MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 544/2010

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXII - Nr. 544         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 4 august 2010

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 938 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) si art. 276 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Decizia nr. 941 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1), art. 19, art.20, art. 21 alin. (2) lit. n) si alin. (4) lit. d), e), g) si I), art. 26, art. 115, art. 137, art. 145, art. 1473, art.156, art. 1561 si art. 159 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Decizia nr. 942 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acordă functionarilor publici în anul 2007 si art. 3 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 19/2006 privind cresterile salariale ce se vor acorda personalului militar si functionarilor publici cu statut special din institutiile publice de apărare natională, ordine publică si sigurantă natională

 

Decizia nr. 945 din 6 iulie 2010 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.866. - Ordin al ministrului dezvoltării regionale si turismului pentru aprobarea Normelor metodologice privind criteriile si metodologia pentru eliberarea licentei si brevetului de turism


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 938

din 6 iulie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) si art. 276 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) si art. 276 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Laco del Garda" din Arad în Dosarul nr. 5.724/55/2009 al Judecătoriei Arad.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 29 iunie 2010 si au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la data de 6 iulie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 4 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 5.724/55/2009, Judecătoria Arad a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) si art. 276 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Laco del Garda" din Arad cu prilejul solutionării unei plângeri formulate împotriva Procesului-verbal de contraventie nr. 013.517 din 23 aprilie 2009, întocmit de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Arad.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textele de lege criticate contravin art. 41 si art. 135 alin. (2) din Constitutie. Astfel, arată că se îngrădeste dreptul la muncă al cetătenilor si se creează o discriminare, deoarece angajatorul este pus în situatia să încheie contractul de muncă în prima zi în care salariatul se prezintă la muncă, fără să i se dea dreptul de a efectua o perioadă de probă. În acelasi timp, arată că nu i se poate impune angajatorului să angajeze persoanele care printr-un acord tacit sunt de acord nu să lucreze, ci să ajute benevol la sediu un patron.

Judecătoria Arad consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale, prin deciziile nr. 665/2006 si nr. 1.003/2009, consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 16 alin. (1) si art. 276 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările ulterioare.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 16 alin. (1): „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimtământului părtilor, în formă scrisă, în limba română. Obligatia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfăsoare o activitate independentă, precum si asociatia familială au obligatia de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.";

- Art. 276 alin. (1) lit. d): „(1) Constituie contraventie si se sanctionează astfel următoarele fapte: [...]

d) stipularea în contractul individual de muncă a unor clauze contrare dispozitiilor legale, cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei;".

Autorul exceptiei consideră că aceste dispozitii de lege contravin următoarelor texte din Constitutie: art. 41 referitor la muncă si protectia socială a muncii si art. 135 alin. (2) lit. a) referitor la obligatia statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constitutionalitate în raport cu aceleasi texte din Constitutie si sustineri asemănătoare celor din prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 448 din 15 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 28 septembrie 2005, a fost respinsă ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) si art. 276 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, retinându-se, în esentă, că încheierea contractului individual de muncă reprezintă o garantie a asigurării sigurantei si stabilitătii raporturilor de muncă, întrucât stabileste toate elementele necesare pentru cunoasterea conditiilor de desfăsurare si de încetare a raportului de muncă, drepturile, obligatiile si răspunderile ambelor părti. Existenta contractului previne comportamentul abuziv al angajatorului, dar si atitudinea incorectă a salariatului în îndeplinirea sarcinilor pentru care s-a angajat. De asemenea, Curtea a retinut că încheierea în formă scrisă a acestui contract este în interesul ambelor părti, în situatia aparitiei unui litigiu. În concluzie, s-a statuat că „prevederea obligatiei încheierii contractului individual de muncă, în formă scrisă, precum si sanctionarea neîndeplinirii acestei obligatii legale nu îngrădesc în niciun fel exercitiul dreptului la muncă si, cu atât mai putin, libertatea comertului".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a justifica reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, considerentele si solutia deciziei amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1)si art. 276 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Laco del Garda" din Arad în Dosarul nr. 5.724/55/2009 al Judecătoriei Arad.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 iulie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena lonea

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 941

din 6 iulie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1), art. 19, art. 20, art. 21 alin. (2) lit. n) si alin. (4) lit. d), e), g) si l), art. 26, art. 115, art. 137, art. 145, art. 1473, art. 156, art. 1561 si art. 159 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1), art. 19, art. 20, art. 21 pct. 2 lit. n) si pct. 4 lit. d), e), g) si l), art. 26, art. 115, art. 137, art. 145, art. 1473, art. 156, art.1561 si art. 159 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Telex" - S.R.L. Ploiesti în Dosarul nr. 447/42/2009 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia comercială si contencios administrativ si fiscal.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 29 iunie 2010, în prezenta reprezentantului Ministerului Public, si au fost consemnate în încheierea din aceeasi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispozitiile art. 14 si ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a amânat pronuntarea pentru data de 6 iulie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 447/42/2009, Curtea de Apel Ploiesti - Sectia comercială si contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1), art. 19, art. 20, art. 21 pct. 2 lit. n) si pct. 4 lit. d), e), g) si l), art. 26, art. 115, art. 137, art. 145, art. 1473, art. 156, art. l561 si art. 159 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Telex" - S.R.L. Ploiesti într-o cauză având ca obiect anularea unor acte administrativ-fiscale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că organele fiscale încalcă, în mod flagrant, competenta instantelor judecătoresti, întrucât textul de lege criticat le dă posibilitatea să califice caracterul economic sau nu al unei tranzactii încheiate de un operator economic. Totodată, se arată că reglementarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, precum si obligativitatea plătii taxei pe valoare adăugată încalcă principiul egalitătii, întrucât interesul privat este sacrificat în dauna celui public. În fine, se arată că o persoană înregistrată ca plătitoare de taxă pe valoare adăugată nu poate solicita si raporta soldul negativ al taxei plătite ulterior formulării unei cereri de rambursare a acesteia, ceea ce echivalează cu o confiscare abuzivă a bunurilor proprietate privată.

