MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 430/2009

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

PARTEA I

Anul 177 (XXI) - Nr. 430            LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE            Miercuri, 24 iunie 2009

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 525 din 9 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2), art. 14 alin. (7) si art. 17 alin. (6)din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Decizia nr. 527 din 9 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii

 

Decizia nr. 670 din 30 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (3), art. 10 lit. b), art. 11 si art. 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

702. - Hotărâre privind trecerea din domeniul public în domeniul privat al statului a unor constructii aflate în administrarea Ministerului Apărării Nationale, în vederea scoaterii din functiune si demolării acestora

 

718. - Hotărâre privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investitii „Patinoar artificial - Municipiul Brasov, judetul Brasov” din cadrul Programului „Patinoare artificiale”, realizat prin Compania Natională de Investitii „C.N.I.” -S.A.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

            136. - Ordin al presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale privind aprobarea unei licente de concesiune pentru explorare

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

            77. - Decizie privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Protocolului privind desemnarea colectorului unic al remuneratiei compensatorii pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale cuvenite titularilor de drepturi de autor si titularilor de drepturi conexe, repartizarea remuneratiilor colectate către organismele de gestiune colectivă beneficiare si modalitatea de evidentiere si justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune colectivă colector unic


 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 525

din 9 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2), art. 14 alin. (7) si art. 17 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2), art. 14 alin. (7) si art. 17 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Asociatia Salariatilor si Membrilor Conducerii „Beralbac” si de Societatea Comercială „Bere Lichior Mărgineni” - S.A. din Bacău în Dosarul nr. 403.3/64/2007 al Curtii de Apel Brasov - Sectia comercială.

La apelul nominal se prezintă partea Societatea Comercială „E.ON Gaz România” - S.A. din Târgu Mures, prin consilierul juridic Liviu Man, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca inadmisibilă, întrucât critica de neconstitutionalitate vizează modificarea si completarea textului de lege, iar nu contrarietatea lui cu Legea fundamentală.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 27 noiembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 403.3/64/2007, Curtea de Apel Brasov - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 11 alin. (2), art. 14 alin. (7), art. 17 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Asociatia Salariatilor si Membrilor Conducerii „Beralbac” si de Societatea Comercială „Bere Lichior Mărgineni” - S.A. din Bacău.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii apreciază că prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 încalcă dispozitiile art. 124 alin. (1) si (3) din Constitutie, deoarece atributiile judecătorului-sindic nu privesc controlul deciziilor manageriale ale administratorului special, ca reprezentant al debitorului, si celor ale administratorului judiciar sub aspectul oportunitătii. Astfel, doar creditorii, prin organele acestora, au competenta să aprecieze cu privire la oportunitatea unor decizii manageriale ale debitorului care au înrâurire cu privire la procedura de insolventă, lăsând fără efect dispozitiile cuprinse în planul de reorganizare confirmat. Mai mult, dispozitiile art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 creează o pozitie privilegiată unei părti din proces, respectiv comitetului creditorilor sau creditorului majoritar, după caz, în detrimentul administratorului special, parte în litigiu, cu încălcarea dreptului acestuia la un proces echitabil.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 17 alin. (6) din lege, autorul exceptiei apreciază că acestea sunt în contradictie cu prevederile art. 21 si 124 din Constitutie, întrucât împotriva actiunilor, măsurilor si deciziilor luate de comitetul creditorilor doar creditorii pot formula contestatii, în vreme ce administratorul special, în calitatea sa de reprezentant al debitorului, în ciuda prerogativei conferite de art. 18 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 de a ataca măsurile care se iau de către comitetul creditorilor, nu se poate adresa justitiei, fiindu-i astfel îngrădit dreptul de a formula calea de atac.

Curtea de Apel Brasov - Sectia comercială apreciază exceptia ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu prevederile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 11 alin. (2), art. 14 alin. (7), art. 17 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, texte de lege care au următorul continut:

- Art. 11 alin. (2): „Atributiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activitătii administratorului judiciar si/sau al lichidatorului si la procesele si cererile de natură judiciară aferente procedurii insolventei. Atributiile manageriale apartin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod exceptional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-si administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunitătii de către creditori, prin organele acestora.”;

- Art. 14 alin. (7): „Hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiintată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective si au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum si la cererea creditorilor îndreptătiti să participe la procedura insolventei, care au lipsit motivat de la sedinta adunării creditorilor.”;

- Art. 17 alin. (6): „împotriva actiunilor, măsurilor si deciziilor luate de comitetul creditorilor orice creditor poate formula contestatie la adunarea creditorilor, în termen de 5 zile de la luarea acestora.”


În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 21 alin. (1) si (3) si art. 124 alin. (1) si (3).

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 stabilesc competentele exclusive în cadrul procedurii insolventei. Astfel, judecătorul-sindic efectuează controlul judecătoresc al activitătii administratorului judiciar si/sau al lichidatorului si solutionează procesele si cererile de natură judiciară aferente procedurii insolventei, administratorul judiciar ori lichidatorul sau, în mod exceptional, debitorul, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-si administra averea, exercită atributiile manageriale, în vreme ce creditorii, prin organele acestora, pot controla, sub aspectul oportunitătii, deciziile manageriale adoptate de persoanele competente. Delimitarea prin lege a competentelor tuturor celor implicati în procedura prevăzută de Legea nr. 85/1996 stabileste cadrul procesual în care părtile îsi pot exercita eficient drepturile procesuale. Extinderea competentei judecătorului-sindic asupra controlului oportunitătii deciziilor adoptate în activitatea de administrare a debitorului, asa cum pretinde autorul exceptiei, ar constitui o depăsire a atributiilor instantelor judecătoresti, o interventie inadmisibilă în activitatea de organizare si functionare a unei societăti comerciale. Controlul exercitat de instantă trebuie să se limiteze la aspectele de legalitate ale deciziilor manageriale, iar nu să cenzureze optiunile considerate oportune de către persoanele specializate în exercitarea atributiilor de administrare, administratorul judiciar sau lichidatorul, după caz.

Asa fiind, Curtea constată că dispozitiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 sunt în deplin acord cu prevederile art. 124 alin. (1) si (3), potrivit cărora justitia se înfăptuieste În numele legii de către judecători independenti, care se supun numai legii.

În ceea ce priveste prevederile art. 14 alin. (7) din lege, Curtea constată că acestea stabilesc dreptul creditorilor care au votat împotriva adoptării hotărârii adunării creditorilor si au cerut consemnarea acestui fapt în procesul-verbal al adunării, precum si al creditorilor care au lipsit justificat de la adunare de a solicita judecătorului-sindic desfiintarea hotărârii pe care acestia o consideră nelegal adoptată. Or, în conditiile în care hotărârile luate în adunarea creditorilor privesc realizarea intereselor legitime ale acestora, în mod colectiv, în vederea recuperării creantelor lor, numai acestia justifică un interes si, implicit, calitate procesuală activă, în declansarea controlului de legalitate a respectivelor hotărâri, efectuat de judecătorul-sindic. În aceste conditii, dispozitiile art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 nu creează o pozitie privilegiată creditorilor în detrimentul administratorului special, reprezentant al debitorului, asa cum consideră autorul exceptiei, ci reprezintă exclusiv o garantie a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime. Prin urmare, Curtea nu poate retine critica de neconstitutionalitate referitoare la nesocotirea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constitutie.

