MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 300/2009

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A I

Anul 177 (XXI) - Nr. 300           LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE            Joi, 7 mai 2009

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

109. - Lege pentru ratificarea Protocolului optional, adoptat la New York la 18 decembrie 2002, la Conventia împotriva torturii si a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la New York la 10 decembrie 1984

 

Protocol optional la Conventia împotriva torturii si a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante

 

629. - Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Protocolului optional, adoptat la New York la 18 decembrie 2002, la Conventia împotriva torturii si a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la New York la 10 decembrie 1984

 

122. - Lege privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 150/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 227/2006 privind prevenirea si combaterea dopajului în sport

 

728. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 150/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 227/2006 privind prevenirea si combaterea dopajului în sport

 

128. - Lege pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unitătile de cult apartinând cultelor religioase recunoscute din România

 

734. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unitătile de cult apartinând cultelor religioase recunoscute din România

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 355 din 17 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83, art. 84 si art. 864 din Codul penal, precum si a dispozitiilor art. 30 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

498. - Hotărâre pentru modificarea pozitiei nr. 89 din anexa nr. 5 la Hotărârea Guvernului nr. 969/2002 privind atestarea domeniului public al judetului Cluj, precum si al municipiilor, oraselor si comunelor din judetul Cluj

 

499. - Hotărâre privind scoaterea din inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului a unui imobil aflat în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor, ca urmare a retrocedării acestuia către fostii proprietari

 

500. - Hotărâre pentru implementarea sistemului de transmitere a datelor despre pasageri în aeroporturi

 

REPUBLICĂRI

 

Legea nr. 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii

 


LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru ratificarea Protocolului optional, adoptat la New York la 18 decembrie 2002, la Conventia împotriva torturii si a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la New York la 10 decembrie 1984

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. - Se ratifică Protocolul optional, adoptat la New York la 18 decembrie 2002, la Conventia împotriva torturii si a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la New York la 10 decembrie 1984, la care România a aderat prin Legea nr. 19/1990, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 10 octombrie 1990.

Art. 2. - Cu ocazia depunerii instrumentului de ratificare, România formulează următoarea declaratie:

„în conformitate cu prevederile art. 24 paragraful 1 din Protocolul optional la Conventia împotriva torturii si a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, România declară că amână cu 3 ani punerea în aplicare a obligatiilor prevăzute în partea a IV-a, referitoare la mecanismele nationale de prevenire."

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

ALEXANDRU PERES

 

Bucuresti, 14 aprilie 2009

Nr. 109.

 

PROTOCOL*)

optional la Conventia împotriva torturii si a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante*)

 


*) Traducere.

 

            Adoptat la 18 decembrie 2002 în cadrul celei de-a 57-a sesiuni a Adunării Generale a Natiunilor Unite prin Rezolutia A/RES/57/199

 

Preambul

 

Statele-părti la prezentul protocol,

reafirmând faptul că tortura si pedepsele ori tratamentele inumane sau degradante sunt interzise si constituie încălcări grave ale drepturilor omului,

cu convingerea că este în continuare necesară luarea de măsuri pentru a realiza scopurile Conventiei împotriva torturii si a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (denumită în continuare Conventia), si a consolida protectia persoanelor private de libertate împotriva torturii si a tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante,

reamintind că art. 2 si 16 din Conventie obligă pe fiecare stat-parte să ia măsuri efective în vederea prevenirii actelor de tortură si a pedepselor ori altor tratamente cu cruzime, inumane sau degradante pe orice teritoriu aflat sub jurisdictia sa,

recunoscând faptul că statele sunt primele care răspund de punerea în practică a acelor articole, că consolidarea protectiei oferite persoanelor private de libertate si respectarea integrală a drepturilor omului fată de acestea sunt o responsabilitate comună a tuturor si că organele internationale de implementare completează si consolidează măsurile luate la nivel national,

reamintind că prevenirea efectivă a torturii si a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante presupune educare si o combinatie de diverse măsuri legislative, administrative, judiciare si de altă natură,

reamintind, de asemenea, că Conferinta Mondială privind Drepturile Omului a declarat ferm că eforturile de eradicare a torturii ar trebui să se concentreze mai întâi asupra prevenirii si a solicitat adoptarea unui protocol optional la Conventie, menit să stabilească un sistem preventiv de vizite regulate la locurile de detentie,


având convingerea că protectia persoanelor private de libertate împotriva torturii si a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante poate fi consolidată prin mijloace nejudiciare de natură preventivă, bazate pe vizitele regulate la locurile de detentie, au convenit după cum urmează:

 

PARTEA I

Principii generale

 

ARTICOLUL 1

 

            Obiectivul prezentului protocol este stabilirea unui sistem de vizite sistematice efectuate de către organisme independente internationale si nationale la locurile în care persoanele sunt private de libertate, în vederea prevenirii torturii si a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante.

 

ARTICOLUL 2

 

1. Prin prezentul protocol se înfiintează Subcomitetul de prevenire a torturii si a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante, în cadrul Comitetului pentru Prevenirea Torturii (denumit în continuare Subcomitetul de prevenire), care va avea atributiile prevăzute de prezentul protocol.

2. Subcomitetul de prevenire îsi va desfăsura activitatea în cadrul reprezentat de Carta Natiunilor Unite si va fi călăuzit de scopurile si principiile exprimate în aceasta, precum si de normele Organizatiei Natiunilor Unite (denumită în continuare Natiunile Unite) referitoare la tratamentul persoanelor private de libertate.

3. În egală măsură, Subcomitetul de prevenire se va călăuzi pe principiile confidentialitătii, impartialitătii, nonselectivitătii, universalitătii si obiectivitătii.

4. Subcomitetul de prevenire si statele-părti cooperează în vederea punerii în aplicare a prezentului protocol.

 

ARTICOLUL 3

 

            Fiecare stat-parte înfiintează, desemnează ori mentine la nivel national unul sau mai multe organisme de vizitare pentru prevenirea torturii si a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante (denumite în continuare mecanisme nationale de prevenire).

 

ARTICOLUL 4

 

1. Fiecare stat-parte va permite efectuarea vizitelor, în conformitate cu prezentul protocol, de către mecanismele prevăzute la art. 2 si 3, în orice loc aflat sub jurisdictia si controlul său, în care persoanele sunt sau ar putea fi private de libertate, fie în baza unui ordin al unei autorităti publice sau la cererea acesteia ori acordul tacit al acesteia (denumite în continuare locuri de detentie). Aceste vizite se întreprind în scopul consolidării, dacă este necesar, a protectiei acestor persoane împotriva torturii si a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante.

2. În sensul prezentului protocol, privarea de libertate înseamnă orice formă de detentie sau închisoare ori plasarea unei persoane într-un loc public sau privat de retinere pe care nu îl poate părăsi după voia sa, prin ordinul oricărei autorităti judiciare, administrative sau de altă natură.

 

PARTEA a ll-a

Subcomitetul de prevenire

 

ARTICOLUL 5

 

1. Subcomitetul de prevenire va fi compus din 10 membri. După cea de-a cincizecea ratificare sau aderare la prezentul protocol, numărul membrilor Subcomitetului de prevenire va creste până la 25.

