MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 614/2009

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XIV - Nr. 614         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 10 septembrie 2009

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

            17. - Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Senatului nr. 71/2008 privind aprobarea componentei numerice si nominale a comisiilor permanente ale Senatului

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 942 din 25 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2 si art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, ale Legii nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă si ale art. 10 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2002 privind pietele reglementate de mărfuri si instrumente financiare derivate

 

Decizia nr. 972 din 25 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 974 din 25 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.012 din 7 iulie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin. (2) si (4) si art. 42alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, precum si ale anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000

 

Decizia nr. 1.020 din 9 iulie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Decizia nr. 1.024 din 9 iulie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 198 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii

 

Decizia nr. 1.040 din 9 iulie 2009 privind constitutionalitatea dispozitiilor art. 154, art. 155 si art. 156 din Regulamentul Camerei Deputatilor

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

            607. - Decizie privind încetarea, la cerere, a raportului de serviciu al domnului Merchea Manole, inspector guvernamental

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

            1.884/C. - Ordin al ministrului justitiei si libertătilor cetătenesti pentru modificarea si completarea Regulamentului privind conditiile de participare, organizare si desfăsurare a concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante si avansare, precum si conditiile pentru modificarea si încetarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici din sistemul administratiei penitenciare, aprobat prin Ordinul ministrului justitiei nr. 2.854/C/2004

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

            111. - Ordin privind sanctionarea ING Bank N.V. Amsterdam - Sucursala Bucuresti

 

            112. - Ordin privind sanctionarea MKB Romexterra Bank - S.A.

 

 


HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Senatului nr. 71/2008 privind aprobarea componentei numerice si nominale a comisiilor permanente ale Senatului

 

În temeiul prevederilor art. 64 alin. (4) si art. 67 din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 46 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, cu modificările ulterioare,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Hotărârea Senatului nr. 71/2008 privind aprobarea componentei numerice si nominale a comisiilor permanente ale Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 20 decembrie 2008, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La anexa nr. IV „Componenta Comisiei pentru agricultură, silvicultură si dezvoltare rurală", domnul senator Bădescu Iulian - Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal - se include în componenta comisiei în locul doamnei senator Plăcintă Sorina-Luminita - Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

2. La anexa nr. XIV „Componenta Comisiei pentru privatizare si administrarea activelor statului", doamna senator Plăcintă Sorina-Luminita - Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal -se include în componenta comisiei în locul domnului senator Bădescu Iulian - Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în sedinta din 9 septembrie 2009, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

p. PRESEDINTELE SENATULUI,

ALEXANDRU PERES

 

Bucuresti, 9 septembrie 2009.

Nr. 17.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 942

din 25 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2 si art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, ale Legii nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă si ale art. 10 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2002 privind pietele reglementate de mărfuri si instrumente financiare derivate

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskâás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2 si art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, ale Legii nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă si ale art. 10 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2002 privind pietele reglementate de mărfuri si instrumente financiare derivate, exceptie ridicată de loan Antonescu în Dosarul nr. 5.220/85/2007 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.


Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 10 septembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 5.220/85/2007, Curtea de Apel Alba Iulia -Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2 si art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, ale Legii nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă si ale art. 10 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2002 privind pietele reglementate de mărfuri si instrumente financiare derivate, exceptie ridicată de loan Antonescu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul arată că dispozitiile criticate încalcă o serie de prevederi constitutionale, fără a arăta în mod expres în ce constă contradictia dintre acestea.

Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia de contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia este neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale, prin care s-a constatat constitutionalitatea dispozitiilor legale criticate.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu prevederile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 28 alin. 2 si art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, ale Legii nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, si ale art. 10 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2002 privind pietele reglementate de mărfuri si instrumente financiare derivate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 8 aprilie 2008.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 15-53.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că simpla enumerare a unor texte de lege, precum si a normelor constitutionale pretins a fi încălcate, fără arătarea motivelor pe care se întemeiază critica, nu poate constitui temei legal pentru efectuarea controlului de constitutionalitate. Curtea nu se poate substitui autorului exceptiei în ceea ce priveste invocarea unor motive de neconstitutionalitate, întrucât în această manieră ar exercita un control din oficiu, ceea ce excedează competentei sale. Prin urmare, întrucât exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2 si art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000, ale Legii nr. 219/2005, precum si aie art. 10 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2002 nu respectă prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă si motivate, critica urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2 si art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, ale Legii nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă si ale art. 10 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2002 privind pietele reglementate de mărfuri si instrumente financiare derivate, exceptie ridicată de loan Antonescu în Dosarul nr. 5.220/85/2007 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 iunie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 972

din 25 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin – procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Salvaras Apostolos în Dosarul nr. 11.995/245/2008 al Judecătoriei lasi.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 11 februarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 11.995/245/2008, Judecătoria lasi a sesizat Curtea Constitutională pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 581 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Salvaras Apostolos.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul arată că dispozitiile criticate încalcă prevederile art. 16, 21 si 124 din Constitutie, întrucât într-o cauză reglementată de ordonanta presedintială reclamantului îi este îngrădit accesul liber la justitie; el nu mai are aceleasi drepturi sau pârghii juridice pe care legea le pune la dispozitie în cazul unei proceduri de drept comun.

Judecătoria lasi apreciază că exceptia nu este întemeiată. Dispozitiile legale criticate nu contravin principiului legalitătii si liberului acces la justitie, împotriva sentintei pronuntate în procedura ordonantei presedintiale putându-se promova calea de atac a recursului. Nu poate fi retinută nici inegalitatea părtilor în fata instantei, textul fiind de generală aplicare pentru toate părtile implicate în proces, fără discriminare, procedura ordonantei presedintiale conferind părtii ce se află în stare de urgentă o cale în plus de ase adresa justitiei. Faptul că art. 581 din Codul de procedură civilă prevede posibilitatea executării de îndată a hotărârii nu reprezintă o încălcare a principiului liberului acces la justitie, de vreme ce partea interesată are la dispozitie exercitiul căii de atac.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu prevederile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 581 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul continut: „Instanta va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cererea de ordonantă presedintială se va introduce la instanta competentă să se pronunte asupra fondului dreptului.

