MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 749/2009

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 749         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 4 noiembrie 2009

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.157 din 17 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice

 

Decizia nr. 1.158 din 17 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (2) si (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regimde taxi si în regim de închiriere

 

Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 si art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul ia propriul dosar si deconspirarea Securitătii

 

Decizia nr. 1.222 din 29 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensatii cetătenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a stării de război si a aplicării Tratatului de Pace între România si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947

 

Decizia nr. 1.223 din 29 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Decizia nr. 1.241 din 6 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente si a prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 1.246 din 6 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1, art. 7 alin. (1), art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 si art. 1081 si art. 1083 din Codul de procedură civilă


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.157

din 17 septembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor „art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea si completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare", exceptie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal în Dosarul său nr. 5.363/2/2008. Exceptia de neconstitutionalitate face obiectul Dosarului nr. 771 D/2009 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se prezintă partea Gheorghe Ittu, constatându-se lipsa părtii Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 773D/2009, nr. 774D/2009, nr. 775D/2009, nr. 776D/2009, nr. 777D/2009 si nr. 778D/2009, având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată din oficiu de aceeasi instantă în dosarele nr. 3.229/2/2008, nr. 2.930/2/2008, nr. 2l.054/3/2008, nr. 1.905/2/2008, nr. 2.153/2/2008 si nr. 2.152/2/2008.

La apelul nominal răspunde, pentru Rodica Fidel, parte în Dosarul nr. 774D/2009, domnul Gelu Grigoras, în calitate de mandatar. Se constată lipsa celorlalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, observând identitatea de obiect a acestor dosare, pune în discutie, din oficiu, conexarea acestora.

Partea prezentasi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 773D/2009, nr. 774D/2009, nr. 775D/2009, nr. 776D/2009, nr. 777D/2009 si nr. 778D/2009 la Dosarul nr. 771 D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul domnului Gheorghe Ittu, care solicită admiterea exceptiei, astfel cum a fost motivată de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal. Mandatarul părtii Rodica Fidel depune concluzii scrise prin care, de asemenea, solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. Consideră că textul de lege criticat nu contravine principiului constitutional al egalitătii, întrucât notiunea de persoană strămutată se referă inclusiv la persoanele concepute ulterior strămutării, textul de lege criticat nefăcând niciun fel de distinctie în acest sens.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile pronuntate în dosarele nr. 5.363/2/2008, nr. 3.229/2/2008, nr. 2.930/2/2008, nr. 21.054/3/2008, nr. 1.905/2/2008, nr. 2.153/2/2008 si nr. 2.152/2/2008 ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, Curtea Constitutională a fost sesizată cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor „art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea si completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare". Exceptiile au fost ridicate de instantă, din oficiu, în cadrul unor actiuni în contencios administrativ.

În motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate având un continut identic, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal sustine că textul de lege este neconstitutional în măsura în care prin sintagma „persoană strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu" se desemnează doar persoanele concepute înainte de data începerii strămutării, iar nu si cele concepute si născute în perioada strămutării, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie. Prevederile legale criticate disting în mod nejustificat, fără a exista o bază obiectivă, între persoanele concepute înainte de data strămutării, pe de o parte, si cele concepute si născute în perioada strămutării, pe de altă parte, în conditiile în care consecintele strămutării au fost suportate în egală măsură de ambele categorii de persoane, iar actul normativ acordă măsuri reparatorii în functie de durata efectivă a strămutării. Prin textul de lege criticat se creează discriminări între persoane care se găsesc în aceeasi situatie, întrucât, din punct de vedere practic, nu poate exista nicio diferentă între „o persoană care a fost concepută imediat anterior mutării sau schimbării fortate de domiciliu si alta care a fost concepută imediat ulterior acestor evenimente, în conditiile în care ambele persoane s-au născut după mutare sau schimbarea fortată a domiciliului".

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările si completările ulterioare, sunt constitutionale.


Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, notele scrise ale părtii reprezentate si concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozitiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. În realitate, prin Legea nr. 189/2000 a fost aprobată, cu modificări si completări, Ordonanta Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea si completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare. Potrivit Legii nr. 189/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 8 martie 2000, titlul Ordonantei Guvernului nr. 105/1999 a fost modificat, având următorul cuprins: „Ordonantă privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice", iar articolul unic a devenit art. 1, după care au fost introduse art. 2-11.

Ca atare, Curtea urmează să retină ca obiect al exceptiei de neconstitutionalitate dispozitiile art. 1 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 105/1999, astfel cum acestea au fost modificate prin art. I din Legea nr. 586/2002 pentru modificarea art. 1 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 7 noiembrie 2002.

Textul criticat are următorul cuprins:

- Art. 1 lit. c) - „Beneficiază de prevederile prezentei ordonante persoana, cetătean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecutii din motive etnice, după cum urmează: (...)

c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate."

În opinia Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, textul criticat este neconstitutional prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, referitoare la principiul egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că motivarea acesteia rezidă, în esentă, în pretinsa discriminare pe care textul de lege criticat o instituie între persoane care se găsesc într-o situatie identică, fiind născute după ce părintii lor au fost mutati sau fortati să îsi schimbe domiciliul, diferentierea fiind generată de momentul conceperii acestor persoane, imediat anterior sau imediat ulterior strămutării.

Curtea constată că prevederile art. 1 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 105/1999 au o formulare generică, aplicabilitatea concretă la fiecare spetă individualizată fiind atributul exclusiv al instantelor de judecată învestite cu solutionarea litigiilor izvorâte din modalitatea de aplicare a acestui text de lege. Judecătorul este liber să aprecieze, în functie de circumstantele concrete ale cauzei, dacă persoanele, care contestă deciziile directiilor teritoriale de pensii de respingere a cererilor de recunoastere a calitătii de persoane strămutate si implicit de obtinere a drepturilor cuvenite se află într-adevăr în situatia avută în vedere de textul de lege criticat. În cadrul procesului de deliberare, tinând seama de caracterul reparator al Ordonantei Guvernului nr. 105/1999, judecătorul are deplina libertate de a aprecia în mod just situatia de fapt si eventual dacă este cazul, de a corecta interpretarea restrictivă pe care directiile teritoriale de pensii o acordă, în practică, prevederilor de lege ce formează obiectul exceptiei de neconstitutionalitate. Întrucât critica formulată se axează pe o chestiune legată de aplicarea legii, instanta de contencios constitutional nu are competenta de a se pronunta sub acest aspect, căci altfel ar încălca atât principiul separatiei puterilor în stat, cât si principiul independentei judecătorilor. Asa fiind, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal în dosarele sale nr. 5.363/2/2008, nr. 3.229/2/2008, nr. 2.930/2/2008, nr. 21.054/3/2008, nr. 1.905/2/2008, nr. 2.153/2/2008 si nr. 2.152/2/2008.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 septembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.158

din 17 septembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (2) si (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi si în regim de închiriere

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor „art. 15 alin. (2) si (4) din Legea nr. 265/2007" pentru modificarea si completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi si în regim de închiriere, exceptie ridicată de Asociatia „Uniunea Natională a Conducătorilor Auto Liber Profesionisti" în Dosarul nr. 27.203/3/CA/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde pentru autorul exceptiei apărătorul ales, cu delegatie la dosar.