Având în vedere argumente similare, Curtea consideră neîntemeiată si exceptia de neconstitutionalitate care are ca obiect dispozitiile art. 17 alin. (6) din Legea nr. 85/2006.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2), art. 14 alin. (7) si art. 17 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Asociatia Salariatilor si Membrilor Conducerii „Beralbac” si de Societatea Comercială „Bere Lichior Mărgineni” - S.A. din Bacău în Dosarul nr. 403.3/64/2007 al Curtii de Apel Brasov - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 aprilie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 527

din 9 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada


6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Irina Moisescu în Dosarul nr. 10.893/3/2008 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal se prezintă partea Clementa Croitoru, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată. Partea prezentă solicită respingerea exceptiei, arătând că scopul urmărit de autorul acesteia a fost acela de a tergiversa cauza.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 24 noiembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 10.893/3/2008, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Irina Moisescu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia descrie desfăsurarea procesului în cadrul căruia a formulat exceptia de neconstitutionalitate si redă continutul textelor constitutionale cu care pretinde că art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 ar intra în coliziune, fără a arăta în ce constă neconstitutionalitatea acestuia. În realitate, autorul este nemultumit de faptul că, neavând calitatea de persoană îndreptătită la restituirea imobilului în natură, întrucât detine doar un drept de uzufruct asupra acestuia, nu are nici calitatea de a formula contestatie împotriva deciziei prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate mostenitorilor fostului proprietar.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă apreciază exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat stabileste cadrul procesual în care poate fi atacată dispozitia de respingere a notificării de către persoana care a formulat notificarea, tertele persoane având deschisă calea dreptului comun pentru atacarea în justitie a unui act juridic.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu prevederile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care au următorul continut: „Decizia sau, după caz, dispozitia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptătită la sectia civilă a tribunalului în a cărui circumscriptie se află sediul unitătii detinătoare sau, după caz, al entitătii învestite cu solutionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile de lege criticate încalcă prevederile constitutionale cuprinse în art. 1, 15, 16,21, 44 si 124.

Curtea constată că dispozitiile Legii nr. 10/2001 au instituit o procedură administrativă sui-generis, având ca obiect restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu valabil, de către stat sau de către alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, indiferent de destinatia lor, detinute la data intrării în vigoare a legii de persoanele juridice prevăzute la art. 21 alin. (1). Regula instituită de lege în această materie o reprezintă restituirea în natură a imobilelor, exceptia fiind despăgubirea prin echivalent în cazurile expres prevăzute de lege.

Declansarea procedurii are loc pe calea unei notificări adresate de către persoana îndreptătită persoanei juridice detinătoare, iar dacă aceasta din urmă nu este cunoscută, primăriei în a cărei rază teritorială se află imobilul sau institutiei care a efectuat privatizarea, respectiv Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului, ministerul de resort sau autoritatea administratiei publice locale, în cazul în care imobilul se află în patrimoniul unei societăti comerciale privatizate cu respectarea dispozitiilor legale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 stabileste dreptul persoanei care se pretinde îndreptătită la restituirea imobilului de a ataca, la sectia civilă a tribunalului competent, decizia sau, după caz, dispozitia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură.

Argumentele prin care se tinde la motivarea exceptiei vizează nemultumirea autorului cu privire la limitarea, prin dispozitia criticată, a categoriei persoanelor care au calitatea de a promova actiunea în instantă. Or, în conditiile în care decizia sau, după caz, dispozitia motivată de respingere a notificării ori a cererii de restituire priveste realizarea intereselor legitime ale persoanelor care se pretind îndreptătite, în vederea recuperării bunurilor care le-au apartinut si care au fost preluate abuziv de stat, numai acestia justifică un interes si, implicit, calitate procesuală activă în declansarea controlului judiciar de legalitate al respectivelor hotărâri.

Asa fiind, dispozitiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu fac altceva decât să reglementeze cadrul desfăsurării fazei judiciare a procedurii privind restituirea imobilelor care fac obiectul legii reparatorii. Curtea retine că lărgirea acestui cadru procesual, sub aspectul persoanelor care pot avea calitate procesuală activă, echivalează cu o completare a legii pe calea controlului de constitutionalitate, operatiune care excedează competentei Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronuntă numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Irina Moisescu în Dosarul nr. 10.893/3/2008 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 aprilie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 530

din 9 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de Ion lonescu în Dosarul nr. 18.841/3/CA/2008, de Paraschiv Hotnog în Dosarul nr. 36.397/3/2008, de Mihai Gherasim în Dosarul nr. 18.542/3/CA/2008, de Petru Ciubotariu în Dosarul nr. 22.894/3/2008 si de Dumitru Dumitrescu în Dosarul nr. 26.605/3/CA/2008, toate aflate pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se prezintă Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, prin consilierul juridic Mihai Alexandru lonescu, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că în Dosarul nr. 2.603D/2008 a fost depusă o cerere din partea avocatului autorului exceptiei, Paraschiv Hotnog, prin care solicită Curtii Constitutionale acordarea unui nou termen de judecată, întrucât se află în imposibilitate de a se prezenta în fata acestei instante, fiind obligat să răspundă în două dosare aflate pe rolul Tribunalului Bucuresti.

Reprezentantul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii se opune cererii de amânare.

De asemenea, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii formulate.

Deliberând, Curtea Constitutională respinge cererea de amânare, deoarece autorul cererii nu a învederat motive temeinice care să justifice acordarea unui nou termen, neprezentând nicio dovadă a imposibilitătii de prezentare.

În continuare, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 2.597D/2008, nr. 2.603D/2008, nr. 78D/2009, nr. 79D/2009 si nr. 80D/2009, Curtea pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii este de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite conditiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.603D/2008, nr. 78D/2009, nr. 79D/2009 si nr. 80D/2009 la Dosarul nr. 2.597D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Consilierul juridic prezent solicită respingerea exceptiei astfel: ca neîntemeiată, pentru dispozitiile care privesc deconspirarea Securitătii, invocându-se în sustinerea acestei solutii Decizia Curtii Constitutionale nr. 218/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 17 aprilie 2007, si ca inadmisibilă, pentru restul dispozitiilor criticate, întrucât acestea nu au legătură cu solutionarea cauzelor în care au fost ridicate exceptiile de neconstitutionalitate.