Ordonanta va putea fi dată si fără citarea părtilor si chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgentă si cu precădere. Pronuntarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonantei se face în cel mult 48 de ore de la pronuntare.

Ordonanta este vremelnică si executorie. Instanta va putea hotărî ca executarea să se facă fără somatie sau fără trecerea unui termen."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (2), art. 21 si art. 124.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că instanta constitutională s-a pronuntat în numeroase cauze asupra constitutionalitătii textului de lege criticat, acesta fiind raportat la aceleasi prevederi din Constitutie ca si cele invocate în cauza de fată. Astfel, prin Decizia nr. 244 din 4 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 14 aprilie 2008, Curtea a statuat că prin procedura de urgentă instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului oricărei persoane de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justitiei, prin cerere de ordonantă presedintială, si aceasta în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutiile deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Salvaras Apostolos în Dosarul nr. 11.995/245/2008 al Judecătoriei lasi.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 iunie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 974

din 25 iunie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin – procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială Concivia - S.A. din Brăila în Dosarul nr. 195/196/2009 al Judecătoriei Brăila - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 26 februarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 195/196/2009, Judecătoria Brăila - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială Concivia - S.A. din Brăila.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul arată că textul de lege criticat este neconstitutional, întrucât caracterul suspensiv de executare al contestatiei la executare nu operează de drept, ci conditionat de plata unei cautiuni, împrejurare ce constituie un impediment în calea apărării drepturilor si intereselor legitime ale persoanei interesate si îi îngrădesc nepermis accesul liber la justitie.

Judecătoria Brăila - Sectia civilă apreciază exceptia ca fiind neîntemeiată, invocând practica Curtii Constitutionale în această materie.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordantă cu prevederile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul continut: „Până la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanta competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cautiune în cuantumul fixat de instantă, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 21 si art. 53.


Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 540 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, a statuat că, întrucât plata cautiunii nu constituie o conditie de admisibilitate a contestatiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea provizorie a executării silite, instituirea acestei obligatii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justitie. în ceea ce priveste încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, Curtea constată că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.

Fată de cele arătate se constată că dispozitiile de lege criticate sunt în concordantă cu prevederile constitutionale invocate, inclusiv cele ale art. 53, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor si libertătilor fundamentale ale cetătenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială Concivia - S.A. din Brăila în Dosarul nr. 195/196/2009 al Judecătoriei Brăila - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 25 iunie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.012

din 7 iulie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin. (2) si (4) si art. 42 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, precum si ale anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Patricia Marilena lonea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin. (2) si (4) si art. 42 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, precum si ale anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000, exceptie ridicată de Dinică Cojocaru în Dosarul nr. 8.239/3/2008 (format vechi nr. 6.227/2008) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a Vll-a civilă si pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 16 iunie 2009 si au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, la solicitarea avocatului autorului exceptiei, Curtea a amânat pronuntarea la data de 23 iunie 2009, în vederea depunerii de note scrise la dosar, iar apoi la 30 iunie 2009 si 7 iulie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 21 ianuarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 8.239/3/2009 (nr. vechi 6.227/2008), Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a Vll-a civilă si pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin. (2) si (4) si art. 42 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, precum si ale anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000. Exceptia a fost ridicată de Dinică Cojocaru cu prilejul solutionării recursului formulat împotriva Sentintei civile nr. 3.207 din 15 aprilie 2008, pronuntată de Tribunalul Bucuresti - Sectia a Vlll-a conflicte de muncă, asigurări sociale în Dosarul nr. 8.239/3/LM/2008, având ca obiect o contestatie împotriva deciziei de pensionare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textele de lege criticate, care stabilesc un tratament diferentiat între femei si bărbati sub aspectul vârstelor de pensionare si al stagiilor de cotizare exclusiv pe criteriul sexului, sunt discriminatorii, contravenind astfel dispozitiilor din Constitutie si din actele internationale care interzic discriminarea. în acest sens, arată că nu există niciun motiv obiectiv care să justifice diferenta de tratament juridic, întrucât, în pofida consideratiilor privind conditia specială a femeii ca urmare a procesului de procreare si de crestere, statisticile furnizate de Institutul National de Statistică arată că speranta de viată a bărbatilor este inferioară celei a femeilor.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a Vll-a civilă si pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale consideră că textele de lege criticate nu contravin principiului egalitătii în drepturi a cetătenilor. în acest sens, arată că, potrivit art. 47 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, conditiile si criteriile de acordare a acestora, modul de calcul si cuantumul valoric al lor, în raport cu resursele create prin resursele financiare disponibile, si să le modifice în concordantă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. De asemenea, arată că art. 16 alin. (1) din Constitutie interzice doar discriminările negative, iar nu si pe cele pozitive, iar tratamentul juridic diferentiat instituit de textele de lege criticate reprezintă o măsură de protectie socială a femeilor, întemeiată nu pe deosebirea de sex, ci pe situatia socială care decurge din această deosebire.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul, invocând considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 1.007/2008, arată că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constitutionale, sens în care invocă jurisprudenta constantă în materie a Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de autorul exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 41 alin. (2) si (4) si art. 42 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si ale drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările si completările ulterioare, precum si dispozitiile anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 41 alin. (2) si (4): „(2) Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei si 65 de ani pentru bărbati. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin cresterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei si de la 62 de ani pentru bărbati, conform esalonării prevăzute în anexa nr. 3. [...]

(4) Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei si de 35 de ani pentru bărbati. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin cresterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei si de la 30 de ani pentru bărbati, conform esalonării prevăzute în anexa nr. 3.";

- Art. 42: „(2) Vârstele de pensionare reduse, conform prevederilor alin. (1), nu pot fi mai mici de 50 de ani pentru femei si de 55 de ani pentru bărbati."