Curtea de Apel Ploiesti - Sectia comercială si contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) din Codul fiscal este întemeiată, întrucât dă posibilitatea organului fiscal să interpreteze conventiile părtilor într-un mod în care să reflecte continutul economic al acestora, contrar vointei părtilor. Totodată, se arată că reprezentantii organului fiscal nu au competenta de a interpreta o conventie încheiată. Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ce priveste celelalte texte legale, se apreciază că aceasta este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 11 alin. (1), art. 19, art. 20, art. 21 alin. (2) (si nu pct. 2, cum, în mod eronat, mentionează autorul exceptiei) lit. n) si alin. (4) (si nu pct. 4) lit. d), e), g) si l), art. 26, art. 115, art. 137, art. 145, art. 1473, art. 156, art. 1561 si art. 159 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările si completările ulterioare. Aceste dispozitii legale vizează regulile generale privind calculul profitului impozabil, veniturile neimpozabile, cheltuielile, pierderile fiscale, veniturile impozabile din România, baza de impozitare pentru livrările de bunuri si prestări de servicii efectuate în interiorul tării, veniturile impozabile obtinute din România de către nerezidenti, sfera de aplicare a dreptului de deducere, rambursările de taxă către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, evidenta operatiunilor, perioada fiscală si corectarea documentelor.

Textele constitutionale invocate sunt cele ale art. 1 alin. (4) privind principiul separatiei si echilibrului puterii în stat, art. 11 privind dreptul international si dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justitiei, art. 135 privind economia si art. 136 alin. (5) privind proprietatea. Sunt invocate si prevederile art. 7 si art. 17 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale cu privire la legalitatea incriminării si la interzicerea abuzului de drept.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate si dispozitiile legale criticate, prin raportare la prevederile constitutionale invocate, Curtea constată următoarele:

1. Critica de neconstitutionalitate referitoare la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 este neîntemeiată. Nemultumirea autorului exceptiei porneste de la faptul că, prin efectul textului de lege criticat, organul de inspectie fiscală nu a calificat unele tranzactii pe care operatorul economic Ie-a făcut drept tranzactii cu scop economic si, astfel, Ie-a considerat cheltuieli nedeductibile, ceea ce a avut efect direct asupra cuantumului impozitului care trebuia prelevat. Or, de esenta unei inspectii este chiar verificarea si controlul legalitătii actelor cu incidentă fiscală ale operatorului economic controlat, în caz contrar, s-ar ajunge la situatia ca inspectia fiscală să consemneze numai ceea ce operatorul economic în cauză îi pune la dispozitie, fără a avea nicio putere de decizie si apreciere asupra actelor controlate. Desigur, în cadrul inspectiilor realizate, organul fiscal trebuie să manifeste bună-credintă, mai ales că, datorită specificului materiei, stabilirea unor criterii rigide si stricte nu este de dorit.

În viziunea autorului exceptiei, instanta de judecată ar trebui să preia acest rol al inspectiei fiscale, ceea ce per absurdum ar însemna transformarea instantei de judecată într-un organ de inspectie fiscală. O atare ipoteză este inacceptabilă din moment ce rolul esential al instantei de judecată, în cadrul contenciosului fiscal, este verificarea actelor administrativ-fiscale întocmite (a se vedea art. 205 si următoarele din Codul de procedură fiscală).

În aceste conditii, nu se poate retine, în niciun fel, încălcarea art. 1 alin. (4) si art. 124 alin. (2) din Constitutie.

2. Dispozitiile art. 19, art. 20, art. 21 alin. (2) lit. n) si alin. (4) lit. d), e), g) si l) si art. 26 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt criticate prin prisma faptului că reglementarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, precum si obligativitatea plătii taxei pe valoare adăugată încalcă principiul egalitătii, întrucât interesul privat este sacrificat în dauna celui public. Or, Curtea, în mod constant, a stabilit în jurisprudenta sa, spre exemplu, Decizia nr. 1.637 din 10 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 20 ianuarie 2010, că „principiul egalitătii priveste egalitatea cetătenilor în fata legilor si a autoritătilor publice, iar nu egalitatea de tratament juridic între cetăteni si autoritătile publice (de exemplu, Decizia nr. 77/1997 si Decizia nr. 322/1997)". Curtea a retinut că „în dreptul fiscal întotdeauna o parte este statul (prin organul fiscal), iar raporturile juridice care se constituie în sfera dreptului fiscal tin de dreptul public, astfel încât situatia juridică a statului nu se poate compara cu cea a altor creditori de drept privat". Raportând aceste considerente de principiu la cauza de fată, se constată că statul, în materie fiscală, are deplină legitimitate constitutională, în temeiul art. 56 si art. 139 din Constitutie, să stabilească impozite si taxe. Critica de neconstitutionalitate vizează tocmai reglementarea unor obligatii fiscale în sarcina persoanelor juridice, ceea ce nu este decât o expresie a textelor constitutionale de referintă mai sus mentionate.

