MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 293/2009

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A I

Anul 177 (XXI) - Nr. 293           LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE            Marti, 5 mai 2009

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

121. - Lege pentru respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 192/2008 privind aprobarea unor măsuri de relaxare fiscală în vederea cresterii economice si a numărului locurilor de muncă

 

727. - Decret privind promulgarea Legii pentru respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 192/2008 privind aprobarea unor măsuri de relaxare fiscală în vederea cresterii economice si a numărului locurilor de muncă

 

130. - Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 30/2008 privind unele măsuri financiare

 

736. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 30/2008 privind unele măsuri financiare

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 138 din 5 februarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1770 din Codul civil

 

Decizia nr. 384 din 19 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) si (7) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Decizia nr. 385 din 19 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. (2) lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Decizia nr. 388 din 19 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 394 din 19 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

            485. - Hotărâre privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2009, Consiliului Judetean Dâmbovita, pentru finantarea cheltuielilor de personal si a cheltuielilor pentru bunuri si servicii ale Spitalului de Psihiatrie Cronici - Gura Ocnitei

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

            239. - Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale privind interdictia pescuitului în timpul noptii

 

            329. - Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor privind cofinantarea Centrului European al Consumatorilor România, pe anul 2009

 

HOTĂRÂRI ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

Hotărârea din 27 septembrie 2007 în Cauza Grozescu împotriva României

 

Rectificări la :

- Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 141/2007;

- Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2009;

- Hotărârea Guvernului nr. 409/2009;

- Decizia presedintelui Autoritătii Nationale pentru Comunicatii nr. 77/2009


 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 192/2008 privind aprobarea unor măsuri de relaxare fiscală în vederea cresterii economice si a numărului locurilor de muncă

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se respinge Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 192 din 25 noiembrie 2008 privind aprobarea unor măsuri de relaxare fiscală în vederea cresterii economice si a numărului locurilor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 815 din 4 decembrie 2008.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 29 aprilie 2009.

Nr. 121.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 192/2008 privind aprobarea unor măsuri de relaxare fiscală în vederea cresterii economice si a numărului locurilor de muncă

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru respingerea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 192/2008 privind aprobarea unor măsuri de relaxare fiscală în vederea cresterii economice si a numărului locurilor de muncă si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 28 aprilie 2009.

Nr. 727.


PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 30/2008 privind unele măsuri financiare

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 30 din 19 martie 2008 privind unele măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 21 martie 2008.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 29 aprilie 2009.

Nr. 130.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 30/2008 privind unele măsuri financiare

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 30/2008 privind unele măsuri financiare si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 28 aprilie 2009.

Nr. 736.

 


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 138

din 5 februarie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1770 din Codul civil

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1770 din Codul civil, exceptie ridicată de Dumitru Mnerie în Dosarul nr. 1.885/325/C/2007 ai Curtii de Apel Timisoara - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 19 mai 2008, pronuntată în Dosarul nr. 1.885/325/C/2007, Curtea de Apel Timisoara - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1770 din Codul civil, exceptie ridicată de Dumitru Mnerie.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textul de lege criticat nu mentionează expres necesitatea notării în cartea funciară a tuturor modalitătilor de care este afectat dreptul de proprietate al titularului, precum si sanctiunea nerespectării acestei conditii.

Curtea de Apel Timisoara - Sectia civilă apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale

Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale, precizând, totodată, că, în realitate, autorul exceptiei doreste completarea textului de lege.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 1770 din Codul civil, care au următoarea redactare: „Acei care au asupra unui imobil un drept suspens prin o conditie, sau rezolubil în oarecare cazuri, sau supus la o actiune de resciziune, nu pot consimti decât o ipotecă supusă acelorasi conditii sau acelorasi resciziuni."

Textele constitutionale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 44 alin. (1) si (2) privind dreptul de proprietate privată si art. 61 privind rolul si structura Parlamentului României.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul acesteia nu critică prevederile legale atacate pentru continutul lor, ci pentru ceea ce le lipseste.

Potrivit competentei sale, asa cum este ea prevăzută în art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale si respectând principiul constitutional al separatiei puterilor, Curtea Constitutională nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului, astfel că exceptia de neconstitutionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

 

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1770 din Codul civil, exceptie ridicată de Dumitru Mnerie în Dosarul nr. 1.885/325/C/2007 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 februarie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 384

din 19 martie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) si (7) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu – procuror

            Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) si (7) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Mohamed Mossa Mohamed Shaqfa în Dosarul nr. 5.272/2/2008 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă domnul Dalati Bassam, interpretul autorizat de limbă arabă solicitat pentru a asigura traducerea în cauză.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 septembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 5.272/2/2008,Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) si (7) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Exceptia a fost ridicată de Mohamed Mossa Mohamed Shaqfa într-o cauză având ca obiect prelungirea măsurii luării în custodie publică, solicitată de Oficiul Român pentru Imigrări.

În motivarea exceptiei se arată că textul de lege criticat încalcă dreptul constitutional la apărare, întrucât nu reglementează o procedură clară de prelungire a perioadei de luare în custodie publică, precum si ca urmare a limitării duratei procedurii. De asemenea, se apreciază că se aduce o gravă atingere independentei justitiei, solutia prelungirii măsurii luării în custodie publică fiind impusă prin lege instantei. Se mai arată că, în cazul în care străinului i s-a acordat permisiunea de sedere în România în conditiile art. 88 si 89 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, măsura luării în custodie publică ar trebui să înceteze de drept. Autorul exceptiei precizează că se află într-un caz de acordare a tolerării, iar nu într-unui de returnare.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile criticate din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 97 alin. (5) si (7) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul cuprins:

- Art. 97 alin. (5) si (7): „(5) Prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor prevăzuti la alin. (2) care nu au putut fi îndepărtati de pe teritoriul României în termen de 30 de zile se dispune de către curtea de apel în a cărei rază de competentă teritorială se află locul de cazare, la solicitarea motivată a Oficiului Român pentru Imigrări. Instanta trebuie să se pronunte înainte de expirarea termenului luării în custodie publică dispuse anterior, iar hotărârea instantei este irevocabilă. [...]