 

ANEXA Nr. 3

 

VÂRSTELE STANDARD DE PENSIONARE SI STAGIILE MINIME SI COMPLETE DE COTIZARE

pentru femei si bărbati, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001-martie 2015

 

PERIOADA

FEMEI

BĂRBATI

 

 

Vârsta asiguratei la iesirea la pensie ani/luni

Stagiul complet de cotizare

ani/luni

Stagiul minim de cotizare

ani/luni

Vârsta asiguratului la iesirea

la pensie ani/luni

Stagiul complet de cotizare

ani/luni

Stagiul minim de cotizare

ani/luni

1

2

3

4

5

6

7

aprilie 2001-martie 2002

57

25

10

62

30

10

aprilie 2002-septembrie 2002

57/1

25/1

10/1

62/1

30/1

10/1

octombrie 2002-martie 2003

57/2

25/2

10/2

62/2

30/2

10/2

aprilie 2003-septembrie 2003

57/3

25/3

10/3

62/3

30/3

10/3

octombrie 2003-martie 2004

57/4

25/4

10/4

62/4

30/4

10/4

aprilie 2004-septembrie 2004

57/5

25/5

10/5

62/5

30/5

10/5

octombrie 2004-martie 2005

57/6

25/6

10/6

62/6

30/6

10/6

aprilie 2005-iulie 2005

57/7

25/7

10/7

62/7

30/7

10/7

august 2005-noiembrie 2005

57/8

25/8

10/8

62/8

30/8

10/8

decembrie 2005-martie 2006

57/9

25/9

10/9

62/9

30/9

10/9

aprilie 2006-iulie 2006

57/10

25/10

10/10

62/10

30/10

10/10

august 2006-noiembrie 2006

57/11

25/11

10/11

62/11

30/11

10/11

decembrie 2006-martie 2007

58

26

11

63

31

11

aprilie 2007-iulie 2007

58/1

26/2

11/2

63/1

31/2

11/2

august 2007-noiembrie 2007

58/2

26/4

11/4

63/2

31/4

11/4

decembrie 2007-martie 2008

58/3

26/6

11/6

63/3

31/6

11/6

aprilie 2008-iulie 2008

58/4

26/8

11/8

63/4

31/8

11/8

august 2008-noiembrie 2008

58/5

26/10

11/10

63/5

31/10

11/10

decembrie 2008-martie 2009

58/6

27

12

63/6

32

12

aprilie 2009-iulie 2009

58/7

27/2

12/2

63/7

32/2

12/2

august 2009-noiembrie 2009

58/8

27/4

12/4

63/8

32/4

12/4

decembrie 2009-martie 2010

58/9

27/6

12/6

63/9

32/6

12/6

aprilie 2010-iulie 2010

58/10

27/8

12/8

63/10

32/8

12/8

august 2010-noiembrie 2010

58/11

27/10

12/10

63/11

32/10

12/10

decembrie 2010-martie 2011

59

28

13

64

33

13

aprilie 2011-iulie 2011

59/1

28/2

13/2

64/1

33/2

13/2

august 2011-noiembrie 2011

59/2

28/4

13/4

64/2

33/4

13/4

decembrie 2011-martie 2012

59/3

28/6

13/6

64/3

33/6

13/6

aprilie 2012-iulie 2012

59/4

28/8

13/8

64/4

33/8

13/8

august 2012-noiembrie 2012

59/5

28/10

13/10

64/5

33/10

13/10

decembrie 2012-martie 2013

59/6

29

14

64/6

34

14

aprilie 2013-iulie 2013

59/7

29/2

14/2

64/7

34/2

14/2

august 2013-noiembrie 2013

59/8

29/4

14/4

64/8

34/4

14/4

decembrie 2013-martie 2014

59/9

29/6

14/6

64/9

34/6

14/6

aprilie 2014-iulie 2014

59/10

29/8

14/8

64/10

34/8

14/8

august 2014-noiembrie 2014

59/11

29/10

14/10

64/11

34/10

14/10

decembrie 2014-martie 2015

60

30

15

65

35

15

 

Autorul exceptiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie referitoare la egalitatea în drepturi a cetătenilor, ale art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind interzicerea discriminării, ale art. 1 din Protocolul nr. 12 ia Conventia mai sus amintită, ale Directivei Consiliului 86/378/CEE privind punerea în aplicare a principiului egalitătii de tratament între bărbati si femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială si ale Directivei 2006/54/CE a Parlamentului European si a Consiliului privind punerea în aplicare a principiului egalitătii de sanse si al egalitătii de tratament între bărbati si femei în materie de încadrare în muncă si de muncă.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai constituit obiect al exceptiei de neconstitutionalitate în raport cu aceleasi critici si aceleasi texte constitutionale si internationale ca si cele invocate în prezenta cauză.

Astfel, analizând problema diferentei de tratament juridic între femei si bărbati, sub aspectul conditiilor de acordare a dreptului la pensie, Curtea, prin Decizia nr. 191 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 2 aprilie 2008, retinea că, prin raportare la contextul social actual din România, nu se poate vorbi încă de o schimbare radicală a conditiilor care au fost avute în vedere atunci când s-a instituit acest tratament diferentiat.

Curtea apreciază că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie, astfel încât solutia si considerentele deciziei mai sus amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin. (2) si (4) si art. 42 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, precum si ale anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000, exceptie ridicată de Dinică Cojocaru în Dosarul nr. 8.239/3/2008 (format vechi nr. 6.227/2008) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a Vll-a civilă si pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 iulie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena lonea

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.020

din 9 iulie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Aversa" - SA. din Bucuresti, prin administrator special Nicolae Năstase, în Dosarul nr. 25.437/3/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de administratorul judiciar „Activ lichidator IPURL", care solicită acordarea unui nou termen în vedere efectuării citării autorului exceptiei la administratorul special, arătând că prin încheierea din 8 martie 2007, pronuntată de Tribunalul Bucuresti - Judecătorul-sindic în Dosarul nr. 15.535/3/2006, a fost redată conducerea societătii „Aversa" - SA., această conducere fiind asigurată de către administratorul special Nicolae Năstase.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acestei cereri, arătând că procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui nou termen si refacere a procedurii de citare, retinând că citarea autorului exceptiei s-a făcut în mod corect la administratorul judiciar „Activ lichidator IPURL", întrucât Societatea Comercială „Aversa" - S.A. se află în procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006, fapt retinut, de altfel, si de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială în încheierea din 24 octombrie 2008,pronuntată în Dosarul nr. 25.437/3/2007.

