MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 665/2009

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 665         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 6 octombrie 2009

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.071 din 8 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 68 alin. (1) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001

 

Decizia nr. 1.083 din 8 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III si art. V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru solutionarea unor aspecte financiare în sistemul justitiei

 

Decizia nr. 1.084 din 8 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale

 

Decizia nr. 1.087 din 8 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 6, art. 8 si art. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

 

Decizia nr. 1.089 din 8 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale si art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale

 

Decizia nr. 1.091 din 8 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (11) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Decizia nr. 1.092 din 8 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

 

Decizia nr. 1.093 din 8 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Decizia nr. 1.172 din 17 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.178 din 17 septembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, precum si a ordonantei de urgentă în ansamblul său


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.071 din 8 septembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 68 alin. (1) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001

            Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 68 alin. (1) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, exceptie ridicată de Societatea Comercială „American Romanian Import Export" - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 22.615/3/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta precizează că persoana interesată are posibilitatea de a solicita instantei analizarea legalitătii actului administrativ si anularea acestuia si observă că, în realitate, autorul exceptiei urmăreste modificarea textului de lege criticat.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 10 decembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 22.615/3/2007, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 68 alin. (1) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „American Romanian Import Export" - S.R.L. din Bucuresti într-o cauză având ca obiect constatarea nulitătii absolute a unei dispozitii a primarului Sectorului 1 Bucuresti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textul de lege criticat este neconstitutional, întrucât actele la care acesta se referă ar trebui să devină executorii după împlinirea termenului de 30 de zile de la comunicare pentru persoanele interesate, interval de timp în care persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim ar avea posibilitatea să se adreseze autoritătii administrative ce a emis actul si, ulterior, instantei de contencios administrativ. De aceea, apreciază că prevederile criticate ar trebui modificate si completate în sensul că dispozitiile primarului nu sunt executorii de la comunicare, ci numai de la împlinirea termenului prevăzut de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Astfel, aceste acte administrative ale primarului ar putea fi supuse controlului instantelor de judecată înainte de punerea lor în executare silită. Arată că, deseori, contestarea legalitătii acestor acte în fata instantelor rămâne fără obiect, deoarece dispozitiile primarului au fost puse în executare si prejudiciul creat este ireparabil, nemaifiind posibilă repunerea părtilor în situatia anterioară.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitu­tionalitate este neîntemeiată, arătând că întreaga argumentatie a autorului exceptiei este infirmată de existenta prevederilor art. 14 si 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care prevăd institutia suspendării executării actului administrativ.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Precizează că dispozitiile de lege criticate fac aplicarea principiului activitătii actelor administrative, potrivit căruia acestea se aplică si produc efecte din momentul aducerii lor la cunostinta publică, prin publicare, respectiv comunicare, în functie de caracterul lor normativ sau individual, ori de la o dată ulterioară prevăzută în cuprinsul lor, iar nu de la data adoptării sau emiterii actului.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constitutionale, fiind norme de procedură a căror reglementare este de competenta exclusivă a legiuitorului.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 68 alin. (1) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, care au următoarea redactare:

- Art. 68 alin. (1): „Art. 68. - (1) În exercitarea atributiilor sale primarul emite dispozitii cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunostintă publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz."

În opinia autorului exceptiei, sunt încălcate următoarele prevederi din Constitutie: art. 11 - „Dreptul international si dreptul intern", art. 15 -„Universalitatea", art. 21 -„Accesul liber la justitie", art. 52 - „Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică". Se invocă, de asemenea, si dispozitiile art. 6 - „Dreptul la un proces echitabil" din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă, mai întâi, că autorul acesteia face abstractie de posibilitatea conferită de dispozitiile art. 14 si 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 de a solicita suspendarea executării actelor administrative unilaterale, fie pe cale separată, până la pronuntarea instantei de fond asupra legalitătii actului, fie prin însăsi actiunea principală care are ca obiect anularea, în tot sau în parte, a actului administrativ.

