MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 595/2010

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXII - Nr. 595         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE        Luni, 23  august 2010

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

641. - Hotărâre pentru recunoasterea Statutului Bisericii Unitariene din Transilvania

 

769. - Hotărâre pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii viei si vinului în sistemul organizării comune a pietei vitivinicole nr. 244/2002

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

4.630. - Ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului privind aprobarea programelor de studii universitare de masterat evaluate de Agentia Română de Asigurare a Calitătii în învătământul Superior


 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru recunoasterea Statutului Bisericii Unitariene din Transilvania

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 49 alin. (2) (3) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă si regimul general al jltelor,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se recunoaste Statutul Bisericii Unitariene din Transilvania, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Decretul rezidiului Marii Adunări Nationale nr. 592/1949 pentru aprobarea Statutului de -ganizare al Bisericii unitariene din Republica Populară Română, nepublicat, cu odificările ulterioare.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Secretariatul de Stat pentru Culte

Nicolae Adrian Lemeni,

secretar de stat

Secretarul general al Guvernului,

Daniela Nicoleta Andreescu

 

Bucuresti, 7 iulie 2010.

Nr. 641.

 

ANEXĂ

 

STATUTUL

Bisericii Unitariene din Transilvania

 

PARTEA I

Dispozitii generale

 

Art. 1. - Biserica Unitariană din Transilvania, denumită în continuare Biserica, este comunitatea moral-religioasă a unitarienilor din România sau din alte locuri, ale cărei organizare si functionare sunt stabilite prin prevederile prezentului statut.

Art. 2. - (1) Biserica este organizată, condusă si guvernată, în toate problemele bisericesti si de învătământ, în baza unor legi si regulamente întocmite de ea însăsi, cu respectarea Constitutiei si legilor tării, în limitele competentei proprii, si în baza principiilor sinodal-prezbiteriene, ale moralei si dreptului.

(2) Prezentul statut cuprinde dispozitii generale si serveste totodată ca bază si cadru de principiu pentru toate regulamentele adoptate privitoare la toate celelalte domenii de organizare si functionare.

(3) În viata organizatorică, la slujbe religioase si la ceremonii, în activitatea de conducere si administrativă, Biserica utilizează limba maternă a credinciosilor.

Art. 3. - (1) În conformitate cu structura organizatorică, în baza principiului autoorganizării, Biserica se conduce prin autorităti ierarhice bisericesti. Acestea sunt în prima instantă parohiile, în a doua instantă protopopiatele si în a treia instantă organele autoritătii supreme bisericesti.

(2) Biserica si autoritătile cu drepturi autonome, precum parohiile, protopopiatele si autoritatea supremă bisericească, sunt persoane juridice. Autoritătile de grad mai înalt exercită dreptul de conducere si de supraveghere asupra celor de grad inferior, în scopul ajutorului reciproc si al realizării obiectivelor comune.

(3) Autoritătile bisericesti pot crea organe administrative auxiliare, precum comisii, oficii si altele.

Art. 4. - (1) Activitatea autoritătilor bisericesti si a organelor auxiliare se desfăsoară prin functionari angajati si demnitari alesi, angajarea sau alegerea ambelor categorii făcându-se în baza prevederilor prezentului statut. În privinta ocupării demnitătilor sau a functiilor, bărbatii si femeile, în conditii egale, au drepturi egale.

(2) Fiecare functionar, demnitar, angajat sau mandatar al Bisericii are răspundere patrimonială si morală pentru daunele cauzate.

(3) Functionarii, demnitarii si angajatii Bisericii, respectiv membrii autoritătilor cu drept de dispozitie nu pot participa la dezbaterea, respectiv luarea unor decizii în care sunt interesati personal sau prin soti ori rude până la gradul al IV-lea inclusiv sau în care sunt interesati ca reprezentant ori mandatar, dar îsi pot exprima în scris pozitiile cu caracter public.

(4) Preotii, candidatii la functiile si demnitătile bisericesti la nivel protopopesc si national, profesorii de teologie si candidatii pentru Consistoriul Bisericii sunt obligati să depună o declaratie la forul alegător despre eventualele legături cu organe de apărare a statului, servicii secrete si institutii, autorităti sau organizatii politice ce încalcă drepturile fundamentale ale omului.


Art. 5. - (1) Vârsta maximă generală pentru ocuparea functiilor, respectiv a demnitătilor clericale este de 70 de ani. Cei alesi înainte de împlinirea vârstei de 70 de ani vor îndeplini functia până la expirarea perioadei mandatului pentru care au fost alesi.

(2) În cazul functiilor pentru care alegerea se face pe o anumită perioadă, mandat, conform statutului, la ivirea vacantei, alegerea necesară va fi valabilă doar pentru restul perioadei în curs, iar din punctul de vedere al restrictiilor cu privire la realegere, această suplinire nu va fi considerată mandat. Este exceptată de la această regulă vacanta demnitătii de episcop, caz în care în decursul a 6 luni Sinodul trebuie convocat pentru alegerea noului episcop.

(3) Rangul demnitarilor bisericesti se determină în functie de îndeplinirea fără întrerupere a demnitătii respective.

(4) Realegerea pentru aceeasi demnitate la alegeri consecutive nu se consideră o întrerupere.

(5) Rangul celor alesi de către aceeasi autoritate în acelasi timp pentru aceeasi demnitate va fi determinat de către numărul voturilor primite, iar în caz de egalitate de voturi, de către vârstă.

(6) Rangul poate fi cedat temporar sau definitiv persoanei următoare în rang.

 

PARTEA a II-a

Parohia. Autoritătile, functionarii si demnitarii bisericesti

 

CAPITOLUL I

Parohia

 

Art. 6. - (1) Credinciosii unitarieni de pe un teritoriu definit, organizându-se în mod colectiv, formează o parohie.

(2) Parohiile pot fi: parohii-mamă, coparohii, filii si diaspore.

(3) Parohia-mamă angajează de sine stătător un preot. Coparohiile angajează împreună un preot.

(4) Filiile nu pot angaja un preot din resurse proprii si se atasează la cea mai apropiată parohie-mamă.

(5) Credinciosii care trăiesc risipiti se organizează în diaspore sau apartin de o parohie-mamă ori de o coparohie.

Art. 7. - (1) Înfiintarea de noi parohii în cadrul Bisericii, precum si orice modificare a caracterului si a relatiilor parohiale se fac cu aprobarea Consistoriului Suprem, la propunerea parohiei interesate si cu avizul adunării generale a protopopiatului competent.

(2) Divergentele de departajare a patrimoniului ivite cu ocazia înfiintării sau modificării statutului parohiei vor fi solutionate prin decizia Consistoriului Suprem, cu avizul adunării generale a protopopiatului.

Art. 8. - Fiecare credincios unitarian de pe teritoriul tării sau din alte locuri are dreptul de a fi membru al unei parohii. Dacă în localitatea de domiciliu există o parohie, atunci devine membrul acelei parohii; dacă nu există, devine membrul parohiei celei mai apropiate.

În caz de divergentă, adunarea generală a protopopiatului competent îl arondează la o parohie.

Art. 9. - (1) Cei care îndeplineste obligatiile materiale ale credinciosilor si la o altă parohie decât cea de care apartine poate exercita drepturile membrilor Bisericii si în acea parohie.

(2) Dreptul de a alege si dreptul de a fi ales pot fi exercitate însă doar în parohia de la domiciliu.

Art. 10. - Cel care se mută dintr-o parohie în alta rămâne timp de 6 săptămâni membrul parohiei pe care o părăseste, iar apoi devine membru în noua parohie. Această situatie însă nu îl scuteste de obligatia materială devenită scadentă fată de parohia părăsită.

Art. 11. - (1) Drepturile membrilor parohiei sunt următoarele:

a) dreptul de a participa la slujbe si la ceremonii religioase;

b) dreptul de a beneficia de avantajele asigurate de institutiile bisericesti si scolare;

c) dreptul de a participa în alegerile functionarilor si demnitarilor bisericesti;

d) dreptul de a fi ales în functii si demnităti;

e) dreptul de a solicita apărare si remediere în cazul lezării drepturilor, în sensul statutului Bisericii.

(2) Îndatoririle membrilor parohiei sunt următoarele:

a) de a trăi o viată moral-religioasă;

b) de a se îngriji de educarea moral-religioasă a copiilor;

c) de a respecta statutul si regulamentele bisericesti;

d) de a-si îndeplini cu bună-credintă sarcinile;

e) de a se supune si de a coopera cu autoritătile superioare;

f) de a suporta sarcinile stabilite pentru scopuri bisericesti si scolare, respectiv de a plăti contributia la propăsirea Bisericii.

Art. 12. - Afacerile interne ale parohiei sunt administrate de ea însăsi prin autorităti, functionari si demnitari, sub supravegherea si îndrumarea exercitată direct de autoritătile protopopesti si indirect de autoritătile supreme din cadrul Bisericii.

Art. 13. - În fata autoritătilor bisericesti si de stat, precum si fată de terte persoane, parohia este reprezentată de către preot si curator, împreună sau separat.

Art. 14. - Autoritătile parohiale sunt adunarea generală si prezbiteriul, functionarii sunt preotul si cantorul, iar demnitarii sunt curatorul, casierul, secretarul si auxiliarii.

 

CAPITOLUL II

Autoritătile Parohiei

 

SECTIUNEA 1

Adunarea generală

 

Art. 15. - (1) Presedintele clerical al adunării generale parohiale este preotul, iar presedintele laic este curatorul.

(2) Din oficiu, în afară de cei 2 presedinti, sunt membrii adunării generale cantorul, functionarii si demnitarii parohiei, precum si învătătorii si profesorii de religie unitariană ai scolilor confesionale unitariene.

(3) Membrii adunării generale sunt acei enoriasi majori ai parohiei, bărbati si femei, care solicită slujbele bisericesti, se îngrijesc de educatia moral-religioasă a copiilor minori sau a celor de sub tutela lor si care au achitat contributia la sustinerea parohiei pe anul precedent.

(4) În acest scop, prezbiteriul întocmeste tabelul nominal al membrilor adunării generale si îl afisează public într-o încăpere oficială a parohiei, anual, până la sfârsitul lunii ianuarie. Contestatiile se fac în termen de 15 zile de la afisare, fiind adresate prezbiteriului; solutia poate fi atacată prin recurs, în termen de 15 zile, la protopop, care decide în ultima instantă. Tabelul nominal astfel întocmit si definitivat poate fi modificat cu efecte numai pentru anul următor.

Art. 16. - (1) Anual, adunarea generală are, de regulă, două sedinte, odată cu ocazia inspectiei protopopesti.

(2) În cazuri deosebite, adunarea generală se convoacă ori de câte ori este nevoie.

(3) La cererea scrisă a cel putin o pătrime din numărul total al membrilor, presedintii sunt obligati să convoace adunarea generală, iar pe ordinea de zi a adunării astfel constituite pot figura doar punctele care au fost cauza convocării.

Art. 17. - Adunarea generală se convoacă de către cei 2 presedinti în consens. În cazul unor impedimente, convocarea se va putea face si de către unul dintre presedinti, sub a cărui presedintie vor fi adoptate hotărâri valabile. Convocarea poate avea loc prin anuntarea de la amvon, invitatie scrisă, ziare, radio, televiziune sau conform obiceiurilor locale. Convocarea se va face cu 7 zile înainte de sedinta adunării generale, cu comunicarea principalelor puncte ale ordinii de zi.


Art. 18. - (1) Atributiile adunării generale sunt următoarele:

a) dezbate si adoptă raportul anual al preotului;

b) alege preotul, cantorul si învătătorul;

c) alege curatorul, casierul, secretarul, prezbiterii si auxiliarii;

d) alege delegatii pentru adunarea generală protopopească;

e) adoptă propunerile prezbiteriului;

f) stabileste contributia credinciosilor la sustinerea Bisericii, vânzarea, cumpărarea, schimbul de imobile, luarea si acordarea de împrumuturi;

g) adoptă bilantul contabil si bugetul întocmit de prezbiteriu; h) propune modificarea statutului juridic al parohiei;

i) propune acordarea unor titluri onorifice;

j) propune înfiintarea, finantarea sau lichidarea de asociatii caritabile, unităti economice, proprietăti de teren si pădure, fundatii sau alte institutii proprii ale parohiei;

k) supraveghează respectarea îndatoririlor de serviciu si a celor morale ale functionarilor si demnitarilor din Biserică;

l) adoptă măsuri în cazul unor omisiuni sau solutii contrare intereselor parohiei, incluzând si modul si cuantumul despăgubirilor;

m) decide, în cazuri grave, asupra motiunilor de cenzură.

(2) Vânzarea, cumpărarea, schimbul de imobile, luarea si acordarea de împrumuturi vor fi înaintate Consistoriului Bisericii spre aprobare, cu avizul protopopului si al curatorului.

(3) Demnitarii alesi depun jurământul cu ocazia inspectiei protopopesti. Dacă cel ales nu este prezent la aceasta, va depune jurământul, în baza însărcinării primite de la protopop, în fata preotului, cu ocazia unei slujbe religioase.

Art. 19. - (1) Adunarea generală se constituie în mod valabil în prezenta a jumătate din membri.

(2) În cazul în care adunarea generală nu poate fi constituită din motive legate de prezenta membrilor, ea va fi convocată din nou în termen de 7 zile, cu aceeasi ordine de zi, fiind considerată valabil constituită indiferent de numărul celor prezenti.

(3) Hotărârile adunării generale parohiale sunt adoptate cu votul majoritătii simple a membrilor prezenti.

Art. 20. - La fiecare sedintă a adunării generale se redactează un proces-verbal care va fi autentificat într-un termen fixat de o comisie compusă din 3 membri. Procesul-verbal va fi semnat de presedintii sedintei, secretarul si membrii comisiei.

Art. 21. - (1) Împotriva hotărârii adunării generale se poate depune contestatie în termen de 15 zile.

(2) În prima instantă, contestatia se depune la consiliul protopopesc, iar în a doua si ultima instantă, la Consistoriul Bisericii.

(3) În cazul în care hotărârile adunării generale se adoptă sub presedintia protopopiatului, contestatiile se depun în prima instantă la Consistoriul Bisericii, iar în a doua si ultima instantă la Consistoriul Suprem.

Art. 22. - (1) În cadrul administratiei oficiale, parohia va folosi, în functie de caracterul documentului, stampilă în limba maghiară, în limba română sau în ambele limbi, cu respectarea prevederilor legale.

(2) Inscriptia stampilei va fi: „PAROHIA UNITARIANĂ .......................", la mijloc având emblema bisericii.

Art. 23. - (1) Petitiile personale sau parohiale vor fi înaintate Consistoriului Bisericii sau episcopului pe cale ierarhic-administrativă. În cazul în care anumite petitii sau reclamatii sunt înaintate fără stiinta protopopului, înainte de solutionarea în fond va fi solicitat avizul protopopului, iar problemele de competentă protopopească i se vor trimite pentru solutionarea definitivă în competentă proprie.

(2) Constituie exceptii cazurile în care ocolirea protopopului se explică prin interesul personal al acestuia.

Art. 24. - Parohia nu va acoperi cheltuielile ivite în legătură cu plângerile si sesizările înaintate Consistoriului Bisericii sau episcopului împotriva functionarilor sau demnitarilor parohiali de către persoane sau grupuri de persoane.

 

SECTIUNEA a 2-a

Prezbiteriul

 

Art. 25. - (1) Prezbiteriul este organul de îndrumare, supraveghere si executare al parohiei, ales de către adunarea generală parohială.

(2) Numărul membrilor prezbiteriului poate fi între 3 si 20, în functie de numărul credinciosilor.

(3) Poate fi ales în prezbiteriu numai persoana care satisface exigentele art. 11.

(4) Alegerile în prezbiteriu se fac prin vot secret, pe bază de candidaturi, pe termen de 3 ani. O treime din numărul membrilor prezbiteriului poate fi înnoită la terminarea fiecărui mandat.

Art. 26. - (1) Membrii prezbiteriului, din oficiu, sunt functionarii si demnitarii Bisericii si câte un reprezentant al asociatiilor moral-religioase din parohie.

(2) Preotul si curatorul sunt presedintii prezbiteriului.

(3) În cazul unor impedimente, sedinta poate fi convocată chiar si de unul dintre presedinti, iar sub presedintia sa pot fi adoptate hotărâri valabile.

(4) Procesele-verbale ale sedintelor sunt întocmite de către secretar.

Art. 27. - (1) Presedintii convoacă sedinta prezbiteriului cel putin o dată trimestrial, iar la nevoie, oricând, cu invitatie scrisă si comunicată cu minimum 24 de ore înaintea sedintei, în care vor fi precizate principalele puncte de pe ordinea de zi.

(2) La cererea scrisă a cel putin jumătate din numărul total al membrilor, presedintii sunt obligati să convoace sedinta prezbiteriului; pe ordinea de zi a sedintei astfel convocate pot figura doar punctele care au constituit cauza convocării.

(3) Oricare membru al prezbiteriului care lipseste nemotivat de la 3 sedinte consecutive este considerat demisionat, înlocuirea acestuia până la sfârsitul mandatului în curs va fi decisă de către prezbiteriu.

Art. 28. - (1) Prezbiteriul adoptă hotărârile cu majoritate simplă.

(2) Pentru a adopta hotărâri valabile este nevoie de prezenta a jumătate din numărul membrilor.

(3) Dacă la prima sedintă nu se prezintă jumătate din numărul membrilor, la a doua convocare pot fi adoptate hotărâri valabile în prezenta unei treimi din numărul membrilor.

(4) Membrul prezbiteriului care este interesat personal într-o cauză nu poate participa la dezbaterea acesteia.