Presedintele constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu face decât să întărească protectia drepturilor si intereselor actionarilor.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 5 decembrie 2008, pronuntată în Dosarul nr. 25.437/3/2007, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Aversa" - S.A. din Bucuresti, prin administrator special Nicolae Năstase.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textul de lege criticat este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) si (2), art. 44 alin. (2) si art. 45 din

Constitutie. In acest sens, arată că, între data de referintă despre care vorbeste art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 si data desfăsurării sedintelor adunării generale a actionarilor, nu este interzisă tranzactionarea actiunilor, astfel că o persoană fizică sau juridică ce devine proprietarul unui pachet de actiuni în această perioadă nu are dreptul de a fi înstiintată de sedinta adunării generale, nu are dreptul să participe sau să voteze în cadrul sedintei, desi detine proprietatea asupra unor actiuni. Or, proprietatea asupra pachetului de actiuni trebuie ocrotită de lege în mod egal, indiferent de momentul la care se transferă dreptul de proprietate, înainte de data de referintă sau după această dată. Proprietarului unui pachet de actiuni, devenit astfel actionar, îi este interzis accesul la activitatea economică a societătii comerciale la care este actionar, mai concret i se interzice exercitarea drepturilor de actionar, desi acestea sunt garantate de Constitutie.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială consideră că art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 este constitutional.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu contravine principiului egalitătii în drepturi a cetătenilor, întrucât se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situatia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. De asemenea, consideră că art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 este în deplină concordantă cu regula constitutională potrivit căreia proprietatea privată este garantată si ocrotită în mod egal, indiferent de titular, cât si cu dispozitiile Legii fundamentale care garantează accesul liberal persoanei la o activitate economică, libera initiativă si exercitarea acestora în conditiile legii.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, asa cum au fost modificate prin art. I pct. 67 din Legea nr. 441/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 28 noiembrie 2006, dispozitii potrivit cărora „Consiliul de administratie, respectiv directoratul, va stabili o dată de referintă pentru actionarii îndreptătiti să fie înstiintati si să voteze în cadrul adunării generale, dată ce va rămâne valabilă si în cazul în care adunarea generală este convocată din nou din cauza neîntrunirii cvorumului. Data de referintă astfel stabilită va fi ulterioară publicării convocatorului si nu va depăsi 60 de zile înainte de data la care adunarea generală este convocată pentru prima oară."

Autorul exceptiei consideră că acest text de lege este contrar dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetătenilor, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată si ale art. 45 privind libertatea economică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că termenul de referintă instituit de art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 reprezintă data calendaristică stabilită de consiliul de administratie al societătii, care serveste la identificarea actionarilor care participă la adunarea generală a actionarilor si votează în cadrul acesteia. Această dată se referă doar la detinătorii actiunilor nominative si are repercusiuni asupra dreptului de vot al acestora, astfel că persoanele care dobândesc dreptul de proprietate asupra unor actiuni nominative ulterior datei de referintă nu mai au posibilitatea de a-si exercita dreptul de a vota în adunarea generală. Acest aspect este pus în discutie de autorul exceptiei, care consideră că o asemenea limitare încalcă dreptul său de proprietate, libertatea economică si îl plasează într-o situatie defavorabilă, discriminatorie în raport cu ceilalti actionari care au dreptul de a vota în adunarea generală.

În ceea ce priveste critica raportată la textul constitutional care garantează si ocroteste dreptul de proprietate privată, Curtea constată că exercitiul acestui drept nu trebuie absolutizat. Astfel, potrivit alin. (1) teza a doua din art. 44 din Legea fundamentală, legiuitorul este liber ca, în functie de situatiile specifice avute în vedere, să stabilească continutul si limitele dreptului de proprietate. Mai mult, art. 53 din Constitutie permite restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertăti, în limitele prevăzute de acest text constitutional.

În situatia textului de lege criticat, restrângerea drepturilor ce decurg din calitatea de actionar este determinată de o serie de ratiuni, precum aceea de a se permite identificarea acelora care au dreptul de a participa la adunarea generală, în raport de o dată stabilită unitar pentru toti actionarii. în lipsa unei asemenea date unice, este imposibil de stabilit căror actionari le va fi notificată convocarea adunării generale, în raport cu unele modalităti prevăzute de art. 117 din Legea nr. 31/1990, asa cum este convocarea prin scrisoare sau prin publicitate.

De asemenea, un alt rol al datei de referintă este si acela de a facilita societătii si actionarilor calculul dividendelor, în ipoteza în care adunarea generală decide în sensul acordării de dividende. în lipsa unei date unice de referintă, societatea si actionarii ar fi supusi unui proces costisitor de demonstrare a dreptului lor la dividende si a cuantumului dividendelor, în raport cu data detinerii actiunilor. Aceasta nu semnifică, însă, că actionarul care a dobândit actiuni după data de referintă nu va putea dobândi dividende, în raport cu actiunile detinute, art. 67 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 prevăzând că „Dividendele care se cuvin după data transmiterii actiunilor apartin cesionarului, în afară de cazul în care părtile au convenit altfel."

În acelasi timp, existenta unei date de referintă împiedică transferurile fictive de actiuni în vederea formării unor majorităti în adunarea generală si asigură participarea la vot doar a acelor actionari care sunt legati de societate printr-o anumite vechime, astfel încât sunt calificati să ia o decizie în cunostintă de cauză privind afacerile societătii.

Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea apreciază că limitările aduse dreptului de proprietate al actionarilor care au dobândit actiuni nominative ulterior datei de referintă, sub aspectul participării acestora la adunarea generală si al dreptului de a vota, au un caracter rezonabil si proportional cu ratiunile avute în vedere de legiuitor, care urmăresc buna desfăsurare a activitătii societătii si, prin consecintă, protejarea drepturilor si intereselor actionarilor.

