MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 689/2009

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 689         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Marti, 13 octombrie 2009

 

SUMAR

 

DECRETE

 

            1.465. - Decret privind acordarea gradului de general de brigadă cu o stea unui colonel din Serviciul Român de Informatii si trecerea acestuia în rezervă cu noul grad

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

            Decizia nr. 1.295 din 12 octombrie 2009 privind sesizarea grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat-Liberal pentru constatarea neconstitutionalitătii motiunii de cenzură cu titlul „11 împotriva României”, initiată de 123 de deputati si senatori ai grupurilor parlamentare ale PNL, UDMR si PSD + PC

 

ORDONANTE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

            109. - Ordonantă de urgentă pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 


DECRETE

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acordarea gradului de general de brigadă cu o stea unui colonel din Serviciul Român de Informatii si trecerea acestuia în rezervă cu noul grad

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. b) si art. 100 din Constitutia României, republicată, ale Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale Legii nr. 415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Apărare a Tării,

având în vedere propunerea directorului Serviciului Român de Informatii si Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Tării nr. 100/2009,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamnei colonel Holdevici Nicodim Alice-Irina i se acordă gradul de general de brigadă cu o stea si trece în rezervă cu noul grad.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constitutia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

 

Bucuresti, 13 octombrie 2009.

Nr. 1.465.

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.295

din 12 octombrie 2009

privind sesizarea grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat-Liberal pentru constatarea neconstitutionalitătii motiunii de cenzură cu titlul „11 împotriva României”, initiată de 123 de deputati si senatori ai grupurilor parlamentare ale PNL, UDMR si PSD + PC

 

Cu Adresa nr. 51/6.142 din 8 octombrie 2009, secretarul general al Camerei Deputatilor a trimis Curtii Constitutionale sesizarea formulată de grupurile parlamentare ale Partidului Democrat-Liberal din Camera Deputatilor si Senatul României, în temeiul dispozitiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, pentru constatarea neconstitutionalitătii motiunii de cenzură cu titlul „11 împotriva României”, initiată la data de 6 octombrie 2009 de grupurile parlamentare ale PNL, UDMR si PSD+PC.

Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. J 5.657 din 8 octombrie 2009 si formează obiectul Dosarului nr. 7.645C/2009.

În motivarea sesizării se sustine că motiunea criticată contravine prevederilor art. 113 alin. (4) din Constitutia României, deoarece initiatorii acesteia au mai promovat o motiune de cenzură în cursul actualei sesiuni parlamentare, respinsă în sedinta Camerelor reunite ale Parlamentului din 24 septembrie 2009.


Sesizarea a fost trimisă presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, pentru a comunica punctele de vedere ale birourilor permanente.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele de vedere ale birourilor permanente.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstitutionalitate, raportul întocmit de judecătorul raportor, motiunea de cenzură din 6 octombrie 2009, intitulată „11 împotriva României”, si motiunea de cenzură cu titlul „Guvernul P.D.L.-P.S.D. a hotărât: Decât muncă fără rost, mai bine putin si prost”, initiată la data de 17 septembrie 2009, extrasul din stenograma sedintei comune a Camerei Deputatilor si Senatului din 24 septembrie 2009 si dispozitiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine următoarele:

1. Atributiile Curtii Constitutionale sunt prevăzute în art. 146 din Constitutia României si în art. 11 din Legea nr. 47/1992, după cum urmează:

a) se pronuntă asupra constitutionalitătii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Presedintelui României, a unuia dintre presedintii celor două Camere, a Guvernului, a înaltei Curti de Casatie si Justitie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori, precum si, din oficiu, asupra initiativelor de revizuire a Constitutiei;

b) se pronuntă asupra constitutionalitătii tratatelor sau a altor acorduri internationale, la sesizarea unuia dintre presedintii celor două Camere, a unui număr de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori;

c) se pronuntă asupra constitutionalitătii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre presedintii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori;

d) hotărăste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial; exceptia de neconstitutionalitate poate fi ridicată si direct de Avocatul Poporului;

e) solutionează conflictele juridice de natură constitutională dintre autoritătile publice, la cererea Presedintelui României, a unuia dintre presedintii celor două Camere, a primului-ministru sau a presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii;

f) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Presedintelui României si confirmă rezultatele sufragiului;

g) constată existenta împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea functiei de Presedinte al României si comunică cele constatate Parlamentului si Guvernului;

h) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din functie a Presedintelui României;

i) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea si desfăsurarea referendumului si confirmă rezultatele acestuia;

j) verifică îndeplinirea conditiilor pentru exercitarea initiativei legislative de către cetăteni;

k) hotărăste asupra contestatiilor care au ca obiect constitutionalitatea unui partid politic;

l) îndeplineste si alte atributii prevăzute de legea organică a Curtii.

2. Competenta Curtii Constitutionale este reglementată limitativ, Curtea nefiind abilitată să îndeplinească alte atributii decât cele stabilite prin Constitutie si prin legea sa de organizare si functionare. Controlul constitutionalitătii motiunilor de cenzură nu intră în atributiile Curtii Constitutionale.

3. Prevederile art. 146 lit. c) din Constitutie, ale art. 11 lit. c) si ale art. 27 si 28 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, invocate de autorii sesizării de neconstitutionalitate în sustinerea sesizării, nu justifică exercitarea de către Curtea Constitutională a controlului constitutionalitătii motiunilor de cenzură, deoarece textele mentionate se referă explicit la controlul asupra regulamentelor Parlamentului, si nu asupra actelor juridice de aplicare a acestora.

Pentru aceste considerente, în baza art. 146 din Constitutia României si a art. 11 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă sesizarea grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat-Liberal pentru constatarea neconstitutionalitătii motiunii de cenzură cu titlul „11 împotriva României”, initiată de 123 de deputati si senatori ai grupurilor parlamentare ale PNL, UDMRsi PSD + PC.

Definitivă si general obligatorie.

Decizia se comunică presedintilor celor două Camere ale Parlamentului si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 12 octombrie 2009 si la aceasta au participat: Ioan Vida, presedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Ion Predescu, Puskás Valentin Zoltán, Tudorel Toader, Augustin Zegrean, judecători.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

ORDONANTE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANTĂ DE URGENTĂ

pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Având în vedere obligatia adoptării si publicării până la 1 ianuarie 2010 a actelor cu putere de lege cu privire la transpunerea în legislatia natională a:

- Directivei 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al accizelor si de abrogare a Directivei 92/12/CEE si implicit a actelor administrative necesare pentru conformarea cu reglementările comunitare în domeniu;

- Directivei 2008/8/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce priveste locul de prestare a serviciilor, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2010;

- Directivei 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoarea adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2010;

- Directivei 2008/117/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, în vederea combaterii fraudei fiscale legate de operatiunile intracomunitare, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2010;

- Directivei 90/434/CEE din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, scindărilor, cesionării de active si schimburilor de actiuni între societătile din diferite state membre, amendată prin Directiva 2005/19/CE, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2010,

în considerarea faptului că este necesar a se respecta angajamentul luat de România fată de Comisia Europeană de a modifica legislatia natională până la data de 31 decembrie 2009, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2010, în sensul eliminării accizelor stabilite în cotă procentuală pentru respectarea dreptului comunitar în ceea ce priveste regulile de impozitare, precum si al eliminării unor informatii din factură impuse de legislatia natională care contravin prevederilor Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, pentru evitarea declansării procedurii de infringement, de asemenea, având în vedere obligatia statelor membre de a comunica fără întârziere Comisiei Europene textele actelor normative, împreună cu tabelele de concordantă fată de dispozitiile noilor directive privind TVA si regimul general al accizelor,

tinând seama că România se numără printre statele membre initiatoare ale sistemului informatizat privind monitorizarea si controlul deplasării intracomunitare de produse accizabile în regim suspensiv de accize, sistem obligatoriu a fi functional la momentul aplicării prevederilor noii directive privind regimul general al accizelor,

având în vedere necesitatea perfectionării continue a legislatiei fiscale, precum si necesitatea promovării unor modificări ca urmare a solicitărilor mediului de afaceri,

tinând seama de faptul că procedurile parlamentare pentru aprobarea unei legi nu permit adoptarea în timp util, sub forma unui proiect de lege, a transpunerii directivelor europene,

având în vedere că pe baza legislatiei care transpune directivele europene vor fi elaborate procedurile necesare aplicării acestora de către Agentia Natională de Administrare Fiscală si, în principal, a sistemelor VIES, pentru declararea serviciilor intracomunitare si interconectarea cu celelalte state membre, a sistemului informatizat special pentru accize - EMCS, a portalului electronic necesar aplicării Directivei 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 privind rambursările de TVA către persoane nestabilite în România si pentru operatorii economici din România care solicită rambursarea TVA din alte state membre în care nu sunt stabiliti,

luând în considerare că neadoptarea si nepublicarea până la 31 decembrie 2009 a actelor cu putere de lege cu privire la transpunerea în legislatia natională a directivelor mentionate conduc la:

- declansarea procedurii de infringement de către Comisia Europeană împotriva României pentru netranspunerea în termenul legal a prevederilor directivelor în domeniul fiscal cu aplicabilitate de la data de 1 ianuarie 2010;

- imposibilitatea operatorilor intracomunitari care operează pe teritoriul României de a duce la îndeplinire toate obligatiile ce derivă din noile prevederi legale, ca urmare a modificării substantiale a acquis-ului comunitar;

- imposibilitatea elaborării în timp util a legislatiei secundare, cu consecinte negative asupra mediului de afaceri, în ceea ce priveste managementul financiar si planul afacerilor,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonantă de urgentă.

 

Art. I. - Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 5, alineatul (4) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(4) Ordinele si instructiunile pentru aplicarea unitară a prezentului cod se emit de ministrul finantelor publice si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ordinele si instructiunile referitoare la proceduri de administrare a impozitelor si taxelor reglementate de prezentul cod, datorate bugetului general consolidat, se emit de presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscală si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

2. La articolul 7 alineatul (1), punctul 12 se modifică si va avea următorul cuprins:

„12. dividend - o distribuire în bani sau în natură, efectuată de o persoană juridică unui participant la persoana juridică, drept consecintă a detinerii unor titluri de participare la acea persoană juridică, exceptând următoarele:

a) o distribuire de titluri de participare suplimentare care nu modifică procentul de detinere a titlurilor de participare ale oricărui participant la persoana juridică;

b) o distribuire efectuată în legătură cu dobândirea/răscumpărarea titlurilor de participare proprii de către persoana juridică, ce nu modifică pentru participantii la persoana juridică respectivă procentul de detinere a titlurilor de participare;

c) o distribuire în bani sau în natură, efectuată în legătură cu lichidarea unei persoane juridice;

d) o distribuire în bani sau în natură, efectuată cu ocazia reducerii capitalului social constituit efectiv de către participanti;

e) o distribuire de prime de emisiune, proportional cu partea ce îi revine fiecărui participant.

Se consideră dividend din punct de vedere fiscal si se supune aceluiasi regim fiscal ca veniturile din dividende:

- suma plătită de o persoană juridică pentru bunurile sau serviciile achizitionate de la un participant la persoana juridică peste pretul pietei pentru astfel de bunuri si/sau servicii, dacă suma respectivă nu a făcut obiectul impunerii la primitor cu impozitul pe venit sau pe profit;

- suma plătită de o persoană juridică pentru bunurile sau serviciile furnizate în favoarea unui participant la persoana juridică, dacă plata este făcută de către persoana juridică în folosul personal al acestuia.”

3. La articolul 7 alineatul (1), punctul 24 se modifică si va avea următorul cuprins:

„24. persoană juridică română - orice persoană juridică care a fost înfiintată în conformitate cu legislatia României;”.

4. La articolul 7 alineatul (1), după punctul 24 se introduce un nou punct, punctul 241, cu următorul cuprins:

„241. persoană juridică înfiintată potrivit legislatiei europene - orice persoană juridică constituită în conditiile si prin mecanismele prevăzute de reglementările europene;”.

5. La articolul 7 alineatul (1), punctul 25 se modifică si va avea următorul cuprins:

„25. persoană juridică străină - orice persoană juridică care nu este persoană juridică română si orice persoană juridică înfiintată potrivit legislatiei europene care nu are sediul social în România;”.

6. La articolul 7 alineatul (1), punctul 29 se modifică si va avea următorul cuprins:

„29. rezident - orice persoană juridică română, orice persoană juridică străină având locul de exercitare a conducerii efective în România, orice persoană juridică cu sediul social în România, înfiintată potrivit legislatiei europene, si orice persoană fizică rezidentă;”.

7. La articolul 7 alineatul (1), după punctul 31 se introduce un nou punct, punctul 311, cu următorul cuprins:

„311. titlu de valoare - orice valori mobiliare, titluri de participare la un fond deschis de investitii sau alt instrument financiar, calificat astfel de către Comisia Natională a Valorilor Mobiliare, inclusiv instrumente financiare derivate, precum si părtile sociale;”.

8. La articolul 7 alineatul (1) punctul 33, literele a) si b) se modifică si vor avea următorul cuprins:

,,a) pentru active si pasive, altele decât cele mentionate la lit. b) si c) - valoarea de înregistrare în patrimoniu, potrivit reglementărilor contabile;

b) pentru titlurile de participare/valoare - valoarea de achizitie sau de aport, utilizată pentru calculul câstigului sau al pierderii, în întelesul impozitului pe venit ori al impozitului pe profit;”.

9. La articolul 8, alineatul (2) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(2) Un sediu permanent presupune un loc de conducere, sucursală, birou, fabrică, magazin, atelier, precum si o mină, un put de titei sau gaze, o carieră sau alte locuri de extractie a resurselor naturale, precum si locul în care continuă să se desfăsoare o activitate cu activele si pasivele unei persoane juridice române care intră într-un proces de reorganizare prevăzut la art. 27V

10. La articolul 8, după alineatul (7) se introduce un nou alineat, alineatul 71, cu următorul cuprins:

„(71) Persoanele juridice române beneficiare ale unor prestări de servicii de natura activitătilor de lucrări de constructii, montaj, supraveghere, consultantă, asistentă tehnică si orice alte activităti, executate de persoane juridice străine sau fizice nerezidente pe teritoriul României, au obligatia să înregistreze contractele încheiate cu acesti parteneri la organele fiscale competente, potrivit procedurii instituite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală. Contractele încheiate de persoane juridice române cu persoane juridice străine sau persoane fizice nerezidente pentru activităti desfăsurate în afara teritoriului României nu fac obiectul înregistrării potrivit prezentelor dispozitii. Pentru încadrarea ca sediu permanent a unui santier de constructii sau a unui proiect de constructie, ansamblu ori montaj sau a activitătilor de supraveghere legate de acestea si a altor activităti similare, se va avea în vedere data de începere a activitătii din contractele încheiate cu persoanele juridice române beneficiare sau orice alte informatii ce probează începerea activitătii. Perioadele consumate pentru realizarea unor contracte conexe care sunt legate în mod direct cu primul contract ce a fost executat se adaugă la perioada care s-a consumat la realizarea contractului de bază.”

11. La articolul 11, alineatul (12) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(12) De asemenea, nu sunt luate în considerare de autoritătile fiscale tranzactiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală. Procedura de declarare a contribuabililor inactivi va fi stabilită prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală. Ordinul si lista contribuabililor declarati inactivi se comunică contribuabililor cărora le sunt destinate si persoanelor interesate, prin afisarea pe pagina de internet a Agentiei Nationale de Administrare Fiscală.”

12. La articolul 13, după litera e) se introduce o nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:

,,f) persoanele juridice cu sediul social în România, înfiintate potrivit legislatiei europene.”

13. La articolul 14, litera a) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,a) în cazul persoanelor juridice române si al persoanelor juridice cu sediul social în România, înfiintate potrivit legislatiei europene, asupra profitului impozabil obtinut din orice sursă, atât din România, cât si din străinătate;”.

14. La articolul 20, literele b) si c) se modifică si vor avea următorul cuprins:

,,b) diferentele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se detin titluri de participare, precum si diferentele favorabile de valoare rezultate din evaluarea titlurilor de participare si a obligatiunilor emise pe termen lung, efectuată potrivit reglementărilor contabile. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, a cesionării, a retragerii, a lichidării investitiilor financiare, precum si la data retragerii capitalului social la persoana juridică la care se detin titlurile de participare;

c) veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile, precum si veniturile din restituirea sau anularea unor dobânzi si/sau penalităti de întârziere pentru care nu s-a acordat deducere;”.

15. La articolul 21 alineatul (3), litera c) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,c) cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările si completările ulterioare. Intră sub incidenta acestei limite, cu prioritate, ajutoarele pentru nastere, ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile si protezele, precum si cheltuielile pentru functionarea corespunzătoare a unor activităti ori unităti aflate în administrarea contribuabililor: grădinite, crese, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale si al accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamilisti, pentru scolile pe care le au sub patronaj, precum si alte cheltuieli efectuate în baza contractului colectiv de muncă. În cadrul acestei limite, pot fi deduse si cheltuielile reprezentând: tichete de cresă acordate de angajator în conformitate cu legislatia în vigoare, cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori si salariatilor, cadouri în bani sau în natură acordate salariatelor, costul prestatiilor pentru tratament si odihnă, inclusiv transportul pentru salariatii proprii si pentru membrii de familie ai acestora, ajutoare pentru salariatii care au suferit pierderi în gospodărie si contributia la fondurile de interventie ale asociatiei profesionale a minerilor, ajutorarea copiilor din scoli si centre de plasament;”.

16. La articolul 21 alineatul (4), litera b) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,b) dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările si penalitătile de întârziere datorate către autoritătile române/străine, potrivit prevederilor legale;”.

17. La articolul 21 alineatul (4), litera p) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,p) cheltuielile de sponsorizare si/sau mecenat si cheltuielile privind bursele private, acordate potrivit legii; contribuabilii care efectuează sponsorizări si/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările ulterioare, si ale Legii bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si cei care acordă burse private, potrivit legii, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente în limita minimă precizată mai jos:

1. 3%o din cifra de afaceri;

2. 20% din impozitul pe profit datorat.

În limitele respective se încadrează si cheltuielile de sponsorizare a bibliotecilor de drept public, în scopul constructiei de localuri, al dotărilor, achizitiilor de tehnologie a informatiei si de documente specifice, finantării programelor de formare continuă a bibliotecarilor, schimburilor de specialisti, a burselor de specializare, a participării la congrese internationale;”.

18. La articolul 22, alineatul (2) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(2) Contribuabilii autorizati să desfăsoare activitate în domeniul exploatării zăcămintelor naturale sunt obligati să înregistreze în evidenta contabilă si să deducă provizioane pentru refacerea terenurilor afectate si pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de 1% aplicate asupra diferentei dintre veniturile înregistrate în legătură cu realizarea si vânzarea zăcămintelor naturale si cheltuielile efectuate cu extractia, prelucrarea si livrarea acestora, pe toată durata de functionare a exploatării zăcămintelor naturale.”

19. La articolul 23, alineatul (2) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(2) În conditiile în care gradul de îndatorare a capitalului este peste trei, cheltuielile cu dobânzile si cu pierderea netă din diferentele de curs valutar, aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare, sunt nedeductibile. Acestea se reportează în perioada următoare, în conditiile alin. (1), până la deductibilitatea integrală a acestora.”

20. La articolul 24 alineatul (2), litera b) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,b) are o valoare fiscală mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, la data intrării în patrimoniul contribuabilului;”.

21. La articolul 24, alineatul (5) se abrogă.

22. La articolului 24, alineatul (7) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(7) În cazul metodei de amortizare liniară, amortizarea se stabileste prin aplicarea cotei de amortizare liniară la valoarea fiscală de la data intrării în patrimoniul contribuabilului a mijlocului fix amortizabil.”


23. La articolul 24 alineatul (9), litera a) se modifică si va avea următorul cuprins:

„a) pentru primul an de utilizare, amortizarea nu poate depăsi 50% din valoarea fiscală de la data intrării în patrimoniul contribuabilului a mijlocului fix;”.

24. La articolul 24, alineatul (10) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(10) Cheltuielile aferente achizitionării de brevete, drepturi de autor, licente, mărci de comert sau fabrică si alte imobilizări necorporale recunoscute din punct de vedere contabil, cu exceptia cheltuielilor de constituire si a fondului comercial, precum si cheltuielile de dezvoltare care din punct de vedere contabil reprezintă imobilizări necorporale se recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, după caz. Cheltuielile aferente achizitionării sau producerii programelor informatice se recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară pe o perioadă de 3 ani. Pentru brevetele de inventie se poate utiliza si metoda de amortizare degresivă sau accelerată.”

25. La articolul 24, alineatul (15) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(15) Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă. Câstigurile sau pierderile rezultate din vânzarea ori din scoaterea din functiune a acestor mijloace fixe se calculează pe baza valorii fiscale a acestora, diminuată cu amortizarea fiscală. Pentru mijloacele fixe cu valoarea contabilă evidentiată în sold la data de 31 decembrie 2003, amortizarea se calculează în baza valorii rămase neamortizată, pe durata normală de utilizare rămasă, folosindu-se metodele de amortizare aplicate până la această dată.”

26. La articolul 24, alineatul (17) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(17) În cazul unei imobilizări corporale care la data intrării în patrimoniu are o valoare fiscală mai mică decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, contribuabilul poate opta pentru deducerea cheltuielilor aferente imobilizării sau pentru recuperarea acestor cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol.”

27. La articolul 27 alineatul (1), litera a) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,a) contributiile nu sunt transferuri impozabile în întelesul prevederilor prezentului titlu;”.

28. La articolul 271, alineatul (2) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(2) Prevederile prezentului articol se aplică:

a) operatiunilor de fuziune, divizare, divizare partială, transferurilor de active si schimburilor de actiuni în care sunt implicate societăti din două sau mai multe state membre;

b) transferului sediului social al unei societăti europene din România în alt stat membru, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2.157/2001 al Consiliului din 8 octombrie 2001 privind statutul societătii europene (SE), în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.435/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind statutul societătii cooperative europene (SCE).”

29. La articolul 271 alineatul (3), după punctul 12 se introduce un nou punct, punctul 13, cu următorul cuprins:

„13. transferul sediului social înseamnă o operatiune prin care o societate europeană sau o societate cooperativă europeană, fără să se lichideze ori fără să creeze o societate nouă, îsi transferă sediul social din România într-un alt stat membru.”

30. La articolul 271, după alineatul (10) se introduc două noi alineate, alineatele (101) si (102), cu următorul cuprins:

„(101) În cazul în care activele si pasivele societătii cedente din România transferate într-o operatiune de fuziune, divizare, divizare partială sau transfer de active includ si activele si pasivele unui sediu permanent situat într-un alt stat membru, inclusiv în statul membru în care este rezidentă societatea beneficiară, dreptul de impozitare a sediului permanent respectiv revine statului membru în care este situată societatea beneficiară.

(102) Reguli aplicabile în cazul transferului sediului social al unei societăti europene sau al unei societăti cooperative europene:

a) atunci când o societate europeană sau o societate cooperativă europeană transferă sediul social din România într-un alt stat membru, acest transfer al sediului social nu reprezintă transfer impozabil pentru plusvaloarea calculată ca diferentă între pretul de piată al elementelor din activ si pasiv transferate si valoarea lor fiscală, pentru acele active si pasive ale societătii europene ori societătii cooperative europene, care rămân efectiv integrate unui sediu permanent al societătii europene sau al societătii cooperative europene în România si care contribuie la generarea profitului ori pierderii luate în calcul din punct de vedere fiscal;

b) transferul este neimpozabil numai dacă societătile europene sau societătile cooperative europene calculează amortizarea si orice câstiguri sau pierderi aferente activelor si pasivelor care rămân efectiv integrate unui sediu permanent ca si cum transferul sediului social nu ar fi avut loc;

c) provizioanele sau rezervele care anterior transferului sediului social au fost deduse din baza impozabilă de către societătile europene ori societătile cooperative europene si care nu provin de la sediile permanente din străinătate pot fi preluate, în aceleasi conditii de deducere, de către sediul permanent din România al societătii europene sau al societătii cooperative europene;

d) referitor la operatiunile mentionate la alin. (2) lit. b), în situatia în care o societate europeană sau o societate cooperativă europeană înregistrează pierdere fiscală, determinată potrivit prezentului titlu, aceasta nu se recuperează de către sediul permanent al societătii europene sau al societătii cooperative europene situat în România;

e) transferul sediului social al societătilor europene sau al societătilor cooperative europene nu trebuie să dea nastere impozitării venitului, profitului sau plusvalorii actionarilor.”

31. După articolului 28 se introduce un nou articol, articolul 281, cu următorul cuprins:

„Reguli generale aplicabile persoanelor juridice cu sediul în România, înfiintate potrivit legislatiei europene

Art. 281. - Prevederile referitoare la persoana juridică română ale art. 13 lit. d) si e), art. 14 lit. d) si e), art. 20 lit. a),


art. 201 alin. (1)-(3), art. 23 alin. (7), art. 27 alin. (2)-(5), art. 28 alin. (3) si (4), art. 30 alin. (1), (11), (3) si (4), art. 31 alin. (1) si (3), precum si ale art. 36 se aplică, în aceleasi conditii si situatii, si persoanelor juridice cu sediul în România, înfiintate potrivit legislatiei europene.”

32. La articolul 30, alineatul (4) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(4) Prin exceptie de la prevederile alin. (3), în cazul veniturilor prevăzute la alin. (1) obtinute de persoanele juridice străine, obligatia de a calcula, retine, declara si vira impozitul pe profit revine cumpărătorului atunci când cumpărătorul este o persoană juridică română sau o persoană juridică străină care are un sediu permanent înregistrat fiscal în România la momentul tranzactiei.”

33. La articolul 34, alineatele (4) si (5) se modifică si vor avea următorul cuprins:

„(4) Organizatiile nonprofit au obligatia de a declara si plăti impozitul pe profit anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul.

(5) Contribuabilii care obtin venituri majoritar din cultura cerealelor si a plantelor tehnice, pomicultură si viticultură au obligatia de a declara si plăti impozitul pe profit anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul.”

34. La articolul 34, alineatul (11) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(11) Contribuabilii prevăzuti la alin. (1) lit. b), care definitivează până la data de 25 februarie închiderea exercitiului financiar anterior, depun declaratia anuală de impozit pe profit si plătesc impozitul pe profit aferent anului fiscal încheiat, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor.”

35. La articolul 35, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 35. - (1) Contribuabilii au obligatia să depună o declaratie anuală de impozit pe profit până la data de 25 aprilie inclusiv a anului următor, cu exceptia contribuabililor prevăzuti la art. 34 alin. (4), (5), (11), care depun declaratia anuală de impozit pe profit până la termenele prevăzute în cadrul acestor alineate.”

36. La articolul 36, alineatul (3) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(3) Impozitul pe dividende care trebuie retinut se declară si se plăteste la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se plăteste dividendul. În cazul în care dividendele distribuite nu au fost plătite până la sfârsitul anului în care s-au aprobat situatiile financiare anuale, impozitul pe dividende aferent se plăteste până la data de 25 ianuarie a anului următor.”

37. La articolul 48, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 48. - (1) Venitul net din activităti independente se determină ca diferentă între venitul brut si cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, deductibile, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, cu exceptia prevederilor art. 49 si 50.”

38. La articolul 48 alineatul (2), litera c) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,c) câstigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii, utilizate într-o activitate independentă, inclusiv contravaloarea

bunurilor rămase după încetarea definitivă a activitătii, cu exceptia reorganizărilor, când se păstrează destinatia bunurilor;”.

39. La articolul 48 alineatul (5), după litera f) se introduce o nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:

,,f1) cheltuielile reprezentând tichetele de vacantă acordate de angajatori, potrivit legii;”.

40. La articolul 48 alineatul (5), litera k) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,k) dobânzi aferente împrumuturilor de la persoane fizice si juridice, altele decât institutiile care desfăsoară activitatea de creditare cu titlu profesional, utilizate în desfăsurarea activitătii, pe baza contractului încheiat între părti, în limita nivelului dobânzii de referintă a Băncii Nationale a României;”.

41. La articolul 48 alineatul (7), litera h) se abrogă.

42. La articolul 49, alineatele (2) si (3) se modifică si vor avea următorul cuprins:

„(2) Directiile generale ale finantelor publice teritoriale au următoarele obligatii:

- stabilirea nomenclatorului, conform Clasificării activitătilor din economia natională - CAEN, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997, cu modificările ulterioare, pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit;

- stabilirea nivelului normelor de venit;

- publicarea acestora, anual, în cursul trimestrului IV al anului anterior celui în care urmează a se aplica.

(3) Ministerul Finantelor Publice elaborează criterii metodologice care contin reguli pentru stabilirea acestor norme de venit de către directiile generale ale finantelor publice teritoriale. La stabilirea impozitului se va aplica norma de venit de la locul desfăsurării activitătii.”

43. La articolul 52 alineatul (1), litera d) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,d) venituri din activităti desfăsurate în baza contractelor/conventiilor civile încheiate potrivit Codului civil;”.

44. La articolul 52, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

„(4) Contribuabilii care obtin venituri pentru care plătile anticipate se calculează potrivit alin. (2) lit. a) pot opta pentru impunerea veniturilor potrivit prevederilor art. 78.”

45. Articolul 53 se modifică si va avea următorul cuprins: „Plăti anticipate ale impozitului pe veniturile din activităti independente

Art. 53. - Un contribuabil care desfăsoară o activitate independentă are obligatia să efectueze plăti anticipate în contul impozitului anual datorat la bugetul de stat, potrivit art. 82, cu exceptia veniturilor prevăzute la art. 52, pentru care plata anticipată se efectuează prin retinere la sursă sau pentru care impozitul este final potrivit prevederilor art. 78.”

46. La articolul 55, partea introductivă a alineatului (2) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(2) Regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplică si următoarelor tipuri de venituri, considerate asimilate salariilor:”.

47. La articolul 55 alineatul (2), literele b) si f) se modifică si vor avea următorul cuprins:

,,b) indemnizatii din activităti desfăsurate ca urmare a unei functii alese în cadrul persoanelor juridice fără scop patrimonial;


f) sumele primite de reprezentantii în adunarea generală a actionarilor, în consiliul de administratie, membrii directoratului si ai consiliului de supraveghere, precum si în comisia de cenzori;”.

48. La articolul 55 alineatul (2), după litera d) se introduc două noi litere, literele d1) si d2), cu următorul cuprins:

,,d1) remuneratia obtinută de directori în baza unui contract de mandat conform prevederilor legii societătilor comerciale;

d2) remuneratia primită de presedintele asociatiei de proprietari sau de alte persoane, în baza contractului de mandat, potrivit legii privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari;”.

49. La articolul 55 alineatul (2), după litera j) se introduc două noi litere, literele j1) si j2), cu următorul cuprins:

,,j1) sume reprezentând salarii sau diferente de salarii stabilite în baza unor hotărâri judecătoresti rămase definitive si irevocabile, precum si actualizarea acestora cu indicele de inflatie;

j2) indemnizatiile lunare plătite conform legii de angajatori pe perioada de neconcurentă, stabilite conform contractului individual de muncă;”.

50. La articolul 55 alineatul (2), litera k) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,k) orice alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor în vederea impunerii.”

51. La articolul 55, partea introductivă a alineatului (3) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(3) Avantajele, cu exceptia celor prevăzute la alin. (4), primite în legătură cu o activitate mentionată la alin. (1) si (2) includ, însă nu sunt limitate la:”.