Lipseste cealaltă parte, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Având cuvântul, partea prezentă, prin avocat, solicită admiterea exceptiei, prezentând pe larg considerentele expuse în fata instantei de judecată. În sustinerea exceptiei depune la dosar concluzii scrise, intitulate „răspuns la punctul de vedere al Avocatului Poporului", în care mai invocă încălcarea, prin textul de lege criticat, a dispozitiilor art. 53 din Legea fundamentală, precum si a „art. 49-55 din Tratatul CE".

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate. Arată că activitatea de dispecerat este aducătoare de profit, astfel încât ar fi nelegală desfăsurarea acesteia de către asociatii, care sunt persoane juridice nonprofit.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 7 noiembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 27.203/3/CA/2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor „art. 15 alin. (2) si (4) din Legea nr. 265/2007" pentru modificarea si completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi si în regim de închiriere, exceptie ridicată de Asociatia „Uniunea Natională a Conducătorilor Auto Liber Profesionisti" într-o cauză având ca obiect obligarea pârâtei Primăria Municipiului Bucuresti la preschimbarea licentei de dispecerat taxi cu documentul similar de tip nou.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile constitutionale ale art. 9, întrucât acestea exclud din sfera persoanelor juridice asociatiile si fundatiile. Astfel, din enumerarea documentelor necesare pentru obtinerea autorizatiei de dispecerat taxi rezultă în mod clar că numai societătile comerciale pot obtine această autorizatie, întrucât se prevede că este necesară o copie de pe certificatul de înmatriculare emis de registrul comertului. Or, numai societătile comerciale pot obtine asemenea certificate de înmatriculare. Pentru aceleasi motive se încalcă si dispozitiile art. 1 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000, potrivit cărora asociatiile si fundatiile sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial, care pot desfăsura orice alte activităti prevăzute în statut. Se mai arată si faptul că obligarea prestării activitătii de dispecerat taxi numai pe baze contractuale contravine dispozitiilor statutare si, prin urmare, art. 9 din Constitutie.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată în măsura în care, prin art. 15 alin. (2) din Legea nr. 38/2003, astfel cum a fost modificat, legiuitorul a înteles să excludă de la desfăsurarea activitătii de dispecerat taxi asociatiile si fundatiile, având în vedere că prin art. 9 din Constitutie se recunoaste dreptul asociatiilor profesionale de a se constitui si de a desfăsura activitate potrivit statutelor lor.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), al art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992,să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie „art. 15 alin. (2) si (4) din Legea nr. 265/2007" pentru modificarea si completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi si în regim de închiriere. Din examinarea exceptiei se constată însă că obiectul acesteia îl constituie dispozitiile art. 15 alin. (2) si (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi si în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 28 ianuarie 2003, modificate prin art. I pct. 18 din Legea nr. 265/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 3 august 2007, astfel încât cu privire la acestea Curtea se va pronunta în prezenta cauză.

Prevederile legale criticate au următorul cuprins: „(2) Autorizatia de dispecerat taxi se poate obtine pe baza depunerii următoarei documentatii:

a) copie de pe certificatul de înmatriculare emis de registrul comertului;

b) declaratie pe propria răspundere a persoanei desemnate să administreze, conform căreia dispeceratul detine baza tehnică necesară, statia de emisie-receptie, frecventa radio protejată, personalul autorizat si spatiile necesare;

c) copie de pe certificatul de operator radiotelefonist al angajatilor dispeceratului taxi, eliberat de autoritatea în domeniul comunicatiilor;

d) copie de pe licenta de utilizare a frecventelor radioelectrice, eliberată de autoritatea în domeniu. [...]

(4) Activitatea de dispecerat se desfăsoară pe baze contractuale numai pentru transportatorii autorizati care desfăsoară servicii de transport în regim de taxi, în aceeasi localitate de autorizare."

Se sustine că aceste dispozitii legale încalcă prevederile art. 9 din Constitutie, potrivit cărora „Sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale se constituie si îsi desfăsoară activitatea potrivit statutelor lor, în conditiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor si la promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale membrilor lor".

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată următoarele:

Dispozitiile legale criticate, care stabilesc documentatia pe baza căreia se poate obtine autorizatia de dispecerat taxi, precum si obligatia desfăsurării activitătii de dispecerat pe baze contractuale, reprezintă optiunea legiuitorului cu privire la cadrul legal de realizare a acestei activităti. Nu se interzice astfel constituirea asociatiilor profesionale si nici desfăsurarea activitătii, care trebuie să se realizeze, potrivit art. 9 din Constitutie, „în conditiile legii".

De altfel, si dispozitiile alin. (1) al art. 15 din Legea nr. 38/2003 prevăd că activitatea de dispecerat taxi poate fi executată de către orice persoană juridică „autorizată de autoritatea de autorizare, în conditiile prezentei legi", astfel încât nu poate fi primită interpretarea autorului exceptiei în sensul că prin alin. (2) al aceluiasi text, care stabileste conditiile legale pentru autorizare, „sunt excluse asociatiile si fundatiile din sfera persoanelor juridice".

În plus, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, „Asociatiile si fundatiile [...] sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial". Prin urmare, desfăsurarea activitătii asociatiei, potrivit statutului său, trebuie să fie circumscrisă acestui scop, adică realizării unui interes general, comunitar sau, după caz, a unui interes personal nepatrimonial.

În ceea ce priveste invocarea unor noi temeiuri de neconstitutionalitate a dispozitiilor legale criticate, direct în fata Curtii, cu ocazia dezbaterilor în sedintă publică, Curtea constată că nu a fost legal sesizată. Aceasta întrucât, atât potrivit dispozitiilor imperative ale art. 10 alin. (2) si art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, cât si celor ale art. 146 lit. d) din Constitutie, motivarea exceptiei, prin indicarea textelor constitutionale încălcate, trebuind să fie făcută chiar prin actul de sesizare a Curtii, asadar în momentul ridicării exceptiei de neconstitutionalitate în fata instantei de judecată.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (2) si (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi si în regim de închiriere, exceptie ridicată de Asociatia „Uniunea Natională a Conducătorilor Auto Liber Profesionisti" în Dosarul nr. 27.203/3/CA/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 septembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef, Marieta Safta

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.194

din 24 septembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 si art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a) si art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de Nicolae Popescu în Dosarul nr. 23.576/3/2008 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si care face obiectul Dosarului nr. 850D/2009 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal răspunde domnul Mihai Alexandru Ionescu, consilierul juridic al părtii Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, lipsind autorul exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 997D/2009, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 si art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, ridicată de Constantin Ion în Dosarul nr. 39.217/3/2008 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal. De asemenea, Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 1.003D/2009 si nr. 1.007D/2009, având ca obiect exceptiile de neconstitutionalitate ale prevederilor art. 2 lit. a) si art. 8 lit. a) din aceeasi ordonantă, exceptii ridicate de Neculai Vârlan si Ilie Lupu  în dosarele nr. 26.609/3/2008 si, respectiv, nr. 19.359/3/2008 ale Curtii de Apel Bucuresti- Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa autorilor exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. În toate aceste dosare răspunde, pentru partea Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, domnul Mihai Alexandru Ionescu, consilier juridic, cu delegatii depuse la dosarele cauzelor.