În continuare, Curtea constată că, din modul de formulare al pretinselor critici de neconstitutionalitate, rezultă că autorul exceptiei urmăreste modificarea si completarea textului de lege criticat, în sensul dorit de acesta. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, această atributie excedează competentei Curtii Constitutionale, exceptia fiind pentru acest motiv inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 68 alin. (1) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, exceptie ridicată de Societatea Comercială „American Romanian Import Export" - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 22.615/3/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 septembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.083 din 8 septembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III si art. V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru solutionarea unor aspecte financiare în sistemul justitiei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru solutionarea unor aspecte financiare în sistemul justitiei, exceptie ridicată de Lucian-Cosmin Manoloiu în Dosarul nr. 7.160/2/2008 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca devenită inadmisibilă, tinând seama de faptul că dispozitiile art. III din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/2008 au fost declarate neconstitutionale prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 784 din 12 mai 2009, iar cele ale art. V din acelasi act normativ au fost abrogate expres.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 februarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 7.160/2/2008, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru solutionarea unor aspecte financiare în sistemul justitiei, exceptie ridicată de Lucian-Cosmin Manoloiu într-o cauză având ca obiect solutionarea unei actiuni în contencios-administrativ împotriva Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 75/2008.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că prevederile art. III din ordonanta de urgentă criticată încalcă art. 21 din Constitutie, întrucât prevede esalonarea plătii sumelor stabilite în titlurile executorii emise până la intrarea sa în vigoare. Faza de executare a unei hotărâri judecătoresti face parte integrantă din procesul civil în sensul art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Prin urmare, neexecutarea sau executarea cu întârziere a unei hotărâri judecătoresti poate în mod indirect să ducă la lăsarea fără continut a dreptului de acces la un tribunal. Se mai arată că este sarcina statului de a asigura executarea hotărârilor judecătoresti, stat care, în acest sens, trebuie să depună eforturi suficiente. În cazul de fată, art. III din ordonanta de urgentă criticată prelungeste nejustificat si în mod unilateral plata drepturilor restante de natură salarială.

Mai mult, se arată că textul legal criticat este contrar si principiului separatiei puterilor în stat, întrucât intervine în faza de executare a unei hotărâri judecătoresti, fază care este parte componentă a actului de justitie.

În sensul celor de mai sus, sunt mentionate hotărârile Curtii Europene a Drepturilor Omului, în cauzele Ruianu împotriva României, 2003, Sabin Popescu împotriva României, 2004, Constantin Oprea împotriva României, 2007, precum si jurisprudenta Curtii Constitutionale referitoare la principiul separatiei puterilor în stat.

Referitor la invocarea dispozitiilor art. 44 din Constitutie, se arată că prevederile legale creează o inegalitate între institutiile statului si particulari în ceea ce priveste regimul executării silite asupra fondurilor bănesti. În acest sens, se invocă hotărârile Curtii Europene a Drepturilor Omului în cauzele Burdov împotriva Rusiei, 2002, si Sandor împotriva României, 2005.

Astfel, prin art. III din ordonanta de urgentă criticată s-a instituit o procedură executională specială care favorizează institutia bugetară, reprezentată de Ministerul Justitiei, ceea ce determină încălcarea dispozitiilor constitutionale referitoare la accesul liber la justitie, ocrotirea în mod egal a proprietătii private si dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică la repararea pagubei.

Se mai sustine că prevederile art. V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/2008 sunt discriminatorii, întrucât salariatii din sistemul bugetar nu se mai pot adresa Consiliului National pentru Combaterea Discriminării în privinta politicii de salarizare, acest drept în materia mentionată avându-l numai personalul din sistemul privat.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este întemeiată din moment ce textele legale criticate împiedică punerea în executare a unor hotărâri judecătoresti.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că art. III din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/2008 este neconstitutional.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru solutionarea unor aspecte financiare în sistemul justitiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 20 iunie 2008, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 76/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 8 aprilie 2009. În realitate, Curtea constată că autorul exceptiei critică în mod punctual numai art. III si V din ordonanta de urgentă, astfel încât, potrivit jurisprudentei sale, obiectul exceptiei îl constituie art. III si V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/2008, texte care, la data sesizării Curtii Constitutionale, aveau următorul cuprins:

- Art. III: „(1) Plata sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a prezentei ordonante de urgentă, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salariată stabilite în favoarea personalului din sistemul justitiei, se va realiza, esalonat, în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonante de urgentă, modalitatea de esalonare fiind stabilită prin ordin comun al ministrului justitiei, ministrului economiei si finantelor, presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, presedintelui înaltei Curti de Casatie si Justitie si al procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie.

(2) Ordinul prevăzut la alin. (1) se emite în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonante de urgentă si va fi comunicat executorilor judecătoresti, precum si trezoreriei ori institutiei bancare unde debitorii au deschise conturi."

- Art. V: „În Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007, după alineatul (2) al articolului 19 se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

«(3) Sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competenta de solutionare a Consiliului National pentru Combaterea Discriminării»".

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 44 alin. (1) si (2) privind dreptul de proprietate privată si art. 53 privind restrângerea exercitării unor drepturi sau al unor libertăti. Totodată, consideră că sunt încălcate prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil si ale art. 1 din Protocolul aditional la Conventie privind protectia proprietătii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

I. Ulterior sesizării sale, prin Decizia nr. 784 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 7 iulie 2009, dispozitiile art. III din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/2008 au fost declarate neconstitutionale. În lipsa unei interventii legislative a Guvernului sau a Parlamentului pentru punerea de acord a acestei prevederi cu dispozitiile Constitutiei, art. III din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/2008 si-a încetat efectele. În aceste conditii, în temeiul art. 29 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. III din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/2008 a devenit inadmisibilă.