2. Membrii Subcomitetului de prevenire vor fi alesi dintre persoane cu înalt caracter moral, cu experientă profesională dovedită în domeniul administrării justitiei, mai ales în domeniul dreptului penal, al administrării penitenciarelor sau a politiei ori în alte domenii pertinente pentru tratamentul persoanelor private de libertate.

3. La stabilirea componentei Subcomitetului de prevenire vor fi avute în vedere distribuirea geografică echitabilă si reprezentarea diverselor forme de civilizatie si a sistemelor juridice ale statelor-părti.

4. De asemenea, se va lua în considerare si reprezentarea echilibrată din punctul de vedere al sexelor pe baza principiilor egalitătii si nediscriminării.

5. Subcomitetul de prevenire nu poate avea în componenta sa 2 membri care sunt cetăteni ai aceluiasi stat.

6. Membrii Subcomitetului de prevenire îsi vor desfăsura activitatea în calitate de persoane fizice, vor fi independenti si impartiali si vor actiona în mod eficient la dispozitia Subcomitetului de prevenire.

 

ARTICOLUL 6

 

1. Fiecare stat-parte poate desemna, în conformitate cu alin. 2 din prezentul articol, până la 2 candidati care posedă calificările si îndeplinesc cerintele prevăzute la art. 5, asigurând în acelasi timp informatii detaliate privind calificările celor desemnati.

2. a) Persoanele desemnate trebuie să aibă cetătenia unui stat-parte la prezentul protocol.

b) Cel putin unul dintre cei 2 candidati trebuie să aibă cetătenia statului-parte care l-a desemnat.

c) Nu pot fi desemnati mai mult de 2 cetăteni ai unui singur stat-parte.

d) Orice stat-parte este obligat ca, înainte de a nominaliza un cetătean al altui stat-parte, să solicite si să obtină acordul acelui stat-parte.

3. Cu cel putin 5 luni înainte de data reuniunii statelor-părti în cadrul căreia vor avea loc alegerile, secretarul general al Natiunilor Unite va trimite o scrisoare fiecărui stat-parte, invitându-l să transmită nominalizările în termen de 3 luni. Secretarul general va depune o listă alfabetică a tuturor persoanelor astfel desemnate, specificând statele-părti care le-au desemnat.

 

ARTICOLUL 7

 

1. Membrii Subcomitetului de prevenire vor fi alesi în următorul mod:

a) în primul rând se va lua în considerare îndeplinirea cerintelor si criteriilor prevăzute la art. 5;

b) alegerile initiale vor avea loc în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentului protocol;

c) statele-părti vor alege prin vot secret membrii Subcomitetului de prevenire;

d) alegerea membrilor Subcomitetului de prevenire va avea loc în cadrul reuniunilor bienale ale statelor-părti, convocate de către secretarul general al Natiunilor Unite. În cadrul acestor reuniuni, la care prezenta a două treimi dintre statele-părti va fi considerată cvorum, persoanele alese ca membri ai Subcomitetului de prevenire vor fi cele care au obtinut cel mai mare număr de voturi si majoritatea absolută a voturilor reprezentantilor statelor-părti care sunt prezenti si votează.


2. Dacă în cadrul procesului de alegere 2 cetăteni ai aceluiasi stat-parte au devenit eligibili ca membri ai Subcomitetului de prevenire, candidatul care a primit cel mai mare număr de voturi va fi ales ca membru al Subcomitetului de prevenire. Dacă cei 2 cetăteni au primit acelasi număr de voturi, se aplică următoarea procedură:

a) dacă numai unul dintre ei a fost desemnat de către statul-parte al cărui cetătean este, acel cetătean va fi ales ca membru al Subcomitetului de prevenire;

b) dacă ambii candidati au fost desemnati de către statul-parte ai cărui cetăteni sunt, se va desfăsura un al doilea vot secret separat pentru a stabili care dintre acestia va deveni membru;

c) dacă niciunul dintre cei 2 candidati nu a fost desemnat de către statul-parte al cărui cetătean este, se va desfăsura un vot secret separat pentru a stabili care candidat va fi membru.

 

ARTICOLUL 8

 

            Dacă un membru al Subcomitetului de prevenire decedează ori demisionează sau din orice alt motiv nu îsi mai poate îndeplini atributiile, statul-parte care l-a numit va desemna o altă persoană eligibilă care posedă calificările si îndeplineste cerintele prevăzute la art. 5, tinând cont de necesitatea existentei unui echilibru adecvat în rândul diverselor domenii de competentă. Această persoană va îndeplini functia de membru până la următoarea reuniune a statelor-părti, sub rezerva aprobării de către majoritatea statelor-părti. Aprobarea se consideră acordată, cu exceptia cazului în care jumătate sau mai multe dintre statele-părti răspund negativ în termen de 6 săptămâni de la momentul când au fost informate de către secretarul general al Natiunilor Unite despre propunerea de numire.

 

ARTICOLUL 9

 

            Membrii Subcomitetului de prevenire vor fi alesi pentru un mandat de 4 ani. Ei pot fi realesi o singură dată, dacă sunt nominalizati din nou. Mandatele a jumătate dintre membrii alesi în cadrul primelor alegeri vor expira după 2 ani; imediat după primele alegeri, numele membrilor respectivi vor fi alese prin tragere la sorti de către presedintele reuniunii la care se referă art. 7 alin.1 lit d).

 

ARTICOLUL 10

 

1. Subcomitetul de prevenire îsi alege functionarii pentru o perioadă de 2 ani. Acestia pot fi realesi.

2. Subcomitetul de prevenire îsi stabileste propriile reguli de procedură. Aceste reguli trebuie să prevadă, printre altele, că:

a) jumătate plus unu din totalul membrilor constituie cvorumul;

b) deciziile Subcomitetului de prevenire se iau cu votul majoritătii membrilor prezenti;

c) Subcomitetul de prevenire se reuneste în sedintă secretă.

3. Secretarul general al Natiunilor Unite convoacă reuniunea initială a Subcomitetului de prevenire. După reuniunea initială, Subcomitetul de prevenire se reuneste conform orarului prevăzut de regulile de procedură proprii. Subcomitetul de prevenire si Comitetul pentru Prevenirea Torturii se reunesc simultan cel putin o dată pe an.

 

PARTEA a III-a

Atributiile Subcomitetului de prevenire

 

ARTICOLUL 11

 

1. Subcomitetul de prevenire va avea următoarele atributii: a) vizitarea locurilor la care se referă art. 4 si emiterea de recomandări către statele-părti referitoare la protectia

persoanelor private de libertate împotriva torturii si a altor pedepse ori tratamente inumane sau degradante;

b) în ceea ce priveste mecanismele nationale de prevenire:

(i) asigură consiliere si asistentă statelor-părti, atunci când este necesar, în vederea stabilirii acestor mecanisme;

(ii) mentine contactul direct si, dacă este necesar, confidential cu mecanismele nationale de prevenire si oferă acestora pregătire profesională si asistentă tehnică pentru a le consolida capacitătile;

(iii) le îndrumă si asistă în cadrul activitătii de evaluare a necesitătilor si a mijloacelor necesare de consolidare a protectiei persoanelor private de libertate împotriva torturii si pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante;

(iv) face recomandări si observatii statelor-părti în vederea consolidării capacitătii si a atributiilor mecanismelor nationale de prevenire pentru prevenirea torturii si pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante;

c) cooperează, pentru prevenirea torturii în general, cu organele si mecanismele competente ale Natiunilor Unite, precum si cu institutiile sau organizatiile internationale, regionale si nationale care activează în domeniul consolidării protectiei tuturor persoanelor împotriva torturii si a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante.