Art. 29. - Atributiile prezbiteriului sunt următoarele:

a) aduce la îndeplinire hotărârile adunării generale si ale autoritătilor superioare bisericesti;

b) veghează asupra vietii moral-religioase a parohiei;

c) se îngrijeste ca la slujbele religioase, la botezuri, confirmatiuni, împărtăsanii, cununii, înmormântări si cu ocazia sărbătorilor religioase totul să decurgă conform normelor Bisericii;

d) se îngrijeste ca credinciosii să sărbătorească duminicile si celelalte sărbători bisericesti;

e) se îngrijeste ca niciun membru al parohiei să nu rămână fără educatie moral-religioasă;

f) sprijină organizarea de sărbători ocazionale, răspândirea literaturii si a presei religioase, în scopul activizării si constientizării vietii moral-religioase;

g) organizează activitatea caritativă în favoarea celor săraci, orfani, bătrâni, bolnavi;

h) coordonează si supraveghează activitatea institutiilor caritative din parohie;

i) întocmeste tabelul nominal al membrilor parohiei, conform art. 15 alin. (4);

j) întocmeste planul pentru retribuirea personalului si îl înaintează oficiului protopopesc;


k) suportă si supraveghează activitatea asociatilor moral-religioase din cadrul parohiei;

l) pregăteste lucrările adunării generale parohiale;

m) supraveghează patrimoniul, mobil si imobil, al parohiei;

n) păstrează integritatea averii parohiei si a fundatiilor pe care aceasta le înfiintează;

o) întretine clădirile parohiale si încheie asigurări contra incendiilor, a catastrofelor naturale si a altor deteriorări;

p) întocmeste si completează anual inventarul patrimoniului parohial;

q) întocmeste bilantul contabil al anului precedent, respectiv bugetul pe anul următor, până la termenul legal, si le înaintează în câte 3 exemplare adunării generale parohiale: un exemplar rămâne la parohie, unul se înaintează la protopopiat, iar ultimul la Consistoriul Bisericii;

r) stabileste anual contributia credinciosilor la sustinerea parohiei, supraveghează încasarea plătilor si asigură plata la scadentă a remuneratiei functionarilor;

s) solicită autorizatie de la Consistoriul Bisericii si de la autoritătile de stat competente pentru construirea de clădiri noi sau reconstruirea clădirilor existente, anexând planul si devizul;

s) înaintează spre păstrare Consistoriului Bisericii actele fondatoare în original si retine copii simple pentru parohie;

t) se îngrijeste de masa si cazarea membrilor adunării generale si ai inspectiei protopopesti;

t) îndrumă si supraveghează relatiile de parteneriat cu alte biserici;

u) angajează clopotarul si personalul necesar bunei administrări a parohiei si supraveghează activitatea acestora.

Art. 30. - Prezbiteriul poate desemna comisii, în vederea aducerii la îndeplinire a hotărârilor, respectiv luării măsurilor necesare între două sedinte ale sale.

Art. 31. - (1) Membrii prezbiteriului au răspundere materială pentru pagubele produse prin adoptarea unor hotărâri sau prin omisiune.

(2) Modalitatea plătii si valoarea despăgubirilor vor fi stabilite de către adunarea generală, în functie de caracterul si de valoarea pagubei create. Nu sunt obligati la despăgubiri acei membri care au votat împotriva adoptării hotărârii păgubitoare, dacă acest lucru s-a consemnat nominal în procesul-verbal.

Art. 32. - (1) Procesele-verbale ale sedintelor trebuie să fie exacte si cuprinzătoare, iar în acestea vor fi precizati nominal cei care au votat pentru sau împotrivă în probleme patrimoniale bisericesti si scolare.

(2) Procesul-verbal va fi semnat de presedinti, secretar si membrii comisiei desemnate.

Art. 33. - (1) Împotriva hotărârilor prezbiteriului se poate face contestatie în termen de 15 zile.

(2) Contestatia se înaintează în prima instantă adunării generale parohiale, iar în a doua instantă consiliului protopopesc.

Art. 34. - Măsurile luate, hotărârile si în general întreaga activitate a prezbiteriului vor fi prezentate adunării generale prin raportul anual al preotului.

 

SECTIUNEA a 3-a

Comisiile parohiale

 

Art. 35. - În parohie functionează următoarele comisii permanente:

a) comisia de educatie moral-religioasă;

b) comisia economică;

c) comisia de parteneriat bisericesc.

 

SUBSECTIUNEA 1

Comisia de educatie moral-religioasă

 

Art. 36. - Adunarea generală parohială alege din rândul membrilor parohiei o comisie de educatie moral-religioasă, compusă din 3-6 membri, pe un termen de 3 ani, pe bază de candidatură, prin vot secret. Membrii comisiei de educatie moral-religioasă, din oficiu, sunt preotul, profesorul de religie si cantorul; presedintele si secretarul vor fi alesi de către comisie dintre membri.

Art. 37. - (1) Comisia de educatie moral-religioasă va tine sedintele trimestrial în mod obligatoriu, iar la nevoie oricând.

(2) Hotărârile sunt adoptate cu majoritatea simplă a celor prezenti.

(3) Pentru a adopta hotărâri valabile este nevoie de prezenta a jumătate din numărul membrilor.

Art. 38. - Comisia de educatie moral-religioasă are următoarele sarcini:

a) se îngrijeste de educatia moral-religioasă a minorilor din cadrul parohiei;

b) se străduieste să convingă părintii despre importanta educatiei moral-religioase;

c) se îngrijeste de asigurarea conditiilor materiale ale educatiei moral-religioase;

d) prezintă anual prezbiteriului un raport de activitate.

 

SUBSECTIUNEA a 2-a

Comisia economică

 

Art. 39. - Adunarea generală parohială alege din rândul membrilor parohiei o comisie economică, compusă din 3-6 membri, pe un termen de 3 ani, pe bază de candidatură, prin vot secret. Presedintele din oficiu al comisiei economice este curatorul, iar secretarul va fi ales de comisie dintre membri.

Art. 40. - Comisia economică va tine sedintele trimestrial în mod obligatoriu, iar la nevoie oricând. Hotărârile sunt adoptate cu majoritatea simplă a celor prezenti. Pentru a adopta hotărâri valabile este nevoie de prezenta a jumătate din numărul membrilor.

Art. 41. - Comisia economică are următoarele sarcini: emiterea de avize de specialitate si înaintarea de propuneri în probleme economice si patrimoniale, precum si aducerea la îndeplinire a tuturor sarcinilor cu caracter economic, încredintate de prezbiteriu sau de adunarea generală.

 

SUBSECTIUNEA a 3-a

Comisia de parteneriat bisericesc

 

Art. 42. - Adunarea generală parohială alege din rândul membrilor parohiei o comisie de parteneriat bisericesc, compusă din 3-6 membri, pe un termen de 3 ani, pe bază de candidatură, prin vot secret. Presedintele din oficiu al comisiei de parteneriat bisericesc este preotul, iar secretarul va fi ales de comisie dintre membri.

Art. 43. - Comisia de parteneriat bisericesc va tine sedintele trimestrial în mod obligatoriu, iar la nevoie oricând. Hotărârile sunt adoptate cu majoritatea simplă a celor prezenti. Pentru a adopta hotărâri valabile este nevoie de prezenta a jumătate din numărul membrilor.

Art. 44. - Comisia de parteneriat bisericesc are următoarele sarcini: înaintarea de propuneri în probleme de parteneriat bisericesc, precum si cultivarea relatiilor de parteneriat.


 

CAPITOLUL III

Functionarii si demnitarii parohiei

 

SECTIUNEA 1

Preotul

 

Art. 45. - (1) Preotul este conducătorul vietii moral-religioase a parohiei; el trebuie să fie si în viata particulară un exemplu de religiozitate, de iubire a aproapelui si spirit de sacrificiu în fata credinciosilor.

(2) Preotul este functionarul si demnitarul cleric al parohiei; în afară de el, detinerea concomitentă a calitătii de functionar si demnitar este incompatibilă.

Art. 46. - (1) Studiile, instruirea, alegerea si numirea preotului sunt reglementate de Regulamentul despre studiile, instruirea, alegerea si numirea preotilor, cantorilor si profesorilor de religie ale Bisericii Unitariene.

(2) Preotul este instalat în functie de către protopop.

Art. 47. - Sarcinile, drepturile si obligatiile preotului privesc:

a) desfăsurarea slujbelor religioase si a ceremoniilor;

b) desfăsurarea activitătilor pastorale;

c) desfăsurarea educatiei moral-religioase;

d) administrarea parohiei si tinerea evidentelor.

Art. 48. - (1) În privinta slujbelor religioase si a ceremoniilor, preotul are următoarele obligatii:

a) să se conformeze prescriptiilor liturgice ale slujbelor religioase si ale ceremoniilor;

b) să se prezinte la slujbe cu însemnele functiei, talarul si culionul;

c) să slujească doar în parohia proprie, în filiile si diasporele arondate, slujba în alte locuri fiind permisă doar cu învoirea preotului competent;

d) să slujească la orice sărbătoare religioasă;

e) să tină cuvântare de învătătură, conform liturghiei, în spiritul Evangheliei si în concordantă cu principiile religiei unitariene, la slujbele religioase din zilele de săptămână, cele de duminică, de sărbători si la ceremonii;

f) să oficieze slujbă religioasă atât cu ocazia adunării generale protopopesti, la solicitarea protopopului sau a episcopului, cât si cu ocazia Sinodului si a Consistoriului Suprem;

g) să înlocuiască temporar preotii aflati în concediu, la solicitarea protopopului;

h) acolo unde nu există cantor, să aibă grijă de îndeplinirea sarcinilor de cantor la slujbele religioase si la ceremonii, iar acolo unde există cantor, să îl supravegheze;

i) să distribuie împărtăsania ce se face cu ocazia slujbelor sărbătoresti sau duminicale; în săptămâna precedentă se vor tine slujbe pregătitoare de penitentă;

j) în cazuri justificate, să oficieze botezul si la case particulare sau la spitale, cu conditia ca părintii si nasii să fie prezenti la botez;

k) să binecuvânteze căsătoria civilă, încheiată pe bază de acte oficiale de stare civilă, în cazul perechilor de religie unitariană sau mixtă;

l) să se îngrijească de instruirea celor care au trecut la religia unitariană, pentru ca acestia să cunoască principiile religiei si trecerea lor să fie constientă;

m) să oficieze înmormântări doar pe baza prezentării prealabile a actelor de deces;

n) să îsi exercite influenta pentru desfiintarea pomenii cu ocazia înmormântărilor;

o) să anunte de la amvon, în cadrul slujbei de duminică, ceremoniile ce vor urma.

(2) Slujbele religioase vor fi oficiate doar de preotii parohi, preotii capelani, profesorii de teologie si functionarii centrului eparhial cu diplomă de preot, precum si de studentii Institutului Teologic Protestant, Facultatea Unitariană.

(3) Studentii teologi pot oficia ceremonii religioase numai cu aprobarea episcopului.

(4) Preotul pensionar poate oficia slujbe religioase si ceremonii doar cu acordul preotului paroh aflat în exercitiu.

(5) Locul desfăsurării slujbelor religioase este biserica si cimitirul, iar la nevoie, oficiul parohial, casa familială, precum si orice alt spatiu al comunitătii.

(6) Înainte de încheierea căsătoriei civile nu se poate acorda binecuvântarea Bisericii. Preotul trebuie să exercite influentă ca fiecare pereche să recurgă la binecuvântarea Bisericii. Logodnicii vor fi păstoriti si pregătiti pentru încheierea căsătoriei si viata familială.

(7) Căsătoria va fi anuntată de la amvon în prima duminică, la slujbă.

(8) În cazul în care un credincios încheie o căsătorie cu o persoană unitariană dintr-o altă parohie, va fi înstiintat preotul acelei parohii pentru a anunta căsătoria de la amvon.

(9) Trecerea la un alt cult sau trecerea la religia unitariană se află sub incidenta dispozitiilor bisericesti în vigoare.

(10) Vor fi respectate dispozitiile oficiale si legile cu privire la înmormântare. Indiferent de cauza decesului, la cerere, orice persoană va fi înmormântată.

Art. 49. - În privinta pastoratiei, preotul are următoarele obligatii:

a) în cadrul pastoratiei, să viziteze cu regularitate familiile comunitătii în căminul lor;

b) să viziteze bolnavii, acasă sau la spital;

c) să exercite pastoratia militarilor si a celor condamnati la pedepse privative de libertate;

d) să exercite pastoratia celor defavorizati din punct de vedere social, a celor cu dizabilităti fizice sau mentale, bătrânilor si orfanilor si, în general, a celor aflati în nevoie;

e) să pună slujbele religioase si ceremoniile în serviciul pastoratiei.

Art. 50. - (1) În privinta educatiei moral-religioase, preotul are următoarele obligatii:

a) să influenteze părintii pentru a asigura educatia moral-religioasă unitariană a copiilor;

b) să conducă activitatea de educatie moral-religioasă a elevilor din clasele I-XII;

c) să pregătească confirmatiunea, pe durata a 2 ani;

d) să continue educatia si pastoratia tinerilor confirmati în spirit autentic unitarian;

e) să ajute organizatia de tineret, să organizeze conferinte si zile de rugăciuni, în general actiuni ce contribuie la educatia moral-religioasă a copiilor si a tinerilor.

(2) Copiii care nu au împlinit 14 ani nu pot fi confirmati.

Art. 51. - În privinta administrării parohiei si a tinerii evidentelor, preotul are următoarele obligatii:

a) întocmeste raportul anual privind viata moral-religioasă, administratia si patrimoniul;

b) convoacă, în întelegere cu curatorul, adunarea generală si prezbiteriul, prezidând sedinta;

c) supraveghează păstrarea disciplinei bisericesti, respectiv situatia spirituală, morală si materială a parohiei;

d) îndeplineste îndatoririle administrative prevăzute de legile bisericesti si de stat; conduce matricolele de stare civilă si celelalte evidente;

e) în cadrul supravegherii problemelor materiale, împreună cu curatorul, dar si separat, personal sau printr-o comisie desemnată, verifică gestiunea financiară, care se va referi nu doar la numerarul din casă, ci si la faptul ca încasările si plătile să fie regulamentare;


f) la sedinta prezbiteriului ce urmează verificării, prezintă un raport despre cele constatate si dispune măsuri de eliminare a deficientelor si omisiunilor;

g) în privinta fructificării bunurilor mobile si imobile ale parohiei, nu permite primatul intereselor personale în dauna interesului public;

h) este obligat să exercite administratia parohiei, a adunării generale si a prezbiteriului, să respecte legile, să ia măsuri împotriva abuzurilor si să le îndrepte;

i) înregistrează actele oficiale sosite în parohie si ia măsurile ce se impun;

j) împreună cu curatorul si casierul, inventariază obiectele de valoare, banii si hârtiile de valoare si le depune în casieria parohiei;

k) consemnează problemele, cererile sau plângerile formulate în probleme bisericesti ce au fost prezentate verbal, le supune spre semnare persoanei în cauză si le înregistrează;

l) înregistrează hotărârile si măsurile adunării generale si ale prezbiteriului si le înaintează la destinatie sau ia măsuri de executare;

m) semnează si stampilează toate actele oficiale;

n) se îngrijeste si răspunde de arhiva si biblioteca parohială, care vor fi asezate într-un loc adecvat în biroul parohial, ca si obiectele de cult;

o) la sfârsit de an, întocmeste situatia evidentei credinciosilor si a donatiilor înscrise în cartea de aur a parohiei, care vor fi făcute publice la prima slujbă a anului nou;

p) mentine si se îngrijeste de relatiile de parteneriat cu parohiile din străinătate;

q) îndeplineste orice slujbă în parohiile, filiile si diasporele vacante, în urma însărcinării primite de la protopop.

Art. 52. - Fiecare parohie are dreptul să angajeze un preot capelan, de activitatea căruia răspunde preotul paroh.

Art. 53. - (1) Preotul este obligat să locuiască în mod continuu în parohie, exceptie făcând doar sotia acestuia.

(2) În cazul în care preotul părăseste parohia din motive personale, trebuie să se îngrijească de oficierea slujbelor religioase.

(3) Dacă lipseste mai mult de 3 zile, va informa curatorul si va cere învoire de la protopop.

(4) Preotul nu poate părăsi parohia pentru o perioadă mai mare de 3 zile fără învoirea protopopului.

(5) Preotul are dreptul anual la o lună de concediu de odihnă plătit. Va anunta protopopul despre începerea concediului, care se va îngriji de suplinire. Concediul mai lung, inclusiv sederea în străinătate, va fi solicitat de la Consistoriul Bisericii, cu avizul protopopului.

Art. 54. - La fiecare 5 ani, preotul are dreptul la un concediu de studii aprofundate de 6 luni, ai cărui termeni vor fi reglementati într-un contract de studii încheiat cu Consistoriul Bisericii.

Art. 55. - În cazul în care functia de preot este îndeplinită de o femeie, ea are dreptul la concediu de nastere si îngrijire a copilului, în conformitate cu legislatia în vigoare.

Art. 56. - Salarizarea, asigurarea medicală si pensionarea preotului se desfăsoară conform legilor statului si hotărârilor bisericesti în vigoare.

Art. 57. - Preotul are obligatia morală si oficială de a fi membru al parohiei în care slujeste, iar functionarii centrului eparhial si profesorii de teologie vor fi membri în parohiile unde domiciliază.

Art. 58. - (1) Parohia este obligată să îi asigure preotului locuintă de serviciu adecvată si să o întretină în stare bună.

(2) Preotul este obligat să locuiască în locuinta de serviciu si să păstreze starea bună a acesteia.

(3) In cazul în care parohia nu poate să îi asigure preotului o locuintă de serviciu, este obligată să îi acorde sprijin financiar pentru acoperirea chiriei.

Art. 59. - Familia preotului (sot, sotie, copii) trebuie să fie de religie unitariană.

Art. 60. - În caz de deces al preotului, cheltuielile de înmormântare vor fi suportate în proportie de cel putin jumătate de către parohie.

Art. 61. - Întrucât preotul este conducătorul spiritual si sufletesc al credinciosilor, se va strădui să obtină încrederea, dragostea si stima acestora. Va lua parte la bucuriile si durerile lor, va fi mângâietorul nenorocitilor, sfătuitorul celor nedumeriti si prietenul tuturor credinciosilor. Va proceda fată de ei, în toate problemele private si oficiale, cu dragoste si bunăvointă deplină. Viata particulară a preotului va fi ireprosabilă, viata conjugală exemplară; în privinta gospodăriei si a vestimentatiei, el va avea în vedere prestigiul functiei. Preotul trebuie să fie un cetătean cinstit, participant al vietii publice, un muncitor al împărătiei Domnului în toate privintele.

