MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 755/2009

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 755         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 5 noiembrie 2009

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.102 din 8 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor

 

Decizia nr. 1.188 din 17 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86-90 din Legea gazelor nr. 351/2004

 

Decizia nr. 1.220 din 29 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 259 alin. (7) lit. b) si c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii

 

Decizia nr. 1.244 din 6 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 36 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991

 

Decizia nr. 1.245 din 6 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Decizia nr. 1.247 din 6 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 15 si 16 din titlul IV al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente si ale art. 1101 alin. (1) lit. a) din Legea fondului funciar nr. 18/1991

 

Decizia nr. 1.248 din 6 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 1.249 din 6 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr 7/1996

 

Decizia nr. 1.269 din 8 octombrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 96 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

            5.508. - Ordin al ministrului educatiei, cercetării si inovării, interimar, privind disciplinele si programele pentru examenul de bacalaureat - 2010


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.102

din 8 septembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor

            Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, exceptie ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal în Dosarul nr. 8.097/1/2008.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca devenită inadmisibilă, având în vedere Decizia Curtii Constitutionale nr. 785/2009.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 martie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 8.097/1/2008, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, exceptie ridicată, din oficiu, într-o cauză având ca obiect solutionarea recursului declarat împotriva unei hotărâri a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la înscrierea judecătorului Măria Cotolan la concursul de promovare în functia de judecător de tribunal.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate instanta de judecată sustine, în esentă, că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale în măsura în care nu permit luarea în calcul a vechimii în functia de consilier juridic la stabilirea vechimii necesare pentru promovarea judecătorilor în functiile de executie la instantele imediat superioare.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, având următorul cuprins: „La calcularea vechimii prevăzute la alin. (1) se ia în considerare si perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate consideră că aceste dispozitii contravin prevederilor constitutionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi si în art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 785/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 din 15 iunie 2009, a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor si a constatat că acestea contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie. Cu acel prilej, Curtea a retinut că, în ceea ce priveste conditiile ce trebuie îndeplinite pentru a accede la functia de judecător sau procuror la instantele sau parchetele superioare, se instituie un privilegiu în favoarea celor care au fost avocati, în detrimentul tuturor celorlalti si, tinând cont de faptul că la momentul înscrierii la concursul de admitere în magistratură toti candidatii au fost considerati egali sub aspectul profesiei si al vechimii, este inechitabilă oferirea unui asemenea tratament privilegiat la un moment ulterior unei anumite categorii de magistrati. Nimic nu justifică aparitia unei diferentieri între cele două momente din cariera unui magistrat, respectiv momentul admiterii în magistratură si cel al promovării. Totodată, Curtea a retinut că diferentierea nu se poate justifica nici pe considerentul că activitatea pe care o desfăsoară avocatii este mai apropiată de cea pe care o desfăsoară judecătorii si procurorii. Tocmai de aceea solutia pentru îndepărtarea stării de neconstitutionalitate rezultată din conditiile diferentiate pe criteriul functiei anterior detinute, prevăzute de textul de lege criticat, nu poate fi decât constatarea existentei unei inegalităti, contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, Curtea observând, totodată, că legiuitorul este singurul în măsură să remedieze situatia injustă pe care a generat-o prin edictarea acestui text de lege.

Având în vedere dispozitiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioară a Curtii Constitutionale, si tinând cont de faptul că data încheierii Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal prin care a fost sesizată Curtea Constitutională este anterioară datei publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei prin care s-a constatat neconstitutionalitatea textului de lege criticat, Curtea observă că exceptia de neconstitutionalitate a devenit inadmisibilă, urmând a o respinge ca atare.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, exceptie ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal în Dosarul nr. 8.097/1/2008.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 septembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.188

din 17 septembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86-90 din Legea gazelor nr. 351/2004

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86-90 din Legea gazelor nr. 351/2004, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Complexul de porci” - S.A. Brăila în Dosarul nr. 1.077/196/2009 al Judecătoriei Brăila - Sectia civilă.

La apelul nominal se prezintă pentru autor avocatul Dinu Harabagiu, cu delegatie depusă la dosar, lipsind cealaltă parte, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea S.N.T.G.N. Transgaz - S.A. Medias a depus la dosar o cerere prin care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 16 aprilie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.077/196/2009, Judecătoria Brăila - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 86-90 din Legea gazelor nr. 351/2004.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Complexul de porci” - S.A. Brăila într-un dosar având ca obiect pretentii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile legale atacate, prin aplicarea lor, realizează, implicit, o „nationalizare”, încălcându-se astfel prevederile art. 16, art. 44 cu privire la dreptul de proprietate, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 135 alin. (2) si art. 136 alin. (5) privind protectia proprietătii private din Constitutie.

Judecătoria Brăila - Sectia civilă si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 86-90 din Legea gazelor nr. 351/2004 sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile avocatului autorului exceptiei de neconstitutionalitate, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 86-90 din Legea gazelor nr. 351/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 28 iulie 2004, care prevăd:

- Art. 86: „Asupra terenurilor si altor bunuri proprietate publică sau proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, precum si asupra activitătilor desfăsurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacitătilor, concesionarii din sectorul gazelor naturale beneficiază, în conditiile legii, pe durata lucrărilor de realizare, reabilitare, retehnologizare, respectiv de exploatare si de întretinere a capacitătilor respective, de următoarele drepturi:

a) dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare în vederea realizării, reabilitării sau retehnologizării capacitătii;

b) dreptul de uz pentru asigurarea functionării normale a capacitătii prin efectuarea reviziilor, reparatiilor si a interventiilor necesare;

c) dreptul de servitute legală de trecere subterană, de suprafată sau aeriană pentru instalarea de retele, conducte, linii sau de alte echipamente aferente capacitătii si pentru accesul la locul de amplasare a acestora;

d) dreptul de a obtine restrângerea sau încetarea unor activităti care ar putea pune în pericol persoane si bunuri;

e) dreptul de acces la utilitătile publice.”;