În ceea ce priveste competenta exclusivă a Curtii de Apel Bucuresti în judecarea contestatiilor prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, aceasta este justificată de împrejurarea că autoritatea care introduce actiunea în constatarea calitătii de lucrător al Securitătii sau de colaborator al acesteia, si anume Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, este o institutie organizată la nivel central,


iar legiuitorul poate adopta reglementări procedurale speciale în considerarea unor situatii speciale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierea din 11 noiembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 18.841/3/CA/2008, prin încheierea din 19 noiembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 36.397/3/2008, prin încheierea din 31 octombrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 18.542/3/CA/2008, prin încheierea din 14 noiembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 22.894/3/2008, si prin încheierea din 19 noiembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 26.605/3/CA/2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de Ion lonescu, Paraschiv Hotnog, Mihai Gherasim, Petru Ciubotariu, respectiv de Dumitru Dumitrescu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii consideră că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 nu urmăreste doar scopul deconspirării Securitătii, ci promovează răspunderea morală, juridică si politică a persoanelor care au fost angajate cu diferite functii în Securitate, urmărind îndepărtarea lor din functiile actuale sau împiedicarea de fi alese sau numite în anumite functii. Definind întelesul unor termeni si expresii, ordonanta creează premisele unei forme de răspundere morală si juridică pentru simpla participare la activitătile serviciilor de informatii, fără stabilirea vinovătiei în acte de încălcare a drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Autorii consideră că o întreagă categorie socială, cu drepturi si libertăti, urmează a fi pusă în afara legii si a respectului concetătenilor pentru simplul fapt că profesia avută în trecut, pe care au servit-o până la pensionare, îi transformă în paria, marginalizati, pusi la stâlpul infamiei. Or, actiunile în justitie, prin care se tinde la pronuntarea unui verdict de apartenentă la o structură militară si de muncă în sprijinul serviciilor de informatii sau contrainformatii, nu fac altceva decât să culpabilizeze această categorie de persoane pentru munca depusă sub jurământ militar si ordine militare ierarhice.

Mai mult, se arată în argumentarea exceptiei că dispozitiile art. 1 alin. (7) din ordonantă, care prevăd posibilitatea persoanei - subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate - să afle identitatea lucrătorilor Securitătii si a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informatii la completarea dosarelor si să solicite verificarea calitătii de lucrător al Securitătii pentru ofiteri sau subofiteri care au contribuit la instrumentarea dosarelor, sunt neconstitutionale, deoarece îngrădesc dreptul cetăteanului de a-si proteja viata intimă, familială si privată, precum si dreptul acestuia de a dispune de el însusi în conditiile impuse de art. 26 din Constitutie.

Astfel, prin pronuntarea unei hotărâri judecătoresti care să ateste calitatea de lucrător al Securitătii se produce o gravă încălcare a vietii private a persoanelor cercetate, prevederile ordonantei contravenind si dispozitiilor art. 16 si art. 21 alin. (3) din Constitutie, care prevăd dreptul la un proces judecat în conditii de egalitate, care implică justificarea unui interes actual si efectiv în realizarea unui demers în fata instantei de judecată.

Pe de altă parte, desi prin art. 13 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii este definit ca autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică; definitia este insuficientă pentru a stabili natura juridică a acestei institutii, în conditiile în care ea nu este nominalizată în Constitutie si nici nu poate fi încadrată în una dintre autoritătile publice cu statut constitutional. Prin urmare, dispozitiile ordonantei privitoare la natura, atributiile si procedura de functionare a Consiliului sunt contrare prevederilor art. 116 si 117 din Constitutie.

Autorii mai consideră că abilitarea unei singure instante, competentă să solutioneze la nivel national un singur fel de actiuni - constatarea calitătii de lucrător al Securitătii sau de colaborator al acesteia, împotriva unei singure categorii de subiecti - persoanele care au lucrat sau au colaborat cu Securitatea, nu poate avea altă semnificatie decât aceea a înfiintării unei instante extraordinare. Dispozitiile art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 îngrădesc liberul acces la justitie, întrucât toti subiectii pasivi, indiferent de domiciliul lor, sunt constrânsi să se judece în fata unei instante unice, care functionează în raza teritorială a autoritătii abilitate să declanseze această procedură.

În fine, autorii apreciază că dispozitiile ordonantei, în ansamblul său, încalcă principiile fundamentale specifice statului de drept.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal apreciază exceptia ca fiind neîntemeiată, întrucât Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 nu cuprinde dispozitii contrare prevederilor constitutionale invocate, ci doar stabileste o categorie de persoane referitoare la care opinia publică are dreptul de a obtine informatii prin intermediul procedurii reglementate legal.

Stabilirea competentei de solutionare a cererilor privind constatarea calitătii de colaborator sau lucrător al Securitătii în favoarea Tribunalului Bucuresti nu are semnificatia instituirii unei instante extraordinare, întrucât, potrivit art. 126 alin. (1) din Constitutie, Justitia se realizează prin înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege”, iar judecătorii instantei mentionate fac parte din instantele judecătoresti prevăzute de lege, îndeplinind cerintele de independentă si de impartialitate impuse de prevederile Constitutiei.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu prevederile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie,  ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Cu privire la obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, din încheierile de sesizare rezultă că acesta îl constituie prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008.

Însă, cu toate că autorii exceptiei au invocat neconstitu-tionalitatea dispozitiilor ordonantei în ansamblul ei, din analiza motivelor care sustin criticile formulate, precum si a obiectului dosarelor instantei de fond Curtea constată că au fost motivate si au legătură cu solutionarea respectivelor cauze doar dispozitiile art. 1 alin. (7), art. 2 lit. a), art. 10, 11 si 13 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008. Cu privire la restul prevederilor, acestea fie nu au legătură cu judecarea litigiilor în fata Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal, fie critica ce Ie-a vizat nu a fost argumentată de către autorii exceptiei de neconstitutionalitate.

Prin urmare, analiza pe fond a exceptiilor de neconstitutionalitate se va restrânge la dispozitiile mentionate, care au următorul continut:

- Art. 1 alin. (7): „Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securitătii si a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informatii la completarea dosarului, si poate solicita verificarea calitătii de lucrător al Securitătii pentru ofiterii sau subofiterii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeasi si pentru lucrătorii Securitătii identificati în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonantă de urgentă.”;

- Art. 2 lit. a): „în întelesul prezentei ordonante de urgentă, termenii si expresiile de mai jos au următoarea semnificatie:

a) lucrător al Securitătii - orice persoană care, având calitatea de ofiter sau de subofiter al Securitătii sau al Militiei cu atributii pe linie de Securitate, inclusiv ofiter acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăsurat activităti prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi si libertăti fundamentale ale omului;”;

- Art. 10: „(1) Notele de constatare si adeverintele emise de Colegiul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii se comunică persoanelor verificate, precum si persoanelor care au solicitat verificarea, în cazul verificării la cerere, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(2) Adeverintele prevăzute la art. 8 lit. b) si art. 9 se publică de îndată pe pagina proprie de internet a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii si pot fi contestate la Sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor.”;

- Art. 11: „(1) Actiunea în constatarea calitătii de lucrător al Securitătii sau de colaborator al acesteia se introduce la Sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti, fiind scutită de taxă de timbru.

(2) Hotărârea Curtii de Apel Bucuresti poate fi atacată cu recurs, în conditiile legii.