 

SECTIUNEA a 2-a

Cantorul

 

Art. 62. - Poate fi cantor doar persoana de religie unitariană, membru al unei parohii, care dispune de o diplomă eliberată de Comisia de Cantori sau o diplomă echivalentă acceptată de comisie. Fără aceste conditii, angajarea pe post se poate face doar exceptional si provizoriu.

Art. 63. - Alegerea cantorului este reglementată de Regulamentul despre studiile, instruirea, alegerea si numirea preotilor, cantorilor si educatorilor de religie ale Bisericii Unitariene. Salarizarea, asigurarea medicală si pensionarea cantorului se desfăsoară conform legilor statului si hotărârilor bisericesti în vigoare.

Art. 64. - Cantorul va fi instalat în functie de către protopop; el va depune jurământ la prima adunare generală protopopească.

Art. 65. - Sarcinile si obligatiile cantorului sunt următoarele:

a) cu ocazia slujbelor religioase si a ceremoniilor, conduce cântarea pe baza cărtii de cântece;

b) dezvoltă cântarea armonioasă a comunitătii, predă cântece pentru copii, tineri si adulti;

c) la slujbele din Vinerea Mare va cânta Pasiunea;

d) organizează si conduce activitatea unui cor în cadrul comunitătii;

e) în lipsa preotului, va executa sarcinile care i-au fost încredintate;

f) în activitatea sa se va conforma regulilor bisericesti, sub îndrumarea directă a preotului;

g) răspunde de tinerea în stare bună a instrumentelor muzicale.

Art. 66. - (1) Cantorul nu poate părăsi parohia fără stirea preotului.

(2) Concediul mai lung de 3 zile va fi obtinut conform art. 53 alin. (3).

(3) Concediul cantorului provizoriu se stabileste de către prezbiteriu.

Art. 67. - În cazul în care functia de cantor este îndeplinită de o femeie, ea are dreptul la concediu de nastere si îngrijire a copilului, în conformitate cu legislatia în vigoare.

Art. 68. - Drepturile si obligatiile cantorului provizoriu se stabilesc de către prezbiteriu.

Art. 69. - În caz de deces, cheltuielile de înmormântare a cantorului vor fi suportate în proportie de cel putin jumătate de către parohie.


 

SECTIUNEA a 3-a

Curatorul

 

Art. 70. - Curatorul este ales pe bază de candidatură, prin vot secret, de către adunarea generală parohială, pe o perioadă de 3 ani, dintre persoanele care, conform art. 11 alin. (2), au o bună apreciere publică, sunt întelepte, au o moralitate integră si sunt cunoscute prin evlavia lor. Curatorul va ocupa functia în urma depunerii jurământului în fata adunării generale.

Art. 71. - Sarcinile si obligatiile curatorului sunt următoarele:

a) convoacă, în întelegere cu preotul, adunarea generală si prezbiteriul, prezidând sedinta;

b) supraveghează, împreună cu preotul, casierul si, în general, persoanele care se implică în problemele averii parohiale. În cadrul supravegherii problemelor materiale, împreună cu preotul, dar si separat, personal sau printr-o comisie desemnată, verifică gestiunea financiară; aceasta se va referi nu doar la numerarul din casă, ci si la faptul ca încasările si plătile să fie regulamentare;

c) se îngrijeste, împreună cu prezbiteriul, de cultivarea terenurilor parohiale, de strângerea recoltei si valorificarea acesteia, de întretinerea si valorificarea pădurilor;

d) se îngrijeste de darea în chirie prin licitatie a bunurilor imobile ale parohiei;

e) declară la termen veniturile bunurilor imobile, depune contestatii împotriva impozitelor si taxelor necuvenite si, în general, apără interesele patrimoniale ale parohiei în această privintă;

f) supraveghează colectarea în termen si cu exactitate a contributiei credinciosilor si plata retributiilor stabilite pentru functionarii si angajatii parohiei;

g) se îngrijeste de plata în termen a impozitelor pe clădirile parohiale si de plata contributiei la sustinerea eparhiei, a contributiei de asigurări sociale si a contributiei la sustinerea protopopiatului;

h) are grijă ca sumele încasate sau preluate de el, precum si produsele agricole să fie depuse la casierie, respectiv în hambarele parohiei; totodată dispune plata obligatiilor;

i) se îngrijeste de clădirile parohiei si de asigurarea acestora, face propuneri prezbiteriului cu privire la reparatiile necesare si, pe baza însărcinării primite, le execută sau dispune executarea acestora;

j) în urma situatiei prezentate de casier va lua măsurile legale împotriva debitorilor, cu acordul prezbiteriului;

k) în cadrul functiei, se supune dispozitiilor autoritătilor bisericesti si va proceda conform reglementărilor bisericesti în vigoare.

Art. 72. - Curatorul poartă răspunderea materială în privinta problemelor patrimoniale.

Art. 73. - În parohiile mai mici, curatorul poate îndeplini si sarcina casierului.

 

SECTIUNEA a 4-a

Casierul, secretarul, auxiliarii si clopotarul

 

Art. 74. - Casierul este ales de către adunarea generală din rândul membrilor parohiei care corespund conditiilor art. 11 alin. (2), pe bază de candidatură, prin vot secret, pe un termen de 3 ani. Casierul va ocupa postul în urma depunerii jurământului în fata adunării generale.

Art. 75. - Sarcinile si obligatiile casierului sunt următoarele:

a) cu ocazia alegerii, preia pe bază de inventar casieria si alte valori de la predecesorul său;

b) gestionează banii, valorile si hârtiile de valoare ale parohiei, împreună cu contabilul;

c) încasează veniturile, arendele curente, chiriile si le depune pe bază de chitante si alte acte justificative. Sub supravegherea preotului, conduce registrul de casă privind încasările si plătile;

d) se îngrijeste de încasarea la termen a tuturor veniturilor, are grijă ca plata salariilor si a altor cheltuieli prevăzute în buget să fie efectuată conform alocării si la termen. Plăti intermediare se pot face doar pe baza dispozitiei curatorului sau a preotului;

e) se îngrijeste ca banii, valorile si hârtiile de valoare ale parohiei să fie păstrate la oficiul parohial. Numerarul din casă se va putea păstra în afara oficiului doar pe baza aprobării prezbiteriului. În filii, casieria va fi la locuinta curatorului, dacă inspectia protopopească nu dispune altfel;

f) se îngrijeste ca sumele încasate să fie depuse la casierie în termen de 24 de ore. Soldul de casă nu poate depăsi suma prevăzută de normele legale, restul fiind depus la o institutie bancară;

g) întocmeste darea de seamă anuală si o prezintă prezbiteriului în vederea luării măsurilor.

Art. 76. - Casierul poartă răspunderea pentru pagubele cauzate din vina sau omisiunea sa.

Art. 77. - Parohia, în caz de nevoie, poate recurge la angajarea unui contabil profesionist.

Secretarul

Art. 78. - Secretarul parohiei este ales de către adunarea generală din rândul membrilor parohiei care corespund prevederilor art. 11 alin. (2), pe bază de candidatură, prin vot secret, pe un termen de 3 ani. Va depune jurământul în fata adunării generale.

Art. 79. - Secretarul redactează procesele-verbale ale adunării generale si prezbiteriului, se îngrijeste de acestea si le păstrează la oficiul parohial.

Auxiliarii

Art. 80. - Auxiliarii sunt alesi de către adunarea generală din rândul membrilor parohiei care corespund prevederilor art. 11 alin. (2), pe bază de candidatură, prin vot secret, pe un termen de 3 ani. Vor depune jurământul în fata adunării generale.

Art. 81. - Sarcinile si obligatiile auxiliarilor: ajută preotul si curatorul în toate activitătile lor oficiale. Participă la sedintele prezbiteriului, în calitate de membri ai acestuia.

Clopotarul

Art. 82. - Clopotarul este angajat de către prezbiteriu cu contract de muncă, care cuprinde drepturile si îndatoririle lui. Va depune jurământul în fata prezbiteriului.

 

SECTIUNEA a 5-a

Lucrătorii sociali si secretara

 

Lucrătorii sociali

Art. 83. - Lucrătorii sociali ai parohiei, precum educatorii de religie, lucrătorii de caritate, agentii sociali si asistentii medicali, lucrătorii presei scrise si electronice, sunt angajati de către prezbiteriu cu contract de muncă, dintre cei astfel calificati. Ei îsi desfăsoară activitatea sub îndrumarea si supravegherea preotului si prezintă raport prezbiteriului lafiecarejumătatedean.

Art. 84. - Tot sub îndrumarea preotului îsi desfăsoară activitatea lucrătorii sociali care sunt angajati pe posturi organizate de către autoritatea bisericească natională sau protopopească. Drepturile si obligatiile lucrătorilor sociali vor fi reglementate de către autoritatea bisericească care Ie-a organizat postul.

Secretara

Art. 85. - În cazul în care complexitatea administratiei parohiale o cere, prezbiteriul poate angaja o secretară pentru treburile de birou, de administratie si de organizare. Munca secretarei este îndrumată si supravegheată de către preot, care va informa prezbiteriul despre această muncă.


 

PARTEA a III-a

Protopopiatul. Autoritătile, demnitarii si functionarii

 

CAPITOLUL I

Structura organizatorică a protopopiatelor

 

Art. 86. - În scopul administrării, conducerii si al disciplinei, parohiile sunt încadrate în protopopiate. Biserica se compune din 6 protopopiate, cu următoare denumiri si parohii:

I. Protopopiatul Cluj-Turda cuprinde următoarele parohii:

I. Abrud, 2. Mihai Viteazul, 3. Iară, 4. Câmpia Turzii, 5. Vălenii de Aries, 6. Bădeni, 7. Pietroasa, 8. Chidea, 9. Cojocna, 10. Cluj nr. 1 (Centru), 11. Cluj nr. 2 (Iris), 12. Cluj nr. 3 (Mănăstur), 13. Comsesti, 14. Plăiesti, 15. Lupeni-Vulcan, 16. Suatu, 17. Cheia, 18. Aiud, 19. Oradea-Bihor, 20. Petrosani, 21. Cornesti, 22. Săndulesti, 23. Turda, 24. Tureni, 25. Rimetea, 26. Coltesti, 27. Moldovenesti, 28. Rosia Montana.

II. Protopopiatul Mures cuprinde următoarele parohii:

1. Bordosiu, 2. Bezid, 3. Bezidu Nou-Sângeorgiu de Pădure, 4. Cioc-Sovata, 5. Icland, 6. Isla, 7. Valea-Miercurea Nirajului, 8. Jacodu, 9. Sângeorgiu de Mures, 10. Târgu Mures nr. 1, 11. Târgu Mures nr. 2, 12. Găiesti, 13. Sânvasii, 14. Mitresti-Vărgata, 15. Maiad, 16. Rouă, 17. Săbed, 18. Gălăteni, 19. Troita- Adrianu Mic, 20. Căluseri, 21. Vadu.

III. Protopopiatul Târnava cuprinde următoarele parohii:

1. Adămus, 2. Sânmiclăus, 3. Deaj, 4. Târnăveni,

5. Hărănglab, 6. Dâmbău, 7. Soard, 8. Delenii, 9. Sânbenedic, 10. Medias, 11. Pipea-Nades, 12. Sighisoara, 13. Seuca- Suplac.

IV Protopopiatul Cristuru Secuiesc cuprinde următoarele parohii:

1. Bodogaia, 2. Criseni, 3. Cehetel, 4. Cechesti, 5. Inlăceni,

6. Filias, 7. Firtănus, 8. Firtusu, 9. Goagiu, 10. Cadaciu, H.Chedea, 12. Soimusu Mic, 13. Cobătesti, 14. Corund, 15. Medisor, 16. Simonesti, 17. Cristuru Secuiesc, 18. Mihăiieni-Bentid, 19. Nicoleni, 20. Avrămesti, 21. Tărcesti, 22. Turdeni, 23. Secuieni.

V. Protopopiatul Odorheiu Secuiesc cuprinde următoarele parohii:

1. Aldea, 2. Miercurea-Ciuc, 3. Ghipes, 4. Meresti, 5. lonesti, 6. Crăciunel, 7. Comănesti, 8. Mărtinis, 9. Sânpaul, 10. Petreni, 11. Satu-Nou, 12. Chinusu, 13. Locodeni, 14. Ocland, 15. Rares, 16. Dârjiu, 17. Mujna, 18. Odorheiu Secuiesc nr. 1, 19. Odorheiu Secuiesc nr. 2, 20. Vlăhita, 21. Orăseni.

VI. Protopopiatul Treiscaune- Alba de Sus cuprinde parohiile:

1. Racos, 2. Arcus, 3. Baraolt, 4. Belin, 5. Brasov nr. 1, 6. Brasov nr. 2, 7. Dopca, 8. Racosul de Sus, 9. Făgăras-Sibiu, 10. Calnic, 11. Rupea-Homorod, 12. Chichis, 13. Aita Mare, 14. Hoghiz, 15. Valea Crisului, 16. Sfântu Gheorghe, 17. Sâncraiu-Bod, 18. Sântionlunca-Târgu Secuiesc, 19. Ormenis, 20. Vârghis.

Art. 87. - Modificarea teritoriului protopopiatelor, pe baza propunerilor protopopiatelor si cu ascultarea parohiilor vizate, este de competenta Consistoriului Suprem.

Art. 88. - Protopopiatele sunt conduse prin următoarele autorităti, comisii si instante: adunarea generală, consiliul protopopesc, inspectia protopopească, comisia protopopească de educatie moral-religioasă, comisia protopopească de parteneriat bisericesc, contenciosul administrativ protopopesc, comisia de disciplină protopopească. Functionarii si demnitarii protopopiatului sunt: protopopul, curatorul protopopesc, secretarul, directorul relatiilor publice, casierul si consilierul juridic.

 

CAPITOLUL II

Autoritătile protopopesti

 

SECTIUNEA 1

Adunarea generală

 

Art. 89. - Autoritatea supremă a protopopiatului este adunarea generală.

Art. 90. - Membrii adunării generale sunt:

a) din oficiu: protopopul, curatorii protopopesti, secretarul, directorul relatiilor publice, casierul, consilierul juridic, preotii parohi, preotii capelani, cantorii definitivati, respectiv câte un reprezentant al organizatiei protopopesti al asociatiilor moral-religioase. Cantorii provizorii participă la dezbateri fără drept de vot;

b) pe bază de alegeri: câte un reprezentant al fiecărei parohii, al parohiilor asociate, alfiliilorsi al centrelor diasporale. Parohiile cu număr mare de enoriasi trimit câte un reprezentant la fiecare 500 de membri, dar nu mai mult de 3.

Art. 91. - Adunarea generală este prezidată din partea clericală de către protopop, iar din partea laică de către curatorul cu vechime mai mare în functie. În caz de impedimente, protopopul va fi înlocuit de secretarul protopopesc, iar curatorul, de către celălalt curator protopopesc.

Art. 92. - (1) Adunarea generală va fi convocată o dată pe an, iar la nevoie de mai multe ori, cu minimum 14 zile înaintea sedintei, de către protopop sau loctiitorul său, în întelegere cu curatorul protopopesc, cu invitatie scrisă, incluzând ordinea de zi. Data adunării generale se va stabili în asa fel încât hotărârile care necesită înaintare la Consistoriul Suprem să ajungă la Consistoriul Bisericii cu două luni înainte de sedintă.

(2) La cererea scrisă a cel putin o treime din numărul total al membrilor, presedintii sunt obligati să convoace sedinta adunării generale în termen de 30 zile, cu mentiunea ordinii de zi. Pe ordinea de zi a sedintei astfel convocate pot figura doar punctele care au constituit cauza convocării.

Art. 93. - Adunarea generală se tine într-o ordine prestabilită în parohii, în cadrul unei slujbe.

Art. 94. - După deschiderea lucrărilor se face apelul celor prezenti, reprezentantii parohiilor, parohiilor asociate, filiilor si diasporelor prezentându-si delegatiile. Membrii din oficiu vor justifica absenta în scris. În cazul întrunirii cvorumului, respectiv jumătate plus unu din numărul membrilor, adunarea generală se consideră constituită. Hotărârile se adoptă cu majoritatea simplă a celor prezenti.

Art. 95. - Competenta adunării generale este următoarea:

a) proclamarea hotărârilor Sinodului, Consistoriului Suprem, Consistoriului Bisericii, ale episcopului, respectiv a regulamentelor bisericesti;

b) dezbaterea raportului protopopului privind viata din protopopiat, despre propăsirea sau regresul spiritual si material din parohii, schimbări, evenimente mai importante, pentru perioada scursă de la sedinta adunării generale precedente;

c) dezbaterea si acceptarea rapoartelor despre numărul enoriasilor, viata moral-religioasă, pastoratia în diaspore si filii, vizitele pastorale, vizitele la bolnavi, situatia patrimonială a parohiilor, respectiv bilantul contabil al protopopiatului;

d) analiza activitătii spirituale, moral-religioase, scolare si materiale a parohiilor;

e) supravegherea îndeplinirii îndatoririlor de serviciu ale functionarilor, respectiv îndeplinirii sarcinilor demnitarilor; luarea măsurilor în cazul omisiunilor sau al procedeelor ilicite ce dăunează intereselor protopopiatului, incluzând stabilirea cuantumului daunelor materiale si morale; dezbaterea si decizia asupra motiunilor de cenzură înaintate în cazurile mai grave;


f) avizarea către Consistoriul Suprem a propunerilor de modificare a statutului parohiilor (avansarea filiilor în statut de parohie sau invers, precum si stabilirea relatiilor dintre ele);

g) sprijinirea activitătii caritative si diaconice în cadrul parohiilor, sustinerea, îndrumarea si supravegherea institutiilor sociale aflate în proprietatea protopopiatului si crearea fundatiilor pioase;

h) urmărirea desfăsurării vietii moral-religioase, sprijinirea asociatiilor religioase;

i) alegerea functionarilor si demnitarilor protopopiatului, a comisiilor, instantelor si membrilor Sinodului, respectiv Consistoriului Suprem. Protopopul, curatorii protopopesti si delegatii în Sinod, respectiv în Consistoriul Suprem vor depune jurământ în fata Sinodului, respectiv a Consistoriului Suprem. Ceilalti alesi depun jurământul, după alegeri, în fata adunării generale;

j) avizarea problemelor trimise de Consistoriul Bisericii si de Consistoriul Suprem, avizarea textului statutului si a altor proiecte de lege, respectiv de regulamente, luarea deciziei asupra initiativelor membrilor adunării generale;

k) propuneri si initiative în orice problemă ce priveste Biserica si scolile ei;

l) adoptarea bilantului contabil, respectiv a bugetului protopopiatului;

m) organizarea sesiunilor Sinodului tinute pe teritoriul protopopiatului;

n) stabilirea ordinii de zi a adunării generale;

o) propuneri privind acordarea de titluri onorifice.

