilor întreprinse în vederea îndeplinirii obiectivelor de serviciu universal

În vederea compensării costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal, ANCOM va stabili un mecanism de finantare bazat pe contributiile furnizorilor de retele sau de servicii de comunicatii electronice. Mecanismul de finantare va fi administrat de ANCOM, fondurile destinate finantării serviciilor urmând a fi identificate distinct de alte venituri administrate de autoritate.

În vederea asigurării transparentei modului de utilizare a resurselor din cadrul fondului de serviciu universal, ANCOM va include în cadrul raportului anual privind implementarea serviciului universal pus la dispozitia MCSI, într-un capitol distinct, informatii privind resursele financiare disponibile în anul respectiv, modul de utilizare si sumele totale utilizate, precum si totalul resurselor financiare disponibile la încheierea exercitiului financiar.

Alocarea fondurilor destinate compensării costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal, în vederea atingerii obiectivelor de politică si strategie, va fi realizată de ANCOM, în functie de prioritătile de implementare a serviciului universal, asigurându-se o utilizare eficientă a acestor fonduri.

ANCOM va pune la dispozitia MCSI raportul anual privind implementarea serviciului universal, inclusiv informatii privind mecanismul de compensare a costului net si contributiile furnizorilor de retele si servicii de comunicatii electronice la compensarea costului net.

13. Implicatii juridice

Din punct de vedere al cadrului juridic existent în domeniu, adoptarea prezentei strategii va necesita abrogarea Ordinului ministrului comunicatiilor si tehnologiei informatiei nr. 184/2004 si emiterea de decizii ale presedintelui ANCOM pentru punerea în aplicare a actiunilor prevăzute la cap. 6.

14. Proceduri de monitorizare si evaluare

Implementarea măsurilor destinate atingerii obiectivelor stabilite prin prezenta strategie revine ANCOM.

Pe parcursul implementării, MCSI va urmări aplicarea eficientă a măsurilor stabilite, prin monitorizarea continuă a modului de desfăsurare a actiunilor întreprinse în directia îndeplinirii obiectivelor fixate, cu scopul de a identifica din timp tendintele de schimbare si de a elabora căi de actiune adecvate noilor situatii existente pe piată.

15. Etape ulterioare si institutii responsabile

Într-o societate globală aflată într-un proces de transformare semnificativ la începutul mileniului trei, autoritătile europene au constientizat necesitatea unei viziuni de modernizare a societătii si de dezvoltare a competitivitătii economiei europene. Această viziune, formulată în urma Consiliului Europei de la Lisabona din anul 2000 (Strategia Lisabona), a urmărit să creioneze liniile directoare ale strategiilor si politicilor care să constituie răspunsul adecvat pentru provocările generate de procesul de îmbătrânire a populatiei europene si de competitia din ce în ce mai acerbă pe plan global.

În realizarea obiectivelor fundamentale ale Strategiei Lisabona - sustinerea cresterii economice si crearea locurilor de muncă - unul dintre instrumentele principale identificate a fost dezvoltarea unei economii bazate pe cunoastere în coroborare cu stimularea sectorului de tehnologia informatiei si comunicatiilor (TIC). Astfel, au fost recunoscute avantajele utilizării serviciilor si echipamentelor TIC asupra creării societătii informationale, capabilă să stimuleze cresterea gradului de competitivitate economică, precum si de coeziune socială.

Având în vedere faptul că răspândirea beneficiilor internetului depinde tot mai mult de disponibilitatea accesului la internet cu viteză mare în rândul cetătenilor si companiilor, utilizarea sporită a serviciilor de comunicatii în bandă largă a fost identificată drept un obiectiv major la nivel european ca rezultat al faptului că societatea bazată pe cunoastere are un impact semnificativ asupra competitivitătii, dezvoltării rapide a comunicatiilor si a tehnologiilor IT, constituind un factor determinant al dezvoltării economiei în ansamblul său. în acest context, la nivel european se analizează oportunitatea includerii serviciilor de bandă largă în sfera serviciului universal, urmând ca în cazul în care la nivel european se vor adopta reglementări în acest sens, MCSI si ANCOM să dezvolte directiile de actiune în sensul specificat în noul cadru de reglementare.