- Art. 87: „în exercitarea dreptului de uz pentru executarea lucrărilor necesare în vederea realizării, reabilitării sau retehnologizării capacitătilor, concesionarul poate:

a) să depoziteze pe terenurile proprietate privată, în măsura strict necesară, materiale, echipamente, utilaje si instalatii;

b) să desfiinteze culturi sau plantatii ori alte amenajări existente ori numai să le restrângă, în măsura strict necesară, pentru executarea lucrărilor, în conditiile legii;

c) să extragă materiale, să capteze apa, în conditiile prevăzute de legislatia în vigoare;

d) să instaleze utilaje si să lucreze cu acestea, să amplaseze birouri si locuinte de santier;

e) să oprească ori să restrângă activităti ale proprietarului, în măsura strict necesară, pentru executarea lucrărilor pentru capacitatea respectivă.”;

- Art. 88: „Dreptul de uz pentru asigurarea functionării normale a capacitătii se întinde pe toată durata de functionare a capacitătii, iar exercitarea lui se face ori de câte ori este necesar pentru asigurarea functionării normale a capacitătii. În exercitarea acestui drept concesionarul poate:

a) să depoziteze materiale, echipamente, utilaje, instalatii pentru întretinere, revizii, reparatii si interventii necesare pentru asigurarea functionării normale a capacitătii;

b) să instaleze utilaje si să lucreze cu acestea;

c) să afecteze culturi, plantatii sau alte amenajări existente si să restrângă activităti ale proprietarului, în măsura si pe durata strict necesară, în vederea executării operatiunilor de întretinere, reparatii, revizii sau interventii pentru asigurarea functionării normale a capacitătii.”;

- Art. 89: „Servitutea legală de trecere subterană, de suprafată sau aeriană cuprinde dreptul la instalare de retele, de conducte, linii, stâlpi si de alte echipamente aferente capacitătii, precum si accesul la locul de amplasare a acestora pentru interventii, întretinere, reparatii, revizii, modificări si exploatare, conform prevederilor legale în vigoare.”;

- Art. 90: „(1) Drepturile de uz si de servitute legală, prevăzute la art. 86, asupra terenurilor si altor bunuri proprietate publică sau proprietate privată a persoanelor fizice ori juridice au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal si se exercită pe toată durata de viată a capacitătii respective sau temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacităti în functiune, reparatiei, reviziei, lucrărilor de interventie în caz de avarie.

(2) Exercitarea drepturilor de uz si servitute asupra proprietătilor afectate de capacitătile din domeniul gazelor naturale se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existentei acestora. Dacă, cu ocazia interventiilor pentru retehnologizări, reparatii, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinătatea capacitătilor din domeniul gazelor naturale, concesionarii au obligatia să plătească despăgubiri în conditiile legii.”

În opinia autorului, dispozitiile de lege mentionate încalcă prevederile art. 16 privind egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, art. 44 cu privire la dreptul de proprietate, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 135 alin. (2) si art. 136 alin. (5) privind protectia proprietătii private din Constitutie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii prevederilor legale atacate, prin raportare la critici similare.

Astfel, prin Decizia nr. 98 din 13 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 1 martie 2007, Curtea a constatat că dispozitiile legale atacate sunt constitutionale, retinând că dreptul de uz si dreptul de servitute asupra acestor terenuri privesc utilitatea publică, au caracter legal si se exercită pe toată durata de existentă a capacitătii respective sau temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacităti în functiune, reparatiei, reviziei, lucrărilor de interventie în caz de avarie. Rezultă deci că exercitarea acestor drepturi asupra terenurilor afectate de capacităti din domeniul gazelor naturale este determinată de un interes general si, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să stabilească limitele dreptului de proprietate în concordantă cu dispozitiile constitutionale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cât si considerentele cuprinse în decizia mentionată îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86-90 din Legea gazelor nr. 351/2004, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Complexul de porci” - S.A. Brăila în Dosarul nr. 1.077/196/2009 al Judecătoriei Brăila - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 septembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.220

din 29 septembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 259 alin. (7) lit. b) si c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin – procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor „art. 259 pct. 7 lit. b) si c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii”, exceptie ridicată de Gheorghe Nandor Jîrghiută în Dosarul nr. 1.399/190/2008 al Tribunalului Bistrita-Năsăud - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 1.049D/2009, având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de Anamaria Jîrghiută în Dosarul nr. 1.398/190/2008 al aceleiasi instante de judecată.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a acestor cauze, pune în discutie problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.049D/2009 la Dosarul nr. 1.048D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. Arată, în acest sens, că sustinerile de neconstitutionalitate privind încălcarea principiului neretroactivitătii prin impunerea obligatiei de plată a contributiei lunare la fondul de asigurări de sănătate datorate anterior nu pot fi primite, deoarece aceleasi termene de prescriptie si aceeasi obligatie de plată exista si în vechea legislatie în materie. În plus, doar calitatea de asigurat, dobândită în conditiile legii, generează aceleasi drepturi, respectiv aceleasi obligatii pentru această categorie de persoane, fără a fi astfel nesocotite principiul egalitătii sau garantiile constitutionale privind interzicerea exproprierii, pretins încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierile din 18 februarie 2009, pronuntate în dosarele nr. 1.399/190/2008 si nr. 1.398/190/2008, Tribunalul Bistrita-Năsăud - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor „art. 259 pct. 7 lit. b) si c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii”.