Pentru aceleasi considerente, Curtea apreciază că nu pot fi retinute nici criticile de neconstitutionalitate raportate la prevederile art. 45 din Constitutie care garantează accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera initiativă si exercitarea acestora în conditiile legii.

În ceea ce priveste argumentele de neconstitutionalitate raportate la dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, Curtea retine că semnificatia principiului egalitătii în drepturi a cetătenilor este aceea a instituirii unui tratament juridic egal pentru persoane aflate în situatii identice. Situatii diferite permit si uneori chiar impun instituirea unui tratament juridic diferentiat. Or, asa cum s-a constatat în cele de mai sus, ratiunile instituirii datei de referintă îi plasează pe actionari în situatii diferite după cum acestia au dobândit actiunile nominative anterior sau ulterior datei de referintă, astfel că tratamentul juridic diferentiat este justificat. în acelasi timp, Curtea constată că, din momentul dobândirii titlurilor nominative si până la încetarea calitătii de actionar, oricare dintre acestia se pot afla în ambele ipoteze create de prevederile art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Prin urmare, tratamentul diferentiat nu se întemeiază pe discriminări ori privilegii acordate anumitor actionari în raport cu ceilalti actionari.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Aversa" - S.A. din Bucuresti, prin administrator special Nicolae Năstase, în Dosarul nr. 25.437/3/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 iulie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena lonea

 


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.024

din 9 iulie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 198 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 198 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Construcciones Ruiz Aleman" - S.A. din Murcia, Spania, în Dosarul nr. 2.569/54/2008 al Curtii de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curtii că partea Societatea Comercială „Complexul Energetic Craiova" - S.A. a transmis note scrise, prin care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate. Consideră că textul de lege ce formează obiect al acesteia este în concordantă cu prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul exceptiei, iar eventuala nerespectare a prevederilor directivelor europene enumerate de acesta ar trebui semnalată instantei învestite cu solutionarea litigiului, iar nu instantei de contencios constitutional.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 ianuarie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 2.569/54/2008, Curtea de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 198 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Construcciones Ruiz Aleman" - S.A. din Murcia, Spania, într-o cauză având ca obiect un litigiu privind achizitiile publice.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile art. 198 alin. (1) limitează dreptul autoritătii contractante în stabilirea criteriilor de atribuire a contractelor de achizitii publice doar la cele două situatii cuprinse în acestea, respectiv „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic" si, „în mod exclusiv, pretul cel mai scăzut". Arată că „falsa aparentă a alternativei" astfel create a condus ca, în practică, autoritătile contractante să impună participantilor ofertanti pretul cel mai scăzut ca unic criteriu. în opinia sa, o asemenea situatie reprezintă, de fapt, o constrângere a ofertantilor de a face propuneri imposibil de realizat ulterior finalizării procedurii de achizitie. Precizează că piata este, în general, variabilă, putând să influenteze oferta conditionată de pretul cel mai scăzut în asa fel încât lucrarea ofertată după încheierea unui astfel de contract să nu poată fi realizată. De aceea, sustine că limitarea prevăzută de textul de lege criticat „este de natură să afecteze însăsi ordinea publică si interesul cetătenilor". în continuare, sustine că acest text se află în contradictie cu Directivele 2004/18/CE, 2004/17/CE si 2007/66/CE, întrucât, potrivit normelor comunitare, atribuirea contractelor de achizitie publică trebuie să aibă la bază respectarea unor principii fundamentale, printre care si „eficienta utilizării fondurilor publice". De aceea, arată că, „în conditiile impuse de art. 198 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006, nu putem analiza eficienta fondurilor publice atâta vreme cât nicio altă conditie în afara pretului scăzut nu prezintă importantă".

Curtea de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. în acest sens, arată că legiuitorul a înteles să ofere autoritătii contractante posibilitatea de a stabili criteriul în raport cu care să determine oferta câstigătoare, astfel încât să asigure o cât mai eficientă cheltuire a banilor publici, în raport cu necesitătile tehnice si economice ale lucrării ce face obiectul achizitiei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia este neîntemeiată. în primul rând, arată că textul de lege ce formează obiect al acesteia transpune prevederile art. 53 paragraful 1 din Directiva 2004/28/CE. Apoi, observă că în criticile formulate sunt relevate aspecte ce tin de legalitatea procesului de atribuire a contractelor, iar nu de neconstitutionalitatea legislatiei în materie.

Avocatul Poporului apreciază că prevederilor de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.


CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 198 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 337/2006. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 198 alin. (1) lit. b): „(1) Fără a aduce atingere dispozitiilor legislative sau administrative privind remunerarea anumitor servicii, criteriul de atribuire a contractului de achizitie publică poate fi numai: (...)

b) fie, în mod exclusiv, pretul cel mai scăzut."

Textele din Constitutie invocate de autorul exceptiei în motivarea criticii de neconstitutionalitate sunt cele ale art. 53 - „Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti" si ale art. 11 -„Dreptul international si dreptul intern".

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că dispozitiile art. 53 din Constitutie, la care autorul acesteia îsi raportează criticile, stabilesc în mod riguros conditiile si limitele în care poate fi restrâns exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti. în jurisprudenta sa, concretizată, de exemplu, în Decizia nr. 11 din 20 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 2 februarie 2004, instanta de contencios constitutional a statuat că acest text din Legea fundamentală are în vedere numai acele drepturi si libertăti fundamentale înscrise în cap. II al titlului II din Constitutia