52. La articolul 55 alineatul (4), după litera a1) se introduce o nouă literă, litera a2), cu următorul cuprins:

,,a2) tichetele de vacantă, acordate potrivit legii;”.

53. La articolul 55 alineatul (4), litera j) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,j) sumele reprezentând plătile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective, conform legii, precum si sumele reprezentând plătile compensatorii, calculate pe baza salariului mediu net pe economie, primite de personalul civil din sectorul de apărare natională, ordine publică si sigurantă natională la încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu, ca urmare a nevoilor de reducere si de restructurare, acordate potrivit legii;”.

54. La articolul 55 alineatul (4), litera p) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,p) avantajele sub forma dreptului la stock options plan, la momentul acordării si la momentul exercitării acestora;”.

55. Articolul 61 se modifică si va avea următorul cuprins: „Definirea veniturilor impozabile din cedarea folosintei bunurilor

Art. 61. - (1) Veniturile din cedarea folosintei bunurilor sunt veniturile, în bani si/sau în natură, provenind din cedarea folosintei bunurilor mobile si imobile, obtinute de către proprietar, uzufructuar sau alt detinător legal, altele decât veniturile din activităti independente.

(2) Persoanele fizice care realizează venituri din cedarea folosintei bunurilor din derularea unui număr mai mare de 5 contracte de închiriere la sfârsitul anului fiscal, începând cu anul fiscal următor califică aceste venituri în categoria venituri din activităti independente si le supun regulilor de stabilire a venitului net pentru această categorie. În aplicarea acestei reglementări se va emite ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală.”

56. Articolul 63 se modifică si va avea următorul cuprins: „Plăti anticipate de impozit pe veniturile din cedarea folosintei bunurilor

Art. 63. - (1) Contribuabilii care realizează venituri din cedarea folosintei bunurilor pe parcursul unui an, cu exceptia veniturilor din arendare, datorează plăti anticipate în contul impozitului pe venit către bugetul de stat, potrivit prevederilor art. 82.

(2) Fac exceptie contribuabilii care realizează venituri din cedarea folosintei bunurilor pentru care chiria prevăzută în contractul încheiat între părti este stabilită în lei, nu au optat pentru determinarea venitului net în sistem real si la sfârsitul anului anterior nu îndeplinesc conditiile pentru calificarea veniturilor în categoria veniturilor din activităti independente pentru care plătile anticipate de impozit sunt egale cu impozitul anual datorat, si impozitul este final.”

57. La articolul 65, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 65. - (1) Veniturile din investitii cuprind:

a) dividende;

b) venituri impozabile din dobânzi;

c) câstiguri din transferul titlurilor de valoare definite potrivit prevederilor art. 7;

d) venituri din operatiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum si orice alte operatiuni similare;

e) venituri din lichidarea unei persoane juridice.”

58. La articolul 66, alineatul (5) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(5) Câstigul net anual se determină ca diferentă între câstigurile si pierderile înregistrate în cursul anului respectiv, ca urmare a tranzactionării titlurilor de valoare, altele decât părtile sociale si valorile mobiliare în cazul societătilor închise. Câstigul net anual se calculează pe baza declaratiei de impunere, depusă potrivit prevederilor art. 83.”

59. La articolul 66, alineatul (7) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(7) Veniturile obtinute sub forma câstigurilor din operatiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum si orice alte operatiuni de acest gen reprezintă diferentele de curs favorabile rezultate din aceste operatiuni, în momentul încheierii operatiunii si evidentierii în contul clientului. Câstigul net anual se determină ca diferentă între câstigurile si pierderile înregistrate în cursul anului respectiv din astfel de operatiuni. Câstigul net anual se calculează pe baza declaratiei de impunere, depusă potrivit prevederilor art. 83. Pentru tranzactiile din anul fiscal, fiecare intermediar sau plătitor de venit, după caz, are următoarele obligatii:

a) calcularea câstigului anual/pierderii anuale pentru tranzactiile efectuate în cursul anului pentru fiecare contribuabil;


b) transmiterea informatiilor privind câstigul anual/pierderea anuală, precum si impozitul calculat si retinut ca plată anticipată, în formă scrisă către acesta, până la data de 28 februarie a anului următor celui pentru care se face calculul.”

60. La articolul 67, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 67. - (1) Veniturile sub formă de dividende, inclusiv sumele primite ca urmare a detinerii de titluri de participare la fondurile închise de investitii, se impun cu o cotă de 16% din suma acestora. Obligatia calculării si retinerii impozitului pe veniturile sub formă de dividende revine persoanelor juridice, odată cu plata dividendelor către actionari sau asociati. Termenul de virare a impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite actionarilor sau asociatilor până la sfârsitul anului în care s-au aprobat situatiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plăteste până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor.”

61. La articolul 67 alineatul (3), literele a) si c) se modifică si vor avea următorul cuprins:

,,a) câstigul determinat din transferul titlurilor de valoare, altele decât părtile sociale si valorile mobiliare în cazul societătilor închise, se impune cu o cotă de 1%, impozitul retinut constituind plată anticipată în contul impozitului anual datorat. Obligatia calculării, retinerii si virării impozitului reprezentând plata anticipată revine intermediarilor, societătilor de administrare a investitiilor în cazul răscumpărării de titluri de participare la fondurile deschise de investitii sau altor plătitori de venit, după caz, la fiecare tranzactie. Impozitul calculat si retinut la sursă se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost retinut. Pentru tranzactiile din anul fiscal contribuabilul are obligatia depunerii declaratiei de impunere. Impozitul anual datorat se stabileste de către contribuabil astfel:

1. prin aplicarea cotei de 16% asupra câstigului net anual al fiecărui contribuabil, determinat potrivit prevederilor art. 66 alin. (5), pentru titlurile de valoare înstrăinate sau răscumpărate, în cazul titlurilor de participare la fonduri deschise de investitii, începând cu data de 1 ianuarie 2007, într-o perioadă mai mică de 365 de zile de la data dobândirii;

2. prin aplicarea cotei de 1% asupra câstigului net anual al fiecărui contribuabil, determinat potrivit prevederilor art. 66 alin. (5), pentru titlurile de valoare înstrăinate sau răscumpărate, în cazul titlurilor de participare la fonduri deschise de investitii, începând cu data de 1 ianuarie 2007, într-o perioadă mai mare de 365 de zile de la data dobândirii;

c) câstigul din operatiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum si din orice alte operatiuni de acest gen, altele decât cele cu instrumente financiare tranzactionate pe piete autorizate si supravegheate de Comisia Natională a Valorilor Mobiliare, se impune cu o cotă de 1% la fiecare tranzactie, impozitul retinut constituind plată anticipată în contul impozitului anual datorat. Obligatia calculării, retinerii si virării impozitului revine intermediarilor sau altor plătitori de venit, după caz. Impozitul calculat si retinut, reprezentând plată anticipată, se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost retinut. Pentru tranzactiile din anul fiscal contribuabilul are obligatia depunerii declaratiei de impunere. Impozitul anual datorat se stabileste de către contribuabil prin aplicarea cotei de 16% asupra câstigului net anual al fiecărui contribuabil, determinat potrivit prevederilor art. 66 alin. (7).”

62. La articolul 67, alineatul (7) se abrogă.

63. La articolul 70, alineatul (9) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(9) Impozitul pe veniturile din pensii se retine si se virează integral la bugetul de stat.”

64. La articolul 74, alineatele (2) si (3) se modifică si vor avea următorul cuprins:

„(2) Orice contribuabil care desfăsoară o activitate agricolă prevăzută la art. 71 pentru care venitul se determină pe bază de normă de venit are obligatia de a depune anual o declaratie la organul fiscal competent, până la data de 25 mai inclusiv a anului fiscal, pentru anul în curs. În cazul unei activităti pe care contribuabilul începe să o desfăsoare după data de 25 mai, declaratia se depune în termen de 15 zile inclusiv de la data la care contribuabilul începe să desfăsoare activitatea.

(3) În cazul unui contribuabil care determină venitul net din activităti agricole pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, acesta este obligat să efectueze plăti anticipate, aferente acestor venituri, la bugetul de stat, la termenele prevăzute la art. 82 alin. (3).”

65. La articolul 771, alineatul (5) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(5) Camerele notarilor publici vor actualiza cel putin o dată pe an expertizele privind valoarea de circulatie a bunurilor imobile, care vor fi comunicate la directiile teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice.”

66. La articolul 78 alineatul (1), literele c) si e) se modifică si vor avea următorul cuprins:

,,c) venituri, sub forma diferentelor de pret pentru anumite bunuri, servicii si alte drepturi, primite de persoanele fizice pensionari, fosti salariati, potrivit clauzelor contractului de muncă sau în baza unor legi speciale;

e) venituri primite de persoanele fizice din activitătile mentionate la art. 52 alin. (1) lit. a)-e), în cazul în care contribuabilul a exercitat optiunea de impozitare a acestor venituri potrivit prevederilor art. 79. Optiunea de impunere a venitului brut se exercită în scris, în momentul încheierii fiecărui raport juridic/contract si este aplicabilă veniturilor realizate ca urmare a activitătii desfăsurate pe baza acestuia.”

67. La articolul 80, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 80. - (1) Venitul net anual impozabil se stabileste de către contribuabil pe fiecare sursă din categoriile de venituri mentionate la art. 41 lit. a), c) si f) prin deducerea din venitul net anual a pierderilor fiscale reportate si se înscrie în declaratia de impunere.”

68. La articolul 81, alineatul (3) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(3) Contribuabilii care în anul anterior au realizat pierderi si cei care au realizat venituri pe perioade mai mici decât anul fiscal, precum si cei care, din motive obiective, estimează că vor realiza venituri care diferă cu cel putin 20% fată de anul fiscal anterior depun, odată cu declaratia de impunere, si declaratia estimativă de venit.”

69. La articolul 82, alineatele (2)-(5) se modifică si vor avea următorul cuprins:

„(2) Plătile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent pe fiecare sursă de venit, luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, după caz, prin emiterea unei decizii care se comunică contribuabililor, potrivit legii. În cazul impunerilor efectuate după expirarea termenelor de plată prevăzute la alin. (3), contribuabilii au obligatia efectuării plătilor anticipate la nivelul sumei datorate pentru ultimul termen de plată al anului precedent. Diferenta dintre impozitul anual calculat asupra venitului net realizat în anul precedent si suma reprezentând plăti anticipate datorate de contribuabil la nivelul trimestrului IV din anul anterior se repartizează pe termenele de plată următoare din cadrul anului fiscal. Pentru declaratiile de venit estimativ depuse în luna decembrie nu se mai stabilesc plăti anticipate, venitul net aferent perioadei până la sfârsitul anului urmând să fie supus impozitării, pe baza declaratiei de impunere. Plătile anticipate pentru veniturile din cedarea folosintei bunurilor, cu exceptia veniturilor din arendă, se stabilesc de organul fiscal astfel:

a) pe baza contractului încheiat între părti; sau

b) pe baza veniturilor determinate potrivit datelor din contabilitatea în partidă simplă, potrivit optiunii. În cazul în care, potrivit clauzelor contractuale, venitul din cedarea folosintei bunurilor reprezintă echivalentul în lei al unei sume în valută, determinarea venitului anual estimat se efectuează pe baza cursului de schimb al pietei valutare, comunicat de Banca Natională a României, din ziua precedentă celei în care se efectuează impunerea.

(3) Plătile anticipate se efectuează în 4 rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru. Fac exceptie veniturile din arendare, pentru care contribuabilul stabileste impozitul, pe baza declaratiei de impunere. Contribuabilii care determină venitul net din activităti agricole, potrivit art. 72 si 73, datorează plăti anticipate către bugetul de stat pentru impozitul aferent acestui venit, în două rate egale, astfel: 50% din impozit până la data de 1 septembrie inclusiv si 50% din impozit până la data de 15 noiembrie inclusiv.

(4) Termenele si procedura de emitere a deciziilor de plăti anticipate vor fi stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală.

(5) Pentru stabilirea plătilor anticipate, organul fiscal va lua ca bază de calcul venitul anual estimat, în toate situatiile în care a fost depusă o declaratie privind venitul estimat pentru anul curent, sau venitul net din declaratia de impunere pentru anul fiscal precedent, după caz. La stabilirea plătilor anticipate se utilizează cota de impozit de 16% prevăzută la art. 43 alin. (1).”

70. La articolul 82, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:

„(6) Plătile anticipate stabilite pe baza contractelor încheiate între părti în care chiria este exprimată în lei, potrivit prevederilor art. 63 alin. (2), precum si pentru veniturile din activităti independente si agricole, impuse pe baza normelor de venit, reprezintă impozit final.”

71. Articolul 83 se modifică si va avea următorul cuprins: „Declaratia de impunere

Art. 83. - (1) Contribuabilii care realizează, individual sau într-o formă de asociere, venituri din activităti independente, venituri din cedarea folosintei bunurilor, venituri din activităti agricole, determinate în sistem real, au obligatia de a depune o declaratie de impunere la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului. Declaratia de impunere se completează pentru fiecare sursă si categorie de venit. Pentru veniturile realizate într-o formă de asociere, venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuită din asociere.

(2) Declaratia de impunere se completează si pentru câstigul net anual/pierderea netă anuală, generată de:

a) tranzactii cu titluri de valoare, altele decât părtile sociale si valorile mobiliare, în cazul societătilor închise;

b) operatiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, si orice alte operatiuni de acest gen.

(3) Nu se depun declaratii de impunere pentru următoarele categorii de venituri:

a) venituri nete determinate pe bază de norme de venit, cu exceptia contribuabililor care au depus declaratii de venit estimativ în luna decembrie si pentru care nu s-au stabilit plăti anticipate, conform legii;

b) venituri din cedarea folosintei bunurilor prevăzute la art. 63 alin. (2), a căror impunere este finală;

c) venituri sub formă de salarii si venituri asimilate salariilor, pentru care informatiile sunt cuprinse în fisele fiscale, care au regim de declaratii de impozite si taxe sau declaratii lunare, depuse de contribuabilii prevăzuti la art. 60;

d) venituri din investitii, cu exceptia celor prevăzute la alin. (2), precum si venituri din premii si din jocuri de noroc, a căror impunere este finală;

e) venituri din pensii;

f) venituri din activităti agricole, a căror impunere este finală potrivit prevederilor art. 74 alin. (4);

g) venituri din transferul proprietătilor imobiliare; h) venituri din alte surse.”

72. La articolul 84, titlul se modifică după cum urmează: „Stabilirea impozitului pe venitul net anual impozabil si termenul de plată”

73. La articolul 84, alineatele (1) si (4) se modifică si vor avea următorul cuprins:

„Art. 84. - (1) Impozitul pe venitul net anual impozabil/câstigul net anual datorat este calculat de contribuabil, pe baza declaratiei de impunere, prin aplicarea cotei de 16%, respectiv a cotelor prevăzute la art. 67 alin. (3) lit. a), asupra venitului net anual impozabil/câstigului net anual din anul fiscal, după caz.

(4) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (1), (2) si (3) se stabileste prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, în conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare.”


74. La articolul 84, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) Data de 25 mai inclusiv a fiecărui an fiscal se constituie atât termen de declarare, cât si termen de plată a impozitului pe venit.”

75. La articolul 84, alineatele (5) si (6) se abrogă.

76. La articolul 86, alineatul (4) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(4) Asocierile au obligatia să depună la organul fiscal competent, până la data de 15 martie a anului următor, declaratii anuale de venit, conform modelului stabilit de Agentia Natională de Administrare Fiscală, care vor cuprinde si distributia venitului net/pierderii pe asociati.”

77. La articolul 90, alineatul (3) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(3) Contribuabilii care obtin venituri din străinătate conform alin. (1) au obligatia să le declare potrivit declaratiei de impunere, până la data de 25 mai a anului următor celui de realizare a venitului.”

78. La articolul 90, alineatele (4) si (5) se abrogă.

79. Articolul 95 se modifică si va avea următorul cuprins: „Definitivarea impunerii pe anul fiscal

Art. 95. - (1) Pentru definitivarea impozitului aferent venitului realizat în anul fiscal 2006 se va elabora formularistica necesară, ce va fi aprobată prin ordin al ministrului finantelor publice.

(2) Pentru definitivarea impozitului aferent venitului realizat într-un an fiscal se va elabora formularistica necesară, ce va fi aprobată prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală.”

80. La articolul 115 alineatul (1), litera a) se modificasi va avea următorul cuprins:

,,a) dividende de la un rezident;”.

81. Articolul 116 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Retinerea impozitului din veniturile impozabile obtinute din România de nerezidenti”

Art. 116. - (1) Impozitul datorat de nerezidenti pentru veniturile impozabile obtinute din România se calculează, se retine si se plăteste la bugetul de stat de către plătitorii de venituri.

(2) Impozitul datorat se calculează prin aplicarea următoarelor cote asupra veniturilor brute:

a) 10% pentru veniturile din dobânzi si redevente, dacă beneficiarul efectiv al acestor venituri este o persoană juridică rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau în unul dintre statele Asociatiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, sau un sediu permanent al unei întreprinderi dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat al Asociatiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, situat într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Asociatiei Europene a Liberului Schimb. Această cotă de impunere se aplică în perioada de tranzitie de la data aderării României la Uniunea Europeană si până la data de 31 decembrie 2010, cu conditia ca beneficiarul efectiv al dobânzilor sau redeventelor să detină minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare la persoana juridică română, pe o perioadă neîntreruptă de cel putin 2 ani, care se încheie la data plătii dobânzii sau redeventelor;

b) 10% pentru dividendele plătite de o întreprindere, care este persoană juridică română sau persoană juridică cu sediul social în România, înfiintată potrivit legislatiei europene, unei persoane juridice rezidente într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în unul dintre statele Asociatiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, ori unui sediu permanent al unei întreprinderi dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat al Asociatiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, situat într-un alt stat membru al Uniunii Europene ori al Asociatiei Europene a Liberului Schimb;

c) 20% pentru veniturile obtinute din jocuri de noroc, prevăzute la art. 115 alin. (1) lit. p);

d) 16% în cazul oricăror altor venituri impozabile obtinute din România, asa cum sunt enumerate la art. 115, cu exceptia veniturilor din dobânzile obtinute la depozitele la termen, depozitele la vedere/conturi curente constituite, certificate de depozit si instrumentele de economisire dobândite anterior datei de 1 ianuarie 2007, pentru care se aplică cota de impozit de la data constituirii/dobândirii.

(3) Prin derogare de la alin. (2), impozitul ce trebuie retinut se calculează după cum urmează:

a) pentru veniturile ce reprezintă remuneratii primite de nerezidenti care au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administratie al unei persoane juridice române, potrivit art. 57;

b) pentru veniturile din pensii primite de la bugetul asigurărilor sociale sau de la bugetul de stat, potrivit art. 70.

(4) Impozitul se calculează, respectiv se retine în momentul plătii venitului si se plăteste la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a plătit venitul. Impozitul se calculează, se retine si se plăteste, în lei, la bugetul de stat, la cursul de schimb al pietei valutare comunicat de Banca Natională a României, valabil în ziua retinerii impozitului pentru nerezidenti. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite actionarilor sau asociatilor până la sfârsitul anului în care s-au aprobat situatiile financiare anuale, impozitul pe dividende se declară si se plăteste până la data de 25 ianuarie a anului următor.

(5) Pentru veniturile sub formă de dobânzi la depozitele la termen, certificate de depozit si alte instrumente de economisire la bănci si la alte institutii de credit autorizate si situate în România, impozitul se calculează si se retine de către plătitorii de astfel de venituri la momentul înregistrării în contul de depozit al titularului, respectiv la momentul răscumpărării, în cazul certificatelor de depozit si al instrumentelor de economisire. Virarea impozitului pentru veniturile din dobânzi se face lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare înregistrării/ răscumpărării.

(6) Reînnoirea depozitelor/instrumentelor de economisire va fi asimilată cu constituirea unui nou depozit/achizitionarea unui nou instrument de economisire.

(7) Impozitul asupra dobânzilor capitalizate se calculează de plătitorul acestor venituri în momentul înregistrării în contul curent sau în contul de depozit al titularului, respectiv în momentul răscumpărării în cazul unor instrumente de economisire sau în momentul în care dobânda se transformă în împrumut ori în capital, după caz.

(8) Modul de determinare si/sau de declarare a veniturilor obtinute din transferul titlurilor de participare la o persoană juridică română va fi stabilit prin norme.

(9) Pentru orice venit impozitul ce trebuie retinut, în conformitate cu prezentul capitol, este impozit final.”

82. La articolul 117, literele h)sij)se modificasi vor avea următorul cuprins:

,,h) dividendele plătite de o întreprindere, care este persoană juridică română sau persoană juridică cu sediul social în România, înfiintată potrivit legislatiei europene, unei persoane juridice rezidente într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în unul dintre statele Asociatiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, ori unui sediu permanent al unei întreprinderi dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat al Asociatiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, situat într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Asociatiei Europene a Liberului Schimb, sunt scutite de impozit, dacă persoana juridică străină beneficiară a dividendelor întruneste cumulativ următoarele conditii:

1. are una dintre formele de organizare prevăzute la art. 201 alin. (4);

2. În conformitate cu legislatia fiscală a statului membru al Uniunii Europene sau a unuia dintre statele Asociatiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, este considerată a fi rezidentă a statului respectiv si, în temeiul unei conventii privind evitarea dublei impuneri încheiate cu un stat tert, nu se consideră că este rezident în scopul impunerii în afara Uniunii Europene sau Asociatiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei;

3. plăteste, în conformitate cu legislatia fiscală a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unuia dintre statele Asociatiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, impozit pe profit sau un impozit similar acestuia, fără posibilitatea unei optiuni sau exceptări;

4. detine minimum 10% din capitalul social al întreprinderii persoană juridică română pe o perioadă neîntreruptă de cel putin 2 ani, care se încheie la data plătii dividendului.

Dacă beneficiarul dividendelor este un sediu permanent al unei persoane juridice rezidente într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat al Asociatiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, situat într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Asociatiei Europene a Liberului Schimb, pentru acordarea acestei scutiri persoana juridică străină pentru care sediul permanent îsi desfăsoară activitatea trebuie să întrunească cumulativ conditiile prevăzute la pct. 1-4.

Pentru acordarea acestei scutiri, persoana juridică română care plăteste dividendul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele conditii:

1. este o societate înfiintată în baza legii române si are una dintre următoarele forme de organizare: «societate pe actiuni», «societate în comandită pe actiuni», «societate cu răspundere limitată»;

2. plăteste impozit pe profit, potrivit prevederilor titlului II, fără posibilitatea unei optiuni sau exceptări.

Pentru acordarea acestei scutiri, persoana juridică cu sediul social în România, înfiintată potrivit legislatiei europene, care plăteste dividendul, trebuie să plătească impozit pe profit, potrivit prevederilor titlului II, fără posibilitatea unei optiuni sau exceptări.

j) începând cu data de 1 ianuarie 2011, veniturile din dobânzi sau redevente, asa cum sunt definite la art. 12419, obtinute din România de persoane juridice rezidente în statele membre ale Uniunii Europene sau ale Asociatiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, sau de un sediu permanent al unei întreprinderi dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat al Asociatiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, situat într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Asociatiei Europene a Liberului Schimb, sunt scutite de impozit, dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor sau redeventelor detine minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare la persoana juridică română, pe o perioadă neîntreruptă de cel putin 2 ani, care se încheie la data plătii dobânzii sau redeventelor;”.

83. La articolul 117, după litera k) se introduce o nouă literă, litera I), cu următorul cuprins:

,,l) dobânzile si/sau dividendele plătite către fonduri de pensii, astfel cum sunt ele definite în legislatia statului membru al Uniunii Europene sau în unul dintre statele Asociatiei Europene a Liberului Schimb.”

84. Articolul 118 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Coroborarea prevederilor Codului fiscal cu cele ale conventiilor de evitare a dublei impuneri si a legislatiei Uniunii Europene

Art. 118. - (1) În întelesul art. 116, dacă un contribuabil este rezident al unei tări cu care România a încheiat o conventie pentru evitarea dublei impuneri, cota de impozit care se aplică venitului impozabil obtinut de către acel contribuabil din România nu poate depăsi cota de impozit prevăzută în conventie care se aplică asupra acelui venit. În situatia în care sunt cote diferite de impozitare în legislatia internă sau în conventiile de evitare a dublei impuneri, se aplică cotele de impozitare mai favorabile. Dacă un contribuabil este rezident al unei tări din Uniunea Europeană, cota de impozit care se aplică venitului impozabil obtinut de acel contribuabil din România este cota mai favorabilă prevăzută în legislatia internă, legislatia Uniunii Europene sau în conventiile de evitare a dublei impuneri. Legislatia Uniunii Europene se aplică în relatia României cu statele membre ale Uniunii Europene sau ale Asociatiei Europene a Liberului Schimb.

(2) Pentru aplicarea prevederilor conventiei de evitare a dublei impuneri si a legislatiei Uniunii Europene, nerezidentul are obligatia de a prezenta plătitorului de venit, în momentul realizării venitului, certificatul de rezidentă fiscală eliberat de către autoritatea competentă din statul său de rezidentă, precum si, după caz, o declaratie pe propria răspundere în care se indică îndeplinirea conditiei de beneficiar în situatia aplicării legislatiei Uniunii Europene. Dacă certificatul de rezidentă fiscală, respectiv declaratia ce va indica calitatea de beneficiar nu se prezintă în acest termen, se aplică prevederile titlului V. În momentul prezentării certificatului de rezidentă fiscală si, după caz, a declaratiei prin care se indică calitatea de beneficiar se aplică prevederile conventiei de evitare a dublei impuneri sau ale legislatiei Uniunii Europene si se face regularizarea impozitului în cadrul termenului legal de prescriptie. În acest sens, certificatul de rezidentă fiscală trebuie să mentioneze că beneficiarul venitului a avut, în termenul de prescriptie, rezidenta fiscală în statul contractant cu care este încheiată conventia de evitare a dublei impuneri, într-un stat al Uniunii Europene sau al Asociatiei Europene a Liberului Schimb pentru toată perioada în care s-au realizat veniturile din România. Calitatea de beneficiar în scopul aplicării legislatiei Uniunii Europene va fi dovedită prin certificatul de rezidentă fiscală si, după caz, declaratia pe propria răspundere a acestuia de îndeplinire cumulativă a conditiilor referitoare la: perioada minimă de detinere, conditia de participare minimă în capitalul persoanei juridice române, încadrarea în una dintre formele de organizare prevăzute în titlul II sau titlul V, după caz, calitatea de contribuabil plătitor de impozit pe profit sau un impozit similar acestuia, fără posibilitatea unei optiuni sau exceptări. Certificatul de rezidentă fiscală prezentat în cursul anului pentru care se fac plătile este valabil si în primele 60 de zile calendaristice din anul următor, cu exceptia situatiei în care se schimbă conditiile de rezidentă.

(3) În cazul în care s-au făcut retineri de impozit ce depăsesc cotele din conventiile de evitare a dublei impuneri, respectiv din legislatia Uniunii Europene, suma impozitului retinut în plus poate fi restituită la cererea beneficiarului de venit, respectiv a persoanei nerezidente.

Pentru restituirea impozitului retinut în plus din veniturile plătite de un rezident român persoanelor nerezidente, acestea depun o cerere de restituire a impozitului plătit în plus la plătitorul de venit rezident român.

Cererea de restituire a impozitului va fi depusă de persoana nerezidentă în termenul legal de prescriptie, stabilit prin legislatia statului român.

Restituirea impozitului retinut în plus fată de sarcina fiscală rezultată din aplicarea prevederilor conventiilor de evitare a dublei impuneri, respectiv a legislatiei Uniunii Europene coroborat cu legislatia internă, după caz, se efectuează independent de situatia obligatiilor fiscale ale contribuabilului rezident român, plătitor al venitului către nerezident, obligat potrivit legii să facă stopajul la sursă.

(4) Macheta certificatului de rezidentă fiscală pentru rezidentii români, precum si termenul de depunere de către nerezidenti a documentelor de rezidentă fiscală, emise de autoritatea din statul de rezidentă al acestora, se stabilesc prin norme.”

85. La articolul 119, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 119. - (1) Plătitorii de venituri cu regim de retinere la sursă a impozitelor, cu exceptia plătitorilor de venituri din salarii, conform prezentului titlu, au obligatia să depună o declaratie privind calcularea si retinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit la organul fiscal competent, până la data de 30 iunie a anului fiscal curent pentru anul expirat.”

86. La articolul 120, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 120. - (1) Orice nerezident poate depune, personal sau printr-un împuternicit, o cerere la autoritatea fiscală competentă, prin care va solicita eliberarea certificatului de atestare a impozitului plătit către bugetul de stat de el însusi sau de o altă persoană, în numele său.”

87. La articolul 124, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 124. - (1) Orice persoană juridică străină are obligatia de a plăti impozitul pe reprezentantă la bugetul de stat, în două transe egale, până la datele de 25 iunie si 25 decembrie inclusiv.”

88. La articolul 12418, alineatele (10) si (11) se modifică si vor avea următorul cuprins:

„(10) Prevederile prezentului capitol nu se vor aplica unei întreprinderi a altui stat membru sau unui sediu permanent al unei întreprinderi a altui stat membru, atunci când conditiile stabilite la art. 12420 lit. b) nu au fost mentinute pentru o perioadă neîntreruptă de cel putin 2 ani.

(11) Îndeplinirea cerintelor stabilite de prezentul articol si de art. 12420vafi dovedită la data plătii dobânzilor sau redeventelor printr-o atestare. Dacă îndeplinirea cerintelor stabilite în prezentul articol nu a fost atestată la data plătii, se va aplica retinerea impozitului la sursă.”

89. La articolul 12418, alineatul (12) se abrogă.

90. La articolul 12418, alineatele (13)-(16) se modifică si vor avea următorul cuprins:

„(13) În sensul alin. (11), atestarea care va fi prezentată în legătură cu fiecare contract de plată trebuie să fie valabilă pentru un an de la data emiterii acestei atestări si va contine următoarele informatii:

a) dovada rezidentei, în scopul impozitării, pentru întreprinderea care primeste dobânzi sau redevente din România si, când este necesar, dovada existentei unui sediu permanent atestat de autoritatea fiscală a statului membru în care întreprinderea care primeste dobânzi sau redevente este rezidentă pentru scopuri fiscale sau în care este situat sediul permanent;

b) detinerea dreptului de beneficiar efectiv al dobânzilor sau redeventelor de către întreprinderea care primeste astfel de plăti, în conformitate cu prevederile alin. (4), sau existenta conditiilor în conformitate cu prevederile alin. (5), când un sediu permanent este beneficiarul plătii;

c) îndeplinirea cerintelor, în conformitate cu prevederile art. 12420 lit. a) pct. (iii), în cazul întreprinderii primitoare;

d) o detinere minimă, în conformitate cu prevederile art. 12420 |jt.b);

e) perioada pentru care detinerea la care se face referire la lit. d) a existat.

Se poate solicita în plus justificarea legală pentru plătile din cadrul contractului, de exemplu se poate solicita contractul de împrumut sau contractul de licentă.

(14) Dacă cerintele pentru acordarea scutirii încetează să fie îndeplinite, întreprinderea primitoare sau sediul permanent va informa imediat întreprinderea plătitoare sau sediul permanent plătitor.


(15) Dacă respectiva întreprindere plătitoare sau sediul permanent a retinut impozitul la sursă asupra venitului ce urma să fie scutit de impozit, conform prezentului articol, aceasta poate face o cerere pentru restituirea acestui impozit retinut la sursă. În acest sens se va solicita informatia specificată la alin. (13). Cererea pentru restituirea impozitului trebuie să fie transmisă în cadrul termenului legal de prescriptie.