De asemenea, nu se poate face o comparatie bazată pe principiul egalitătii între competentele unei autorităti publice si drepturile unei persoane de drept privat. Asadar, art. 16 din Constitutie nu este incident în cauză.

Critica de neconstitutionalitate ce vizează art. 135 din Constitutie nu este motivată, astfel încât Curtea ex officio nu se poate substitui părtii care a ridicat exceptia pentru a o motiva.

3. De asemenea, Curtea retine că exceptia de neconstitutionalitate ce vizează art. 115, art. 137, art. 145, art. 1473, art. 156, art. 1561 si art. 159 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal este neîntemeiată. Normele criticate sunt norme tehnice puse la îndemâna autoritătilor fiscale prin care se prevede procedura de rambursare a taxei pe valoare adăugată, iar chestiunile ridicate de autorul exceptiei îsi găsesc rezolvarea chiar în textele de lege criticate. Prin urmare, mai degrabă se ridică aspecte de interpretare a legii, însă aceste chestiuni nu intră în competenta Curtii Constitutionale.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1), art. 19, art. 20, art. 21 alin. (2) lit. n) si alin. (4) lit. d), e), g) si l), art. 26, art. 115, art. 137, art. 145, art. 1473, art. 156, art. 1561 si art. 159 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Telex" - S.R.L. Ploiesti în Dosarul nr. 447/42/2009 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia comercială si contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 iulie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Benke Károly

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 942

din 6 iulie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acordă functionarilor publici în anul 2007 si art. 3 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 19/2006 privind cresterile salariale ce se vor acorda personalului militar si functionarilor publici cu statut special din institutiile publice de apărare natională, ordine publică si sigurantă natională

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acordă functionarilor publici în anul 2007 si art. 3 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 19/2006 privind cresterile salariale ce se vor acorda personalului militar si functionarilor publici cu statut special din institutiile publice de apărare natională, ordine publică si sigurantă natională, exceptie ridicată de Liviu Constantin Balaur si altii în Dosarul nr. 3.300/2/2008 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 29 iunie 2010, în prezenta reprezentantului Ministerului Public, si au fost consemnate în încheierea din aceeasi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispozitiile art. 14 si ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a amânat pronuntarea pentru data de 6 iulie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 3.300/2/2008, înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acordă functionarilor publici în anul 2007 si art. 3 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 19/2006 privind cresterile salariate ce se vor acorda personalului militar si functionarilor publici cu statut special din institutiile publice de apărare natională, ordine publică si sigurantă natională, exceptie ridicată de Liviu Constantin Balaur si altii într-o cauză având ca obiect solutionarea recursului formulat împotriva unei sentinte prin care cererea acestora de acordare a unor sporuri salariale cuvenite altor categorii socio-profesionale a fost respinsă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că dispozitiile criticate sunt neconstitutionale, întrucât limitează sfera functionarilor publici cărora li se acordă anumite sporuri.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia ridicată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia ce priveste art. 15 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 6/2007 este inadmisibilă, întrucât textul legal criticat a fost abrogat. Totodată, se arată că art. 3 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 19/2006 este constitutional.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 15 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acordă functionarilor publici în anul 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 29 ianuarie 2007, si art. 3 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 19/2006 privind cresterile salariale ce se vor acorda personalului militar si functionarilor publici cu statut special din institutiile publice de apărare natională, ordine publică si sigurantă natională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 30 ianuarie 2006, care au următorul cuprins:

- Art. 15 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 6/2007: „(1) Sporul de confidentialitate se acordă functionarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum si functionarilor publici din cadrul Administratiei Prezidentiale, Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, directiilor subordonate ministrului delegat pentru comert din cadrul Ministerului Economiei si Comertului, Consiliului Legislativ."

- Art. 3 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 19/2006: „(1) Pentru păstrarea confidentialitătii în legătură cu informatiile clasificate, în functie de certificatul/avizul de securitate detinut, cadrele militare în activitate, functionarii publici cu statut special, militarii angajati pe bază de contract si personalul civil din institutiile publice de apărare natională, ordine publică si sigurantă natională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate."

Autorii exceptiei sustin că textele legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate si dispozitiile legale criticate, prin raportare la prevederile constitutionale invocate, Curtea constată următoarele:

I. Prevederile art. 15 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 6/2007 au fost abrogate prin prevederile art. 48 alin. (1) pct. 13 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Sistemul de salarizare a fost reasezat prin legea mentionată, astfel încât solutia legislativă criticată nu se mai regăseste în noua reglementare legală. În consecintă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 6/2007 a devenit inadmisibilă.

II. Exceptia de neconstitutionalitate ce vizează art. 3 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 19/2006 este inadmisibilă, întrucât autorii exceptiei critică textul de lege prin prisma unei omisiuni legislative, în sensul că si categoria de functionari publici din care fac parte ar trebui să beneficieze de sporul de confidentialitate acordat cadrelor militare în activitate, functionarilor publici cu statut special, militarilor angajati pe bază de contract si personalului civil din institutiile publice de apărare natională, ordine publică si sigurantă natională.