României, nu si alte drepturi. Autorul exceptiei sustine că ar fi limitat dreptul autoritătii contractante de a stabili un anumit criteriu de atribuire a contractului de achizitie publică, or, este evident că un asemenea drept nu face parte dintre cele la care se referă art. 53 din Legea fundamentală. De altfel, Curtea constată că autorul exceptiei îsi bazează criticile pe modalitatea concretă de aplicare a textului de lege supus controlului de constitutionalitate, sustinând că, dintre cele două criterii posibile de atribuire a contractelor de achizitie publică cuprinse în art. 198 alin. (1) lit. a) si b), respectiv fie oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, fie, în mod exclusiv, pretul cel mai scăzut, autoritatea contractantă impune în practică participantilor ofertanti acest din urmă criteriu, ca unic criteriu de atribuire. Curtea observă însă că asupra unor astfel de aspecte competenta exclusivă de apreciere îi revine instantei de judecată în fata căreia a fost invocată exceptia de neconstitutionalitate. în plus, autorul acesteia exprimă aprecieri de ordin personal referitoare la consecintele practice ale aplicării prevederilor de lege supuse controlului Curtii Constitutionale. Acestea nu reprezintă veritabile critici de neconstitutionalitate, astfel că nu pot fi analizate de instanta de contencios constitutional, care, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, exercită controlul de constitutionalitate numai prin raportare la dispozitiile sau principiile Constitutiei.

În fine, cu privire la critica referitoare la contradictia dintre textul de lege ce face obiectul exceptiei si o serie de directive ale Consiliului Uniunii Europene potrivit cărora atribuirea contractelor de achizitie publică trebuie să aibă la bază respectarea unor principii fundamentale, printre care si „eficienta utilizării fondurilor publice", Curtea observă că autorul exceptiei face o simplă afirmatie, nesustinută de niciun fel de argumente din care să rezulte o astfel de contrarietate. De altfel, în partea finală a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 sunt enumerate directivele comunitare pe care aceasta le transpune în legislatia natională, printre acestea numărându-se inclusiv cele mentionate de autorul exceptiei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 198 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Construcciones Ruiz Aleman" - S.A. din Murcia, Spania, în Dosarul nr. 2.569/54/2008 al Curtii de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 iulie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 


CURTEA CONSTITUTIONALA

 

DECIZIA Nr. 1.040

din 9 iulie 2009

privind constitutionalitatea dispozitiilor art. 154, art. 155 si art. 156 din Regulamentul Camerei Deputatilor

 

Cu Adresa nr. 51/3.608 din 24 iunie 2009, secretarul general al Camerei Deputatilor a trimis Curtii Constitutionale sesizarea formulată de 52 de deputati, în temeiul dispozitiilor art. 146 lit. c) din Constitutie si al art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizareasi functionarea Curtii Constitutionale, în legătură cu neconstitutionalitatea art. 154, art. 155 si art. 156 din Regulamentul Camerei Deputatilor, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2006.

La sesizare a fost anexată lista cuprinzând semnăturile celor 52 de deputati. Potrivit acestei liste, autorii sesizării sunt următorii: Gheorghe Albu, Carmen Axenie, Valeriu Alecu, Gabriel Andronache, Mihail Boldea, Daniel-lonut Bărbulescu, Adrian Bădulescu, loan-Nelu Botis, Daniel Buda, William Gabriel Brînză, Constantin Chirilă, lustin-Marinel Cionca- Arghir, Costică Canacheu, Petru Călian, Doinita-Mariana Chircu, Constantin Dascălu, Marius Cristinel Dugulescu, Georgică Dumitru, Adrian Florescu, Stelian Fuia, Tinel Gheorghe, Gabriel-Dan Gospodaru, Marius-Sorin Gondor, Mircia Giurgiu, Gheorghe lalomitianu, Stelică lacob Strugaru, Doru Brasoan Lese, Mircea Lubanovici, Constantin Severus Militaru, Mircea Marin, Petru Movilă, Răzvan Mustea-Serban, Adrian Henorel Nitu, Clement Negrut, Mihai Doru Opriscan, Sorin Andi Pândele, Nicusor Păduraru, Stefan Daniel Pirpiliu, Alin Augustin Florin Popoviciu, Cezar-Florin Preda, Florin Postolachi, Mihaela Stoica, Mihai Stroe, Stefan Seremi, Andrei-Valentin Sava, Mihai Surpăteanu, ToaderStroian, Mihaela Ioana Sandru, Mircea-Nicu Toader, Gelu Visan, Iulian Vladu si Valerian Vreme.

Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. J3.074 din 24 iunie 2009 si formează obiectul Dosarului nr. 5.051/2009.

În motivarea sesizării autorii acesteia arată, în esentă, că, aplicând prevederile art. 154, art. 155 si art. 156 din Regulamentul Camerei Deputatilor, Comisia de regulament si plenul Camerei Deputatilor au dat o interpretare neconstitutională acestor prevederi, potrivit căreia Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie poate solicita începerea urmării penale a unui deputat care a avut si calitatea de ministru doar o singură dată. Această interpretare a pornit de la premisa că hotărârea plenului Camerei Deputatilor referitoare la începerea urmăririi penale are caracter irevocabil si definitiv, bucurându-se de autoritate de lucru judecat si putere de lege, precum si că o nouă cerere de avizare a începerii urmăririi penale este inadmisibilă. Or, autorii sesizării arată că o asemenea interpretare este contrară principiului separatiei puterilor în stat, reprezentând o imixtiune a legislativului în activitatea autoritătii judecătoresti, întrucât Camera Deputatilor ar actiona ca o instantă de judecată extraordinară. De asemenea, autorii sesizării consideră că este încălcat si principiul egalitătii în drepturi a cetătenilor. Astfel, arată că acest principiu constitutional presupunecă toate persoanele au o vocatie egală de a fi judecate după aceleasi dispozitii legale, fie că sunt dispozitii de fond sau de procedură. în consecintă, solicită Curtii Constitutionale „să se constate faptul că în materia punerii sub urmărire penală a membrilor Guvernului, reglementată de art. 154-156 din Regulamentul Camerei Deputatilor, o a doua cerere de punere sub urmărire privind aceeasi persoană, acelasi dosar, cu aceleasi infractiuni, este admisibilă, iar hotărârea de respingere a cererii de punere sub urmărire a unui membru al Guvernului nu are un caracter definitiv irevocabil si de autoritate de lucru judecat."