Curtea, observând identitatea partială de obiect a acestor dosare, din oficiu, pune în discutie conexarea acestora.

Consilierul juridic al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii si reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedura civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 997D/2009, nr. 1.003D/2009 si nr. 1.007D/2009 la Dosarul nr. 850D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Nationalpentru Studierea Arhivelor Securitătii, care solicită respingerea ca neîntemeiată a exceptiilor de neconstitutionalitate, având în vedere practica de până acum a instantei de contencios constitutional.

Procurorul pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 5 februarie 2009, 17 februarie 2009 si 6 martie 2009, pronuntate în dosarele nr. 26.609/3/2008, nr. 23.576/3/2008, nr. 39.217/3/2008 si nr. 19.359/3/2008, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu solutionarea  exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit.a) si art. 8 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, a prevederilor art. 2 lit. a) si art. 11 alin. (1) din aceeasi ordonantă de urgentă, precum si a prevederilor art. 2 lit. a), art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 si art. 11 din acelasi act normativ.

Exceptiile au fost ridicate de Neculai Vârlan, Nicolae Popescu, Constantin Ion si, respectiv, de Ilie Lupu în cauze având ca obiect actiuni în constatare.

În motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că dispozitiile art. 2 lit. a) dinOrdonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 instituie o „prezumtie de vinovătie colectivă" în ceea ce priveste toate persoanele enumerate în textul de lege amintit. Acestea „sunt supuse unor abuzuri si discriminări prin actiunile vizând tragerea lor la răspundere pentru activităti informativ-operative (cu caracter pur profesional) desfăsurateîn baza reglementărilor legale si obligatorii din perioada comunistă". Se mai sustine că dispozitiile art. 2 lit. a) din ordonantă încalcă principiulconstitutional al separatiei puterilor în  stat, întrucât puterea executivă reprezentată de Guvern, stabilind că lucrător al Securitătii este „persoana care a suprimat sau a îngrădit drepturile omului", a dat un verdict, care este de competenta puterii judecătoresti. În ceea ce priveste dispozitiile art. 11 alin. (1) din ordonanta, se sustine că sunt contrare prevederilor art. 126 alin. (5) teza întâi din Legea fundamentală, care interzic înfiintarea de instante extraordinare, întrucât procedura instituită deacest articol este o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, aplicată de o instantă specială. Se mai arată că aceste prevederi legale sunt neconstitutionale, întrucât instituie „competenta Sectiei de contencios administrativ a Tribunalului Bucuresti de solutionare în primă instantă a actiunii în constatarea calitătii de lucrător al Securitătii sau de colaborator al acesteia", ceeace constituie o îngrădire a dreptului de apărare la o instantă de judecată apropiată de domiciliul pârâtului si o discriminare în raport cu celelalte persoane care „pot contesta o adeverintă emisă de C.N.S.A.S. la alte instante de contencios administrativ competente teritorial". În fine, se sustine că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 retroactivează, întrucât instituie o nouă formă de răspundere, si anume o răspundere politică, pentru fapte si activităti care, la momentul săvârsirii lor, nu constituiau încălcări ale legii regimului socialist, dar care, la un moment ulterior, sunt considerate reprobabile din punctul de vedere al regimului politic actual.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal  considera că exceptiile de neconstitutionalitate sunt neîntemeiate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernuluisi Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului opinează că prevederile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nuau comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente si concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate ti constituie prevederile art. 2 lit. a), art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 si art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, publicată în Monitorul Oficial af României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 293/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 2 lit. a): „În întelesul prezentei ordonante de urgentă, termenii si expresiile de mai jos au următoarea semnificatie:

a) lucrător al Securitătii - orice persoană care, având calitatea de ofiter sau de subofiter al Securitătii sau al Militiei cu atributii pe linie de Securitate, inclusiv ofiter acoperit, în perioada 1945^-1989, a desfăsurat activităti prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi si libertăti fundamentale ale omului.";

- Art. 6: „(1) Directia de specialitate din cadrul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, ca urmare a sesizării din oficiu a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii sau la solicitarea persoanei îndreptătite, desfăsoară activităti specifice administrative de verificare a documentelor si informatiilor detinute în legătură cu o anumită persoană în arhiva Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, precum si la institutii care mai detin documente create ide Securitate.

(2) Inspectoratul National pentru Evidenta Persoanelor, la cererea Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, pune la dispozitia acestuia toate informatiile necesare în termen de 30 de zile de la primirea solicitării.";


- Art. 7: „(1) În baza verificărilor prevăzute la art. 6 alin. (1), directia de specialitate întocmeste o notă de constatare cu privire la existenta sau inexistenta calitătii de lucrător al Securitătii sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării.

(2) Nota de constatare se înaintează Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, însotită de întreaga documentatie care a stat la baza întocmirii ei, precum si de avizul Directiei juridice din cadrul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii.

(3) Nota de constatare a calitătii de lucrător al Securitătii sau de colaborator al acesteia cuprinde: numele, prenumele, numele conspirativ, acolo unde există, ale persoanei verificate, perioada activitătii în cadrul Securitătii sau a colaborării cu aceasta, în sensul prezentei ordonante de urgentă, precum si lista documentelor pe baza cărora a fost emisă.";

- Art. 8: „Colegiul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii ia în discutie nota de constatare si, după caz:

a) aprobă nota de constatare si dispune Directiei juridice introducerea unei actiuni în constatare a calitătii de lucrător al Securitătii sau de colaborator al acesteia;

b) infirmă nota de constatare si dispune Directiei juridice eliberarea unei adeverinte din care să rezulte că persoana verificată nu a avut calitatea de lucrător al Securitătii sau de colaborator al acesteia.";

- Art. 10: „(1) Notele de constatare si adeverintele emise de Colegiul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii se comunică persoanelor verificate, precum si persoanelor care au solicitat verificarea, în cazul verificării la cerere, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(2) Adeverintele prevăzute la art. 8 lit. b) si art. 9 se publică de îndată pe pagina proprie de internet a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii si pot fi contestate la Sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor.";

- Art. 11 „(1) Actiunea în constatarea calitătii de lucrător al Securitătii sau de colaborator al acesteia se introduce la Sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti, fiind scutită de taxă de timbru.

(2) Hotărârea Curtii de Apel Bucuresti poate fi atacată cu recurs, în conditiile legii.

(3) La dosarul cauzei se depun copii certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, documentele originale putând fi consultate la arhiva Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii."