Desi Curtea, prin Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010, a statuat că viciul de neconstitutionalitate sesizat, chiar dacă îmbracă forma unei omisiuni legislative, „nu poate fi ignorat, deoarece o atare omisiune este cea care generează, eo ipso, încălcarea dreptului constitutional [...]", în cauza de fată o eventuală omisiune legislativă nu are relevantă constitutională, din moment ce sporurile sau adaosurile la salariu nu se circumscriu vreunui drept fundamental cuprins în Constitutie. În lipsa relevantei constitutionale, nu este de competenta Curtii Constitutionale să complinească o eventuală omisiune legislativă, ci a legiuitorului.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca devenită inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acordă functionarilor publici în anul 2007, exceptie ridicată de Liviu Constantin Balaur si altii în Dosarul nr. 3.300/2/2008 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

2. Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 19/2006 privind cresterile salariale ce se vor acorda personalului militar si functionarilor publici cu statut special din institutiile publice de apărare natională, ordine publică si sigurantă natională, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 iulie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Benke Károly

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 945

din 6 iulie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, exceptie invocată de Gheorghe Alexa în Dosarul nr. 338/36/2009 al Curtii de Apel Constanta - Sectia comercială, maritimă si fluvială, contencios administrativ si fiscal.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 29 iunie 2010, în prezenta reprezentantului Ministerului Public, si au fost consemnate în încheierea din aceeasi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispozitiile art. 14 si ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a amânat pronuntarea pentru data de 6 iulie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 23 octombrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 338/36/2009, Curtea de Apel Constanta - Sectia comercială, maritimă si fluvială, contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, exceptie invocată de Gheorghe Alexa într-o cauză având ca obiect solutionarea unei plângeri contraventionale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, în esentă, că dispozitiile criticate sunt neconstitutionale, întrucât diferă de textul transpus al art. 3 din Directiva Consiliului 2000/78/CE si, în consecintă, subiect activ al faptelor de discriminare poate fi orice persoană fizică sau juridică, publică sau privată, indiferent de atributii sau obiectul de activitate, iar, în ceea ce priveste institutiile publice, numai cele cu atributii în domeniile de activitate enumerate de art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000. Or, sub incidenta art. 3 din directiva mentionată intră numai persoanele fizice sau juridice, publice sau private, si institutiile publice, cu atributii în domeniile de activitate enumerate.

De asemenea, textul de lege criticat extinde sfera competentelor Consiliului National pentru Combaterea Discriminării, care se suprapun astfel cu atributiile puterii judecătoresti, din moment ce Consiliul poate sanctiona contraventional săvârsirea unei fapte de discriminare.

Curtea de Apel Constanta - Sectia comercială, maritimă si fluvială, contencios administrativ si fiscal apreciază că normele criticate nu încalcă dispozitiile constitutionale invocate si, prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007, cu modificările si completările ulterioare. Textul de lege criticat are următorul cuprins:

„Dispozitiile prezentei ordonante se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau private, precum si institutiilor publice cu atributii în ceea ce priveste:

a) conditiile de încadrare în muncă, criteriile si conditiile de recrutare, selectare si promovare, accesul la toate formele si nivelurile de orientare, formare si perfectionare profesională;

b) protectia si securitatea socială;

c) serviciile publice sau alte servicii, accesul la bunuri si facilităti;

d) sistemul educational;

e) asigurarea libertătii de circulatie;

f) asigurarea linistii si ordinii publice;

g) alte domenii ale vietii sociale."

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi si ale art. 1 alin. (4) privind principiul separatiei si echilibrului puterilor.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate si dispozitiile legale criticate, prin raportare la prevederile constitutionale invocate, Curtea constată următoarele:

Curtea Constitutională, prin Decizia nr. 646 din 11 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 4 iunie 2010, a analizat o exceptie de neconstitutionalitate cu o motivare identică, formulată chiar de autorul prezentei exceptii. Prin decizia mentionată, Curtea a statuat că „autorul exceptiei de neconstitutionalitate ajunge la concluzia neconstitutionalitătii textului art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 prin prisma faptului că acesta nu a transpus în mod exact o directivă, mai precis, arată că legiuitorul român a omis «să adauge o virgulă» în textul contestat. În lipsa acestei virgule, se arată că textul este neconstitutional".

Curtea a observat că „nu are competenta de a efectua un control de conformitate între o directivă si actul normativ national prin care aceasta este transpusă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010). Mai mult, o eventuală neconformitate a actului national cu cel european nu atrage, în mod implicit, si neconstitutionalitatea actului national de transpunere. Astfel, nimic nu împiedică legiuitorul national să acorde sau să prevadă un grad mai mare de protectie în dreptul national fată de reglementarea incidentă a Uniunii Europene".

Curtea a mai retinut că întreaga critică a autorului exceptiei vizează o anumită interpretare pe care instantele judecătoresti o dau unui text de lege. Or, interpretarea si aplicarea legii nu sunt de competenta Curtii Constitutionale, acest aspect fiind apanajul exclusiv al instantelor judecătoresti.

De asemenea, Curtea a arătat că, „de fapt, autorul exceptiei, pentru a evita o anumită interpretare ce se dă de către instantele judecătoresti textului legal criticat, doreste introducerea unei virgule în cadrul acestuia, ceea ce echivalează cu o modificare legislativă. Or, Curtea Constitutională nu este competentă să modifice sau să completeze un text de lege".