În conformitate cu dispozitiile art. 27 alin. (2) si (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea a fost trimisa presedintelui Camerei

Deputatilor, pentru a comunica punctul de vedere al Biroului permanent.

Presedintele Camerei Deputatilor nu a comunicat punctul de vedere al Biroului permanent.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstitutionalitate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozitiile criticate din Regulamentul Camerei Deputatilor, raportate la prevederile Constitutiei României, si dispozitiile Legii nr. 47/1992 pentru organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine următoarele:

Curtea este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1, 10, 27 si 28 din Legea nr. 47/1992, să se pronunte asupra constitutionalitătii prevederilor criticate din Regulamentul Camerei Deputatilor cu care a fost sesizată.

Obiectul sesizării îl constituie dispozitiile art. 154, art. 155 si art. 156 din Regulamentul Camerei Deputatilor, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2006, cu modificările ulterioare, dispozitii care au următorul cuprins:

- Art. 154: „Camera Deputatilor are dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului.";

- Art. 155: „(1) Dezbaterea cererii prevăzute la art. 154 se efectuează pe baza raportului întocmit fie de o comisie permanentă, ca urmare a unei anchete desfăsurate în conditiile art. 71, fie de o comisie specială de anchetă constituită în acest scop. Dacă ministrul are si calitatea de deputat, cererea se trimite spre examinare Comisiei juridice, de disciplină si imunităti, care va elabora un raport pe care îl înaintează Camerei.

(2) Rapoartele prevăzute la alin. (1) se înscriu cu prioritate în proiectul ordinii de zi.

(3) Cererea se adoptă cu votul majoritătii deputatilor prezenti.";

- Art. 156: „În cazul în care Camera Deputatilor decide să ceară urmărirea penală, presedintele Camerei va adresa ministrului justitiei o cerere pentru începerea urmăririi penale, potrivit legii. De asemenea, el îl va înstiinta pe Presedintele României pentru eventuala suspendare din functie a membrului Guvernului a cărui urmărire penală a fost cerută."

În opinia autorilor sesizării, textele din regulament mentionate încalcă prevederile constitutionale cuprinse în: art. 1 alin. (4) care consacră principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat, art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si discriminări, art. 124 alin. (2) prin care se arată că „Justitia este unică, impartială si egală pentru toti"si art. 126 alin. (1) si (5) potrivit cărora „Justitia se realizează prin înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege"si este interzisă înfiintarea de instante extraordinare.

Examinând sesizarea de neconstitutionalitate formulată, Curtea Constitutională constată că motivarea acesteia nu are în vedere neconstitutionalitatea prevederilor art. 154, art. 155 si art. 156 din Regulamentul Camerei Deputatilor în sine, ci modul în care aceste prevederi au fost interpretate de către Comisia de regulament, precum si de către plenul Camerei Deputatilor.

Asa fiind, Curtea apreciază că sesizarea de neconstitutionalitate este inadmisibilă, întrucât aspectele ce tin de modul de interpretare si aplicare a Regulamentului Camerei Deputatilor nu pot fi supuse controlului instantei de contencios constitutional.


În acest sens, sunt relevante cele retinute de Curte în considerentele Deciziei nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, prin care s-a arătat că, „potrivit art. 146 lit. c) din Constitutie, Curtea Constitutională se pronuntă asupra constitutionalitătii regulamentelor Camerelor Parlamentului, controlul exercitat de Curte fiind un control de conformitate cu dispozitiile Legii fundamentale. Dacă, ignorând prevederile art. 146 lit. c) din Constitutie si pe cele ale art. 27 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională si-ar extinde competenta si asupra actelor de aplicare a regulamentelor, ea nu numai ca ar pronunta solutii fără temei constitutional, dar ar încălca astfel si principiul autonomiei regulamentare a Camerei Deputatilor, reglementat de art. 64 alin. (1) teza întâi din Legea fundamentală. în virtutea acestui principiu fundamental, aplicarea regulamentului este o atributie a Camerei Deputatilor, asa încât contestatiile deputatilor privind actele concrete de aplicare a prevederilor regulamentului sunt de competenta exclusivă a Camerei Deputatilor, aplicabile, în acest caz, fiind căile si procedurile parlamentare stabilite prin propriul regulament, după cum si desfăsurarea procedurii legislative parlamentare depinde hotărâtor de prevederile aceluiasi regulament, care, evident, trebuie să concorde cu normele si principiile fundamentale."

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozitiilor art. 146 lit. c) si ale art. 147 alin. (1) si (4) din Constitutie, precum si al prevederilor art. 11 alin. (1) lit. A.c), ale art. 27 si ale art. 28 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constată că sesizarea de neconstitutionalitate referitoare la dispozitiile art. 154, art. 155 si art. 156 din Regulamentul Camerei Deputatilor este inadmisibilă.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia secomunică presedintelui Camerei Deputatilor si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 9 iulie 2009 si la aceasta au participat: loan Vida, presedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Tudorel Toader, Puskás Valentin Zoltán si Augustin Zegrean, judecători.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena lonea

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIMUL-MINISTRU

 

DECIZIE

privind încetarea, la cerere, a raportului de serviciu al domnului Merchea Manole, inspector guvernamental

 

Având în vedere cererea înregistrată la Secretariatul General al Guvernului sub nr. 20/16.405/D.N.Adin 26 august 2009, prin care domnul Merchea Manole solicită încetarea raportului de serviciu la data de 20 septembrie 2009,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului României si a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b) si al art. 97 lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

 

primul-ministru emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data de 20 septembrie 2009 încetează, prin acordul părtilor, raportul de serviciu al domnului Merchea Manole, inspector guvernamental.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Daniela Nicoleta Andreescu

 

Bucuresti, 8 septembrie 2009.

Nr. 607.