Art. 96. - Adunarea generală desemnează o comisie formată din 3 persoane pentru autentificarea procesului-verbal întocmit la sedintă. Autentificarea se va face în termen de 15 zile. Procesul-verbal si hotărârile adoptate se înaintează separat Sinodului, Consistoriului Bisericii si Consistoriului Suprem.

Art. 97. - Împotriva hotărârilor adunării generale se poate face contestatie în termen de 15 zile de la luarea, respectiv comunicarea hotărârii, după caz. Contestatia se înaintează în prima instantă Consistoriului Bisericii, iar în a doua si ultima instantă, Consistoriului Suprem.

                              

SECTIUNEA a 2-a

Consiliul protopopesc

 

Art. 98. - Consiliul protopopesc, în calitate de reprezentant al adunării generale, conduce protopopiatul si se angajează în solutionarea problemelor acestuia. Sediul consiliului protopopesc se află la oficiul protopopesc.

Art. 99. - Membrii consiliului protopopesc sunt: protopopul, curatorii protopopesti, directorul relatiilor publice si secretarul protopopiatului, care totodată este si notarul consiliului, precum si referentul pentru educatia moral-religioasă si referentul pentru parteneriat bisericesc.

Art. 100. - Pentru a adopta hotărâri valabile de către consiliul protopopesc este necesară prezenta a 5 membri. Hotărârile se adoptă cu majoritate simplă.

Art. 101. - Consiliul protopopesc este prezidat din partea clericală de către protopop, iar din partea laică de către curatorul protopopesc cu vechime mai mare în functie.

Art. 102. - Consiliul protopopesc trebuie convocat trimestrial, iar la nevoie oricând, cu minimum 7 zile înaintea sedintei, de către presedinti, cu invitatie scrisă, incluzând ordinea de zi. La cererea scrisă a cel putin o treime din numărul total al membrilor, presedintii sunt obligati să convoace sedinta consiliului protopopesc, cu mentiunea ordinii de zi; pe ordinea de zi a sedintei astfel convocate pot figura doar punctele care au constituit cauza convocării.

Art. 103. - Consiliul protopopesc are următoarele competente:

a) pregăteste ordinea de zi a adunării generale si aduce la îndeplinire hotărârile acesteia;

b) urmăreste activitatea inspectiei protopopesti si execută sarcinile trasate;

c) coordonează si supraveghează educatia moral-religioasă si cea misionară din diaspore;

d) avizează toate rapoartele ce se prezintă adunării generale;

e) supraveghează si sprijină activitatea asociatiilor moral-religioase;

f) stabileste indemnizatia pentru functionarii si demnitarii protopopiatului;

g) veghează asupra ordinii si disciplinei bisericesti, investighează plângerile individuale sau parohiale si ia măsuri în problemele ce tin de competenta lui. Evidenta administratiei consiliului protopopesc se tine de către oficiul protopopesc.

Art. 104. - Împotriva hotărârilor consiliului protopopesc se poate face contestatie în termen de 15 zile de la luarea, respectiv comunicarea hotărârii. Contestatia se înaintează în prima instantă adunării generale protopopesti, iar în a doua si ultima instantă, Consistoriului Bisericii.

 

SECTIUNEA a 3-a

Inspectia protopopească

 

Art. 105. - Inspectia protopopească este un organ de supraveghere a vietii moral-religioase, a situatiei educationale, administrative si patrimoniale a parohiilor.

Art. 106. - Membrii inspectiei protopopesti sunt protopopul, curatorii protopopesti si secretarul. Presedintele este protopopul si curatorul, notarul este secretarul protopopiatului. Actele inspectiei protopopesti vor fi valabile în prezenta a cel putin 3 membri.

Art. 107. - (1) Inspectia protopopească va fi efectuată anual, cel târziu până la data de 15 iunie. Protopopul va anunta parohia despre ziua inspectiei cu cel putin două săptămâni înainte. Data inspectiei protopopesti va fi stabilită de comun acord de către protopop, curatorii protopopesti si parohie.

(2) Inspectia protopopească, după ce, în prealabil, membrii acesteia se întâlnesc cu membrii prezbiteriului, îsi va demara lucrările cu ocazia sedintei adunării generale parohiale, în cadrul unei slujbe. Pe durata inspectiei protopopesti, prezenta preotului, curatorului, cantorului, casierului si membrilor prezbiteriului este obligatorie.

Art. 108. - Inspectia protopopească are următoarele competente:

a) controlează viata moral-religioasă, situatia patrimonială, starea educatiei moral-religioase si a învătământului confesional si ia toate măsurile pentru dezvoltarea lor si corectarea lipsurilor; se îngrijeste ca personalul parohiei să îndeplinească cu fidelitate si exactitate slujbele religioase, să tină registrele de stare civilă, evidenta familiilor, a proceselor-verbale si să administreze arhiva; să trăiască în consens, în pace cu credinciosii si între ei, să nu ducă lipsă de retributie; clădirile parohiale să fie întretinute în bune conditii si cimitirele să fie îngrijite;

b) cere socoteală cu privire la administrarea regulamentară si cu beneficii a patrimoniului si a casieriei, precum si tinerea exactă a inventarului; verifică utilizarea conform destinatiei a ajutorului primit de la Consistoriul Bisericii; în caz de neglijentă sau abuz, ia măsurile necesare; procedează la fel si în cazul fundatiilor pioase; verifică bilantul contabil si bugetul parohial, înregistrând în proces-verbal principalii indicatori; verifică lista nominală cu membrii adunării generale parohiale;

c) cu ocazia adunării generale parohiale, pune întrebările canonice, care se vor nota în procesul-verbal, chiar dacă nu este necesară luarea unor măsuri.

Art. 109. - Procesul-verbal al inspectiei protopopesti va fi redactat la fata locului de către secretar în 3 exemplare, câte unul pentru parohie, protopopiat si Consistoriul Bisericii. Anexele procesului-verbal sunt: raportul anual al preotului, lista nominală a credinciosilor cu drept de vot, situatii privind vizitele pastorale, vizitarea bolnavilor, educatia moral-religioasă, activitatea din filii si diaspore, cartea de aur, lucrări de constructii-reparatii, situatia demografică, bilant contabil si buget, raportul privind relatiile de parteneriat bisericesc, precum si asociatiile moral-religioase.

Art. 110. - Inspectia protopopească se va deplasa anual si în filii si va acorda atentie credinciosilor din diasporă, luând măsuri în legătură cu pastoratia si educatia moral-religioasă a acestora.

Art. 111. - Actele oficiale, respectiv actele verificate de către inspectia protopopească vor fi stampilate cu stampila protopopiatului.

 

SECTIUNEA a 4-a

Comisia protopopească de educatie moral-religioasă

 

Art. 112. - Adunarea generală a protopopiatului alege dintre membrii săi, pe bază de candidatură, prin vot secret, comisia protopopească de educatie moral-religioasă, formată din 3-6 membri, pe o perioadă de 4 ani. Presedintele comisiei este referentul de educatie moral-religioasă, notarul fiind ales dintre membri.

Art. 113. - Sarcinile comisiei sunt următoarele:

a) supravegherea si îndrumarea activitătii de educatie moral-religioasă din parohii;

b) avizarea raportului referentului de educatie moral-religioasă.

 

SECTIUNEA a 5-a

Comisia protopopească de parteneriat bisericesc

 

Art. 114. - (1) Adunarea generală a protopopiatului alege dintre membrii săi cu experientă în domeniu vorbitori de limbă engleză, pe bază de candidatură, prin vot secret, comisia protopopească de parteneriat bisericesc, formată din 3-6 membri, pe o perioadă de 4 ani.

(2) Presedintele comisiei este referentul de parteneriat bisericesc, notarul fiind ales dintre membri.

Art. 115. - Sarcinile comisiei sunt următoarele:

a) supravegherea si îndrumarea activitătii de parteneriat bisericesc din parohii;

b) avizarea raportului referentului de parteneriat bisericesc.

 

CAPITOLULUI

Instantele protopopiatului

 

Contenciosul administrativ protopopesc

Art. 116. - Constituirea, competenta si procedura contenciosului administrativ protopopesc sunt reglementate de Regulamentul contenciosului administrativ al Bisericii.

Comisia de disciplină protopopească

Art. 117. - Constituirea, competenta si procedura comisiei de disciplină protopopesti sunt reglementate prin Regulamentul disciplinar al Bisericii.

 

CAPITOLUL IV

Functionarii si demnitarii protopopiatului

 

SECTIUNEA 1

Protopopul

 

Art. 118. - (1) Protopopul este ales de către adunarea generală protopopească pe bază de candidatură, prin vot secret, din rândul preotilor parohi, pe o perioadă de 4 ani, putând fi reales de două ori.

(2) Adunarea generală va înainta Consistoriului Suprem, prin intermediul Consistoriului Bisericii, rezultatul alegerii pentru confirmare, protopopul depunând jurământul în fata Consistoriului Suprem.

(3) Protopopul va prelua oficiul de la predecesorul său după 30 de zile.

(4) Protopopul este functionarul si demnitarul cleric al protopopiatului; în afară de el, detinerea concomitentă a calitătii de functionar si demnitar este incompatibilă.

Art. 119. - Functia de protopop devine vacantă:

a) la expirarea mandatului de 4 ani sau prin deces, demisie ori demitere disciplinară;

b) dacă protopopul se transferă ca preot în alt protopopiat.

Art. 120. - Sarcinile si obligatiile protopopului sunt următoarele:

a) convoacă, împreună si în întelegere cu curatorul protopopesc mai vechi în functie, adunarea generală, consiliul protopopesc si conferinta curatorilor si prezbiterilor, tot împreună prezidând sedintele. Convoacă adunarea preotilor si prezidează sedintele acesteia;

b) este membru din oficiu al Consistoriului Bisericii, al Consistoriului Suprem, al adunării generale, consiliului si inspectiei protopopesti, al contenciosului administrativ protopopesc si al comisiei disciplinare protopopesti. În cazul unor impedimente este înlocuit de secretarul protopopiatului;

c) reprezintă protopopiatul, în acelasi mod ca si curatorul protopopesc, în fata autoritătilor si a instantelor;

d) întocmeste ordinea de zi a adunării generale si o prezintă consiliului protopopesc pentru avizare;

e) împreună cu curatorul si consiliul protopopesc, supraveghează problemele moral-religioase, administrative si patrimoniale ale parohiilor;

f) ia măsuri, împreună cu curatorul, în privinta alegerii functionarilor si demnitarilor;

g) în cazul vacantei într-o parohie, însărcinează un preot cu administrarea interimară a acesteia si se îngrijeste ca preotul interimar să preia, pe bază de inventar, bunurile parohiei;

h) se îngrijeste de suplinirea preotilor aflati în concediu;

i) se îngrijeste de suplinirea functionarilor parohiali si protopopesti suspendati din functie;

j) instalează noul preot, care, pe bază de inventar, preia de la preotul loctiitor interimar bunurile mobile si imobile ale parohiei, în fata protopopului sau a împuternicitului său si a prezbiteriului, încheind un proces-verbal de predare-primire;

k) este supervizorul direct al functionarilor protopopiatului si ai parohiilor, este executantul hotărârilor adunării generale si ale consiliului protopopesc, Consistoriului Bisericii, Consistoriului Suprem si ale episcopului;

l) informează autoritătile protopopesti si preotii despre reprezentarea protopopiatului în fata autoritătilor bisericesti, precum si despre participarea la alte evenimente;

m) supraveghează ca în parohii slujbele religioase si ceremoniile să fie săvârsite conform reglementărilor, iar functionarii parohiilor să îsi îndeplinească sarcinile cu constiinciozitate;

n) înaintează, cu aviz, cererile parohiilor si ale credinciosilor adresate Consistoriului Bisericii sau episcopului;

o) desemnează preotul pentru slujbele din cadrul sedintei adunării generale;

p) supraveghează arhiva, biblioteca si casieria protopopiatului;

q) are dreptul, împreună cu consiliul protopopesc, să pună în miscare actiunea disciplinară împotriva functionarului în culpă, în cazul abuzurilor grave suspendând persoana;

r) cheltuielile aferente activitătii protopopesti vor fi suportate din bugetul protopopiatului.

Art. 121. - Sarcinile si obligatiile protopopului ca preot sunt reglementate în cap. III art. 47-57. În cursul îndeplinirii obligatiilor va aplica dispozitiile prevăzute pentru preoti.

Art. 122. - Stampila protopopului cuprinde inscriptia: „Oficiul Protopopiatului Unitarian..............................".


 

SECTIUNEA a 2-a

Curatorul protopopesc

 

Art. 123. - Adunarea generală a protopopiatului alege 2 curatori protopopesti dintre laicii evlaviosi, care corespund conditiilor prevăzute la art. 11 alin. (2), pe bază de candidatură, prin vot secret, pe o perioadă de 4 ani. Pot fi realesi de două ori. Rezultatul alegerii va fi comunicat Consistoriului Suprem prin intermediul Consistoriului Bisericii pentru confirmare, curatorul protopopesc depunând jurământul în fata Consistoriului Suprem. Va prelua oficiul de la predecesorul său după o perioadă de 30 de zile.

Art. 124. - În problemele ce tin de competenta curatorilor protopopesti, măsurile necesare vor fi luate de către cel mai vechi în functie. În cazul conflictelor de interese sau al altor impedimente, măsurile vor fi luate de către celălalt curator protopopesc.

Art. 125. - Sarcinile si obligatiile curatorului sunt următoarele:

a) convoacă, împreună si în întelegere cu protopopul, adunarea generală, consiliul protopopesc si conferinta curatorilor si prezbiterilor, tot împreună prezidând sedintele;

b) în procesul alegerii preotilor, procedează conform regulamentului, în acord cu protopopul;

c) prezidează comisia disciplinară protopopească si contenciosul administrativ protopopesc în cauzele ce îi privesc pe functionari, iar în celelalte cauze, în situatia imposibilitătii prezentei protopopului;

d) este membru din oficiu al Consistoriului Suprem, al adunării generale, consiliului protopopesc si inspectiei protopopesti, al comisiei disciplinare protopopesti si al contenciosului administrativ protopopesc;

e) împreună cu protopopul si consiliul protopopesc, supraveghează problemele moral-religioase, administrative si patrimoniale ale parohiilor;

f) reprezintă protopopiatul, la fel ca protopopul, în fata autoritătilor si a instantelor;

g) ia măsuri, împreună cu protopopul, cu privire la alegerea functionarilor si demnitarilor;

h) după îndeplinirea sarcinilor ce îi revin, va depune actele cauzei în arhiva protopopiatului;

i) cheltuielile aferente activitătii curatoriale vor fi suportate din bugetul protopopiatului.

 

SECTIUNEA a 3-a

Secretarul

 

Art. 126. - Secretarul este ales de către adunarea generală protopopească pe bază de candidatură, prin vot secret, din rândul preotilor parohi, pe o perioadă de 4 ani, putând fi reales de două ori. După alegere, depune jurământul în fata adunării generale si va ocupa functia.

Art. 127. - Sarcinile si obligatiile secretarului sunt următoarele:

a) este loctiitorul protopopului în conducerea protopopiatului, adunării generale, consiliului protopopesc, inspectiei protopopesti si cu ocazia adunării generale electorale din parohii;

b) înlocuieste protopopul dacă acesta nu poate fi prezent la sedintele Consistoriului Suprem si ale Consistoriului Bisericii;

c) prezidează inspectia protopopească în parohia protopopului;

d) întocmeste procesul-verbal al adunării generale, al consiliului si inspectiei protopopesti;

e) se îngrijeste de procesele-verbale, păstrează documentele, iar după utilizare le depune la arhiva protopopească. Retributia lui va fi stabilită de către adunarea generală;

f) cheltuielile aferente activitătii vor fi suportate din bugetul protopopiatului.

 

SECTIUNEA a 4-a

Directorul relatiilor publice

 

Art. 128. - Directorul relatiilor publice este ales din rândul preotilor parohi, pe bază de candidatură, prin vot secret, pe o perioadă de 4 ani. Poate fi reales de două ori. După alegere depune jurământul în fata adunării generale si va ocupa functia.

Art. 129. - Sarcinile si obligatiile directorului relatiilor publice sunt următoarele:

a) supraveghează respectarea statutului în cadrul protopopiatului;

b) reprezintă protopopiatul în cauze disciplinare în calitate de acuzator si procedează conform regulamentului;

c) supraveghează respectarea legilor, a regulamentelor, precum si a ordinii de zi a sedintelor;

d) cheltuielile aferente activitătii vor fi suportate din bugetul protopopiatului.

 

SECTIUNEA a 5-a

Referentul de educatie moral-religioasă (EMR)

 

Art. 130. - (1) Referentul de educatie moral-religioasă, denumit în continuare referentul EMR, este ales de către adunarea generală, pe bază de candidatură, prin vot secret, pe o perioadă de 4 ani.

(2) Referentul EMR poate fi reales de două ori. După alegere, referentul EMR depune jurământul în fata adunării generale, apoi va ocupa functia sa.

Art. 131. - Referentul EMR are următoarele sarcini si obligatii:

a) supraveghează educatia moral-religioasă a elevilor si tinerilor unitarieni, controlează activitatea de educatie moral-religioasă din parohii;

b) centralizând informatiile din rapoartele parohiilor, întocmeste un raport cu concluzii despre educatia moral-religioasă si îl prezintă adunării generale protopopesti;

c) supraveghează activitatea asociatiilor moral-religioase în parohii;

d) avizează toate problemele de educatie din cadrul protopopiatului;

e) cheltuielile aferente activitătii vor fi suportate din bugetul protopopiatului.