În fine, Curtea a retinut că „invocarea textelor constitutionale este una formală, existând o diferentă notabilă între continutul acestora si motivarea criticii de neconstitutionalitate".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, exceptie invocată de Gheorghe Alexa în Dosarul nr. 338/36/2009 al Curtii de Apel Constanta - Sectia comercială, maritimă si fluvială, contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 iulie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ronto Kărnlu

Magistrat-asistent,

Benke Károly

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE SI TURISMULUI

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor metodologice privind criteriile si metodologia pentru eliberarea licentei si brevetului de turism

 

În temeiul art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 238/2001 privind conditiile de acordare a licentei si brevetului de turism, cu modificările si completările ulterioare, si al prevederilor art. 13 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.631/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Dezvoltării Regionale si Turismului, cu modificările ulterioare,

ministrul dezvoltării regionale si turismului emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele metodologice privind criteriile si metodologia pentru eliberarea licentei si brevetului de turism, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prevederile prezentului ordin se completează cu dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii si libertatea de a furniza servicii în România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 68/2010.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului turismului nr. 170/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind criteriile si metodologia pentru eliberarea licentelor si brevetelor de turism, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 3 mai 2001, cu modificările ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul dezvoltării regionale si turismului,

Gheorghe Nastasia,

secretar general

 

Bucuresti, 16 iulie 2010.

Nr. 1.866.

 

ANEXA

 

NORME METODOLOGICE

privind criteriile si metodologia pentru eliberarea licentei si brevetului de turism

 

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - (1) Prezentele norme metodologice, elaborate în conformitate cu prevederile art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 238 /2001 privind conditiile de acordare a licentei si brevetului de turism, cu modificările si completările ulterioare, se aplică operatorilor economici si persoanelor fizice care desfăsoară, în conditiile legii, activităti economice specifice agentiilor de turism în România.

(2) în sensul prezentelor norme metodologice, următorii termeni se definesc astfel:

a) operatorul economic - persoana fizică autorizată, întreprinderea individuală sau familială, societatea comercială ori altă persoană juridică constituită conform legii, care desfăsoară activităti economice specifice agentiilor de turism;

b) agentia de turism - unitatea specializată, persoană juridică, care organizează, oferă si vinde pachete de servicii turistice sau componente ale acestora, în baza licentei de turism emise de Ministerul Dezvoltării Regionale si Turismului;

c) sediul secundar/reprezentanta agentiei de turism - punctul de lucru al operatorului economic titular al licentei de turism, în care se desfăsoară activităti specifice agentiei de turism si care poate functiona în aceeasi localitate cu sediul agentiei de turism sau într-o altă localitate.

 

CAPITOLUL II

Acordarea, suspendarea, retragerea si radierea licentei de turism

 

Art. 2. - (1) Licenta de turism se eliberează de către Ministerul Dezvoltării Regionale si Turismului - Directia generală control si autorizare pentru turism, denumită în continuare D.G.C.A.T., la cererea operatorilor economici.

(2) Criteriile privind acordarea licentei de turism pentru agentia de turism de tip touroperatoare sau detailistă si a anexei licentei de turism pentru sediul secundar/reprezentanta acesteia sunt prevăzute în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezentele norme metodologice.

(3) Macheta licentei de turism - pentru agentia de turism si macheta anexei licentei de turism - pentru sediul secundar/reprezentanta agentiei de turism sunt prezentate în anexa nr. 2 si, respectiv, în anexa nr. 3, care fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.

Art. 3. -în vederea obtinerii/preschimbării licentei de turism, operatorul economic depune următoarele documente:

a) cerere de eliberare a licentei de turism;

b) certificat constatator emis de oficiul registrului comertului în baza Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului, republicată, cu modificările si completările ulterioare, din care să rezulte activitătile autorizate a fi desfăsurate la punctul de lucru si codul/codurile CAEN corespunzător/corespunzătoare, pentru agentia de turism respectivă, conform art. 15 din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitătilor la înregistrarea


în registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum si la autorizarea functionării persoanelor juridice, cu modificările si completările ulterioare;

c) copie de pe cel putin unul dintre următoarele documente ce apartin persoanei care asigură conducerea operativă a agentiei de turism: certificat de absolvire a unui curs de formare managerială în domeniu, organizat de un furnizor de formare profesională autorizat, diplomă de licentă/masterat/doctorat privind absolvirea de cursuri universitare/postuniversitare în domeniul turismului, brevet de turism specific functiei;

d) copie de pe contractul individual de muncă al persoanei care asigură conducerea operativă a agentiei de turism, înregistrat conform prevederilor legale;

e) copia politei de asigurare privind asigurarea turistilor în cazul insolvabilitătii sau falimentului agentiei de turism.

Art. 4. - Procedura de autorizare a agentiilor de turism poate fi îndeplinită si prin intermediul punctului de contact unic electronic, în conformitate cu prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii si libertatea de a furniza servicii în România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 68/2010, în termen de 60 de zile de la operationalizarea punctului de contact unic electronic.

Art. 5. - (1) Documentatia prevăzută la art. 3 se transmite Ministerului Dezvoltării Regionale si Turismului - Directia generală control si autorizare pentru turism.

(2) Cererea operatorului economic este procesată în cel mai scurt termen, dar nu mai mult de 30 de zile calendaristice de la data depunerii documentatiei complete. Termenul poate fi prelungit o singură dată, pentru o perioadă de maximum 15 zile calendaristice. Valabilitatea documentelor depuse initial nu este afectată de prelungirea dispusă de minister.

(3) Prelungirea termenului de acordare a licentei, precum si durata acestei prelungiri trebuie motivate în mod corespunzător si notificate operatorului economic înainte de expirarea termenului initial.

(4) Eliberarea licentei de turism se face, după verificarea la fata locului a îndeplinirii criteriilor de licentiere, prevăzute în anexa nr. 1, de către specialisti din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale si Turismului - Directia generală control si autorizare pentru turism, în prezenta reprezentantului operatorului economic în cauză. Constatările rezultate în urma verificării se consemnează în nota de licentiere întocmită în 3 exemplare, dintre care un exemplar se predă reprezentantului legal al operatorului economic.