 


ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL JUSTITIEI SI LIBERTĂTILOR CETĂTENESTI

 

ORDIN

pentru modificarea si completarea Regulamentului privind conditiile de participare, organizare si desfăsurare a concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante si avansare, precum si conditiile pentru modificarea si încetarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici din sistemul administratiei penitenciare, aprobat prin Ordinul ministrului justitiei nr. 2.854/C/2004

 

Având în vedere prevederile Legii nr. 293/2004 privind Statutul functionarilor publici cu statut special din Administratia Natională a Penitenciarelor, cu modificările si completările ulterioare, si ale Ordinului ministrului justitiei nr. 2.854/C/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind conditiile de participare, organizare si desfăsurare a concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante si avansare, precum si conditiile pentru modificarea si încetarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici din sistemul administratiei penitenciare, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Justitiei si Libertătilor Cetătenesti,

ministrul justitiei si libertătilor cetătenesti emite următorul ordin:

Art. I. - Regulamentul privind conditiile de participare, organizare si desfăsurare a concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante si avansare, precum si conditiile pentru modificarea si încetarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici din sistemul administratiei penitenciare, aprobat prin Ordinul ministrului justitiei nr. 2.854/C/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.099 din 25 noiembrie 2004, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 37 alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

„Art. 37. - (1) Decizia de încadrare în functie a candidatilor declarati admisi se emite în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la încheierea concursului, în conditiile art. 20 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul functionarilor publici cu statut special din Administratia Natională a Penitenciarelor, cu modificările si completările ulterioare."

2. La articolul 37, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) În mod exceptional, pentru motive temeinic justificate, decizia de încadrare în functie poate fi emisă cu depăsirea termenului prevăzut la alin. (1), Administratia Natională a Penitenciarelor si unitătile subordonate având obligatia de a înstiinta de îndată candidatii declarati admisi."

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul justitiei si libertătilor cetătenesti,

Radu Constantin Ragea

 

Bucuresti, 8 iulie 2009.

Nr. 1.884/C.

 

ACTE ALE BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI

 

ORDIN

privind sanctionarea ING Bank N.V. Amsterdam - Sucursala Bucuresti

 

Având în vedere nerespectarea de către ING Bank N.V. Amsterdam - Sucursala Bucuresti a prevederilor art. 6 pct. (1) si ale art. 21 alin. (1) din Regulamentul Băncii Nationale a României nr. 11/2005 privind piata primară a titlurilor de stat administrată de Banca Natională a României,

în baza prevederilor art. 57 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a României coroborat cu art. 29 din Regulamentul Băncii Nationale a României nr. 11/2005 privind piata primară a titlurilor de stat administrată de Banca Natională a României, precum si cu art. 18 lit. b) din Normele Băncii Nationale a României nr. 13/2005 emise în aplicarea Regulamentului Băncii Nationale a României nr. 11/2005 privind piata primară a titlurilor de stat administrată de Banca Natională a României, cu modificările si completările ulterioare,


în temeiul art. 57 alin. (1) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a României si al prevederilor Hotărârii Parlamentului României nr. 16/2004 pentru numirea Consiliului de administratie al Băncii Nationale a României,

viceguvernatorul Băncii Nationale a României emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se sanctionează ING Bank N.V. Amsterdam - Sucursala Bucuresti, cu sediul în municipiul Bucuresti, sos. Kiseleff nr. 11-13, sectorul 1, înregistrată la oficiul registrului comertului sub nr. J40/16100/1994, cod unic de înregistrare R6151100, cu avertisment scris, pentru neparticiparea la subscriptia publică de titluri de stat organizată în data de 14 august 2009, pentru seria RO0913DBE024.

Art. 2. - Prezentul ordin va fi comunicat ING Bank N.V. Amsterdam - Sucursala Bucuresti, precum si Ministerului Finantelor Publice.

Art. 3. - ING Bank N.V. Amsterdam - Sucursala Bucuresti are drept de contestatie la Consiliul de administratie al Băncii Nationale a României sau direct la Curtea de Apel Bucuresti în termen de 15 zile de la data comunicării sanctiunii.

 

Viceguvernatorul Băncii Nationale a României,

Eugen Dijmărescu

 

Bucuresti, 3 septembrie 2009.

Nr. 111.

 

BANCA NATIONALĂ A ROMÂNIEI

 

ORDIN

privind sanctionarea MKB Romexterra Bank - S.A.

 

Având în vedere nerespectarea de către MKB Romexterra Bank - S.A. a prevederilor art. 6 pct. (1) si ale art. 21 alin. (1) din Regulamentul Băncii Nationale a României nr. 11/2005 privind piata primară a titlurilor de stat administrată de Banca Natională a României,

în baza prevederilor art. 57 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a României coroborat cu art. 29 din Regulamentul Băncii Nationale a României nr. 11/2005 privind piata primară a titlurilor de stat administrată de Banca Natională a României, precum si cu art. 18 lit. b) din Normele Băncii Nationale a României nr. 13/2005 emise în aplicarea Regulamentului Băncii Nationale a României nr. 11/2005 privind piata primară a titlurilor de stat administrată de Banca Natională a României, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 57 alin. (1) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Nationale a României si al prevederilor Hotărârii Parlamentului României nr. 16/2004 pentru numirea Consiliului de administratie al Băncii Nationale a României,

viceguvernatorul Băncii Nationale a României emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se sanctionează MKB Romexterra Bank - S.A., cu sediul în Târgu Mures, bd. 1 Decembrie 1918 nr. 93, înregistrată la oficiul registrului comertului sub nr. J26/1876/1993, cod unic de înregistrare RO4786360, cu avertisment scris, pentru neparticiparea la subscriptia publică de titluri de stat organizată în data de 14 august 2009, pentru seria RO0913DBE024.

Art. 2. - Prezentul ordin va fi comunicat MKB Romexterra Bank - S.A., precum si Ministerului Finantelor Publice.

Art. 3. - MKB Romexterra Bank - S.A. are drept de contestatie la Consiliul de administratie al Băncii Nationale a României sau direct la Curtea de Apel Bucuresti în termen de 15 zile de la data comunicării sanctiunii.

 

Viceguvernatorul Băncii Nationale a României,

Eugen Dijmărescu

 

Bucuresti, 3 septembrie 2009.

Nr. 112.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.