(7) în situatia în care, ulterior luării în custodie publică a unui străin, se constată existenta unuia dintre cazurile prevăzute la art. 92 alin. (1) sau acesta formulează pentru prima dată o cerere pentru acordarea unei forme de protectie, măsura luării în custodie publică încetează de drept. La formularea unei a doua cereri, măsura luării în custodie publică încetează la data acordării accesului la o nouă procedură."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin dispozitiilor din Constitutie cuprinse la art. 1 alin. (4) care consacră principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat, art. 21 care garantează accesul liber la justitie si dreptul părtilor la un proces echitabil, solutionat într-un termen rezonabil, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 referitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si la art. 124 care prevede principiile în conformitate cu care se înfăptuieste justitia. Se invocă, de asemenea, si prevederile art.5 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale care garantează dreptul la libertate si sigurantă.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai format obiect al controlului de constitutionalitate, în varianta anterioară republicării din anul 2008, a cărei solutie legislativă a fost conservată de forma actuală. Astfel, prin Decizia nr. 773 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 19 decembrie 2006, Curtea, analizând critici similare celor formulate în prezenta cauză, a respins exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) si (7) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002. Cum nu au intervenit elemente noi, îsi mentine valabilitatea jurisprudenta deja existentă în materie

 

În plus, Curtea observă că, în motivarea exceptiei, autorul acesteia formulează o sugestie de modificare a cadrului legislativ care reglementează regimul străinilor în România, prin corelarea prevederilor Legii nr. 122/2006 privind azilul în România cu cele ale dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 194/2002. În acest sens, autorul propune ca unul dintre cazurile de încetare de drept a măsurii luării în custodie publică să îl reprezinte acela în care străinului i s-a acordat permisiunea de sedere în România ca urmare a aprobării cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil, conform art. 88 si 89 din Legea nr. 122/2006. O astfel de solicitare nu intră în competenta de solutionare a Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. În caz contrar, ar nesocoti principiul constitutional al separatiei puterilor în stat, intrând în domeniul de competentă exclusivă al Parlamentului, care este unica autoritate legiuitoare a tării.

Autorul exceptiei mai arată că se află într-un caz de acordare a tolerării, neîncadrându-se nicidecum în cazurile de returnare. O asemenea apreciere revine însă instantei în fata căreia a fost ridicată exceptia de neconstitutionalitate, singura în măsură să încadreze situatia pârâtului în functie de circumstantele concrete ale cauzei, cu aplicarea prevederilor legale corespunzătoare.

În motivarea exceptiei, se mai pretinde si încălcarea prevederilor art. 1 alin. (4) din Constitutie, fără să se arate însă în ce constă contradictia între textele de lege criticate si principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat, prevăzut de norma constitutională amintită.

Desi autorul exceptiei sustine că există o contradictie între textele de lege criticate si prevederile art. 124 din Constitutie referitoare la principiile care stau la baza înfăptuirii justitiei, se poate observa că în realitate îsi raportează critica numai la prevederile alin. (3) al art. 124, care stabileste că judecătorii sunt independenti si se supun numai legii. Sub acest aspect, Curtea retine că textele de lege criticate nu afectează independenta judecătorului, întrucât acesta are posibilitatea de a pronunta inclusiv o solutie de respingere a solicitării formulate de Oficiul Român pentru Imigrări, nicio prevedere cuprinsă în textele de lege ce fac obiect al exceptiei ori în alte prevederi ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 nefiind de natură să directioneze judecătorul cauzei spre admiterea, ca unică solutie posibilă, a cererii de prelungire a măsurii luării în custodie publică.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) si (7) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Mohamed Mossa Mohamed Shaqfa în Dosarul nr. 5.272/2/2008 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 martie 2009.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu
 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 385

din 19 martie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. (2) lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu – procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. (2) lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Wang Genfa în Dosarul nr. 954/42/2008 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 21 octombrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 954/42/2008, Curtea de Apel Ploiesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. (2) lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Wang Genfa.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul apreciază că dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 26 alin. (1) din Constitutie si art. 8 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, sustinând că lipsa contributiei efective la îndeplinirea obligatiilor născute prin căsătorie nu poate fi considerată un element pe baza căruia o căsnicie să poată fi declarată de convenientă. Autorul mai arată că dispozitiile criticate sunt lipsite de precizie si claritate, neîndeplinind criteriile de calitate prevăzute de Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, în întelesul dat de practica Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Curtea de Apel Ploiesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal consideră exceptia ca fiind neîntemeiată, arătând că dispozitiile care prevăd posibilitatea aprecierii, pe baza unor elemente prevăzute de dispozitiile legale, că o căsătorie este sau nu de convenientă nu afectează dreptul la respectarea vietii private si de familie. Astfel, prin aplicarea dispozitiilor art. 63 alin. (2) lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 se urmăreste sanctionarea acelor cazuri în care, la încheierea căsătoriei, s-au urmărit alte scopuri decât cele firesti si legale, sanctiunea constituind o măsură necesară într-o societate democratică, pentru securitatea natională, siguranta publică, apărarea ordinii si protejarea moralei.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu prevederile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 63 alin. (2) lit. c) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul continut: „Elementele pe baza cărora se poate constata faptul că o căsătorie este de convenientă pot fi următoarele:[...]