(5) La verificarea agentiilor de turism pot participa si reprezentanti ai asociatiilor profesionale de profil.

(6) Licenta se consideră acordată în situatia în care ministerul nu a răspuns în termenul prevăzut la alin. (2), cu exceptia cazului în care acest lucru este justificat de motive imperative de interes general, inclusiv un interes legitim al unei terte părti.

(7) Ministerul Dezvoltării Regionale si Turismului, prin Directia generală control si autorizare pentru turism, va transmite operatorului economic o confirmare de primire a cererii, în termen de 5 zile calendaristice de la data primirii acesteia. Confirmarea de primire a cererii trebuie să precizeze următoarele:

a) termenul de procesare a cererii;

b) căile de atac disponibile;

c) după caz, mentiunea că, în lipsa unui răspuns în termenul specificat, licenta se consideră acordată.

(8) în cazul unei cereri sau al unei documentatii incomplete, operatorul economic este informat în cel mai scurt timp, dar nu în mai mult de 5 zile lucrătoare de la primirea cererii, cu privire la necesitatea transmiterii de documente suplimentare, precum

si cu privire la consecintele asupra termenului de procesare a cererii, prevăzut la alin. (2).

(9) în cazul în care o cerere este respinsă pentru motive de natură procedurală, operatorul economic este informat în cel mai scurt termen, dar nu în mai mult de 5 zile lucrătoare de la depunerea cererii.

(10) în situatia în care solicitantul nu îndeplineste conditiile pentru eliberarea licentei de turism, acestuia i se comunică în scris motivul în termenul prevăzut la alin. (2).

Art. 6. – În cazul în care este necesară verificarea legalitătii documentelor depuse de către operatorii economici străini apartinând statelor membre ale Uniunii Europene sau Spatiului Economic European, în vederea obtinerii licentei de turism, Ministerul Dezvoltării Regionale si Turismului contactează autoritătile competente din statul membru de care apartine operatorul economic în cauză, prin intermediul Sistemului de Informare în cadrul Pietei Interne, în conformitate cu prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 49/2009, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 68/2010.

Art. 7. - La schimbarea sediului agentiei de turism sau a titularului licentei de turism, operatorul economic în cauză este obligat să solicite eliberarea unei noi licente de turism, întocmind în acest sens următoarea documentatie:

a) cerere;

b) certificat constatator emis de oficiul registrului comertului în baza Legii nr. 26/1990, republicată, cu modificările si completările ulterioare, din care să rezulte activitătile autorizate a fi desfăsurate la punctul de lucru si codul/codurile CAEN corespunzător/corespunzătoare, pentru agentia de turism respectivă, conform art. 15 din Legea nr. 359/2004, cu modificările si completările ulterioare;

c) licenta de turism eliberată anterior, în original;

d) copia politei de asigurare privind asigurarea turistilor în cazul insolvabilitătii sau falimentului agentiei de turism.

Art. 8. - Pentru înscrierea sediului secundar/reprezentantei unei agentii de turism, operatorul economic depune următoarele documente:

a) cerere;

b) certificat constatator emis de oficiul registrului comertului în baza Legii nr. 26/1990, republicată, cu modificările si completările ulterioare, din care să rezulte activitătile autorizate a fi desfăsurate la punctul de lucru si codul/codurile CAEN corespunzător/corespunzătoare, pentru agentia de turism respectivă, conform art. 15 din Legea nr. 359/2004, cu modificările si completările ulterioare;

c) licenta de turism, în copie, a agentiei de turism pentru care se solicită înscrierea unui/unei sediu secundar/reprezentante;

d) copie de pe cel putin unul dintre următoarele documente ce apartin persoanei care asigură conducerea operativă a agentiei de turism: certificat de absolvire a unui curs de formare managerială în domeniu, organizat de un furnizor de formare profesională autorizat, diplomă de licentă/masterat/doctorat privind absolvirea de cursuri universitare/postuniversitare în domeniul turismului, brevet de turism;

e) copie de pe contractul individual de muncă al persoanei care asigură conducerea operativă a agentiei de turism, înregistrat conform prevederilor legale;

f) copia politei de asigurare privind asigurarea turistilor în cazul insolvabilitătii sau falimentului agentiei de turism.

Art. 9. - Documentele necesare pentru radierea agentiei de turism si, respectiv, a sediului secundar/reprezentantei acesteia sunt următoarele:

a) cerere;

b) licenta de turism si, respectiv, anexa licentei de turism, în original.

Art. 10. - Termenul de eliberare a licentei de turism este de 30 de zile de la data înregistrării cererii operatorului economic.


Art. 11. - Suspendarea licentei de turism de către Ministerul Dezvoltării Regionale si Turismului - Directia generală control si autorizare pentru turism se face în situatiile prevăzute la art. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 238/2001, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 12. - Retragerea licentei de turism de către Ministerul Dezvoltării Regionale si Turismului - Directia generală control si autorizare pentru turism se face în situatiile prevăzute la art. 9 din Hotărârea Guvernului nr. 238/2001, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 13. - În situatia în care, la verificarea efectuată de reprezentantii Ministerului Dezvoltării Regionale si Turismului - Directia generală control si autorizare pentru turism, se constată că agentia de turism nu mai functionează la sediul înscris în licenta de turism, aceasta se retrage din oficiu, după 15 zile de la notificarea prin scrisoare recomandată a operatorului economic, titular al licentei de turism în cauză.