(3) La dosarul cauzei se depun copii certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, documentele originale putând fi consultate la arhiva Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii.”;

- Art. 13: „(1) Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii este autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică, institutie publică finantată integral de la bugetul de stat, aflată sub controlul Parlamentului. Anual sau la cererea Parlamentului, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii prezintă rapoarte.

(2) Sediul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii este în municipiul Bucuresti.

(3) Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securităti, functionează la nivel national, ca structură unică.

(4) Bugetul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii se aprobă în conditiile legislatiei privind finantele publice.”

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (2), art. 16, art. 20 alin. (2), art. 21,24, 26, 37, 38, 53, 116, 117, 124, 126, precum si în art. 6 si 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si în art. 17 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.

Curtea retine că preambulul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 defineste scopul reglementării ca fiind „continuarea, într-un mecanism nou, a procesului de devoalare a activitătilor exercitate de regimul comunist”, care a exercitat, în special prin intermediul Securitătii, „o permanentă teroare împotriva cetătenilor tării, a drepturilor si a libertătilor lor fundamentale”. Aceasta îndreptăteste accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, prin consemnarea publică a abuzurilor, si contribuie la o mai bună întelegere a prezentului si la o proiectare adecvată a viitorului societătii românesti.

Scopul ordonantei, enuntat în acesti termeni, răspunde unor exigente politice ale societătii românesti si dreptului la informatie consacrat prin art. 31 din Constitutia României.

În considerarea celor enuntate în preambul, art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 reglementează accesul cetătenilor români sau străini care după 1945 au avut cetătenie română, precum si al cetătenilor unei tări membre a Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord sau ai unui stat membru al Uniunii Europene la propriul dosar întocmit de Securitate, precum si la alte documente si informatii care privesc propria persoană, în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informatiilor care privesc siguranta natională, precum si dreptul acestor persoane de a afla identitatea lucrătorilor Securitătii si a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informatii la completarea dosarului. Mai mult, în temeiul art. 1 alin. (7) din ordonantă, persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul de a solicita verificarea calitătii de lucrător al Securitătii pentru ofiterii sau subofiterii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Potrivit art. 2 lit. a) din ordonantă, se circumscrie notiunii de „lucrător al Securitătii” acea persoană care, având calitatea de ofiter sau de subofiter al Securitătii sau al Militiei cu atributii pe linie de Securitate, inclusiv ofiter acoperit, în perioada 1945- 1989, a desfăsurat activităti prin care „a suprimat sau îngrădit drepturi si libertăti fundamentale ale omului, în scopul sustinerii puterii totalitar comuniste”.

Asa fiind, Curtea observă că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 urmăreste scopul de deconspirare, enuntat în preambul, a persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarului întocmit de Securitate, prin consemnarea publică - publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a lll-a, si punerea la dispozitia mijloacelor de informare în masă de către Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, în temeiul art. 12 alin. (1) din ordonantă - a celor care ocupă demnitătile sau functiile enumerate în art. 3, precum si a celor care îsi manifestă intentia de a candida pentru alegerea sau numirea în aceste demnităti sau functii.

Sub acest aspect, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 operează o modificare substantială a regimului juridic aplicabil persoanelor constatate ca fiind „lucrătoare ale Securitătii” ^a\ă de prevederile Legii nr. 187/1999, declarată neconstitutională prin Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008. Astfel, reglementarea anterioară nu a urmărit doardeconspirarea persoanelor care au participat la activitatea de politie politică comunistă, ci a promovat răspunderea juridică si politică a acestora, cu scopul îndepărtării lor din anumite functii, si împiedicarea lor de a candida pentru alegerea sau numirea în acele functii. Mai mult, asa cum a retinut Curtea Constitutională prin decizia mentionată, legea crea premisele unei forme de răspundere morală si juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informatii, fără vinovătie si fără existenta unei fapte de încălcare a drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Curtea constată că prevederile art. 2 lit. a) din ordonantă definesc notiunea de „lucrător al Securitătii” si explicitează în concret semnificatia termenului. Astfel, detin calitatea de lucrători ai Securitătii persoanele care, pe de o parte, au fost încadrate ca ofiteri sau subofiteri ai Securitătii sau ai Militiei cu atributii pe linie de Securitate, inclusiv ofiteri sub acoperire, în perioada 1945-1989, si care, pe de altă parte, au desfăsurat activităti prin care au suprimat sau au îngrădit drepturi si libertăti fundamentale ale omului, în scopul sustinerii puterii totalitar comuniste.

Întrunirea cumulativă a celor două conditii prevăzute de textul de lege criticat este constatată de instanta judecătorească - Sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti, în baza copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii.

Asa fiind, în conditiile în care actiunea în constatarea calitătii de lucrător al Securitătii este introdusă la o instantă de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, potrivit art. 11 din

Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, Curtea retine că dispozitiile procedurale criticate nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci constituie o garantie a aplicării principiului prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constitutie si de art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Astfel, procedura de judecată respectă principiile fundamentale privind oralitatea, contradictorialitatea, publicitatea si dreptul la apărare, părtile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garantiile prevăzute de legea procesual civilă pentru a-si sustine pozitia asupra problemelor de fapt si de drept.

În ceea ce priveste competenta unei singure instante de a solutiona cauzele având ca obiect constatarea calitătii de lucrător sau colaborator al Securitătii, si anume Sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti, Curtea retine că, potrivit art. 126 alin. (1) si (2) din Constitutie, justitia se realizează prin instantele judecătoresti, a căror competentă este stabilită numai prin lege. Or, dispozitiile art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 satisfac pe deplin exigentele constitutionale invocate, inclusiv cele prevăzute de art. 126 alin. (5) referitoare la interdictia înfiintării de instante extraordinare.

În fine, referitor la critica prevederilor art. 13 din ordonantă, Curtea retine că autoritătile publice din România sunt de natură constitutională sau extraconstitutională, în functie de fundamentarea existentei lor legale. Asa fiind, pe lângă autoritătile administrative autonome definite expres de Constitutie - Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, Curtea de Conturi, Consiliul Suprem de Apărare a Tării si Consiliul Economic si Social, există si alte autorităti a căror legitimitate izvorăste din lege. Aceasta nu înseamnă însă că înfiintarea, organizarea si functionarea lor ar fi lipsite de fundament constitutional, ci, dimpotrivă, ele îsi întemeiază existenta pe dispozitiile art. 116 alin. (2) si art. 117 alin. (3) din Legea fundamentală.

Având în vedere argumentele prezentate, Curtea nu poate retine temeinicia criticilor autorilor exceptiei fată de niciuna dintre prevederile constitutionale invocate.