 


MINISTERUL COMUNICATIILOR SI SOCIETĂTII INFORMATIONALE

 

ORDIN

privind procedura de acordare, suspendare si retragere a deciziei de acreditarea furnizorilor de servicii de certificare

 

Având în vedere prevederile art. 36 si 37 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, precum si ale art. 16-20 din Normele tehnice si metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.259/2001, cu modificările ulterioare,

în temeiul art. 4 alin. (1) pct. 55 si al art. 6 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 12/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Comunicatiilor si Societătii Informationale, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul comunicatiilor si societătii informationale emite prezentul ordin.

Art. 1. - (1) Prezentul ordin se aplică furnizorilor de servicii de certificare care doresc să îsi desfăsoare activitatea ca furnizori acreditati si stabileste procedura privind acordarea, suspendarea si retragerea deciziei de acreditare a furnizorilor de servicii de certificare de către Ministerul Comunicatiilor si Societătii Informationale, autoritatea de reglementare si supraveghere specializată în domeniu.

(2) Prezentul ordin stabileste continutul, durata de valabilitate si efectele suspendării sau retragerii deciziei de acreditare a furnizorilor de servicii de certificare.

Art. 2. - În întelesul prezentului ordin, termenii de mai jos au următoarele semnificatii:

a) autoritate - Ministerul Comunicatiilor si Societătii Informationale, în calitate de autoritate de reglementare si supraveghere specializată în domeniu, conform art. 25 si 26 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică;

b) acreditare - calificativul acordat de către autoritate unui furnizor de servicii de certificare, la solicitarea acestuia, în urma verificării documentatiei si a raportului de audit efectuat de o tertă parte, în vederea stabilirii concordantei dintre sistemele, procedurile si practicile afirmate si cele existente în realitate;

c) audit - procesul de verificare a concordantei dintre sistemele, procedurile si practicile afirmate de către furnizorul de servicii de certificare care solicită acreditarea si cele existente în realitate;

d) auditor - persoana juridică numită de către autoritate pentru efectuarea auditului de acreditare, în urma evaluării îndeplinirii criteriilor de selectie;

e) registru - Registrul furnizorilor de servicii de certificare, care este constituit si actualizat de către autoritate si care are rolul de a asigura, prin efectuarea înregistrărilor prevăzute de Legea nr. 455/2001, stocarea datelor de identificare si a unor informatii legate de activitatea furnizorilor de servicii de certificare, precum si informarea publicului cu privire la datele si informatiile stocate.

Art. 3. - Furnizorul de servicii de certificare care doreste să fie acreditat va înainta autoritătii o cerere scrisă pentru începerea procedurii de acreditare. Forma si continutul acestei cereri sunt prevăzute în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. - (1) Verificarea îndeplinirii conditiilor de acreditare se face de către un auditor numit de către autoritate în urma parcurgerii procedurii prevăzute la alin. (2)-(7).

(2) Numirea auditorului se face în urma unui proces de calificare, pe baza criteriilor stabilite de către autoritate si în urma selectiei acestuia dintre candidatii calificati.

(3) În acest scop autoritatea va face public anuntul de selectie odată cu punerea la dispozitie oricărei părti interesate, contra cost, a conditiilor de calificare. Anuntul va cuprinde inclusiv data-limită de depunere a documentatiei de calificare.

(4) Orice persoană juridică care a intrat în posesia conditiilor de calificare conform alin. (3) poate participa la procesul de calificare.

(5) Autoritatea verifică documentele de calificare din partea candidatilor si respectarea criteriilor stabilite.

(6) În termen de 30 de zile de la data primirii cererii pentru începerea procedurii de acreditare, autoritatea întocmeste si comunică furnizorului de servicii de certificare lista candidatilor calificati.

(7) Furnizorul de servicii de certificare care solicită acreditarea selectează dintre candidatii calificati auditorul care va fi numit de către autoritate pentru efectuarea auditului de acreditare.