 

CAPITOLULUI

Acordarea brevetului de turism

 

Art. 14. - Conducerea operativă a unei structuri de primire turistice sau a unei agentii de turism trebuie să fie asigurată de o persoană fizică care detine brevet de turism în domeniu ori certificat de absolvire a unui curs de formare managerială în domeniu, organizat de un furnizor de formare profesională autorizat, sau diplomă de licentă/masterat privind absolvirea cursurilor universitare în domeniul turismului.

Art. 15. - (1) În functie de nivelul si de pregătirea profesională, precum si de îndeplinirea criteriilor prevăzute la art. 16 alin. (2)-(6), se eliberează brevet de turism pentru următoarele functii:

a) manager în activitatea de turism;

b) director de agentie de turism;

c) director de hotel;

d) director de restaurant;

e) cabanier.

(2) Posesorul brevetului de turism poate ocupa si alte functii decât cele înscrise pe acesta, astfel:

a) managerul în activitatea de turism poate ocupa oricare dintre functiile prevăzute la alin. (1);

b) directorul de hotel poate asigura fie functia înscrisă în brevet, fie conducerea operativă a activitătilor unui alt tip de unitate de cazare.

(3) Macheta brevetului de turism este prezentată în anexa nr. 4, care face parte integrantă din prezentele norme metodologice.

Art. 16. - (1) În vederea obtinerii brevetului de turism persoana fizică trebuie sa prezinte următoarele documente:

a) cerere;

b) curriculum vitae, cu precizarea expresă a pregătirii profesionale si a experientei profesionale, precum si cu următoarea declaratie: „Declar pe propria răspundere că datele cuprinse în prezentul înscris sunt reale, iar în cazul în care se constată contrariul, să îmi fie anulat brevetul de turism.";

c) copie de pe actul de identitate;

d) copii de pe actele care atestă pregătirea profesională;

e) atestat de limbă străină de circulatie internatională, cu exceptia cabanierului;

f) certificat de cazier judiciar.

(2) Brevetul de turism pentru manager în activitatea de turism se eliberează pentru:

a) absolvent, cu examen de licentă, al unei facultăti acreditate cu profil de turism, absolventul unui master sau doctorat în turism;

b) absolvent, cu examen de licentă, al unei facultăti acreditate sau al unui colegiu universitar, care a absolvit un curs de formare managerială în turism si care detine atestat de limbă străină de circulatie internatională.

(3) Brevetul de turism pentru director de agentie de turism se eliberează pentru:

a) absolvent, cu examen de licentă, al unei facultăti acreditate sau al unui colegiu universitar, care a absolvit un curs de formare managerială specific activitătilor agentiilor de turism si care detine atestat de limbă străină de circulatie internatională;

b) absolvent al unui liceu, care a absolvit un curs de formare managerială specific activitătii agentiilor de turism si care detine atestat de limbă străină de circulatie internatională.

(4) Brevetul de turism pentru director de hotel se eliberează pentru:

a) absolvent, cu examen de licentă, al unei facultăti acreditate sau al unui colegiu universitar, care a absolvit un curs de formare managerială specific activitătii hoteliere si care detine atestat de limbă străină de circulatie internatională;

b) absolvent al unui liceu, care a absolvit un curs de formare managerială specific activitătii hoteliere si care detine atestat de limbă străină de circulatie internatională.

(5) Brevetul de turism pentru director de restaurant se eliberează pentru:

a) absolvent, cu examen de licentă, al unei facultăti acreditate sau al unui colegiu universitar, care a absolvit un curs de formare managerială specific activitătii de restauratie si care detine atestat de limbă străină de circulatie internatională;

b) absolvent al unui liceu, care a absolvit un curs de formare managerială specific activitătii de restauratie si care detine atestat de limbă străină de circulatie internatională.

(6) Brevetul de turism pentru cabanier se eliberează pentru:

a) absolvent, cu examen de licentă, al unei facultăti acreditate sau al unui colegiu universitar, care a absolvit un curs de formare managerială specific activitătii de cabanier;

b) absolvent al unui liceu, care a absolvit un curs de formare managerială specific activitătii de cabanier.

Art. 17. - (1) Documentatia de brevet de turism se transmite Ministerului Dezvoltării Regionale si Turismului - Directia generală control si autorizare pentru turism.

(2) Cererea solicitantului este procesată în cel mai scurt termen, dar nu mai mult de 30 de zile calendaristice de la data depunerii documentatiei complete. Termenul poate fi prelungit o singură dată, pentru o perioadă de maximum 15 zile calendaristice. Valabilitatea documentelor depuse initial nu este afectată de prelungirea dispusă de minister.

(3) Prelungirea termenului de emitere a brevetului, precum si durata acestei prelungiri trebuie motivate în mod corespunzător si notificate solicitantului înainte de expirarea termenului initial.

(4) Brevetul de turism se consideră acordat în situatia în care ministerul nu a răspuns în termenul prevăzut la alin. (2), cu exceptia cazului în care acest lucru este justificat de motive imperative de interes general, inclusiv un interes legitim al unei terte părti.

(5) Ministerul Dezvoltării Regionale si Turismului, prin Directia generală control si autorizare pentru turism, va transmite solicitantului o confirmare de primire a cererii, în termen de 5 zile calendaristice de la data primirii acesteia. Confirmarea de primire a cererii trebuie să precizeze următoarele:

a) termenul de procesare a cererii;

b) căile de atac disponibile;

c) după caz, mentiunea că, în lipsa unui răspuns în termenul specificat, brevetul de turism se consideră acordat.