(16) Impozitul retinut la sursă în plus va fi restituit într-un interval de un an de la primirea cererii de restituire a impozitului si a informatiilor doveditoare pe care le poate solicita în mod rezonabil. Dacă impozitul retinut la sursă nu a fost restituit în perioada mentionată, întreprinderea primitoare sau sediul permanent va fi îndreptătit, la expirarea anului în cauză, să solicite dobânda asupra sumei reprezentând impozitul care trebuie restituit. Dobânda solicitată se va calcula corespunzător prevederilor Codului de procedură fiscală.”

91. La articolul 12420 litera a) punctul (iii), se introduce o nouă liniută cu următorul cuprins:

„-корпоративен данък în Bulgaria;”.

92. La articolul 12421 alineatul (1), partea introductivă se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 12421. - (1) Nu se vor acorda beneficiile prezentului capitol în următoarele cazuri:”.

93. La articolul 12426, după litera w) se introduc două noi litere, literele x) si y), cu următorul cuprins:

,,x) societăti cunoscute în legislatia română ca: «societăti în nume colectiv», «societăti în comandită simplă», «societăti pe actiuni», «societăti în comandită pe actiuni», «societăti cu răspundere limitată»;

y) societăti cunoscute în legislatia bulgară ca: «Акционерно дружество», «Командитно дружество с акции», «Дружество с ограничена отговорност».”

94. La titlul V, denumirea capitolului V se modifică după cum urmează:

„CAPITOLUL V

Schimb de informatii în domeniul impozitelor directe”

95. La articolul 1251 alineatul (1), punctele 7,13,14 si 32 se modifică si vor avea următorul cuprins:

„7. produse accizabile sunt produsele energetice, alcoolul si băuturile alcoolice si tutunul prelucrat, astfel cum sunt definite la titlul VII din prezenta lege, cu exceptia gazului distribuit prin sistemul de distributie a gazelor naturale si a energiei electrice;

13. importator reprezintă persoana pe numele căreia sunt declarate bunurile, în momentul în care taxa la import devine exigibilă, conform art. 136, si care în cazul importurilor taxabile este obligată la plata taxei conform art. 1511;

14. Întreprindere mică reprezintă o persoană impozabilă care aplică regimul special de scutire prevăzut la art. 152 sau, după caz, un regim de scutire echivalent, în conformitate cu prevederile legale ale statului membru în care persoana este stabilită, potrivit art. 281-292 din Directiva 112;

32. vânzarea la distantă reprezintă o livrare de bunuri care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru de către furnizor sau de altă persoană în numele acestuia către un cumpărător persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă, care beneficiază de derogarea prevăzută la art. 126 alin. (4), sau către orice altă persoană neimpozabilă, în conditiile prevăzute la art. 132 alin. (2)-(7).”

96. La articolul 1251, alineatele (2) si (3) se modifică si vor avea următorul cuprins:

„(2) În întelesul prezentului titlu:

a) o persoană impozabilă care are sediul activitătii economice în România este considerată a fi stabilită în România;

b) o persoană impozabilă care are sediul activitătii economice în afara României se consideră că este stabilită în România dacă are un sediu fix în România, respectiv dacă dispune în România de suficiente resurse tehnice si umane pentru a efectua regulat livrări de bunuri si/sau prestări de servicii impozabile;

c) o persoană impozabilă care are sediul activitătii economice în afara României si care are un sediu fix în România conform lit. b) este considerată persoană impozabilă care nu este stabilită în România pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii realizate la care sediul fix de pe teritoriul României nu participă.

(3) Mijloacele de transport noi la care se face referire la art. 126 alin. (3) lit. b) si la art. 143 alin. (2) lit. b) sunt cele prevăzute la lit. a) si care îndeplinesc conditiile de la lit. b), respectiv:

a) mijloacele de transport reprezintă o navă care depăseste 7,5 m lungime, o aeronavă a cărei greutate la decolare depăseste 1.550 kg sau un vehicul terestru cu motor a cărui capacitate depăseste 48 cm3 sau a cărui putere depăseste 7,2 kW, destinate transportului de pasageri sau bunuri, cu exceptia:

1. navelor destinate navigatiei maritime, utilizate pentru transportul international de persoane si/sau de bunuri, pentru pescuit ori altă activitate economică sau pentru salvare ori asistentă pe mare; si

2. aeronavelor utilizate de companiile aeriene care realizează în principal transport international de persoane si/sau de bunuri cu plată;

b) conditiile care trebuie îndeplinite sunt:

1. În cazul unui vehicul terestru, acesta să nu fi fost livrat cu mai mult de 6 luni de la data intrării în functiune sau să nu fi efectuat deplasări care depăsesc 6.000 km;

2. În cazul unei nave, aceasta să nu fi fost livrată cu mai mult de 3 luni de la data intrării în functiune sau să nu fi efectuat deplasări a căror durată totală depăseste 100 de ore;

3. În cazul unei aeronave, aceasta să nu fi fost livrată cu mai mult de 3 luni de la data intrării în functiune sau să nu fi efectuat zboruri a căror durată totală depăseste 40 de ore.”

97. La articolul 126 alineatul (8), litera b) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,b) achizitia intracomunitară de bunuri, efectuată în cadrul unei operatiuni triunghiulare, pentru care locul este în România în conformitate cu prevederile art. 1321 alin. (1), atunci când sunt îndeplinite următoarele conditii:

1. achizitia de bunuri este efectuată de către o persoană impozabilă, denumită cumpărător revânzător, care nu este stabilită în România, dar este înregistrată în scopuri de TVA în alt stat membru;


2. achizitia de bunuri este efectuată în scopul unei livrări ulterioare a bunurilor respective, în România, de către cumpărătorul revânzător prevăzut la pct. 1;

3. bunurile astfel achizitionate de către cumpărătorul revânzător prevăzut la pct. 1 sunt expediate sau transportate direct în România, dintr-un alt stat membru decât cel în care cumpărătorul revânzător este înregistrat în scopuri de TVA, către persoana căreia urmează să îi efectueze livrarea ulterioară, denumită beneficiarul livrării ulterioare;

4. beneficiarul livrării ulterioare este o altă persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă, înregistrată în scopuri de TVA în România;

5. beneficiarul livrării ulterioare a fost desemnat în conformitate cu art. 150 alin. (4) ca persoană obligată la plata taxei pentru livrarea efectuată de cumpărătorul revânzător prevăzut la pct. 1.”

98. La articolul 127, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:

„(21) Situatiile în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile sunt explicitate prin norme.”

99. La articolul 127, alineatul (8) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(8) În conditiile si în limitele prevăzute în norme, este considerat drept grup fiscal unic un grup de persoane impozabile stabilite în România care, independente fiind din punct de vedere juridic, sunt în relatii strânse una cu alta din punct de vedere organizatoric, financiar si economic.”

100. La articolul 128 alineatul (8), litera e) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,e) acordarea în mod gratuit de bunuri ca mostre în cadrul campaniilor promotionale, pentru încercarea produselor sau pentru demonstratii la punctele de vânzare, precum si alte bunuri acordate în scopul stimulării vânzărilor în conditiile stabilite prin norme;”.

101. La articolul 129, alineatul (2) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(2) Atunci când o persoană impozabilă care actionează în nume propriu, dar în contul altei persoane, ia parte la o prestare de servicii, se consideră că a primit si a prestat ea însăsi serviciile respective.”

102. La articolul 129 alineatul (3), litera b) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,b) cesiunea bunurilor necorporale, indiferent dacă acestea fac sau nu obiectul unui drept de proprietate, cum sunt: transferul si/sau cesiunea drepturilor de autor, brevetelor, licentelor, mărcilor comerciale si a altor drepturi similare;”.

103. La articolul 129, alineatul (6) se abrogă.

104. La articolul 132 alineatul (1), literele e) si f) se modifică si vor avea următorul cuprins:

,,e) în cazul livrării de gaze prin sistemul de distributie a gazelor naturale sau al livrării de energie electrică către un comerciant persoană impozabilă, locul livrării se consideră locul unde comerciantul persoană impozabilă îsi are sediul activitătii economice sau un sediu fix pentru care se livrează bunurile sau, în absenta unui astfel de sediu, locul în care acesta are domiciliul stabil sau resedinta sa obisnuită. Comerciantul persoană impozabilă reprezintă persoana impozabilă a cărei activitate principală în ceea ce priveste cumpărările de gaz si energie electrică o reprezintă revânzarea de astfel de produse si al cărei consum propriu de astfel de produse este neglijabil;

f) în cazul livrării de gaze prin sistemul de distributie a gazelor naturale sau de energie electrică, în situatia în care o astfel de livrare nu se regăseste la lit. e), locul livrării reprezintă locul în care cumpărătorul utilizează si consumă efectiv gazul natural sau energia electrică. În situatia în care bunurile nu sunt consumate de cumpărător, ci sunt livrate unei alte persoane, partea neutilizată de gaz sau energie electrică se consideră ca fiind utilizată si consumată la locul în care noul cumpărător îsi are sediul activitătii economice sau are un sediu fix pentru care se livrează bunurile. În absenta unui astfel de sediu, se consideră că acesta a utilizat si a consumat bunurile în locul în care îsi are domiciliul sau resedinta sa obisnuită.”

105. La articolul 1321, alineatul (5) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(5) Prevederile alin. (2) nu se vor aplica în cazul operatiunilor triunghiulare, atunci când cumpărătorul revânzător înregistrat în scopuri de TVA în România în conformitate cu art. 153 face dovada că a efectuat o achizitie intracomunitară neimpozabilă pe teritoriul altui stat membru, în conditii similare celor prevăzute la art. 126 alin. (8) lit. b), în vederea efectuării unei livrări ulterioare în acel alt stat membru. Obligatiile persoanelor implicate în operatiuni triunghiulare sunt prevăzute în norme.”

106. Articolul 133 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Locul prestării de servicii

Art. 133. - (1) În vederea aplicării regulilor referitoare la locul de prestare a serviciilor:

a) o persoană impozabilă care desfăsoară si activităti sau operatiuni care nu sunt considerate impozabile în conformitate cu art. 126 alin. (1)-(4) este considerată persoană impozabilă pentru toate serviciile care i-au fost prestate;

b) o persoană juridică neimpozabilă care este înregistrată în scopuri de TVA este considerată persoană impozabilă.

(2) Locul de prestare a serviciilor către o persoană impozabilă care actionează ca atare este locul unde respectiva persoană care primeste serviciile îsi are stabilit sediul activitătii sale economice. Dacă serviciile sunt furnizate către un sediu fix al persoanei impozabile, aflat în alt loc decât cel în care persoana îsi are sediul activitătii sale economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu fix al persoanei care primeste serviciile. În absenta unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde persoana impozabilă care primeste aceste servicii îsi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuită.

(3) Locul de prestare a serviciilor către o persoană neimpozabilă este locul unde prestatorul îsi are stabilit sediul activitătii sale economice. Dacă serviciile sunt prestate de la un sediu fix al prestatorului, aflat în alt loc decât locul în care persoana impozabilă si-a stabilit sediul activitătii economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu fix. În absenta unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde prestatorul îsi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuită.


(4) Prin exceptie de la prevederile alin. (2) si (3), pentru următoarele prestări de servicii, locul prestării este considerat a fi:

a) locul unde sunt situate bunurile imobile, pentru prestările de servicii efectuate în legătură cu bunurile imobile, inclusiv serviciile prestate de experti si agenti imobiliari, de cazare în sectorul hotelier sau în sectoare cu functie similară, precum tabere de vacantă sau locuri amenajate pentru camping, de acordare de drepturi de utilizare a bunurilor imobile, pentru servicii de pregătire si coordonare a lucrărilor de constructii, precum serviciile prestate de arhitecti si de societătile care asigură supravegherea pe santier;

b) locul unde se efectuează transportul, în functie de distantele parcurse, în cazul serviciilor de transport de călători;

c) locul prestării efective, în cazul serviciilor principale si auxiliare legate de activităti culturale, artistice, sportive, stiintifice, educationale, de divertisment sau alte activităti similare, cum ar fi târgurile si expozitiile, inclusiv serviciile prestate de organizatorii acestor activităti;

d) locul prestării efective, pentru serviciile de restaurant si catering, cu exceptia celor prestate efectiv la bordul navelor, al aeronavelor sau al trenurilor pe parcursul unei părti a unei operatiuni de transport de călători efectuate în cadrul Comunitătii;

e) locul unde mijlocul de transport este pus efectiv la dispozitia clientului, în cazul închirierii pe termen scurt a unui mijloc de transport. Prin termen scurt se întelege posesia sau utilizarea continuă a mijlocului de transport pe o perioadă de maximum 30 de zile si, în cazul ambarcatiunilor maritime, pe o perioadă de maximum 90 de zile;

f) locul de plecare a transportului de călători, pentru serviciile de restaurant si catering furnizate efectiv la bordul navelor, al aeronavelor sau al trenurilor în timpul unei părti a unei operatiuni de transport de călători efectuată în Comunitate. Parte a unei operatiuni de transport de călători efectuată în Comunitate înseamnă acea parte a operatiunii efectuate, fără escală în afara Comunitătii, între punctul de plecare si punctul de sosire a transportului de călători. Punctul de plecare a unui transport de călători înseamnă primul punct stabilit pentru îmbarcarea călătorilor în interiorul Comunitătii, dacă este cazul, după o oprire în afara Comunitătii. Punctul de sosire a unui transport de călători înseamnă ultimul punct stabilit pentru debarcarea în interiorul Comunitătii a călătorilor care s-au îmbarcat în Comunitate, dacă este cazul înaintea unei opriri în afara Comunitătii. În cazul unei călătorii dus-întors, traseul de retur este considerat o operatiune de transport separată.

(5) Prin exceptie de la prevederile alin. (3), locul următoarelor servicii este considerat a fi:

a) locul în care este efectuată operatiunea principală în conformitate cu prevederile prezentului titlu, în cazul serviciilor prestate de un intermediar care actionează în numele si în contul altei persoane si beneficiarul este o persoană neimpozabilă;

b) locul unde are loc transportul, proportional cu distantele parcurse, în cazul serviciilor de transport de bunuri, altul decât transportul intracomunitar de bunuri, către persoane neimpozabile;

c) locul de plecare a unui transport intracomunitar de bunuri, pentru serviciile de transport intracomunitar de bunuri prestate către persoane neimpozabile. Prin transport intracomunitar de bunuri se întelege orice transport de bunuri ale cărui loc de plecare si loc de sosire sunt situate pe teritoriile a două state membre diferite. Loc de plecare înseamnă locul unde începe efectiv transportul de bunuri, indiferent de distantele parcurse pentru a ajunge la locul unde se găsesc bunurile, iar loc de sosire înseamnă locul unde se încheie efectiv transportul de bunuri;

d) locul în care se prestează efectiv serviciile către persoane neimpozabile, în cazul următoarelor:

1. servicii constând în activităti accesorii transportului, precum încărcarea, descărcarea, manipularea si servicii similare acestora;

2. servicii constând în lucrări asupra bunurilor mobile corporale;

3. evaluări ale bunurilor mobile corporale;

e) locul unde beneficiarul este stabilit sau îsi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuită, dacă respectivul beneficiar este o persoană neimpozabilă care este stabilită sau îsi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuită în afara Comunitătii, în cazul următoarelor servicii:

1. închirierea bunurilor mobile corporale, cu exceptia tuturor mijloacelor de transport;

2. operatiunile de leasing având ca obiect utilizarea bunurilor mobile corporale, cu exceptia tuturor mijloacelor de transport;

3. transferul si/sau cesiunea drepturilor de autor, brevetelor, licentelor, mărcilor comerciale si a altor drepturi similare;

4. serviciile de publicitate;

5. serviciile consultantilor, inginerilor, juristilor si avocatilor, contabililor si expertilor contabili, ale birourilor de studii si alte servicii similare, precum si prelucrarea de date si furnizarea de informatii;

6. operatiunile de natură financiar-bancară si de asigurări, inclusiv reasigurări, cu exceptia închirierii de seifuri;

7. punerea la dispozitie de personal;

8. acordarea accesului la sistemele de distributie a gazelor naturale si a energiei electrice, inclusiv serviciile de transport si transmitere prin intermediul acestor sisteme, precum si alte prestări de servicii legate direct de acestea;

9. serviciile de telecomunicatii. Sunt considerate servicii de telecomunicatii serviciile având ca obiect transmiterea, emiterea si receptia de semnale, înscrisuri, imagini si sunete sau informatii de orice natură, prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor pentru astfel de transmisii, emiteri sau receptii. Serviciile de telecomunicatii cuprind, de asemenea, si furnizarea accesului la reteaua mondială de informatii. În cazul în care serviciile de telecomunicatii sunt prestate de către o persoană care îsi are stabilit sediul activitătii economice în afara Comunitătii sau care are un sediu fix în afara Comunitătii de la care serviciile sunt prestate sau care, în absenta unui sediu al activitătii economice sau a unui sediu fix, îsi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuită în afara Comunitătii, către o persoană neimpozabilă care este stabilită, are domiciliul stabil sau resedinta obisnuită în Comunitate, se consideră că locul prestării este în România, dacă serviciile au fost efectiv utilizate în România;

10. serviciile de radiodifuziune si televiziune. In cazul în care serviciile de radiodifuziune si de televiziune sunt prestate de către o persoană care îsi are stabilit sediul activitătii sale economice în afara Comunitătii sau care are un sediu fix în afara Comunitătii de la care serviciile sunt prestate sau care, în absenta unui sediu al activitătii economice sau a unui sediu fix, îsi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuită în afara Comunitătii, către o persoană neimpozabilă care este stabilită, are domiciliul stabil sau resedinta obisnuită în Comunitate, se consideră că locul prestării este în România, dacă serviciile au fost efectiv utilizate în România;

11. serviciile furnizate pe cale electronică. În cazul serviciilor furnizate pe cale electronică, prestate de o persoană care îsi are sediul activitătii economice în afara Comunitătii sau care detine un sediu fix în afara Comunitătii de la care serviciile sunt prestate sau care, în absenta unui sediu al activitătii economice sau a unui sediu fix, îsi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuită în afara Comunitătii, către o persoană neimpozabilă care este stabilită, are domiciliul stabil sau resedinta obisnuită în România, se consideră că locul prestării este în România;

12. obligatia de a se abtine de la realizarea sau exercitarea, total sau partial, a unei activităti economice sau a unui drept prevăzut la prezenta literă.

(6) Prin exceptie de la prevederile alin. (3), pentru serviciile de închiriere de mijloace de transport, altele decât cele de închiriere pe termen scurt, si pentru serviciile de leasing de mijloace de transport, se consideră că locul prestării este:

a) în România, când aceste servicii sunt prestate de o persoană impozabilă care îsi are sediul activitătii economice sau care are un sediu fix în afara Comunitătii, de la care serviciile sunt prestate, către un beneficiar persoană neimpozabilă care este stabilit sau îsi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuită în România, dacă utilizarea si exploatarea efectivă a serviciilor au loc în România;

b) în afara Comunitătii, când aceste servicii sunt prestate de o persoană impozabilă care are sediul activitătii economice sau un sediul fix în România, de la care serviciile sunt prestate, către un beneficiar persoană neimpozabilă care este stabilit sau îsi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuită în afara Comunitătii, dacă utilizarea si exploatarea efectivă a serviciilor au loc în afara Comunitătii.

(7) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), pentru serviciile constând în activităti accesorii transportului, precum încărcarea, descărcarea, manipularea si servicii similare acestora, servicii constând în lucrări asupra bunurilor mobile corporale si evaluări ale bunurilor mobile corporale, servicii de transport de bunuri efectuate în România, când aceste servicii sunt prestate către o persoană impozabilă nestabilită pe teritoriul Comunitătii, locul prestării se consideră a fi în România dacă utilizarea si exploatarea efectivă a serviciilor au loc în România.”

107. La articolul 134, după alineatul (3) se introduc patru noi alineate, alineatele (4)-(7), cu următorul cuprins:

„(4) Regimul de impozitare aplicabil pentru operatiunile impozabile este regimul în vigoare la data la care intervine faptul generator, cu exceptia cazurilor prevăzute la art. 1342 alin. (2), pentru care se aplică regimul de impozitare în vigoare la data exigibilitătii taxei.

(5) În cazul schimbării regimului de impozitare se va proceda la regularizare pentru a se aplica regimul de impozitare în vigoare la data livrării de bunuri sau prestării de servicii pentru cazurile prevăzute la art. 1342 alin. (2) lit. a), numai dacă factura este emisă pentru contravaloarea partială a livrării de bunuri sau a prestării de servicii, si la art. 1342 alin. (2) lit. b), dacă a fost încasat un avans pentru valoarea partială a livrării de bunuri sau a prestării de servicii. Prevederile acestui alineat nu se aplică pentru micile întreprinderi prevăzute la art. 152, care se înregistrează în scopuri de TVA conform art. 153.

(6) Prin exceptie de la prevederile alin. (4) si (5), în cazul modificărilor de cote se aplică prevederile art. 140 alin. (3) si (4), iar pentru operatiunile prevăzute la art. 160 regimul aplicabil este cel de la data la care intervine exigibilitatea taxei.

(7) În cazul prestărilor de servicii pentru care au fost încasate avansuri pentru valoarea partială a prestării de servicii si/sau au fost emise facturi pentru valoarea partială a prestării de servicii până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv, dar faptul generator de taxă intervine după această dată, se aplică prevederile alin. (4) si (5).”

108. Articolul 1341 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Faptul generator pentru livrări de bunuri si prestări de servicii

Art. 1341. - (1) Faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor, cu exceptiile prevăzute în prezentul capitol.

(2) Pentru bunurile livrate în baza unui contract de consignatie, se consideră că livrarea bunurilor de la consignant la consignatar are loc la data la care bunurile sunt livrate de consignatar clientilor săi.

(3) Pentru bunurile transmise în vederea testării sau a verificării conformitătii, se consideră că livrarea bunurilor are loc la data acceptării bunurilor de către beneficiar.

(4) Pentru stocurile la dispozitia clientului, se consideră că livrarea bunurilor are loc la data la care clientul retrage bunurile din stoc în vederea utilizării, în principal pentru activitatea de productie.

(5) Prin norme sunt definite contractele de consignatie, stocurile la dispozitia clientului, bunurile livrate în vederea testării sau a verificării conformitătii.

(6) Pentru livrările de bunuri corporale, inclusiv de bunuri imobile, data livrării este data la care intervine transferul dreptului de a dispune de bunuri ca si un proprietar. Prin exceptie, în cazul contractelor care prevăd că plata se efectuează în rate sau al oricărui alt tip de contract care prevede că proprietatea este atribuită cel mai târziu în momentul plătii ultimei sume scadente, cu exceptia contractelor de leasing, data livrării este data la care bunul este predat beneficiarului.

(7) Prestările de servicii care determină decontări sau plăti succesive, cum sunt serviciile de constructii-montaj, consultantă, cercetare, expertiză si alte servicii similare, sunt considerate efectuate la data la care sunt emise situatii de lucrări, rapoarte de lucru, alte documente similare pe baza cărora se stabilesc serviciile efectuate sau, după caz, în functie de prevederile contractuale, la data acceptării acestora de către beneficiari. Totusi, perioada de decontare nu poate depăsi un an.


(8) În cazul livrărilor de bunuri si al prestărilor de servicii care se efectuează continuu, altele decât cele prevăzute la alin. (7), cum sunt: livrările de gaze naturale, de apă, serviciile de telefonie, livrările de energie electrică si altele asemenea, se consideră că livrarea/prestarea este efectuată la datele specificate în contract pentru plata bunurilor livrate sau a serviciilor prestate sau la data emiterii unei facturi, dar perioada de decontare nu poate depăsi un an.

(9) În cazul operatiunilor de închiriere, leasing, concesionare si arendare de bunuri, serviciul se consideră efectuat la fiecare dată specificată în contract pentru efectuarea plătii.

(10) Pentru prestările de servicii pentru care taxa este datorată de către beneficiarul serviciilor în conformitate cu art. 150 alin. (2), care sunt prestate continuu pe o perioadă mai mare de un an si care nu determină decontări sau plăti în cursul acestei perioade, se consideră efectuate la expirarea fiecărui an calendaristic, atât timp cât prestarea de servicii nu a încetat.”

109. La articolul 1342, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) Taxa este exigibilă la data la care intervine oricare dintre evenimentele mentionate la art. 138. Totusi, regimul de impozitare si cotele aplicabile sunt aceleasi ca si ale operatiunii de bază care a generat aceste evenimente.”

110. La articolul 137 alineatul (1), litera e) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,e) în cazul schimbului prevăzut la art. 130 si, în general, atunci când plata se face partial ori integral în natură sau atunci când valoarea plătii pentru o livrare de bunuri ori o prestare de servicii nu a fost stabilită de părti sau nu poate fi usor stabilită, baza de impozitare se consideră ca fiind valoarea de piată pentru respectiva livrare/prestare. În sensul prezentului titlu, valoare de piată înseamnă suma totală pe care, pentru obtinerea bunurilor sau serviciilor în cauză la momentul respectiv, un client aflat în aceeasi etapă de comercializare la care are loc livrarea de bunuri sau prestarea de servicii ar trebui să o plătească în conditii de concurentă loială unui furnizor ori prestator independent de pe teritoriul statului membru în care livrarea sau prestarea este supusă taxei. Atunci când nu poate fi stabilită o livrare de bunuri sau o prestare de servicii comparabilă, valoarea de piată înseamnă:

1. pentru bunuri, o sumă care nu este mai mică decât pretul de cumpărare al bunurilor sau al unor bunuri similare sau, în absenta unui pret de cumpărare, pretul de cost, stabilit la momentul livrării;

2. pentru servicii, o sumă care nu este mai mică decât costurile complete ale persoanei impozabile pentru prestarea serviciului.”

111. La articolul 137 alineatul (3), litera e) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,e) sumele achitate de o persoană impozabilă în numele si în contul altei persoane si care apoi se decontează acesteia, precum si sumele încasate de o persoană impozabilă în numele si în contul unei alte persoane.”

112. La articolul 138, litera b) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,b) în cazul refuzurilor totale sau partiale privind cantitatea, calitatea ori preturile bunurilor livrate sau ale serviciilor prestate, precum si în cazul anulării totale ori partiale a contractului pentru livrarea sau prestarea în cauză ca urmare a unui acord scris între părti sau ca urmare a unei hotărâri judecătoresti definitive si irevocabile sau în urma unui arbitraj;”.

113. La articolul 1381, alineatul (2) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(2) Baza de impozitare cuprinde si accizele datorate sau achitate în România de persoana care efectuează achizitia intracomunitară a unui produs supus accizelor. Atunci când după efectuarea achizitiei intracomunitare de bunuri, persoana care a achizitionat bunurile obtine o rambursare a accizelor achitate în statul membru în care a început expedierea sau transportul bunurilor, baza de impozitare a achizitiei intracomunitare efectuate în România se reduce corespunzător.”

114. La articolul 141 alineatul (2) litera f), partea introductivă se modifică si va avea următorul cuprins:

,,f) livrarea de constructii/părti de constructii si a terenurilor pe care sunt construite, precum si a oricăror altor terenuri. Prin exceptie, scutirea nu se aplică pentru livrarea de constructii noi, de părti de constructii noi sau de terenuri construibile. În sensul prezentului articol, se definesc următoarele:”.

115. La articolul 143 alineatul (1), litera c) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,c) prestările de servicii, inclusiv transportul si serviciile accesorii transportului, altele decât cele prevăzute la art. 141, legate direct de exportul de bunuri;”.

116. La articolul 143 alineatul (1) litera i), partea introductivă se modifică si va avea următorul cuprins:

,,i) în cazul aeronavelor utilizate de companiile aeriene care realizează în principal transport international de persoane si/sau de bunuri cu plată, următoarele operatiuni:”.

117. La articolul 144 alineatul (1), litera c) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,c) prestările de servicii aferente livrărilor prevăzute la lit. a) sau efectuate în locatiile prevăzute la lit. a), pentru bunurile aflate în regimurile sau situatiile prevăzute la lit. a);”.

118. La articolul 145 alineatul (5), litera a) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,a) taxa aferentă sumelor achitate în numele si în contul altei persoane si care apoi se decontează acesteia, precum si taxa aferentă sumelor încasate în numele si în contul altei persoane, care nu sunt incluse în baza de impozitare a livrărilor/prestărilor efectuate conform art. 137 alin. (3) lit. e);”.

119. La articolul 146, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 146. - (1) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele conditii:

a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, să detină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155;

b) pentru taxa aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său, dar pentru care persoana impozabilă este obligată la plata taxei, conform art. 150 alin. (2) - (6), să detină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155 sau documentele prevăzute la art. 1551 alin. (1);


c) pentru taxa achitată pentru importul de bunuri, altele decât cele prevăzute la lit. d), să detină declaratia vamală de import sau actul constatator emis de organele vamale, care să mentioneze persoana impozabilă ca importator al bunurilor din punctul de vedere al taxei, precum si documente care să ateste plata taxei de către importator sau de către altă persoană în contul său. Importatorii care detin o autorizatie unică pentru proceduri vamale simplificate eliberată de alt stat membru sau care efectuează importuri de bunuri în România din punct de vedere al TVA, pentru care nu au obligatia de a depune declaratii vamale de import, trebuie să detină o declaratie de import pentru TVA si accize;

d) pentru taxa datorată pentru importul de bunuri efectuat conform art. 157 alin. (4) si (5), să detină declaratia vamală de import sau actul constatator emis de organele vamale, care să mentioneze persoana impozabilă ca importator al bunurilor în scopuri de taxă, precum si suma taxei datorate. De asemenea, persoana impozabilă trebuie să înscrie taxa pe valoarea adăugată ca taxă colectată în decontul aferent perioadei fiscale în care ia nastere exigibilitatea;

e) pentru taxa aferentă unei achizitii intracomunitare de bunuri, să detină o factură sau documentul prevăzut la art. 1551 alin. (1);

f) pentru taxa aferentă unei operatiuni asimilate cu o achizitie intracomunitară de bunuri, prevăzută la art. 1301 alin. (2) lit. a), să detină documentul prevăzut la art. 155 alin. (4), emis în statul membru din care bunurile au fost transportate ori expediate, sau documentul prevăzut la art. 1551 alin. (1).”

120. Articolul 1472 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Rambursarea taxei către persoane impozabile neînregistrate în scopuri de TVA în România si rambursarea TVA de către alte state membre către persoane impozabile stabilite în România

Art. 1472. - (1) În conditiile stabilite prin norme:

a) persoana impozabilă nestabilită în România, care este stabilită în alt stat membru, neînregistrată si care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, poate beneficia de rambursarea taxei pe valoarea adăugată achitate pentru importuri si achizitii de bunuri/servicii, efectuate în România;

b) persoana impozabilă neînregistrată si care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, nestabilită în Comunitate, poate solicita rambursarea taxei achitate pentru importuri si achizitii de bunuri/servicii efectuate în România, dacă, în conformitate cu legile tării unde este stabilită, o persoană impozabilă stabilită în România ar avea acelasi drept de rambursare în ceea ce priveste TVA sau alte impozite/taxe similare aplicate în tara respectivă;

c) persoana impozabilă neînregistrată si care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, dar care efectuează în România o livrare intracomunitară de mijloace de transport noi scutită, poate solicita rambursarea taxei achitate pentru achizitia efectuată de aceasta în România a respectivului mijloc de transport nou. Rambursarea nu poate să depăsească taxa care s-ar aplica dacă livrarea de către această persoană a mijloacelor de transport noi respective ar fi livrare taxabilă. Dreptul de deducere ia nastere si poate fi exercitat doar în momentul livrării intracomunitare a mijlocului de transport nou;

d) persoana impozabilă stabilită în România, neînregistrată si care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, poate solicita rambursarea taxei achitate aferente operatiunilor prevăzute la art. 145 alin. (2) lit. d) sau în alte situatii prevăzute prin norme.