Exceptiile au fost ridicate de Gheorghe Nandor Jîrghiută si de Anamaria Jîrghiută în cauze având ca obiect solutionarea unor actiuni în recurs formulate împotriva unor sentinte civile privind contestatii la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, având continut identic, se sustine, mai întâi, că prevederile „art. 259 pct. 7 lit. b) si c) din Legea nr. 95/2006” contravin principiului neretroactivitătii legii, deoarece obligă destinatarul acestor norme juridice la plata, retroactiv, pentru o perioadă de 5 ani, a contributiei lunare la fondul de asigurări sociale de sănătate, incluzând si perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 95/2006. Dispozitiile de lege criticate realizează practic o expropriere, deoarece persoana în cauză este obligată să achite sume de bani fără a beneficia de nimic în schimbul acestora. Autorii exceptiei mentionează situatia personală, în sensul că nu au avut calitatea de asigurat, nu au beneficiat de serviciile prestate de asigurător (apelând la servicii medicale private), însă sunt obligati la plata retroactivă pentru servicii medicale de care nu au beneficiat. De asemenea, arată că textele atacate creează o situatie defavorabilă destinatarilor acestor norme, care „realizează venituri impozabile”, fată de cei la care se referă lit. a) din alin. (7) al aceluiasi articol de lege, care se referă la persoanele care nu au venituri impozabile si care sunt obligate „să achite contributia lunară pe ultimele 6 luni... calculată la salariul minim brut”, cu toate că ambele categorii de persoane beneficiază de aceeasi asigurare de sănătate.

Tribunalul Bistrita-Năsăud - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, indicând, în acest sens, jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, de pildă Deciziile nr. 934/2006, nr. 469/2006, nr. 539/2006 si nr. 705/2007.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile art. 259 alin. (7) lit. b) si c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, modificată si completată, sunt constitutionale, deoarece acestea nu contin norme contrare principiilor fundamentale ale neretroactivitătii legii civile si egalitătii în drepturi si nici principiului constitutional care stabileste că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă despăgubire.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 259alin. (7) lit. b) si c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372din 28 aprilie 2006, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 20 din Legea nr. 264/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 27 iulie 2007. Textul de lege criticat are următoarea redactare:

„(7) Persoanele care au obligatia de a se asigura si nu pot dovedi plata contributiei sunt obligate, pentru a obtine calitatea de asigurat: (...)

b) să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescriptie privind obligatiile fiscale contributia legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate, precum si obligatiile fiscale accesorii de plată prevăzute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare, dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă;

c) să achite atât contributia legală lunară si obligatiile fiscale accesorii prevăzute la lit. b) pentru perioada în care au realizat venituri impozabile, cât si contributia legală lunară, precum si majorările de întârziere prevăzute la lit. a) sau, după caz, obligatiile fiscale accesorii, pentru perioada în care nu au fost realizate venituri impozabile pe o perioadă mai mare de 6 luni. Această prevedere se aplică situatiilor în care în cadrul termenelor de prescriptie fiscală există atât perioade în care s-au realizat venituri impozabile, cât si perioade în care nu s-au realizat astfel de venituri. În cazul în care perioada în care nu s-au realizat venituri impozabile este mai mică de 6 luni, se achită contributia legală lunară proportional cu perioada respectivă, inclusiv majorările de întârziere si obligatiile fiscale accesorii, după caz.”

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate invocă prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitătii legii, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) cu referire la principiul egalitătii cetătenilor în drepturi si ale art. 44 alin. (3) cu privire la expropriere.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că dispozitiile art. 259 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii au mai fost supuse controlului de constitutionalitate din perspectiva unor critici de neconstitutionalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.

Astfel, prin Decizia nr. 705 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2007, Curtea a retinut, cu privire la regimul juridic al termenelor de prescriptie aplicabile drepturilor de creantă ale institutiilor publice din sistemul asigurărilor sociale de sănătate, că „institutiile publice care asigură colectarea contributiilor către Fondul national unic de asigurări sociale de sănătate urmăresc asigurarea unui interes general, respectiv îndeplinirea obligatiei statului de a ocroti sănătatea publică, ceea ce justifică de asemenea protectia deosebită acordată drepturilor de creantă ale acestor institutii.” Cu acelasi prilej, Curtea a mai constatat, fată de sustinerile referitoare la încălcarea principiului constitutional al neretroactivitătii legii, că „dispozitiile de lege criticate prevăd obligatia plătii contributiei de asigurări de sănătate pentru o perioadă anterioară în sarcina celor care aveau această obligatie, dar nu au îndeplinit-o. Astfel, [...] obligarea la plata contributiei prevăzute de lege si anterior nu poate fi privită ca având un caracter retroactiv”.

Cât priveste sustinerile autorilor exceptiei sub aspectul încălcării principiului egalitătii în drepturi prin modalitatea diferită de calcul a contributiei lunare la fondul de asigurări de sănătate în functie de natura impozabilă sau nu a veniturilor asiguratilor, Curtea constată că astfel de critici au mai fost analizate în cadrul controlului de constitutionalitate. Prin Decizia nr. 56 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, si Decizia nr. 539 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 1 august 2006, Curtea a statuat că „este firesc ca valoarea contributiei să difere de la persoană la persoană, în functie de cuantumul veniturilor realizate. Această diferentă este rezonabilă si justificată de situatia obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari fată de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum si de principiul solidaritătii si subsidiaritătii în colectarea si utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurărilor sociale de sănătate”. De asemenea, Curtea a retinut că „principiul constitutional al asezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferentierea contributiei persoanelor care realizează venituri mai mari. De altfel, cota de contributie, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv, astfel că diferenta valorică a contributiei este determinată de nivelul diferit al venitului”.

Prin urmare, nu se poate retine încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie referitoare la egalitatea cetătenilor în fata legii, fără privilegii si fără discriminări.