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile de lege criticate contravin următoarelor dispozitii din Legea fundamentală: art. 1 alin. (4) care statuează principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat, art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivitătii legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, art. 21 care statuează dreptul de acces liber la justitie, art. 23 alin. (11) care instituie prezumtia de nevinovătie, art. 24 care garantează dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 124 referitor la înfăptuirea justitiei si art. 126 alin. (5) teza întâi care interzice înfiintarea de instante extraordinare. De asemenea, se invocă si prevederile din Declaratia Universală a Drepturilor Omului cuprinse la art. 1, care proclamă că toate fiintele umane se nasc libere si egale în demnitate si în drepturi, că acestea sunt înzestrate cu ratiune si constiintă si că trebuie să se comporte unele fată de celelalte în spiritul fraternitătii, si la art. 10, potrivit căruia orice persoană are dreptul, în deplină egalitate, să fie audiată în mod public de un tribunal independent si impartial. În plus, se face referire si la dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

În ceea ce priveste pretinsa nerespectare a prezumtiei de nevinovătie, în conformitate cu cele statuate prin Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009, Curtea observă că această institutie, consacrată de prevederile art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală, nu este aplicabilă procesului declansat în temeiul dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.24/2008. Cu toate acestea, desi prezumtia nu cunoaste o reglementare expresă în materie civilă, dispozitiile art. 1169 din Codul civil, care pot fi invocate în solutionarea actiunilor în constatare, prevăd că „cel ce face o propunere înaintea judecătii trebuie să o dovedească". Astfel, legea asigură echilibrul procesual al părtilor în litigiu si dă expresie unui principiu fundamental al dreptului procesual - principiul aflării adevărului, statuat de art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia: „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronuntării unei hotărâri temeinice si legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părtile se împotrivesc."

În motivarea exceptiei se mai sustine că este nesocotit principiul separatiei puterilor în stat, întrucât dispozitiile art. 2 lit. a) din ordonantă „dau un verdict" cu privire la calitatea de lucrător al Securitătii a persoanelor ce intră sub incidenta sa. Curtea nu poate retine această critică, ci observă că textul de lege mentionat oferă o definitie legală a notiunii de lucrător al Securitătii, necesară pentru înlăturarea oricărui echivoc în ceea ce priveste atribuirea acestei calităti unei persoane. O astfel de definitie nu poate avea valoarea unei imixtiuni a puterii executive - care, în virtutea prerogativelor sale de legislator delegat, a emis Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 - în atributiile puterii judecătoresti.

De altfel, prin Decizia nr. 815 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11 iunie 2009, Curtea a observat că prin această ordonantă de urgentă s-a realizat o reconfigurare a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atributii jurisdictionale, ale cărei acte privind accesul la dosar si deconspirarea Securitătii sunt supuse controlului instantelor de judecată. În conditiile în care actiunea în constatarea calitătii de lucrător al Securitătii este introdusă la o instantă de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură să confere Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii rolul de instantă extraordinară, astfel că nu se poate sustine nici încălcarea dispozitiilor art. 126 alin. (5) din Constitutie.

Cu privire la o critică similară, precum si în examinarea criticii referitoare la competenta exclusivă a unei singure instante de solutionare a cauzelor având ca obiect constatarea calitătii de lucrator sau colaborator al Securitătii, si anume Sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti, Curtea Constitutională a observat, prin Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, că, potrivit art. 126 alin. (1) si (2) din Constitutie, justitia se realizează prin instantele judecătoresti, a căror competenta este stabilită numai prin lege. Or, dispozitiile criticate din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 satisfac pe deplin exigentele constitutionale invocate, inclusiv cele prevăzute de art. 126 alin. (5) referitoare la interdictia înfiintării de instante extraordinare.

Totodată, Curtea constată că nu este întemeiată nici critica referitoare la pretinsa nerespectare a principiului egalitătii în drepturi, deoarece art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabil tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.


În continuare, Curtea retine că prevederile art. 2 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, stabilind elementele care trebuie întrunite pentru ca o persoană să fie calificată lucrător al Securitătii, nu încalcă principiul constitutional al neretroactivitătii legii civile, de vreme ce efectele atribuirii unei astfel de calităti se produc numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a reglementării legale. Totodată, Curtea observă că, astfel cum a statuat prin Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 urmăreste deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de politie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică si politică a acestora si fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală si juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informatii, în conditiile lipsei de vinovătie si a vreunei încălcări a drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 si art. 11 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, ridicată de Neculai Vârlan, Nicolae Popescu, Constantin Ion, si, respectiv, de Ilie Lupu în dosarele hr. 26.609/3/2008, nr. 23.576/3/2008, nr. 39.217/3/2008, si nr. 19.359/3/2008 ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 septembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. df. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.222

din 29 septembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensatii cetătenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a stării de război si a aplicării Tratatului de Pace între România si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin – procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensatii cetătenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a stării de război si a aplicării Tratatului de Pace între România si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, exceptie ridicată de Măria Garabet, Elena loan, Laurentiu Mănăstireanu si Octavian Mănăstireanu în Dosarul nr. 43.850/3/CA/2008 al tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează asupra faptului că partea Autoritatea Natională pentru Restituirea Proprietătilor a comunicat CurtiiConstitutionale un înscris prin care solicită si argumentează respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, precum si judecarea în lipsă a cauzei.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. În acest sens, arată că autorul exceptiei critică, în realitate, modalitatea în care Autoritatea Natională pentru Restituirea Proprietătilor a interpretat, în decizia sa, textul de lege examinat, fără ca acesta să contină însă elemente de neconstitutionalitate. În plus, potrivit jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, de exemplu Decizia nr. 43/2003, legiuitorul este cel care, în functie de politica economico-socială a statului si resursele sale financiare, stabileste existenta, întinderea si cuantumul măsurilor reparatorii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 10 martie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 43.850/3/CA/2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal â sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor „art. 2 alin. (3) din Legea nr. 290/2003, în raport de dispozitiile art. 16 alin. (1) si art. 53 din Constitutia României".

Exceptia a fost ridicată de Măria Garabet, Elena loan, Laurentiu Mănăstireanu si Octavian Mănăstireanu într-o cauză având ca obiect solutionarea unei actiuni în anulare a unui act administrativ.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia arată că dispozitiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 290/2003 contravin principiului egalitătii cetătenilor în drepturi, „în măsura în care sunt interpretate în sensul restrângerii dreptului efectiv si concret al persoanei îndreptătite la compensatii în baza Legii nr. 290/2003, dacă aceasta a beneficiat sau urmează să beneficieze de reconstituiri ale dreptului de proprietate în baza legilor funciare pentru suprafete de teren distincte de cele ce fac obiectul acestei legi." în situatii analoage - beneficiari ai Legii nr. 290/2003 - apare o discriminare pe criterii patrimoniale în cadrul aceleiasi categorii de subiecte de drept, fără o justificare obiectivă si rezonabilă. Tratamentul legal „poate fi considerat just în ipoteza în care reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor de fond funciar s-a făcut pentru terenuri a căror proprietate a fost dobândită initial de titular sau autorii acestuia ca o compensatie pentru terenurile sechestrate, retinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord sau Tinutul Herta" (proprietate pierdută în procesul de cooperativizare), deoarece, în această situatie, s-ar putea obtine reparatii de două ori pentru acelasi bun (o dată în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991 si o dată în baza Legii nr. 290/2003). Însă, „în toate celelalte situatii, când titularii sau autorii acestuia au obtinut reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor de fond funciar pentru terenuri care nu au avut nicio legătură, din perspectiva dobândirii initiale, cu proprietătile pierdute în teritoriile de dincolo de Prut, această interpretare creează premisele unui tratament discriminatoriu, nejustificat printr-un raport de proportionalitate rezonabil între scopul urmărit si mijloacele utilizate pentru realizarea lui." Cu alte cuvinte, o persoană care are dreptul la reparatii atât în baza Legii nr. 290/2003, cât si a Legii fondului funciar va obtine în final reconstituirea sau compensatia pentru o suprafată mai mică de teren decât persoana care reclamă aplicarea dispozitiilor reparatorii în baza unei singure legi.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal apreciază că prevederile criticate „sunt constitutionale doar în măsura în care nu restrâng exercitiul drepturilor legale ale cetătenilor de a beneficia de despăgubirile ce li se cuvin". Urmează ca interpretarea potrivit căreia textul legal constituie o îngrădire adusă dreptului legal la despăgubire - în mod integral si reparabil - să fie analizată de Curtea Constitutională, „în considerarea rolului stabilit de lege".