(2) Persoana impozabilă stabilită în România poate beneficia de rambursarea TVA achitate pentru importuri si achizitii de bunuri/servicii efectuate în alt stat membru, în conditiile prevăzute în norme.

(3) În cazul în care rambursarea prevăzută la alin. (1) lit. a) a fost obtinută prin fraudă sau printr-o altă metodă incorectă, organele fiscale competente vor recupera sumele plătite în mod eronat si orice penalităti si dobânzi aferente, fără să contravină dispozitiilor privind asistenta reciprocă pentru recuperarea TVA.

(4) În cazul în care o dobândă sau o penalitate administrativă a fost impusă, dar nu a fost plătită, organele fiscale competente vor suspenda orice altă rambursare suplimentară către persoana impozabilă în cauză până la concurenta sumei neplătite.”

121. La articolul 149 alineatul (1), litera a) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,a) bunurile de capital reprezintă toate activele corporale fixe, definite la art. 1251 alin. (1) pct. 3, a căror durată normală de functionare este egală sau mai mare de 5 ani, precum si operatiunile de constructie, transformare sau modernizare a bunurilor imobile, exclusiv reparatiile sau lucrările de întretinere a acestor active, chiar în conditiile în care astfel de operatiuni sunt realizate de beneficiarul unui contract de închiriere, leasing sau orice alt contract prin care activele fixe corporale se pun la dispozitia unei alte persoane;”.

122. La articolul 149 alineatul (3), literele a) si b) se modifică si vor avea următorul cuprins:

,,a) de la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile au fost achizitionate sau fabricate, pentru bunurile de capital mentionate la alin. (2) lit. a), dacă acestea au fost achizitionate sau fabricate după data aderării;

b) de la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile sunt receptionate, pentru bunurile de capital prevăzute la alin. (2) lit. b), care sunt construite, si se efectuează pentru suma integrală a taxei deductibile aferente bunului de capital, inclusiv pentru taxa plătită sau datorată înainte de data aderării, dacă anul primei utilizări este anul aderării sau un alt an ulterior anului aderării;”.

123. La articolul 149, alineatul (5) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(5) Ajustarea taxei deductibile se efectuează astfel: a) pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit. a), ajustarea se efectuează în cadrul perioadei de ajustare prevăzute la alin. (2). Ajustarea deducerii se face în perioada fiscală în care intervine evenimentul care generează ajustarea si se realizează pentru toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare, incluzând anul în care apare modificarea destinatiei de utilizare. Prin norme se stabilesc reguli tranzitorii pentru situatia în care pentru anul 2007 s-a efectuat ajustarea prevăzută la alin. (4) lit. a) pentru o cincime sau, după caz, o douăzecime din taxa dedusă initial;


b) pentru cazul prevăzut la alin. (4) lit. b), ajustarea se efectuează de persoanele impozabile care au aplicat pro rata de deducere pentru bunul de capital. Ajustarea reprezintă o cincime sau, după caz, o douăzecime din taxa dedusă initial si se efectuează în ultima perioadă fiscală a anului calendaristic, pentru fiecare an în care apar modificări ale elementelor taxei deduse în cadrul perioadei de ajustare prevăzute la alin. (2);

c) pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit. c) si d), ajustarea se efectuează în perioada fiscală în care intervine evenimentul care generează ajustarea si se realizează pentru toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare, incluzând anul în care apare obligatia ajustării;

d) pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit. e), ajustarea se efectuează atunci când apar situatiile enumerate la art. 138, conform procedurii prevăzute în norme.”

124. La articolul 149, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (51), cu următorul cuprins:

„(51) Dacă pe parcursul perioadei de ajustare intervin evenimente care vor genera ajustarea în favoarea persoanei impozabile sau în favoarea statului, ajustările prevăzute la alin. (5) lit. a) si c) se vor efectua pentru acelasi bun de capital succesiv în cadrul perioadei de ajustare ori de câte ori apar respectivele evenimente.”

125. Articolul 150 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Persoana obligată la plata taxei pentru operatiunile taxabile din România

Art. 150. - (1) Persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată, dacă aceasta este datorată în conformitate cu prevederile prezentului titlu, este persoana impozabilă care efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii, cu exceptia cazurilor pentru care beneficiarul este obligat la plata taxei conform alin. (2) - (6) si art. 160.

(2) Taxa este datorată de orice persoană impozabilă, inclusiv de către persoana juridică neimpozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 sau 1531, care este beneficiar al serviciilor care au locul prestării în România conform art. 133 alin. (2) si care sunt furnizate de către o persoană impozabilă care nu este stabilită pe teritoriul României sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele prestări de servicii pe teritoriul României conform prevederilor art. 1251 alin. (2), chiar dacă este înregistrată în România conform art. 153 alin. (4) sau (5).

(3) Taxa este datorată de orice persoană înregistrată conform art. 153 sau 1531, căreia i se livrează gaze naturale sau energie electrică în conditiile prevăzute la art. 132 alin. (1) lit. e) sau f), dacă aceste livrări sunt realizate de o persoană impozabilă care nu este stabilită în România sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele livrări de bunuri pe teritoriul României conform prevederilor art. 1251 alin. (2), chiar dacă este înregistrată în scopuri de TVA în România conform art. 153 alin. (4) sau (5).

(4) Taxa este datorată de persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă, înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 sau 1531, care este beneficiarul unei livrări ulterioare efectuate în cadrul unei operatiuni triunghiulare, în următoarele conditii:

1. cumpărătorul revânzător al bunurilor să nu fie stabilit în România, să fie înregistrat în scopuri de TVA în alt stat membru si să fi efectuat o achizitie intracomunitară a acestor bunuri în România, care nu este impozabilă conform art. 126 alin. (8) lit. b); si

2. bunurile aferente achizitiei intracomunitare, prevăzute la pct. 1, să fi fost transportate de furnizor sau de cumpărătorul revânzător ori de altă persoană, în contul furnizorului sau al cumpărătorului revânzător, dintr-un stat membru, altul decât statul în care cumpărătorul revânzător este înregistrat în scopuri de TVA, direct către beneficiarul livrării; si

3. cumpărătorul revânzător să îl desemneze pe beneficiarul livrării ulterioare ca persoană obligată la plata taxei pentru livrarea respectivă.

(5) Taxa este datorată de persoana din cauza căreia bunurile ies din regimurile sau situatiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) sid).

(6) În alte situatii decât cele prevăzute la alin. (2) - (5), în cazul în care livrarea de bunuri/prestarea de servicii este realizată de o persoană impozabilă care nu este stabilită în România sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele livrări de bunuri/prestări de servicii pe teritoriul României conform prevederilor art. 1251 alin. (2) si care nu este înregistrată în România conform art. 153, persoana obligată la plata taxei este persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă, stabilită în România sau nestabilită în România, dar înregistrată prin reprezentant fiscal, care este beneficiar al unor livrări de bunuri/prestări de servicii care au loc în România, conform art. 132 sau 133.

(7) Prin exceptie de la prevederile alin. (1):

a) atunci când persoana obligată la plata taxei, conform alin. (1), este o persoană impozabilă stabilită în Comunitate, dar nu în România, respectiva persoană poate, în conditiile stabilite prin norme, să desemneze un reprezentant fiscal ca persoană obligată la plata taxei;

b) atunci când persoana obligată la plata taxei, conform alin. (1), este o persoană impozabilă care nu este stabilită în Comunitate, respectiva persoană este obligată, în conditiile stabilite prin norme, să desemneze un reprezentant fiscal ca persoană obligată la plata taxei.”

126. Articolul 151 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Persoana obligată la plata taxei pentru achizitii intracomunitare

Art. 151. - (1) Persoana care efectuează o achizitie intracomunitară de bunuri care este taxabilă, conform prezentului titlu, este obligată la plata taxei.

(2) Atunci când persoana obligată la plata taxei pentru achizitia intracomunitară, conform alin. (1), este:

a) o persoană impozabilă stabilită în Comunitate, dar nu în România, respectiva persoană poate, în conditiile stabilite prin norme, să desemneze un reprezentant fiscal ca persoană obligată la plata taxei;

b) o persoană impozabilă care nu este stabilită în Comunitate, respectiva persoană este obligată, în conditiile stabilite prin norme, să desemneze un reprezentant fiscal ca persoană obligată la plata taxei.”


127. La articolul 1512 alineatul (3), partea introductivă se modifică si va avea următorul cuprins:

„(3) Furnizorul sau prestatorul este tinut răspunzător individual si în solidar pentru plata taxei, în situatia în care persoana obligată la plata taxei este beneficiarul, conform art. 150 alin. (2) - (4) si (6), dacă factura prevăzută la art. 155 alin. (5) sau autofactura prevăzută la art. 1551 alin. (1):”

128. La articolul 1512, alineatele (6) si (7) se modifică si vor avea următorul cuprins:

„(6) Pentru aplicarea regimului de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, prevăzut la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8, antrepozitarul si transportatorul bunurilor din antrepozit sau persoana responsabilă pentru transport sunt tinuti răspunzători individual si în solidar pentru plata taxei, împreună cu persoana obligată la plata acesteia, conform art. 150 alin. (1), (5) si (6) si art. 1511.

(7) Persoana care desemnează o altă persoană ca reprezentant fiscal, conform art. 150 alin. (7) si/sau art. 151 alin. (2), este tinută răspunzătoare individual si în solidar pentru plata taxei, împreună cu reprezentantul său fiscal.”

129. La articolul 152, alineatele (1) si (2) se modifică si vor avea următorul cuprins:

„Art. 152. - (1) Persoana impozabilă stabilită în România conform art. 1251 alin. (2) lit. a), a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 35.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabileste la cursul de schimb comunicat de Banca Natională a României la data aderării si se rotunjeste la următoarea mie, poate solicita scutirea de taxă, numită în continuare regim special de scutire, pentru operatiunile prevăzute la art. 126 alin. (1), cu exceptia livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b).

(2) Cifra de afaceri care serveste drept referintă pentru aplicarea alin. (1) este constituită din valoarea totală a livrărilor de bunuri si a prestărilor de servicii efectuate de persoana impozabilă în cursul unui an calendaristic, care ar fi taxabile dacă nu ar fi desfăsurate de o mică întreprindere, operatiunile rezultate din activităti economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operatiuni ar fi fost realizate în România conform art. 145 alin. (2) lit. b), operatiunile scutite cu drept de deducere si cele scutite fără drept de deducere, prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. a), b), e) si f), dacă acestea nu sunt accesorii activitătii principale, cu exceptia următoarelor:

a) livrările de active fixe corporale sau necorporale, astfel cum sunt definite la art. 1251 alin. (1) pct. 3, efectuate de persoana impozabilă;

b) livrările intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b).”

130. La articolul 152 alineatul (8), litera c) se abrogă.

131. La articolul 1521, alineatul (9) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(9) Agentiile de turism nu au dreptul să înscrie taxa în mod distinct în facturi sau în alte documente legale care se transmit călătorului, pentru serviciile unice cărora li se aplică regimul special.”

132. La articolul 1522, alineatul (12) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(12) Persoana impozabilă revânzătoare nu are dreptul să înscrie taxa aferentă livrărilor de bunuri supuse regimului special, în mod distinct, în facturile emise clientilor.”

133. Articolul 153 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Înregistrarea persoanelor impozabile în scopuri de TVA

Art. 153. - (1) Persoana impozabilă care are sediul activitătii economice în România si realizează sau intentionează să realizeze o activitate economică ce implică operatiuni taxabile si/sau scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal competent, denumită în continuare înregistrare normală în scopuri de taxă, după cum urmează:

a) înainte de realizarea unor astfel de operatiuni, în următoarele cazuri:

1. dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri care atinge sau depăseste plafonul de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), cu privire la regimul special de scutire pentru întreprinderile mici;

2. dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri inferioară plafonului de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), dar optează pentru aplicarea regimului normal de taxă;

b) dacă în cursul unui an calendaristic atinge sau depăseste plafonul de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), în termen de 10 zile de la sfârsitul lunii în care a atins sau a depăsit acest plafon;

c) dacă cifra de afaceri realizată în cursul unui an calendaristic este inferioară plafonului de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), dar optează pentru aplicarea regimului normal de taxă;

d) dacă efectuează operatiuni scutite de taxă si optează pentru taxarea acestora, conform art. 141 alin. (3).

(2) Persoana impozabilă care are sediul activitătii economice în afara României, dar este stabilită în România printr-un sediu fix, conform art. 1251 alin. (2) lit. b), este obligată să solicite înregistrarea în scopuri de TVA în România, astfel:

a) înaintea primirii serviciilor, în situatia în care urmează să primească pentru sediul fix din România servicii pentru care este obligată la plata taxei în România conform art. 150 alin. (2), dacă serviciile sunt prestate de o persoană impozabilă care este stabilită în sensul art. 1251 alin. (2) în alt stat membru;

b) înainte de prestarea serviciilor, în situatia în care urmează să presteze serviciile prevăzute la art. 133 alin. (2) de la sediul fix din România pentru un beneficiar persoană impozabilă stabilită în sensul art. 1251 alin. (2) în alt stat membru care are obligatia de a plăti TVA în alt stat membru, conform echivalentului din legislatia statului membru respectiv al art. 150 alin. (2);

c) înainte de realizarea unor activităti economice de la respectivul sediu fix în conditiile stabilite la art. 1251 alin. (2) lit. b) si c) care implică:

1. livrări de bunuri taxabile si/sau scutite cu drept de deducere, inclusiv livrări intracomunitare scutite de TVA conform art. 143 alin. (2);

2. prestări de servicii taxabile si/sau scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere, altele decât cele prevăzute la lit. a) si b);

3. operatiuni scutite de taxă si optează pentru taxarea acestora, conform art. 141 alin. (3);

4. achizitii intracomunitare de bunuri taxabile.


(3) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile persoanei tratate ca persoană impozabilă numai pentru că efectuează ocazional livrări intracomunitare de mijloace de transport noi.

(4) O persoană impozabilă care nu este stabilită în România conform art. 1251 alin. (2) si nici înregistrată în scopuri de TVA în România conform art. 153 va solicita înregistrarea în scopuri de TVA la organele fiscale competente pentru operatiuni realizate pe teritoriul României care dau drept de deducere a taxei, înainte de efectuarea respectivelor operatiuni, cu exceptia situatiilor în care persoana obligată la plata taxei este beneficiarul, conform art. 150 alin. (2) - (6). Nu sunt obligate să se înregistreze în România, conform acestui articol, persoanele stabilite în afara Comunitătii care efectuează servicii electronice către persoane neimpozabile din România si care sunt înregistrate într-un alt stat membru, conform regimului special pentru servicii electronice, pentru toate serviciile electronice prestate în Comunitate.

(5) Va solicita înregistrarea în scopuri de TVA conform acestui articol, înainte de realizarea operatiunilor, persoana impozabilă nestabilită în România si neînregistrată în scopuri de TVA în România, care intentionează:

a) să efectueze o achizitie intracomunitară de bunuri pentru care este obligată la plata taxei conform art. 151; sau

b) să efectueze o livrare intracomunitară de bunuri scutită de taxă.

(6) Persoana impozabilă stabilită în Comunitate, dar nu în România, care are obligatia să se înregistreze în scopuri de TVA în România, poate, în conditiile stabilite prin norme, să îsi îndeplinească această obligatie prin desemnarea unui reprezentant fiscal. Persoana impozabilă nestabilită în Comunitate care are obligatia să se înregistreze în scopuri de TVA în România este obligată, în conditiile stabilite prin norme, să se înregistreze prin desemnarea unui reprezentant fiscal.

(7) Organele fiscale competente vor înregistra în scopuri de TVA, conform prezentului articol, toate persoanele care, în conformitate cu prevederile prezentului titlu, sunt obligate să solicite înregistrarea, conform alin. (1), (2), (4) sau (5).

(8) În cazul în care o persoană este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA, în conformitate cu prevederile alin. (1), (2), (4) sau (5), si nu solicită înregistrarea, organele fiscale competente vor înregistra persoana respectivă din oficiu.

(9) Organele fiscale competente pot anula înregistrarea unei persoane în scopuri de TVA, conform prezentului articol, dacă, potrivit prevederilor prezentului titlu, persoana nu era obligată să solicite înregistrarea sau nu avea dreptul să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform prezentului articol. De asemenea, organele fiscale competente pot anula din oficiu înregistrarea unei persoane în scopuri de TVA, conform prezentului articol, în cazul persoanelor impozabile care figurează în lista contribuabililor declarati inactivi potrivit art. 11, precum si a persoanelor impozabile în inactivitate temporară, înscrisă în registrul comertului, potrivit legii. Procedura de scoatere din evidentă este stabilită prin normele procedurale în vigoare. După anularea înregistrării în scopuri de TVA persoanele impozabile pot solicita înregistrarea în scopuri de TVA numai dacă încetează situatia care a condus la scoaterea din evidentă.

(10) Persoana înregistrată conform prezentului articol va anunta în scris organele fiscale competente cu privire la modificările informatiilor declarate în cererea de înregistrare sau furnizate prin altă metodă organului fiscal competent, în legătură cu înregistrarea sa, sau care apar în certificatul de înregistrare în termen de 15 zile de la producerea oricăruia dintre aceste evenimente.

(11) În cazul încetării desfăsurării de operatiuni care dau drept de deducere a taxei sau în cazul încetării activitătii sale economice, orice persoană înregistrată conform prezentului articol va anunta în scris organele fiscale competente în termen de 15 zile de la producerea oricăruia dintre aceste evenimente în scopul scoaterii din evidenta persoanelor înregistrate în scopuri de TVA. Prin norme procedurale se stabilesc data de la care are loc scoaterea din evidentă si procedura aplicabilă.”

134. Articolul 1531 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Înregistrarea în scopuri de TVA a altor persoane care efectuează achizitii intracomunitare sau pentru servicii

Art. 1531. - (1) Are obligatia să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform prezentului articol:

a) persoana impozabilă care are sediul activitătii economice în România si persoana juridică neimpozabilă stabilită în România, neînregistrate si care nu au obligatia să se înregistreze conform art. 153 si care nu sunt deja înregistrate conform lit. b) sau c) sau alin. (2), care efectuează o achizitie intracomunitară taxabilă în România, înainte de efectuarea achizitiei intracomunitare, dacă valoarea achizitiei intracomunitare respective depăseste plafonul pentru achizitii intracomunitare în anul calendaristic în care are loc achizitia intracomunitară;

b) persoana impozabilă care are sediul activitătii economice în România, neînregistrată si care nu are obligatia să se înregistreze conform art. 153 si care nu este deja înregistrată conform lit. a) sau c) sau a alin. (2), dacă prestează servicii care au locul în alt stat membru, pentru care beneficiarul serviciului este persoana obligată la plata taxei conform echivalentului din legislatia altui stat membru al art. 150 alin. (2), înainte de prestarea serviciului;

c) persoana impozabilă care îsi are stabilit sediul activitătii economice în România, care nu este înregistrată si nu are obligatia să se înregistreze conform art. 153 si care nu este deja înregistrată conform lit. a) sau b) sau a alin. (2), dacă primeste de la un prestator, persoană impozabilă stabilită în alt stat membru, servicii pentru care este obligată la plata taxei în România conform art. 150 alin. (2), înaintea primirii serviciilor respective.

(2) Persoana impozabilă care are sediul activitătii economice în România, dacă nu este înregistrată si nu este obligată să se înregistreze conform art. 153, si persoana juridică neimpozabilă stabilită în România pot solicita să se înregistreze, conform prezentului articol, în cazul în care realizează achizitii intracomunitare, conform art. 126 alin. (6).

(3) Organele fiscale competente vor înregistra în scopuri de TVA, conform prezentului articol, orice persoană care solicită înregistrarea, conform alin. (1) sau (2).


(4) Dacă persoana obligată să se înregistreze în scopuri de TVA, în conditiile alin. (1), nu solicită înregistrarea, organele fiscale competente vor înregistra persoana respectivă din oficiu.

(5) Persoana înregistrată în scopuri de TVAconform alin. (1) lit. a) poate solicita anularea înregistrării sale oricând, după expirarea anului calendaristic următor celui în care a fost înregistrată, dacă valoarea achizitiilor sale intracomunitare nu a depăsit plafonul de achizitii în anul în care face solicitarea sau în anul calendaristic anterior si dacă nu si-a exercitat optiunea conform alin. (7).

(6) Persoana înregistrată în scopuri de TVAconform alin. (2) poate solicita anularea înregistrării oricând după expirarea a 2 ani calendaristici care urmează anului în care a optat pentru înregistrare, dacă valoarea achizitiilor sale intracomunitare nu a depăsit plafonul de achizitii în anul în care depune această solicitare sau în anul calendaristic anterior, dacă nu si-a exercitat optiunea conform alin. (7).

(7) Dacă după expirarea anului calendaristic prevăzut la alin. (5) sau a celor 2 ani calendaristici prevăzuti la alin. (6), care urmează celui în care s-a efectuat înregistrarea, persoana impozabilă efectuează o achizitie intracomunitară în baza codului de înregistrare în scopuri de TVA, obtinut conform prezentului articol, se consideră că persoana a optat conform art. 126 alin. (6), cu exceptia cazului în care a depăsit plafonul de achizitii intracomunitare.

(8) Persoana înregistrată conform alin. (1) lit. b) si c) poate solicita anularea înregistrării sale oricând după expirarea anului calendaristic în care a fost înregistrată, cu exceptia situatiei în care trebuie să rămână înregistrată conform alin. (5) - (7).

(9) Organele fiscale competente vor anula înregistrarea unei persoane, conform prezentului articol, dacă:

a) persoana respectivă este înregistrată în scopuri de TVA, conform art. 153; sau

b) persoana respectivă are dreptul la anularea înregistrării în scopuri de TVA, conform prezentului articol, si solicită anularea conform alin. (5), (6) si (8).

(10) Înregistrarea în scopuri de TVA conform prezentului articol nu conferă persoanei impozabile calitatea de persoană înregistrată normal în scopuri de TVA, acest cod fiind utilizat numai pentru achizitii intracomunitare sau pentru serviciile prevăzute la art. 133 alin. (2), primite de la persoane impozabile stabilite în alt stat membru sau prestate către persoane impozabile stabilite în alt stat membru.

(11) Prevederile art. 153 alin. (9) se aplică corespunzător si pentru persoanele înregistrate în scopuri de TVA conform prezentului articol.”

135. Articolul 154 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Prevederi generale referitoare la înregistrare

Art. 154. - (1) Codul de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit conform art. 153 si 1531, are prefixul «RO», conform Standardului international ISO 3166 - alpha 2.

(2) Anularea înregistrării în scopuri de TVA a unei persoane nu o exonerează de răspunderea care îi revine, conform prezentului titlu, pentru orice actiune anterioară datei anulării si de obligatia de a solicita înregistrarea în conditiile prezentului titlu.

(3) Prin norme se stabilesc cazurile în care persoanele nestabilite în România care sunt obligate la plata TVA în România conform art. 150 alin. (1) pot fi scutite de înregistrarea în scopuri de TVA în România.

(4) Persoanele înregistrate:

a) conform art. 153 vor comunica codul de înregistrare în scopuri de TVA tuturor furnizorilor/prestatorilor sau clientilor;

b) conform art. 1531 vor comunica codul de înregistrare în scopuri de TVA:

1. furnizorului/prestatorului, atunci când au obligatia plătii taxei conform art. 150 alin. (2) - (6) si art. 151;

2. beneficiarului, persoană impozabilă din alt stat membru, către care prestează servicii pentru care acesta este obligat la plata taxei conform echivalentului din alt stat membru al art. 150 alin. (2).”

136. La articolul 155, alineatele (4) si (5) se modifică si vor avea următorul cuprins:

„(4) Persoana impozabilă va emite o autofactură în termenul stabilit la alin. (1), pentru fiecare transfer pe care l-a efectuat în alt stat membru, în conditiile art. 128 alin. (10) si pentru fiecare achizitie intracomunitară efectuată în România în conditiile stabilite la art. 1301 alin. (2) lit. a).

(5) Factura cuprinde în mod obligatoriu următoarele informatii:

a) numărul de ordine, în baza uneia sau mai multor serii, care identifică factura în mod unic;

b) data emiterii facturii;

c) data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, în măsura în care această dată diferă de data emiterii facturii;

d) denumirea/numele, adresa si codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după caz, codul de identificare fiscală, ale persoanei impozabile care emite factura;

e) denumirea/numele furnizorului/prestatorului care nu este stabilit în România si care si-a desemnat un reprezentant fiscal, precum si denumirea/numele, adresa si codul de înregistrare în scopuri de TVA, conform art. 153, ale reprezentantului fiscal;

f) denumirea/numele si adresa beneficiarului bunurilor sau serviciilor, precum si codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală ale beneficiarului, dacă acesta este o persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă;

g) denumirea/numele beneficiarului care nu este stabilit în România si care si-a desemnat un reprezentant fiscal, precum si denumirea/numele, adresa si codul de înregistrare prevăzut la art. 153 ale reprezentantului fiscal;

h) denumirea si cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, precum si particularitătile prevăzute la art. 1251 alin. (3) în definirea bunurilor, în cazul livrării intracomunitare de mijloace de transport noi;

i) baza de impozitare a bunurilor si serviciilor sau, după caz, avansurile facturate, pentru fiecare cotă, scutire sau operatiune netaxabilă, pretul unitar, exclusiv taxa, precum si rabaturile, remizele, risturnele si alte reduceri de pret;

j) indicarea cotei de taxă aplicate si a sumei taxei colectate, exprimate în lei, în functie de cotele taxei;

k) în cazul în care nu se datorează taxa, trimiterea la dispozitiile aplicabile din prezentul titlu sau din Directiva 112 sau orice altă mentiune din care să rezulte că livrarea de bunuri sau prestarea de servicii face obiectul unei scutiri sau a procedurii de taxare inversă;

l) în cazul în care se aplică regimul special pentru agentiile de turism, trimiterea la art. 1521, la art. 306 din Directiva 112 sau orice altă referintă care să indice faptul că a fost aplicat regimul special;

m) dacă se aplică unul dintre regimurile speciale pentru bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colectie si antichităti, trimiterea la art. 1522, la art. 313, 326 ori 333 din Directiva 112 sau orice altă referintă care să indice faptul că a fost aplicat unul dintre regimurile respective;

n) o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi sau documente pentru aceeasi operatiune.”

137. La articolul 155 alineatul (7), litera c) se abrogă.

138. La articolul 1551, alineatele (1) - (3) se modifică si vor avea următorul cuprins:

„Art. 1551. - (1) Persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă, obligată la plata taxei în conditiile art. 150 alin. (2) - (4) si (6) si ale art. 151, trebuie să autofactureze operatiunile respective până cel mai târziu în a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia nastere faptul generator al taxei, în cazul în care persoana respectivă nu se află în posesia facturii emise de furnizor/prestator.

(2) Persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă, obligată la plata taxei în conditiile art. 150 alin. (2) - (4) si (6), trebuie să autofactureze suma avansurilor plătite în legătură cu operatiunile respective cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a plătit avansurile, în cazul în care persoana respectivă nu se află în posesia facturii emise de furnizor/prestator, cu exceptia situatiei în care faptul generator de taxă a intervenit în aceeasi lună, caz în care sunt aplicabile prevederile alin. (1).

(3) La primirea facturii privind operatiunile prevăzute la alin. (1) si (2), persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă va înscrie pe factură o referire la autofacturare, iar pe autofactură, o referire la factură.”

139. La articolul 1561, alineatele (2), (4) - (6) si (62) se modifică si vor avea următorul cuprins:

„(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), perioada fiscală este trimestrul calendaristic pentru persoana impozabilă care în cursul anului calendaristic precedent a realizat o cifră de afaceri din operatiuni taxabile si/sau scutite cu drept de deducere si/sau neimpozabile în România conform art. 132 si 133, dar care dau drept de deducere conform art. 145 alin. (2) lit. b), care nu a depăsit plafonul de 100.000 euro al cărui echivalent în lei se calculează conform normelor, cu exceptia situatiei în care persoana impozabilă a efectuat în cursul anului calendaristic precedent una sau mai multe achizitii intracomunitare de bunuri.

(4) Întreprinderile mici care se înregistrează în scopuri de TVA, conform art. 153, în cursul anului, trebuie să declare cu ocazia înregistrării cifra de afaceri obtinută, recalculată în baza activitătii corespunzătoare unui an calendaristic întreg. Dacă această cifră de afaceri recalculată depăseste plafonul prevăzut la alin. (2), în anul respectiv perioada fiscală va fi luna calendaristică, conform alin. (1). Dacă această cifră de afaceri recalculată nu depăseste plafonul prevăzut la alin. (2), persoana impozabilă va utiliza trimestrul calendaristic ca perioadă fiscală, cu exceptia situatiei în care a efectuat în cursul anului calendaristic respectiv una sau mai multe achizitii intracomunitare de bunuri înainte de înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 153.

(5) Dacă cifra de afaceri efectiv obtinută în anul înregistrării, recalculată în baza activitătii corespunzătoare unui an calendaristic întreg, depăseste plafonul prevăzut la alin. (2), în anul următor perioada fiscală va fi luna calendaristică, conform alin. (1). Dacă această cifră de afaceri efectivă nu depăseste plafonul prevăzut la alin. (2), persoana impozabilă va utiliza trimestrul calendaristic ca perioadă fiscală cu exceptia situatiei în care persoana impozabilă a efectuat în cursul anului calendaristic precedent una sau mai multe achizitii intracomunitare de bunuri.

(6) Persoana impozabilă care, potrivit alin. (2) si (5), are obligatia depunerii deconturilor trimestriale trebuie să depună la organele fiscale competente, până la data de 25 ianuarie inclusiv, o declaratie de mentiuni în care să înscrie cifra de afaceri din anul precedent, obtinută sau, după caz, recalculată si o mentiune referitoare la faptul că nu a efectuat achizitii intracomunitare de bunuri în anul precedent.

(62) Persoana impozabilă care potrivit alin. (61) este obligată să îsi schimbe perioada fiscală trebuie să depună o declaratie de mentiuni la organul fiscal competent, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la finele lunii în care intervine exigibilitatea achizitiei intracomunitare care generează această obligatie, si va utiliza ca perioadă fiscală luna calendaristică pentru anul curent si pentru anul următor. Dacă în cursul anului următor nu efectuează nicio achizitie intracomunitară de bunuri, persoana respectivă va reveni conform alin. (1) la trimestrul calendaristic drept perioadă fiscală. În acest sens va trebui să depună declaratia de mentiuni prevăzută la alin. (6).”

140. Articolul 1563 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Decontul special de taxă si alte declaratii

Art. 1563. - (1) Decontul special de taxă se depune la organele fiscale competente de către persoanele care nu sunt înregistrate si care nu trebuie să se înregistreze conform art. 153, astfel:

a) pentru achizitii intracomunitare de bunuri taxabile, altele decât cele prevăzute la lit. b) si c), de către persoanele impozabile înregistrate conform art. 1531;

b) pentru achizitii intracomunitare de mijloace de transport noi, de către orice persoană, indiferent dacă este sau nu înregistrată conform art. 1531;

c) pentru achizitii intracomunitare de produse accizabile, de către persoanele impozabile si persoanele juridice neimpozabile, indiferent dacă sunt sau nu înregistrate conform art. 1531;

d) pentru operatiunile si de către persoanele obligate la plata taxei, conform art. 150 alin. (2) - (4) si (6);

e) pentru operatiunile si de către persoanele obligate la plata taxei conform art. 150 alin. (5), cu exceptia situatiei în care are loc un import de bunuri sau o achizitie intracomunitară de bunuri.