 

SECTIUNEA a 6-a

Casierul

 

Art. 132. - Casierul este ales de către adunarea generală din rândul preotilor parohi, pe bază de candidatură, prin vot secret, pe o perioadă de 4 ani. Poate fi reales de două ori. După alegere, depune jurământul în fata adunării generale si va ocupa functia.

Art. 133. - Sarcinile si obligatiile casierului sunt următoarele:

a) după alegerea în functie, preia casieria si alte valori ale protopopiatului;

b) gestionează fondurile protopopiatului pe baza îndrumărilor adunării generale si întocmeste executia bugetară, cu acte justificative;

c) are răspundere materială pentru sumele si valorile date în administrarea lui si pentru pagubele pricinuite prin omisiuni proprii. Retributia lui va fi stabilită de către adunarea generală.

d) cheltuielile aferente activitătii vor fi suportate din bugetul protopopiatului.

 

SECTIUNEA a 7-a
Consilierul juridic

 

Art. 134. - Consilierul juridic este ales din rândul credinciosilor cu studii juridice care corespund prevederilor art. 11 alin (2), pe bază de candidatură, prin vot secret, pe o perioadă de 4 ani. După alegere depune jurământul în fata adunării generale si va ocupa functia.

Art. 135. - Sarcinile si obligatiile consilierului juridic sunt următoarele:

a) reprezintă, pe bază de împuternicire, parohiile si protopopiatul în fata autoritătilor si a instantelor judecătoresti;

b) acordă asistentă juridică parohiilor si protopopiatului;

c) cheltuielile aferente activitătii vor fi suportate din bugetul protopopiatului.

 

SECTIUNEA a 8-a

Referentul parteneriatelor bisericesti

 

Art. 136. - Referentul parteneriatelor bisericesti este ales de către adunarea generală din rândul preotilor parohi vorbitori de limbă engleză, cu experientă în domeniul parteneriatelor bisericesti, pe bază de candidatură, prin vot secret, pe o perioadă de 4 ani. Poate fi reales de două ori. După alegere, depune jurământul în fata adunării generale si va ocupa functia.

Art. 137. - Sarcinile si obligatiile referentului parteneriatelor bisericesti sunt următoarele:

a) urmăreste si sprijină relatiile de parteneriat bisericesc ale parohiilor;

b) prezintă un raport anual Consiliului de Parteneriat Bisericesc, respectiv adunării generale protopopesti, despre relatiile de parteneriat.

 

SECTIUNEA a 9-a

Referentul pentru tineret

 

Art. 138. - Referentul pentru tineret este ales din rândul credinciosilor cu experientă în domeniul tinerilor, care corespund prevederilor art. 11 alin. (2), pe bază de candidatură, prin vot secret, pe o perioadă de 4 ani. După alegere, depune jurământul în fata adunării generale si va ocupa functia.

Art. 139. - Sarcina referentului pentru tineret este să ajute înfiintarea, respectiv activitatea asociatiilor de tineret si să contribuie la participarea activă a tinerilor în viata comunitătii parohiei. Pentru acestea, el colaborează cu conducătorii asociatiilor de tineret din protopopiat, cu reprezentantii teritoriali ai Asociatiei Nationale de Tineret „Dâvid Ferenc", respectiv cu conducerea parohiilor. Prezintă un raport anual adunării generale protopopesti despre activitatea de tineret a protopopiatului.

 

PARTEA a IV-a

Autoritătile supreme ale Bisericii, instantele, institutiile, organizatiile, functionarii si demnitarii ei

 

CAPITOLUL I

Autoritătile supreme ale Bisericii

 

Art. 140. - Autoritătile supreme ale Bisericii sunt Sinodul, Consistoriul Suprem si Consistoriul Bisericii.

 

SECTIUNEA 1

Sinodul

 

Art. 141. - Sinodul este organul legiuitor suprem al Bisericii.

Art. 142. - Sinodul este compus din membri clerici si laici în număr egal. La începutul fiecărui mandat, membrii Sinodului depun jurământul de credintă.

Art. 143. - Membrii Sinodului sunt:

a) din oficiu: episcopul, curatorii generali, vicarul, directorul relatiilor publice, preotii, profesorii de teologie clericali, functionarii centrului eparhial clericali, educatorii de religie clericali;

b) pe bază de alegere: laici care corespund conditiilor prevăzute la art. 11 alin. (2), alesi de către adunarea generală protopopească, pe bază de candidatură, prin vot secret, pentru o perioadă de 6 ani. Numărul membrilor laici va fi stabilit cu ocazia fiecărei alegeri de către Consistoriul Bisericii, pe protopopiate, în concordantă cu numărul preotilor parohi, profesorilor clericali de teologie, functionarilor clericali ai centrului eparhial si educatorilor de religie clericali din protopopiatul respectiv.

Art. 144. - Sinodul este prezidat de către episcop si curatorul general mai vechi în functie. În caz de impedimente, episcopul este înlocuit de vicar, iar curatorul de către celălalt curator general. Dacă totusi se mai ivesc impedimente, înlocuitorii vor fi, din partea clericală, protopopul prezent mai vechi în functie, iar din partea laică, curatorul protopopesc prezent mai vechi în functie.

Art. 145. - Notarul Sinodului este vicarul. În caz de impedimente, Sinodul va desemna notarul.

Art. 146. - Referentii Sinodului sunt consilierii centrului eparhial.

Art. 147. - Pentru constituirea regulamentară a Sinodului este necesară prezenta a cel putin jumătate din numărul membrilor, iar adoptarea de hotărâri valabile se face cu votul majoritătii simple a celor prezenti (jumătate + un vot). În cazul în care Sinodul nu corespunde cerintelor de constituire, el va fi convocat de către episcop si curatorul general prin anunt verbal, din nou, pentru ziua următoare, cu aceeasi ordine de zi, fiind considerat valabil constituit indiferent de numărul celor prezenti.

Art. 148. - Sinodul are următoarele competente:

1. alegerea si înscăunarea episcopului;

2. Învestirea preotilor;

3. adoptarea de norme juridice bisericesti:

a) adoptarea, promulgarea si modificarea statutului;

b) adoptarea si modificarea Statutului Facultătii Unitariene a Institutului Teologic Protestant;

c) stabilirea cărtii de liturghie si ceremonie a slujbelor religioase;

d) adoptarea, respectiv modificarea catehismului si a manualelor de educatie religioasă;

e) stabilirea sărbătorilor religioase.

Art. 149. - Sesiunile Sinodului se tin din 3 în 3 ani sau la nevoie, în protopopiate. Stabilirea datei, convocarea si administratia Sinodului se realizează de către Consistoriul Bisericii. La cererea motivată scrisă a cel putin un sfert din numărul total al membrilor, Consistoriul Bisericii este obligat să convoace sedinta Sinodului în termen de 60 de zile; pe ordinea de zi a sedintei astfel convocate pot figura doar punctele care au constituit cauza convocării.

Art. 150. - Ordinea si modalitătile dezbaterilor se stabilesc prin regulamentul sedintelor.

Art. 151. - Procesul-verbal al Sinodului este autentificat de o comisie formată din 3 membri.

Art. 152. - Stampila Sinodului contine inscriptia: „Sinodul Bisericii Unitariene din Transilvania", la mijloc fiind plasată emblema bisericii.

 

SECTIUNEA a 2-a

Consistoriul Suprem

 

Art. 153. - Consistoriul Suprem este principalul organ de guvernare a Bisericii. Sediul Consistoriului Suprem este la Cluj-Napoca, dar poate fi convocat si în altă parte.

Art. 154. - Membrii Consistoriului Suprem sunt: a) din oficiu: episcopul, curatorii generali, vicarul, directorul relatiilor publice, protopopii, curatorii protopopesti, reprezentantul Facultătii Unitariene a Institutului Teologic Protestant, directorii liceelor teologice unitariene, reprezentantii asociatiilor moral-religioase, presedintii comisiilor permanente de pe lângă Consistoriul Bisericii si vicepresedintele comisiei economice;

b) 110 membri alesi de către adunările generale ale protopopiatelor pe bază de candidatură, prin vot secret, pe o perioadă de 6 ani, în functie de numărul credinciosilor din protopopiat (în proportie de 40 de clerici si 70 de laici). La începutul fiecărui mandat, membrii Consistoriului Suprem depun jurământul de credintă.

Art. 155. - Poate fi membru în Consistoriul Suprem doar persoana care corespunde conditiilor prevăzute la art. 11 alin. (2). Dacă există contestatie împotriva alegerii unui membru, Consistoriul Bisericii, din oficiu sau pe bază de apel, cercetează problema si va decide în fond. Persoana care pe durata mandatului lipseste de două ori în mod nejustificat de la sedintele Consistoriului Suprem este considerată demisionată.

Art. 156. - Consistoriul Suprem este prezidat de către episcop si curatorul general mai vechi în functie. În caz de impedimente, episcopul va fi înlocuit de vicar, iar curatorul general mai vechi în functie, de celălalt curator general. Dacă totusi se mai ivesc impedimente, înlocuitorii vor fi, din partea clericală, protopopul prezent mai vechi în functie, iar din partea laică, curatorul protopopesc prezent mai vechi în functie.

Art. 157. - Notarul Consistoriului Suprem este vicarul. În caz de impedimente, Consistoriul Suprem va desemna un notar.

Art. 158. - Referentii Consistoriului Suprem sunt consilierii centrului eparhial.

Art. 159. - Pentru constituirea regulamentară a Consistoriului Suprem este necesară prezenta a cel putin jumătate din numărul membrilor, iar adoptarea de hotărâri valabile se face cu votul majoritătii simple a celor prezenti (jumătate + un vot). În cazul în care Consistoriul Suprem nu corespunde cerintelor de constituire, el va fi convocat de către episcop si curatorul general prin anunt verbal, din nou, pentru ziua următoare, cu aceeasi ordine de zi, fiind considerat valabil constituit indiferent de numărul celor prezenti.

Art. 160. - (1) Cu privire la adoptarea de norme juridice bisericesti, Consistoriul Suprem are următoarele competente:

a) adoptarea, promulgarea si modificarea regulamentelor privind Biserica, scolile, educatia moral-religioasă, institutiile caritative, unitătile economice si diversele institutii si asociatii;

b) adoptarea regulamentului de organizare si functionare a centrului eparhial.

(2) Cu privire la conducerea Bisericii, Consistoriul Suprem are următoarele competente:

a) dezbaterea si însusirea rapoartelor episcopului, ale Consistoriului Bisericii, ale asociatiilor moral-religioase, ale Casei de Pensii si ale liceelor teologice, respectiv aprobarea măsurilor luate pe parcursul anului;

b) verificarea si aprobarea bugetului si a bilantului contabil ale parohiilor, protopopiatelor, centrului eparhial si fundatiilor;

c) exercitarea supravegherii depline asupra Facultătii Unitariene a Institutului Teologic Protestant, a scolilor confesionale si a altor institutii de învătământ;

d) exercitarea supravegherii depline asupra institutiilor caritative bisericesti;

e) înfiintarea sau desfiintarea de parohii, schimbarea statutului parohiilor în parohii asociate sau filii ori a filiilor în parohii asociate sau parohii, precum si calificarea apartenentei diasporelor;

f) fondarea, sustinerea sau desfiintarea unor institutii de învătământ si internate de graduri diferite; fondarea, sustinerea sau desfiintarea unor institutii si asociatii caritative sau de alt scop;

g) alegerea si primirea jurământului curatorilor generali, vicarului, directorului relatiilor publice, curatorilor scolari, membrilor Consistoriului Bisericii, comisiilor permanente, Contenciosului administrativ protopopesc si national, Comisiei de disciplină protopopesti si nationale, Comisiei pentru supravegherea Bibliotecii Mari, Comisiei pentru supravegherea Arhivei centrale, Comisiei de calificare a preotilor si ai Consiliului de conducere al Casei de Pensii; confirmarea alegerii consilierilor, a contabilului-sef, a decanului si profesorilor Facultătii Unitariene a Institutului Teologic Protestant, a directorilor liceelor teologice;

h) supravegherea îndatoririlor de serviciu si morale ale functionarilor si demnitarilor bisericesti; adoptarea unor măsuri în cazul unor omisiuni sau solutii contrare intereselor parohiei, incluzând si modul în care se efectuează, respectiv cuantumul despăgubirilor; în cazuri grave, dezbaterea si decizia asupra unor motiuni de cenzură;

i) confirmarea alegerii si primirea jurământului protopopilor si al curatorilor protopopesti;

j) controlul gestionării fundatiilor bisericesti si scolare, conform vointei fondatorilor, luarea de măsuri de gestionare optimă a fundatiilor cu scop general;

k) sprijinirea materială a Casei de Pensii, la nevoie;

l) avizarea vânzării, cumpărării, construirii si demolării de imobile, acceptarea sau refuzarea de mosteniri si fundatii;

m) acordarea de titluri onorifice; propunerea titlurilor se va face de către autoritatea bisericească competentă să aleagă titularii respectivelor functii;

n) în general, urmărirea dezvoltării vietii bisericesti si promovarea ei;

o) întretinerea relatiilor interconfesionale;

p) întretinerea relatiilor cu Asociatia Internatională pentru Libertatea Religioasă (IARF) si Consiliul International Unitarian Universalist (ICUU);

q) întretinerea legăturilor cu organizatii internationale bisericesti de caritate;

r) adoptarea unor pozitii în problemele actuale ale vietii publice ce afectează Biserica;

s) dezbaterea înaintărilor introduse în scris de către oricare dintre membri, sustinut de alti 10 membri ai Consistoriului Suprem;

s) utilizarea, pentru realizarea scopurilor Bisericii, a mass-mediei (presă, radio, televiziune), respectiv întocmirea strategiei media a Bisericii.

Art. 161. - (1) Consistoriul Suprem desemnează din rândul membrilor săi Comisia Consistoriului Suprem, compusă din 9 membri ordinari (5 clerici si 4 laici) si 3 membri supleanti (un cleric si 2 laici), care nu sunt membri în Consistoriul Bisericii sau nu sunt functionari ori demnitari ai Bisericii. Fiecare membru poate fi reales o dată. Comisia analizează si avizează în prealabil probleme de pe ordinea de zi a sedintei si prezintă un raport Consistoriului Suprem.

(2) Comisia Consistoriului Suprem poate cere informatii si date de la membrii Consistoriului Bisericii, functionarii centrului eparhial; are acces la continutul documentelor si poate apela la ajutorul unor experti în vederea sustinerii muncii ei.

Art. 162. - Consistoriul Suprem are o sesiune anuală, iar la nevoie, mai multe. La cererea motivată scrisă a cel putin un sfert din numărul total al membrilor, Consistoriul Bisericii este obligat să convoace sedinta Consistoriului Suprem în termen de 30 zile; pe ordinea de zi a sedintei astfel convocate pot figura doar punctele care au constituit cauza convocării.

Art. 163. - Dacă însusi Consistoriul Suprem nu dispune în acest sens, data sesiunii va fi stabilită de Consistoriul Bisericii, care va face si convocarea membrilor.

Art. 164. - Procedura si ordinea dezbaterilor se stabilesc prin regulamentul de sedintă.

Art. 165. - Autentificarea procesului-verbal se face de către o comisie formată din 3 membri.

Art. 166. - Procesele-verbale ale sesiunilor Consistoriului Suprem vor fi publicate.


Art. 167. - Stampila Consistoriului Suprem contine inscriptia: „Consistoriul Suprem al Bisericii Unitariene", la mijloc fiind plasată emblema Bisericii.

 

SECTIUNEA a 3-a

Consistoriul Bisericii

 

Art. 168. - Consistoriul Bisericii conduce Biserica, reprezentând Sinodul si Consistoriul Suprem, si dispune în toate problemele. Sediul Consistoriului Bisericii este la Cluj-Napoca.

Art. 169. - Membrii Consistoriului Bisericii sunt următorii:

a) din oficiu: episcopul, curatorii generali, vicarul, directorul relatiilor publice, protopopii, reprezentantul Facultătii Unitariene a Institutului Teologic Protestant, directorii liceelor teologice unitariene, reprezentantii asociatiilor moral-religioase, presedintii comisiilor permanente de pe lângă Consistoriul Bisericii si vicepresedintele Comisiei economice;

b) 15 membri alesi de către Consistoriul Suprem pe bază de candidatură, prin vot secret, pe o perioadă de 6 ani (în proportie de 7 clerici si 8 laici). Persoana aleasă care pe durata mandatului lipseste de două ori în mod nejustificat de la sedintele Consistoriului Bisericii este considerată demisionată.

Art. 170. - Presedintii Consistoriului Bisericii sunt episcopul si curatorul general mai vechi în functie; în caz de impedimente, episcopul este înlocuit de vicar, iar curatorul general mai vechi în functie, de către celălalt curator general sau de un membru laic desemnat de Consistoriul Bisericii.

Art. 171. - Notarul Consistoriului Bisericii este vicarul. În caz de impedimente, Consistoriul Bisericii va desemna un notar.

Art. 172. - Referentii Consistoriului Bisericii sunt consilierii centrului eparhial.

Art. 173. - Pentru constituirea regulamentară a Consistoriului Bisericii este necesară prezenta a cel putin jumătate din numărul membrilor, iar adoptarea de hotărâri valabile se face cu votul majoritătii simple a celor prezenti (jumătate + un vot). În cazul în care Consistoriul Bisericii nu corespunde cerintelor de constituire, el va fi convocat de către episcop si curatorul general prin anunt verbal, din nou, pentru aceeasi zi, cu aceeasi ordine de zi, fiind considerat valabil constituit indiferent de numărul celor prezenti.