c) lipsa unei contributii efective la îndeplinirea obligatiilor născute din căsătorie."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 26 alin. (1), precum si celor ale art. 8 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi prevederi din Legea fundamentală ca si în prezenta cauză, solutia adoptată fiind de respingere a criticilor ca neîntemeiate. Astfel, prin Decizia nr. 1.264 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 23 decembrie 2008, Curtea a statuat că dispozitiile art. 64 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 „instituie o prezumtie relativă care poate fi răsturnată prin proba contrară, în sensul că solicitantul dreptului de sedere are posibilitatea de a demonstra, prin orice mijloace de probă, caracterul efectiv si neechivoc al căsătoriei a cărei existentă a invocat-o în fundamentarea cererii sale. Dispozitia legală criticată nu afectează în niciun fel dreptul la respectarea vietii private si de familie, fără vreo eventuală imixtiune a autoritătii, drept garantat de art. 8 paragraful 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, ci are menirea de a sanctiona acele cazuri în care, prin încheierea căsătoriei, s-au urmărit alte scopuri decât cele firesti si legale."

Curtea a retinut, de asemenea, că „protectia generală a cetătenilor străini si a apatrizilor care locuiesc în România, consacrată la nivei constitutional, are semnificatia garantării exercitării, de către acestia, a tuturor drepturilor si libertătilor, cu exceptia celor pentru care Constitutia sau legea impune calitatea de cetătean român, însă în egală măsură are si semnificatia că aceeasi categorie de persoane trebuie să se supună legislatiei nationale si să îndeplinească obligatiile corelative acestor drepturi si libertăti. Prin urmare, nu este contrar spiritului drepturilor si libertătilor garantate de art. 18 alin. (1) si art. 26 din Constitutie ca prin lege specială să fie reglementate conditiile în care cetătenii străini sau apatrizii pot beneficia de protectia generală a statului român, sub toate formele sale."

Ratiunile care au stat la baza adoptării solutiei anterioare îsi păstrează valabilitatea si în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi mentinută.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Lidia Olaru si Valerian Olaru în Dosarul nr. 1.945/221/2007 al Tribunalului Hunedoara - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 martie 2009.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu


 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 388

din 19 martie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu – procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Lidia Olaru si Valerian Olaru în Dosarul nr. 1.945/221/2007 al Tribunalului Hunedoara - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 19 iunie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 1.945/221/2007, Tribunalul Hunedoara - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Lidia Olaru si Valerian Olaru.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii sustin că textul de lege care stabileste că sunt supuse apelului doar hotărârile pronuntate în litigii ai căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, fără a preciza cu exactitate ce valoare se are în vedere: valoarea impozabilă, valoarea comercială actuală sau valoarea apreciată de părti, este susceptibil de a fi aplicat diferit, în mod arbitrar si discriminator. În această manieră se încalcă principiul legalitătii, care implică nu numai existenta legii, ci si calitătile acesteia, traduse prin suficienta accesibilitate si precizie. De asemenea, se aduce atingere principiului securitătii actelor juridice, care presupune „dreptul persoanelor de a nu fi surprinse de autoritătile statului prin măsuri discretionare si abuzive îmbrăcate în forme juridice". În fine, nereglementând un criteriu de stabilire a valorii obiectului litigiului, dispozitiile art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă aduc atingere însăsi substantei dreptului la un proces echitabil.

Tribunalul Hunedoara - Sectia civilă consideră exceptia de neconstitutionalitate ca fiind nefntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu prevederile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nuau comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul continut: „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoresti date în primă instantă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întretinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă, cât si în materie comercială, actiunile posesorii, precum si cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii si în alte cazuri prevăzute de lege."

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (1), (2) si (3), art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (1), (2) si (3) si art. 129. De asemenea, se mai sustine nesocotirea prevederiior art. 6 paragraful 1 si art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia, Curtea Constitutională constată că asupra prevederilor legale criticate s-a pronuntat prin mai multe decizii, de exemplu prin Decizia nr. 440 din 15 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 octombrie 2005.

Cu acel prilej Curtea a retinut, în esentă, că „diferentierea hotărârilor care pot fi sau nu pot fi supuse apelului se face pe criteriul valorii obiectului litigiului, iar nu pe cel al averii si, prin urmare, textul legal criticat nu instituie discriminări pe criteriile prevăzute de art. 4 din Constitutie, de natură să aducă atingere principiului egalitătii cetătenilor în fata legii.

Regimul juridic diferit este determinat de deosebirea de situatii care impune solutii legislative diferite în vederea asigurării celeritătii solutionării cauzelor aflate pe rolul instantelor.

Referitor la critica autorilor exceptiei privind încălcarea prevederilor art. 21 din Constitutie, Curtea a stabilit în jurisprudenta sa că accesul liber la justitie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoresti si la toate căile de atac.

Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenta sa, a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este absolut si că, fiind vorba despre un drept pe care conventia l-a recunoscut fără să îl definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu continutul oricărui drept (Cauza «Golder împotriva Regatului Unit», 1975). Pentru aceste motive nu poate fi retinută nici încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale."

De altfel, art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicată, potrivit căruia „Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", precum si art. 129, care prevede că, „împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competentei si procedurii de judecată, inclusiv a conditiilor de exercitare a căilor de atac.