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, sunt amintite considerentele retinute de Curtea Constitutională în jurisprudenta sa cu referire la prevederile Legii nr. 18/1991 si ale Legii nr. 1/2000, care sunt valabile si în prezenta spetă (deciziile nr. 43/2003 si nr. 986/2008), arătând că solutia legislativă consacrată de dispozitiile legale criticate din Legea nr. 290/2003 tin de competenta legiuitorului, nefiind o problemă de constitutionalitate. De asemenea, nu se pune problema încălcării principiului egalitătii în fata legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie, republicată, întrucât textul se aplică deopotrivă tuturor persoanelor vizate de textul legal.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, consideră că dispozitiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 290/2003, cu modificările si completările ulterioare, sunt constitutionale. Acestea nu contravin principiului egalitătii în drepturi atât timp cât se aplică uniform pentru toti cei cărora li se adresează, fără privilegii si fără discriminări, si nici nu restrâng exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti fundamentale. „în plus, este atributul exclusiv al legiuitorului de a decide asupra modului de reparare a injustitiilor si abuzurilor din legislatia trecută."

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensatii cetătenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a stării de război si a aplicării Tratatului de Pace între România si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 14 iulie 2003, având următoarea redactare: „(3) În cazul în care beneficiarii prezentei legi au primit sau urmează să primească în proprietate suprafete de teren reconstituite potrivit Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările si completările ulterioare, si Legii nr. 1/2000, cu modificările si completările ulterioare, acestia au dreptul la atribuiri în natură, despăgubiri sau compensatii în baza prezentei legi numai pentru diferenta până la limita suprafetelor prevăzute la alin. (2)."

Potrivit art. 2 alin. (2), la care textul criticat face trimitere, totalul suprafetei de teren pentru care se acordă despăgubirile sau compensatiile nu poate să depăsească suprafata de 50 ha teren agricol si 10 ha teren forestierele proprietar deposedat.

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate invocă prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind principiul egalitătii cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări si ale art. 53 - Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că aceeasi critică privind limitarea suprafetelor de teren asupra cărora se poate reconstitui, ca urmare a despăgubirilor sau compensatiilor, dreptul de proprietate, sesizată de autorul prezentei exceptii, a mai fost analizată prin Decizia nr. 43 din 14 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 11 aprilie 2003. Cu acel prilej, Curtea a retinut, de principiu, că „limitarea suprafetei restituite pe fiecare titular deposedat, la 50 ha pentru terenurile agricole si 10 ha pentru terenurile forestiere (...) se referă la o solutie legislativă care corespunde unei optiuni politice ce tine de competenta legiuitorului, nefiind o problemă de contencios constitutional", deoarece „este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea si amploarea măsurilor pe care le stabileste prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunitătii vreunei măsuri reparatorii, Curtea nu numai că nu s-ar putea pronunta, dar, în principiu, n-ar putea, desigur, să completeze sau să schimbe măsuri legislative existente, devenind astfel «legislator pozitiv»".

Având în vedere aceste considerente de principiu, Curtea constată că dispozitiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensatii cetătenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a stării de război si a aplicării Tratatului de Pace între România si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, nu sunt contrare principiului egalitătii cetătenilor în drepturi, statuat de art. 16 alin. (1) din Constitutie. Aceleasi dispozitii se aplică în aceeasi măsură tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza acestor norme, fără privilegii si fără discriminări, si nici nu aduc vreo restrângere vreunui drept fundamental, astfel încât să încalce dispozitiile art. 53 din Constitutie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensatii cetătenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a stării de război si a aplicării Tratatului de Pace între România si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, exceptie ridicată de Măria Garabet, Elena Ioan, Laurentiu Mănăstireanu si Octavian Mănăstireanu în Dosarul nr. 43.850/3/CA/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publică din data de 29 septembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.223

din 29 septembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) din Ordonanta de urgentă â Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin – procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 97 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Gurpreet Singh în Dosarul nr. 2.414/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul desemnat de limba engleză, doamna Elena Andrei.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 1.812D/2009 si nr. 1.813D/2009, având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de Rehmani Rehman Khaleel în Dosarul nr. 3.579/2/2009, respectiv de Khazar Imran Ahmed în Dosarul nr. 3.580/2/2009, ambele ale aceleiasi instante de judecată.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă acelasi interpret de limba engleză, doamna Elena Andrei.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 1.989D/2009, având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de Hussein Abdel Wahab El Sayed Salama în Dosarul nr. 2.759/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul desemnat de limba arabă, domnul Dalati Bassam.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a acestor cauze, pune în discutie problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.989D/2009, nr. 1.813D/2009si nr. 1.812D/2009 la Dosarul nr. 1.386D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, indicând, în acest sens, deciziile nr. 714/2009 si nr. 519/2009 ale Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 24 martie 2009, 23 aprilie 2009 si 31 martie 2009, pronuntate în dosarele nr. 2.414/2/2009, nr. 3.579/2/2009 si nr. 3.580/2/2009, respectiv Dosarul nr. 2.759/2/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 97 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.

Exceptiile au fost ridicate de Gurpreet Singh, Rehmani Rehman Khaleel, Khazar Imran Ahmed si de Hussein Abdel Wahab El Sayed Salama în cauze de contencios administrativ privind prelungirea măsurii de luare în custodie publică.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia arată că prevederile de lege criticate sunt neconstitutionale în măsura în care nu reglementează o procedură clară de prelungire a perioadei de luare în custodie publică, prin limitarea duratei procedurii, precum si datorită faptului că solutia prelungirii custodiei publice este impusă instantei de judecată prin lege. Se arată că procedura prevăzută de art. 97 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 exceptează Oficiul Român pentru Imigrări de la plata taxei de timbru pentru actiunea introdusă împotriva străinului, cu încălcarea principiului egalitătii părtilor în procesul civil, iar garantiile procesuale specifice procesului echitabil si adaptate, în cazul de fată, la calitatea de cetăteni străini a pârâtilor nu sunt respectate, deoarece „nu li se acordă un translator în limba maternă, nu li se admit probe în apărare, de cele mai multe ori nu li se admite nici cererea de angajare a unui apărător", instanta hotărând doar în raport cu motivele arătate de reclamantă. Se mai sustine că măsura luării în custodie publică pentru o perioadă de 5 luni este excesivă, deoarece chiar si în procesele penale măsura arestării se ia din 30 în 30 de zile. Or, pe perioada cât străinul se află în centrul de cazare, instanta de judecată nu poate controla modalitatea în care Oficiul Român pentru Imigrări ia măsurile necesare pentru returnarea acestuia - hotărârea de prelungire a duratei de luare în custodie publică este irevocabilă -, străinilor nu li se aduce la cunostintă, în limba pe care o înteleg, motivele principale care au condus la luarea acestei măsuri si nici drepturile si obligatiile pe care le au în timpul sederii, sunt lipsiti de asistentă juridică si nici nu au posibilitatea de a face propriile demersuri pentru a părăsi tara.