Art. 174. - Consistoriul Bisericii are următoarele competente:

a) aducerea la îndeplinire a hotărârilor Sinodului si ale Consistoriului Suprem; în cazul în care circumstantele executării impun modificări, în mod exceptional si sub răspunderea proprie, are dreptul ca până la întrunirea Consistoriului Suprem să modifice hotărârile;

b) pregătirea problemelor, proiectelor si propunerilor ce tin de competenta Sinodului si a Consistoriului Suprem referitoare la Statutul Bisericii, legi, ordine si regulamente interne;

c) avizarea si înaintarea la Consistoriul Suprem a regulamentelor Facultătii Unitariene a Institutului Teologic Protestant, respectiv ale institutiilor de învătământ;

d) supravegherea vietii si activitătii moral-religioase din parohii si protopopiate, cum sunt analizarea proceselor-verbale ale inspectiei si ale adunării generale protopopesti, luarea măsurilor ce se impun si adoptarea de dispozitii în problemele care se ivesc între timp, asigurarea educatiei moral-religioase a tinerilor din învătământ si a celor confirmati, autorizarea si supravegherea activitătii asociatiilor moral-religioase;

e) initierea si coordonarea unor activităti spirituale, literare si practice legate de viata internă a Bisericii, care slujesc la întărirea vietii moral-religioase, dezvoltarea, apărarea si propagarea acesteia;

f) urmărirea, îndrumarea si perfectionarea pregătirii preotilor si a cantorilor;

g) supravegherea tinerii programelor de rugăciuni si a altor activităti pentru copii, tineri si adulti;

h) se preocupă de misiunea internă, editarea si difuzarea literaturii legate de aceasta;

i) supravegherea Facultătii Unitariene a Institutului Teologic Protestant si a scolilor confesionale; confirmarea alegerii decanului si profesorilor Facultătii Unitariene a Institutului Teologic Protestant, precum si a directorilor liceelor teologice;

j) se preocupă de ordinea si disciplina bisericească, conform legislatiei în vigoare;

k) autorizarea vânzării, cumpărării, construirii si demolării de imobile, cu confirmarea ulterioară a Consistoriului Suprem; pregătirea acceptării sau refuzării de mosteniri si fundatii;

l) luarea de măsuri juridice necesare pentru păstrarea patrimoniului Bisericii si recuperarea acestuia;

m) controlul gestionării fondurilor parohiale, protopopesti si centrale, cum ar fi asigurarea salarizării preotilor de către parohii; la nevoie se preocupă de completare, de aprobarea bugetelor si a bilantului contabil, aprobarea contractelor de vânzare-cumpărare imobiliare si de credit ale parohiilor si aprobarea planurilor de constructii, a devizelor si a executării, conform legislatiei;

n) comunicarea actelor normative în vigoare organelor bisericesti interesate, întocmirea materialelor ce se înaintează organelor de stat;

o) angajarea si salarizarea personalului centrului eparhial; calificarea functionarilor principali;

p) supravegherea respectării regulamentului de organizare a centrului eparhial;

q) solutionarea nevoilor urgente si extraordinare ale Bisericii;

r) verificarea administratiei centrului eparhial si a registrului, arhivei, bibliotecii, editurii, remedierea si eliminarea anumitor lipsuri sau nereguli;

s) întretinerea relatiilor interconfesionale;

s) întretinerea relatiilor cu bisericile partenere din străinătate, cu Asociatia Internatională pentru Libertatea Religioasă (IARF) si Consiliul International Unitarian Universalist (ICUU);

t) întretinerea legăturilor cu organizatii internationale bisericesti de caritate;

t) adoptarea unor pozitii în problemele actuale ale vietii publice ce afectează Biserica;

u) convocarea membrilor Sinodului si ai Consistoriului Suprem, cu 14 zile înaintea datei stabilite, cu comunicarea ordinii de zi si a materialelor de sedintă;

v) luarea de măsuri cu privire ia activitatea episcopului căruia i-a expirat mandatul si care nu este încă pensionabil;

w) dezbaterea înaintărilor introduse în scris de către oricare dintre membri;

x) comunicarea hotărârilor luate, în termen de 30 de zile, celor interesati.

Art. 175. - Consistoriul Bisericii îsi tine sedintele trimestrial, iar la nevoie, oricând. Sedintele vor fi convocate de către Presedintie, cu 14 zile înainte de ziua sedintei, cu comunicarea ordinii de zi. La cererea motivată scrisă a cel putin un sfert din numărul total al membrilor, Presedintia este obligată să convoace sedinta Consistoriului Bisericii în termen de 15 zile; pe ordinea de zi a sedintei astfel convocate pot figura doar punctele care au constituit cauza convocării.

Art. 176. - Stampila Consistoriului Bisericii contine inscriptia: „Consistoriul Bisericii Unitariene din Transilvania", la mijloc având emblema Bisericii.

Art. 177. - Cheltuielile Consistoriului Bisericii si ale comisiilor permanente ale acestuia vor fi acoperite din bugetul central al Bisericii.

Art. 178. - Membrii Consistoriului Bisericii au răspundere materială pentru pagubele produse prin adoptarea unor hotărâri sau prin omisiune. Modalitatea în care se efectuează si valoarea despăgubirilor vor fi stabilite de către Consistoriul Suprem, în functie de caracterul si valoarea pagubei create. Nu sunt obligati la despăgubiri acei membri care au votat împotriva adoptării hotărârii păgubitoare, dacă acest lucru s-a consemnat nominal în procesul-verbal.

Art. 179. - Împotriva hotărârilor Consistoriului Bisericii se poate face contestatie în termen de 15 zile de la adoptare sau comunicare. Contestatia se înaintează Consistoriului Suprem, care este obligat să o pună în discutie la prima lui sedintă.

Art. 180. - (1) Între sedintele Consistoriului Bisericii, administratia Bisericii va fi coordonată de către Presedintie. Presedintia este compusă din episcop, curatorii generali, vicarul si directorul relatiilor publice. Sunt membri consultativi ai Presedintiei consilierii si contabilul-sef, respectiv, în caz de competentă proprie, protopopii.

(2) Pentru constituirea regulamentară a Presedintiei este necesară prezenta a cel putin 3 membri, iar adoptarea de hotărâri valabile se face cu votul majoritătii simple a celor prezenti.

(3) Presedintia are competenta de a executa hotărârile si ordinele Consistoriului Bisericii, de a pregăti si aviza ordinea de zi pentru sedinta Consistoriului Bisericii, respectiv de a lua măsuri în perioada dintre două sedinte ale Consistoriului Bisericii.

(4) Presedintia îsi tine sedinta ocazional, dar cel putin o dată pe lună.

(5) Sedintele vor fi convocate verbal de către episcop, care le va si prezida. Presedintele va înainta obligatoriu un raport Consistoriului Bisericii despre măsurile luate în baza competentei sale.

(6) Împotriva hotărârilor Presedintiei se poate face contestatie în termen de 15 zile de la executare sau comunicare.

(7) Contestatia se înaintează în prima instantă Consistoriului Bisericii, iar în a doua instantă, Consistoriului Suprem.

 

SECTIUNEA a 4-a

Comisiile permanente ale Consistoriului Bisericii

 

Art. 181. - Consistoriul Suprem înfiintează pe lângă Consistoriul Bisericii următoarele comisii permanente de specialitate, cu scopul avizării problemelor cu privire la:

a) Scaunul episcopal;

b) Comisia de misiune;

c) Comisia de educatie moral-religioasă si de învătământ;

d) Comisia economică;

e) Comisia financiară;

f) Comisia juridică;

g) Comisia mass-media;

h) Comisia de editură si tipografie.

Art. 182. - (1) Comisiile permanente de specialitate au dreptul la initiativă independentă.

(2) Comisiile permanente de specialitate sunt obligate să analizeze cauzele ce le-au fost repartizate si să adopte propuneri în scris, care, împreună cu documentele cauzei, vor fi înaintate Consistoriului Bisericii. Activitatea administrativă a comisiilor se realizează de către centrul eparhial.

Art. 183. - Persoana aleasă în una dintre comisii, care pe durata mandatului lipseste de două ori în mod nejustificat de la sedinte, este considerată demisionată.

Art. 184. - Pe lângă comisiile permanente mentionate, Consistoriul Suprem poate înfiinta la nevoie si alte comisii. Hotărârile referitoare la aceste comisii trebuie să cuprindă competenta exactă, durata de existentă si compunerea nominală a acestora.

Scaunul episcopal

Art. 185. - (1) Membrii Scaunului episcopal sunt din oficiu episcopul si protopopii, durata calitătii lor de membru fiind aceea a demnitătii de bază. Presedintele Scaunului episcopal este episcopul, notarul fiind ales dintre membri. Sedintele vor fi tinute înainte de sedintele Consistoriului Bisericii, iar la nevoie, oricând.

(2) Sarcinile Scaunului episcopal sunt următoarele:

a) avizează problemele Consistoriului Bisericii, Consistoriului Suprem si ale Sinodului;

b) analizează activitatea parohiilor si a protopopiatelor;

c) dezbate problemele legate de activitatea altor autorităti bisericesti, precum si de alte evenimente.

Comisia de misiune

Art. 186. - (1) Membrii Comisiei de misiune sunt următorii:

a) din oficiu: vicarul, consilierul administrativ si secretarii protopopesti;

b) prin alegere: 6 membri alesi de către Consistoriul Suprem dintre credinciosii clerici, pe bază de candidatură, prin vot secret, pentru o perioadă de 6 ani.

(2) Presedintele Comisiei de misiune este vicarul, iar atributiile de referent si cele de notar vor îndeplinite de consilierul administrativ.

(3) Procesul-verbal al sedintei Comisiei de misiune va fi prezentat la prima sedintă a Consistoriului Bisericii.

(4) Sarcinile Comisiei de misiune sunt următoarele:

a) avizează si sprijină toate problemele spirituale, literare si practice în legătură cu viata internă a Bisericii, care slujesc la întărirea, dezvoltarea, apărarea si propagarea vietii moral-religioase;

b) avizează problemele legate de pregătirea si perfectionarea preotilor si a cantorilor;

c) analizează problemele legate de îngrijirea credinciosilor din diaspore;

d) avizează raportul anual despre activitatea asociatiilor moral-religioase;

e) avizează problemele transmise de către Consistoriul Bisericii.

Comisia de educatie moral-religioasă si de învătământ

Art. 187. - (1) Membrii Comisiei de educatie moral-religioasă si de învătământ sunt următorii:

a) din oficiu: consilierul de educatie moral-religioasă si învătământ, reprezentantul Facultătii Unitariene a Institutului Teologic Protestant si profesorii de religie ai liceelor teologice;

b) prin alegere: 5 membri alesi de către Consistoriul Suprem, pe bază de candidatură, prin vot secret, pentru o perioadă de 6 ani.

(2) Presedintele si notarul Comisiei de educatie moral-religioasă si de învătământ vor fi alesi dintre membri, referentul fiind consilierul de educatie moral-religioasă si învătământ.

(3) Procesul-verbal al sedintei Comisiei de educatie moral-religioasă si de învătământ va fi prezentat la prima sedintă a Consistoriului Bisericii.

(4) Sarcinile Comisiei de educatie moral-religioasă si de învătământ sunt următoarele:

a) urmăreste si avizează activitatea de educatie moral-religioasă scolară si extrascolară;

b) urmăreste si avizează activitatea grădinitelor, liceelor teologice, scolilor confesionale primare, generale si profesionale;

c) întocmeste planul de învătământ al educatiei moral-religioase, avizează planurile de învătământ si regulamentele institutiilor de învătământ;

d) avizează si propune redactarea si editarea manualelor de educatie moral-religioasă;

e) face propuneri pentru angajarea personalului didactic în liceele teologice, precum si pentru alegerea directorilor;

f) avizează rapoartele anuale ale institutiilor de învătământ bisericesti;

g) avizează problemele transmise de către Consistoriul Bisericii.


Comisia economică

Art. 188. - (1) Membrii Comisiei economice sunt următorii:

a) din oficiu: curatorii generali, consilierul economic si contabilul-sef;

b) prin alegere: 5 membri alesi din rândul credinciosilor cu cunostinte economice de către Consistoriul Suprem, pe bază de candidatură, prin vot secret, pe o perioadă de 6 ani.

(2) Presedintele Comisiei economice este curatorul general mai vechi în functie, comisia alegând un vicepresedinte dintre membri. În cazul în care curatorul mai vechi în functie nu este clujean, vicepresedintele trebuie să fie clujean. Vicepresedintele înlocuieste presedintele de plin drept.

(3) Referentul Comisiei economice este consilierul economic, notarul fiind ales dintre membri. Procesul-verbal al sedintei Comisiei economice va fi prezentat la prima sedintă a Consistoriului Bisericii.

(4) Sedintele Comisiei economice se tin trimestrial, iar în caz de nevoie, oricând.

(5) Sarcinile Comisiei economice sunt următoarele:

a) avizează problemele de natură economică transmise de către Consistoriul Bisericii;

b) elaborează propuneri pentru sprijinirea activitătii economice si a gestiunii Bisericii, a protopopiatelor si a parohiilor.

Comisia financiară

Art. 189. - (1) Membrii Comisiei financiare sunt următorii:

a) din oficiu: contabilul-sef si revizorul contabil;

b) prin alegere: 5 membri alesi din rândul credinciosilor cu cunostinte financiare de către Consistoriul Suprem, pe bază de candidatură, prin vot secret, pe o perioadă de 6 ani.

(2) Presedintele Comisiei financiare este ales dintre membri, referentul este contabilul-sef, iar notarul este revizorul contabil. Procesul-verbal al Comisiei financiare va fi prezentat la prima sedintă a Consistoriului Bisericii.

(3) Sedintele Comisiei financiare se tin trimestrial, iar în caz de nevoie, oricând.

(4) Sarcinile Comisiei financiare sunt următoarele:

a) avizează problemele din domeniul său de competentă transmise de către Consistoriul Bisericii;

b) face propuneri cu privire la gestiunea financiară a Bisericii. Comisia juridică

Art. 190. - (1) Membrii Comisiei juridice sunt următorii:

a) din oficiu: consilierul juridic, care este si notarul comisiei;

b) prin alegere: 4 membri alesi din rândul credinciosilor cu cunostinte de drept de către Consistoriul Suprem, pe bază de candidatură, prin vot secret, pe o perioadă de 6 ani.

(2) Presedintele si notarul Comisiei juridice sunt alesi dintre membri. Procesul-verbal al sedintei Comisiei juridice va fi prezentat la prima sedintă a Consistoriului Bisericii.

(3) Sedintele Comisiei juridice se tin la nevoie.

(4) Sarcinile Comisiei juridice sunt următoarele:

a) avizează problemele transmise de către Consistoriul Bisericii;

b) face propuneri cu privire la chestiunile de natură juridică ale Bisericii.

Comisia mass-media

Art. 191. - (1) Membrii Comisiei mass-media sunt următorii:

a) din oficiu: vicarul, consilierul, referentul media, directorul editurii si bibliotecarul;

b) prin alegere: 4 membri alesi de către Consistoriul Suprem, pe bază de candidatură, prin vot secret, pe o perioadă de 6 ani.

(2) Presedintele Comisiei mass-media este vicarul, referentul este consilierul administrativ, iar notarul este ales dintre membri. Sedintele Comisiei mass-media se tin trimestrial, iar în caz de nevoie, oricând.

(3) Sarcinile Comisiei mass-media sunt următoarele:

a) informează opinia publică despre activitatea autoritătilor bisericesti si, în general, despre evenimentele din Biserică, cu ajutorul organelor mass-mediei;

b) coordonează colaborarea cu diferitele organe de comunicare în masă;

c) face propuneri cu privire la strategia media către Consistoriul Bisericii.

Comisia de editură si tipografie

Art. 192. - (1) Membrii Comisiei de editură si tipografie sunt:

a) din oficiu: episcopul, consilierul administrativ, directorul editurii Bisericii si redactorii-sefi ai publicatiilor Bisericii;

b) prin alegere: 4 membri alesi de către Consistoriul Suprem, pe bază de candidatură, prin vot secret, pe o perioadă de 6 ani.

(2) Presedintele Comisiei de editură si tipografie este episcopul, referentul este consilierul administrativ, iar notarul este ales dintre membri. Sedintele se tin trimestrial, iar în caz de nevoie, oricând.

(3) Sarcinile Comisiei de editură si tipografie sunt următoarele:

a) pregăteste planul de publicatii anual pentru Consistoriul Bisericii;

b) urmăreste si asigură îndeplinirea planului de publicatii;

c) organizează propaganda si circulatia publicatiilor;

d) ajută activitatea redactiilor;

e) coordonează activitatea tipografiei Bisericii.

 

CAPITOLUL II

Instantele Bisericii

 

Contenciosul administrativ, protopopesc si national

Art. 193. - Înfiintarea, competenta si procedura instantelor sunt reglementate în Regulamentul contenciosului administrativ al Bisericii.

Comisia de disciplină protopopească si natională

Art. 194. - Înfiintarea, competenta si procedura comisiilor sunt reglementate în Regulamentul de disciplină al Bisericii.

 

CAPITOLUL III

Institutiile si organizatiile Bisericii

 

SECTIUNEA 1

Biblioteca Mare a Bisericii

 

Art. 195. - Biblioteca Mare este proprietatea Bisericii si este administrată separat de celelalte fonduri si obiecte ale patrimoniului, luând în considerare dispozitiile fondatorilor.

Art. 196. - Conducerea Bibliotecii Mari se exercită de către o comisie formată din 5 membri.

Art. 197. - Presedintele comisiei este episcopul, membrii sunt alesi de Consistoriul Suprem pe bază de candidatură, prin vot secret, pe o perioadă de 6 ani. Notarul este ales din rândul membrilor.

Art. 198. - Biblioteca Mare are un fond de carte cu caracter teologic, stiintific, arhivistic si de manuscrise, stând la dispozitia cercetătorilor si a celor interesati.

Art. 199. - Biblioteca Mare functionează pe baza unui regulament aprobat de către Consistoriul Suprem. Bibliotecarul este ales de către Consistoriul Bisericii dintre bibliotecari calificati. Acesta va înainta un raport anual de activitate Consistoriului Bisericii.

 

SECTIUNEA a 2-a

Arhiva Bisericii

 

Art. 200. - Conducerea Arhivei se realizează de o comisie formată din 5 membri. Presedintele comisiei este din oficiu profesorul de istorie bisericească de la Facultatea Unitariană a Institutului Teologic Protestant, 4 membri fiind alesi de către Consistoriul Suprem pe bază de candidatură, prin vot secret, pe o perioadă de 6 ani. Comisia va alege un notar din rândul membrilor săi.