Întrucât criticile de neconstitutionalitate privesc, în esentă, aceleasi aspecte si având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia si considerentele cuprinse în decizia mentionată îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, alart. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Lidia Olaru si Valerian Olaru în Dosarul nr. 1.945/221/2007 al Tribunalului Hunedoara - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 martie 2009.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 394

din 19 martie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Aurel Roman, Elena Roman si Emanoil Roman în Dosarul nr. 896/214/2008 al Tribunalului Arges - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 24 noiembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 896/214/2008, Tribunalul Arges - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Aurel Roman, Elena Roman si Emanoil Roman.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine că dispozitiile legale criticate îngrădesc nelegitim dreptul la un proces echitabil si la o judecată impartială, precum si dreptul de a obtine un control judiciar real, obiectiv si efectiv. Astfel, calea de atac trebuie să privească probele în totalitatea lor, iar împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea executării silite, în conditiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, este necesar ca recursul să se formuleze odată cu fondul cauzei.

Lipsirea părtilor de posibilitatea de a formula apărări pe fondul contestatiei la executare, în calea de atac împotriva Încheierii prin care s-a dispus suspendarea executării, contravine prevederilor art. 129 din Constitutie si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Tribunalul Arges - Sectia civilă consideră exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat reprezentând o normă de procedură a cărei adoptare este de competenta exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nuau comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art.1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul continut: „Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 si 2, instanta, în toate cazurile, se pronuntă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat."

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3), art. 24, art. 126 si ale art. 129. De asemenea, se mai sustine nesocotirea prevederilor referitoare la dreptul la un proces echitabil, cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile de lege criticate au mai făcut, în numeroase rânduri, obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi prevederi din Legea fundamentală ca si în prezenta cauză, solutia adoptată fiind de respingere a criticilor ca neîntemeiate. Astfel, prin Decizia nr. 271 din 16 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 aprilie 2006, Curtea Constitutională a arătat că dispozitiile art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu încalcă principiul liberului acces la justitie si dreptul la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, reprezintă o garantie recunoscută părtilor interesate de a ataca încheierea pronuntată cu privire la cererea de suspendare a executării silite.

De asemenea, Curtea a retinut că dispozitiile cuprinse în art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă reprezintă norme procedurale care tin de optiunea legiuitorului, exercitate în conformitate cu art! 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit căruia „Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

Ratiunile care au stat la baza adoptării solutiei anterioare îsi păstrează valabilitatea si în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi mentinută.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Aurel Roman, Elena Roman si Emanoil Roman în Dosarul nr.896/214/2008 al Tribunalului Arges - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 martie 2009.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2009, Consiliului Judetean Dâmbovita, pentru finantarea cheltuielilor de personal si a cheltuielilor pentru bunuri si servicii ale Spitalului de Psihiatrie Cronici - Gura Ocnitei

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările ulterioare, si al anexei nr. 2 la Legea bugetului de stat pe anul 2009 nr. 18/2009, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă suplimentarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2009 cu suma de 2.005,0 mii lei, pentru judetul Dâmbovita, din Fondul de rezervă bugetară la dispozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2009, si alocarea acesteia bugetului Consiliului Judetean Dâmbovita.

Art. 2. - (1) Suma prevăzută la art. 1 se utilizează pentru finantarea cheltuielilor de personal si a cheltuielilor pentru bunuri si servicii ale Spitalului de Psihiatrie Cronici - Gura Ocnitei, unitate sanitară publică cu paturi, nou-înfiintată, în subordinea Directiei de sănătate publică a judetului Dâmbovita, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 52/2009.

(2) Suma prevăzută la art. 1 asigură functionarea unitătii sanitare până la data decontării de către Casa Judeteană de Asigurări de Sănătate Dâmbovita a serviciilor medicale prestate.

Art. 3. - Ordonatorul principal de credite răspunde de modul de utilizare, în conformitate cu dispozitiile legale, a sumei alocate.

Art. 4. - Ministerul Finantelor Publice este autorizat să introducă modificările corespunzătoare în volumul si structura bugetului de stat pe anul 2009.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul sănătătii,

Ion Bazac

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Pogea

 

Bucuresti, 28 aprilie 2009.

Nr. 485.

 


ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR SI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

privind interdictia pescuitului în timpul noptii

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 2.060 din 14 aprilie 2009 al Agentiei Nationale pentru Pescuit si Acvacultura, în temeiul art. 10 alin. (1) si alin. (2) lit. d) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul si acvacultura, al art. 8 pct. A. lit. b) si c) din Hotărârea Guvernului nr. 1.194/2008 privind organizarea, structura si functionarea Agentiei Nationale pentru Pescuit si Acvacultura si al art. 7 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 8/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale,

ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se interzice pescuitul oricăror specii de pesti si altor vietuitoare acvatice pe Dunăre, bratele sale si în Delta Dunării pe timpul noptii, între orele 22,00-6,00, de la Călărasi km 366 până la gurile de vărsare ale Dunării.

(2) Se interzice transportul de către ambarcatiunile folosite la pescuitul comercial al oricăror specii de pesti si altor vietuitoare acvatice pe Dunăre, bratele sale si în Delta Dunării pe timpul noptii, între orele 22,00-6,00, de la Călărasi km 366 până la gurile de vărsare ale Dunării.

Art. 2. - Nerespectarea prevederilor art. 1 se sanctionează cu retragerea permisului, licentei sau a autorizatiei de pescuit, după caz, de către personalul cu drept de inspectie si control al Agentiei Nationale pentru Pescuit si Acvacultura.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale,

Ilie Sârbu

 

Bucuresti, 28 aprilie 2009.

Nr. 239.

 

AUTORITATEA NATIONALĂ PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR

 

ORDIN

privind cofinantarea Centrului European al Consumatorilor România, pe anul 2009

 

În baza prevederilor art. 391 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 284/2009 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor,

presedintele Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă suma de 132.000 lei, reprezentând 66,4% din cofinantarea Centrului European al Consumatorilor România, din cadrul Asociatiei pentru Protectia Consumatorilor din România, pe anul 2009.