 

ARTICOLUL 12

 

Pentru a permite Subcomitetului de prevenire să îsi îndeplinească atributiile conform prevederilor art. 11, statele-părti se angajează:

a) să primească Subcomitetul de prevenire pe teritoriul lor si să îi acorde acces la locurile de detentie în sensul art. 4 din prezentul protocol;

b) să furnizeze toate informatiile pertinente pe care le solicită Subcomitetul de prevenire, cu scopul de a evalua necesitătile si măsurile de adoptat pentru consolidarea protectiei persoanelor private de libertate împotriva torturii si a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante;

c) să încurajeze si să faciliteze legăturile dintre Subcomitetul de prevenire si mecanismele nationale de prevenire;

d) să examineze recomandările Subcomitetului de prevenire si să dialogheze cu acesta pe tema eventualelor măsuri de punere în aplicare.

 

ARTICOLUL 13

 

1. Subcomitetul de prevenire stabileste, mai întâi prin tragere la sorti, un program de vizite regulate în statele-părti în vederea îndeplinirii atributiilor prevăzute la art. 11.

2. După consultări, Subcomitetul de prevenire notifică programul său statelor-părti, pentru ca acestea să poată neîntârziat să facă aranjamentele practice necesare pentru desfăsurarea vizitelor.

3. Vizitele se întreprind de către cel putin 2 membri ai Subcomitetului de prevenire. Acesti membri pot fi însotiti, după caz, de către experti cu experientă profesională dovedită si care posedă cunostinte în domeniile cu care se ocupă prezentul protocol. Acesti experti vor fi selectati dintr-un nomenclator al expertilor întocmit pe baza propunerilor statelor-părti, ale Oficiului înaltului Comisar al Natiunilor Unite pentru Drepturile Omului si ale Centrului Natiunilor Unite pentru Prevenirea Criminalitătii Internationale. La pregătirea nomenclatorului, statele-părti interesate propun nu mai mult de 5 experti nationali. Statul-parte interesat se poate opune includerii în vizită a unui anumit expert, caz în care Subcomitetul de prevenire va propune un alt expert.


4. Dacă consideră că este adecvat, Subcomitetul de prevenire poate propune efectuarea unei scurte vizite de evaluare, după vizita propriu-zisă.

 

ARTICOLUL 14

 

1. Pentru a permite Subcomitetului de prevenire să îsi îndeplinească atributiile, statele-părti la prezentul protocol se angajează să îi acorde:

a) acces neîngrădit la toate informatiile referitoare la numărul persoanelor private de libertate în locurile de detentie în sensul art. 4, precum si la numărul acestor locuri si amplasarea acestora;

b) acces neîngrădit la toate informatiile ce privesc tratamentul aplicat acelor persoane, precum si conditiile de detentie;

c) sub rezerva alin. 2 de mai jos, accesul neîngrădit la toate locurile de detentie si la instalatiile si amenajările acestora;

d) posibilitatea de a avea întrevederi cu persoanele private de libertate, fără martori, fie personal, fie cu un interpret, dacă se consideră necesar, precum si cu orice altă persoană despre care Subcomitetul de prevenire consideră că poate furniza informatii pertinente;

e) libertatea de a alege locurile pe care doreste să le viziteze si persoanele cu care doreste să aibă întrevederi.

2. Orice obiectie referitoare la vizitarea unui anumit loc de detentie se poate formula numai din motive urgente si imperative ce tin de apărarea natională, siguranta publică, calamităti sau tulburări grave la locul de vizitat, care împiedică în mod temporar desfăsurarea vizitei. Existenta unei stări de urgentă declarate nu poate fi invocată de către un stat-parte ca motiv de a obiecta la efectuarea unei vizite.

 

ARTICOLUL 15

 

            Nicio autoritate si niciun functionar nu va dispune, aplica, permite ori tolera vreo sanctiune împotriva vreunei persoane sau organizatii pentru fapta de a fi comunicat Subcomitetului de prevenire ori delegatilor acestuia orice informatie, fie ea adevărată sau falsă, si niciuna dintre aceste persoane sau organizatii nu poate fi prejudiciată în vreun alt mod.

 

ARTICOLUL 16

 

1. Subcomitetul de prevenire comunică în mod confidential recomandările si observatiile sale statului-parte si, dacă este cazul, mecanismului national de prevenire.

2. Subcomitetul de prevenire publică raportul său, împreună cu orice comentarii ale statului-parte interesat, la cererea acelui stat-parte. Dacă statul-parte face publică o parte din raport, Subcomitetul de prevenire poate publica raportul integral sau partial. Totusi, nu se pot publica date cu caracter personal fără consimtământul expres al persoanei respective.

3. Subcomitetul de prevenire prezintă un raport public anual referitor la activitătile sale Comitetului pentru Prevenirea Torturii.

4. Dacă statul-parte refuză să coopereze cu Subcomitetul de prevenire, conform art. 12 si 14, sau să ia măsuri pentru îmbunătătirea situatiei în lumina recomandărilor Subcomitetului de prevenire, Comitetul pentru Prevenirea Torturii poate, la cererea Subcomitetului de prevenire, să decidă cu majoritatea membrilor, după ce statul-parte a avut posibilitatea de a-si exprima opinia, să facă o declaratie publică în această privintă sau să publice raportul Subcomitetului de prevenire.

 

PARTEA a IV-a

Mecanismele nationale de prevenire

 

ARTICOLUL 17

 

            Fiecare stat-parte va mentine, nominaliza ori înfiinta, cel mai târziu la un an de la intrarea în vigoare a prezentului protocol sau de la ratificarea ori aderarea la acesta, unul sau mai multe mecanisme nationale de prevenire, independente, pentru prevenirea torturii la nivel national.          Mecanismele înfiintate de către unităti descentralizate pot fi desemnate ca mecanisme nationale de prevenire în sensul prezentului protocol, dacă se conformează prevederilor acestuia.

 

ARTICOLUL 18

 

1. Statele-părti garantează independenta functională a mecanismelor nationale de prevenire, precum si independenta personalului acestora.

2. Statele-părti iau măsurile necesare pentru a se asigura că expertii din cadrul mecanismului national de prevenire au aptitudinile si cunostintele profesionale necesare. Ele se vor strădui să asigure echilibrul în ceea ce priveste reprezentarea sexelor si reprezentarea adecvată a grupurilor etnice si minoritare din tară.

3. Statele-părti se angajează să pună la dispozitie resursele necesare functionării mecanismelor nationale de prevenire.

4. La înfiintarea mecanismelor nationale de prevenire, statele-părti iau în considerare principiile referitoare la statutul institutiilor nationale de promovare si apărare a drepturilor omului.