II. De asemenea, ulterior sesizării Curtii Constitutionale, dispozitiile art. V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/2008 au fost abrogate expres prin Legea nr. 76/2009 de aprobare a acestei ordonante de urgentă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 8 aprilie 2009. În consecintă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/2008 a devenit inadmisibilă.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca devenită inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III si art. V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru solutionarea unor aspecte financiare în sistemul justitiei, exceptie ridicată de Lucian-Cosmin Manoloiu în Dosarul nr. 7.160/2/2008 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 septembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Károly

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.084 din 8 septembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale

            Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, exceptie ridicată de Aurel Mocănită în Dosarul nr. 784/233/2008 al Judecătoriei Galati.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, întrucât se solicită interpretarea legii, aspect ce excedează competentei Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 octombrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 784/233/2008, Judecătoria Galati a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, exceptie ridicată de Aurel Mocănită într-o cauză având ca obiect săvârsirea infractiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că dispozitiile legale criticate creează discriminări între situatia celui fată de care prejudiciul este determinat în mod concret cel mult până la primul termen de judecată si a celui fată de care un atare prejudiciu nu a fost încă determinat. Se sustine că, în acest fel, se creează posibilitatea ca prejudiciul pentru care o persoană a fost trimisă în judecată să fie ulterior precizat de către partea civilă, în sensul majorării acestuia si, prin urmare, persoana respectivă nu va putea acoperi integral prejudiciul cauzat până cel târziu la primul termen de judecată, ceea ce duce la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Judecătoria Galati apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată din moment ce acoperirea prejudiciului se face integral, astfel cum acesta a fost indicat în dosarul cauzei, fie în cursul urmăririi penale, fie în cursul judecătii până la primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că textul legal criticat este constitutional.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, notele scrise depuse, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, având următorul cuprins:

„(1) În cazul săvârsirii unei infractiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecătii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârsită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat si recuperat în aceleasi conditii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei nationale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat si recuperat în aceleasi conditii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei nationale, se aplică o sanctiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar."

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea Constitutională constată că în repetate rânduri s-a pronuntat cu privire la constitutionalitatea textului criticat în raport cu critici identice. Astfel, prin deciziile nr. 1.053 din 9 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, si nr. 802 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, Curtea a statuat că legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în functie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât si conditiile răspunderii juridice pentru această faptă.

Totodată, principiul egalitătii în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infractiunilor, iar reglementarea unui regim sanctionator în functie de acoperirea prejudiciului cauzat prin infractiunea săvârsită este expresia firească a principiului constitutional mentionat, care impune ca la aceleasi situatii juridice să se aplice acelasi regim, iar la situatii juridice diferite tratamentul juridic să fie diferentiat.

De asemenea, pentru a evita discriminările ce se pot naste între inculpati cu privire la aplicarea textului art. 10 alin. (1) din lege în functie de data primului termen de judecată, în acord cu Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2006, primul termen de judecată poate fi considerat cel imediat următor datei intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005, indiferent de faza în care se află judecarea procesului penal.

Neintervenind elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudentei Curtii, atât solutiile, cât si considerentele cuprinse în aceste decizii îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Distinct de cele de mai sus, se retine că învinuitul sau inculpatul, după caz, are posibilitatea să achite integral prejudiciul cauzat fie în cursul urmăririi penale, fie în cursul judecătii până la primul termen de judecată. Cuantumul prejudiciului cauzat este cel care rezultă din actele dosarului, si anume din rechizitoriu sau din actele financiar-contabile existente la dosar. Nu se poate sustine că prejudiciul cauzat ar avea un cuantum variabil în functie de pretentiile pe care le avansează partea civilă la diferite termene de judecată si de modalitatea de calcul a acestora pe care o adoptă partea civilă. De asemenea, se retine că stabilirea in concreto a prejudiciului cauzat apartine în faza de urmărire penală procurorului de caz.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, exceptie ridicată de Aurel Mocănită în Dosarul nr. 784/233/2008 al Judecătoriei Galati.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 septembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Károly

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.087 din 8 septembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 6, art. 8 si art. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

            Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 6, art. 8 si art. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Lemon Design" - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 20/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

La dosarul cauzei, autorul exceptiei a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.


Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate, iar Curtea respinge cererea autorului exceptiei.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si ale art. 6 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenta Curtii Constitutionale. Cu privire la exceptia ce priveste prevederile art. 8 si 9 din aceeasi ordonantă, se solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă, întrucât textele legale criticate nu au legătură cu solutionarea cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 martie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 20/300/2009, Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 6, art. 8 si art. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Lemon Design" - S.R.L. din Bucuresti într-o cauză având ca obiect emiterea unei somatii de plată.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că prevederile art. 1 alin. (1) si art. 6 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 sunt neconstitutionale, întrucât permit instantei să solutioneze cauza, fără a-si exercita obligatia de aflare a adevărului, raportându-se doar la sustinerile subiective ale creditorului si la înscrisurile depuse la dosar, si fără ca pârâtul să poată solicita sau utiliza în apărarea sa toate probele relevante prevăzute de Codul de procedură civilă. Mai mult, aceste texte legale nu permit instantei de judecată să îsi exercite un rol activ pentru aflarea adevărului. Limitarea probatoriului care poate fi administrat numai la înscrisuri încalcă flagrant prevederile art. 24 din Constitutie. În acest fel se ajunge la favorizarea creditorului în detrimentul debitorului.

Se sustine că art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 este neconstitutional, întrucât nu prevede decât o singură cale de atac la îndemâna debitorului, cale de atac care este judecată de aceeasi instantă care avea competenta solutionării în primă instantă a fondului cauzei.

Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1 alin. (1), art. 6, art. 8 si art. 9 din Ordonanta

Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificările si completările ulterioare. Textele legale criticate au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (1): „Art. 1. - (1) Procedura somatiei de plată se desfăsoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezintă obligatii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însusit de părti prin semnătură ori în alt mod admis de lege si care atestă drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestatii.";

- Art. 6: „(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în conditiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum si a explicatiilor si lămuririlor părtilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.

(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1) constată că pretentiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanta care va contine somatia de plată către debitor, precum si termenul de plată.

(3) Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile si nici nu va depăsi 30 de zile. Judecătorul va putea stabili alt termen potrivit întelegerii părtilor.

(4) Ordonanta se va înmâna părtii prezente sau se va comunica fiecărei părti de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.";

- Art. 8: „(1) Împotriva ordonantei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.

(2) Cererea în anulare se solutionează de către instanta competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instantă.

(3) abrogat

(4) Dacă instanta învestită admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanta, pronuntând o hotărâre irevocabilă. Prevederile art. 7 se aplică în mod corespunzător.

(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă.";

- Art. 9: „(1) Ordonanta de admitere în tot sau în parte a cererii creditorului, împotriva căreia nu a fost introdusă cerere în anulare potrivit art. 8, este irevocabilă.

(2) La cererea creditorului ordonanta prevăzută la alin. (1) sau, după caz, ordonanta împotriva căreia a fost introdusă cererea în anulare prevăzută la art. 8, care însă a fost respinsă prin hotărâre rămasă irevocabilă prin nerecurare ori prin respingerea recursului, va fi învestită cu formulă executorie, potrivit dispozitiilor Codului de procedură civilă. Astfel învestită, ordonanta constituie titlu executoriu, care se eliberează creditorului. Totodată titlul, în copie, se comunică si debitorului."

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetătenilor, ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau ale unor libertăti, ale art. 124 privind înfăptuirea justitiei, ale art. 126 privind instantele judecătoresti si ale art. 129 privind folosirea căilor de atac. Totodată, consideră că sunt încălcate prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

I. Exceptia de neconstitutionalitate ce priveste prevederile art. 8 si art. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 este inadmisibilă, aceste texte legale neavând legătură cu solutionarea cauzei. Astfel, art. 8 si art. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 se referă la procedura actiunii în anulare, respectiv la învestirea cu formulă executorie a ordonantei privind somatia de plată, texte care nu se aplică în stadiul procesual în care se află cauza. Invocarea neconstitutionalitătii acestora se va putea face doar în faza actiunii în anulare sau în faza de încuviintare a executării hotărârii respective.

II. Prin numeroase decizii, instanta de contencios constitutional s-a pronuntat în sensul constitutionalitătii dispozitiilor art. 1 alin. (1) si art. 6 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 în raport cu critici identice. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 244 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007, Decizia nr. 1.043 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 813 din 28 noiembrie 2007, Decizia nr. 1.388 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 29 decembrie 2008, prin care Curtea, respingând exceptia de neconstitu-tionalitate, a retinut că Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 instituie o procedură specială si accelerată, derogatorie de la normele procedurii civile, pentru a asigura recuperarea într-un timp cât mai scurt a creantelor. Acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probă, utilizabile în prima fază la înscrisuri, completate cu explicatiile si lămuririle date de părti. Potrivit art. 1 alin. (1) din ordonantă, această procedură se aplică doar în cazul „creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezintă obligatii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însusit de părti prin semnătură ori în alt mod admis de lege [...]". Întrucât ordonanta cuprinzând somatia de plată, ce urmează a fi emisă de judecător, se va referi doar la obligatii de plată a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însusite de părti, este justificată cerinta ca dovada acestora să se facă prin înscrisuri. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre părti urmează a fi rezolvate conform reglementărilor din dreptul comun. Limitarea este deopotrivă valabilă pentru ambele părti, ele având conditii identice pentru exercitarea dreptului la apărare.