Art. 5. - (1) În urma selectiei efectuate de către furnizorul de servicii de certificare, autoritatea emite decizia de numire a auditorului.

(2) Numirea auditorului se face prin ordin al ministrului comunicatiilor si societătii informationale. Forma si continutul ordinului de numire sunt prevăzute în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 6. - Auditul se realizează pe cheltuiala furnizorului de servicii de certificare.

Art. 7. - Pe perioada efectuării auditului, autoritatea poate solicita orice documente referitoare la activitatea furnizorului de servicii de certificare care solicită acreditarea si poate desemna personal propriu pentru a participa la procesul de audit.

Art. 8. - (1) Rezultatul auditului efectuat asupra activitătii furnizorului de servicii de certificare va fi prezentat sub forma unui raport de audit însotit de opinia de audit.

(2) Autoritatea îsi rezervă dreptul de a respinge cererea de acreditare în urma analizei raportului de audit, precum si în cazul unei opinii de audit exprimate cu rezerve.

(3) În cazul unor observatii referitoare la raportul de audit prezentat, autoritatea are obligatia comunicării acestora atât furnizorului de servicii de certificare, cât si auditorului, în termen de 5 zile de la prezentarea raportului.

Art. 9. - (1) În termen de 10 zile de la prezentarea opiniei de audit favorabile, autoritatea emite decizia de acreditare si înscrie în registru mentiunea privind acreditarea furnizorului de servicii de certificare.

(2) Acreditarea se face prin ordin al ministrului comunicatiilor si societătii informationale. Forma si continutul ordinului de acreditare sunt prevăzute în anexa nr. 3, care face parte integrantă din prezentul ordin.

(3) În cazul respingerii cererii de acreditare, autoritatea va comunica furnizorului motivele respingerii.

Art. 10. - (1) Procedura de suspendare sau de retragere a deciziei de acreditare este prevăzută la art. 19 si 20 din Normele tehnice si metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.259/2001, cu modificările ulterioare.


(2) Suspendarea sau retragerea deciziei de acreditare se face prin ordin al ministrului comunicatiilor si societătii informationale.

(3) Pe perioada suspendării acreditării furnizorului de servicii de certificare încetează dreptul acestuia de a folosi în toate activitătile pe care le desfăsoară o mentiune distinctivă care să se refere la această calitate.

(4) Semnăturile electronice extinse bazate pe certificate calificate eliberate de către furnizorul de servicii de certificare pe perioada suspendării acreditării sunt exceptate de la prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 455/2001.

(5) În cazul suspendării sau retragerii acreditării acordate furnizorului de servicii de certificare, autoritatea va face mentiunile necesare în registru.

Art. 11. - (1) La data intrării în vigoarea prezentului ordin se abrogă Decizia presedintelui Autoritătii Nationale pentru Reglementare în Comunicatii si Tehnologia Informatiei nr. 31/2008 privind procedura de acreditare a furnizorilor de servicii de certificare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 21 ianuarie 2008.

(2) Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul comunicatiilor si societătii informationale,

Gabriel Sandu

 

Bucuresti, 9 iunie 2009.

Nr. 473.

 

ANEXA Nr. 1

 

CERERE PENTRU ÎNCEPEREA PROCEDURII DE ACREDITARE

 

Stimate Domnule Ministru,

 

Având în vedere prevederile art. 4 alin. (1) pct. 55 din Hotărârea Guvernului nr. 12/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Comunicatiilor si Societătii Informationale, cu modificările si completările ulterioare, în temeiul dispozitiilor art. 36 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică si ale art. 16 din Normele tehnice si metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.259/2001, cu modificările ulterioare, vă solicităm să dispuneti începerea procedurii de acreditare a............................................................... (numele si prenumele/denumirea solicitantului), furnizor de servicii de certificare, având domiciliul/sediul în........................................................................................... (adresa completă, inclusiv telefon si fax), înregistrată la Oficiul Registrului Comertului de pe lângă Tribunalul ........................, cod unic de înregistrare/cod de identificare fiscală ................., reprezentat legal prin ...................................................... (numele si prenumele), domiciliat(ă) în ....................................................................................., identificat(ă) prin .................................. (adresa completă, inclusiv telefon) actul de identitate............................................................. (serie, număr, cod numeric personal)

 

Semnătura reprezentantului legal si stampila solicitantului

.............................................................................