 

ARTICOLUL 19

 

Mecanismele nationale de prevenire vor avea cel putin următoarele atributii:

a) examinarea în mod regulat a tratamentului aplicat persoanelor private de libertate în locurile de detentie în sensul art. 4, în vederea consolidării, dacă este cazul, a protectiei asigurate acestora împotriva torturii si a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante;

b) formularea de recomandări către autoritătile competente, în vederea îmbunătătirii tratamentului si conditiilor persoanelor private de libertate si a prevenirii torturii si a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante, luând în considerare normele pertinente ale Natiunilor Unite;

c) formularea de propuneri si observatii privind legislatia existentă sau proiectele legislative.

 

ARTICOLUL 20

 

Pentru a permite mecanismelor nationale de prevenire să îsi îndeplinească atributiile, statele-părti la prezentul protocol se angajează să le acorde acestora:

a) acces la toate informatiile referitoare la numărul persoanelor private de libertate în locurile de detentie în sensul art. 4, precum si la numărul acestor locuri si amplasarea acestora;

b) acces la toate informatiile ce privesc tratamentul aplicat acelor persoane, precum si conditiile de detentie;

c) acces la toate locurile de detentie si la instalatiile si amenajările acestora;

d) posibilitatea de a avea întrevederi cu persoanele private de libertate, fără martori, fie personal, fie cu un interpret, dacă se consideră necesar, precum si cu orice altă persoană despre care mecanismul national de prevenire consideră că poate furniza informatii pertinente;

e) libertatea de a alege locurile pe care doresc să le viziteze si persoanele cu care doresc să aibă întrevederi;


f) dreptul de a mentine legătura cu Subcomitetul de prevenire, de a-i trimite acestuia informatii si de a se întâlni cu acesta.

 

ARTICOLUL 21

 

            1. Nicio autoritate si niciun functionar nu va dispune, aplica, permite ori tolera vreo sanctiune împotriva vreunei persoane sau organizatii pentru fapta de a fi comunicat mecanismului national de prevenire ori delegatilor acestuia orice informatie, fie ea adevărată sau falsă, si niciuna dintre aceste persoane sau organizatii nu poate fi prejudiciată în vreun alt mod.

            2. Informatiile confidentiale strânse de către mecanismul national de prevenire sunt privilegiate. Datele cu caracter personal nu se pot publica fără consimtământul expres al persoanei respective.

 

ARTICOLUL 22

 

            Autoritătile competente ale statului-parte interesat examinează recomandările mecanismului national de prevenire si dialoghează cu acesta în vederea eventualelor măsuri de punere în aplicare.

 

ARTICOLUL 23

 

            Statele-părti la prezentul protocol se angajează să publice si să disemineze rapoartele anuale ale mecanismelor nationale de prevenire.

 

PARTEA a V-a

Declaratia

 

ARTICOLUL 24

 

            1. La momentul ratificării, statele-părti pot face o declaratie prin care amână punerea în aplicare a obligatiilor lor prevăzute fie în partea a lll-a, fie în partea a IV-a din prezentul protocol.

            2. Această amânare este valabilă pe o perioadă de cel mult 3 ani. După prezentarea argumentelor de către statul-parte si în urma consultării cu Subcomitetul de prevenire, Comitetul pentru Prevenirea Torturii poate prelungi această perioadă cu încă 2 ani.

 

PARTEA a VI-a

Prevederi financiare

 

ARTICOLUL 25

 

1. Cheltuielile făcute de Subcomitetul de prevenire în legătură cu punerea în aplicare a prezentului protocol se suportă de către Natiunile Unite.

2. Secretarul general al Natiunilor Unite asigură personalul si spatiile necesare îndeplinirii efective a atributiilor de către Subcomitetul de prevenire, conform prevederilor prezentului protocol.

 

ARTICOLUL 26

 

1. Se înfiintează un fond special potrivit procedurilor pertinente ale Adunării Generale, care va fi administrat în conformitate cu reglementările financiare si regulile Natiunilor Unite, cu scopul de a ajuta la finantarea punerii în aplicare a recomandărilor Subcomitetului de prevenire formulate în urma unei vizite într-un stat-parte, precum si la finantarea unor programe educationale ale mecanismelor nationale de prevenire.

2. Fondul special poate fi finantat din contributii voluntare făcute de guverne, organizatii interguvernamentale sau neguvernamentale si alte entităti private sau publice.

 

PARTEA a VII-a

Prevederi finale

 

ARTICOLUL 27

 

1. Prezentul protocol este deschis spre semnarea de către orice stat care a semnat Conventia.

2. Prezentul protocol este supus ratificării de către oricare stat care a ratificat sau a aderat la Conventie. Instrumentele de ratificare se depun la secretarul general al Natiunilor Unite.

3. Prezentul protocol este deschis spre aderarea de către orice stat care a ratificat sau a aderat la Conventie.

4. Aderarea se face prin depunerea la secretarul general al Natiunilor Unite a instrumentului de aderare.

5. Secretarul general al Natiunilor Unite aduce la cunostinta tuturor statelor semnatare ale prezentului protocol sau care au aderat la acesta depunerea fiecărui instrument de ratificare ori aderare.

 

ARTICOLUL 28

 

            1. Prezentul protocol intră în vigoare în cea de-a 30-a zi după data depunerii la secretarul general al Natiunilor Unite a celui de-al 20-lea instrument de ratificare sau aderare.

            2. Pentru fiecare stat care ratifică prezentul protocol sau aderă la acesta după depunerea la secretarul general al Natiunilor Unite a celui de-al 20-lea instrument de ratificare ori aderare, prezentul protocol intră în vigoare în cea de-a 30-a zi după data depunerii propriului instrument de ratificare sau aderare.

 

ARTICOLUL 29

 

            Prevederile prezentului protocol se aplică tuturor părtilor statelor federale, fără limitări sau exceptii.

 

ARTICOLUL 30

 

            Nu se pot formula rezerve privind prezentul protocol.

 

ARTICOLUL 31

 

            Prevederile prezentului protocol nu afectează obligatiile statelor-părti, asa cum decurg din orice conventie regională care instituie un sistem de vizitare a locurilor de detentie. Subcomitetul de prevenire si organele înfiintate în baza acestor conventii regionale sunt încurajate să se consulte si să coopereze pentru a evita paralelismele si pentru a promova în mod eficient obiectivele prezentului protocol.

 

ARTICOLUL 32

 

            Prevederile prezentului protocol nu afectează obligatiile statelor-părti, asa cum decurg din cele 4 conventii de la Geneva din 12 august 1949 si din protocoalele aditionale la acestea din 8 iunie 1977, si nici posibilitatea oricărui stat-parte de a autoriza Comitetul International al Crucii Rosii să viziteze locurile de detentie în situatii care nu sunt prevăzute de dreptul umanitar international.

 

ARTICOLUL 33

 

1. Oricare stat-parte poate denunta prezentul protocol în orice moment, prin notificare scrisă către secretarul general al Natiunilor Unite, care informează ulterior toate celelalte state-părti la prezentul protocol si la Conventie. Denuntarea intră în vigoare după un an de la data primirii notificării de către secretarul general.