Art. 201. - Sedintele comisiei se tin trimestrial, iar în caz de nevoie, oricând. Procesele-verbale întocmite vor fi înaintate Consistoriului Bisericii.

Art. 202. - Arhivistul este angajat prin concurs si examen de către Consistoriul Bisericii. Activitatea si sarcinile stiintifice sunt reglementate de un regulament aprobat de către Consistoriul Suprem. Arhivistul are obligatia să prezinte un proiect, respectiv raport de activitate Consistoriului Bisericii în fiecare semestru, iar Consistoriului Suprem, anual.

 

SECTIUNEA a 3-a

Casa de Pensii a Bisericii

 

Art. 203. - Biserica asigură în cadrul Casei de Pensii asigurări sociale pentru angajatii proprii.

Art. 204. - Casa de Pensii functionează pe baza regulamentului adoptat de către Consistoriul Suprem, în acord cu reglementările privind asigurările sociale de stat.

Art. 205. - Presedintele Casei de Pensii este din oficiu vicarul, iar consiliul de conducere, format din 10 membri, este ales de către Consistoriul Suprem pe bază de candidatură, prin vot secret, pe o perioadă de 6 ani.

 

SECTIUNEA a 4-a

Asociatiile moral-religioase bisericesti

 

Art. 206. - Pentru dezvoltarea si aprofundarea vietii moral-religioase si pentru slujirea omului, în cadrul Bisericii functionează următoarele asociatii moral-religioase:

a) Asociatia „Dâvid Ferenc";

b) Asociatia Natională a Preotilor Unitarieni;

c) Asociatia Natională a Femeilor Unitariene;

d) Asociatia Natională de Tineret „Dâvid Ferenc".

Art. 207. - Asociatiile functionează pe baza regulamentului de organizare si functionare aprobat de către Consistoriul Suprem. Asociatiile înaintează un raport de activitate Consistoriului Bisericii în fiecare semestru, iar Consistoriului Suprem, anual.

 

Tipografia Bisericii

Art. 208. - Pentru activitatea de difuzare a publicatiilor proprii, Biserica are o tipografie. Activitatea tipografiei se desfăsoară pe baza unui regulament aprobat de către Consistoriul Bisericii.

 

CAPITOLUL IV

Functionarii si demnitarii nationali ai Bisericii

 

Art. 209. - Functionarii si demnitarii nationali ai Bisericii sunt: episcopul, cei 2 curatori generali, vicarul, directorul relatiilor publice, precum si functionarii principali ai centrului eparhial.

 

SECTIUNEA 1

Episcopul

 

Art. 210. - Episcopul este functionarul si demnitarul clerical principal al Bisericii; în afară de el, detinerea concomitentă a calitătii de functionar si demnitar este incompatibilă. În cazul în care s-ar ivi o incompatibilitate temporară, aceasta trebuie oprită în termen de 30 de zile, în caz contrar persoana pierzând functia ce i-a cauzat incompatibilitatea. Salariul functionarilor si indemnizatia demnitarilor sunt stabilite de Consistoriul Bisericii.

Art. 211. - Episcopul este ales de către Sinod pe bază de candidatură, prin vot secret, cu votul majoritătii simple, din rândul preotilor, profesorilor de teologie si al functionarilor centrului eparhial cu cel putin 6 ani de vechime de preot, pe o perioadă de 6 ani. Acesta poate fi reales o singură dată. Episcopul va depune de îndată jurământul. El va prelua oficiul de la predecesorul său după o perioadă de 30 de zile.

Art. 212. - (1) Drepturile si sarcinile episcopului sunt următoarele:

a) este reprezentantul principal al Bisericii în fata autoritătilor de stat si a instantelor si în cauze de drept privat. Împreună cu curatorii generali, este principalul reprezentant public al Bisericii;

b) veghează asupra intereselor moral-religioase, spirituale si materiale ale Bisericii. Veghează asupra respectării statutului si a hotărârilor autoritătilor bisericesti. În conducerea Bisericii, procedează în consens cu curatorii generali;

c) nu are post de preot, dar are dreptul să oficieze slujbe religioase în oricare parohie;

d) este presedintele clerical al Sinodului, al Consistoriului Suprem, al Consistoriului Bisericii, al Presedintiei, al Scaunului episcopal, al Comisiei de editură si tipografie, respectiv al Comisiei pentru supravegherea Bibliotecii Mari a Bisericii.

(2) În calitate de conducător al administratiei bisericesti:

a) asigură solutionarea problemelor curente ale Consistoriului Bisericii. Împreună cu consilierii, întocmeste rapoarte Consistoriului Bisericii despre cele solutionate. Problemele ce necesită cunostinte de specialitate vor fi transmise comisiei competente pentru analiză si avizare;

b) vizează hotărârile si dispozitiile Sinodului, Consistoriului Suprem si ale Consistoriului Bisericii, semnează corespondenta si procesele-verbale;

c) împreună cu curatorul general, supraveghează activitatea functionarilor centrului eparhial si îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, intervenind la nevoie;

d) are dreptul de a verifica gestiunea patrimoniului si de a cere raport de specialitate;

e) este îndrumătorul si supraveghetorul principal al învătământului si al educatiei spirituale la Facultatea Unitariană a Institutului Teologic Protestant. La nevoie, solicită rapoarte rectorului si decanului cu privire la activitatea institutului si a facultătii;

f) este îndrumătorul si supraveghetorul principal al scolilor confesionale unitariene. La nevoie, solicită rapoarte directorilor cu privire la activitatea scolilor;

g) vizitează periodicparohiile si va folosi toate ocaziile să se întâlnească cât mai des cu credinciosii, pentru a le spori si cultiva evlavia, iubirea Bisericii si a religiei;

h) numeste si transferă, pe baza regulamentului, preotii si cantorii;

i) învesteste, cu ajutorul vicarului si al protopopilor, preotii nou-numiti;

j) asigură întretinerea relatiei frătesti cu bisericile recunoscute din tară, cu bisericile unitariene din străinătate si cu alte organizatii religioase internationale;

k) desemnează slujitorii pentru serviciul cu ocazia Sinodului si a Consistoriului Suprem;

l) prezintă un raport anual de activitate Consistoriului Bisericii.

(3) Toate parohiile se află sub supravegherea supremă a episcopului. În baza acestui drept, când consideră necesar, va cere rapoarte protopopilor, curatorilor protopopesti, preotilor sau curatorilor despre starea parohiilor, respectarea ordinii si disciplinei bisericesti, în vederea eliminării unor lipsuri, plângeri, abuzuri. În caz de nevoie, îi cheamă pe cei interesati la audientă.

Art. 213. - Activitatea administrativă a episcopului se realizează de către Cancelaria Episcopală, cu sediul la Cluj-Napoca. Biserica are obligatia să pună casa episcopală la dispozitia episcopului, care, la expirarea mandatului, ova preda succesorului său.

Art. 214. - Sigiliul episcopului poartă inscriptia: „Episcopul Bisericii Unitariene din Transilvania", la mijloc fiind plasată emblema Bisericii.

 

SECTIUNEA a 2-a

Curatorul general

 

Art. 215. - Curatorul general este demnitarul laic principal al Bisericii.


Art. 216. - Curatorul general este ales de către Consistoriul Suprem pe bază de candidatură, prin vot secret, cu votul majoritătii simple, din rândul membrilor laici care corespund conditiilor prevăzute la art. 11 alin. (2), pe o perioadă de 6 ani. Poate fi reales o singură dată. Curatorul ales va depune de îndată jurământul. El va prelua oficiul de la predecesorul său după o perioadă de 30 de zile.

Art. 217. - Drepturile si sarcinile celor 2 curatori generali sunt identice. Problemele ce tin de competenta lor vor fi solutionate cu prioritate de cel cu vechime mai mare în functie, iar în caz de impedimente personale, de celălalt curator general.

Art. 218. - Drepturile si sarcinile curatorului general sunt următoarele:

a) este reprezentantul principal al Bisericii, ca si episcopul, în fata autoritătilor de stat si a instantelor, respectiv în cauze de drept privat. Împreună cu episcopul, este principalul reprezentant public al Bisericii;

b) veghează asupra intereselor moral-religioase, spirituale si materiale ale Bisericii. Veghează asupra respectării statutului si a hotărârilor autoritătilor bisericesti. În conducerea Bisericii, procedează în consens cu episcopul;

c) este presedintele laic al Sinodului, al Consistoriului Suprem si al Consistoriului Bisericii, respectiv al Comisiei economice, si membru al Presedintiei Consistoriului Bisericii;

d) supraveghează parohiile, Facultatea Unitariană a Institutului Teologic Protestant si scolile confesionale unitariene;

e) semnează procesele-verbale ale Sinodului, Consistoriului Suprem si Consistoriului Bisericii;

f) împreună cu episcopul, supraveghează activitatea functionarilor centrului eparhial si îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, intervenind la nevoie;

g) are dreptul de a verifica gestiunea patrimoniului bisericesc, precum si a fondurilor si documentelor conexe.

 

SECTIUNEA a 3-a

Vicarul si notarul general bisericesc

 

Art. 219. - Vicarul este ales de către Consistoriul Suprem al Bisericii, pe bază de candidatură, prin vot secret, cu votul majoritătii simple, din rândul preotilor parohi, al profesorilor de teologie si al functionarilor centrului eparhial, pe o perioadă de 6 ani. Poate fi reales o singură dată. Vicarul ales va depune de îndată jurământul. El va prelua oficiul de la predecesorul său după o perioadă de 30 de zile.

Art. 220. - Drepturile si sarcinile vicarului sunt următoarele:

a) înlocuieste episcopul în caz de impedimente sau în cazul vacantei. În aceste cazuri Consistoriul Bisericii se va îngriji de suplinirea activitătii vicarului;

b) întocmeste procesele-verbale ale Sinodului, Consistoriului Suprem si al Consistoriului Bisericii;

c) săvârseste învestirea preotilor împreună cu episcopul;

d) primeste jurământul de la functionari si demnitari;

e) este presedintele Comisiei de misiune si îndrumătorul activitătii de misiune internă;

f) este presedintele Consiliului de conducere a Casei de Pensii, a Comisiei mass-media si membru al Presedintiei Consistoriului Bisericii;

g) se îngrijeste de publicarea proceselor-verbale ale Sinodului, Consistoriului Suprem si ale Consistoriului Bisericii; prin intermediul Monitorului Unitarian, informează opinia publică despre principalele hotărâri si comunicate ale autoritătilor bisericesti.

 

SECTIUNEA a 4-a

Directorul relatiilor publice

 

Art. 221. - Directorul relatiilor publice este ales de către Consistoriul Suprem pe bază de candidatură, prin vot secret, cu votul majoritătii simple, din rândul preotilor parohi, pe o perioadă de 6 ani. Poate fi reales o singură dată. Directorul ales va depune de îndată jurământul.

Art. 222. - Drepturile si sarcinile directorului relatiilor publice sunt următoarele:

a) cu ocazia sedintelor autoritătilor supreme bisericesti, veghează asupra respectării legilor, dispozitiilor si a regulamentului de sedintă; în cazul încălcării acestora, face propuneri pentru eliminarea abaterilor, precum si pentru aplicarea sanctiunilor;

b) în cauze disciplinare, obligatiile lui sunt reglementate de Regulamentul disciplinar.

 

SECTIUNEA a 5-a

Functionarii si angajatii centrului eparhial

 

Art. 223. - Centrul eparhial este oficiul administrativ care asigură activitatea eficientă a autoritătilor, functionarilor si demnitarilor bisericesti. Personalul centrului eparhial este alcătuit din functionari principali, functionari si alti angajati. Conditiile de angajare, structura organizatională si îndatoririle de serviciu sunt incluse în Statutul Bisericii, respectiv în regulamentul de organizare si functionare al centrului eparhial.

Art. 224. - Functionarii principali ai centrului eparhial sunt: consilierul administrativ cu pregătire clericală, consilierul economic si juridic, consilierul de educatie moral-religioasă si învătământ si contabilul-sef.

Art. 225. - (1) Functionarii principali sunt angajati de către Consistoriul Bisericii, cu confirmarea Consistoriului Suprem, prin concurs si examen, dintre candidati cu cel putin 3 ani de experientă în domeniu. Ei vor depune jurământ în fata Consistoriului Suprem. Consistoriul Bisericii va încheia contract de muncă cu ei, care cuprinde drepturile si obligatiile lor, respectiv cuantumul salariului. Consistoriul Bisericii asigură locuintă de serviciu functionarilor principali si profesorilor de teologie, pe perioada angajării lor.

(2) Functionarii principali nu pot fi alesi ca membri ai autoritătilor bisericesti. În cazul în care s-ar ivi o incompatibilitate temporară, aceasta trebuie oprită în termen de 30 de zile, în caz contrar persoana pierzând functia ce i-a cauzat incompatibilitatea.

Art. 226. - Ceilalti functionari si angajati ai centrului eparhial sunt: secretarul episcopal, bibliotecarul, arhivistul, directorul editurii si al tipografiei, referentul de mass-media, coordonatorul caritativ, administratorul economic, revizorul contabil, referentul tehnic, casierul, registratorul-arhivar, dactilograful, soferul si îngrijitorul.

Art. 227. - Ocuparea posturilor de functionar si de alt angajat se face, de asemenea, prin concurs si examen. Numirea lor se va face de către Consistoriul Bisericii, care va încheia contract de muncă, cuprinzând drepturile, obligatiile si salariul lor. Principiul incompatibilitătii este valabil si în acest caz.

Art. 228. - Pe lângă posturile mentionate se pot înfiinta, la nevoie, noi posturi, iar cele existente se pot desfiinta, la propunerea Consistoriului Bisericii, cu aprobarea Consistoriului Suprem.

Art. 229. - (1) Consilierul administrativ are următoarele sarcini si obligatii: este referentul Sinodului, Consistoriului Suprem si al Consistoriului Bisericii în probleme administrative si de asigurări sociale:

a) probleme de personal;

b) pregătirea si perfectionarea preotilor si a cantorilor;

c) conferintele anuale cu curatori si prezbiteri;

d) legături de parteneriat cu alte biserici;

e) problemele de arhivă si bibliotecă;

f) activitatea editorială si de publicare;

g) activitatea comisiilor (Comisia de misiune, Comisia de editură si tipografie, Comisia mass-media): pregătirea lucrărilor, prezentarea proceselor-verbale la sedinta Consistoriului Bisericii;

h) pregătirea si prezentarea raportului anual către Consistoriul Suprem despre activitatea administrativă si misionară a Consistoriului Bisericii;

i) problemele interconfesionale;


j) problemele de protocol;

k) orice alte sarcini transmise de către Consistoriul Bisericii.

(2) Programul de lucru al consilierului administrativ este nenormat.

Art. 230. - (1) Consilierul economic-juridic are următoarele sarcini si obligatii: este referentul Sinodului, Consistoriului Suprem si al Consistoriului Bisericii în probleme economice, financiare si juridice:

a) urmărirea aparitiei dispozitiilor bisericesti si a actelor normative ale statului în probleme economice, financiare si juridice si transmiterea parohiilor si protopopiatelor de informatii despre continutul acestora;

b) probleme de constructii-reparatii (întocmirea si aprobarea documentatiilor de specialitate);

c) pregătirea cererilor de finantare ale parohiilor si centrului eparhial;

d) evidenta patrimoniului bisericesc nationalizat, procurarea actelor doveditoare, activitatea în scopul revendicării bunurilor;

e) reprezentarea Bisericii si apărarea intereselor ei în fata instantelor, pe bază de delegatie;

f) imobilele bisericesti aflate în administrarea centrului eparhial (locatiuni, închirieri, întretinerea si repararea clădirilor);

g) evidenta patrimoniului bisericesc;

h) organizarea si urmărirea controlului financiar la parohii si protopopiate;

i) activitatea comisiilor (Comisia economică, Comisia juridică si Comisia financiară): convocarea trimestrială, pregătirea lucrărilor, prezentarea proceselor-verbale ia sedinta Consistoriului Bisericii;

j) activitatea casei bisericesti de asigurări;

k) pregătirea si prezentarea raportului anual către Consistoriul Suprem despre activitatea economică, financiară si juridică a Consistoriului Bisericii;

l) orice alte sarcini transmise de către Consistoriul Bisericii.

(2) Programul de lucru al consilierului economic-juridic este nenormat.

Art. 231. - (1) Consilierul de educatie moral-religioasă si învătământ are următoarele sarcini si obligatii: este referentul Sinodului, Consistoriului Suprem si al Consistoriului Bisericii în probleme de educatie moral-religioasă si de învătământ:

a) îndrumarea activitătii comisiilor de educatie moral-religioasă din parohii si protopopiate;

b) activitatea de educatie moral-religioasă scolară si extrascolară; supravegherea preotilor si a profesorilor de religie în acest sens;

c) redactarea si editarea de manuale de educatie moral-religioasă;

d) îndrumarea educatiei moral-religioase pentru pregătirea confirmatiunii;

e) ajutorul acordat educatiei moral-religioase a celor din diasporă;

f) problemele liceelor teologice unitariene, respectiv ale scolilor confesionale;

g) reprezentarea Bisericii în probleme de învătământ în fata autoritătilor statului, a altor confesiuni si a organizatiilor neguvernamentale;

h) activitatea Comisiei de educatie moral-religioasă si de învătământ: convocarea trimestrială, pregătirea lucrărilor, prezentarea proceselor-verbale la sedinta Consistoriului Bisericii;

i) pregătirea si prezentarea raportului anual către Consistoriul Suprem cu privire la activitatea de educatie si învătământ a Consistoriului Bisericii;

j) orice alte sarcini transmise de către Consistoriul Bisericii.

(2) Programul de lucru al consilierului de educatie moral-religioasă si învătământ este nenormat.