(2) Decontul special de taxă trebuie întocmit potrivit modelului stabilit prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală si se depune până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care ia nastere exigibilitatea operatiunilor mentionate la alin. (1). Decontul special de taxă trebuie depus numai pentru perioadele în care ia nastere exigibilitatea taxei. Prin exceptie, persoanele care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, indiferent dacă sunt sau nu înregistrate conform art. 1531, sunt obligate să depună decontul special de taxă pentru achizitiile intracomunitare de mijloace de transport noi, înainte de înmatricularea acestora în România, dar nu mai târziu de data de 25 a lunii următoare celei în care ia nastere exigibilitatea taxei aferente respectivei achizitii intracomunitare.

(3) În aplicarea alin. (2), organele fiscale competente în administrarea persoanelor prevăzute la alin. (1) lit. b), respectiv a persoanelor care nu sunt înregistrate si care nu trebuie să se înregistreze conform art. 153, indiferent dacă sunt sau nu sunt înregistrate conform art. 1531, vor elibera, în scopul înmatriculării mijlocului de transport nou, un certificat care să ateste plata taxei, ale cărui model si continut vor fi stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, în cazul achizitiilor intracomunitare de mijloace de transport care nu sunt noi în sensul art. 1251 alin. (3), efectuate de persoanele prevăzute la alin. (1) lit. b), în vederea înmatriculării, organele fiscale competente vor elibera un certificat din care să rezulte că nu se datorează taxa în România.

(4) Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, a căror cifră de afaceri, astfel cum este prevăzută la art. 152 alin. (2), realizată la finele unui an calendaristic, este inferioară sumei de 10.000 euro, calculată la cursul de schimb valutar din ultima zi lucrătoare a anului, trebuie să comunice printr-o notificare scrisă organelor fiscale de care apartin, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor, următoarele informatii:

a) suma totală a livrărilor de bunuri si a prestărilor de servicii către persoane înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, precum si suma taxei aferente;

b) suma totală a livrărilor de bunuri si a prestărilor de servicii către persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, precum si suma taxei aferente.

(5) Persoanele impozabile neînregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, a căror cifră de afaceri, astfel cum este prevăzută la art. 152, dar excluzând veniturile obtinute din vânzarea de bilete de transport international rutier de persoane, realizată la finele unui an calendaristic, este între 10.000 euro, calculată la cursul de schimb valutar din ultima zi lucrătoare a anului, si 35.000 euro, calculată la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Natională a României la data aderării, trebuie să comunice printr-o notificare scrisă organelor fiscale competente până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor, următoarele informatii:

a) suma totală a livrărilor de bunuri si a prestărilor de servicii către persoane înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153;

b) suma totală a livrărilor de bunuri si a prestărilor de servicii către persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153;

c) suma totală si taxa aferentă achizitiilor de la persoane înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153;

d) suma totală a achizitiilor de la persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153.

(6) Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, care prestează servicii de transport international, trebuie să comunice printr-o notificare scrisă organelor fiscale competente, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor, suma totală a veniturilor obtinute din vânzarea de bilete pentru transportul rutier international de persoane cu locul de plecare din România.

(7) Importatorii care detin o autorizatie unică pentru proceduri vamale simplificate eliberată de alt stat membru sau care efectuează importuri de bunuri în România din punct de vedere al TVA pentru care nu au obligatia de a depune declaratii vamale de import trebuie să depună la organele vamale o declaratie de import pentru TVA si accize la data la care intervine exigibilitatea taxei conform prevederilor art. 136.”

141. Articolul 1564 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Declaratia recapitulativă

Art. 1564. - (1) Orice persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 sau art. 1531 trebuie să întocmească si să depună la organele fiscale competente, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare unei luni calendaristice, o declaratie recapitulativă în care mentionează:

a) livrările intracomunitare scutite de taxă în conditiile prevăzute la art. 143 alin. (2) lit. a) si d), pentru care exigibilitatea taxei a luat nastere în luna calendaristică respectivă;

b) livrările de bunuri efectuate în cadrul unei operatiuni triunghiulare prevăzute la art. 1321 alin. (5) efectuate în statul membru de sosire a bunurilor si care se declară drept livrări intracomunitare cu cod T, pentru care exigibilitatea de taxă a luat nastere în luna calendaristică respectivă;

c) prestările de servicii prevăzute la art. 133 alin. (2) efectuate în beneficiul unor persoane impozabile nestabilite în România, dar stabilite în Comunitate, altele decât cele scutite de TVA în statul membru în care acestea sunt impozabile, pentru care exigibilitatea de taxă a luat nastere în luna calendaristică respectivă;

d) achizitiile intracomunitare de bunuri taxabile, pentru care exigibilitatea de taxă a luat nastere în luna calendaristică respectivă;

e) achizitiile de servicii prevăzute la art. 133 alin. (2), efectuate de persoane impozabile din România care au obligatia plătii taxei conform art. 150 alin. (2), pentru care exigibilitatea de taxă a luat nastere în luna calendaristică respectivă, de la persoane impozabile nestabilite în România, dar stabilite în Comunitate.

(2) Declaratia recapitulativă se întocmeste conform modelului stabilit prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, pentru fiecare lună calendaristică în care ia nastere exigibilitatea taxei pentru astfel de operatiuni.

(3) Declaratia recapitulativă cuprinde următoarele informatii: a) codul de identificare în scopuri de TVA al persoanei impozabile din România, pe baza căruia respectiva persoană a efectuat livrări intracomunitare de bunuri în conditiile mentionate la art. 143 alin. (2) lit. a), a prestat servicii în conditiile stabilite la art. 133 alin. (2), altele decât cele scutite de TVA în statul membru în care acestea sunt impozabile, a efectuat achizitii intracomunitare taxabile de bunuri din alt stat membru sau a achizitionat serviciile prevăzute la art. 133 alin. (2), altele decât cele scutite de TVA;

b) codul de identificare în scopuri de TVA al persoanei care achizitionează bunurile sau primeste serviciile în alt stat membru decât România, pe baza căruia furnizorul sau prestatorul din România i-a efectuat o livrare intracomunitară scutită de TVA conform art. 143 alin. (2) lit. a) sau prestările de servicii prevăzute la art. 133 alin. (2), altele decât cele scutite de TVA;

c) codul de identificare în scopuri de TVA din alt stat membru atribuit furnizorului/prestatorului care efectuează o livrare intracomunitară/o prestare de servicii în conditiile stabilite la art. 133 alin. (2) sau, după caz, doar codul statului membru din care are loc livrarea intracomunitară sau prestarea de servicii, în cazul în care furnizorul/prestatorul nu si-a îndeplinit obligatia de înregistrare în scopuri de TVA în statul respectiv, pentru persoanele din România care realizează achizitii intracomunitare taxabile sau achizitionează serviciile prevăzute la art. 133 alin. (2), altele decât cele scutite de TVA;

d) codul de identificare în scopuri de TVA din România al persoanei impozabile care efectuează un transfer în alt stat membru si pe baza căruia a efectuat acest transfer, în conformitate cu art. 143 alin. (2) lit. d), precum si codul de identificare în scopuri de TVA al persoanei impozabile din statul membru în care s-a încheiat expedierea sau transportul bunurilor;

e) codul de identificare în scopuri de TVA din statul membru în care a început expedierea sau transportul bunurilor al persoanei impozabile care efectuează în România o achizitie intracomunitară taxabilă conform art. 1301 alin. (2) lit. a) sau, după caz, doar codul statului membru respectiv, în cazul în care persoana impozabilă nu este identificată în scopuri de TVA în acel stat membru, precum si codul de identificare în scopuri de TVA din România al acestei persoane;

f) pentru livrările intracomunitare de bunuri scutite de TVA conform art. 143 alin. (2) lit. a) si pentru prestările de servicii prevăzute la art. 133 alin. (2), altele decât cele scutite de TVA în statul membru în care acestea sunt impozabile, valoarea totală a livrărilor/prestărilor pe fiecare client în parte;

g) pentru livrările intracomunitare de bunuri ce constau în transferuri scutite conform art. 143 alin. (2) lit. d), valoarea totală a livrărilor, determinată în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) lit. c), pe fiecare cod de identificare în scopuri de TVA atribuit persoanei impozabile de statul membru în care s-a încheiat expedierea sau transportul bunurilor;

h) pentru achizitiile intracomunitare taxabile, valoarea totală pe fiecare furnizor în parte;

i) pentru achizitiile intracomunitare asimilate care urmează unui transfer din alt stat membru, valoarea totală a acestora stabilită în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) lit. c), pe fiecare cod de identificare în scopuri de TVA atribuit persoanei impozabile de statul membru în care a început expedierea sau transportul bunurilor sau, după caz, pe codul statului membru respectiv, în cazul în care persoana impozabilă nu este identificată în scopuri de TVA în acel stat membru;

j) pentru achizitiile de servicii prevăzute la art. 133 alin. (2), altele decât cele scutite de TVA, valoarea totală a acestora pe fiecare prestator în parte;

k) valoarea ajustărilor de TVA efectuate în conformitate cu prevederile art. 138 si art. 1381. Acestea se declară pentru luna calendaristică în cursul căreia regularizarea a fost comunicată clientului.

(4) Declaratiile recapitulative se depun numai pentru perioadele în care ia nastere exigibilitatea taxei pentru operatiunile mentionate la alin. (1).”

142. La articolul 157, alineatele (2)-(4) si (7) se modifică si vor avea următorul cuprins:

„(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), persoana impozabilă înregistrată conform art. 153 va evidentia în decontul prevăzut la art. 1562, atât ca taxă colectată, cât si ca taxă deductibilă, în limitele si în conditiile stabilite la art. 145-1471, taxa aferentă achizitiilor intracomunitare, bunurilor si serviciilor achizitionate în beneficiul său, pentru care respectiva persoană este obligată la plata taxei, în conditiile art. 150 alin. (2)-(6).

(3) Taxa pentru importuri de bunuri, cu exceptia importurilor scutite de taxă, se plăteste la organul vamal în conformitate cu reglementările în vigoare privind plata drepturilor de import. Importatorii care detin o autorizatie unică pentru proceduri vamale simplificate, eliberată de alt stat membru, sau care efectuează importuri de bunuri în România din punct de vedere al TVA pentru care nu au obligatia de a depune declaratii vamale de import trebuie să plătească taxa pe valoarea adăugată la organul vamal până la data la care au obligatia depunerii declaratiei de import pentru TVA si accize.

(4) Prin exceptare de la prevederile alin. (3), până la data de 31 decembrie 2012 inclusiv, nu se face plata efectivă la organele vamale de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, care au obtinut certificat de amânare de la plată, în conditiile stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice. De la data de 1 ianuarie 2013, prin exceptare de la prevederile alin. (3), nu se face plata efectivă la organele vamale de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153.

(7) Pentru importul de bunuri scutit de taxă în conditiile prevăzute la art. 142 alin. (1) lit. I), organele vamale pot solicita constituirea de garantii privind taxa pe valoarea adăugată. Garantia privind taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor importuri se constituie si se eliberează în conformitate cu conditiile stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice.”

143. La articolul 158, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 158. - (1) Orice persoană obligată la plata taxei poartă răspunderea pentru calcularea corectă si plata la termenul legal a taxei către bugetul de stat si pentru depunerea la termenul legal a decontului si declaratiilor prevăzute la art. 1562-1564, la organul fiscal competent, conform prezentului titlu si legislatiei vamale în vigoare.”

144. Articolul 1581 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Registrul persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA

Art. 1581. - Ministerul Finantelor Publice creează o bază de date electronice care să contină informatii privind operatiunile desfăsurate de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, în vederea realizării schimbului de informatii în domeniul taxei pe valoarea adăugată cu statele membre ale Uniunii Europene.”

145. La articolul 159, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) Persoanele impozabile care au fost supuse unui control fiscal si au fost constatate si stabilite erori în ceea ce priveste stabilirea corectă a taxei colectate, fiind obligate la plata acestor sume în baza actului administrativ emis de autoritatea fiscală competentă, pot emite facturi de corectie conform alin. (1) lit. b) către beneficiari. Pe facturile emise se va face mentiunea că sunt emise după control si vor fi înscrise într-o rubrică separată în decontul de taxă. Beneficiarii au drept de deducere a taxei înscrise în aceste facturi în limitele si în conditiile stabilite la art. 145-1471.”

146. Articolul 160 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Măsuri de simplificare

Art. 160. - (1) Prin exceptie de la prevederile art. 150 alin. (1), în cazul operatiunilor taxabile persoana obligată la plata taxei este beneficiarul pentru operatiunile prevăzute la alin. (2). Conditia obligatorie pentru aplicarea taxării inverse este ca atât furnizorul, cât si beneficiarul să fie înregistrati în scopuri de TVA conform art. 153.

(2) Operatiunile pentru care se aplică taxarea inversă sunt:

a) livrarea de deseuri si materii prime secundare rezultate din valorificarea acestora, astfel cum sunt definite de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile, republicată, cu modificările ulterioare;

b) livrarea de masă lemnoasă si materiale lemnoase, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, cu modificările si completările ulterioare.

(3) Pe facturile emise pentru livrările de bunuri/prestările de servicii prevăzute la alin. (2) furnizorii/prestatorii nu vor înscrie taxa colectată aferentă. Beneficiarii vor determina taxa aferentă, care se va evidentia în decontul prevăzut la art. 1562, atât ca taxă colectată, cât si ca taxă deductibilă. Beneficiarii au drept de deducere a taxei în limitele si în conditiile stabilite la art. 145-1471.

(4) De aplicarea prevederilor prezentului articol sunt responsabili atât furnizorii, cât si beneficiarii. Prin norme se stabilesc responsabilitătile părtilor implicate în situatia în care nu s-a aplicat taxare inversă.

(5) Prevederile prezentului articol se aplică numai pentru livrările de bunuri/prestările de servicii în interiorul tării.”

147. Articolul 1612 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Directive transpuse

Art. 1612. - Prezentul titlu transpune Directiva 112, Directiva 83/181/CEE a Consiliului din 28 martie 1983 de stabilire a domeniului de aplicare a articolului 14 alineatul (1) litera d) din Directiva 77/388/CEE privind scutirea de la taxa pe valoarea adăugată a anumitor importuri finale de bunuri, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr. L 105 din 23 aprilie 1983, cu modificările si completările ulterioare, Directiva 2007/74/CE a Consiliului din 20 decembrie 2007 privind scutirea de taxă pe valoarea adăugată si de accize pentru bunurile importate de către persoanele care călătoresc din tări terte, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 346 din 29 decembrie 2007, Directiva 2006/79/CE a Consiliului din 5 octombrie 2006 privind scutirea de impozit la import pentru loturile mici de bunuri cu caracter necomercial din tările terte, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 286 din 17 octombrie 2006, Directiva 86/560/CEE - a treisprezecea directivă a Consiliului Comunitătilor Europene din 17 noiembrie 1986 privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunitătii, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene (JOCE) nr. L 326 din 21 noiembrie 1986, Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoarea adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 44 din 20 februarie 2008.”

148. La titlul VII, după capitolul I se introduce un nou capitol, capitolul M „Regimul accizelor armonizate”, alcătuit din art. 2062-20669, cu următorul cuprins:

„CAPITOLUL 11

Regimul accizelor armonizate

 

SECTIUNEA 1

Dispozitii generale

 

Sfera de aplicare

Art. 2062. - Accizele armonizate, denumite în continuare accize, sunt taxe speciale percepute direct sau indirect asupra consumului următoarelor produse:

a) alcool si băuturi alcoolice;

b) tutun prelucrat;

c) produse energetice si electricitate.

Definitii

Art. 2063. - În întelesul prezentului capitol, se vor folosi următoarele definitii:

1. produsele accizabile sunt produsele prevăzute la art. 2062, supuse reglementărilor privind accizele potrivit prezentului capitol;

2. productia de produse accizabile reprezintă orice operatiune prin care aceste produse sunt fabricate, procesate sau transformate sub orice formă;

3. antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activitătii sale, să producă, să transforme, să detină, să primească sau să expedieze produse accizabile în regim suspensiv de accize într-un antrepozit fiscal;

4. antrepozitul fiscal este locul în care produsele accizabile sunt produse, transformate, detinute, primite sau expediate în regim suspensiv de accize de către un antrepozitar autorizat în cadrul activitătii sale, în conditiile prevăzute de prezentul capitol si de normele metodologice;

5. Tratat înseamnă Tratatul de instituire a Comunitătii Europene;

6. stat membru si teritoriul unui stat membru înseamnă teritoriul fiecărui stat membru al Comunitătii căruia i se aplică Tratatul, în conformitate cu art. 299 din Tratat, cu exceptia teritoriilor terte;

7. Comunitate si teritoriul Comunitătii înseamnă teritoriile statelor membre, astfel cum sunt definite la pct. 6;

8. teritorii terte înseamnă teritoriile prevăzute la art. 2064 alin. (2) si (3);

9. tară tertă înseamnă orice stat sau teritoriu căruia nu i se aplică Tratatul;

10. procedură vamală suspensivă sau regim vamal suspensiv înseamnă oricare dintre procedurile speciale prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 2.913/1992 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, al căror obiect îl constituie mărfurile necomunitare în momentul intrării pe teritoriul vamal al Comunitătii, depozitarea temporară, zonele libere sau antrepozitele libere, precum si oricare dintre procedurile prevăzute la art. 84 alin. (1) lit. a) din acest regulament;

11. regim suspensiv de accize înseamnă un regim fiscal aplicat producerii, transformării, detinerii sau deplasării de produse accizabile care nu fac obiectul unei proceduri ori al unui regim vamal suspensiv, accizele fiind suspendate;

12. import de produse accizabile înseamnă intrarea pe teritoriul Comunitătii de produse accizabile, cu exceptia cazului în care produsele, la intrarea lor pe teritoriul Comunitătii, sunt plasate sub un regim sau sub o procedură vamală suspensivă, precum si iesirea lor dintr-un regim ori o procedură vamală suspensivă;

13. destinatar înregistrat înseamnă persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activitătii sale si în conditiile prevăzute în normele metodologice, să primească produse accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize dintr-un alt stat membru;

14. expeditor înregistrat înseamnă persoana fizică sau juridică care importă produse accizabile si este autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activitătii sale si în conditiile prevăzute în normele metodologice, exclusiv să expedieze produsele accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize în urma punerii în liberă circulatie a acestora în conformitate cu art. 79 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92;

15. codul NC reprezintă pozitia tarifară, subpozitia tarifară sau codul tarifar, asa cum este prevăzută/prevăzut în Regulamentul CE nr. 2.658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară si statistică si Tariful Vamal Comun, în vigoare de la 19 octombrie 1992, iar în cazul produselor energetice, în vigoare de la 1 ianuarie 2002. Ori de câte ori intervin modificări în nomenclatura combinată a Tarifului vamal comun, corespondenta dintre codurile NC prevăzute în prezentul capitol si noile coduri NC se va realiza potrivit prevederilor din normele metodologice;

16. supraveghere fiscală reprezintă orice actiune sau procedură de interventie a autoritătii competente pentru prevenirea, combaterea si sanctionarea fraudei fiscale.

Alte teritorii de aplicare

Art. 2064. - (1) Sunt considerate teritorii terte următoarele teritorii care fac parte din teritoriul vamal al Comunitătii:

a) insulele Canare;

b) departamentele franceze de peste mări;

c) insulele Aland;

d) insulele Anglo-Normande (Channel Islands).

(2) Sunt considerate teritorii terte si teritoriile care intră sub incidenta art. 299 alin. (4) din Tratat, precum si următoarele teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al Comunitătii:

a) insula Helgoland;

b) teritoriul Busingen;

c) Ceuta;

d) Melilla;

e) Livigno;

f) Campione dltalia;

g) apele italiene ale lacului Lugano.

(3) Operatiunile cu produse accizabile efectuate provenind din sau având ca destinatie:

a) Principatul Monaco sunt tratate ca deplasări dinspre sau către Franta;

b) San Marino sunt tratate ca deplasări dinspre sau către Italia;

c) zonele Akrotiri si Dhekelia aflate sub suveranitatea Regatului Unit sunt tratate ca deplasări dinspre sau către Cipru;

d) insula Man sunt tratate ca deplasări dinspre sau către Regatul Unit;

e) Jungholz si Mittelberg (Kleines Walsertal) sunt tratate ca deplasări dinspre sau către Germania.

(4) Formalitătile stabilite prin dispozitiile vamale comunitare cu privire la intrarea produselor pe teritoriul vamal al Comunitătii se aplică mutatis mutandis intrării pe teritoriul Comunitătii a produselor accizabile care provin din unul dintre teritoriile mentionate la alin. (1).

(5) Formalitătile stabilite prin dispozitiile vamale comunitare cu privire la iesirea produselor din teritoriul vamal al Comunitătii se aplică mutatis mutandis iesirii produselor accizabile de pe teritoriul Comunitătii care au ca destinatie unul dintre teritoriile mentionate la alin. (1).

(6) Sectiunile a 7-a si a 9-a din prezentul capitol nu se aplică produselor accizabile care fac obiectul unei proceduri sau al unui regim vamal suspensiv.

Faptul generator

Art. 2065. - Produsele accizabile sunt supuse accizelor la momentul:

a) producerii acestora, inclusiv, acolo unde este cazul, la momentul extractiei acestora, pe teritoriul Comunitătii;

b) importului acestora pe teritoriul Comunitătii.

Exigibilitatea

Art. 2066. - (1) Accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum si în statul membru în care se face eliberarea pentru consum.

(2) Conditiile de exigibilitate si nivelul accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile în statul membru în care are loc eliberarea pentru consum.

Eliberarea pentru consum

Art. 2067. - (1) În întelesul prezentului capitol, eliberarea pentru consum reprezintă:

a) iesirea produselor accizabile, inclusiv neregulamentară, dintr-un regim suspensiv de accize;

b) detinerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu dispozitiile prezentului capitol;


c) producerea de produse accizabile, inclusiv neregulamentară, în afara unui regim suspensiv de accize;

d) importul de produse accizabile, chiar si neregulamentar, cu exceptia cazului în care produsele accizabile sunt plasate, imediat după import, în regim suspensiv de accize;

e) utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal altfel decât ca materie primă.

(2) Eliberare pentru consum se consideră si detinerea în scopuri comerciale de către un comerciant de produse accizabile, care au fost eliberate în consum în alt stat membru sau au fost importate în alt stat membru si pentru care accizele nu au fost percepute în România.

(3) Momentul eliberării pentru consum este:

a) în situatiile prevăzute la art. 20630 alin. (2) lit. a) pct. 2, momentul primirii produselor accizabile de către destinatarul înregistrat;

b) în situatiile prevăzute la art. 20630 alin. (2) lit. a) pct. 4, momentul primirii produselor accizabile de către beneficiarul scutirii de la art. 20656;

c) în situatiile prevăzute la art. 20630 alin. (3), momentul primirii produselor accizabile la locul de livrare directă.

(4) Nu se consideră eliberare pentru consum miscarea produselor accizabile din antrepozitul fiscal, în conditiile prevăzute în sectiunea a 9-a din prezentul capitol si conform prevederilor din normele metodologice, către:

a) un alt antrepozit fiscal în România sau în alt stat membru;

b) un destinatar înregistrat din alt stat membru;

c) un teritoriu din afara teritoriului comunitar.

(5) Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă a produselor accizabile aflate sub regim suspensiv de accize, dintr-o cauză ce tine de natura produselor, ca urmare a unui caz fortuit ori de fortă majoră sau ca o consecintă a autorizării de către autoritatea competentă, nu este considerată eliberare pentru consum.

(6) în sensul prezentului capitol, produsele sunt considerate distruse total sau pierdute iremediabil atunci când devin inutilizabile ca produse accizabile. Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă a produselor accizabile trebuie dovedită autoritătii competente, potrivit precizărilor din normele metodologice.

(7) în cazul unui produs accizabil care are dreptul de a fi scutit de accize, utilizarea în orice scop care nu este în conformitate cu scutirea este considerată eliberare pentru consum.

(8) în cazul unui produs energetic, pentru care accizele nu au fost anterior exigibile, eliberare pentru consum se consideră atunci când produsul energetic este oferit spre vânzare ori este utilizat drept combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire.

(9) în cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, se consideră eliberare pentru consum atunci când produsul accizabil este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care s-a revocat ori s-a anulat autorizatia. Acciza devine exigibilă la data la care decizia de revocare a autorizatiei de antrepozit fiscal produce efectele ori la data comunicării deciziei de anulare a autorizatiei de antrepozit fiscal, pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru consum.

Importul

Art. 2068. - (1) În întelesul prezentului titlu, import reprezintă orice intrare de produse accizabile din afara teritoriului comunitar, cu exceptia:

a) plasării produselor accizabile importate sub regim vamal suspensiv în România;

b) distrugerii sub supravegherea autoritătii vamale a produselor accizabile;

c) plasării produselor accizabile în zone libere, antrepozite libere sau porturi libere, în conditiile prevăzute de legislatia vamală în vigoare.

(2) Se consideră de asemenea import:

a) scoaterea unui produs accizabil dintr-un regim vamal suspensiv, în cazul în care produsul rămâne în România;

b) utilizarea în scop personal în România a unor produse accizabile plasate în regim vamal suspensiv;

c) aparitia oricărui alt eveniment care generează obligatia plătii accizelor la intrarea produselor accizabile din afara teritoriului comunitar.

Plătitori de accize

Art. 2069. - (1) Persoana plătitoare de accize care au devenit exigibile este:

a) în ceea ce priveste iesirea unor produse accizabile dintr-un regim suspensiv de accize, astfel cum se mentionează la art. 2067 alin. (1)lit. a):

1. antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau orice altă persoană care eliberează produsele accizabile din regimul suspensiv de accize ori în numele căreia se efectuează această eliberare si, în cazul iesirii neregulamentare din antrepozitul fiscal, orice altă persoană care a participat la această iesire;

2. În cazul unei nereguli în cursul unei deplasări a produselor accizabile în regim suspensiv de accize, astfel cum este definită la art. 20641 alin. (1), (2) si (4): antrepozitarul autorizat, expeditorul înregistrat sau orice altă persoană care a garantat plata accizelor în conformitate cu art. 20654 alin. (1) si (2), precum si orice persoană care a participat la iesirea neregulamentară si care avea cunostintă sau care ar fi trebuit să aibă cunostintă în mod normal de caracterul neregulamentar al acestei iesiri;

b) în ceea ce priveste detinerea unor produse accizabile, astfel cum se mentionează la art. 2067 alin. (1) lit. b): persoana care detine produsele accizabile sau orice altă persoană implicată în detinerea acestora;

c) în ceea ce priveste producerea unor produse accizabile, astfel cum se mentionează la art. 2067 alin. (1) lit. c): persoana care produce produsele accizabile sau, în cazul unei produceri neregulamentare, orice altă persoană implicată în producerea acestora;

d) în ceea ce priveste importul unor produse accizabile, astfel cum se mentionează la art. 2067 alin. (1) lit. d): persoana care declară produsele accizabile sau în numele căreia produsele sunt declarate în momentul importului ori, în cazul unui import neregulamentar, orice altă persoană implicată în importul acestora.

(2) Atunci când mai multe persoane sunt obligate să plătească aceeasi datorie privind accizele, acestea sunt obligate să plătească în solidar acea datorie.


 

SECTIUNEA a 2-a

Alcool si băuturi alcoolice

 

Bere

Art. 20610. - (1) În întelesul prezentului capitol, bere reprezintă orice produs încadrat la codul NC 2203 00 sau orice produs care contine un amestec de bere si de băuturi nealcoolice, încadrat la codul NC 2206 00, având, si într-un caz, si în altul, o concentratie alcoolică mai mare de 0,5% în volum.

(2) Pentru berea produsă de micii producători independenti, care detin instalatii de fabricatie cu o capacitate nominală care nu depăseste 200.000 hl/an, se aplică accize specifice reduse. Acelasi regim se aplică si pentru berea provenită de la micii producători independenti din alte state membre, potrivit prevederilor din normele metodologice.

(3) Prin mici producători de bere independenti se întelege toti operatorii economici mici producători care îndeplinesc cumulativ următoarele conditii: sunt operatori economici producători de bere care, din punct de vedere juridic si economic, sunt independenti fată de orice alt operator economic producător de bere; utilizează instalatii fizice distincte de cele ale altor fabrici de bere; folosesc spatii de productie diferite de cele ale oricărui alt operator economic producător de bere si nu functionează sub licenta de produs a altui operator economic producător de bere.

(4) Fiecare antrepozitar autorizat mic producător de bere are obligatia de a depune la autoritatea competentă, până la data de 15 ianuarie a fiecărui an, o declaratie pe propria răspundere privind capacitătile de productie pe care le detine, potrivit prevederilor din normele metodologice.

(5) Este exceptată de la plata accizelor berea fabricată de persoana fizică si consumată de către aceasta si membrii familiei sale, cu conditia să nu fie vândută.

Vinuri

Art. 20611. - (1) În întelesul prezentului capitol, vinurile sunt:

a) vinuri linistite, care cuprind toate produsele încadrate la codurile NC 2204 si 2205, cu exceptia vinului spumos, asa cum este definit la lit. b), si care:

1. au o concentratie alcoolică mai mare de 1,2% în volum, dar care nu depăseste 15% în volum, si la care alcoolul continut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare; sau

2. au o concentratie alcoolică mai mare de 15% în volum, dar care nu depăseste 18% în volum, au fost obtinute fără nicio îmbogătire si la care alcoolul continut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare;

b) vinuri spumoase, care cuprind toate produsele încadrate la codurile NC 2204 10, 2204 21 10, 2204 29 10 si 2205 si care:

1. sunt prezentate în sticle închise, cu un dop tip «ciupercă», fixat cu ajutorul legăturilor, sau care sunt sub presiune datorată dioxidului de carbon în solutie egală sau mai mare de 3 bari; si

2. au o concentratie alcoolică care depăseste 1,2% în volum, dar care nu depăseste 15% în volum, si la care alcoolul continut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.

(2) Este exceptat de la plata accizelor vinul fabricat de persoana fizică si consumat de către aceasta si membrii familiei sale, cu conditia să nu fie vândut.

Băuturi fermentate, altele decât bere si vinuri

Art. 20612. - (1) În întelesul prezentului capitol, băuturile fermentate, altele decât bere si vinuri, reprezintă:

a) băuturi fermentate linistite, care se încadrează la codurile NC 2204 si 2205 si care nu sunt prevăzute la art. 20611, precum si toate produsele încadrate la codurile NC 2206 00, cu exceptia altor băuturi fermentate spumoase, asa cum sunt definite la lit. b), si a produsului prevăzut la art. 20610, având:

1. o concentratie alcoolică ce depăseste 1,2% în volum, dar nu depăseste 10% în volum; sau

2. o concentratie alcoolică ce depăseste 10% în volum, dar nu depăseste 15% în volum, si la care alcoolul continut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare;

b) băuturi fermentate spumoase care se încadrează la codurile NC 2206 00 31, 2206 00 39, 2204 10, 2204 21 10, 2204 29 10 si 2205, care nu intră sub incidenta art. 20611 si care sunt prezentate în sticle închise, cu un dop tip «ciupercă», fixat cu ajutorul legăturilor, sau care sunt sub presiune datorată dioxidului de carbon în solutie egală sau mai mare de 3 bari si care:

1. au o concentratie alcoolică care depăseste 1,2% în volum, dar nu depăseste 13% în volum; sau

2. au o concentratie alcoolică care depăseste 13% în volum, dar nu depăseste 15% în volum, si la care alcoolul continut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.