2. Această denuntare nu produce efectul de a scuti statul-parte de obligatiile sale prevăzute de prezentul protocol în legătură cu orice act sau situatie care poate avea loc înainte


de data la care denuntarea intră în vigoare sau cu actiunile pe care Subcomitetul de prevenire a decis sau poate decide să le întreprindă cu privire la respectivul stat-parte. De asemenea, denuntarea nu prejudiciază în niciun mod continuarea consideratiilor asupra oricărei chestiuni luate deja în considerare de către Subcomitetul de prevenire înainte de data la care denuntarea intră în vigoare.

3. După data la care intră în vigoare denuntarea de către statul-parte, Subcomitetul de prevenire nu poate începe să ia în considerare nicio chestiune nouă legată de acel stat.

 

ARTICOLUL 34

 

1. Oricare stat-parte la prezentul protocol poate propune o modificare pe care o depune la secretarul general al Natiunilor Unite. Secretarul general comunică apoi statelor-părti la prezentul protocol modificarea propusă, solicitându-le să îi notifice dacă sunt de acord cu desfăsurarea unei conferinte a statelor-părti în scopul examinării si votului asupra propunerii, în cazul în care, în termen de 4 luni de la data acestei comunicări, cel putin o treime dintre statele-părti sunt de acord cu desfăsurarea unei astfel de conferinte, secretarul general convoacă conferinta sub auspiciile Natiunilor Unite. Orice modificare adoptată de către majoritatea de două treimi dintre statele-părti prezente si care votează la conferintă va fi trimisă de către secretarul general al Natiunilor Unite statelor-părti spre acceptare.

2. O modificare adoptată în conformitate cu alin. 1 al prezentului articol intră în vigoare atunci când a fost acceptată de către o majoritate de două treimi dintre statele-părti la prezentul protocol, în conformitate cu procedurile constitutionale ale acestora.

3. După ce intră în vigoare, modificările sunt obligatorii pentru statele-părti care le-au acceptat, iar celelalte state-părti sunt obligate numai de prevederile prezentului protocol si de eventualele modificări anterioare pe care le-au acceptat.

 

ARTICOLUL 35

 

            Membrilor Subcomitetului de prevenire si ai mecanismelor nationale de prevenire li se acordă privilegiile si imunitătile necesare pentru a-si exercita atributiile în mod independent. Membrilor Subcomitetului de prevenire li se acordă privilegiile si imunitătile specificate la sectiunea 22 din Conventia privind privilegiile si imunitătile Natiunilor Unite din 13 februarie 1946, sub rezerva prevederilor sectiunii 23 din respectiva conventie.

 

ARTICOLUL 36

 

Când vizitează un stat-parte, membrii Subcomitetului de prevenire sunt obligati, fără a afecta prevederile si scopurile prezentului protocol si privilegiile si imunitătile de care se bucură:

a) să respecte legile si reglementările statului vizitat;

b) să se abtină de la orice actiune sau activitate incompatibilă cu natura impartială si internatională a îndatoririlor lor.

 

ARTICOLUL 37

 

1. Prezentul protocol, ale cărui versiuni în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă si spaniolă sunt egal autentice, se depune la secretarul general al Natiunilor Unite.

2. Secretarul general al Natiunilor Unite transmite tuturor statelor copii certificate ale prezentului protocol.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Protocolului optional, adoptat la New York la 18 decembrie 2002, la Conventia împotriva torturii si a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la New York la 10 decembrie 1984

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru ratificarea Protocolului optional, adoptat la New York la 18 decembrie 2002, la Conventia împotriva torturii si a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la New York la 10 decembrie 1984, si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 13 aprilie 2009.

Nr. 629.

 


PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 150/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 227/2006 privind prevenirea si combaterea dopajului în sport

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 150 din 4 noiembrie 2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 227/2006 privind prevenirea si combaterea dopajului în sport, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 809 din 3 decembrie 2008, cu următoarele modificări si completări:

1. La articolul I, după punctul 3 se introduce un nou punct, punctul 31, cu următorul cuprins:

„31. La articolul 3, punctele 10,16 si 23 se modifică si vor avea următorul cuprins:

«10. ofiter de control doping - persoană atestată de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si care are, pe baza delegatiei emise de Agentia Natională Anti-Doping, responsabilitatea gestionării la fata locului a sedintei de prelevare a probelor;

16. substantă specifică - orice substantă calificată astfel în cuprinsul listei interzise;

23. falsificare - modificarea printr-o actiune incorectă, obstructionarea, inducerea în eroare sau orice comportament fraudulos, în scopul de a modifica rezultatele testării doping sau de a împiedica desfăsurarea procedurilor obisnuite de testare doping, precum si oferirea de informatii false Agentiei Nationale Anti-Doping;»."

2. La articolul I, după punctul 4 se introduce un nou punct, punctul 41, cu următorul cuprins:

„41. Articolul 4 se modifică si va avea următorul cuprins: «Art. 4. - în vederea combaterii fenomenului de dopaj în sport functionează Agentia Natională Anti-Doping, denumită în continuare Agentia, institutie publică cu personalitate juridică, cu autonomie decizională în activitatea antidoping, în subordinea Guvernului, coordonată de primul-ministru, finantată din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, cu sediul în municipiul Bucuresti, bd. Basarabia nr. 37-39, sectorul 2.»"

3. La articolul I punctul 8, articolul 7 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 7. - Posturile publice de radio si de televiziune pun la dispozitie, gratuit, Agentiei un spatiu de emisie de minimum 30 de minute lunar, din care 50% la ore de maximă audientă, pentru difuzarea de emisiuni cu caracter educativ si materiale promotionale, în scopul prevenirii si combaterii dopajului în sport."

4. La articolul I punctul 9, litera b) a alineatului (1) al articolului 9 se modifică si va avea următorul cuprins:

,,b) 3 reprezentanti ai aparatului de lucru al Guvernului;".

5. La articolul I punctul 12, articolul 13 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 13. - Finantarea cheltuielilor curente si de capital ale Agentiei se asigură din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului."

6. La articolul I punctul 25, alineatul (7) al articolului 26 se modifică si va avea următorul cuprins:

„(7) După încheierea investigatiilor prevăzute la alin. (6), Agentia informează sportivul în cauză si federatia sportivă natională responsabilă, Ministerul Tineretului si Sportului, Comitetul Olimpic si Sportiv Român, federatia internatională responsabilă si Agentia Mondială Anti-Doping dacă rezultatul atipic va fi înaintat drept un rezultat pozitiv, cu respectarea alin. (4)."

7. La articolul I punctul 38, alineatul (3) al articolului 36 se modifică si va avea următorul cuprins:

„(3) În situatia în care, pe perioada suspendării, sportivul se retrage din activitatea sportivă, iar ulterior solicită reintegrarea în activitatea sportivă, acesta nu va putea fi reintegrat decât după informarea Agentiei si efectuarea de testări doping fără aviz prealabil, pe o perioadă de timp egală cu perioada de suspendare rămasă de efectuat la data retragerii."

8. La articolul I punctul 45, articolele 482 si 483 se modifică si vor avea următorul cuprins:

„Art. 482. - Deciziile Comisiei de apel pot fi contestate la Curtea de arbitraj sportiv de la Lausanne, în termen de 21 de zile de la data comunicării.