Având în vedere cele retinute de Curte prin deciziile indicate, raportate la criticile de neconstitutionalitate formulate în prezenta cauză, se constată că, în lipsa unor elemente noi, de natură să modifice această jurisprudentă, aceleasi argumente pe care s-a fundamentat solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate se impune si în acest dosar.

În plus, autorii prezentei exceptii de neconstitutionalitate invocă prevederile art. 44 alin. (3) din Constitutie, referitoare la garantiile fundamentale privind interzicerea exproprierii. Curtea constată însă că aceste norme nu au incidentă în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. (7) lit. b) si c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, exceptie ridicată de Gheorghe Nandor Jîrghiută si de Anamaria Jîrghiută în dosarele nr. 1.399/190/2008 si nr. 1.398/190/2008 ale Tribunalului Bistrita-Năsăud - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 29 septembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.244

din 6 octombrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 36 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 36 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Dumitru Stoican si Elena Ciubotariu în Dosarul nr. 19.244/299/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal răspund apărătorul autorului exceptiei Dumitru Stoican, domnul Dan Lucian Vlădescu, cu împuternicire la dosar, si, personal, partea Alexandru Popescu, fiind asistată de avocatul Petrică Filip, cu delegatie la dosar, lipsă fiind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Apărătorul autorului exceptiei Dumitru Stoican solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise depuse la dosarul cauzei.

Apărătorul părtii Alexandru Popescu solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că, în cazul înstrăinării constructiilor în temeiul Legii nr. 78/1954, cel care înstrăina pierdea si dreptul de proprietate asupra terenului în favoarea statului, cumpărătorul dobândind doar un drept real de folosintă. Legea nr. 18/1991 nu a făcut altceva decât să înlăture situatia nefirească ca proprietarul locuintei, care de cele mai multe ori o achizitiona si în vederea terenului, plătind în cazul vânzării-cumpărării si un pret ce reflecta, de regulă, existenta acestuia, să fie doar titularul unui drept real de folosintă si de aceea legea a transformat acest drept într-un drept de proprietate. Apărătorul părtii depune concluzii scrise cu privire la cele sustinute.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. În acest sens, face referire la Decizia Curtii Constitutionale nr. 5/1993, apreciind că solutia si considerentele din decizia mentionată îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 februarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 19.244/299/2007, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 36 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991. Exceptia a fost ridicată de Dumitru Stoican si Elena Ciubotariu într-o cauză civilă privind o actiune în constatarea dreptului de proprietate asupra unui teren.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii arată, în esentă, că terenurile la care face referire textul de lege criticat au trecut, înainte de 1989, în mod automat în proprietatea statului, fără plata unei despăgubiri, iar, după adoptarea prevederilor de lege criticate, fostilor proprietari nu li se restituie nici terenul si nici vreo despăgubire.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este vădit nefondată si neîntemeiată. În acest sens, face referire la Decizia Curtii Constitutionale nr. 5/1993 prin care s-a respins exceptia de neconstitutionalitate având ca obiect prevederile de lege criticate în prezenta cauză.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constitutionale. În acest sens, arată că este optiunea legiuitorului, în deplină conformitate cu dispozitiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit cărora continutul si limitele dreptului de proprietate se stabilesc de lege, în a decide asupra modului de reparare a injustitiilor si a abuzurilor din legislatia trecută.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 36 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu următorul continut: „Terenurile atribuite în folosintă pe durata existentei constructiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente constructiilor, în conditiile dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului si localitătilor urbane si rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosintă a terenului, proprietari ai locuintelor.”

Autorii exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 44 alin. (3) privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 5 din 23 februarie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 17 iunie 1993, instanta de contencios constitutional a realizat controlul de constitutionalitate al prevederilor art. 35 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, prin raportare la dispozitiile art. 41 alin. (3), în prezent art. 44 alin. (3) din Constitutie.

După republicarea Legii nr. 18/1991, art. 35 alin. (3) a devenit art. 36 alin. (3), însă continutul acestui text de lege nu a fost modificat. Totodată, se observă că Legea nr. 18/1991, în varianta initială, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 20 februarie 1991, anterior Constitutiei din 1991 a cărei publicare a avut loc în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991.

În aceste conditii, solutia si considerentele din decizia mentionată îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

Astfel, în decizia mentionată, Curtea a retinut că, prin dispozitiile legale mai sus citate, anterioare Constitutiei, s-a constituit un drept de proprietate asupra terenurilor la care se referă textul de lege, respectiv în favoarea proprietarilor locuintelor. Asa fiind, legea nouă nu poate stinge dreptul de proprietate născut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar însemna ca legea nouă să fie aplicată retroactiv, ceea ce contravine principiului neretroactivitătii legii, înscris în art. 15 alin. (2) din Constitutie si care se aplică si Legii fundamentale. Faptul că dreptul de proprietate constituit potrivit legii anterioare produce efecte si în prezent, sub imperiul legii noi, nu infirmă solutia de mai sus, deoarece nu mai suntem în domeniul neretroactivitătii, ci în acela al aplicării imediate a legii noi, astfel încât dreptului de proprietate constituit anterior Constitutiei îi sunt aplicabile prevederile regimului constitutional actual.