Prin urmare, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (7), art. 2 lit. a), art. 10, art. 11 si art. 13 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de Ion lonescu în Dosarul nr. 18.841/3/CA/2008, de Paraschiv Hotnog în Dosarul nr. 36.397/3/2008, de Mihai Gherasim în Dosarul nr. 18.542/3/CA/2008, de Petru Ciubotariu în Dosarul nr. 22.894/3/2008 si de Dumitru Dumitrescu în Dosarul nr. 26.605/3/CA/2008, toate aflate pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate cu privire la restul dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, exceptie ridicată de aceiasi autori în dosarele aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 aprilie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 670

din 30 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (3), art. 10 lit. b), art. 11 si art. 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Patricia Marilena lonea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Nesan Prod” - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 11.774/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune să se facă apelul si în Dosarul nr. 423D/2009, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) si art. 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Blue Sky Models” - S.R.L. din Târgu Mures în Dosarul nr. 938/191/2008 al Judecătoriei Blaj.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

De asemenea, presedintele dispune să se facă apelul si în Dosarul nr. 451 D/2009, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 lit. b) si art. 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Vital Systems” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 1.299/303/CV/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune efectuarea apelului si în Dosarul nr. 515D/2009, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 si art. 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999, exceptie ridicată de Magdalena Irina Gh. Mirea în Dosarul nr. 864/212/2008 al Tribunalului Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune efectuarea apelului si în Dosarul nr. 702D/2009, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 si art. 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999, exceptie ridicată de Cati R. Martisca în Dosarul nr. 867/212/2008 al Tribunalului Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 401 D/2009, nr. 423D/2009, nr. 451D/2009, nr. 515D/2009 si nr. 702D/2009 este similar, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 423D/2009, nr. 451D/2009, nr. 515D/2009 si nr. 702D/2009 la Dosarul nr. 401 D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenta constantă în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 5 decembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 11.774/211/2008, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Nesan Prod” - S.R.L. din Cluj-Napoca cu prilejul solutionării unei plângeri contraventionale.

Prin încheierea din 22 ianuarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 938/191/2008, Judecătoria Blaj a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) si art. 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Blue Sky Models” - S.R.L. din Târgu Mures cu prilejul solutionării unei cauze în contencios administrativ având ca obiect o cerere de anulare a unui proces-verbal de contraventie.

Prin încheierea din 20 noiembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 1 299/303/CV/2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. b) si art. 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Vital Systems” - S.R.L. din Bucuresti cu prilejul solutionării recursului formulat împotriva Sentintei civile nr. 2.457 din 10 aprilie 2008, pronuntată de Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti în Dosarul nr. 1.299/303/2008.

Prin încheierea din 3 decembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 864/212/2008, si încheierea din 28 ianuarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 867/212/2008, Tribunalul Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 si art. 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999. Exceptia a fost ridicată de Magdalena Irina Gh. Mirea si Cati R. Martisca cu prilejul solutionării recursurilor în contencios administrativ formulate împotriva Sentintei civile nr. 6.537 din 11 aprilie 2008, pronuntată de Judecătoria Constanta în Dosarul nr. 864/212/2008, respectiv împotriva Sentintei civile nr. 6.538 din 11 aprilie 2008, pronuntată de Judecătoria Constanta în Dosarul nr. 867/212/2008.

În motivarea exceptiei autorii acesteia sustin, în esentă, că dispozitiile art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 au o redactare „ambiguă”, care lasă loc unor interpretări contradictorii, întrucât nu mentionează cazurile în care nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale. Ca atare, agentii economici, pentru a nu fi sanctionati, emit facturi fiscale pentru toate livrările, fapt ce, potrivit textului criticat, exclude obligatia utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, în timp ce organele de control financiar îi sanctionează, considerând obligatorie emiterea de bonuri fiscale prin aparatele de marcat electronice. De asemenea, si prevederile alin. (3) al art. 1 au o formulare „ambiguă si subversivă, deoarece dispozitiile ordonantei de urgentă nu precizează care sunt exceptiile de la obligatia agentilor economici de a emite bonuri fiscale pentru bunurile vândute cu amănuntul si facturi fiscale pentru vânzările cu ridicata, exceptii la care face trimitere textul de lege criticat”. Astfel se încalcă dispozitiile art. 135 alin. (1) si (2) lit. a) din Constitutie, potrivit cărora „Statul trebuie să asigure libertatea comertului (...)”. De asemenea, art. 11 alin. (3) teza întâi din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 este neconstitutional, întrucât reclamă agentului economic să justifice faptul că sumele de la punctul de lucru au fost dobândite în mod licit, în conditiile în care ratiunea art. 44 alin. (8) din Constitutie este tocmai aceea de a scuti proprietarul de o astfel de probă, ce este de multe ori anevoioasă. Ca urmare, nu se respectă dreptul la un proces echitabil si prezumtia de nevinovătie. În plus, autorii exceptiei consideră că aplicarea amenzilor prevăzute de textele de lege criticate are ca efect distrugerea agentului economic si preluarea de către stat a patrimoniului acestuia, ceea ce echivalează cu o expropriere. De asemenea, amenzile aplicate au un cuantum nejustificat în raport cu pericolul social al faptelor contraventionale. În ceea ce priveste art. 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999, arată că acesta contravine art. 45 din Constitutie, deoarece, prin suspendarea activitătii, se interzice accesul liber la activitatea economică si exercitarea acesteia.

Judecătoria Cluj-Napoca, Judecătoria Blaj, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal si Tribunalul Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă în ceea ce priveste prevederile art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999, întrucât autorii exceptiei critică redactarea anterioară ultimei republicări a ordonantei, iar în urma republicării textul de lege criticat nu mai contine aspectele criticate ca fiind neconstitutionale. În ceea ce priveste celelalte texte de lege criticate, având în vedere jurisprudenta constantă în materie a Curtii Constitutionale, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

Avocatul Poporului, invocând considerentele retinute de Curtea Constitutională în jurisprudenta sa referitoare la prevederile art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 si art. 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999, consideră că aceste texte de lege sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Potrivit încheierilor de sesizare, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 si art. 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările si completările ulterioare.

Din examinarea exceptiei de neconstitutionalitate Curtea constată că, în realitate, critica de neconstitutionalitate a art. 1 se referă doar la continutul alin. (1) si (3), astfel că doar aceste alineate vor fi supuse controlului de constitutionalitate.

Textele de lege criticate au următorul continut:

- Art. 1 alin. (1)si (3): „(1) Agentii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum si prestări de servicii direct către populatie sunt obligati să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.[...]

(3) Aparatele de marcat electronice fiscale sunt livrate prin distribuitori autorizati. În sensul prezentei ordonante de urgentă, prin distribuitor autorizat se întelege agentul economic pe numele căruia a fost eliberat avizul prevăzut la art. 5 alin. (2). Distribuitorul autorizat are dreptul de a comercializa aparatele de marcat electronice fiscale, inclusiv produsele complementare acestora, pentru care a obtinut avizul, precum si obligatia să asigure service la aceste aparate atât în mod direct, cât si prin alti agenti economici acreditati de către acesta, denumiti în continuare unităti acreditate pentru comercializare si/sau service. Distribuitor autorizat nu poate fi decât producătorul sau importatorul aparatului respectiv. În situatia defectării aparatelor de marcat electronice fiscale utilizatorii sunt obligati ca în momentul constatării defectiunii să anunte distribuitorul autorizat care a livrat aparatul sau, după caz, unitatea de service acreditată a acestui distribuitor autorizat.”;

- Art. 10 lit. b): „Constituie contraventii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infractiuni:[...]

b) neîndeplinirea obligatiei agentilor economici de a se dota si de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu exceptia prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum si nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzactiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul stergerii memoriei operative;”;

- Art. 11: „(1) Amenzile pentru contraventiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu exceptia celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel:

a) faptele prevăzute la art. 10 lit. c), e), f), g) si o) se sanctionează cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei;

b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h1), i), j), I) si m) se sanctionează cu amendă de la 8.000 lei la 40.000 lei;

c) faptele prevăzute la art. 10 lit. h), k) si n) se sanctionează cu amendă de la 40.000 lei la 100.000 lei.