(2) Sunt exceptate de la plata accizelor băuturile fermentate, altele decât bere si vinuri, fabricate de persoana fizică si consumate de către aceasta si membrii familiei sale, cu conditia să nu fie vândute.

Produse intermediare

Art. 20613. - (1) În întelesul prezentului capitol, produsele intermediare reprezintă toate produsele care au o concentratie alcoolică ce depăseste 1,2% în volum, dar nu depăseste 22% în volum, si care se încadrează la codurile NC 2204, 2205 si 2206 00, dar care nu intră sub incidenta art. 20610-20612.

(2) Se consideră produs intermediar si orice băutură fermentată linistită prevăzută la art. 20612 alin. (1) lit. a), care are o concentratie alcoolică ce depăseste 5,5% în volum si care nu rezultă în întregime din fermentare, iar ponderea de alcool absolut (100%) este în proportie de peste 50% provenită din baza fermentată linistită, inclusiv vin si bere.

(3) Se consideră produs intermediar si orice băutură fermentată spumoasă prevăzută la art. 20612 alin. (1) lit. b), care are o concentratie alcoolică ce depăseste 8,5% în volum si care nu rezultă în întregime din fermentare, iar ponderea de alcool absolut (100%) este în proportie de peste 50% provenită din baza fermentată linistită, inclusiv vin.

Alcool etilic

Art. 20614. - (1) În întelesul prezentului capitol, alcool etilic reprezintă:

a) toate produsele care au o concentratie alcoolică ce depăseste 1,2% în volum si care sunt încadrate la codurile NC 2207 si 2208, chiar atunci când aceste produse fac parte dintr-un produs încadrat la alt capitol al nomenclaturii combinate;

b) produsele care au o concentratie alcoolică ce depăseste 22% în volum si care sunt cuprinse în codurile NC 2204, 2205 si 2206 00;

c) tuică si rachiuri de fructe;

d) băuturi spirtoase potabile care contin produse, în solutie sau nu.

(2) Tuica si rachiurile de fructe destinate consumului propriu al gospodăriilor individuale, în limita unei cantităti echivalente de cel mult 50 de litri de produs pentru fiecare gospodărie individuală/an, cu concentratia alcoolică de 100% în volum, se accizează prin aplicarea unei cote de 50% din cota standard a accizei aplicate alcoolului etilic, cu conditia să nu fie vândute, potrivit prevederilor din normele metodologice.

(3) Pentru alcoolul etilic produs în micile distilerii, a căror productie nu depăseste 10 hectolitri alcool pur/an, se aplică accize specifice reduse.

(4) Beneficiază de nivelul redus al accizelor micile distilerii care sunt independente din punct de vedere juridic si economic de orice altă distilerie, nu functionează sub licenta de produs a unei alte distilerii si care îndeplinesc conditiile prevăzute de normele metodologice.

 

SECTIUNEA a 3-a

Tutun prelucrat

 

Tutun prelucrat

Art. 20615. - (1) În întelesul prezentului capitol, tutun prelucrat reprezintă:

a) tigarete;

b) tigări si tigări de foi;

c) tutun de fumat:

1. tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în tigarete;

2. alte tutunuri de fumat.

(2) Se consideră tigarete:

a) rulourile de tutun destinate fumatului ca atare si care nu sunt tigări sau tigări de foi, în sensul alin. (3);

b) rulourile de tutun care se pot introduce într-un tub de hârtie de tigarete, prin simpla mânuire neindustrială;

c) rulourile de tutun care se pot înfăsură în hârtie de tigarete, prin simpla mânuire neindustrială;

d) orice produs care contine partial alte substante decât tutunul, dar care respectă criteriile prevăzute la lit. a), b) sau c).

(3) Se consideră tigări sau tigări de foi, dacă se pot fuma ca atare, după cum urmează:

a) rulourile de tutun care contin în totalitate tutun natural;

b) rulourile de tutun care au un învelis exterior din tutun natural;

c) rulourile de tutun care au o umplutură din amestec tăiat fin, învelis exterior de culoarea normală a unei tigări, care acoperă complet produsul, inclusiv filtrul, dar exclusiv mustiucul, dacă este cazul, si un liant, cu conditia ca:

1. Învelisul si liantul să fie din tutun reconstituit;

2. masa unitară a rolei de tutun, excluzând filtrul sau mustiucul, să nu fie sub 1,2 grame; si

3. Învelisul să fie fixat în formă de spirală, cu un unghi ascutit de minimum 30 grade fată de axa longitudinală a tigării;

d) rulourile de tutun, care au o umplutură din amestec tăiat fin, învelis exterior de culoare normală a unei tigări, din tutun reconstituit, care acoperă complet produsul, inclusiv filtrul, dar exclusiv mustiucul, dacă este cazul, cu conditia ca:

1. masa unitară a ruloului, excluzând filtrul si mustiucul, să fie egală sau mai mare de 2,3 grame; si

2. circumferinta ruloului de tutun de minimum o treime din lungimea tigării să nu fie sub 34 mm;

e) orice produs care contine partial alte substante decât tutunul, dar care respectă criteriile de la lit. a), b), c) sau d) si are învelisul din tutun natural, învelisul si liantul din tutun reconstituit sau învelisul din tutun reconstituit.

(4) Se consideră tutun de fumat:

a) tutunul tăiat sau fărâmitat într-un alt mod, răsucit ori presat în bucăti si care poate fi fumat fără prelucrare industrială ulterioară;

b) resturi de tutun prelucrate pentru vânzarea cu amănuntul, care nu sunt prevăzute la alin. (2) si (3) si care pot fi fumate;

c) orice produs care constă total sau partial din alte substante decât tutunul, dar care îndeplineste, pe de altă parte, criteriile prevăzute la lit. a) sau b).

(5) Se consideră tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în tigarete:

a) tutunul de fumat, asa cum este definit la alin. (4), pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun ce au o lătime sub 1 mm;

b) tutunul de fumat pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun ce au o lătime mai mare de 1 mm, dacă tutunul de fumat este vândut sau destinat vânzării pentru rularea tigaretelor.

(6) Un rulou de tutun prevăzut la alin. (2) este considerat, pentru aplicarea accizei, ca două tigarete, atunci când are o lungime, excluzând filtrul si mustiucul, mai mare de 9 cm, fără să depăsească 18 cm, ca 3 tigarete, când are o lungime, excluzând filtrul si mustiucul, mai mare de 18 cm, fără să depăsească 27 cm, si asa mai departe.

 

SECTIUNEA a 4-a

Produse energetice

 

Produse energetice

Art. 20616. - (1) În întelesul prezentului capitol, produsele energetice sunt:

a) produsele cu codurile NC de la 1507 la 1518, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;

b) produsele cu codurile NC 2701, 2702 si de la 2704 la 2715;

c) produsele cu codurile NC 2901 si 2902;

d) produsele cu codul NC 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;

e) produsele cu codul NC 3403;

f) produsele cu codul NC 3811;

g) produsele cu codul NC 3817;

h) produsele cu codul NC 3824 90 99, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor.

(2) Intră sub incidenta prevederilor sectiunilor a 7-a si a 9-a doar următoarele produse energetice:

a) produsele cu codurile NC de la 1507 la 1518, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;

b) produsele cu codurile NC 2707 10, 2707 20, 2707 30 si 2707 50;

c) produsele cu codurile NC de la 2710 11 la 2710 19 69. Pentru produsele cu codurile NC 2710 11 21,2710 11 25 si 2710 19 29, prevederile sectiunii a 9-a se vor aplica numai circulatiei comerciale în vrac;

d) produsele cu codurile NC 2711, cu exceptia 2711 11, 2711 21 si 2711 29;


e) produsele cu codul NC 2901 10;

f) produsele cu codurile NC 2902 20, 2902 30, 2902 41, 2902 42, 2902 43 si 2902 44;

g) produsele cu codul NC 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;

h) produsele cu codul NC 3824 90 99, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau pentru motor.

(3) Produsele energetice pentru care se datorează accize sunt:

a) benzina cu plumb cu codurile NC 2710 11 31, 2710 11 51 si 2710 11 59;

b) benzina fără plumb cu codurile NC 2710 11 31,2710 11 41, 2710 11 45 si 2710 11 49;

c) motorina cu codurile NC de la 2710 19 41 până la 2710 19 49;

d) kerosenul cu codurile NC 2710 19 21 si 2710 19 25;

e) gazul petrolier lichefiat cu codurile NC de la 2711 12 11 până la 2711 19 00;

f) gazul natural cu codurile NC 2711 11 00 si 2711 21 00;

g) păcura cu codurile NC de la 2710 19 61 până la 2710 19 69; h) cărbunele si cocsul cu codurile NC 2701, 2702 si 2704.

(4) Produsele energetice, altele decât cele prevăzute la alin. (3), sunt supuse unei accize dacă sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare ori utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor. Nivelul accizei va fi fixat în functie de destinatie, la nivelul aplicabil combustibilului pentru încălzire sau combustibilului pentru motor echivalent.

(5) Pe lângă produsele energetice prevăzute la alin. (1), orice produs destinat a fi utilizat, pus în vânzare ori utilizat drept combustibil pentru motor sau ca aditiv ori pentru a creste volumul final al combustibilului pentru motor este accizat la nivelul combustibilului pentru motor echivalent.

(6) Pe lângă produsele energetice prevăzute la alin. (1), orice altă hidrocarbură, cu exceptia turbei, destinată a fi utilizată, pusă în vânzare sau utilizată pentru încălzire este accizată cu acciza aplicabilă produsului energetic echivalent.

(7) Consumul de produse energetice în incinta unui loc de productie de produse energetice nu este considerat a fi un fapt generator de accize în cazul în care consumul constă în produse energetice produse în incinta acelui loc de productie. Când acest consum se efectuează în alte scopuri decât cel de productie si, în special, pentru propulsia vehiculelor, se consideră fapt generator de accize.

Gaz natural

Art. 20617. - (1) Gazul natural va fi supus accizelor, iar accizele vor deveni exigibile la momentul furnizării de către distribuitorii sau redistribuitorii autorizati potrivit legii direct către consumatorii finali.

(2) Operatorii economici autorizati în domeniul gazului natural au obligatia de a se înregistra la autoritatea competentă, în conditiile prevăzute în normele metodologice.

(3) Atunci când gazul natural este furnizat în România de un distribuitor sau de un redistribuitor din alt stat membru, care nu este înregistrat în România, acciza devine exigibilă la furnizarea către consumatorul final si va fi plătită de o societate desemnată de acel distribuitor sau redistribuitor, care trebuie să fie înregistrată la autoritatea competentă din România.

Cărbune, cocs si lignit

Art. 20618. - Cărbunele, cocsul si lignitul vor fi supuse accizelor care vor deveni exigibile la momentul livrării de către operatorii economici producători sau de către operatorii economici care efectuează achizitii intracomunitare ori care importă astfel de produse. Acesti operatori economici au obligatia să se înregistreze la autoritatea competentă, în conditiile prevăzute în normele metodologice.

 

SECTIUNEA a 5-a

Energie electrică

 

Energie electrică

Art. 20619. - (1) În întelesul prezentului capitol, energia electrică este produsul cu codul NC 2716.

(2) Energia electrică va fi supusă accizelor, iar acciza va deveni exigibilă la momentul furnizării energiei electrice către consumatorii finali.

(3) Prin derogare de la prevederile art. 2065, nu se consideră ca fiind fapt generator de accize consumul de energie electrică utilizat pentru mentinerea capacitătii de a produce, de a transporta si de a distribui energie electrică, în limitele stabilite de Autoritatea Natională de Reglementare în Domeniul Energiei.

(4) Operatorii economici autorizati în domeniul energiei electrice au obligatia de a se înregistra la autoritatea competentă, în conditiile prevăzute în normele metodologice.

(5) Atunci când energia electrică este furnizată în România de un distribuitor sau de un redistribuitor din alt stat membru, care nu este înregistrat în România, acciza devine exigibilă la furnizarea către consumatorul final si va fi plătită de o societate desemnată de acel distribuitor sau redistribuitor, care trebuie să fie înregistrată la autoritatea competentă din România.

 

SECTIUNEA a 6-a

Exceptii de la regimul de accizare pentru produse energetice si energie electrică

 

Exceptii

Art. 20620. - (1) Nu se datorează accize pentru:

1. căldura rezultată si produsele cu codurile NC 4401 si 4402;

2. următoarele utilizări de produse energetice si energie electrică:

a) produsele energetice utilizate în alte scopuri decât în calitate de combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire;

b) utilizarea duală a produselor energetice. Un produs energetic este utilizat dual atunci când este folosit atât în calitate de combustibil pentru încălzire, cât si în alte scopuri decât pentru motor sau pentru încălzire. Utilizarea produselor energetice pentru reducerea chimică si în procesele electrolitic si metalurgic se consideră a fi utilizare duală;

c) energia electrică utilizată în principal în scopul reducerii chimice si în procesele electrolitice si metalurgice;

d) energia electrică, atunci când reprezintă mai mult de 50% din costul unui produs, potrivit prevederilor din normele metodologice;


e) procesele mineralogice, potrivit prevederilor din normele metodologice.

(2) Nu se consideră productie de produse energetice:

a) operatiunile pe durata cărora sunt obtinute accidental mici cantităti de produse energetice;

b) operatiunile prin care utilizatorul unui produs energetic face posibilă refolosirea sa în cadrul întreprinderii sale, cu conditia ca acciza deja plătită pentru un asemenea produs să nu fie mai mică decât acciza care poate fi cuvenită, dacă produsul energetic refolosit ar fi pasibil de impunere;

c) o operatie constând din amestecul -în afara unui loc de productie sau a unui antrepozit fiscal - al produselor energetice cu alte produse energetice sau alte materiale, cu conditia ca:

1. accizele asupra componentelor să fi fost plătite anterior; si

2. suma plătită să nu fie mai mică decât suma accizei care ar putea să fie aplicată asupra amestecului.

(3) Conditia prevăzută la alin. (2) lit. c) pct. 1 nu se va aplica dacă acel amestec este scutit pentru o utilizare specifică.

(4) Modalitatea si conditiile de aplicare a alin. (1) vor fi reglementate prin normele metodologice.

 

SECTIUNEA a 7-a

Regimul de antrepozitare

 

Reguli generale

Art. 20621. - (1) Productia si transformarea produselor accizabile trebuie realizate într-un antrepozit fiscal.

(2) Detinerea produselor accizabile, atunci când accizele nu au fost plătite, poate avea loc numai într-un antrepozit fiscal.

(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică pentru:

a) berea, vinurile si băuturile fermentate, altele decât bere si vinuri, produse în gospodăriile individuale pentru consumul propriu;

b) vinurile linistite realizate de micii producători care obtin în medie mai putin de 200 hl de vin pe an.

c) energia electrică, gazul natural, cărbunele si cocsul.

(4) În cazul în care micii producători prevăzuti la alin. (3) lit. b) realizează ei însisi tranzactii intracomunitare, acestia informează autoritătile competente si respectă cerintele stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 884/2001 al Comisiei din 24 aprilie 2001 de stabilire a normelor de aplicare privind documentele de însotire a transporturilor de produse vitivinicole si evidentele obligatorii în sectorul vitivinicol, conform precizărilor din normele metodologice.

(5) Atunci când micii producători de vin dintr-un alt stat membru sunt scutiti de la obligatiile privind deplasarea si monitorizarea produselor accizabile, destinatarul din România informează autoritatea competentă teritorială cu privire la livrările de vin primite, prin intermediul documentului solicitat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 884/2001 sau printr-o trimitere la acesta, conform precizărilor din normele metodologice.

(6) Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile.

(7) Detinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada perceperii accizelor, atrage plata acestora.

(8) Fac exceptie de la prevederile alin. (6) antrepozitele fiscale care livrează produse energetice către avioane si nave sau care desfăsoară activitate în regim duty-free, în conditiile prevăzute în normele metodologice.

(9) Este interzisă producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal.

(10) Este interzisă detinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost percepută.

Cererea de autorizare ca antrepozit fiscal

Art. 20622. - (1) Un antrepozit fiscal poate functiona numai pe baza autorizatiei valabile emise de autoritatea competentă.

(2) În vederea obtinerii autorizatiei, pentru ca un loc să functioneze ca antrepozit fiscal, persoana care intentionează să fie antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie să depună o cerere la autoritatea competentă, în modul si în forma prevăzute în normele metodologice.

(3) Cererea trebuie să contină informatii si să fie însotită de documente cu privire la:

a) amplasarea si natura locului;

b) tipurile si cantitatea de produse accizabile estimate a fi produse si/sau depozitate în decursul unui an;

c) lista produselor accizabile care urmează a fi achizitionate în regim suspensiv de accize în vederea utilizării ca materie primă în cadrul activitătii de productie de produse accizabile;

d) identitatea si alte informatii cu privire la persoana care urmează să-si desfăsoare activitatea ca antrepozitar autorizat;

e) organizarea administrativă, fluxurile operationale, randamentul utilajelor si instalatiilor si alte date relevante pentru colectarea si determinarea accizelor, prevăzute într-un manual de procedură;

f) capacitatea persoanei care urmează a fi antrepozitar autorizat de a satisface cerintele prevăzute la art. 20626.

(4) Prevederile alin. (3) se vor adapta potrivit specificului activitătii ce urmează a se desfăsura în antrepozitul fiscal, conform precizărilor din normele metodologice.

(5) Persoana care intentionează să fie antrepozitar autorizat va prezenta, de asemenea, o copie a contractului de administrare sau a actelor de proprietate a sediului unde locul este amplasat.

(6) Persoana care îsi manifestă în mod expres intentia de a fi antrepozitar autorizat pentru mai multe antrepozite fiscale poate depune la autoritatea competentă o singură cerere. Cererea va fi însotită de documentele prevăzute de prezentul capitol, aferente fiecărei locatii.

Conditii de autorizare

Art. 20623. - (1) Autoritatea competentă eliberează autorizatia de antrepozit fiscal pentru un loc numai dacă sunt îndeplinite următoarele conditii:

a) locul urmează a fi folosit pentru producerea, transformarea, detinerea, primirea si/sau expedierea produselor accizabile în regim suspensiv de accize. În cazul unui loc ce va fi autorizat numai ca antrepozit fiscal de depozitare, volumul mediu trimestrial al iesirilor de produse accizabile înregistrate în ultimul an calendaristic trebuie să fie mai mare decât limitele prevăzute în normele metodologice, diferentiate în functie de grupa de produse depozitate si de accizele potentiale aferente;

b) locul este amplasat, construit si echipat astfel încât să nu permită scoaterea produselor accizabile din acest loc fără plata accizelor, conform prevederilor din normele metodologice;


c) locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile, cu exceptiile prevăzute la art. 20621 alin. (8);

d) în cazul unei persoane fizice care urmează să-si desfăsoare activitatea ca antrepozitar autorizat, aceasta să nu fi fost condamnată în mod definitiv pentru infractiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înselăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare ori luare de mită în România sau în oricare dintre statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenta în ultimii 5 ani, să nu fi fost condamnată pentru o infractiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, de Legea contabilitătii nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

e) în cazul unei persoane juridice care urmează să-si desfăsoare activitatea ca antrepozitar autorizat, administratorii acestor persoane juridice să nu fi fost condamnati în mod definitiv pentru infractiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înselăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare ori luare de mită în România sau în oricare dintre statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenta în ultimii 5 ani, să nu fi fost condamnată pentru o infractiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, cu completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

f) persoana care urmează să îsi desfăsoare activitatea ca antrepozitar autorizat trebuie să dovedească că poate îndeplini cerintele prevăzute la art. 20626.

(2) Prevederile alin. (1) vor fi adaptate corespunzător pe grupe de produse accizabile si categorii de antrepozitari, conform precizărilor din normele metodologice.

(3) Locurile aferente rezervei de stat si rezervei de mobilizare se asimilează antrepozitelor fiscale de depozitare, potrivit prevederilor din normele metodologice.

Autorizarea ca antrepozit fiscal

Art. 20624. - (1) Autoritatea competentă va notifica în scris autorizarea ca antrepozit fiscal, în termen de 60 de zile de la data depunerii documentatiei complete de autorizare.

(2) Autorizatia va contine următoarele:

a) codul de accize atribuit antrepozitului fiscal;

b) elementele de identificare ale antrepozitarului autorizat, inclusiv codul de accize atribuit acestuia;

c) descrierea si amplasarea locului antrepozitului fiscal;

d) tipul produselor accizabile primite/expediate din antrepozitul fiscal si natura activitătii;

e) capacitatea de depozitare a produselor accizabile în antrepozitul fiscal, în cazul antrepozitarului autorizat pentru depozitare;

f) nivelul garantiei;

g) data de începere a valabilitătii autorizatiei;

h) orice alte informatii relevante pentru autorizare.

(3) Autorizatiile pot fi modificate de către autoritatea competentă.

(4) Înainte de a fi modificată autorizatia, autoritatea competentă trebuie să-l informeze pe antrepozitarul autorizat asupra modificării propuse si asupra motivelor acesteia.

(5) Antrepozitarul autorizat poate solicita autoritătii competente modificarea autorizatiei, în conditiile prevăzute în normele metodologice.

(6) Procedura de autorizare a antrepozitelor fiscale nu intră sub incidenta prevederilor legale privind procedura aprobării tacite.

Respingerea cererii de autorizare

Art. 20625. - (1) Respingerea cererii de autorizare va fi comunicată în scris, odată cu motivele luării acestei decizii.

(2) În cazul în care autoritatea competentă a respins cererea de autorizare a unui loc ca antrepozit fiscal, persoana care a depus cererea poate contesta această decizie, conform prevederilor legislatiei privind contenciosul administrativ.

Obligatiile antrepozitarului autorizat

Art. 20626. - (1) Orice antrepozitar autorizat are obligatia de a îndeplini următoarele cerinte:

a) să constituie în favoarea autoritătii competente, dacă se consideră necesar, o garantie, în cazul productiei, transformării si detinerii de produse accizabile în regim suspensiv de accize, precum si o garantie obligatorie pentru circulatia acestor produse în regim suspensiv de accize, în conformitate cu prevederile art. 20654 si în conditiile stabilite prin normele metodologice;

b) să instaleze si să mentină încuietori, sigilii, instrumente de măsură sau alte instrumente similare adecvate, necesare securitătii produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal;

c) să asigure mentinerea sigiliilor aplicate sub supravegherea autoritătii competente sub forma si procedura prevăzute în normele metodologice;

d) să tină evidente exacte si actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare si produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale si expediate din antrepozitele fiscale, si să prezinte evidentele corespunzătoare, la cererea autoritătilor competente;

e) să tină un sistem corespunzător de evidentă a stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil si de securitate;

f) să asigure accesul autoritătii competente în orice zonă a antrepozitului fiscal, în orice moment în care antrepozitul fiscal este în exploatare si în orice moment în care antrepozitul fiscal este deschis pentru primirea sau expedierea produselor;

g) să prezinte produsele accizabile pentru a fi inspectate de autoritatea competentă, la cererea acestora;

h) să asigure în mod gratuit un birou în incinta antrepozitului fiscal, la cererea autoritătii competente;

i) să cerceteze si să raporteze către autoritatea competentă orice pierdere, lipsă sau neregularitate cu privire la produsele accizabile;

j) să înstiinteze autoritătile competente despre orice modificare ce intentionează să o aducă asupra datelor initiale în baza cărora a fost emisă autorizatia de antrepozitar, cu minimum 5 zile înainte de producerea modificării;


k) să se conformeze cu alte cerinte impuse prin normele metodologice.

(2) Prevederile alin. (1) vor fi adaptate corespunzător pe grupe de produse accizabile si pe categorii de antrepozitari, conform precizărilor din normele metodologice.

Regimul de transfer al autorizatiei

Art. 20627. - (1) Autorizatiile sunt emise numai pentru antrepozitarii autorizati numiti si nu sunt transferabile.

(2) Atunci când are loc vânzarea locului, autorizatia nu va fi transferată în mod automat noului proprietar. Noul posibil antrepozitar autorizat trebuie să depună o cerere de autorizare.

Anularea, revocarea si suspendarea autorizatiei

Art. 20628. - (1) Autoritatea competentă poate anula autorizatia pentru un antrepozit fiscal atunci când i-au fost oferite informatii inexacte sau incomplete în legătură cu autorizarea antrepozitului fiscal.

(2) Autoritatea competentă poate revoca autorizatia pentru un antrepozit fiscal în următoarele situatii:

a) în cazul unui antrepozitar autorizat, persoană fizică, dacă:

1. persoana a decedat;

2. persoana a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în România sau într-un stat străin, pentru infractiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înselăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită ori o infractiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, cu completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

3. activitatea desfăsurată este în situatie de faliment sau de lichidare;

b) în cazul unui antrepozitar autorizat, care este persoană juridică, dacă:

1. În legătură cu persoana juridică a fost deschisă o procedură de faliment ori de lichidare; sau

2. oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în România sau într-un stat străin, pentru infractiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înselăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită ori o infractiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, cu completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

c) antrepozitarul autorizat nu respectă oricare dintre cerintele prevăzute la art. 20626 sau la art. 20653-20655;

d) când antrepozitarul încheie un act de vânzare a locului;

e) pentru situatia prevăzută la alin. (9);

f) pe durata unei perioade continue de minimum 6 luni, volumul mediu trimestrial al iesirilor de produse accizabile din antrepozitul fiscal de depozitare este mai mic decât limita prevăzută în normele metodologice, conform art. 20623 alin. (1) lit. a).

(3) Autoritatea competentă poate revoca autorizatia pentru un antrepozit fiscal si în cazul în care s-a pronuntat o hotărâre definitivă pentru o infractiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, cu completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

(4) La propunerea organelor de control, autoritatea competentă poate suspenda autorizatia pentru un antrepozit fiscal, astfel:

a) pe o perioadă de 1-6 luni, în cazul în care s-a constatat săvârsirea uneia dintre faptele contraventionale ce atrag suspendarea autorizatiei;

b) până la solutionarea definitivă a cauzei penale, în cazul în care a fost pusă în miscare actiunea penală pentru o infractiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările si completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, cu completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

(5) Decizia prin care autoritatea competentă a hotărât suspendarea, revocarea sau anularea autorizatiei de antrepozit fiscal va fi comunicată si antrepozitarului detinător al autorizatiei.

(6) Antrepozitarul autorizat poate contesta decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizatiei pentru un antrepozit fiscal, potrivit legislatiei în vigoare.

(7) Decizia de suspendare sau de revocare a autorizatiei de antrepozit fiscal produce efecte de la data comunicării sau de la o altă dată cuprinsă în aceasta, după caz. Decizia de anulare a autorizatiei de antrepozit fiscal produce efecte începând de la data emiterii autorizatiei.

(8) Contestarea deciziei de suspendare, revocare sau anulare a autorizatiei de antrepozit fiscal suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe perioada solutionării contestatiei în procedură administrativă.

(9) În cazul în care antrepozitarul autorizat doreste să renunte la autorizatia pentru un antrepozit fiscal, acesta are obligatia să notifice acest fapt autoritătii competente cu cel putin 60 de zile înainte de data de la care renuntarea la autorizatie îsi produce efecte.

(10) În cazul anulării autorizatiei, o nouă autorizatie poate fi emisă de autoritatea competentă numai după o perioadă de cel putin 5 ani de la data anulării.

(11) În cazul revocării autorizatiei, o nouă autorizatie poate fi emisă de autoritatea competentă numai după o perioadă de cel putin 6 luni de la data revocării.

(12) Antrepozitarii autorizati, cărora Ie-a fost suspendată, revocată sau anulată autorizatia si care detin stocuri de produse accizabile la data suspendării, revocării ori anulării, pot valorifica produsele înregistrate în stoc - materii prime, semifabricate, produse finite -, în conditiile prevăzute de normele metodologice.

 

SECTIUNEA a 8-a

Destinatarul înregistrat

 

Destinatarul înregistrat

Art. 20629. - (1) Destinatarul înregistrat poate să-si desfăsoare activitatea în această calitate numai în baza


autorizatiei valabile emisă de autoritatea competentă, potrivit prevederilor din normele metodologice, în care va fi înscris si codul de accize atribuit de această autoritate.

(2) Destinatarul înregistrat nu are dreptul de a detine sau de a expedia produse accizabile în regim suspensiv de accize.

(3) Un destinatar înregistrat trebuie să îndeplinească următoarele cerinte:

a) să garanteze plata accizelor în conditiile prevăzute în normele metodologice, înaintea expedierii de către antrepozitarul autorizat a produselor accizabile;

b) la încheierea deplasării, să înscrie în evidenta contabilă produsele accizabile primite în regim suspensiv de accize;

c) să accepte orice control al autoritătii competente, pentru a se asigura că produsele au fost primite.

(4) Destinatarul înregistrat care primeste doar ocazional produse accizabile trebuie să îndeplinească cerintele de la alin. (3), iar autorizarea prevăzută la art. 2063 pct. 13 se face pentru o cantitate-limită de produse accizabile, pentru un singur expeditor si pentru o perioadă de timp limitată, potrivit prevederilor din normele metodologice.

 

SECTIUNEA a 9-a

Deplasarea si primirea produselor accizabile aflate în regim suspensiv de accize

 

Deplasarea produselor accizabile aflate în regim suspensiv de accize

Art. 20630. - (1) Antrepozitarii autorizati de către autoritătile competente ale unui stat membru sunt recunoscuti ca fiind autorizati atât pentru circulatia natională, cât si pentru circulatia intracomunitară a produselor accizabile.

(2) Produsele accizabile pot fi deplasate în regim suspensiv de accize pe teritoriul Comunitătii, inclusiv dacă produsele sunt deplasate via o tară tertă sau un teritoriu tert:

a) de la un antrepozit fiscal la:

1. un alt antrepozit fiscal;

2. un destinatar înregistrat;

3. un loc de unde produsele accizabile părăsesc teritoriul Comunitătii, în sensul art. 20634 alin. (1);

4. un destinatar în sensul art. 20656 alin. (1), în cazul în care produsele sunt expediate din alt stat membru;

b) de la locul de import către oricare dintre destinatiile prevăzute la lit. a), în cazul în care produsele în cauză sunt expediate de un expeditor înregistrat. În sensul prezentului articol, locul de import înseamnă locul unde se află produsele în momentul în care sunt puse în liberă circulatie, în conformitate cu art. 79 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92.

(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (2) lit. a) pct. 1 si 2 si lit. b), si cu exceptia situatiei prevăzute la art. 20629 alin. (3), produsele accizabile pot fi deplasate în regim suspensiv de accize către un loc de livrare directă situat pe teritoriul României, în cazul în care locul respectiv a fost indicat de antrepozitarul autorizat din România sau de destinatarul înregistrat, în conditiile stabilite prin normele metodologice.

(4) Antrepozitarul autorizat sau destinatarul înregistrat prevăzuti la alin. (3) au obligatia de a depune raportul de primire prevăzut la art. 20633 alin. (1).

(5) Prevederile alin. (2) si (3) se aplică si deplasărilor de produse accizabile cu nivel de accize zero care nu au fost eliberate pentru consum.