Neintervenind elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Rezultă, prin prisma celor de mai sus, că nu sunt încălcate nici prevederile art. 16 si 21 din Constitutie si nici cele ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Cu privire la celelalte prevederi constitutionale invocate, se constată că autorul exceptiei se limitează strict la a le enumera, fără să motiveze pretinsa contrarietate dintre acestea si textele legale criticate, iar Curtea nu se poate substitui autorului exceptiei spre a motiva critica acestuia.

În consecintă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 si art. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, iar cea vizând art. 1 alin. (1) si art. 6 din aceeasi ordonantă, ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 si ale art. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Lemon Design" - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 20/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă.

2. Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si ale art. 6 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 septembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. df. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Károly

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.089 din 8 septembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale si art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale si art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, exceptie ridicată de Constantin Mitu în Dosarul nr. 877/109/2007 al Tribunalului Arges - Sectia penală.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public arată că, din moment ce instanta de judecată a sesizat Curtea Constitutională cu cele două texte de lege, a considerat că legea mai favorabilă este Legea nr. 87/1994, acest caz fiind, deci, unul de ultraactivitate a legii. Prin urmare, ambele texte de lege îndeplinesc criteriile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992. Pe fond, apreciază că exceptia ridicată este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 3 februarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 877/109/2007, Tribunalul Arges - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale si art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, exceptie ridicată de Constantin Mitu într-o cauză penală având ca obiect săvârsirea unor infractiuni economico-financiare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că textele legale criticate, cuprinzând formulări precum „sustragerea de la îndeplinirea obligatiilor fiscale" sau „diminuarea veniturilor sau surselor impozabile", lasă loc la o interpretare arbitrară din partea instantelor de judecată si a organelor cu atributii în domeniul fiscal, deoarece fie nu enumera sau exemplifică obligatiile fiscale la care se face referire, fie nu prevăd cazurile pentru care diminuarea veniturilor impozabile este rezultatul direct al săvârsirii infractiunii de evaziune fiscală.

Tribunalul Arges - Sectia penală apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată, problemele ridicate fiind chestiuni care tin de interpretarea legii de către judecătorul cauzei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 87/1994 este inadmisibilă si că prevederile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 suntconstitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 10 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, si ale art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005. Se constată că Legea nr. 87/1994 a fost abrogată prin art. 16 lit. a) din Legea nr. 241/2005. Textele legale criticate au următorul cuprins:

- Art. 10 din Legea nr. 87/1994: „Constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea unor drepturi sau cu amendă neîntocmirea, întocmirea incompletă sau necorespunzătoare a documentelor primare ori acceptarea de astfel de documente în scopul împiedicării verificărilor financiar-contabile, dacă fapta a avut drept consecintă diminuarea veniturilor sau surselor impozabile.

Cu pedeapsa prevăzută la alin. 1 se sanctionează si punerea în circulatie, în orice mod, fără drept, sau detinerea în vederea punerii în circulatie, fără drept, a documentelor financiare si fiscale."

- Art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005:

„Art. 9. - (1) Constituie infractiuni de evaziune fiscală si se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani si interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârsite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligatiilor fiscale: [...]

c) evidentierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operatiuni reale ori evidentierea altor operatiuni fictive."

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 45 privind libertatea economică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că autorul exceptiei, prin critica formulată, tinde la completarea textului de lege, sugerând în acest sens ca ambele texte de lege să cuprindă anumite elemente, precum: enumerarea obligatiile fiscale la care se face referire sau prevederea cazurilor pentru care diminuarea veniturilor impozabile este rezultatul direct al săvârsirii infractiunii de evaziune fiscală. Mai mult, motivarea criticii de neconstitu­tionalitate ridică probleme care tin de interpretarea si aplicarea legii. În aceste conditii, este evident că o atare critică nu se poate constitui într-o veritabilă exceptie de neconstitutionalitate, ceea ce face inutilă analiza celorlalte conditii de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Or, potrivit art. 2 alin. (2) si (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională nu are competenta de a completa, modifica, interpreta sau aplica legile, astfel încât exceptia de neconstitutionalitate ridicată urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale si art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, exceptie ridicată de Constantin Mitu în Dosarul nr. 877/109/2007 al Tribunalului Arges - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 septembrie 2009.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Károly


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.091 din 8 septembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (11) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

            Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Gabriel Laurentiu Stăncescu în Dosarul nr. 4.693/303/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă.

La apelul nominal răspunde partea Alexandru Moldoveanu, lipsind autorul exceptiei, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea prezentă solicită respingerea ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că exceptia ridicată este inadmisibilă, întrucât nu a fost motivată în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 3 februarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 4.693/303/2007, Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Gabriel Laurentiu Stăncescu într-o cauză având ca obiect anularea unui contract de vânzare-cumpărare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că timbrarea la valoare a cererilor privind declararea nulitătii unui contract de vânzare-cumpărare este neconstitutională, încălcând art. 21 alin. (2) si (3), art. 44 alin. (2) si art. 46 din Constitutie.

Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă nu si-a exprimat opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicată, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,

notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, art. 1 alin. (2), ale ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozitiile art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, în realitate, Curtea constată că art. I pct. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 212/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 12 decembrie 2008, la care se referă autorul exceptiei, introduce un nou alineat, si anume alineatul (11), la art. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997. În consecintă, Curtea urmează a retine ca obiect al exceptiei de neconstitutionalitate textul art. 2 alin. (11) din Legea nr. 146/1997, cu modificările si completările ulterioare, care are următorul cuprins:

„(11) Dispozitiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător si cererilor privind declararea nulitătii, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum si cererilor privind constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial; cererea privind repunerea părtilor în situatia anterioară este scutită de taxă de timbru dacă este accesorie cererii privind declararea nulitătii, anularea, rezolutiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial".

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (2) si (3) privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată si art. 46 privind dreptul la mostenire.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea observă că autorul exceptiei mentionează doar în mod formal textele constitutionale pretins încălcate, fără a arăta în concret în ce constă eventuala contradictie dintre textul criticat si prevederile constitutionale invocate, încălcându-se astfel dispozitiile imperative ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă si motivate", ceea ce conduce la inadmisibilitatea exceptiei.

Simpla enumerare în sustinerea exceptiei a unor prevederi constitutionale pretins încălcate nu este de natură să satisfacă exigentele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. De altfel, în acest sens, Curtea s-a mai pronuntat prin numeroase decizii, dintre care, cu titlu exemplificativ, se retin: Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, Decizia nr. 465 din 17 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Decizia nr. 517 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 2 iunie 2008, Decizia nr. 245 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 17 martie 2009, Decizia nr. 727 din 7 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 10 iunie 2009.

În consecintă, exceptia de neconstitutionalitate ridicată urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (11) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Gabriel Laurentiu Stăncescu în Dosarul nr. 4.693/303/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti - Sectia a II-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 septembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Károly

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.092 din 8 septembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată

            Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Khamsin" - S.R.L. din Constanta în Dosarul nr. 1.035/273/2008 al Judecătoriei Oravita.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că exceptia ridicată este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 26 februarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.035/273/2008, Judecătoria Oravita a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Khamsin" - S.R.L. din Constanta într-o cauză având ca obiect emiterea unei somatii de plată.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că prevederile Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 sunt neconstitutionale, întrucât permit instantei să solutioneze cauza fără a-si exercita obligatia de aflare a adevărului, raportându-se doar la sustinerile subiective ale creditorului si la înscrisurile depuse la dosar si fără ca partea chemată în judecată să poată formula vreo apărare pertinentă.

Judecătoria Oravita apreciază că exceptia de neconstitu­tionalitate ridicată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificările si completările ulterioare.

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului si ale art. 24 privind dreptul la apărare. Totodată, consideră că sunt încălcate prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, se constată următoarele:

Curtea, prin numeroase decizii, s-a pronuntat în sensul constitutionalitătii Ordonantei Guvernului nr. 5/2001. Astfel, prin Decizia nr. 139 din 21 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 19 martie 2008, Decizia nr. 219 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 2 iunie 2005, Decizia nr. 470 din 4 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 31 ianuarie 2004, Decizia nr. 317 din 19 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 19 decembrie 2002, Decizia nr. 161 din 30 mai 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 26 iunie 2002, Curtea a constatat că dispozitiile actului normativ criticat nu încalcă principiul egalitătii în drepturi, accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare si nici obligatia exercitării cu bună-credintă a drepturilor si a libertătilor. De asemenea, Curtea a statuat că procedura somatiei de plată, reglementată prin Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, este o procedură specială în materia executării creantelor. Legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecată conform atributiilor prevăzute de art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit căruia „Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", cu conditia ca nicio normă de procedură să nu contravină vreunei dispozitii constitutionale.

Atât considerentele, cât si solutiile acestor decizii sunt valabile si în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Khamsin" - S.R.L. din Constanta în Dosarul nr. 1.035/273/2008 al Judecătoriei Oravita.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 septembrie 2009.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Károly

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.093 din 8 septembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

            Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Gheorghe Erdei si Angelica Aurica Erdei în Dosarul nr. 1.348/337/2008 al Judecătoriei Zalău.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că exceptia ridicată este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 10 martie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.348/337/2008, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Gheorghe Erdei si Angelica Aurica Erdei într-o cauză având ca obiect solutionarea unei actiuni în constatare, respectiv a unei obligatii de a face.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că textul legal criticat este neconstitutional, întrucât conditionează accesul liber la justitie de achitarea unor taxe judiciare de timbru.