Art. 2. - Resursele financiare necesare cofinantării Centrului European al Consumatorilor România sunt asigurate prin finantare de la bugetul de stat, prin bugetul Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, capitolul bugetar 43.10 „Subventii de la alte administratii", titlul 59 „Alte cheltuieli", articolul 59.11 „Asociatii si fundatii".

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor,

Bogdan Marcel Pandelică

 

Bucuresti, 28 aprilie 2009.

Nr. 329.


 

HOTĂRÂRI ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

 

HOTĂRÂREA

din 27 septembrie 2007

în Cauza Grozescu împotriva României

 

(Cererea nr. 17.309/02)

În Cauza Grozescu împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuând în cadrul unei camere formate din: domnii B.M. Zupancic, presedinte, C. Bîrsan, doamnele E. Fura-Sandstrom, A. Gyulumyan, domnul E. Myjer, doamnele I. Ziemele, I. Berro-Lefevre, judecători, si domnul S. Quesada, grefier de sectie,

după ce a deliberat în camera de consiliu la data de 6 septembrie 2007,

pronuntă următoarea hotărâre, adoptată la această dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 17.309/02) îndreptată împotriva României, prin care un cetătean al acestui stat, domnul Alexandru Stefan Grozescu (reclamantul), a sesizat Curtea la data de 28 februarie 2002 în temeiul art. 34 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale (Conventia).

2. Reclamantul este reprezentat de domnul Dumitru Rădescu, avocat în Bucuresti. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de agentul său, domnul Răzvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. La data de 22 martie 2006, Curtea a decis să comunice Guvernului cererea întemeiată pe art. 6 § 1 din Conventie. Invocând prevederile art. 29 § 3, aceasta a decis să analizeze în acelasi timp admisibilitatea si temeinicia cauzei.

ÎN FAPT

I. Circumstantele cauzei

4. Reclamantul s-a născut în anul 1960 si locuieste în Bucuresti.

5. Reclamantul si G.S.B. s-au căsătorit la data de 30 noiembrie 1984.

6. La data de 20 iulie 2000, reclamantul a sesizat Judecătoria din Bucuresti cu o actiune împotriva G.S.B., solicitând pronuntarea divortului, si a declarat că este de acord ca fosta sa sotie să îsi păstreze numele de căsătorie. La termenul de judecată din data de 12 octombrie 2000, reclamantul i-a solicitat instantei să dispună ca G.S.B. să îsi reia numele dinaintea căsătoriei. G.S.B. a făcut o cerere reconventională, solicitând instantei să pronunte divortul si să lase la aprecierea acesteia cererea referitoare la numele său.

7. Prin Sentinta din data de 7 decembrie 2000, instanta a pronuntat divortul reclamantului de G.S.B., din vina exclusivă a reclamantului, si a hotărât că G.S.B. ar trebui să îsi reia numele de fată, în lipsa acordului reclamantului.

8. G.S.B. a formulat apel împotriva acestei sentinte, solicitând permisiunea de a-si păstra numele de căsătorie, cu motivarea că reclamantul si-a dat acordul în acest sens. Prin Decizia din data de 18 iunie 2001, Tribunalul Bucuresti i-a respins apelul, motivând că, în spetă, nu exista niciun motiv care să justifice permisiunea de a purta numele de căsătorie fără acordul reclamantului.

9. G.S.B. a formulat recurs împotriva acestei decizii în fata Curtii de Apel Bucuresti si a arătat că, fiind administrator în mai multe societăti, ea era cunoscută cu numele de căsătorie în mediul profesional. De asemenea, a arătat că, în cererea sa introductivă în instantă, reclamantul îsi dăduse acordul ca ea să îsi păstreze numele din timpul căsătoriei. În întâmpinarea sa, reclamantul a respins aceste argumente, arătând că G.S.B. era asociata unică a unei societăti care îi apartinuse înainte de anul 2000 reclamantului, că ea administra si o societate care îi apartinea fiicei sale si că erau în curs de desfăsurare dosare de urmărire penală împotriva ei.

10. În fata Curtii de Apel a avut loc o singură sedintă de judecată, la data de 12 decembrie 2001. La această sedintă, în lipsa lui G.S.B. si a avocatului său, după ce I-a ascultat pe avocatul reclamantului, Curtea de Apel a declarat dezbaterile închise si a amânat decizia. La scurt timp după plecarea avocatului reclamantului, G.S.B. s-a prezentat în fata Curtii de Apel. Curtea a hotărât să redeschidă dezbaterile si a audiat-o pe G.S.B. În lipsa reclamantului sau a avocatului acestuia. G.S.B. a depus la dosar proba că a plătit taxele de timbru si a solicitat Curtii de Apel admiterea recursului si să îi permită să poarte numele de căsătorie.

11. Prin decizia din aceeasi zi, Curtea de Apel a admis recursul lui G.S.B. si i-a permis să poarte numele de căsătorie, cu motivarea că era cunoscută cu acest nume în mediul profesional si că reclamantul îsi dăduse acordul în cererea sa introductivă în instantă, chiar dacă ulterior si-a schimbat pozitia.

II. Dreptul intern pertinent

12. Codul de procedură civilă

ARTICOLUL 85

„Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfătisarea părtilor (...)."

ARTICOLUL 127

„Pricinile se dezbat verbal, dacă legea nu dispune altfel."

ARTICOLUL 137

„(1) Instanta se va pronunta mai întâi asupra exceptiilor de procedură, precum si asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

(2) Exceptiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii."

ARTICOLUL 147

„Dezbaterile urmate în sedintă se vor trece în încheierea de sedintă, care va fi semnată de judecători si de grefier."


ARTICOLUL 150

„Când instanta se va socoti lămurită, presedintele va declara dezbaterile închise."

ARTICOLUL 151

„Pricina poate fi repusă pe rol, dacă instanta găseste necesare noi lămuriri."