(6) Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize începe, în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a), în momentul în care produsele accizabile părăsesc antrepozitul fiscal de expeditie si, în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. b), în momentul în care aceste produse sunt puse în liberă circulatie, în conformitate cu art. 79 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92.

(7) Deplasarea în regim suspensiv de accize a produselor accizabile se încheie:

1. În cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 si 4 si lit. b), în momentul în care destinatarul a receptionat produsele accizabile;

2. În cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a) pct. 3, în momentul în care produsele accizabile au părăsit teritoriul Comunitătii.

Documentul administrativ electronic

Art. 20631. - (1) Deplasarea intracomunitară de produse accizabile este considerată ca având loc în regim suspensiv de accize doar dacă este acoperită de un document administrativ electronic procesat, în conformitate cu alin. (2) si (3).

(2) În sensul alin. (1), expeditorul din România înaintează un proiect de document administrativ electronic la autoritătile competente, prin intermediul sistemului informatizat prevăzut la art. 1 din Decizia nr. 1.152/2003/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 iunie 2003 privind informatizarea circulatiei si a controlului produselor supuse accizelor, denumit în continuare sistemul informatizat.

(3) Autoritătile competente prevăzute la alin. (2) efectuează o verificare electronică a datelor din proiectul de document administrativ electronic, iar în cazul în care:

a) datele nu sunt corecte, expeditorul este informat fără întârziere;

b) datele sunt corecte, autoritatea competentă atribuie documentului un cod de referintă administrativ unic si îl comunică expeditorului.

(4) În cazurile prevăzute la art. 2063° alin. (2) lit. a) pct. 1,2 si 4, la art. 20630 alin. (2) lit. b) si la art. 20630 alin. (3), autoritatea competentă transmite fără întârziere documentul administrativ electronic autoritătii competente din statul membru de destinatie, care la rândul ei îl transmite destinatarului, în cazul în care acesta este un antrepozitar autorizat sau un destinatar înregistrat. Dacă produsele accizabile sunt destinate unui antrepozitar autorizat din România, autoritatea competentă înaintează documentul administrativ electronic direct acestui destinatar.

(5) În cazul prevăzut la art. 2063° alin. (2) lit. a) pct. 3 autoritatea competentă din România înaintează documentul administrativ electronic autoritătii competente din statul membru în care declaratia de export este depusă în conformitate cu art. 161 alin. (5) din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92, denumit în continuare statul membru de export, dacă statul membru de export este altul decât România.

(6) Atunci când expeditorul este din România, acesta furnizează persoanei care însoteste produsele accizabile un exemplar tipărit al documentului administrativ electronic.

(7) Atunci când produsele accizabile sunt deplasate în regim suspensiv de accize de la un expeditor din alt stat membru la un destinatar din România, deplasarea produselor este însotită de un exemplar tipărit al documentului administrativ electronic sau de orice alt document comercial care mentionează codul de referintă administrativ unic, identificabil în mod clar.

(8) Documentele prevăzute la alin. (6) si (7) trebuie să poată fi prezentate autoritătilor competente oricând sunt solicitate, pe întreaga durată a deplasării în regim suspensiv de accize.

(9) Expeditorul poate anula documentul administrativ electronic, atât timp cât deplasarea nu a început potrivit prevederilor art. 20630 alin. (6).

(10) În cursul deplasării în regim suspensiv de accize, expeditorul poate modifica destinatia, prin intermediul sistemului informatizat, si poate indica o nouă destinatie, care trebuie să fie una dintre destinatiile prevăzute la art. 20630 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 sau 3 sau la art. 20630 alin. (3), după caz.

(11) În cazul deplasării intracomunitare a produselor energetice în regim suspensiv de accize, pe cale maritimă sau pe căi navigabile interioare, către un destinatar care nu este cunoscut cu sigurantă în momentul în care expeditorul înaintează proiectul de document administrativ electronic prevăzut la alin. (2), autoritatea competentă poate autoriza ca expeditorul să nu includă în documentul în cauză datele privind destinatarul, în conditiile prevăzute în normele metodologice.

(12) Imediat ce datele privind destinatarul sunt cunoscute si cel târziu la momentul încheierii deplasării, expeditorul transmite datele sale autoritătilor competente, utilizând procedura prevăzută la alin. (10).

Divizarea deplasării produselor energetice în regim suspensiv de accize

Art. 20632. - Autoritatea competentă poate permite expeditorului, în conditiile stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, ca expeditorul să divizeze o deplasare intracomunitară de produse energetice în regim suspensiv de accize în două sau mai multe deplasări, cu conditia ca:

1. să nu se modifice cantitatea totală de produse accizabile;

2. divizarea să se desfăsoare pe teritoriul unui stat membru care permite o astfel de procedură;

3. autoritatea competentă din statul membru unde se efectuează divizarea să fie informată cu privire la locul unde se efectuează divizarea.

Raportul de primire a produselor accizabile Art. 20633. - (1) La primirea de produse accizabile în România, în oricare dintre destinatiile prevăzute la art. 20630 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 sau 4, sau la art. 2063o alin. (3), destinatarul trebuie să înainteze fără întârziere si nu mai târziu de 5 zile lucrătoare de la încheierea deplasării, cu exceptia cazurilor justificate corespunzător autoritătilor competente potrivit precizărilor din normele metodologice, un raport privind primirea acestora, denumit în continuare raport de primire, utilizând sistemul informatizat.

(2) Modalitătile de trimitere a raportului de primire a produselor accizabile de către destinatarii mentionati la art. 20656 alin. (1) sunt prevăzute prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală.

(3) Autoritatea competentă a destinatarului din România efectuează o verificare electronică a datelor din raportul de primire, după care:

1. În cazul în care datele nu sunt corecte, destinatarul este informat fără întârziere despre acest fapt;

2. În cazul în care datele sunt corecte, autoritatea competentă a destinatarului confirmă înregistrarea raportului de primire si îl transmite autoritătii competente din statul membru de expeditie.

(4) Atunci când expeditorul este din România, raportul de primire se înaintează acestuia de către autoritatea competentă din România.

(5) În cazul în care locul de expeditie si cel de destinatie se află în România, primirea produselor accizabile în regim suspensiv de accize se confirmă expeditorului potrivit procedurii stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală.

Raportul de export

Art. 20634. - (1)în situatiile prevăzute la art. 20630 alin. (2) lit. a) pct. 3 si, după caz, la art. 2063o alin. (2) lit. b), autoritătile competente din statul membru de export întocmesc un raport de export, pe baza vizei biroului vamal de iesire, prevăzută la art. 793 alin. (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei, sau de biroul unde se realizează formalitătile prevăzute la art. 2064 alin. (5), prin care se atestă faptul că produsele accizabile au părăsit teritoriul Comunitătii.

(2) Autoritătile competente din statul membru de export verifică pe cale electronică datele ce rezultă din viza prevăzută la alin. (1). Odată ce aceste date au fost verificate si atunci când statul membru de expeditie este diferit de statul membru de export, autoritătile competente din statul membru de export transmit raportul de export autoritătilor competente din statul membru de expeditie.

(3) Autoritătile competente din statul membru de expeditie înaintează raportul de export expeditorului.

Proceduri în cazul în care sistemul informatizat este indisponibil la expeditie

Art. 206S5. - (1) Prin exceptie de la prevederile art. 20631 alin. (1), în cazul în care sistemul informatizat este indisponibil în România, expeditorul din România poate începe o deplasare de produse accizabile în regim suspensiv de accize, în următoarele conditii:

a) produsele să fie însotite de un document pe suport hârtie care contine aceleasi date ca proiectul de document administrativ electronic prevăzut la art. 20631 alin. (2);

b) să informeze autoritătile competente înainte de începerea deplasării, prin depunerea unei copii a documentului prevăzut la lit. a). Această copie trebuie să fie vizată de autoritatea competentă a locului de expediere. Dacă indisponibilitatea sistemului este imputabilă expeditorului, acesta va furniza informatii corespunzătoare cu privire la motivele acestei indisponibilităti.

(2) În cazul în care sistemul informatizat redevine disponibil, expeditorul prezintă un proiect de document administrativ electronic, în conformitate cu art. 20631 alin. (2).

(3) De îndată ce datele cuprinse în documentul administrativ electronic sunt validate, în conformitate cu art. 20631 alin. (3), acest document înlocuieste documentul pe suport hârtie prevăzut la alin. (1) lit. a). Prevederile art. 20631 alin. (4) si (5), precum si cele ale art. 20633 si 20634 se aplică mutatis mutandis.


(4) Până la momentul validării datelor din documentul administrativ electronic, deplasarea este considerată ca având loc în regim suspensiv de accize, pe baza documentului pe suport hârtie prevăzut la alin. (1) lit. a).

(5) O copie a documentului pe suport hârtie prevăzut la alin. (1) lit. a) se păstrează de expeditor în evidentele sale.

(6) În cazul în care sistemul informatizat este indisponibil la expeditie, expeditorul comunică informatiile prevăzute la art. 20631 alin. (10) sau la art. 20632 prin intermediul unor mijloace alternative de comunicare. În acest scop, expeditorul în cauză informează autoritătile competente înaintea modificării destinatiei sau a divizării deplasării. Prevederile alin. (2)-(5) se aplică mutatis mutândis.

Proceduri în cazul în care sistemul informatizat este indisponibil la destinatie

Art. 20636. - (1) În cazul în care, în situatiile prevăzute la art. 20630 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 si 4, la art. 20630 alin. (2) lit. b) si la art. 20630 alin. (3), raportul de primire prevăzut la art. 20633 alin. (1) nu poate fi prezentat la încheierea deplasării produselor accizabile în termenul prevăzut la respectivul articol deoarece fie sistemul informatizat nu este disponibil în România, fie în situatia prevăzută la art. 20635 alin. (1) nu au fost încă îndeplinite procedurile prevăzute la art. 20635 alin. (2) si (3), destinatarul prezintă autoritătii competente din România, cu exceptia cazurilor pe deplin justificate, un document pe suport hârtie care contine aceleasi date ca raportul de primire si care atestă încheierea deplasării, potrivit prevederilor din normele metodologice.

(2) Cu exceptia cazului în care destinatarul poate prezenta, în scurt timp, prin intermediul sistemului informatizat, raportul de primire prevăzut la art. 20633 alin. (1) sau în cazuri pe deplin justificate, autoritatea competentă din România trimite o copie a documentului pe suport hârtie prevăzut la alin. (1) autoritătii competente din statul membru de expeditie, care o transmite expeditorului sau o tine la dispozitia acestuia.

(3) De îndată ce sistemul informatizat redevine disponibil sau de îndată ce procedurile prevăzute la art. 2063s alin. (2) si (3) sunt îndeplinite, destinatarul prezintă un raport de primire, în conformitate cu art. 20633 alin. (1). Prevederile art. 20633 alin. (3) si (4) se aplică mutatis mutandis.

(4) În cazul în care, în situatiile prevăzute la art. 20630 alin. (2) lit. a) pct. 3, raportul de export prevăzut la art. 20634 alin. (1) nu poate fi întocmit la încheierea deplasării produselor accizabile deoarece fie sistemul informatizat nu este disponibil în statul membru de export, fie în situatia prevăzută la art. 2063s alin. (1) nu au fost încă îndeplinite procedurile prevăzute la art. 20635 alin. (2) si (3), autoritătile competente din statul membru de export trimit autoritătilor competente din România un document pe suport hârtie care contine aceleasi date ca si raportul de export si care atestă încheierea deplasării, cu exceptia cazului în care raportul de export prevăzut la art. 20634 alin. (1) poate fi întocmit în scurt timp, prin intermediul sistemului informatizat sau în cazuri pe deplin justificate, potrivit prevederilor din normele metodologice.

(5) În cazul prevăzut la alin. (4), autoritătile competente din România transmit sau pun la dispozitia expeditorului o copie a documentului pe suport hârtie.

(6) De îndată ce sistemul informatizat redevine disponibil în statul membru de export sau de îndată ce procedurile prevăzute la art. 20635 alin. (2) si (3) sunt îndeplinite, autoritătile competente din statul membru de export trimit un raport de export, în conformitate cu art. 20634 alin. (1). Prevederile art. 20634 alin. (2) si (3) se aplică mutatis mutandis.

Încheierea deplasării produselor accizabile în regim suspensiv de accize

Art. 20637. - (1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 20636, raportul de primire prevăzut la art. 20633 alin. (1) sau raportul de export prevăzut la art. 20634 alin. (1) constituie dovada faptului că deplasarea produselor accizabile s-a încheiat, în conformitate cu art. 20630 alin. (7).

(2) Prin derogare de la alin. (1), în absenta unui raport de primire sau a unui raport de export din alte motive decât cele prevăzute la art. 20636, se poate de asemenea furniza, în cazurile prevăzute la art. 20630 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 si 4, la art. 20630 alin. (2) lit. b) si la art. 20630 alin. (3), dovada încheierii deplasării produselor accizabile în regim suspensiv de accize, printr-o adnotare făcută de autoritătile competente din statul membru de destinatie, pe baza unor dovezi corespunzătoare, care să indice că produsele accizabile expediate au ajuns la destinatia declarată sau, în cazul prevăzut la art. 20630 alin. (2) lit. a) pct. 3, printr-o adnotare făcută de autoritătile competente din statul membru pe teritoriul căruia este situat biroul vamal de iesire, care să ateste faptul că produsele accizabile au părăsit teritoriul Comunitătii.

(3) În sensul alin. (2), un document înaintat de destinatar si care contine aceleasi date ca raportul de primire sau de export constituie o dovadă corespunzătoare.

(4) În momentul în care autoritătile competente din statul membru de expeditie au admis dovezile corespunzătoare, acestea închid deplasarea în sistemul informatizat.

Structura si continutul mesajelor

Art. 20638. - (1) Structura si continutul mesajelor care trebuie schimbate potrivit art. 20631-20634 de către persoanele si autoritătile competente implicate în cazul unei deplasări intracomunitare de produse accizabile în regim suspensiv de accize, normele si procedurile privind schimbul acestor mesaje, precum si structura documentelor pe suport hârtie prevăzute la art. 20635 si 20636 sunt stabilite de către Comisia Europeană.

(2) Situatiile în care sistemul informatizat este considerat indisponibil în România, precum si normele si procedurile care trebuie urmate în aceste situatii sunt stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală.

Proceduri simplificate

Art. 20639. - (1) Monitorizarea deplasărilor produselor accizabile în regim suspensiv de accize, care se desfăsoară integral pe teritoriul României, se realizează potrivit procedurilor aprobate prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, stabilite pe baza prevederilor art. 20631- 20637.

(2) Prin acord si în conditiile stabilite de România cu alte state membre interesate pot fi stabilite proceduri simplificate pentru deplasările frecvente si regulate de produse accizabile în regim suspensiv de accize care au loc între teritoriile acestora.

(3) Prevederile alin. (2) includ deplasările prin conducte fixe.


Deplasarea unui produs accizabil în regim suspensiv după ce a fost pus în liberă circulatie în procedură vamală simplificată

Art. 20640. - (1) Deplasarea produselor accizabile puse în liberă circulatie de către un importator care detine autorizatie unică pentru proceduri vamale simplificate, eliberată de autoritatea competentă din alt stat membru, iar produsele sunt eliberate pentru consum în România, se poate efectua în regim suspensiv de accize, dacă sunt îndeplinite următoarele conditii:

a) importatorul este autorizat de autoritatea competentă din statul său pentru efectuarea de operatiuni cu produse accizabile în regim suspensiv de accize;

b) importatorul detine cod de accize în statul membru de autorizare;

c) deplasarea are loc între:

1. un birou vamal de intrare din România si un antrepozit fiscal sau un destinatar înregistrat din România;

2. un birou vamal de intrare în teritoriul comunitar situat în alt stat membru participant la aplicarea procedurii vamale simplificate si un antrepozit fiscal sau un destinatar înregistrat din România, miscarea produselor accizabile fiind acoperită de o procedură de tranzit care începe la frontieră;

3. un birou vamal de intrare în teritoriul comunitar situat într-un stat membru neparticipant la aplicarea procedurii vamale simplificate si un antrepozit fiscal sau un destinatar înregistrat din România, miscarea produselor accizabile fiind acoperită de o procedură de tranzit care începe la frontieră;

d) produsele accizabile sunt însotite de un exemplar tipărit al documentului administrativ electronic prevăzut la art. 20631 alin. (1).

(2) Prevederile alin. (1) se aplică si în cazul importatorului înregistrat în România care detine autorizatie unică pentru proceduri vamale simplificate, eliberată de autoritatea vamală din România, iar produsele sunt eliberate pentru consum în alt stat membru participant la aplicarea procedurii vamale simplificate.

Nereguli si abateri

Art. 20641. - (1) Atunci când s-a produs o neregulă în cursul unei deplasări de produse accizabile în regim suspensiv de accize care a dus la eliberarea pentru consum a acestora în conformitate cu art. 2067 alin. (1) lit. a), se consideră că eliberarea pentru consum are loc în statul membru în care s-a produs neregula.

(2) În cazul în care, pe parcursul unei deplasări a produselor accizabile în regim suspensiv de accize, a fost depistată o neregulă care a dus la eliberarea pentru consum a acestora în conformitate cu art. 2067 alin. (1) lit. a) si nu este posibil să se determine unde s-a produs neregula, se consideră că aceasta s-a produs în statul membru si la momentul în care aceasta a fost depistată.

(3) În situatiile prevăzute la alin. (1) si (2), autoritătile competente din statul membru în care produsele au fost eliberate pentru consum sau în care se consideră că au fost eliberate pentru consum, trebuie să informeze autoritătile competente din statul membru de expeditie.

(4) Când produsele accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize nu au ajuns la destinatie si pe parcursul deplasării nu a fost constatată nicio neregulă care să fie considerată eliberare pentru consum potrivit art. 2067 alin. (1) lit. a), se consideră că neregula s-a produs în statul membru de expeditie si în momentul expedierii produselor accizabile. Face exceptie de la prevederile alin. (4) cazul în care în termen de 4 luni de la începerea deplasării în conformitate cu art. 20630 alin. (6), expeditorul furnizează dovada încheierii deplasării sau a locului în care a fost comisă neregula, într-un mod considerat satisfăcător de autoritătile competente din statul membru de expeditie în conformitate cu art. 20630 alin. (7). Dacă persoana care a constituit garantia potrivit prevederilor art. 20654 nu a avut sau nu a putut să aibă cunostintă de faptul că produsele nu au ajuns la destinatie, acesteia i se acordă un termen de o lună de la comunicarea acestei informatii de către autoritătile competente din statul membru de expeditie pentru a-i permite să aducă dovada încheierii deplasării, în conformitate cu art. 20630 alin. (7), sau a locului comiterii neregulii.

(5) În cazurile prevăzute la alin. (2) si (4), dacă statul membru în care s-a comis efectiv neregula este identificat în termen de 3 ani de la data începerii deplasării, în conformitate cu art. 20630 alin. (6), se aplică dispozitiile alin. (1). În aceste situatii, autoritătile competente din statul membru în care s-a comis neregula informează în acest sens autoritătile competente din statul membru în care au fost percepute accizele, care restituie sau remit accizele în momentul furnizării probei perceperii accizelor în celălalt stat membru.

(6) În sensul prezentului articol, neregulă înseamnă o situatie apărută în cursul unei deplasări a produselor accizabile în regim suspensiv de accize, diferită de aceea prevăzută la art. 2067 alin. (5) si (6), din cauza căreia o deplasare sau un segment dintr-o deplasare a unor produse accizabile nu s-a încheiat conform art. 20630 alin. (7).

 

SECTIUNEA a 10-a

Restituiri de accize

 

Restituiri de accize

Art. 20642. - (1) Cu exceptia cazurilor prevăzute la art. 20644 alin. (7), la art. 20647 alin. (5) si la art. 20649 alin. (3) si (4), precum si a cazurilor prevăzute la art. 20658-20660, accizele privind produsele accizabile care au fost eliberate pentru consum pot fi, la solicitarea persoanei în cauză, restituite sau remise de către autoritătile competente din statele membre unde respectivele produse au fost eliberate pentru consum, în situatiile prevăzute de statele membre si în conformitate cu conditiile stabilite de statul membru în cauză, în scopul de a preveni orice formă posibilă de evaziune sau de abuz. O astfel de restituire sau de remitere nu poate genera alte scutiri decât cele prevăzute la art. 20656 si art. 20658-20660.

(2) Pentru produsele energetice contaminate sau combinate în mod accidental, returnate antrepozitului fiscal pentru reciclare, accizele plătite vor putea fi restituite în conditiile prevăzute în normele metodologice.

(3) Pentru băuturile alcoolice si produsele din tutun retrase de pe piată, dacă starea sau vechimea acestora le face improprii consumului, accizele plătite pot fi restituite în conditiile prevăzute în normele metodologice.

(4) Acciza restituită nu poate depăsi suma efectiv plătită.


 

SECTIUNEA a 11-a

Deplasarea intracomunitară si impozitarea produselor accizabile după eliberarea pentru consum

 

Persoane fizice

Art. 20643. - (1) Accizele pentru produsele accizabile achizitionate de o persoană fizică pentru uz propriu si transportate personal de aceasta în România sunt exigibile numai în statul membru în care se achizitionează produsele accizabile.

(2) Pentru a stabili dacă produsele accizabile prevăzute la alin. (1) sunt destinate uzului propriu al unei persoane fizice, se vor avea în vedere cel putin următoarele cerinte:

a) statutul comercial al celui care detine produsele accizabile si motivele pentru care le detine;

b) locul în care se află produsele accizabile sau, dacă este cazul, modul de transport utilizat;

c) orice document referitor la produsele accizabile;

d) natura produselor accizabile;

e) cantitatea de produse accizabile.

(3) Produsele achizitionate de persoanele fizice se consideră a fi destinate scopurilor comerciale, în conditiile si în cantitătile prevăzute în normele metodologice.

(4) Produsele achizitionate si transportate în cantităti superioare limitelor prevăzute în normele metodologice si destinate consumului în România se consideră a fi achizitionate în scopuri comerciale si, în acest caz, se datorează acciza în România.

(5) Acciza devine exigibilă în România si pentru cantitătile de uleiuri minerale eliberate deja pentru consum într-un alt stat membru, dacă aceste produse sunt transportate cu ajutorul unor mijloace de transport atipice de către o persoană fizică sau în numele acesteia. În sensul acestui alineat, mijloace de transport atipice înseamnă transportul de combustibil în alte recipiente decât rezervoarele vehiculelor sau în canistre adecvate pentru combustibili si transportul de produse lichide pentru încălzire în alte recipiente decât în camioane-cisternă folosite în numele unor operatori economici profesionisti.

Produse cu accize plătite, detinute în scopuri comerciale în România

Art. 20644. - (1) Fără a aduce atingere dispozitiilor art. 20647 alin. (1), în cazul în care produsele accizabile care au fost deja eliberate pentru consum într-un stat membru sunt detinute în scopuri comerciale în România pentru a fi livrate sau utilizate pe teritoriul acesteia, produsele în cauză sunt supuse accizelor, iar accizele devin exigibile în România.

(2) În sensul prezentului articol, detinere în scopuri comerciale înseamnă detinerea de produse accizabile de către o altă persoană decât o persoană fizică sau de către o persoană fizică în alte scopuri decât pentru uz propriu si transportarea de către aceasta, în conformitate cu art. 20643.

(3) Conditiile de exigibilitate si nivelul accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile în România.

(4) Persoana plătitoare de accize devenite exigibile este, în cazurile prevăzute la alin. (1), persoana care efectuează livrarea sau detine produsele destinate livrării sau căreia îi sunt livrate produsele în România.

(5) Fără a aduce atingere dispozitiilor art. 20649, în cazul în care produsele accizabile care au fost deja eliberate pentru

consum într-un stat membru se deplasează în cadrul Comunitătii în scopuri comerciale, produsele în cauză nu sunt considerate ca fiind detinute în aceste scopuri până în momentul în care ajung în România, cu conditia ca deplasarea să se realizeze pe baza formalitătilor prevăzute la art. 20645 alin. (1) si (2).

(6) Produsele accizabile detinute la bordul unei nave sau al unei aeronave care efectuează traversări sau zboruri între un alt stat membru si România, dar care nu sunt disponibile pentru vânzare în momentul în care nava sau aeronava se află pe teritoriul unuia dintre cele două state membre, nu sunt considerate ca fiind detinute în statul membru respectiv în scopuri comerciale.

(7) În cazul produselor accizabile care au fost deja eliberate pentru consum în România si care sunt livrate într-un alt stat membru, comerciantul care a efectuat livrarea poate beneficia, la cerere, de restituirea sau de remiterea accizelor dacă autoritatea competentă constată că accizele au devenit exigibile si au fost percepute în acel stat membru, potrivit prevederilor din normele metodologice.

Deplasarea intracomunitară a produselor cu accize plătite

Art. 20645. - (1) În situatia prevăzută la art. 20644 alin. (1), produsele accizabile circulă între România si alt stat membru sau între alt stat membru si România, împreună cu un document de însotire care contine datele principale din documentul prevăzut la art. 20631 alin. (1). Structura si continutul documentului de însotire sunt stabilite de Comisia Europeană.

(2) Persoanele prevăzute la art. 20644 alin. (4) trebuie să îndeplinească următoarele cerinte:

a) înaintea expedierii produselor, să depună o declaratie la autoritatea competentă teritorială si să garanteze plata accizelor;

b) să plătească accizele în prima zi lucrătoare imediat următoare celei în care s-au receptionat produsele;

c) să accepte orice control care să permită autoritătii competente teritoriale să se asigure că produsele accizabile au fost efectiv primite si că accizele exigibile pentru acestea au fost plătite.

Documentul de însotire

Art. 20646. - (1) Documentul de însotire se întocmeste de către furnizor în 3 exemplare si se utilizează după cum urmează:

a) primul exemplar rămâne la furnizor;

b) exemplarele 2 si 3 însotesc produsele accizabile pe timpul transportului până la primitor;

c) exemplarul 2 rămâne la primitorul produselor;

d) exemplarul 3 trebuie să fie restituit furnizorului, cu certificarea receptiei si cu mentionarea tratamentului fiscal ulterior al produselor accizabile în statul membru de destinatie, dacă furnizorul solicită în mod expres acest lucru în scop de restituire de accize.

(2) Modelul documentului de însotire va fi prevăzut în normele metodologice.

Vânzarea la distantă

Art. 20647. - (1) Produsele accizabile deja eliberate pentru consum într-un stat membru, care sunt achizitionate de o persoană, alta decât un antrepozitar autorizat sau un destinatar înregistrat, stabilită în România, care nu exercită o activitate economică independentă, si care sunt expediate ori transportate către România, direct sau indirect, de către vânzător ori în numele acestuia, sunt supuse accizelor în România.


(2) În cazul prevăzut la alin. (1), accizele devin exigibile în România în momentul livrării produselor accizabile. Conditiile de exigibilitate si nivelul accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile. Accizele se plătesc în conformitate cu procedura stabilită în normele metodologice.

(3) Persoana plătitoare de accize în România este fie vânzătorul, fie un reprezentant fiscal stabilit în România si autorizat de autoritătile competente din România. Atunci când vânzătorul nu respectă dispozitiile alin. (4) lit. a), persoana plătitoare de accize este destinatarul produselor accizabile.

(4) Vânzătorul sau reprezentantul fiscal trebuie să îndeplinească următoarele cerinte:

a) înainte de expedierea produselor accizabile, trebuie să se înregistreze si să garanteze plata accizelor în conditiile stabilite si la autoritatea competentă, prevăzute în normele metodologice;

b) să plătească accizele la autoritatea competentă prevăzută la lit. a), după sosirea produselor accizabile;

c) să tină evidente contabile ale livrărilor de produse accizabile.

(5) Produsele accizabile deja eliberate pentru consum în România, care sunt achizitionate de o persoană, alta decât un antrepozitar autorizat sau un destinatar înregistrat, stabilită în alt stat membru, care nu exercită o activitate economică independentă, si care sunt expediate ori transportate către acel stat membru, direct sau indirect, de către vânzător ori în numele acestuia, sunt supuse accizelor în acel stat membru. Accizele percepute în România se restituie sau se remit, la solicitarea vânzătorului, dacă vânzătorul ori reprezentantul său fiscal a urmat procedurile stabilite la alin. (4), potrivit cerintelor stabilite de autoritatea competentă din statul membru de destinatie.

Distrugeri si pierderi

Art. 20648. - (1) În situatiile prevăzute la art. 20644 alin. (1) si la art. 20647 alin. (1), în cazul distrugerii totale sau al pierderii iremediabile a produselor accizabile, în cursul transportului acestora în alt stat membru decât cel în care au fost eliberate pentru consum, dintr-un motiv legat de natura produselor, ca urmare a unui caz fortuit ori de fortă majoră sau ca o consecintă a autorizării de către autoritătile competente din statul membru în cauză, accizele nu sunt exigibile în acel stat membru.

(2) Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă a produselor accizabile în cauză va fi dovedită într-un mod considerat satisfăcător de autoritătile competente din statul membru în care a avut loc distrugerea totală ori pierderea iremediabilă sau din statul membru în care aceasta a fost constatată, în cazul în care nu este posibil să se determine unde a avut loc. Garantia depusă în temeiul art. 20645 alin. (2) lit. a) sau al art. 20647 alin. (4) lit. a) se va elibera.

(3) Regulile si conditiile pe baza cărora se determină pierderile mentionate la alin. (1) sunt prevăzute în normele metodologice.

Nereguli apărute pe parcursul deplasării produselor accizabile

Art. 20649. - (1) Atunci când s-a comis o neregulă în cursul unei deplasări a produselor accizabile, în conformitate cu art. 20644 alin. (1) sau cu art. 20647 alin. (1), în alt stat membru decât cel în care produsele au fost eliberate pentru consum, acestea sunt supuse accizelor, iar accizele sunt exigibile în statul membru în care s-a comis neregula.

(2) Atunci când s-a constatat o neregulă în cursul unei deplasări a produselor accizabile, în conformitate cu art. 20644 alin. (1) sau cu art. 20647 alin. (1), în alt stat membru decât cel în care produsele au fost eliberate pentru consum si nu este posibil să se determine locul în care s-a comis neregula, se consideră că aceasta s-a comis în statul membru în care a fost constatată, iar accizele sunt exigibile în acest stat membru. Cu toate acestea, dacă statul membru în care s-a comis efectiv neregula este identificat în termen de 3 ani de la data achizitionării produselor accizabile, se aplică dispozitiile alin. (1).

(3) Accizele sunt datorate de persoana care a garantat plata acestora în conformitate cu art. 20645 alin. (2) lit. a) sau cu art. 20647 alin. (4) lit. a) si de orice persoană care a participat la neregulă.

(4) Autoritătile competente din statul membru în care produsele accizabile au fost eliberate pentru consum restituie sau remit, la cerere, accizele după perceperea acestora în statul membru în care a fost comisă ori constatată neregula. Autoritătile competente din statul membru de destinatie eliberează garantia depusă în temeiul art. 20645 alin. (2) lit. a) sau al art. 20647 alin. (4) lit. a).

(5) În sensul prezentului articol, neregulă înseamnă o situatie apărută în cursul unei deplasări a produselor accizabile în temeiul art. 20644 alin. (1) sau al art. 20648 alin. (1), care nu face obiectul art. 20647, din cauza căreia o deplasare ori un segment dintr-o deplasare a unor produse accizabile nu s-a încheiat în mod corespunzător.