În sfârsit, se mai sustine că textul legal criticat este lipsit de claritate si precizie, astfel că nu îndeplineste criteriile de calitate specifice normei juridice, indicate în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Reckvenyi împotriva Ungariei, 1999), si nici nu respectă garantiile impuse de art. 5 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului (Cauza Wassink împotriva Olandei, 1990, Cauza Benham împotriva Marii Britanii, 1996, Cauza Quinn împotriva Frantei, 1995, Cauza Chahal împotriva Marii Britanii, 1996).

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Guvernul, exprimându-si punctul de vedere în Dosarul nr. 1.386D/2009, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Dispozitiile art. 97 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 nu aduc atingere liberului acces la justitie, dreptului la apărare sau independentei judecătorilor, deoarece măsura prelungirii duratei de luare în custodie publică este dispusă de instantă, în cadrul unui proces în care părtile beneficiază de toate garantiile specifice unui proces echitabil. Cât priveste invocarea art. 1 alin. (4) din Constitutie, Guvernul apreciază că aceste norme, referitoare la principiul separatiei puterilor în stat, nu au incidentă asupra textului de lege criticat. În legătură cu dreptul la libertate si la sigurantă, invocat din prisma art. 5 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, se arată că măsura prevăzută de dispozitiile atacate nu reprezintă o măsură privativă de libertate, ci una administrativă, de restrângere temporară a dreptului de circulatie a persoanelor aflate în ipoteza normelor criticate, si care se justifică din perspectiva conditiilor cuprinse la art. 53 din Constitutie pentru restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. În fine, textul de lege criticat contine norme suficient de clare si precise încât destinatarul acestora să îsi poată adapta comportamentul conditiilor cerute de lege si să înteleagă consecintele nerespectării ei. De altfel, Curtea Constitutională a pronuntat, în aceeasi materie, numeroase decizii prin care a constatat constitutionalitatea textului criticat în raport cu normele fundamentale invocate si în speta de fată.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, consideră că dispozitiile art. 97 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 sunt constitutionale. Acestea nu contin norme contrare principiului egalitătii cetătenilor în fata legii si nici dreptului la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 97 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, având următorul continut:

Art. 97. - Luarea în custodie publică a străinilor: „ (5) Prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor prevăzuti la alin. (2) care nu au putut fi îndepărtati de pe teritoriul României în termen de 30 de zile se dispune de către curtea de apel în a cărei rază de competentă teritorială se află locul de cazare, la solicitarea motivată a Oficiului Român pentru Imigrări. Instanta trebuie să se pronunte înainte de expirarea termenului luării în custodie publică dispuse anterior, iar hotărârea instantei este irevocabilă."

Autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor art. 1 alin. (4) privind principiul separatiei puterilor, ale art. 21 care garantează accesul liber la justitie, ale art. 23 alin. (1) potrivit cărora libertatea individuală si siguranta persoanei sunt inviolabile, ale art. 24 consacrat dreptului la apărare, ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si ale art. 124 alin. (3) din Constitutie, referitoare la independenta judecătorilor. De asemenea, prin prisma art. 20 alin. (1) din Constitutie, sunt invocate dispozitiile art. 5 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul la libertate si la sigurantă.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că dispozitiile art. 97 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România au mai fost examinate în cadrul controlului de constitutionalitate. Un exemplu în acest sens sunt Decizia nr. 158 din 10 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 9 martie 2009, sau Decizia nr. 519 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 25 mai 2009, prin care Curtea Constitutională a retinut, pentru argumentele acolo expuse, că textul de lege criticat nu contravine normelor constitutionale si conventionale invocate si în prezenta cauză. Prin urmare, pentru identitate de ratiune, aceeasi solutie de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate se impune si în acest dosar.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 97 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Gurpreet Singh, Rehmani Rehman Khaleel, Khazar Imran Ahmed si de Hussein Abdel Wahab El Sayed Salama în dosarele nr. 2.414/2/2009, nr. 3.579/2/2009, nr. 3.580/2/2009 si, respectiv, Dosarul nr. 2.759/2/2009 ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 29 septembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.241

din 6 octombrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente si a prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente si a prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Emilia Băleanu si Thony Hedwig în Dosarul nr. 9.608/30/2008 al Tribunalului Timis - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 martie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 9.608/30/2008, Tribunalul Timis - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente si a prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Exceptia a fost ridicată de Emilia Băleanu si Thony Hedwig într-o cauză civilă având ca obiect o actiune în revendicare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii sustin, în esentă, că cele două acte normative, „în măsura în care se aplică imobilelor preluate fără titlu valabil, nu corespund obligatiei de restituire, respectiv de despăgubire, asumată de România prin ratificarea art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, prin aceasta fiind contrare dispozitiilor constitutionale ale art. 11 alin. (1)". În continuare, făcând referire la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, arată că aceasta a constatat, în mod repetat, inefectivitatea sistemului de despăgubire introdus prin Legea nr. 247/2005 si a condamnat România pentru refuzul de a plăti daune care să reflecte valoarea comercială a imobilelor preluate fără titlu valabil.

Tribunalul Timis - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că art. 11 alin. (1) din Constitutie prevede obligatia statului de a îndeplini întocmai si cu buna-credintă obligatiile ce îi revin din tratatele la care este parte. Adoptarea de acte normative contrare dispozitiilor din tratatele la care este parte România nu reprezintă o problemă de constitutionalitate, întrucât, potrivit art. 11 alin. (2) din Legea fundamentală, tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar instantele de judecată au obligatia de a aplica dispozitiile favorabile din tratatele internationale, fără să fie însă nevoie de modificarea legii interne sau declararea neconstitutionalitătii acesteia. În acelasi sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care impune instantelor române să aplice nu doar dispozitiile Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, dar mai ales principiile enuntate în vasta sa jurisprudenta. Arată că autorii exceptiei pot invoca si obtine valorificarea pretentiilor lor prin prisma dispozitiilor internationale favorabile, dacă situatia de fapt relevă existenta unor premise susceptibile de a conduce la aplicarea jurisprudentei si textelor invocate, si fără a se pronunta neconstitutionalitatea legilor speciale reparatorii. Precizează că, dacă s-ar admite exceptia de neconstitutionalitate invocată, s-ar produce un dezechilibru grav în raporturile juridice născute în temeiul actelor normative contestate, cu consecinta încălcării principiului securitătii raporturilor juridice civile, consacrat în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constitutionale. În acest sens, arată că exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizată, iar legiuitorul este îndreptătit să stabilească continutul si limitele acestuia, în asa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile titlului VII - Regimul stabilirii si plătii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, modificate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul proprietătii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.194 din 30 decembrie 2005, si prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2007, precum si a prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, în urma adoptării Legii nr. 247/2005, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, modificată prin Legea nr. 1/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009.