ARTICOLUL 294 alin. 1

„în apel nu se poate schimba calitatea părtilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată si nici nu se pot formula alte cereri noi. Exceptiile de procedură si alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi (...)."

ARTICOLUL 316

„Dispozitiile de procedură privind judecata în apel se aplică si în instanta de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol."

13. Codul familiei

ARTICOLUL 40 alin. 1

„La desfacerea căsătoriei prin divort, sotii se pot învoi ca sotul care (...) a purtat în timpul căsătoriei numele de familie al celuilalt sot, să poarte acest nume si după desfacerea căsătoriei."

ARTICOLUL 40 alin. 2

„ (...) Instanta, pentru motive temeinice, poate să încuviinteze acest drept chiar în lipsa unei învoieli între soti."

ÎN DREPT

I. Asupra pretinsei încălcări a art. 6 § 1 din Conventie

14. Reclamantul sustine că a avut loc o încălcare a principiului contradictorialitătii, astfel cum este prevăzut la art. 6 § 1 din Conventie, motivat de faptul că fosta sa sotie a fost audiată de Curtea de Apel, la data de 12 decembrie 2001, fără ca el sau avocatul său să fi fost prezent. Art. 6 § 1 din Conventie prevede următoarele:

„Orice persoană are dreptul la judecarea (...) într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă (...), care va hotărî (...) asupra încălcării drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...)."

A. Asupra admisibilitătii

15. Curtea constată că acest capăt de cerere nu este vădit neîntemeiat în sensul art. 35 § 3 din Conventie. Mai mult, Curtea constată că acesta nu este lovit de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie declarat admisibil.

B. Asupra fondului

16. Reclamantul arată că atât documentele referitoare la plata taxei de timbru, cât si concluziile orale asupra motivelor de recurs constituie elemente importante ale procedurii care, în conformitate cu art. 85 si 127 din Codul de procedură civilă, ar fi trebuit să facă obiectul unei dezbateri între părti. De asemenea, el observă că, în orice caz, chiar dacă instanta de apel nu considera util să amâne procedura în întregime, în temeiul art. 137 din Codul de procedură civilă, aceasta nu se putea pronunta decât asupra exceptiei referitoare la neplata taxei de timbru, fără a aborda fondul cauzei. În acest sens, reclamantul subliniază că, la termenul din data de 12 decembrie 2001, el nu a prezentat concluzii orale decât asupra exceptiei de neplată a taxei de timbru si nu asupra fondului cauzei. Prin urmare, Curtea de Apel ar fi trebuit să amâne cauza pentru a-i da posibilitatea să răspundă la observatiile orale ale G.S.B. pe fond.

17. De asemenea, reclamantul observă că fosta sa sotie a formulat pentru prima dată cererea expresă de păstrare a numelui de căsătorie în fata instantei de apel si că argumentele sale referitoare la faptul că în mediul profesional este cunoscută cu acest nume au fost prezentate pentru prima dată în fata Curtii de Apel. Asadar, el nu a beneficiat de o dezbatere orală contradictorie în ceea ce priveste argumentul care a influentat Curtea de Apel în luarea deciziei sale si pe care aceasta si-a întemeiat decizia.

18. Guvernul prezintă faptul că procedura în cauză intră în domeniul dreptului civil si că autoritătile nationale se bucură de o marjă de apreciere mai mare decât în materie penală. Mai mult, în temeiul dreptului intern, desi instanta de recurs este competentă să statueze cauza în fapt si în drept, ea se limitează la a verifica dacă deciziile instantelor inferioare au un caracter arbitrar, fără ca părtile să poată prezenta în fata ei cereri noi.

19. De asemenea, Guvernul subliniază că, asa cum reiese din încheierea de sedintă din data de 12 decembrie 2001, fosta sotie a reclamantului nu a făcut decât să depună la dosar dovada că a plătit taxele judiciare si a solicitat Curtii de Apel să îi admită recursul, fără a prezenta argumente în acest sens. Or, în opinia Guvernului, atragerea unor consecinte excesive din absenta reclamantului în acest moment al procedurii nu poate fi de natură să apere interesele părtilor si cele ale unei bune administrări a justitiei.

20. Guvernul mai observă că argumentele reclamantului au fost ascultate în primă instantă si în apel de instantele care au statuat pe fond cererea fostei sale sotii de a-si păstra numele de căsătorie. Pe de altă parte, el a avut cunostintă de toate dovezile administrate la dosar, precum si de motivele de recurs ale lui G.S.B., la care el a avut posibilitatea să răspundă în scris.

21. Curtea constată că starea civilă a persoanelor intră în sfera drepturilor cu caracter civil în sensul art. 6 § 1 (Mustafa împotriva Frantei, nr. 63.056/00, Hotărârea din 17 iunie 2003, § 14). Ea reaminteste încă de la început jurisprudenta sa, conform căreia dreptul la o procedură în contradictoriu, în sensul art. 6 § 1, „implică, în principiu, pentru părtile la un proces, penal sau civil, facultatea de a lua la cunostintă orice probă sau observatie prezentată judecătorului, chiar si de către un magistrat independent, pentru a-i influenta decizia, si de a o discuta" [vezi, printre multe altele, Morel împotriva Frantei, nr. 34.130/96, § 27, CEDO 2000-VI; Meftah si altii împotriva Frantei [MC], nr. 32.911/96, 35.237/97 si 34.595/97, § 51, CEDO 2002-VII, si Augusto împotriva Frantei, nr. 71.665/01, § 50, CEDO 2007-... (extrase)].