(2) Contraventiile prevăzute la art. 10 lit. d), aplicabile persoanelor fizice, se sanctionează cu amendă de la 800 lei la 4.000 lei.

(3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor apartinând agentilor economici prevăzuti la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, mentionat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără provenientă si se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activitătii agentilor economici, potrivit art. 14.”;

- Art. 14: „(1) Neîndeplinirea obligatiei agentilor economici prevăzuti la art. 1 de a se dota cu aparate de marcat electronice fiscale la termenele prevăzute la art. 6 atrage si suspendarea activitătii unitătii până la momentul înlăturării cauzelor care au generat aceasta.

(2) Nerespectarea de către agentii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale si nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzactiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul stergerii memoriei operative, atrage si suspendarea activitătii unitătii pe o perioadă de 3 luni.”

Autorii exceptiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 135 alin. (1) si (2) lit. a) referitoare la economia României, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertăti, art. 56 referitoare la contributiile financiare, art. 57 privind exercitarea cu bună-credintă a drepturilor si libertătilor, art. 44 privind dreptul de proprietate privată si art. 45 referitoare la libertatea economică. De asemenea, consideră că este încălcat si art. 20 din Constitutie prin raportare la prevederile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale prin care se instituie prezumtia de nevinovătie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) si (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999, Curtea constată că autorii exceptiei au în vedere continutul normativ al textelor de lege în redactarea anterioară ultimei republicări a ordonantei criticate. Astfel, se sustine că aceste dispozitii de lege nu contin precizări cu privire la „cazurile în care nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale de către agentii economici care efectuează livrări de bunuri direct către populatie”, ceea ce, în opinia autorilor exceptiei, încalcă prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie. Intr-adevăr, în urma republicării Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 5 iunie 2002, dispozitiile alin. (1) si (3) ale art. 1 prevedeau că „Agentii economici care efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii direct către populatie, pentru care nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale, sunt obligati să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale”, respectiv „în cazul în care agentii economici efectuează atât activităti de vânzare cu amănuntul, cât si cu ridicata, acestia au obligatia să emită bonuri fiscale pentru bunurile vândute cu amănuntul si facturi fiscale pentru vânzările cu ridicata, cu exceptiile prevăzute de lege”. Prin art. I pct. 1 din Legea nr. 116/2004 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 22 aprilie 2004, prevederile alin. (1) ale art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 au fost însă modificate, în sensul înlăturării oricărei exceptii de la obligatia utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, iar prevederile alin. (3) au fost abrogate. Ca atare, dispozitiile art. 1 alin. (1) si (3), astfel cum au fost modificate prin legeaamintită si preluate în ultima republicare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005u nu mai contin aspectele criticate ca fiind neconstitutionale. Întrucât, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională se pronuntă asupra unor dispozitii dintr-o lege sau ordonantă în vigoare, rezultă că sustinerile de neconstitutionalitate ce vizează dispozitii care nu se mai regăsesc în continutul actual al actului normativ nu pot fi examinate de instanta de contencios constitutional, critica de neconstitutionalitate fiind, în acest caz, fără obiect.

Având fn vedere aceste aspecte, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) si (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 lit. b), art. 11 si art. 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999, Curtea constată că acestea au constituit în numeroase rânduri obiect al exceptiei de neconstitutionalitate.

Astfel, examinând exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 lit. b), prin Decizia nr. 565 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, ori Decizia nr. 355 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 8 iunie 2006, Curtea a retinut că stabilirea unei contraventii si a unor sanctiuni reprezintă o optiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie, în contextul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 28/1999, preocupării statului pentru a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie. În situatia textului de lege criticat, reglementarea contraventiei este justificată de imperativul protejării interesului social si al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare si sanctionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală. Agentul economic în activitatea căruia s-a constatat săvârsirea unei contraventii nu poate invoca principiul libertătii economice, în conditiile în care acesta nu respectă prevederile legale.

În ceea ce priveste art. 56 din Constitutie, Curtea constată că acesta nu este incident în cauză, deoarece prevederile de lege criticate nu au ca obiect stabilirea unor impozite si taxe.

De asemenea, referitor la critica de neconstitutionalitate raportată la art. 57 din Constitutie, Curtea, având în vedere continutul reglementărilor criticate, apreciază că prevederile acestui text constitutional nu au incidentă în cauză.

Analizând criticile de neconstitutionalitate raportate la art. 44 alin. (2) si art. 45 din Constitutie, Curtea constată că acestea au în vedere sanctiunile prevăzute de textele de lege care fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate si care se aplică agentilor economici în cazul nerespectării obligatiilor instituite de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999.

Referitor la aceste critici, prin Decizia nr. 355 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 8 iunie 2006, Curtea a arătat însă că sanctiunea confiscării este justificată de încălcarea prevederilor legale, în acord cu prevederile art. 44 alin. (9) din Constitutie, potrivit cărora „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni sau contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii”.

Prin aceeasi decizie, Curtea a retinut că sanctiunea suspendării activitătii unitătii care nu a respectat obligatiile instituite de lege reprezintă o măsură prin care statul dă expresie obligatiilor instituite prin art. 135 alin. (2) lit. a), b) si f) din Constitutie si nu aduce atingere libertătii comertului sau valorificării factorilor de productie.

Cât priveste critica de neconstitutionalitate referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil si a prezumtiei de nevinovătie, prin Decizia nr. 146 din 20 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 7 martie 2007, si Decizia nr. 530 din 31 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 25 iunie 2007, Curtea a arătat că textele de lege criticate nu instituie o răspundere obiectivă, „întrucât, fiind vorba de săvârsirea unor contraventii, nu se poate aplica niciodată o sanctiune contraventională în lipsa elementului vinovătiei, care este de esenta acesteia. Existenta sau inexistenta vinovătiei este un element al stării de fapt, a cărei apreciere este de atributul exclusiv al instantei de judecată, căreia persoana sanctionată contraventional i se poate adresa fără nicio îngrădire, beneficiind în mod corespunzător de toate garantiile dreptului la un proces echitabil”.