Totodată, trebuie avut în vedere că sub imperiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, în cazul înstrăinării constructiilor, cel care înstrăina pierdea si dreptul de proprietate asupra terenului, chiar dacă dreptul ca atare nu trecea asupra cumpărătorului constructiei, acesta dobândind doar un drept real de folosintă. Legea nr. 18/1991 nu a făcut altceva decât să înlăture situatia nefirească ca proprietarul locuintei, care de cele mai multe ori o achizitiona si în vederea terenului, plătind în cazul vânzării-cumpărării si un pret ce reflecta, de regulă, existenta acestuia, să fie doar titularul unui drept real de folosintă si de aceea legea a constituit asupra acestui teren un drept de proprietate. Pe de altă parte, trebuie avute în vedere si dispozitiile art. 57 din Constitutie, potrivit cărora cetătenii trebuie să-si exercite drepturile si libertătile constitutionale cu bună-credintă. Repunerea în discutie a unor drepturi subiective care s-au constituit legal la un moment dat nu poate duce decât la destabilizarea raporturilor juridice.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 36 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Dumitru Stoican si Elena Ciubotariu în Dosarul nr. 19.244/299/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 octombrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.245

din 6 octombrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Viti-Pomicola Sâmburesti” - S.A. din comuna Dobroteasa în Dosarul nr. 1.286/1259/2007 al Tribunalului Comercial Arges.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă, motivele invocate de autor vizând modificarea textului de lege criticat.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 26 februarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.286/1259/2007, Tribunalul Comercial Arges a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Viti-Pomicola Sâmburesti” - S.A. din comuna Dobroteasa într-o actiune având ca obiect o cerere privind constatarea nulitătii absolute a hotărârii adunării generale a asociatilor, a actului aditional la actul constitutiv si radierea tuturor înscrierilor efectuate în Registrul Comertului în baza acestor hotărâri si a actului aditional notarial.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textul de lege criticat, „prin reglementarea posibilitătii tertilor de a genera demersuri judiciare care pot conduce la infirmarea unor hotărâri ale adunării generale a actionarilor, asupra problemelor importante privind conducerea si finantarea investitiilor în scopul productiei, excedează notiunii de cadru economic favorabil exercitării activitătilor comerciale de productie.”

Tribunalul Comercial Arges consideră că textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale. În acest sens, face referire la Deciziile Curtii Constitutionale nr. 904/2006 si nr. 1.256/2008.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, care au următorul continut: „Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la actiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată si de orice persoană interesată.”

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si ale art. 135 - Economia.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Prevederile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale invocate în prezenta cauză si cu o motivare similară.

Astfel, prin Deciziile: nr. 1.256 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 23 februarie 2009, nr. 904 din 5 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2007, nr. 129 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 6 martie 2008, si nr. 775 din 1 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, Curtea, respingând exceptiile, a statuat, în esentă, că reglementarea instituită de art. 132 alin. (2) si (3) din Legea nr. 31/1990 constituie o măsură de protectie a actionarilor minoritari care se consideră vătămati printr-o hotărâre a adunării generale a actionarilor contrară legii sau actului constitutiv, acestia putându-se adresa instantei de judecată pentru apărarea drepturilor si intereselor lor legitime.

De asemenea, în deciziile mentionate Curtea a retinut că prevederile de lege criticate, consacrând legal regimul juridic al nulitătii absolute, prin legitimarea procesuală activă a oricărei persoane interesate de a ataca hotărârea adunării generale a actionarilor, atunci când prin aceasta se încalcă o dispozitie legală imperativă de interes public, nu contravin sub niciun aspect dispozitiilor constitutionale invocate, acesta fiind regimul juridic de drept comun al nulitătii absolute.

Cele statuate în deciziile mentionate îsi mentin valabilitatea în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudentei în această materie.

Totodată, Curtea nu poate retine nici încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 53, de vreme ce nu s-a constatat restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Viti-Pomicola Sâmburesti” - S.A. În Dosarul nr. 1.286/1259/2007 al Tribunalului Comercial Arges.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 octombrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.247

din 6 octombrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 15 si 16 din titlul IV al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente si ale art. 1101 alin. (1) lit. a) din Legea fondului funciar nr. 18/1991

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 15 si 16 din titlul IV al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente si ale art. 1101 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Viorel Gheorghe în Dosarul nr. 231/226/2009 al Judecătoriei Făgăras.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 aprilie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 231/226/2009, Judecătoria Făgăras a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 15 si 16 din titlul IV al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente si ale art. 1101 din Legea fondului funciar nr. 18/1991. Exceptia a fost ridicată de Viorel Gheorghe într-o cauză penală având ca obiect plângerea împotriva rezolutiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul arată că parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale, deoarece fapta denuntată afostdezincriminată prin art. I pct. 15 din titlul IV al Legii nr. 247/2005 care a abrogat art. 109 din Legea nr. 18/1991. De asemenea, arată că art. I pct. 16 din titlul IV al Legii nr. 247/2005 a reintrodus fapta denuntată în art. 1101 din Legea nr. 18/1991, însă a calificat-o drept contraventie. În aceste conditii, consideră că dispozitiile art. 16 au fost încălcate, de vreme ce calitatea de membru al comisiei funciare este mai presus de lege si absolvă făptuitorul de răspunderea penală pentru săvârsirea infractiunii de abuz în serviciu.

Judecătoria Făgăras apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este nefondată. În acest sens, arată că abrogarea art. 109 din Legea nr. 18/1991 si introducerea art. 1101 în aceeasi lege reprezintă o optiune a legiuitorului în cadrul măsurilor de politică penală, care nu este de natură să înfrângă dispozitiile constitutionale ale art. 16.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constitutionale. În acest sens, arată că acestea se aplică fără discriminare tuturor persoanelor vizate de norma legală, iar abrogarea unui text de lege reprezintă optiunea legiuitorului, în considerarea importantei valorii sociale ocrotite.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Prin încheiere, instanta de judecată a sesizat Curtea cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 15 si 16 din titlul IV al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente si ale art. 1101 din Legea fondului funciar nr. 18/1991.

Art. I pct. 15 si 16 din titlul IV - Modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 - al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, au următorul continut:

„15. Articolul 109 se abrogă.