22. De asemenea, Curtea observă în acelasi timp că nu contează foarte mult faptul că această cauză tine de contenciosul civil în care, asa cum Guvernul reaminteste pe bună dreptate, autoritătile nationale se bucură de o marjă de apreciere mai mare decât în domeniul penal (Lobo Machado împotriva Portugaliei, Hotărârea din 20 februarie 1996, Culegere de hotărâri si decizii 1996-1, pp. 206-207, § 31, si Vermeulen împotriva Belgiei, Hotărârea din 20 februarie 1996, Culegere 1996-1, p. 234, § 33). Într-adevăr, din hotărârile Lobo Machado si Vermeulen mentionate mai sus reiese că, în materie, cerintele care decurg din dreptul la o procedură contradictorie sunt aceleasi în civil ca si în penal (p. 206, § 31 si, respectiv, p. 234, §33).

23. Curtea apreciază că ar fi cazul să ia în considerare caracteristicile procedurii în cauză atunci când sunt în joc cerintele art. 6 § 1 din Conventie (mutatis mutandis, Meftah si  altii, citată anterior, § 47). In această privintă, ea constată că, în spetă, Curtea de Apel a decis să redeschidă dezbaterile fără a-l informa pe reclamant, după ce a amânat cauza în vederea pronuntării. După anularea hotărârilor pronuntate de judecătorie si de instanta de apel, Curtea de Apel a pronuntat o nouă hotărâre pe fond, defavorabilă reclamantului (vezi, mutatis mutandis, Constantinescu împotriva României, nr. 28.871/95, § 52, CEDO 2000-VMI). Prin urmare, Curtea nu poate decât să constate că procedura internă a fost continuată fără stirea reclamantului.

24. Mai mult, Curtea observă că Decizia din data de 12 decembrie 2001 se baza în mare parte pe argumentul prezentat de G.S.B. pentru prima dată în apel, si anume că în mediul profesional era cunoscută cu numele de căsătorie. Desigur, reclamantul a avut posibilitatea să răspundă la acest argument în observatiile sale scrise prezentate în fata Curtii de Apel. Totusi, G.S.B. a putut să îsi prezinte concluziile orale în fata Curtii de Apel fără ca reclamantul sau avocatul acestuia să fie prezent si fără ca acestia să aibă posibilitatea să cunoască ulterior continutul acestora si să le răspundă. Or, chiar dacă aceste concluzii au fost foarte scurte, este indiscutabil faptul că G.S.B. a solicitat explicit admiterea recursului său. Aceste concluzii urmăreau astfel în mod evident să influenteze decizia Curtii de Apel. Asadar, ar fi trebuit să i se ofere reclamantului o posibilitate să le comenteze dacă dorea acest lucru.

25. Presupunând chiar că, asa cum sustine Guvernul, concluziile orale ale lui G.S.B. nu ar fi prezentat niciun fapt sau argument care nu se afla deja în dosar, această apreciere, în realitate, apartine exclusiv părtilor în litigiu: ele sunt cele care trebuie să judece dacă un document necesită comentarii sau nu (Niderost-Huber împotriva Elvetiei, Hotărârea din 18 februarie 1997,Ctv/egere 1997-1, p. 108, § 29). Este în joc în special încrederea justitiabililor în functionarea justitiei: ea se întemeiază, printre altele, pe garantia de a se fi putut exprima asupra fiecărei probe din dosar. Astfel, Curtea observă că, în măsura în care Decizia din data de 12 decembrie 2001 a consemnat pe scurt că G.S.B. a fost audiată si că a solicitat Curtii de Apel admiterea recursului, reclamantului îi era imposibil să verifice care era continutul concluziilor orale ale lui G.S.B. si dacă acestea se limitau la a reproduce motivele sale de recurs.

26. În măsura în care art. 6 § 1 din Conventie urmăreste, înainte de toate, să apere interesele părtilor si cele ale unei bune administrări a justitiei (vezi, mutatis mutandis, Acquaviva împotriva Frantei, Hotărârea din 21 noiembrie 1995, seria A nr. 333-A, p. 17, § 66), aceste elemente îi sunt suficiente Curtii pentru a constata că procesul reclamantului nu a fost desfăsurat în mod echitabil, având în vedere lipsa dezbaterii în contradictoriu în procedura de recurs.

Prin urmare, a avut loc încălcarea art. 6 § 1 din Conventie.

II. Asupra pretinsei încălcări a art. 8 din Conventie

27. Reclamantul se plânge de încălcarea dreptului său la respectarea vietii private, motivat prin aceea că permisiunea dată fostei sale sotii de a-i purta numele după divort i-a cauzat prejudicii de ordin moral, din cauza faptului că aceasta a făcut obiectul unei urmăriri penale pentru fals. El invocă art. 8 din Conventie, care prevede următoarele:

„1. Orice persoană are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului său si a corespondentei sale.

2. Nu este admis amestecul unei autorităti publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege si dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea natională, siguranta publică, bunăstarea economică a tării, apărarea ordinii si prevenirii faptelor penale, protejarea sănătătii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertătilor altora."

28. Curtea constată că acest capăt de cerere este direct legat de capătul de cerere analizat din perspectiva art. 6 § 1 din Conventie si îl declară admisibil. Având în vedere concluziile sale referitoare la această prevedere expuse mai sus în paragrafele 22-26 si tinând cont de faptul că nu poate specula asupra solutiei pe care ar fi avut-o procedura, Curtea apreciază că nu este necesar să analizeze separat temeinicia capătului de cerere întemeiat pe art. 8 din Conventie.

III. Asupra aplicării art. 41 din Conventie

29. Conform art. 41 din Conventie,

„În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si dacă dreptul intern al înaltei părti contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecintelor acestei încălcări, Curtea acordă părtii lezate, dacă este cazul, o reparatie echitabilă."