Art. 483. - Deciziile prevăzute la art. 47 lit. a)-e) si g), luate în legătură cu o competitie din cadrul unei manifestări sportive internationale sau care implică sportivi de nivel international, pot fi contestate la Curtea de arbitraj sportiv de la Lausanne, în termen de 21 de zile de la data comunicării, de către următoarele persoane:

a) sportivii de nivel international sau altă persoană care este subiect al deciziei contestate;

b) structura sportivă căreia îi apartine sportivul sau cealaltă parte în legătură cu care s-a luat decizia contestată;

c) federatia internatională responsabilă;

d) organizatia antidoping a tării de domiciliu a persoanei/sportivului;

e) Agentie;

f) Agentia Mondială Anti-Doping."

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 29 aprilie 2009.

Nr. 122.

 


PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 150/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 227/2006 privind prevenirea si combaterea dopajului în sport

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 150/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 227/2006 privind prevenirea si combaterea dopajului în sport si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 28 aprilie 2009.

Nr. 728.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unitătile de cult apartinând cultelor religioase recunoscute din România

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Ordonanta Guvernului nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unitătile de cult apartinând cultelor religioase recunoscute din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 1 septembrie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 125/2002, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:

„(6) Autoritătile administratiei publice locale pot aproba suplimentarea numărului de posturi pentru personalul neclerical angajat în unitătile ce apartin cultelor religioase recunoscute din România, tinând seama de numărul de adepti ai fiecărui cult religios, sprijinul financiar urmând a se asigura din veniturile proprii ale bugetelor locale."

2. La articolul 3, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 3. - (1) Se alocă de la bugetul de stat, în limita prevederilor bugetare, prin bugetul Ministerului Culturii, Cultelor si Patrimoniului National, fonduri pentru restaurarea si conservarea lăcasurilor de cult, care sunt monumente istorice, si a bunurilor din patrimoniul cultural national mobil apartinând cultelor religioase recunoscute din România, pentru completarea fondurilor proprii necesare întretinerii si functionării unitătilor de cult cu venituri mici sau fără venituri, pentru amenajarea si întretinerea muzeelor detinute ori pe care le administrează, pentru construirea si repararea sediilor administrative ale eparhiilor sau ale centrelor de cult, a sediilor unitătilor de învătământ teologic proprietate a cultelor recunoscute, pentru construirea si repararea lăcasurilor de cult, pentru achizitionarea de imobile necesare desfăsurării activitătii unitătilor de cult si de asistentă socială si medicală sustinute de acestea, pentru construirea, amenajarea si repararea clădirilor având destinatia de asezăminte de asistentă socială si medicală ale unitătilor de cult, pentru activitătile de asistentă socială si medicală sustinute de acestea, precum si pentru sustinerea unor actiuni cu caracter intern si international realizate de cultele religioase din România."

3. La articolul 3, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) Lucrările de conservare si restaurare a lăcasurilor de cult, care sunt monumente istorice, se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată."


4. La articolul 3, alineatul (2) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(2) De la bugetele locale se pot aloca fonduri pentru completarea fondurilor proprii necesare pentru întretinerea si functionarea unitătilor de cult fără venituri sau cu venituri reduse, pentru construirea ori repararea lăcasurilor de cult si pentru conservarea si întretinerea bunurilor apartinând cultelor si care fac parte din patrimoniul cultural national mobil, pentru amenajarea si întretinerea muzeelor cultural-religioase, pentru construirea si repararea sediilor administrative ale eparhiilor sau ale centrelor de cult, a sediilor unitătilor de învătământ teologic proprietate a cultelor recunoscute, pentru construirea, amenajarea si repararea clădirilor având destinatia de asezăminte de asistentă socială si medicală ale unitătilor de cult, precum si pentru activitătile de asistentă socială si medicală sustinute de acestea."

5. În tot cuprinsul ordonantei, sintagma Ministerul Culturii si Cultelor se înlocuieste cu sintagma Ministerul Culturii, Cultelor si Patrimoniului National.

Art. II. - Ordonanta Guvernului nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unitătile de cult apartinând cultelor religioase recunoscute din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 1 septembrie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 125/2002, cu modificările si completările aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 29 aprilie 2009.

Nr. 128.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unitătile de cult apartinând cultelor religioase recunoscute din România

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unitătile de cult apartinând cultelor religioase recunoscute din România si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 28 aprilie 2009.

Nr. 734.

 


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 355

din 17 martie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83, art. 84 si art. 864 din Codul penal, precum si a dispozitiilor art. 30 alin (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

 

Ioan Vida - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-sef delegat

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83, art. 84 si art. 864 din Codul penal, precum si a dispozitiilor art. 30 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de lonut Cretu în Dosarul nr. 12.589/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 noiembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 12.589/299/2008, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitu­tionalitate a prevederilor art. 83, art. 84 si art. 864 din Codul penal, precum si a dispozitiilor art. 30 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de lonut Cretu în dosarul de ma[sus.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale atacate sunt neconstitutionale, întrucât, în ce priveste textul art. 864 din Codul penal, acesta restrânge posibilitatea părtilor de a avea un proces echitabil, în conditiile în care poate fi interpretat neunitar, iar în ce priveste art. 83 si art. 84 din Codul penal, acestea instituie posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei fără a tine seama de faptul că persoana condamnată a încercat să-si îndeplinească obligatiile impuse de instantă. Referitor la prevederile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 se sustine că, prin instituirea conditiei ca părtile să fie reprezentate de un avocat cu drept de a pleda la înalta Curte de Casatie si Justitie, se restrânge exercitarea dreptului acestora la apărare.

Instanta de judecată opinează că exceptia de neconstitu­tionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitu­tionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitu­tionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu contravin Constitutiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională constată că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 83 cu denumirea marginală Revocarea în cazul săvârsirii unei infractiuni, art. 84 cu denumirea marginală Revocarea în cazul neexecutării obligatiilor civile si art. 864 cu denumirea marginală Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere din Codul penal, precum si dispozitiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, dispozitii care au următorul cuprins:

- Art. 83 din Codul penal: „Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârsit din nou o infractiune, pentru care s-a pronuntat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanta revocă suspendarea conditionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeste cu pedeapsa aplicată pentru noua infractiune.

Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infractiunea săvârsită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.

Dacă infractiunea ulterioară este săvârsită din culpă, se poate aplica suspendarea conditionată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea conditionată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.

La stabilirea pedepsei pentru infractiunea săvârsită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut de lege pentru recidivă.";

- Art. 84 din Codul penal: „Dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligatiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanta dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când cel condamnat dovedeste că nu a avut putintă de a îndeplini acele obligatii.";

-Art. 864 din Codul penal: „Dispozitiile art. 83 si 84 se aplică în mod corespunzător si în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Dacă cel condamnat nu îndeplineste, cu rea-credintă, măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligatiile stabilite de instantă, aceasta revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei.";

- Art. 30 alin. (5) din Legea nr. 47/1992: „Părtile pot fi reprezentate prin avocati cu drept de a pleda la înalta Curte de Casatie si Justitie."


Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul exceptiei nu critică contrarietatea dispozitiilor legale criticate cu prevederile ori principiile prevăzute de Constitutie, ci este nemultumit de interpretarea neunitară si de modul de aplicare a acestora.

Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, aceasta se pronuntă „fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului"si, pe cale de consecintă, prezenta exceptie de neconstitutionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83, art. 84 si art. 864 din Codul penal, precum si a dispozitiilor art. 30 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicată de lonut Cretu în Dosarul nr. 12.589/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 martie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef delegat,

Afrodita Laura Tutunaru

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea pozitiei nr. 89 din anexa nr. 5 la Hotărârea Guvernului nr. 969/2002 privind atestarea domeniului public al judetului Cluj, precum si al municipiilor, oraselor si comunelor din judetul Cluj

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Pozitia nr. 89 din anexa nr. 5 „Inventarul bunurilor care apartin domeniului public al municipiului Turda" la Hotărârea Guvernului nr. 969/2002 privind atestarea domeniului public al judetului Cluj, precum si al municipiilor, oraselor si comunelor din judetul Cluj, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 si nr. 684 bis din 17 septembrie 2002, cu modificările si completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

- coloana 3 va avea următorul cuprins: „Cartierul Băi Sărate, cat. III, Ls = 1.151,17 m,Ss = 7.230 mp";

- coloana 4 va avea următorul cuprins: „1994";

- coloana 5 va avea următorul cuprins: „216.542 lei";

- coloana 6 va avea următorul cuprins: „Domeniul public al municipiului Turda, potrivit HCL nr. 15/2009".

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Viceprim-ministru,

ministrul administratiei si internelor,

Dan Nica

 

Bucuresti, 28 aprilie 2009.

Nr. 498.

 


GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind scoaterea din inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului a unui imobil aflat în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor, ca urmare a retrocedării acestuia către fostii proprietari

 

Având în vedere prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 privind aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă scoaterea din inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului a imobilului înregistrat la pozitia cu nr. M.F.P. 112.896, aflat în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, ca urmare a retrocedării acestuia către fostii proprietari, în conditiile legii.

Art. 2. - Ministerul Administratiei si Internelor îsi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenta cantitativ-valorică si, împreună cu Ministerul Finantelor Publice, va opera modificarea corespunzătoare a anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.020 si 1.020 bis din 21 decembrie 2006, cu modificările si completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Viceprim-ministru,

ministrul administratiei si internelor,

Dan Nica

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Pogea

 

Bucuresti, 28 aprilie 2009.

Nr. 499.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilului aflat în administrarea Ministerului Administratiei si Internelor, care se scoate din inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului ca urmare a retrocedării către fostii proprietari

 

Locul unde este situat imobilul

Persoana juridică de la care se scoate imobilul

Caracteristicile imobilului

Numărul de identificare atribuit de M.F.P.

Comuna Selimbăr,

str. Mihai Viteazu nr. 205,

judetul Sibiu

Ministerul Administratiei si Internelor - Inspectoratul de Politie al Judetului Sibiu

Suprafata construită = 260,20 m2

Suprafata construită desfăsurată = 465,40 m2

Suprafata utilă = 199,70 m2

112.896


GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru implementarea sistemului de transmitere a datelor despre pasageri în aeroporturi

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) În vederea asigurării functionării sistemului de informatii despre pasageri în aeroporturi în conditiile prevăzute de Ordonanta Guvernului nr. 34/2006 privind obligatia transportatorilor aerieni de a comunica date despre pasageri, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 452/2006, se autorizează Ministerul Administratiei si Internelor, prin Inspectoratul General al Politiei de Frontieră, să atribuie contracte de servicii cu valoare totală de 22.330 mii lei.

(2) Suma prevăzută la alin. (1) se asigură pentru perioada iulie 2009-iulie 2013 si se alocă cu această destinatie de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administratiei si Internelor, pentru fiecare an bugetar în parte.

Art. 2. - Atribuirea contractelor de achizitie publică prevăzute la art. 1 se face potrivit prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările si completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Viceprim-ministru,

ministrul administratiei si internelor,

Dan Nica

p. Ministrul transporturilor si infrastructurii,

Constantin Dascălu,

secretar de stat

Presedintele Autoritătii Nationale pentru Reglementarea

si Monitorizarea Achizitiilor Publice,

Cristina Trăilă

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Pogea

 

Bucuresti, 28 aprilie 2009.

Nr. 500.

 

REPUBLICĂRI

 

LEGEA Nr. 61/1993

privind alocatia de stat pentru copii*)

 


*) Republicată în temeiul art. VI din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 97/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2007, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 174/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 21 octombrie 2008.

Legea nr. 61/1993 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 28 februarie 2007.

 

Art. 1. - (1) Se instituie alocatia de stat pentru copii ca formă de ocrotire a statului acordată tuturor copiilor, fără discriminare.

(2) Beneficiază de alocatie de stat pentru copii toti copiii în vârstă de până la 18 ani.

(3) Alocatia de stat pentru copii se acordă si tinerilor care au împlinit vârsta de 18 ani, care urmează cursurile învătământului liceal sau profesional, organizate în conditiile legii, până la terminarea acestora.

(4) Tinerii prevăzuti la alin. (3) care repetă anul scolar nu beneficiază de alocatie de stat, cu exceptia celor care repetă din motive de sănătate, dovedite cu certificat medical.

Art. 2. - Beneficiază de alocatie de stat pentru copii si copiii cetătenilor străini si ai persoanelor fără cetătenie rezidenti, în conditiile legii, în România, dacă locuiesc împreună cu părintii.

Art. 3. - (1) Cuantumul alocatiei de stat pentru copii este de 40 lei lunar si se majorează anual, prin hotărâre a Guvernului**), la propunerea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.

(2) Titular al dreptului la alocatie de stat pentru copii este copilul.


**) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1.662/2008 privind majorarea cuantumului lunar al alocatiei de stat pentru copii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 16 decembrie 2008.

 

Art. 4. - (1) Alocatia de stat pentru copii se plăteste unuia dintre părinti pe baza acordului acestora sau, în caz de neîntelegere, pe baza deciziei autoritătii tutelare ori a hotărârii judecătoresti, părintelui căruia i s-a încredintat copilul spre crestere si educare.

(2) Alocatia de stat pentru copii se plăteste si tutorelui, curatorului, persoanei căreia i-a fost dat în plasament familial copilul, inclusiv asistentului maternal sau persoanei căreia i-a fost încredintat copilul în vederea adoptiei, în conditiile legii.


(3) Pentru copiii pentru care s-a stabilit măsura de protectie specială prevăzută la art. 58 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, cu modificările ulterioare, alocatia de stat pentru copii se plăteste numai în cont personal.

(4) După împlinirea vârstei de 14 ani, plata alocatiei de stat pentru copii se poate face direct titularului, cu încuviintarea reprezentantului său legal.

(5) Pentru tinerii prevăzuti la art. 1 alin. (3), plata alocatiei de stat se face direct acestora, pe bază de cerere. Procedura de plată se stabileste prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi*).


*) A se vedea nota de subsol de la art. 11.