16. După articolul 110, se introduc trei noi articole, articolele 1101, 1102 si 1103, cu următorul cuprins:

«Art. 1101. - Constituie contraventii la normele privind reconstituirea dreptului de proprietate următoarele fapte:

a) fapta persoanei fizice care are calitatea de membru al comisiei locale sau judetene de aplicare a prezentei legi de a împiedica în orice mod sau de a întârzia nejustificat reconstituirea sau constituirea, după caz, a dreptului de proprietate ori eliberarea titlului de proprietate către persoanele îndreptătite, precum si eliberarea titlului de proprietate fără îndeplinirea conditiilor legale;

b) neafisarea datelor mentionate în art. 27 alin. (41) de către primar în termen de 10 zile de la sfârsitul lunii precedente;

c) afisarea de către primar a unor date privind reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate, care nu corespund realitătii.

Art. 1102. - Contraventiile prevăzute la art. 1101 se sanctionează astfel:

a) cea de la litera a) cu amendă de la 100.000.000 lei la 300.000.000 lei;

b) cele de la literele b) si c) cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei.

Art. 1103. - Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevăzute la art. 1101 si art. 1102 se fac de către împuternicitii Autoritătii Nationale pentru Restituirea


Proprietătilor si de către prefect sau împuternicitii acestuia, în cazul membrilor comisiilor locale.»“

Analizând notele scrise ale autorului exceptiei, Curtea constată că obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie si prevederile art. 1101 alin. (1) lit. a) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998. Art. 1101 a fost introdus prin art. I punctul 16 din titlul IV al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, completat prin articolul unic, pct. 2 din titlul VI al Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul proprietătii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.194 din 30 decembrie 2005, si modificat de art. I pct. 9 din Legea nr. 263/2006 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul proprietătii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 3 iulie 2006.

Art. 1101 alin. (1) lit. a) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 are următorul continut:

„Constituie contraventii la normele privind reconstituirea dreptului de proprietate următoarele fapte:

a) fapta persoanei fizice care are calitatea de membru al comisiei locale sau judetene de aplicare a prezentei legi de a împiedica în orice mod sau de a întârzia nejustificat reconstituirea sau constituirea, după caz, a dreptului de proprietate ori eliberarea titlului de proprietate către persoanele îndreptătite, precum si eliberarea titlului de proprietate fără îndeplinirea conditiilor legale.”

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetătenilor.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dezincriminarea infractiunii de abuz în serviciu privind faptele persoanei fizice, care avea calitatea de membru al comisiei locale sau judetene de aplicare a legii fondului funciar, de a împiedica în orice mod sau de a întârzia nejustificat reconstituirea sau constituirea, după caz, a dreptului de proprietate ori eliberarea nejustificată sau pe baza unor probe false a titlurilor de proprietate si calificarea acestora ca fiind contraventii nu contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 16. Legiuitorul are competenta de a aprecia gravitatea anumitor fapte antisociale, reglementându-le ca infractiuni sau contraventii, fără ca prin aceasta să se aducă atingere dispozitiilor constitutionale invocate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 15 si 16 din titlul IV al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente si ale art. 1101 alin. (1) lit. a) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Viorel Gheorghe în Dosarul nr. 231/226/2009 al Judecătoriei Făgăras.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 octombrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.248

din 6 octombrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Gerhard Truetsch si Martha Schutz în Dosarul nr. 5.065/62/2008 al Tribunalului Brasov - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. În acest sens, face referire la Decizia Curtii Constitutionale nr. 507/2008, arătând că solutia acestei decizii este pe deplin valabilă si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 27 martie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 5.065/62/2008, Tribunalul Brasov - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Exceptia a fost ridicată de Gerhard Truetsch si Martha Schutz într-o cauză civilă având ca obiect contestatia, formulată în baza Legii nr. 10/2001, împotriva deciziei prin care s-a respins notificarea comunicată societătii detinătoare a imobilului.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că impunerea unui termen în care să se formuleze atât notificarea în vederea restituirii imobilului, cât si contestatia împotriva deciziei prin care s-a solutionat notificarea îngrădeste dreptul de proprietate si dreptul persoanelor de a se adresa justitiei.

Tribunalul Brasov - Sectia civilă consideră că prevederile de lege criticate sunt constitutionale. În acest sens, retine ceea ce a statuat Curtea Constitutională în mod constant, respectiv faptul că liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieste actul de justitie, legiuitorul având competenta exclusivă de a stabili regulile de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti. Dreptul de acces la o instantă nu este un drept absolut, ci reclamă, prin însăsi natura sa, o reglementare din partea statului, ceea ce, implicit, permite anumite ingerinte, cu conditia ca acestea să nu aducă atingere substantei dreptului si să nu împiedice exercitiul efectiv al său.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constitutionale. În acest sens, arată că acestea nu sunt de natură să îngrădească dreptul părtilor de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, libertătilor si intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum si de judecarea acestuia într-un termen rezonabil. Totodată, solutia de restituire a acestor imobile este rezultatul optiunii legiuitorului si are la bază dreptul pe care acesta îl are în a decide asupra modului de reparare a abuzurilor din legislatia trecută cu privire la dreptul de proprietate privată. Face referire la deciziile Curtii Constitutionale nr. 592/2006, nr. 507/2008 si nr. 3/2009.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în urma adoptării Legii nr. 247/2005, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care au următorul continut: „Decizia sau, după caz, dispozitia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptătită la sectia civilă a tribunalului în a cărui circumscriptie se află sediul unitătii detinătoare sau, după caz, al entitătii învestite cu solutionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.”