Judecătoria Zalău apreciază că exceptia de neconstitu­tionalitate ridicată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie,


art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, care au următorul cuprins:

„(1) Actiunile si cererile evaluabile în bani, introduse la instantele judecătoresti, se taxează astfel: [...]

(11) Dispozitiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător si cererilor privind declararea nulitătii, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum si cererilor privind constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial; cererea privind repunerea părtilor în situatia anterioară este scutită de taxă de timbru dacă este accesorie cererii privind declararea nulitătii, anularea, rezolutiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial.

(2) În cazul contestatiei la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestatii nu poate depăsi suma de 194 lei, indiferent de valoarea contestată.

(3) Valoarea la care se calculează taxa de timbru este cea declarată în actiune sau în cerere. Dacă această valoare este contestată sau apreciată de instantă ca derizorie, evaluarea se va face potrivit normelor metodologice prevăzute la art. 28 alin. (2) din prezenta lege".

Autorii exceptiei sustin că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 1 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, se constată că, prin numeroase decizii, Curtea s-a pronuntat în sensul constitutionalitătii art. 2 din Legea nr. 146/1997, în raport cu critici identice de neconstitutionalitate. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 808 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 23 iunie 2009, Decizia nr. 40 din 13 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 27 februarie 2009, si Decizia nr. 421 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 5 mai 2008.

În aceste decizii Curtea a retinut că accesul liber la justitie, consacrat de art. 21 din Constitutie, nu înseamnă gratuitate. Nicio dispozitie constitutională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justitie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autoritătilor judecătoresti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justitie. Regula este cea a timbrării actiunilor în justitie, exceptiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justitie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constitutie, cetătenii sunt obligati să contribuie prin impozite si taxe, stabilite în conditiile legii.

De asemenea, la finalul procesului judiciar sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a căzut în pretentii sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestatiile efectuate, în conditiile legii, de organele de justitie.

Întrucât în cauza de fată nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutia deciziilor amintite îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Gheorghe Erdei si Angelica Aurica Erdei în Dosarul nr. 1.348/337/2008 al Judecătoriei Zalău.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 8 septembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Károly

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.172 din 17 septembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 din Codul de orocedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu – judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Ion Rusu în Dosarul nr. 1.307/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că exceptia ridicată este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.


CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 martie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.307/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitu-tionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Ion Rusu într-o cauză având ca obiect solutionarea unei contestatii la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că înfiintarea popririi de către executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului sau al tertului poprit este contrară art. 21 din Constitutie, tinând cont de faptul că, în materie de litigii de muncă, competenta de judecată apartine instantelor de la sediul sau domiciliul reclamantului. Prin urmare, înfiintarea popririi ar trebui dispusă de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul creditorului. Se mai arată că este nedrept ca executarea titlului executoriu să se facă la sediul debitorului sau tertului poprit în conditiile în care acesta a fost emis de instanta în a cărei circumscriptie îsi are domiciliul sau resedinta reclamantul.

Mai mult, se apreciază că textul legal criticat încalcă si dispozitiile art. 16 din Constitutie, întrucât sunt favorizati executorii judecătoresti de la sediul debitorilor în raport cu cei de la sediul creditorilor.

Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este întemeiată. Se arată că echitatea procesului nu trebuie să înceteze la momentul pronuntării hotărârii definitive si irevocabile, ci trebuie să guverneze si faza ulterioară acestui moment. Textul de lege criticat privează persoanele care au avut beneficiul legal de a alege o anumită instantă de caracterul echitabil al procesului si conduce, fără un scop legitim si în mod disproportionat, la prelungirea duratei procesului, la amânarea momentului în care creditorul îsi poate vedea creanta realizată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

„Poprirea se înfiintează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul tertului poprit".

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi si ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justitie. Totodată, se apreciază că sunt încălcate prevederile art. 6 si art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil si dreptul la un recurs efectiv.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, se constată că, prin Decizia nr. 835 din 26 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 18 iunie 2009, si Decizia nr. 273 din 21 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 aprilie 2006, Curtea a statuat că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul atributiilor sale, astfel cum sunt determinate prin dispozitiile art. 126 alin. (2) si ale art. 129 din Constitutie, potrivit cărora competenta, procedura de judecată, inclusiv procedura executării silite, precum si căile de atac sunt prevăzute numai prin lege.

Curtea a stabilit că textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 16 din Constitutie privind egalitatea în drepturi a cetătenilor, întrucât reglementarea este aplicabilă tuturor persoanelor aflate în situatia prevăzută de ipoteza normei, si anume creditorilor detinători ai unui titlu executoriu, care solicită executorului judecătoresc înfiintarea popririi, fără discriminări si fără privilegii.

Or, este îndeobste cunoscut că bunurile asupra cărora poartă executarea silită se află de cele mai multe ori la sediul debitorului sau al tertului poprit, caz în care si executarea silită este mai lesne de îndeplinit.