Declaratii privind achizitii si livrări intracomunitare Art. 20650. - Destinatarii înregistrati si reprezentantii fiscali au obligatia de a transmite autoritătii competente o situatie lunară privind achizitiile si livrările de produse accizabile, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă situatia, în conditiile stabilite prin normele metodologice.

 

SECTIUNEA a 12-a

Obligatiile plătitorilor de accize

 

Plata accizelor la bugetul de stat

Art. 20651. - (1) Accizele sunt venituri la bugetul de stat. Termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care accizele devin exigibile, cu exceptia cazurilor pentru care prezentul capitol prevede în mod expres alt termen de plată.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), în cazul furnizorilor autorizati de energie electrică sau de gaz natural, termenul de plată a accizelor este data de 25 a lunii următoare celei în care a avut loc facturarea către consumatorul final.

(3) În cazul importului unui produs accizabil, care nu este plasat într-un regim suspensiv, prin derogare de la alin. (1) momentul plătii accizelor este momentul înregistrării declaratiei vamale de import.

(4) Prin derogare de la dispozitiile alin. (1), livrarea produselor energetice prevăzute la art. 20616 alin. (3) lit. a)-e) din antrepozite fiscale se efectuează numai în momentul în care furnizorul detine documentul de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantitătii ce urmează a fi facturată. Cu ocazia depunerii declaratiei lunare de accize se vor regulariza eventualele diferente dintre valoarea accizelor virate la bugetul de stat de către beneficiarii produselor, în numele antrepozitului fiscal, si valoarea accizelor aferente cantitătilor de produse energetice efectiv livrate de acesta, în decursul lunii precedente.


(5) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), orice persoană aflată în una dintre situatiile prevăzute la art. 2067 alin. (7), (8) si (9) are obligatia de a plăti accizele în termen de 5 zile de la data la care au devenit exigibile.

Depunerea declaratiilor de accize

Art. 20652. - (1) Orice plătitor de accize prevăzut la prezentul capitol are obligatia de a depune lunar la autoritatea competentă o declaratie de accize, indiferent dacă se datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), destinatarul înregistrat care primeste doar ocazional produse accizabile are obligatia de a depune declaratia de accize pentru fiecare operatiune în parte.

(3) Declaratiile de accize se depun la autoritatea competentă, de către plătitorii de accize, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă declaratia.

(4) Prin exceptie de la prevederile alin. (3), orice persoană aflată în una dintre situatiile prevăzute la art. 2067 alin. (7), (8) si (9) are obligatia de a depune imediat o declaratie de accize la autoritatea competentă.

(5) Prin exceptie de la prevederile alin. (3), în situatiile prevăzute la art. 2067 alin. (1) lit. b) si c) trebuie să se depună imediat o declaratie de accize la autoritatea fiscală competentă si, prin derogare de la art. 20651, acciza se plăteste în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care a fost depusă declaratia.

Documente fiscale

Art. 20653. - Pentru produsele accizabile care sunt transportate sau sunt detinute în afara antrepozitului fiscal, originea trebuie să fie dovedită folosindu-se un document care va fi stabilit prin normele metodologice.

Garantii

Art. 20654. - (1) Antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat si expeditorul înregistrat au obligatia depunerii la autoritatea competentă a unei garantii, conform prevederilor din normele metodologice, care să asigure plata accizelor care pot deveni exigibile.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), garantia poate fi depusă de transportator, de proprietarul produselor accizabile, de destinatar sau, în comun, de două ori mai multe dintre aceste persoane sau dintre persoanele prevăzute la alin. (1), în cazurile si în conditiile stabilite prin normele metodologice.

(3) Garantia este valabilă pe întreg teritoriul Comunitătii.

(4) Tipul, modul de calcul, valoarea si durata garantiei vor fi prevăzute în normele metodologice.

(5) Valoarea garantiei va fi analizată periodic, pentru a reflecta orice schimbări în volumul afacerii sau în nivelul de accize datorat, si nu va fi mai mică decât nivelul minim prevăzut în normele metodologice.

Responsabilitătile plătitorilor de accize

Art. 20655. - (1) Orice plătitor de accize poartă răspunderea pentru calcularea corectă si plata la termenul legal a accizelor către bugetul de stat si pentru depunerea la termenul legal a declaratiilor de accize la autoritatea competentă, conform prevederilor prezentului capitol si celor ale legislatiei vamale în vigoare.

(2) Antrepozitarii autorizati pentru productie sunt obligati să depună la autoritatea competentă o situatie care să contină informatii cu privire la produsele accizabile: stocul de materii prime si produse finite la începutul perioadei de raportare, achizitiile de materii prime, cantitatea fabricată în cursul perioadei de raportare, stocul de produse finite si materii prime la sfârsitul perioadei de raportare si cantitatea de produse livrate, la termenul si conform modelului prezentat în normele metodologice.

(3) Antrepozitarii autorizati pentru depozitare sunt obligati să depună la autoritatea competentă o situatie, care să contină informatii cu privire la stocul de produse finite la începutul perioadei de raportare, achizitiile si livrările de produse finite în cursul perioadei de raportare, stocul de produse finite la sfârsitul perioadei de raportare, la termenul si conform modelului prezentat în normele metodologice.

 

SECTIUNEA a 13-a

Scutiri la plata accizelor

 

Scutiri generale

Art. 20656. - (1) Produsele accizabile sunt scutite de plata accizelor dacă sunt destinate utilizării:

a) în contextul relatiilor diplomatice sau consulare;

b) de către organizatiile internationale recunoscute ca atare de autoritătile publice din România si de către membrii acestor organizatii, în limitele si în conditiile stabilite prin conventiile internationale privind instituirea acestor organizatii sau prin acordurile de sediu;

c) de către fortele armate ale oricărui stat parte la Tratatul Atlanticului de Nord, altul decât România, pentru uzul fortelor armate în cauză, pentru personalul civil însotitor sau pentru aprovizionarea popotelor ori a cantinelor acestora;

d) de către fortele armate ale Regatului Unit stationate în Cipru în temeiul Tratatului de instituire a Republicii Cipru din 16 august 1960, pentru uzul fortelor armate în cauză, pentru personalul civil însotitor sau pentru aprovizionarea popotelor ori a cantinelor acestora;

e) pentru consum în cadrul unui acord încheiat cu tări terte sau cu organizatii internationale, cu conditia ca acordul în cauză să fie permis ori autorizat în ceea ce priveste scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată.

(2) Modalitatea si conditiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin normele metodologice.

(3) Fără a aduce atingere prevederilor art. 20631 alin. (1), produsele accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize către un destinatar în sensul alin. (1) sunt însotite de certificat de scutire.

(4) Modelul si continutul certificatului de scutire sunt cele stabilite de Comisia Europeană.

(5) Procedura prevăzută la art. 20631-20636 nu se aplică deplasărilor intracomunitare de produse accizabile în regim suspensiv de accize destinate fortelor armate prevăzute la alin. (1) lit. c), dacă acestea sunt reglementate de un regim care se întemeiază direct pe Tratatul Atlanticului de Nord.

(6) Prin exceptie de la prevederile alin. (5), procedura prevăzută la art. 20631-20636 se va aplica deplasărilor de produse accizabile în regim suspensiv de accize destinate fortelor armate prevăzute la alin. (1) lit. c) care au loc exclusiv pe teritoriul national sau în baza unui acord încheiat cu un alt stat membru, atunci când deplasarea are loc între teritoriul national si teritoriul acelui stat membru.


Scutiri speciale

Art. 20657. - (1) Sunt scutite de la plata accizelor produsele accizabile furnizate de magazinele duty-free, transportate în bagajul personal al călătorilor care se deplasează pe cale aeriană sau maritimă către un teritoriu tert ori către o tară tertă.

(2) Sunt scutite de la plata accizelor produsele furnizate la bordul unei aeronave sau al unei nave pe parcursul călătoriei pe cale aeriană ori maritimă către un teritoriu tert sau către o tară tertă.

(3) Regimul de scutire de la plata accizelor prevăzut la alin. (1) se aplică si produselor accizabile furnizate de magazinele duty-free autorizate în România situate în afara incintei aeroporturilor sau porturilor, transportate în bagajul personal al călătorilor către un teritoriu tert ori către o tară tertă.

(4) În sensul prezentului articol, călător către un teritoriu tert sau către o tară tertă înseamnă orice călător care detine un document de transport pentru călătorie ori un alt document care face dovada destinatiei finale situate pe un teritoriu tert sau o tară tertă.

Scutiri pentru alcool etilic si alte produse alcoolice

Art. 20658. - (1) Sunt scutite de la plata accizelor alcoolul etilic si alte produse alcoolice prevăzute la art. 2062 lit. a), atunci când sunt:

a) complet denaturate, conform prescriptiilor legale;

b) denaturate si utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman;

c) utilizate pentru producerea otetului cu codul NC 2209;

d) utilizate pentru producerea de medicamente;

e) utilizate pentru producerea de arome alimentare destinate preparării de alimente sau băuturi nealcoolice ce au o concentratie ce nu depăseste 1,2% în volum;

f) utilizate în scop medical în spitale si farmacii;

g) utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu ori fără cremă, cu conditia ca în fiecare caz concentratia de alcool să nu depăsească 8,5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compozitia ciocolatei si 5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compozitia altor produse;

h) utilizate în procedee de fabricatie, cu conditia ca produsul finit să nu contină alcool;

i) utilizate ca esantioane pentru analiză sau ca teste necesare pentru productie ori în scopuri stiintifice.

(2) Modalitatea si conditiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1), precum si produsele utilizate pentru denaturarea alcoolului vor fi reglementate prin normele metodologice.

Scutiri pentru tutun prelucrat

Art. 20659. - (1) Este scutit de la plata accizelor tutunul prelucrat, atunci când este destinat în exclusivitate testelor stiintifice si celor privind calitatea produselor.

(2) Modalitatea si conditiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin normele metodologice.

Scutiri pentru produse energetice si energie electrică

Art. 20660. - (1) Sunt scutite de la plata accizelor:

a) produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru aviatie, alta decât aviatia turistică în scop privat. Prin aviatie turistică în scop privat se întelege utilizarea unei aeronave de către proprietarul său ori de către persoana fizică sau juridică ce o detine cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale si, în special, altele decât transportul de persoane ori de mărfuri sau prestări de servicii cu titlu oneros ori pentru nevoile autoritătilor publice;

b) produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru navigatia în apele comunitare si pentru navigatia pe căile navigabile interioare, inclusiv pentru pescuit, altele decât pentru navigatia ambarcatiunilor de agrement private. De asemenea, este scutită de la plata accizelor si electricitatea produsă la bordul navelor. Prin ambarcatiune de agrement privată se întelege orice ambarcatiune utilizată de către proprietarul său ori de către persoana fizică sau juridică ce o detine cu titlu de închiriere ori cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale si, în special, altele decât transportul de persoane sau de mărfuri ori prestări de servicii cu titlu oneros sau pentru nevoile autoritătilor publice;

c) produsele energetice si energia electrică utilizate pentru productia de energie electrică, precum si energia electrică utilizată pentru mentinerea capacitătii de a produce energie electrică;

d) produsele energetice si energia electrică utilizate pentru productia combinată de energie electrică si energie termică;

e) produsele energetice - gazul natural, cărbunele si combustibilii solizi - folosite de gospodării si/sau de organizatii de caritate;

f) combustibilii pentru motor utilizati în domeniul productiei, dezvoltării, testării si mentenantei aeronavelor si vapoarelor;

g) combustibilii pentru motor utilizati pentru operatiunile de dragare în cursurile de apă navigabile si în porturi;

h) produsele energetice injectate în furnale sau în alte agregate industriale în scop de reducere chimică, ca aditiv la cocsul utilizat drept combustibil principal;

i) produsele energetice care intră în România dintr-o tară tertă, continute în rezervorul standard al unui autovehicul cu motor, destinate utilizării drept combustibil pentru acel autovehicul, precum si în containere speciale si destinate utilizării pentru operarea, în timpul transportului, a sistemelor ce echipează acele containere;

j) orice produs energetic care este scos de la rezerva de stat sau rezerva de mobilizare, fiind acordat gratuit în scop de ajutor umanitar;

k) orice produs energetic utilizat drept combustibil pentru încălzire de către spitale, sanatorii, aziluri de bătrâni, orfelinate si de alte institutii de asistentă socială, institutii de învătământ si lăcasuri de cult;

l) produsele energetice, dacă astfel de produse sunt obtinute din unul sau mai multe dintre produsele următoare:

- produse cuprinse în codurile NC de la 1507 la 1518 inclusiv;

- produse cuprinse în codurile NC 3824 90 55 si de la 3824 90 80 la 3824 90 99 inclusiv, pentru componentele lor produse din biomase;

- produse cuprinse în codurile NC 2207 20 00 si 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică;

- produse obtinute din biomase, inclusiv produse cuprinse în codurile NC 4401 si 4402;

m) energia electrică produsă din surse regenerabile de energie;

n) energia electrică obtinută de acumulatori electrici, grupurile electrogene mobile, instalatiile electrice amplasate pe vehicule de orice fel, sursele stationare de energie electrică în curent continuu, instalatiile energetice amplasate în marea teritorială care nu sunt racordate la reteaua electrică si sursele electrice cu o putere activă instalată sub 250 kW;

o) produsele cuprinse în codul NC 2705, utilizate pentru încălzire.


(2) Modalitatea si conditiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin normele metodologice.

(3) Produsele energetice care contin unul sau mai multe dintre produsele enumerate la alin. (1) lit. l) beneficiază de un nivel redus al accizelor, potrivit prevederilor din normele metodologice.

 

SECTIUNEA a 14-a

Marcarea produselor alcoolice si a tutunului prelucrat

 

Reguli generale

Art. 20661. - (1) Prevederile prezentei sectiuni se aplică următoarelor produse accizabile:

a) produse intermediare si alcool etilic, cu exceptiile prevăzute prin normele metodologice;

b) tutun prelucrat.

(2) Nu este supus obligatiei de marcare orice produs accizabil scutit de la plata accizelor.

(3) Produsele accizabile prevăzute la alin. (1) pot fi eliberate pentru consum sau pot fi importate pe teritoriul României numai dacă acestea sunt marcate conform prevederilor prezentei sectiuni.

Responsabilitatea marcării

Art. 20662. - Responsabilitatea marcării produselor accizabile revine antrepozitarilor autorizati, destinatarilor înregistrati, expeditorilor înregistrati sau importatorilor autorizati, potrivit precizărilor din normele metodologice.

Proceduri de marcare

Art. 20663. - (1) Marcarea produselor se efectuează prin timbre sau banderole.

(2) Dimensiunea si elementele ce vor fi inscriptionate pe marcaje vor fi stabilite prin normele metodologice.

(3) Antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat, expeditorul înregistrat sau importatorul autorizat are obligatia să asigure ca marcajele să fie aplicate la loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului accizabil, respectiv pe pachet, cutie ori sticlă, astfel încât deschiderea ambalajului să deterioreze marcajul.

(4) Produsele accizabile marcate cu timbre sau banderole deteriorate ori altfel decât s-a prevăzut la alin. (2) si (3) vor fi considerate ca nemarcate.

Eliberarea marcajelor

Art. 20664. - (1) Autoritatea competentă aprobă eliberarea marcajelor, potrivit procedurii prevăzute în normele metodologice.

(2) Eliberarea marcajelor se face către:

a) antrepozitarii autorizati pentru produsele accizabile prevăzute la art. 20661;

b) destinatarii înregistrati care achizitionează produsele accizabile prevăzute la art. 20661;

c) expeditorul înregistrat sau importatorul autorizat care importă produsele accizabile prevăzute la art. 20661. Autorizatia de importator se acordă de către autoritatea competentă, în conditiile prevăzute în normele metodologice.

(3) Solicitarea marcajelor se face prin depunerea unei cereri la autoritatea competentă si prin constituirea unei garantii în favoarea acestei autorităti, sub forma si în maniera prevăzute în normele metodologice.

(4) Eliberarea marcajelor se face de către unitatea specializată pentru tipărirea acestora, desemnată de autoritatea competentă, potrivit prevederilor din normele metodologice.

(5) Contravaloarea marcajelor se asigură de la bugetul de stat, din valoarea accizelor aferente produselor accizabile supuse marcării, conform prevederilor din normele metodologice.

 

SECTIUNEA a 15-a

Alte obligatii pentru operatorii economici cu produse accizabile

 

Confiscarea tutunului prelucrat

Art. 20665. - (1) Prin derogare de la prevederile legale în materie care reglementează modul si conditiile de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, tutunurile prelucrate confiscate ori intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se predau de către organul care a dispus confiscarea, pentru distrugere, antrepozitarilor autorizati pentru tutun prelucrat, destinatarilor înregistrati, expeditorilor înregistrati sau importatorilor autorizati de astfel de produse, după cum urmează:

a) sortimentele care se regăsesc în nomenclatorul de produse al antrepozitarilor autorizati, al destinatarilor înregistrati, al expeditorilor înregistrati sau al importatorilor autorizati se predau în totalitate acestora;

b) sortimentele care nu se regăsesc în nomenclatoarele prevăzute la lit. a) se predau în custodie de către organele care au procedat la confiscare antrepozitarilor autorizati pentru productia de tutun prelucrat a căror cotă de piată reprezintă peste 5%.

(2) Repartizarea fiecărui lot de tutun prelucrat confiscat, preluarea tutunului prelucrat de către antrepozitarii autorizati, destinatarii înregistrati, expeditorii înregistrati si importatorii autorizati, precum si procedura de distrugere se efectuează conform prevederilor din normele metodologice.

(3) Fiecare antrepozitar autorizat, destinatar înregistrat, expeditor înregistrat si importator autorizat are obligatia să asigure pe cheltuiala proprie preluarea în custodie, transportul si depozitarea cantitătilor de produse din lotul confiscat care i-a fost repartizat.

Controlul

Art. 20666. - (1) Toti operatorii economici cu produse accizabile sunt obligati să accepte orice control ce permite autoritătii competente prevăzute în normele metodologice să se asigure de corectitudinea operatiunilor cu produse accizabile.

(2) Autoritătile competente vor lua măsuri de supraveghere fiscală si control pentru asigurarea desfăsurării activitătii autorizate în conditiile legii. Modalitătile si procedurile pentru realizarea supravegherii fiscale a productiei, depozitării, circulatiei si importului produselor supuse accizelor armonizate vor fi stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală.

Întârzieri la plata accizelor

Art. 20667. - întârzierea la plata accizelor cu mai mult de 5 zile de la termenul legal atrage suspendarea autorizatiei detinute de operatorul economic plătitor de accize până la plata sumelor restante.

Procedura de import pentru produse energetice

Art. 20668. - Efectuarea formalitătilor vamale de import aferente benzinelor si motorinelor se face prin birourile vamale la frontieră stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală.


Conditii de distributie si comercializare

Art. 20669. - (1) Comercializarea pe piata natională a alcoolului sanitar în vrac este interzisă.

(2) Operatorii economici care doresc să distribuie si să comercializeze angro băuturi alcoolice si tutun prelucrat sunt obligati să se înregistreze la autoritatea competentă prevăzută în normele metodologice si să îndeplinească următoarele conditii:

a) să detină spatii de depozitare corespunzătoare, în proprietate, cu chirie, contract de comodat sau cu orice titlu legal;

b) să aibă înscrise în obiectul de activitate potrivit Clasificării activitătilor din economia natională - CAEN, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997, cu modificările ulterioare, activitatea de comercializare si distributie angro a băuturilor alcoolice sau activitatea de comercializare si distributie angro a produselor din tutun;

c) să se doteze cu mijloacele necesare depistării marcajelor false sau contrafăcute, în cazul comercializării de produse supuse marcării potrivit prezentului capitol.

(3) Băuturile alcoolice livrate de operatorii economici producători către operatorii economici distribuitori sau comercianti angro vor fi însotite si de o copie a certificatului de marcă al producătorului, din care să rezulte că marca îi apartine.

(4) Operatorii economici care intentionează să comercializeze în sistem angro produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant si gaz petrolier lichefiat - sunt obligati să se înregistreze la autoritatea competentă conform procedurii si cu îndeplinirea conditiilor stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală.

(5) Nu intră sub incidenta alin. (2) si (4) antrepozitarii autorizati pentru locurile autorizate ca antrepozite fiscale si operatorii înregistrati/destinatarii înregistrati.

(6) Operatorii economici care intentionează să comercializeze în sistem en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant si gaz petrolier lichefiat - sunt obligati să se înregistreze la autoritatea fiscală teritorială, conform procedurii si cu îndeplinirea conditiilor ce vor fi stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală.

(7) Desfăsurarea activitătii de comercializare de către operatorii economici prevăzuti la alin. (4) si (6), care nu respectă obligatiile mentionate la alin. (4) si (6), constituie contraventie si se sanctionează potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

(8) Operatorii economici distribuitori si comerciantii angro sau en detail de băuturi alcoolice, tutun prelucrat si produse energetice răspund pentru provenienta nelegală a produselor detinute.

(9) Toate reziduurile de produse energetice rezultate din exploatare, în alte locatii decât antrepozitele fiscale, pot fi cedate sau vândute pentru prelucrare în vederea obtinerii de produse accizabile numai către un antrepozit fiscal de productie ori pot fi supuse operatiilor de ecologizare, în conditiile prevăzute de normele metodologice.

(10) În cazul comercializării si transportului de tutun brut si tutun partial prelucrat trebuie îndeplinite următoarele cerinte:

a) operatorii economici care doresc să comercializeze tutun brut sau tutun partial prelucrat pot desfăsura această activitate numai în baza unei autorizatii eliberate în acest scop de către autoritatea competentă teritorială;

b) tutunul brut sau tutunul partial prelucrat poate fi comercializat către un operator economic din România doar dacă acesta detine autorizatia prevăzută la lit. a) ori către un antrepozitar autorizat din domeniul tutunului prelucrat;

c) orice deplasare de tutun brut sau de tutun partial prelucrat pe teritoriul României trebuie să fie însotită de un document comercial, în care va fi înscris numărul autorizatiei operatorului economic expeditor.

(11) Atunci când nu se respectă una dintre prevederile alin. (10), intervine exigibilitatea accizelor, suma de plată fiind determinată pe baza accizei datorate pentru alte tutunuri de fumat.

(12) Procedura de eliberare a autorizatiei prevăzute la alin. (10) lit. a) se stabileste prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală.”

149. La titlul VII „Accize si alte taxe speciale”, capitolul II „Alte produse accizabile”, alcătuit din articolele 207-214, se modifică si va avea următorul cuprins:

„CAPITOLUL II

Alte produse accizabile

Sfera de aplicare

Art. 207. - Următoarele produse sunt supuse accizelor:

a) cafea verde, cu codurile NC 0901 11 00 si 0901 12 00;

b) cafea prăjită, inclusiv cafea cu înlocuitori, cu codurile NC 0901 21 00, 0901 22 00 si 0901 90 90;

c) cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă, cu codurile NC 2101 11 si 2101 12.

Nivelul si calculul accizei

Art. 208. - (1) Nivelul accizelor pentru produsele prevăzute la art. 207 este prevăzut în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentul titlu.

(2) Pentru cafea, cafea cu înlocuitori si cafea solubilă, accizele se datorează o singură dată si se calculează prin aplicarea sumelor fixe pe unitatea de măsură asupra cantitătilor intrate pe teritoriul României. Pentru amestecurile cu cafea solubilă intrate pe teritoriul României, accizele se datorează si se calculează numai pentru cantitatea de cafea solubilă continută în amestecuri.

Plătitori de accize

Art. 209. - (1) Plătitori de accize pentru produsele prevăzute la art. 207 sunt operatorii economici - persoane juridice, asociatii familiale si persoane fizice autorizate - care achizitionează din teritoriul comunitar ori din afara teritoriului comunitar astfel de produse.

(2) Operatorii economici care achizitionează din teritoriul comunitar produsele prevăzute la art. 207, înainte de primirea produselor trebuie să fie înregistrati la autoritatea competentă, în conditiile prevăzute în normele metodologice, si să respecte următoarele cerinte:

a) să garanteze plata accizelor în conditiile fixate de autoritatea competentă;

b) să tină contabilitatea livrărilor de produse;

c) să prezinte produsele oricând li se cere aceasta de către organele de control;

d) să accepte orice monitorizare sau verificare a stocului.


Scutiri

Art. 210. - (1) Sunt scutite de la plata accizelor produsele livrate la rezerva de stat si la rezerva de mobilizare, pe perioada în care au acest regim.

(2) Operatorii economici care exportă sau care livrează într-un alt stat membru sortimente de cafea obtinute din operatiuni proprii de prelucrare a cafelei achizitionate direct de către acestia din alte state membre ori din import pot solicita autoritătilor fiscale competente, pe bază de documente justificative, restituirea accizelor virate la bugetul de stat, aferente cantitătilor de cafea utilizate ca materie primă pentru cafeaua exportată sau livrată în alt stat membru.

(3) Beneficiază de regimul de restituire a accizelor virate bugetului de stat si operatorii economici, pentru cantitătile de cafea achizitionate direct de către acestia dintr-un stat membru sau din import, care ulterior sunt livrate către un alt stat membru, sunt exportate ori returnate furnizorilor.

(4) Modalitatea de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1)-(3) va fi reglementată prin normele metodologice.

Exigibilitatea

Art. 211. - Momentul exigibilitătii accizei intervine:

a) pentru produsele provenite din teritoriul comunitar, la momentul receptionării acestora;

b) pentru produsele importate, la data înregistrării declaratiei vamale de import.

Exigibilitatea accizei în cazul procedurii vamale simplificate

Art. 212.- în cazul produselor provenite din operatiuni de import efectuate de un importator care detine autorizatie unică pentru proceduri vamale simplificate eliberată de alt stat membru, acesta are obligatia de a depune la autoritatea vamală declaratia de import pentru TVA si accize. Exigibilitatea accizei intervine la data înregistrării declaratiei de import pentru TVA si accize.

Plata accizelor la bugetul de stat

Art. 213. - (1) Pentru produsele provenite din teritoriul comunitar, plata accizelor se face în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost receptionate produsele.

(2) Pentru produsele provenite din operatiuni de import, plata accizelor se face la momentul înregistrării declaratiei vamale de import.

Declaratiile de accize

Art. 214. - (1) Orice operator economic plătitor de accize are obligatia de a depune la autoritatea competentă o declaratie de accize pentru fiecare lună, indiferent dacă se datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă.

(2) Declaratiile de accize se depun la autoritatea competentă de către operatorii economici plătitori până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă declaratia.”

150. Articolul 218 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Conversia în lei a sumelor exprimate în euro

Art. 218. - Valoarea în lei a accizelor si a impozitului la titeiul din productia internă, datorate bugetului de stat, stabilite potrivit prezentului titlu în echivalent euro pe unitatea de măsură, se determină prin transformarea sumelor exprimate în echivalent euro, pe baza cursului de schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.”

151. Articolul 220 se modifică si va avea următorul cuprins:

„Decontările între operatorii economici

Art. 220. - (1) Decontările între operatorii economici plătitori de accize si operatorii economici cumpărători de produse accizabile se vor face integral prin unităti bancare.

(2) Nu intră sub incidenta prevederilor alin. (1):

a) livrările de produse accizabile către operatorii economici care comercializează astfel de produse în sistem en detail;

b) livrările de produse accizabile, efectuate în cadrul sistemului de compensare a obligatiilor fată de bugetul de stat, aprobate prin acte normative speciale. Sumele reprezentând accizele nu pot face obiectul compensărilor dacă actele normative speciale nu prevăd altfel sau dacă nu se face dovada plătii accizelor la bugetul statului;

c) livrările de produse accizabile, în cazul compensărilor efectuate între operatorii economici prin intermediul Institutului de Management si Informatică, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Sumele reprezentând accizele nu pot face obiectul compensărilor dacă nu se face dovada plătii accizelor la bugetul de stat.”

152. Anexa nr. 3 la titlul VII „Accize si alte taxe speciale” se abrogă.

153. La articolul 298, după punctul 431, se introduc două noi puncte, punctele 432 si 433, cu următorul cuprins:

„432. Litera a) a articolului 26 si litera g) a articolului 83 din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

433. Articolul III din Legea nr. 265/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi si în regim de închiriere, cu modificările si completările ulterioare”.

Art. II. - Legea nr. 260/2007 privind înregistrarea operatiunilor comerciale prin mijloace electronice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 27 iulie 2007, se abrogă.

Art. III. - (1) Prevederile art. I se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.

(2) Prin exceptie de la alin. (1), prevederile art. I pct. 148 referitoare la capitolul I1 „Regimul accizelor armonizate” se aplică începând cu data de 1 aprilie 2010.

(3) Începând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă prevederile art. 162-175 si art. 178-206 din cap. I al titlului VII „Accize si alte taxe speciale” si prevederile art. 222-237, art. 239-242, art. 244 si 2441 din titlul VIII „Măsuri speciale privind supravegherea productiei, importului si circulatiei unor produse accizabile” din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.

(4) Prin exceptie de la prevederile alin. (3), până la 31 decembrie 2010 sunt admise deplasările de produse accizabile în regim suspensiv de accize către alte state membre care nu au adoptat sistemul informatizat potrivit art. 21-27 din Directiva 2008/118/CE, efectuate conform procedurii prevăzute la art. 186-1911 din cap. I al titlului VII „Accize si alte taxe speciale” din Legea nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare.

(5) Prin exceptie de la prevederile alin. (3), deplasările de produse accizabile care au fost initiate înainte de 1 aprilie 2010 sunt efectuate si încheiate în conformitate cu procedura prevăzută la art. 186-1911 din cap. I al titlului VII „Accize si alte taxe speciale” din Legea nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare.

Art. IV. - Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările si completările ulterioare, precum si cu cele aduse prin prezenta ordonantă de urgentă, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

Art. V. - Declararea, stabilirea si plata impozitului pe veniturile realizate de persoanele fizice înainte de 1 ianuarie 2010 se face în conformitate cu legislatia în vigoare până la această dată.

Prezenta ordonantă de urgentă transpune în legislatia natională Directiva 2008/8/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce priveste locul de prestare a serviciilor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 44 din 20 februarie 2008, Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoarea adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 44 din 20 februarie 2008, Directiva 2008/117/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, în vederea combaterii fraudei fiscale legate de operatiunile intracomunitare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 14 din 20 ianuarie 2009, Directiva 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al accizelor si de abrogare a Directivei nr. 92/12/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 9 din 14 ianuarie 2009, Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool si băuturi alcoolice si Directiva 92/84/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea ratelor accizelor la alcool si băuturi alcoolice, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 316 din 31 octombrie 1992, Directiva 92/79/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea taxelor la tigări si Directiva 92/80/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea taxelor pe tutunul prelucrat, altul decât pentru tigarete, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 316 din 31 octombrie 1992, modificate prin Directiva 2002/10/CE a Consiliului din 12 februarie 2002 de modificare a Directivelor 92/79/CEE, 92/80/CEE si 95/59/CE privind structura si ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 46 din 16 februarie 2002, Directiva 95/59/CE a Consiliului din 27 noiembrie 1995 privind alte impozite decât impozitele pe cifra de afaceri care afectează consumul de tutun prelucrat, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 291 din 6 decembrie 1995, modificată prin Directiva 2002/10/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 46 din 16 februarie 2002, Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice si a electricitătii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 283 din 31 octombrie 2003.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul finantelor publice,

Gheoghe Pogea

 

Bucuresti, 7 octombrie 2009.

Nr. 109.


Copyright 1998-2024
DSC.NET All rights reserved.