întrucât în spetă nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, solutiile si considerentele deciziilor amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, exceptie ridicată de Magdalena Irina Gh. Mirea si Cati R. Martisca în dosarele nr. 864/212/2008 si nr. 867/212/2008 ale Tribunalului Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 lit. b), art. 11 si art. 14 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Nesan Prod” - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 11.774/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca, de Societatea Comercială „Blue Sky Models” - S.R.L. din Târgu Mures în Dosarul nr. 938/191/2008 al Judecătoriei Blaj, de Societatea Comercială „Vital Systems” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 1.299/303/CV/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal si de Magdalena Irina Gh. Mirea si Cati R. Martisca în dosarele nr. 864/212/2008 si nr. 867/212/2008 ale Tribunalului Constanta - Sectia comercială, contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 30 aprilie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind trecerea din domeniul public în domeniul privat al statului a unor constructii aflate în administrarea Ministerului Apărării Nationale, în vederea scoaterii din functiune si demolării acestora

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare, si al art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 112/2000 pentru reglementarea procesului de scoatere din functiune, casare si valorificare a activelor corporale care alcătuiesc domeniul public al statului si al unitătilor administrativ-teritoriale, aprobată prin Legea nr. 246/2001,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă trecerea din domeniul public în domeniul privat al statului a unor constructii aflate în administrarea Ministerului Apărării Nationale, amplasate în incinta imobilelor identificate potrivit anexei*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Trecerea în domeniul privat al statului a constructiilor prevăzute la art. 1 se face în vederea scoaterii din functiune si demolării acestora.

Art. 3. - După scoaterea din functiune si demolarea constructiilor, Ministerul Apărării Nationale îsi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenta cantitativ-valorică.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

p. Ministrul apărării nationale,

Viorel Oancea,

secretar de stat

Ministrul dezvoltării regionale si locuintei,

Vasile Blaga

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Pogea

 

Bucuresti, 10 iunie 2009.

Nr. 702.


*) Anexa este clasificată potrivit legii si se comunică numai institutiilor interesate.

 


GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investitii „Patinoar artificial - Municipiul Brasov, judetul Brasov” din cadrul Programului „Patinoare artificiale”, realizat prin Compania Natională de Investitii „C.N.I.” - S.A.

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 42 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investitii „Patinoar artificial - Municipiul Brasov, judetul Brasov” din cadrul Programului „Patinoare artificiale”, realizat prin Compania Natională de Investitii „C.N.I.” - S.A., prevăzuti în anexa*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Finantarea obiectivului de investitii prevăzut la art. 1 se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale si Locuintei, în limita sumelor aprobate anual cu această destinatie, din bugetul local, precum si din alte surse legal constituite, conform programelor de investitii publice aprobate potrivit legii.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul dezvoltării regionale si locuintei,

Vasile Blaga

Viceprim-ministru,

ministrul administratiei si internelor,

Dan Nica

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Pogea

 

Bucuresti, 17 iunie 2009.

Nr. 718.


*) Anexa nu se publică, fiind clasificată potrivit legii.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

AGENTIA NATIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE

 

ORDIN

privind aprobarea unei licente de concesiune pentru explorare

 

Având în vedere art. 15 si art. 21 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 756/2003 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale

pentru Resurse Minerale, precum si al Deciziei primului-ministru nr. 191/2009 pentru numirea domnului Gelu Agafiel Mărăcineanu

în functia de presedinte al Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Licenta de concesiune nr. 12.092/2009 privind explorarea andezitului din perimetrul Dealul Pietros, judetul Harghita, încheiată între Agentia Natională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, si Societatea Comercială „Exploatarea Minieră Harghita” - S.A. Miercurea-Ciuc, în calitate de concesionar.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

Gelu Agafiel Mărăcineanu

 

Bucuresti, 17 iunie 2009.

Nr. 136.

 


ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

DECIZIE

privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Protocolului privind desemnarea colectorului unic al remuneratiei compensatorii pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale cuvenite titularilor de drepturi de autor si titularilor de drepturi conexe, repartizarea remuneratiilor colectate către organismele de gestiune colectivă beneficiare si modalitatea de evidentiere si justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune colectivă colector unic

 

Având în vedere dispozitiile art. 1312 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare, precum si Referatul nr. RG 11/7.216 din 9 iunie 2009 al Directiei registre, gestiune colectivă si relatii publice,

în baza prevederilor art. 6 alin. (1) si art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, functionarea, structura personalului si dotările necesare îndeplinirii atributiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite următoarea decizie:

Articol unic. - Se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, Protocolul privind desemnarea colectorului unic al remuneratiei compensatorii pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale cuvenite titularilor de drepturi de autor si titularilor de drepturi conexe, repartizarea remuneratiilor colectate către organismele de gestiune colectivă beneficiare si modalitatea de evidentiere si justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune colectivă colector unic, încheiat la Bucuresti la data de 27 mai 2009 între Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România- Asociatia pentru

Drepturi de Autor (UCMR- ADA), Societatea pentru Drepturi de Autor în Cinematografie si Audiovizual - Societatea Autorilor Români din Audiovizual (DACIN SARA), Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM), Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), Uniunea Producătorilor de Film si Audiovizual din România - Asociatia Română de Gestiune a Operelor Audiovizuale (UPFAR- ARGOA) si Asociatia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România (ADPFR), prevăzut în anexa care face parte integrantă din această decizie.

 

Directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

Rodica Pârvu

 

Bucuresti, 9 iunie 2009.

Nr. 77.

 

ANEXĂ

 

PROTOCOL

privind desemnarea colectorului unic al remuneratiei compensatorii pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale cuvenite titularilor de drepturi de autor si titularilor de drepturi conexe, repartizarea remuneratiilor colectate către organismele de gestiune colectivă beneficiare si modalitatea de evidentiere si justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune colectivă colector unic

 

Având în vedere:

- Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 61/2009 pentru publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Protocolului privind Lista suporturilor si aparatelor pentru care se datorează remuneratia compensatorie pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale, precum si cuantumul acestei remuneratii;

- pct. 3 din metodologia stabilită prin Protocolul încheiat de părti la data de 10 aprilie 2009;

- prevederile art. 107 si 133 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare;

subscrisele:

- Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România - Asociatia pentru Drepturi de Autor (UCMR- ADA), cu sediul în municipiul Bucuresti, Calea Victoriei nr. 141, sectorul 1, prin director general Ana Achim;


- Societatea pentru Drepturi de Autor în Cinematografie si Audiovizual - Societatea Autorilor Români din Audiovizual (DACIN SARA), cu sediul în municipiul Bucuresti, str. Dem. I. Dobrescu nr. 4-6, intr. B, et. 3, cam. 50-52, sectorul 1, prin director general Mircea Muresan;

- Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artistilor Interpreti (CREDIDAM), cu sediul în municipiul Bucuresti, str. Jules Michelet nr. 15-17, sectorul 1, prin director general Stefan Gheorghiu;

- Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), cu sediul în municipiul Bucuresti, sos. Nicolae Titulescu nr. 88B, sectorul 1, prin presedinte Dan Popi;