A. Prejudiciu

30. Reclamantul solicită suma de 100.000 euro (EUR) cu titlu de daune morale pe care le-ar fi suferit din cauza încălcării dreptului său la un proces echitabil si a dreptului său la o viată privată, având în vedere permisiunea dată de instantele nationale fostei sale sotii de a purta numele său după divort.

31. Guvernul apreciază că suma solicitată este excesivă si consideră că nu există nicio legătură de cauzalitate între prejudiciul solicitat si pretinsa încălcare a art. 6 § 1 din Conventie. Acesta consideră că o constatare a încălcării ar fi suficientă pentru a repara prejudiciul moral al reclamantului.

32. Curtea constată că singurul fundament care trebuie retinut pentru acordarea unei reparatii echitabile constă, în spetă, în faptul că reclamantul nu a beneficiat de un proces echitabil în fata instantelor nationale. Desigur, Curtea nu poate specula care ar fi fost solutia procesului în cazul contrar, însă apreciază că nu este lipsit de rezonabilitate să creadă că partea interesată a suferit un prejudiciu moral real în procesul respectiv. Totusi, Curtea consideră acest prejudiciu suficient compensat prin constatarea încălcării art. 6 § 1 din Conventie.

B. Cheltuieli de judecată

33. Reclamantul solicită si suma de 400 EUR cu titlu de cheltuieli de judecată angajate în fata Curtii, însă fără a prezenta documente justificative.

34. Guvernul observă că reclamantul nu a furnizat niciun document justificativ pentru a dovedi realitatea cheltuielilor de judecată solicitate si consideră că, prin urmare, nu ar trebui să îi fie acordată nicio sumă cu acest titlu.

35. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor de judecată decât în măsura în care li s-au stabilit realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil al cuantumului acestora. În spetă, Curtea este de acord că reclamantul a suportat cheltuieli pentru a obtine îndreptarea încălcării Conventiei la nivel european. Tinând cont de gradul de complexitate relativ redus al cauzei de fată, care respectă o jurisprudentă bine stabilită, si statuând în echitate, în sensul art. 41 din Conventie, Curtea consideră rezonabil să îi acorde suma de 400 EUR cu titlu de cheltuieli de judecată.

C. Dobânzi moratorii

36. Curtea consideră potrivit ca rata dobânzii moratorii să se bazeze pe rata dobânzii facilitătii de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene, majorată cu 3 puncte procentuale.


PENTRU ACESTE MOTIVE,

În unanimitate,

CURTEA:

1. declară cererea admisibilă;

2. hotărăste că a avut loc încălcarea art. 6 § 1 din Conventie;

3. hotărăste că nu este necesar să analizeze pe fond si capătul de cerere întemeiat pe art. 8 din Conventie;

4. hotărăste că prin însăsi constatarea încălcării art. 6 § 1 din Conventie se oferă o reparatie echitabilă suficientă pentru daunele morale suferite de domnul Grozescu;

5. hotărăste:

a) că statul pârât trebuie să îi plătească reclamantului, în cel mult 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri conform art. 44 § 2 din Conventie, suma de 400 EUR (patru sute euro) cu titlu de cheltuieli de judecată;

b) ca suma respectivă să fie convertită în moneda statului pârât la cursul de schimb valabil la data plătii si ca la aceasta să se adauge orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit;

c) ca, începând de la expirarea acestui termen si până la data plătii, această sumă să fie majorată cu o dobândă simplă având o rată egală cu cea a facilitătii de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene valabilă în această perioadă, majorată cu 3 puncte procentuale;

6. respinge cererea de reparatie echitabilă în rest.

Întocmită în limba franceză, ulterior comunicată în scris la data de 27 septembrie 2007, în conformitate cu art. 77 alin. 2 si 3 din Regulament.

 

Bostjan M. Zupancic,

presedinte

Santiago Quesada,

grefier

 

RECTIFICĂRI

 

În Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 141/2007 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 20 decembrie 2007, se face următoarea rectificare (care nu apartine Redactiei „Monitorul Oficial, Partea I"):

- la art. I pct. 2, în cuprinsul lit. e)a alin. (1) al art. 4, în locde:,,... Regulamentul Consiliului Uniunii Europene

nr. 322/2002..."se va citi: „... Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr. 332/2002...".

 

În Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 si reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 14 aprilie 2009, se face următoarea rectificare (care nu apartine Redactiei „Monitorul Oficial, Partea I"):

- la art. 38 partea introductivă, în loc de: „Art- 38. - în cazul nerespectării prevederilor art. 35 si 36, Ministerul Finantelor Publice este autorizat să ia următoarele măsuri:" se va citi: „Art. 38. - în cazul nerespectării prevederilor art. 36 si 37, Ministerul Finantelor Publice este autorizat să ia următoarele măsuri:".

 

La Hotărârea Guvernului nr. 409/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 22/2008 privind eficienta energetică si promovarea utilizării la consumatorii finali a surselor regenerabile de energie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 22 aprilie 2009, se face următoarea rectificare (care nu apartine Redactiei „Monitorul Oficial, Partea I"):

- în anexa nr. 1 la normele metodologice, la col. I „Produs energetic", ultimul rând, în locde:,,/ kWk de energie electrică" se va citi: „1 kWh de energie electrică".

 

La Decizia presedintelui Autoritătii Nationale pentru Comunicatii nr. 77/2009 privind obligatiile de informare a utilizatorilor finali de către furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 13 februarie 2009, se face următoarea rectificare (care nu apartine Redactiei „Monitorul Oficial, Partea I"):

- în anexa nr. 2, la paragraful 3 partea introductivă, în loc de: „Trebuie să vi se spună si să vi se dea în scris..." se va citi: „Trebuie să vi se spună si, la cerere, să vi se dea în scris...".


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.