Textele de lege criticate sunt raportate la dispozitiile constitutionale ale art. 11 alin. (1) privind obligatia statului de a îndeplini cu bună-credintă obligatiile ce îi revin din tratatele la care este parte. Totodată, autorii exceptiei consideră că textul de lege criticat contravine si dispozitiilor art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Titlul VII - Regimul stabilirii si plătii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - al Legii nr. 247/2005 contine prevederi privind organizarea Fondului „Proprietatea" si procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Astfel, se reglementează următoarele aspecte: procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, valorificarea titlurilor de despăgubire, stabilirea algoritmului de atribuire a actiunilor emise de Fondul „Proprietatea", căi de atac împotriva deciziilor Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor.

Curtea a retinut, prin Decizia nr. 5 din 8 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 31 martie 2009, având ca obiect exceptia de neconstitu­tionalitate a prevederilor titlului VII din Legea nr. 247/2005, că este optiunea exclusivă a legiuitorului de a decide asupra modului de reparare a injustitiilor si abuzurilor din legislatia trecută, prevederile de lege criticate fiind în acord cu dispozitiile constitutionale ale art. 44 alin. (2) teza a doua, potrivit cărora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Pentru aceleasi considerente, Curtea nu poate retine nici neconstitutionalitatea Legii nr. 10/2001, a cărei adoptare a avut drept scop repararea injustitiilor din perioada comunistă, punerea în aplicare a acesteia urmărind cu precădere prevalenta restituirii în natură a imobilelor pentru care s-au depus notificări si asigurarea respectării stabilitătii raporturilor de proprietate.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a retinut în jurisprudenta sa (Dumitru Popescu contra României din 26 aprilie 2007, Vermeire contra Belgiei din 29 noiembrie 1991) faptul că prevederile Conventiei pentru apărarea drepturilor si a libertătilor fundamentale fac parte integrantă din ordinea juridică internă a statelor semnatare, acest aspect implicând obligatia pentru judecătorul national de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminenta fată de orice altă prevedere contrară din legislatia natională. Curtea Europeană a constatat că statutul conferit Conventiei în dreptul intern permite instantelor nationale să înlăture, din oficiu sau la cererea părtilor, prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Conventia si protocoalele sale aditionale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente si a prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preiuate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Emilia Băleanu si Thony Hedwig în Dosarul nr. 9.608/30/2008 al Tribunalului Timis - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 octombrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.246

din 6 octombrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1, art. 7 alin. (1), art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 si art. 1081 si art. 1083 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1, art. 7 alin. (1), art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 si art. 1081 si art. 1083 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Cristian Niculescu Mizil în Dosarul nr. 466/3/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

La apelul nominal răspunde personal autorul exceptiei, fiind asistat de avocatul Camelia Strat, cu delegatie la dosar, partea Sofia Niculescu Mizil fiind reprezentată de acelasi apărător, având împuternicire în acest sens, lipsă fiind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Avocatul prezent solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise depuse la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât în cauză nu au fost aduse elemente noi, de natură să impună reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 18 decembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 466/3/2003, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1, art. 7 alin. (1), art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 si art. 1081 si art. 1083 din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Cristian Niculescu Mizil într-o cauză civilă având ca obiect o actiune în revendicare si constatarea nulitătii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, faptul că prevederile art. 1081 din Codul de procedură civilă fac posibilă judecarea prealabilă a cauzei prin constatarea relei-credinte, fără administrarea de probe si fără a exista posibilitatea exercitării unor căi de atac. Prin aceasta, se anulează liberul acces la justitie, având loc „o condamnare, fără preaviz, la amendă si daune". În continuare, arată că are calitatea de proprietar, în baza Legii nr. 112/1995, iar la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în temeiul legii mentionate, a îndeplinit conditiile prevăzute de aceasta, de a avea un contract de închiriere si de a nu detine în proprietate un imobil ori de a nu fi înstrăinat un astfel de imobil. Arată că Legea nr. 10/2001 a stabilit, în mod retroactiv, o conditie suplimentară, respectiv existenta bunei-credinte la data încheierii actului juridic, a cărei neîndeplinire determină constatarea nulitătii absolute a actului juridic de înstrăinare a imobilului.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală consideră că exceptia de neconstitutionalitate având ca obiect prevederile art. 1081 si art. 1083 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată. În acest sens, arată că acestea nu limitează liberul acces la justitie, ci dau posibilitatea aplicării unor amenzi judiciare sau despăgubiri, în cazul exercitării cu rea-credintă a unor drepturi procesuale, în deplină concordantă cu dispozitiile art. 57 din Constitutie. Totodată, în ceea ce priveste prevederile art. 1 din Legea nr. 10/2001, face referire la deciziile Curtii Constitutionale nr. 557/2005, nr. 592/2007, nr. 1.215/2007 si nr. 155/2008. Apreciază că, pentru identitate de ratiune, prevederile art. 7 alin. (1) din lege nu contravin dispozitiilor constitutionale privind liberul acces la justitie. În ceea ce priveste prevederile art. 45 alin. (2) din lege, face referire la deciziile Curtii Constitutionale nr. 191/2002, nr. 826/2006 si nr. 1.055/2008.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 1, art. 7 alin. (1), art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 si art. 1081 si art. 1083 din Codul de procedură civilă sunt constitutionale. În acest sens, arată că prevederile din Codul de procedură civilă nu încalcă dispozitiile constitutionale si din actele internationale invocate, de vreme ce persoana obligată la amendă sau despăgubire poate face cerere de reexaminare, prin care să solicite, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii, în ceea ce priveste prevederile din Legea nr. 10/2001, de asemenea criticate, consideră că acestea nu aduc atingere principiului neretroactivitătii legii, solutia de restituire a unor categorii de imobile fiind rezultatul optiunii legiuitorului si are la bază exercitarea dreptului acestuia de a decide asupra modului de reparare a injustitiilor si a abuzurilor din legislatia trecută, cu privire la dreptul de proprietate. Totodată, apreciază că dispozitiile art. 57 si art. 115 din Constitutie nu au incidentă în prezenta cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.


Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 1, art. 7 alin. (1), art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, în urma adoptării Legii nr. 247/2005, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005. Art. 1 alin. (1) si art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 au fost modificate de art. I pct. 1, respectiv art. I pct. 10 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009. Textele de lege criticate au următorul continut:

- Art. 1: „(1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în conditiile prezentei legi.

(2) În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu solutionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptătite, sau despăgubiri acordate în conditiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii si plătii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

(3) Măsurile reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii se acordă prin decizia sau, după caz, dispozitia motivată a entitătii învestite potrivit prezentei legi cu solutionarea notificării. Măsurile reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se propun a fi acordate prin decizia sau, după caz, dispozitia motivată a entitătii învestite potrivit prezentei legi cu solutionarea notificării.

(4) Măsurile reparatorii prin echivalent pot fi combinate.