Este de asemenea de necontestat că interesul creditorilor vizează o executare rapidă, caz în care este justificată optiunea legiuitorului pentru desemnarea executorilor judecătoresti de la sediul debitorului sau al tertului poprit.

De asemenea, este nefondată si critica autorului exceptiei potrivit căreia reglementarea dedusă controlului îngrădeste accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, în conditiile în care art. 399 din Codul de procedură civilă prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestatie de către cei interesati sau vătămati prin executare, oferind toate garantiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi.

Pentru motivele expuse mai sus, nu se poate retine nici încălcarea prevederilor cuprinse în art. 6 si art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Curtea a mai constatat că este de competenta legiuitorului stabilirea procedurii de executare silită, astfel încât acesta poate reglementa atât reguli generale, cât si exceptii de la acestea în functie de specificul fiecărui caz. În cazul de fată, legiuitorul are deplină legitimitate constitutională în a reglementa competenta executorului judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul tertului poprit de a înfiinta poprirea la cererea creditorului.

Întrucât în cauza de fată nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutia deciziilor amintite îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

În final, Curtea mai retine că o situatie particulară, cum este aceea a competentei de judecată si executare în materie de conflicte de muncă, nu poate conduce la concluzia că norma-cadru, cu aplicare generală, este neconstitutională. O eventuală derogare de la aceasta se poate face numai printr-o modificare legislativă, aspect care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu este de competenta Curtii Constitutionale.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Ion Rusu în Dosarul nr. 1.307/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 septembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Károly

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.178 din 17 septembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, precum si a ordonantei de urgentă în ansamblul său

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, precum si a ordonantei de urgentă în ansamblul său, exceptie ridicată din oficiu de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal în Dosarul nr. 2.104/3/2009.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 1.316D/2009, având ca obiect o exceptie de neconstitutionalitate identică cu cea ridicată în Dosarul nr. 1.315D/2009.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus-mentionate, din oficiu, pune în discutie conexarea Dosarului nr. 1.316D/2009 la Dosarul nr. 1.315D/2009.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.316D/2009 la Dosarul nr. 1.315D/2009, care este primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind că textul legal criticat se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale în cauză. Mai mult, se consideră că prin critica de neconstitutionalitate se tinde la modificarea si completarea textului legal supus controlului Curtii, aspect ce excedează, însă, sferei de competentă a instantei de contencios constitutional.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 16 februarie 2009, pronuntate în dosarele nr. 2.104/3/2009 si nr. 150/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, precum si a ordonantei de urgentă în ansamblul său, exceptie ridicată din oficiu de instanta de judecată în cauze având ca obiect obligarea autoritătilor competente de a înmatricula autovehicule la o anumită valoare a taxei pe poluare sau chiar fără plata acesteia.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că dispozitiile legale criticate sunt discriminatorii, întrucât nu prevăd obligatia persoanelor fizice sau juridice, de drept privat sau de drept public, utilizatoare ale autovehiculelor deja înmatriculate, de a contribui pecuniar la bugetul Fondului pentru mediu, în pofida faptului că si autoturismele deja înmatriculate reprezintă un factor poluator. În aceste conditii, se apreciază că există o discriminare între persoanele care detin deja autoturisme înmatriculate si cele ce îsi înmatriculează autoturismele ulterior intrării în vigoare a taxei speciale, respectiv a taxei pe poluare.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.


Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 4 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, precum si ordonanta de urgentă în ansamblul său, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008. Textul art. 4 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 are următorul cuprins:

„Art. 4 - Obligatia de plată a taxei intervine:

a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România; [...]".

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că textul de lege criticat în mod punctual, precum si ordonanta de urgentă în ansamblul său, nu prevăd obligatia plătii taxei pe poluare decât la prima înmatriculare a autovehiculului. Or, în mod firesc, pentru autovehiculele înmatriculate înainte de intrarea în vigoare a taxei speciale si, ulterior, a taxei pe poluare, nu se plăteste taxa în cauză. O asemenea chestiune tine de optiunea legiuitorului, care, în considerarea anumitor factori, în viitor va putea adopta o solutie legislativă diferită în sensul sugerat prin motivarea exceptiei de neconstitutionalitate.

În aceste conditii, Curtea constată că, în mod evident, critica de neconstitutionalitate formulată vizează necesitatea completării unei eventuale omisiuni legislative. Însă, raportat la critica de neconstitutionalitate, Curtea retine că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, instanta constitutională nu poate modifica sau completa solutia legislativă criticată, o atare competentă apartinând legiuitorului originar sau delegat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 lit. a) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, precum si a ordonantei de urgentă în ansamblul său, exceptie ridicată din oficiu de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal în dosarele nr. 2.104/3/2009 si nr. 150/3/2009.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 septembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Károly


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.