 

 

ANEXA Nr. 2

 

ORDIN DE DESEMNARE A AUDITORULUI

 

Având în vedere prevederile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, precum si ale Normelor tehnice si metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.259/2001, cu modificările ulterioare,

în baza Ordinului ministrului comunicatiilor si societătii informationale nr. 473/2009 privind procedura de acordare, suspendare si retragere a deciziei de acreditare a furnizorilor de servicii de certificare,

în temeiul art. 4 alin. (1) pct. 55 si al art. 6 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 12/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Comunicatiilor si Societătii Informationale, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere Referatul de aprobare nr........../.......al Directiei.........1,

ministrul comunicatiilor si societătii informationale emite prezentul ordin.

Art. 1. - .................................................. (denumirea auditorului), cu domiciliul/sediul în......................., înregistrat la Oficiul Registrului Comertului

de pe lângă Tribunalul................., cod unic de înregistrare/cod de identificare fiscală................., este desemnat pentru a efectua auditul în vederea acreditării furnizorului de servicii de certificare................................................ (denumirea furnizorului)

Art. 2. -..............................................(denumirea auditorului) va prezenta Ministerului Comunicatiilor si Societătii Informationale raportul de audit,

însotit de opinia de audit, efectuate în vederea acreditării furnizorului de servicii de certificare......................................................... (denumirea furnizorului), în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se comunică............................................. (denumirea auditorului)

 

Ministrul comunicatiilor si societătii informationale,

..........................................................

 

Ordin nr......./..........

Bucuresti


1 Se va mentiona denumirea directiei de specialitate din cadrul Ministerului Comunicatiilor si Societătii Informationale care îndeplineste atributiile de punere în aplicare a Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.

 


ANEXA Nr. 3

 

ORDIN DE ACREDITARE

 

Având în vedere prevederile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, precum si ale Normelor tehnice si metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.259/2001, cu modificările ulterioare,

în baza Ordinului ministrului comunicatiilor si societătii informationale nr. 473/2009 privind procedura de acordare, suspendare si retragere a deciziei de acreditare a furnizorilor de servicii de certificare,

în temeiul art. 4 alin. (1) pct. 55 si al art. 6 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 12/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Comunicatiilor si Societătii Informationale, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere Referatul de aprobare nr........../.......al Directiei.........1,

ministrul comunicatiilor si societătii informationale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Începând cu data comunicării prezentului ordin,................................................ (denumirea furnizorului) dobândeste calitatea de furnizor acreditat de servicii de certificare.

Art. 2. - Acreditarea se acordă pe o perioadă de 3 ani de la data comunicării prezentului ordin si poate fi reînnoită pe baza procedurii prevăzute în Ordinul ministrului comunicatiilor si societătii informationale nr...............................privind procedura de acreditare a furnizorilor de servicii de certificare.

Art. 3. - Prezentul ordin se comunică.................................................................... (denumirea furnizorului) atât pe suport hârtie, cât si în format electronic, semnat digital.

 

Ministrul comunicatiilor si societătii informationale,

...............................................

 

Ordin nr................................

Bucuresti


1 Se va mentiona denumirea directiei de specialitate din cadrul Ministerului Comunicatiilor si Societătii Informationale care îndeplineste atributiile de punere în aplicare a Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.

 

RECTIFICĂRI

 

La Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 54/2009 privind stabilirea unor măsuri temporare în domeniul gazelor naturale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009, se face următoarea rectificare (care apartine Redactiei „Monitorul Oficial, Partea I”):

- în preambul, în loc de: „.. .operatorilor economici din industria chimică si a producătorilor de energie electrică si termică...” se va citi: „...operatorilor economici cu statut de consumatori întreruptibili si a păstrării locurilor de muncă...”.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.