(5) Primarii sau, după caz, conducătorii entitătilor învestite cu solutionarea notificărilor au obligatia să afiseze lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârsitul lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile si/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare.";

- Art. 7 alin. (1): „De regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură.";

- Art. 45 alin. (2): „Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, considerate astfel anterior intrării în vigoare a Legii nr. 213/1998, cu modificările si completările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credintă."

Totodată, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie si prevederile art. 1081 si art. 1083 din Codul de procedură civilă, cu următorul continut:

- Art. 1081: „(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanta, potrivit dispozitiilor prezentului articol, va putea sanctiona următoarele fapte săvârsite în legătură cu procesul, astfel:

1. cu amendă judiciară de la 500.000 lei la 7.000.000 lei:

a) introducerea, cu rea-credintă, a unor cereri vădit netemeinice;

b) formularea, cu rea-credintă, a unei cereri de recuzare sau de strămutare;

c) obtinerea, cu rea-credintă, a citării prin publicitate a oricărei părti;

d) obtinerea, cu rea-credintă, de către reclamantul căruia i s-a respins cererea, a unor măsuri asigurătorii prin care pârâtul a fost păgubit;

e) contestarea, cu rea-credintă, a scrierii sau semnăturii unui înscris;

2. cu amendă judiciară de la 300.000 lei la 5.000.000 lei:

a) neprezentarea martorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune mărturie când este prezent în instantă, în afară de cazul în care acesta este minor;

b) neprezentarea avocatului, a reprezentantului sau a celui care asistă partea, ori nerespectarea de către acestia a îndatoririlor stabilite de lege sau de către instantă, dacă în acest mod s-a cauzat amânarea judecării procesului;

c) refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucrării în termenul fixat, ori refuzul de a da lămuririle cerute;

c1) nerespectarea de către agentii fortei publice a obligatiei de acordare a concursului la îndeplinirea efectivă a executării silite, potrivit art. 3732 alin. 1;

d) neluarea de către conducătorul unitătii în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiză a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum si împiedicarea de către orice persoană a efectuării expertizei în conditiile legii;

d) neluarea de către conducătorul unitătii în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiză a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum si împiedicarea de către orice persoană a efectuării expertizei în conditiile legii;

e) neprezentarea unui înscris sau a unui bun, de către cel care îl detine, la termenul fixat în acest scop de instantă;

f) refuzul sau omisiunea unei autorităti ori a altei persoane de a comunica la cererea instantei, la termenul fixat în acest scop, datele care rezultă din actele si evidentele ei;

g) cauzarea amânării judecării sau executării silite de către cel însărcinat cu îndeplinirea actelor de procedură;

h) împiedicarea în orice mod a exercitării, în legătură cu procesul, a atributiilor ce revin judecătorilor, expertilor desemnati de instantă în conditiile legii, agentilor procedurali, precum si altor salariati ai instantei.

(2) Amenda nu se va aplica persoanelor la care se referă pct. 2 al alin. 1, dacă motive temeinice le-au împiedicat să aducă la îndeplinire obligatiile ce le revin.";

- Art. 1083: „Cel care, cu intentie sau din culpă, a pricinuit amânarea judecării sau a executării silite, prin una dintre faptele prevăzute în art. 1081 sau art. 1082, la cererea părtii interesate va putea fi obligat de către instanta de judecată ori, după caz, de către presedintele instantei de executare, la plata unei despăgubiri pentru paguba cauzată prin amânare."

În ceea ce priveste art. 1, art. 7 alin. (1), art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii si ale art. 21 alin. (1) referitoare la accesul liber la justitie.

În ceea ce priveste prevederile art. 1081 si art. 1083 din Codul de procedură civilă, autorul exceptiei consideră că se aduce atingere dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (1) si (2) referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 115 alin. (4) si (6) privind adoptarea de către Guvern a ordonantelor de urgentă si ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului. Totodată, invocă si încălcarea dispozitiilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, si ale art. 66 pct. 5 din Tratatul de la Lisabona, privind dreptul la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

I. Prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate. Astfel, prin mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 557 din 25 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.056 din 26 noiembrie 2005, Decizia nr. 592 din 19 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 23 august 2007, si Decizia nr. 1.215 din 18 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 25 ianuarie 2008, Curtea a statuat că recunoasterea sine die a posibilitătii persoanei interesate de a declansa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natură să genereze un climat de instabilitate juridică în domeniul proprietătii imobiliare. Făcând referire la jurisprudenta anterioară, Curtea a retinut că, potrivit dispozitiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, exercitarea dreptului de proprietate trebuie să se facă în limitele legii. Legiuitorul este asadar competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea dreptului de proprietate, instituind limitări rezonabile în valorificarea ca drept subiectiv garantat, în asa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în deciziile anterioare îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru aceleasi considerente, Curtea nu poate retine nici contrarietatea celorlalte prevederi ale art. 1 si ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 cu dispozitiile din Constitutie încălcate.

În ceea ce priveste prevederile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, Curtea nu poate constata că acestea sunt contrare dispozitiilor privind neretroactivitatea legii, consacrate constitutional în art. 15 alin. (2), de vreme ce aplicarea principiului ocrotirii bunei-credinte si cel al aparentei în drept nu consacră o solutie legislativă novatoare.

II. Totodată, Curtea retine că asupra prevederilor art. 1081 si art. 1083 din Codul de procedură civilă s-a mai pronuntat, de exemplu, prin deciziile nr. 610 din 27 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 22 iulie 2008, si nr. 59 din 11 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 7 mai 2003. Curtea a statuat că activitatea procesuală a părtilor trebuie să se desfăsoare cu respectarea normelor prevăzute de lege. Stabilirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti este de competenta exclusivă a legiuitorului, solutie ce rezultă din dispozitiile constitutionale ale art. 126 alin. (2) si ale art. 129 din Legea fundamentală.

Pentru valorificarea drepturilor si intereselor legitime părtile trebuie să actioneze cu bună-credintă, conform art. 57 din Legea fundamentală, iar nu în spirit abuziv, sicanatoriu, vexator pentru magistrati ori pentru instantă.

Totodată, Curtea Constitutională a statuat în jurisprudenta sa, de exemplu, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, că exercitarea abuzivă a unui drept se produce atunci când acel drept se realizează în alt scop decât cel pentru care legea l-a recunoscut.

Curtea nu poate retine critica autorului exceptiei potrivit căreia sanctionarea justitiabililor pentru nerespectarea regulilor de procedură ar împiedica accesul liber la justitie, deoarece, potrivit art. 1085 din Codul de procedură civilă, împotriva încheierii de stabilire a sanctiunii, persoana obligată la amendă sau despăgubire poate face cerere de reexaminare prin care are posibilitatea de a solicita, motivat, să se revină asupra măsurii dispuse.

Întrucât în cauza de fată nu au fost aduse elemente noi, de natură să impună reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în materie, atât solutia, cât si considerentele acestor decizii îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Celelalte dispozitii constitutionale si din actele internationale invocate nu au incidentă în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1, art. 7 alin. (1), art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 si art. 1081 si art. 1083 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Cristian Niculescu Mizil în Dosarul nr. 466/3/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 octombrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.