Autorii exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie si ale art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea si ocrotirea dreptului de proprietate privată. Totodată, consideră că prevederile de lege criticate contravin si dispozitiilor art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra constitutionalitătii textelor de lege criticate, prin raportare la dispozitiile constitutionale privind garantarea si ocrotirea proprietătii private, s-a pronuntat prin Decizia nr. 507 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 9 iunie 2008. În decizia mentionată, Curtea a retinut că recunoasterea sine die a posibilitătii persoanei interesate de a declansa procedura de restituire a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natură să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietătii imobiliare, admisibil pe termen scurt, în considerarea finalitătii reparatorii urmărite, dar nepermis, într-un stat de drept, pe o perioadă îndelungată sau nelimitată de timp. Împrejurarea că persoana interesată, desi cunostea sau trebuia să cunoască termenul de contestare, ca si consecintele juridice ale nerespectării acestuia, nu s-a conformat exigentei legale dă expresie propriei sale culpe, potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem aIIegans.

Atât considerentele, cât si solutia acestei decizii sunt pe deplin valabile si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii în materie.

În ceea ce priveste invocarea art. 21 din Constitutie, Curtea retine ceea ce a statuat în Decizia Plenului nr. 1/1994, cu privire la accesul liber la justitie. Astfel, liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justitia se înfăptuieste si este competenta exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti, solutie ce rezultă în mod categoric din dispozitiile constitutionale ale art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora „Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt stabilite de lege”, si ale art. 129, în conformitate cu care „împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii”. Pe cale de consecintă, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură, ca si modalitătile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, în formele si în modalitătile instituite de lege. Dispozitiile art. 21 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora „Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”, au semnificatia că legiuitorul nu poate exclude de la exercitiul drepturilor procesuale pe care Ie-a instituit niciun cetătean ori categorie sau grup social. Tot astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a retinut în decizia de principiu pronuntată în Cauza Golder contra Regatului Unit al Marii Britanii, 1975, că dreptul la instantă nu este un drept absolut; statele sunt libere să stabilească conditionări ale acestuia, fără însă să aducă atingere substantei dreptului.

Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a retinut în cauzele Aydin contra Turciei, 1997, si Conka contra Belgiei, 2002, că efectul esential al dispozitiei cuprinse în art. 13 din Conventie constă în a impune existenta unui recurs intern ce abilitează instanta natională să ofere o „reparatie adecvată”, recursul trebuind să fie „efectiv” atât în cadrul reglementărilor legale, cât si în practica de aplicare a acestora. Or, Legea nr. 10/2001 este o lege specială reparatorie, prin a cărei adoptare legiuitorul a dorit să evite perpetuarea stării de incertitudine cu privire la situatia juridică a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, instituind o procedură efectivă de restituire a acestora. Conditionarea exercitiului dreptului la restituire de respectarea unor termene nu este de natură să aducă atingere dreptului de proprietate al persoanelor interesate si nici dreptului lor de acces liber la justitie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Gerhard Truetsch si Martha Schutz în Dosarul nr. 5.065/62/2008 al Tribunalului Brasov - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 octombrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.249

din 6 octombrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 si art. 52 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Bonano Gen Corn” - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 1.285/215/2008 al Curtii de Apel Craiova - Sectia I civilă si pentru cauze cu minori si de familie.

La apelul nominal răspunde apărătorul autorului exceptiei, Mirel Pârvu, cu împuternicire la dosar, si administratorul Societătii Comerciale „Bonano Gen Corn” - S.R.L., Constantin Liviu Anghelescu, cu delegatie la dosar, lipsă fiind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Apărătorul autorului solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise aflate la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 martie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.285/215/2008, Curtea de Apel Craiova - Sectia I civilă si pentru cauze cu minori si de familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 si art. 52 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Bonano Gen Corn” - S.R.L. din Craiova într-o cauză având ca obiect plângerea formulată împotriva încheierii de înscriere în cartea funciară.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile criticate contravin dispozitiilor constitutionale privind liberul acces la justitie si principiului ocrotirii si garantării în mod egal a proprietătii, deoarece în alin. (1) al art. 50 din Legea nr. 7/1996 nu sunt incluse si persoanele care suferă o vătămare a drepturilor sau libertătilor lor legitime, prin înscrierile de carte funciară. Totodată, sustine că textele de lege criticate creează un privilegiu persoanelor care au calitatea de parte în încheierea de carte funciară, în detrimentul celorlalte persoane interesate, prin aceasta contravenind dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie.

Curtea de Apel Craiova - Sectia I civilă si pentru cauze cu minori si de familie arată că circumstantierea „persoanelor interesate potrivit mentiunilor din cartea funciară” are o justificare obiectivă si rezonabilă. O dispozitie ce ar permite oricărei persoane să formuleze plângere împotriva încheierilor de carte funciară ar duce la nesigurantă si instabilitate de vreme ce oricine ar putea pune în discutie dreptul înscris, încălcându-se astfel principiul securitătii drepturilor subiective civile consacrat prin lege. Dispozitiile art. 50 si art. 52 din Legea nr. 7/1996 nu creează discriminări în privinta accesului liber la justitie, întrucât se referă doar la procedura necontencioasă a înscrierilor în cartea funciară, iar legea prevede si o procedură contencioasă pentru rectificarea înscrierilor.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constitutionale. În acest sens, arată că acestea se aplică tuturor persoanelor aflate în situatia reglementată de ipoteza normei juridice si sunt în acord cu prevederile constitutionale privind liberul acces la justitie. Totodată, consideră că, în spetă, critica este formulată din perspectiva unei omisiuni de reglementare. De asemenea, apreciază că celelalte dispozitii constitutionale nu au incidentă în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Prin încheierea de sesizare, instanta de judecată a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 si art. 52 din Legea nr. 7/1996. Din notele scrise ale autorului rezultă însă că obiect al exceptiei îl constituie prevederile art. 50 alin. (1) din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, având următorul continut: „(l)încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum si celorlalte persoane interesate potrivit mentiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronuntarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.”