- Uniunea Producătorilor de Film si Audiovizual din România - Asociatia Română de Gestiune a Operelor Audiovizuale (UPFAR- ARGOA), cu sediul în municipiul Bucuresti, str. Dem. I. Dobrescu nr. 4-6, et. 3, cam. 44, sectorul 1, prin director executiv Ionel Udrescu;

- Asociatia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România (ADPFR), cu sediul în municipiul Bucuresti, str. Măria Rosetti nr. 7-9, ap.18, sectorul 2, prin presedinte Sorinei Chelariu,

convin prin prezentul protocol după cum urmează:

Art. 1. - Remuneratia compensatorie pentru copia privată reprezentând drepturi patrimoniale de autor si conexe, datorată de importatorii si fabricantii de aparate si suporturi potrivit dispozitiilor art. 107 din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, astfel cum este prevăzută si de metodologia stabilită prin Protocolul din 10 aprilie 2009, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 316 din 13 mai 2009, prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 61/2009 pentru publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Protocolului privind Lista suporturilor si aparatelor pentru care se datorează remuneratia compensatorie pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale, precum si cuantumul acestei remuneratii, va fi colectată de către Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (denumită în cele ce urmează UPFR), desemnată astfel colector unic al acestei remuneratii.

Art. 2. - (1) Remuneratia colectată de UPFR în calitate de colector unic de la importatorii si fabricantii de aparate si suporturi, ce se cuvine si se repartizează organismelor de gestiune colectivă beneficiare, este cea prevăzută de Hotărârea arbitrală din 13 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 11 mai 2006 prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 86/2006 pentru publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii arbitrale din 13 aprilie 2006 privind stabilirea modalitătii de repartizare între organismele de gestiune colectivă beneficiare a remuneratiei compensatorii pentru copia privată colectivă de către organismele colectorilor unici, hotărâre care va fi coroborată cu dispozitiile art. 1072 din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare. Din sumele colectate va fi dedus în prealabil comisionul de colectare.

(2) În cazul în care pentru un domeniu de creatie dintre cele prevăzute în hotărârea arbitrală există două sau mai multe organisme de gestiune colectivă care gestionează aceeasi categorie de drepturi, remuneratiile vor fi repartizate de UPFR către organismul de gestiune colectivă stabilit colector unic pentru acel domeniu de creatie, cu exceptia cazului în care organismele de gestiune colectivă din acel domeniu de creatie comunică colectorului unic un protocol prin care stabilesc ca plata remuneratiilor să se facă direct organismelor beneficiare si proportia repartizării.

Art. 3. - Sumele colectate de UPFR în calitate de unic colector al remuneratiei pentru copia privată se vor evidentia într-un cont analitic distinct.

Art. 4. - (1) Înainte de repartizarea sumelor colectate către organismele de gestiune colectivă beneficiare, UPFR va deduce si va retine din acestea cheltuielile ce acoperă costurile reale efectuate pentru colectarea remuneratiei compensatorii pentru copia privată pentru operele reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale.

(2) Potrivit prezentului protocol, se consideră cheltuieli reale privind colectarea:

a) cheltuielile salariale pentru 3 angajati (drepturile salariale la care se adaugă toate contributiile aferente diferitelor fonduri bugetare);

b) comisioanele bancare;

c) costurile functionării a două posturi telefonice si a unui fax (abonament si convorbiri telefonice);

d) consumabile (toner, hârtie etc);

e) cota-parte a cheltuielilor de regie aferente suprafetei unei camere;

f) cheltuieli judiciare si de executare silită pentru recuperarea remuneratiilor si depunerea raportărilor (taxe de timbru, timbru judiciar, onorarii experti contabili, onorarii avocati, onorarii executori judecătoresti etc);

g) cheltuieli postale;

h) cheltuieli de mentenantă si actualizare programe informatice pentru realizarea în format unitar a raportărilor de către utilizatori;

i) cheltuieli de deplasare;

j) cheltuieli pentru mijloace tehnice necesare (calculatoare, inclusiv programele informatice aferente, imprimante, fax, copiatoare, scaner etc);

k) alte cheltuieli necesare desfăsurării activitătii de colectare a remuneratiilor datorate de importatorii si fabricantii de suporturi si aparate.

Art. 5. - (1) Repartizarea remuneratiilor colectate rezultate în urma deducerii costurilor reale de colectare se va efectua lunar de către UPFR, în calitate de colector unic, către organismele de gestiune colectivă beneficiare potrivit art. 2.

(2) Repartizarea remuneratiilor se face trimestrial, până cel târziu la data de 15 a lunii următoare trimestrului în care au fost colectate.


Art. 6. - (1) Cheltuielile reale legate de activitatea de colectare si repartizare vor fi suportate proportional cu sumele încasate de toate categoriile de beneficiari si nu vor putea depăsi 2% din remuneratia colectată în acel an.

(2) Întrucât la data semnării prezentului protocol nu se cunoaste o dimensiune a sumelor ce vor fi colectate, în cazul în care va fi necesar, UPFR va convoca organismele beneficiare pentru a decide asupra comisionului real de colectare.

Art. 7. - Organismele de gestiune colectivă beneficiare ale remuneratiilor pot solicita organismului colector unic al remuneratiilor informatii cu privire la sumele colectate. Cererea se depune cu cel putin 5 zile lucrătoare înainte de data la care se doreste a fi comunicată informatia.

Art. 8. - Organismele de gestiune colectivă convin întâlniri trimestriale, la convocarea colectorului unic sau a oricărui organism beneficiar, în cadrul cărora vor fi discutate: evolutia încasărilor, potentialul de dezvoltare a numărului de plătitori, situatia litigiilor, precum si propuneri si solutii la eventuale probleme.

Art. 9. - Organismele de gestiune colectivă se obligă să păstreze confidentialitatea tuturor informatiilor primite de la

organismul de gestiune colectivă colector unic, organismul de gestiune colectivă ce ar divulga tertilor astfel de informatii fiind direct răspunzător pentru prejudiciile ce ar fi cauzate si solicitate de plătitorii de copie privată.

Art. 10. - Drepturile asupra bazelor de date constituite de colectorul unic sunt proprietatea acestuia si protejate potrivit legii si nu vor putea fi comunicate către celelalte organisme de gestiune colectivă, utilizate de acestea sau comunicate tertilor decât în conditiile legii.

Art. 11. - Orice modificare a prezentului protocol este posibilă prin acte aditionale încheiate între organismele de gestiune colectivă beneficiare, cu respectarea dispozitiilor legale în vigoare.

*

            Prezentul protocol s-a încheiat la Bucuresti astăzi, 27 mai 2009, în 7 (sapte) exemplare originale cu fortă probantă egală, din care noi, fiecare parte semnatară, am primit câte un exemplar, iar unul urmează a fi depus la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

 

UCMR- ADA

CREDIDAM

Ana Achim,

Stefan Gheorghiu,

director general

director general

DAC IN SARA

UPFR

Mircea Muresan,

Dan Popi,

director general

presedinte

UPFAR- ARGOA

ADPFR

Ionel Udrescu,

Sorinei Chelariu,

director executiv

presedinte

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.