(6) În cazul unei cereri sau al unei documentatii incomplete, solicitantul este informat în cel mai scurt timp, dar nu în mai mult de 5 zile lucrătoare de la primirea cererii, cu privire la necesitatea transmiterii de documente suplimentare, precum si cu privire la consecintele asupra termenului de procesare a cererii, prevăzut la alin. (2).

(7) În cazul în care o cerere este respinsă pentru motive de natură procedurală, solicitantul este informat în cel mai scurt termen, dar nu în mai mult de 5 zile lucrătoare de la depunerea cererii.

(8) În situatia în care solicitantul nu îndeplineste conditiile pentru eliberarea brevetului de turism, acestuia i se comunică în scris motivul în termenul prevăzut la alin. (1).

(9) Brevetul de turism se eliberează pe o perioada nelimitată.

Art. 18. - Retragerea brevetului de turism de către Ministerul Dezvoltării Regionale si Turismului - Directia generală control si autorizare pentru turism se face în situatiile prevăzute la art. 11 din Hotărârea Guvernului nr. 238/2001, cu modificările si completările ulterioare.

 

ANEXA Nr. 1

la normele metodologice

 

CRITERII

privind acordarea licentei de turism pentru agentia de turism de tip touroperatoare sau detailistă si a anexei licentei de turism pentru sediul secundar/reprezentanta*) acesteia

 

Nr. crt.

Criterii privind acordarea licentei de turism pentru agentia de turism de tip touroperatoare sau detailistă si a anexei licentei de turism pentru sediul secundar/reprezentanta*) acesteia

1.

înscrierea la oficiul registrului comertului a punctului de lucru al agentiei de turism, precum si a activitătii desfăsurate specifice agentiei de turism în cauză, încadrată în clasa CAEN corespunzătoare

2.

Starea clădirii să fie bună si salubră

3.

Amplasarea agentiei de turism în clădire1): la demisol, parter, mezanin sau la etajul I, usor accesibilă

4.

Suprafata agentiei de turism să fie de minimum:

16 m2 pentru agentia de turism touroperatoare

10 m2 pentru agentia de turism detailistă

5.

Suprafata comercială să fie folosită în exclusivitate pentru activitatea de turism2)

6.

Grup sanitar propriu pentru personal sau acces facil

 

7.

Persoana care asigură conducerea operativă a agentiei de turism sau a sediului secundar/reprezentantei3) acesteia trebuie să detină cel putin unul dintre următoarele documente4) : certificat de absolvire a unui curs de formare managerială în domeniu, organizat de un furnizor de formare profesională autorizat, diplomă de licentă/masterat/doctorat privind absolvirea de cursuri universitare/postuniversitare în domeniul turismului, brevet de turism specific functiei.

8.

Asigurarea cu personal calificat ca agent de turism si cu ghizi posesori ai atestatului de ghid de turism

9.

Polita de asigurare privind asigurarea turistilor în cazul insolvabilitătii sau falimentului agentiei de turism

10.

Utilizarea de autocare clasificate

11.

Asigurarea serviciilor de cazare si alimentatie publică numai în structuri de primire turistice clasificate

12.

Firmă cu denumirea agentiei de turism, iar în cazul amplasării acesteia în imobile cu spatii de locuit/activităti economice, aplicarea unui autocolant sau a unei plăcute la intrarea în imobil cu denumirea agentiei de turism

13.

Mobilier adecvat activitătii desfăsurate

14.

Mijloace de comunicatie: fax, telefon, acces internet

15.

Afisarea într-un loc vizibil pentru clienti a plachetei cu numărul de telefon, la dispozitia turistilor, al Ministerului Dezvoltării Regionale si Turismului


*) Doar operatorul economic care detine agentie de turism touroperatoare poate înfiinta sediul secundar/reprezentanta touroperatoare.

1) Pot fi acceptate si alte amplasamente, dacă sunt situate în clădiri cu destinatie publică. Agentia de turism touroperatoare care nu are activitate de vânzare directă către turisti poate functiona si la alte niveluri ale clădirii.

2) Pot fi acceptate, în măsura în care spatiul permite, si alte activităti, cum sunt: schimb valutar, xerox, vânzări de suveniruri, ilustrate, cărti de turism, ghiduri, hărti.

3) în cazul sediului secundar/reprezentantei situate în aceeasi localitate cu agentia de turism, este suficient ca persoana care asigură conducerea operativă a acestuia să fie:

- calificată ca agent de turism, prin curs de calificare organizat de institutii autorizate;

- absolventă a unei scoli postliceale de turism;

- absolventă a unui liceu sau a unei clase cu profil de turism.

4) În situatia în care încetează contractul de muncă încheiat între operatorul economic si persoana care asigură conducerea operativă a agentiei de turism sau a sediului secundar/reprezentantei agentiei de turism, înlocuirea acestei persoane se va face în termen de 30 de zile.


 

ANEXA Nr. 2*)

la normele metodologice

 

LICENTA DE TURISM

 


*) Anexa nr. 2 este reprodusă în facsimil.

 


ANEXA Nr. 3*)

la normele metodologice

 

ANEXA LICENTEI DE TURISM

 


*) Anexa nr. 3 este reprodusă în facsimil.


 

ANEXA Nr. 4*)

la normele metodologice

 

BREVET DE TURISM

 


*) Anexa nr. 4 este reprodusă în facsimil.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.