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) relative la accesul liber la justitie si la dreptul persoanelor la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil si ale art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea si ocrotirea dreptului de proprietate privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Prevederile art. 50 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, republicată, reglementează procedura de contestare a încheierii de înscriere sau de respingere a cererii de înscriere ori de radiere a unui act sau fapt juridic în cartea funciară. În acest sens, în alin. (1) al art. 50 este reglementată obligativitatea comunicării încheierii „celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum si celorlalte persoane interesate potrivit mentiunilor din cartea funciară”, iar prin alin. (2) se prevede că „încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere în termen de 15 zile de la comunicare”, ce se înaintează, de către oficiul teritorial de cadastru, judecătoriei în raza căreia se află imobilul. Astfel, Curtea retine că încheierile prin care sunt solutionate cererile de înscriere de către registratorul de carte funciară sunt acte administrative provizorii supuse controlului contenciosului administrativ special reglementat prin dispozitiile Legii nr. 7/1996. Stabilirea sferei persoanelor cărora li se comunică încheierea de înscriere sau de respingere a cererii de înscriere ori de radiere a unui act sau fapt juridic în cartea funciară, doar la cei care au cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum si la celelalte persoane interesate potrivit mentiunilor din cartea funciară, al căror interes este prezumat legal, este justificată obiectiv si rational de necesitatea evitării nesigurantei cu privire la mentiunile din cartea funciară si de apărarea principiului securitătii drepturilor subiective civile.

De altfel, persoanele interesate, ale căror drepturi au fost încălcate prin înscrierile din cartea funciară, au deschisă calea altor actiuni de carte funciară, cu caracter contencios, reglementate de Legea nr. 7/1996. Astfel, art. 34 din lege prevede că orice persoană care justifică un interes poate formula o cerere de rectificare a înscrierilor din cartea funciară, în măsura în care printr-o hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu au fost valabile, dreptul înscris a fost gresit calificat, nu mai sunt întrunite conditiile de existentă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea ori înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordantă cu situatia reală actuală a imobilului. Asadar, posibilitatea rectificării înscrierilor făcute în cartea funciară reprezintă o măsură de protectie a dreptului de proprietate si de asigurare a securitătii circuitului civil. De asemenea, Curtea observă că textele de lege criticate sunt norme de procedură care nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, asa încât nu poate fi retinută nici încălcarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie. Celelalte dispozitii constitutionale invocate nu au relevantă în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Bonano Gen Corn” - S.R.L. din Craiovaîn Dosarul nr. 1.285/215/2008 al Curtii de Apel Craiova - Sectia I civilă si pentru cauze cu minori si de familie.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 octombrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.269

din 8 octombrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 96 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 96 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, exceptie ridicată de loan Rotărescu în Dosarul nr. 1.094/4/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând si jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 21 octombrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 1.094/4/2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 96 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, exceptie ridicată de loan Rotărescu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile criticate încalcă liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil si, de asemenea, determină ca reclamantul să nu poată beneficia de reparatie pentru erorile judiciare.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Arată că reglementarea unor modalităti si conditii în care se angajează răspunderea statului pentru erorile judiciare săvârsite în procesele penale nu reprezintă o încălcare a accesului liber la justitie si nici a dreptului la un proces echitabil, ci o expresie a libertătii legiuitorului de a reglementa cadrul exercitării acestui drept fundamental.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei îl constituie dispozitiile art. 96 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, dispozitii care au următorul cuprins: „Dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârsite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârsită în cursul judecătii procesului si dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară.”

Textele constitutionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil si ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, se constată că, în jurisprudenta sa, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii aceluiasi text de lege, în raport de aceleasi prevederi din Legea fundamentală. Prin mai multe decizii, ca de exemplu Decizia nr. 1.052 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 869 din 19 decembrie 2007, Decizia nr. 182 din 26 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 1 aprilie 2008, si Decizia nr. 1.406 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 17 martie 2009, Curtea a constatat, pentru considerentele acolo retinute, că dispozitiile art. 96 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 sunt constitutionale, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, solutiile si motivarea deciziilor amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.


Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1)si (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 96 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, exceptie ridicată de loan Rotărescu în Dosarul nr. 1.094/4/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 octombrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Marieta Safta

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETĂRII SI INOVĂRII

 

ORDIN

privind disciplinele si programele pentru examenul de bacalaureat – 2010

 

În baza prevederilor Legii învătământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 51/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Educatiei, Cercetării si Inovării,

ministrul educatiei, cercetării si inovării, interimar, emite prezentul ordin.

Art. 1. - (1) Se aprobă Lista disciplinelor la care candidatii sustin examenul de bacalaureat în sesiunile anului 2010, în conformitate cu filiera, profilul si specializarea absolvite. Lista este prezentată în anexa nr. 1.

(2) Se aprobă Programele pentru disciplinele examenului de bacalaureat din sesiunile anului 2010, prezentate în anexa nr. 2.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Directia generală educatie timpurie, scoli, performantă si programe, Directia generală învătământ în limbile minoritătilor si relatia cu Parlamentul, Centrul National pentru Curriculum si Evaluare în învătământul Preuniversitar, inspectoratele scolare judetene/al municipiului Bucuresti, precum si conducerile unitătilor de învătământ duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Anexele nr. 1 si 2*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

 

Ministrul educatiei, cercetării si inovării,

interimar,

Emil Boc

 

Bucuresti, 6 octombrie 2009.

Nr. 5.508.


*) Anexele nr. 1 si 2 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 bis din 5 noiembrie 2009, care se poate achizitiona de la Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.