 

(6) Alocatia de stat pentru copiii prevăzuti la alin. (3) se virează în conturile personale deschise pentru acestia de către conducătorul directiei generale de asistentă socială si protectia copilului din subordinea consiliului judetean, respectiv din subordinea consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, denumită în continuare directie generală, inclusiv pentru copiii încredintati organismului privat acreditat si licentiat în conditiile legii. Sumele cu titlu de alocatie de stat pentru copii se capitalizează până la împlinirea de către acestia a vârstei de 14 ani. După împlinirea de către titular a vârstei de 14 ani alocatia de stat poate fi plătită direct acestuia, cu încuviintarea conducătorului directiei generale, sau, în functie de optiunea acestuia, poate fi capitalizată în continuare în contul personal al acestuia până la împlinirea vârstei de 18 ani.

(7) Alocatia de stat plătită în conditiile prevăzute la alin. (6) se acordă titularului la împlinirea de către acesta a vârstei de 18 ani.

(8) În cazul decesului copilului prevăzut la alin. (3) sumele cu titlu de alocatie de stat plătite conform alin. (6) se fac venit la bugetul de stat.

(9) În cazul în care pentru copilul prevăzut la alin. (3) măsura de protectie specială prevăzută la art. 58 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 272/2004, cu modificările ulterioare, încetează sau se modifică, alocatia de stat se va acorda potrivit situatiei în care se află copilul.

(10) În situatia în care copiii prevăzuti la alin. (9) sunt în întretinerea familiei sau, după caz, s-a instituit măsura alternativă a tutelei ori măsura de protectie specială a plasamentului la o familie, persoană sau la asistentul maternal, suma cu titlu de alocatie de stat capitalizată în conditiile alin. (6) poate fi utilizată de către reprezentantul legal al copilului în interesul acestuia, prin hotărârea comisiei pentru protectia copilului.

(11) După împlinirea de către copiii prevăzuti la alin. (3) a vârstei de 18 ani, acestia beneficiază de alocatie de stat pentru copii în aceleasi conditii ca tinerii prevăzuti la art. 1 alin. (3).

Art. 5. - (1) Lunar, serviciile de stare civilă ale consiliilor locale comunale, orăsenesti, municipale si ale sectoarelor municipiului Bucuresti comunică directiei de muncă si protectie socială judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, denumite în continuare directii teritoriale, situatia privind copiii care au decedat.

(2) Pentru tinerii prevăzuti la art. 1 alin. (3), inspectoratul scolar judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, denumit în continuare inspectorat scolar, transmite directiilor teritoriale până la data de 1 octombrie a fiecărui an situatia centralizatoare privind elevii înscrisi în anul scolar. Situatia va cuprinde si elevii înscrisi în unitătile de învătământ private acreditate ori autorizate în conditiile legii.

(3) Pe parcursul anului scolar, inspectoratele scolare transmit lunar directiilor teritoriale situatia privind tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani si care nu mai urmează cursurile învătământului liceal sau profesional organizate în conditiile legii.

(4) Pentru tinerii înscrisi în unitătile de învătământ din subordinea altor autorităti ale administratiei publice centrale de specialitate, aceste unităti de învătământ au obligatia de a transmite directiilor teritoriale situatiile prevăzute la alin. (2) si (3).

Art. 6. - (1) Stabilirea dreptului de alocatie de stat pentru copii se face pe baza cererii si a actelor din care rezultă îndeplinirea conditiilor de acordare a acestui drept.

(2) Cererea se face, în numele copilului, de către persoanele prevăzute la art. 4 alin. (1)-(3).

(3) După împlinirea vârstei de 14 ani, cererea se poate face si de către copil, cu încuviintarea reprezentantului său legal.

(4) Dreptul la alocatia de stat pentru copii se stabileste începând cu luna următoare celei în care s-a născut copilul, iar plata drepturilor se face începând cu luna următoare depunerii cererii.

(5) În cazul în care cererea este înregistrată ulterior lunii în care s-a născut copilul, plata alocatiei de stat pentru copii se poate face si pentru perioadele anterioare, dar nu mai mult de 12 luni.

(6) Dreptul la alocatia de stat pentru copii încetează începând cu luna următoare celei în care nu mai sunt îndeplinite conditiile de acordare.

(7) În cazul în care achitarea drepturilor de alocatie de stat pentru copii se face prin mandat postal, plata acesteia se suspendă dacă timp de 3 luni reprezentantul legal al copilului nu a încasat drepturile cu titlu de alocatie de stat. Reluarea în plată, inclusiv cu plata drepturilor restante, se face pe bază de cerere scrisă întocmită de reprezentantul legal al copilului, care se înregistrează la directia teritorială.

Art. 7. - (1) Persoanele cărora li se face plata alocatiei de stat pentru copii sunt obligate să comunice împrejurările care au determinat încetarea conditiilor de acordare, în termen de 15 zile de la aparitia acestora.

(2) Sumele plătite necuvenit cu titlu de alocatie de stat pentru copii se recuperează pe baza deciziei emise de persoana juridică care a efectuat plata alocatiei de stat pentru copii sau prin angajamentul de plată scris al persoanei care Ie-a încasat în mod necuvenit.

(3) Decizia prin care se recuperează sumele încasate necuvenit se comunică celui obligat la plată în termen de 15 zile de la emitere.

(4) Decizia de recuperare si angajamentul de plată constituie titlu executoriu de la data comunicării, respectiv de la data semnării.

Art. 8. - Alocatia de stat pentru copii nu este impozabilă si nu poate fi urmărită silit decât în vederea recuperării sumelor plătite necuvenit cu acest titlu.

Art. 9. - Contestatiile formulate împotriva modului de stabilire si de plată a alocatiei de stat pentru copii se solutionează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 10. - (1) Fondurile pentru plata alocatiei de stat pentru copii, precum si pentru cheltuielile cu administrarea si transmiterea drepturilor se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.

(2) Plata alocatiei de stat pentru copii se realizează prin mandat postal, cont curent personal sau cont de cârd.

(3) În cazul achitării drepturilor de alocatie de stat în cont curent personal sau cont de cârd, directiile teritoriale efectuează plata prin unitătile bancare, pe bază de borderou, cu plata unui comision bancar.

(4) Comisionul bancar prevăzut la alin. (3) nu poate fi mai mare de 0,1% din drepturile achitate si va fi stabilit prin negociere, la nivel teritorial, între directiile teritoriale si unitătile bancare.

Art. 11. - În aplicarea prezentei legi, precum si pentru reglementarea modalitătilor de stabilire si plată a drepturilor se emit norme metodologice, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului*).

Art. 12. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 a lunii următoare celei în care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I**).

(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă art. 1-17, art. 28-30 si anexa din Decretul nr. 410/1985***) privind alocatia de stat si indemnizatia pentru copii, ajutoarele ce se acordă mamelor cu mai multi copii si sotiilor de militari în termen, precum si indemnizatia de nastere, cu modificările si completările ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare.


*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 577/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii, precum si pentru reglementarea modalitătilor de stabilire si plată a alocatiei de stat pentru copii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 442 din 12 iunie 2008.

**) Legea nr. 61/1993 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 28 septembrie 1993.

***) Decretul nr. 410/1985 privind alocatia de stat si indemnizatia pentru copii, ajutoarele ce se acordă mamelor cu mai multi copii si sotiilor de militari în termen, precum si indemnizatia de nastere, publicat în Buletinul Oficial nr. 76 din 26 decembrie 1985, a fost abrogat prin Legea nr. 7/1998 privind declararea ca abrogate a unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 13 ianuarie 1998.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.