Art. 232. - (1) Contabilul-sef are următoarele sarcini si obligatii:

a) îndeplinirea obligatiilor financiare la termen;

b) pregătirea rapoartelor trimestriale si anuale pentru Consistoriul Bisericii cu privire la situatia economică si financiară; pentru Presedintie, prezintă un raport conform cerintelor acesteia;

c) verificarea activitătii casierului si a evidentei casieriei;

d) urmărirea dispozitiilor financiare si asigurarea respectării lor;

e) întocmirea statelor de plată pentru functionarii si angajatii centrului eparhial;

f) ducerea la îndeplinire a hotărârilor Consistoriului Bisericii;

g) întocmirea bugetului si a bilantului contabil ale centrului eparhial;

h) evidenta aprovizionării, a inventarului mijloacelor fixe si a obiectelor de inventar;

i) evidenta cheltuielilor de întretinere ale imobilelor bisericesti aflate în administrarea centrului eparhial, urmărirea si verificarea încasării chiriilor;

j) activitatea Comisiei financiare: convocarea trimestrială, pregătirea lucrărilor, prezentarea proceselor-verbale la sedinta Consistoriului Bisericii;

k) evidenta inventarului centrului eparhial, inventarierea anuală împreună cu comisia de inventariere;

l) arhivarea si clasarea documentelor financiare;

m) orice alte sarcini transmise de către Consistoriul Bisericii.

(2) Programul de lucru al contabilului-sef este nenormat.

 

PARTEA a V-a

Dispozitii finale

 

Art. 233. - (1) Cei alesi în functii si demnităti bisericesti vor depune următorul jurământ:

„Eu,......................, jur pe unicul Dumnezeu că în functia mea de .......................... pe care am fost ales voi proceda cu bună-credintă si constiintă. Voi îndeplini toate îndatoririle prevăzute de Statut cu bună stiintă, având în consideratie doar interesul Bisericii. Mă voi strădui să slujesc Biserica si propăsirea ei. Asa să mă ajute Dumnezeu. Amin."

(2) Episcopul ales va depune în fata Sinodului următorul jurământ:

„Eu, ...................., jur pe unicul Dumnezeu că în functia de episcop, la care m-a ales Sinodul, voi proceda cu constiintă si bună-credintă, conform aptitudinilor mele maxime. Mă voi strădui să cultiv toleranta si ideea libertătii constiintei - mostenire istorică de la străbuni -, să păstrez si să slujesc dezvoltarea conceptiei unitariene despre credintă si viată, în concordantă cu revelatia lui Dumnezeu din vremurile noastre. Mă voi strădui să fiu un păstor devotat si fidel al comunitătii sufletesti a Bisericii noastre, preotilor si credinciosilor. Voi face totul să reprezint legalitatea în viata publică si privată, cu respectarea Statutului. Nu voi precupeti niciun efort să păstrez si să sporesc bunurile Bisericii în vederea propăsirii Bisericii. Voi îndeplini toate sarcinile în spiritul dublei porunci de iubire a lui lisus si a iubirii slujitoare. Asa să mă ajute Dumnezeu. Amin."

(3) La începutul fiecărui mandat, cei alesi în functii sau demnităti depun jurământul de credintă.

Art. 234. - În cazul desfiintării parohiilor, protopopiatelor, institutiilor de învătământ, internatelor, unitătilor caritative, unitătilor economice si a altor institutii sau fundatii, patrimoniul acestora va trece în proprietatea Bisericii, iar dreptul de proprietate va fi exercitat de Consistoriul Suprem.

Art. 235. - Prezentul statut intră în vigoare la data publicării lui în Monitorul Oficial al României, Partea I.


GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii viei si vinului în sistemul organizării comune a pietei vitivinicole nr. 244/2002

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 55 alin. (2) din Legea viei si vinului în sistemul organizării comune a pietei vitivinicole nr. 244/2002, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă Normele metodologice de aplicare a Legii viei si vinului în sistemul organizării comune a pietei vitivinicole nr. 244/2002, republicată, cu modificările si completările ulterioare, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - În actiunile din domeniul productiei vitivinicole, Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale asigură realizarea cadrului juridic si a reglementărilor specifice filierei vitivinicole cu consultarea organizatiei nationale interprofesionale reprezentative recunoscute administrativ, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Art. 3. - (1) Etichetarea produselor vitivinicole se va realiza conform prevederilor normelor metodologice prevăzute în anexă în termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

(2) Produsele vinicole etichetate aflate la producători sau comercianti sunt admise la comercializare până la epuizarea stocurilor.

Art. 4. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Normele metodologice de aplicare a Legii viei si vinului în sistemul organizării comune a pietei vitivinicole nr. 244/2002, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.134/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 4 noiembrie 2002, cu modificările ulterioare, se abrogă.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii si dezvoltării rurale,

Mihail Dumitru

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

Ministrul economiei, comertului si mediului de afaceri,

Adriean Videanu

p. Ministrul dezvoltării regionale si turismului,

loan Andreica,

secretar de stat

Seful Departamentului pentru Afaceri Europene,

Bogdan Mănoiu

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 28 iulie 2010.

Nr. 769.

 

ANEXĂ

 

NORME METODOLOGICE

de aplicare a Legii viei si vinului în sistemul organizării comune a pietei vitivinicole nr. 244/2002

 

CAPITOLUL I

Productia viticolă

 

SECTIUNEA 1

Arealele de cultură

 

Art. 1. - (1) Arealele viticole din România sunt încadrate în zonele viticole ale Uniunii Europene B, CI si CM.

(2) Nominalizarea regiunilor viticole se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale.

(3) Delimitarea teritorială a arealelor viticole este stabilită în baza studiilor efectuate de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură si Vinificatie Valea Călugărească, denumit în continuare I.C.D.V.V., cu avizul Oficiului National al Viei si Produselor Vitivinicole, denumit în continuare O.N.V.P.V., si are la bază următoarele conditii:

a) conditiile climatice determinate pentru potentialul calitativ al strugurilor si vinurilor;

b) conditiile de relief asemănător;

c) tehnologiile aplicate;

d) nivelul productiilor obtinute si însusirile calitative ale produselor vitivinicole rezultate.

(4) În cadrul fiecărei regiuni viticole se stabilesc limitele geografice ale indicatiilor geografice si denumirilor de origine pentru vinuri prin ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale.


Art. 2. - (1) Potentialul de productie reprezintă suprafata plantată efectiv cu vită-de-vie, cultivată cu soiuri de struguri pentru vin, la care se adaugă: drepturile de plantare atribuite producătorilor, dar încă neutilizate, drepturile de replantare detinute de producători si drepturile de plantare existente în rezervă.

(2) Potentialul de productie se gestionează în sistem informatic prin Registrul plantatiilor viticole, denumit în continuare R.P.V.

(3) Gestionarea si actualizarea R.P.V. la nivel judetean se realizează de către personalul specializat din cadrul directiilor pentru agricultură si dezvoltare rurală judetene si a municipiului Bucuresti, denumite în continuare D.A.D.R.

(4) Gestionarea si actualizarea R.P.V. la nivel central se realizează de către personalul specializat din cadrul O.N.V.P.V.

(5) Orice modificare a datelor unei parcele viticole înscrise în R.P.V va fi comunicată în termen de 30 de zile de la producerea modificării personalului specializat din cadrul D.A.D.R., în vederea actualizării datelor.

(6) Nerespectarea prevederilor alin. (5) poate atrage excluderea de la orice formă de sprijin financiar.

Art. 3. - (1) Producătorii de struguri pentru vin au obligatia de a tine evidenta productiei si a modului de valorificare a acesteia în carnetul de viticultor.

(2) Carnetul de viticultor se eliberează persoanelor fizice sau juridice care exploatează plantatii cu vită-de-vie mai mari de 0,5 ha înscrise în R.P.V.

(3) Modelul si procedura de implementare a carnetului de viticultor se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale.

 

SECTIUNEA a 2-a

Producerea materialului săditor viticol

 

Art. 4. - Definitiile pentru categoriile de material săditor de plantare, material de înmultire si categoriile de material biologic folosite în viticultură, prevăzute la art. 7 din Legea viei si vinului în sistemul organizării comune a pietei vitivinicole nr. 244/2002, republicată, cu modificările si completările ulterioare, sunt cuprinse în anexa nr. 1.

Art. 5. - (1) Categoriile biologice de material săditor viticol admise în România sunt următoarele:

a) materialul amelioratorului;

b) materialul initial;

c) materialul bază;

d) materialul certificat;

e) materialul standard.

(2) Definitiile acestor categorii sunt prevăzute în anexa nr. 1.

Art. 6. - (1) Materialul de înmultire vegetativă a vitei-de-vie se realizează din:

a) butuci individuali recunoscuti ca plante-mamă pentru recoltare cap clonă (candidat);

b) colectia natională de germoplasmă din clone omologate pentru coarde altoi si butasi portaltoi;

c) plantatii material initial pentru coarde altoi si butasi portaltoi;

d) plantatii material bază pentru coarde altoi si butasi portaltoi;

e) plantatii material certificat pentru coarde altoi si butasi portaltoi.

(2) Definitiile acestor tipuri de plantatii viticole sunt prevăzute în anexa nr. 2.

(3) Materialul de înmultire vegetativă a vitei-de-vie se realizează prin altoire si/sau butasi înrădăcinati în scoli de vite pentru material săditor de plantare, certificat si/sau standard.

(4) Schema selectiei clonale, conditiile referitoare la cultură, conditiile privind materialul de înmultire si obtinerea de plante din categoriile biologice prevăzute la art. 5, obtinerea nucleului de premultiplicare, respectiv plantatia de vită-de-vie din material initial si material bază se stabilesc de O.N.V.P.V, cu avizul institutului de specialitate.

(5) Schema selectiei clonale se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale.

Art. 7. - (1) Producerea materialului săditor viticol se realizează în următoarele tipuri de unităti autorizate de către Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale, prin Inspectia Natională pentru Calitatea Semintelor - I.N.C.S:

a) unităti de selectie clonală;

b) unităti de premultiplicare si de conservare clone pentru material de înmultire vegetativă a vitei-de-vie initial/bază;

c) unităti de multiplicare pentru vite altoite, nealtoite si vite portaltoi pentru material de înmultire vegetativă a vitei-de-vie certificat/standard.

(2) Definitiile acestor unităti sunt prevăzute în anexa nr. 2.

(3) Producerea si comercializarea clonelor omologate si a materialului de înmultire vegetativă a vitei-de-vie initial, bază si certificat din România se fac conform procedurii aprobate prin ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale.

(4) Producerea si comercializarea materialului de înmultire vegetativă a vitei-de-vie din categoria standard sunt permise până la campania viticolă 2014/2015.

(5) Producerea în vederea comercializării, controlul, certificarea calitătii si comercializarea materialului de înmultire vegetativă a vitei-de-vie vor fi efectuate în conformitate cu prevederile reglementărilor nationale si comunitare în vigoare.

Art. 8. - (1) Soiurile de vită-de-vie pentru producerea de vinuri cu denumire de origine controlată sau indicatie geografică se stabilesc prin caietul de sarcini pentru fiecare denumire de origine si indicatie geografică si trebuie să facă parte din Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România, unde soiurile de vită-de-vie au destinat un capitol special, elaborat anual de Institutul de Stat pentru Testarea si înregistrarea Soiurilor.

(2) Pentru producerea de vinuri sunt admise soiurile de vită-de-vie cultivate pe teritoriul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene.

Art. 9. - (1) Lista soiurilor pentru struguri de vin si sinonimiilor acestora se actualizează prin ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale, prin editiile anuale ale Catalogului oficial al soiurilor de plante de cultură din România si se notifică Comisiei Europene, prin autoritătile oficiale responsabile.

(2) Soiurile si clonele de vită-de-vie nou-create vor fi introduse în Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România, care stă la baza elaborării listei soiurilor admise în cultură, de către Institutul de Stat pentru Testarea si înregistrarea Soiurilor, pe baza metodologiei de examinare tehnică si de prezentare a noilor soiuri, în vederea înregistrării în Registrul soiurilor si a publicării în Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România, cu respectarea reglementărilor interne si internationale în vigoare, pe baza unui cazier viticol întocmit de I.C.D.VV. si statiunile din subordine, pe o durată de minimum 3 ani.

 

SECTIUNEA a 3-a

înfiintarea, întretinerea, defrisarea plantatiilor viticole si mecanismele de piată

 

A. Înfiintarea plantatiilor viticole

Art. 10. - (1) Înfiintarea plantatiilor de vită-de-vie se face în areale viticole delimitate, numai cu soiuri/clone prevăzute în lista de soiuri si clone de struguri de vin mentionată la art. 9.

(2) Pentru măsura de reconversie/restructurare vor fi admise numai soiurile si clonele aprobate prin ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale.

(3) Exceptie fac plantatiile înfiintate pentru consumul familial, în scop ornamental, experimental si/sau de cercetare stiintifică.


(4) Actualizarea listei de soiuri si clone de struguri pentru vin se face prin ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale.

Art. 11. - (1) Normele privind înfiintarea plantatiilor viticole se realizează numai pe baza unui drept de plantare nouă, de replantare sau de plantare pe o rezervă, sunt evidentiate în R.P.V. si sunt prevăzute la art. 85h, 85i, 85j si 85k din Regulamentul (CE) nr. 1.234/2007, modificat prin Regulamentul (CE) nr. 491/2009.

(2) Normele de instituire si gestionare a drepturilor prevăzute la alin. (1) se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale.

(3) Procedura de acordare a dreptului de plantare nouă ori de plantare pe o rezervă se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale.

Art. 12. - Până la 31 decembrie 2015 se interzice plantarea de vită-de-vie cu soiurile de struguri pentru vin, cu exceptia plantărilor în baza:

a) unui drept de plantare nouă;

b) unui drept de replantare;

c) unui drept de plantare acordat pe o rezervă.

Art. 13. - Prin hibrizi interspecifici cu rezistentă relativă la boli se întelege soiurile obtinute prin hibridări complexe între soiuri de Vitis vinifera si soiuri apartinând altor specii ale genului Vitis.

Art. 14. - (1) În arealele viticole sau în extravilanul localitătilor din afara arealelor viticole, înfiintarea de plantatii de vită-de-vie pe o suprafată de peste 0,1 ha se poate face numai în baza cererii de piantare/replantare a vitei-de-vie si de înscriere în R.P.V., cu soiuri din lista de soiuri si clone de vită-de-vie conform art. 8 alin. (1) si (2).

(2) Modelul de cerere a plantării/replantării vitei-de-vie si de înscriere în R.P.V. se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale.

Art. 15. - (1) Este interzisă plantarea/replantarea cu unul dintre următoarele soiuri de hibrizi producători directi, denumiti în continuare HPD: Noah, Othello, Isabelle, Jacquez, Clinton si Herbemont.

(2) Plantarea hibrizilor interspecifici cu rezistentă relativă la boli obtinuti prin încrucisări complexe între soiurile Vitis vinifera si soiuri apartinând altor specii ale genului Vitis este permisă numai în intravilanul localitătilor situate în afara arealelor viticole, în scop ornamental sau pentru consumul familial, pe o suprafată de cel mult 0,1 ha de familie.

B. Întretinerea plantatiilor de vită-de-vie

Art. 16. - Starea fitosanitară a plantatiei viticole trebuie mentinută în asa fel încât să nu conducă la contaminarea plantatiilor proprii si/sau a celor învecinate.

Art. 17. - I.C.D.VV, împreună cu reteaua sa de unităti de cercetare si dezvoltare zonale, elaborează tehnologiile de cultură a vitei-de-vie adaptate diferitelor zone si tipuri de plantatii, care sunt puse la dispozitia producătorilor viticoli cu titlu de recomandare.

Art. 18. - (1) Cultivatorii de vită-de-vie au obligatia de a asigura conservarea mediului, amenajărilor pedologice si hidroameliorative existente pe suprafetele pe care le detin. În acest scop ei asigură întretinerea taluzurilor pe terenurile terasate, curătarea si repararea canalelor de dirijare a apelor pe versanti, mentinerea în stare de functionare a sistemelor de irigatii, precum si conservarea căilor de acces, a drumurilor de exploatare si a zonelor de întoarcere.

(2) Drepturile de plantare rezultate în urma eliminării plantatiilor viticole din R.P.V. datorită nerespectării de către detinători a prevederilor art. 18 alin. (1) si ale art. 16, fapt constatat si consemnat de inspectorii vitivinicoli din cadrul D.A.D.R., se atribuie direct rezervei regionale de drepturi de plantare.

C. Defrisarea plantatiilor de vită-de-vie

Art. 19. - (1) Defrisarea plantatiilor de vită-de-vie în suprafată mai mare de 0,1 ha se face în baza declaratiei de defrisare a plantatiilor de vită-de-vie si a cererii pentru eliminarea parcelei/parcelelor din R.P.V, transmise către Inspectia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol, denumită în continuare I.S.C.T.V, din cadrul D.A.D.R.

(2) Certificarea defrisării plantatiilor de vită-de-vie se face de către I.S.C.T.V, în vederea eliminării parcelei din R.P.V, la data depunerii declaratiei de defrisare de către solicitant.

(3) Persoanele fizice sau juridice care efectuează defrisarea plantatiilor în alte conditii decât cele prevăzute la alin. (1) si cele care abandonează suprafetele plantate cu vită-de-vie nu beneficiază de dreptul individual de piantare/replantare.

(4) Persoanele fizice sau juridice care detin suprafete de vită-de-vie cu HPD interzisi la plantare beneficiază ia defrisare de drepturi de replantare pe o suprafată echivalentă în acelasi areal viticol, fără a beneficia de formele de sprijin din fonduri comunitare.

(5) Orice defrisare efectuată cu respectarea prevederilor alin. (1) generează un drept de replantare, în suprafată echivalentă cu cea defrisată, cu exceptia defrisărilor realizate în cadrul schemei de defrisare a plantatiilor viticole.

D. Mecanismele de piată

Art. 20. - Măsurile pentru care se acordă sprijin financiar comunitar producătorilor agricoli din sectorul vitivinicol au fost aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.228/2008 privind stabilirea modului de acordare a sprijinului financiar comunitar producătorilor din sectorul vitivinicol, cu modificările si completările ulterioare.

 

CAPITOLUL II

Productia vitivinicolă

 

SECTIUNEA 1

Clasificarea vinurilor si a altor produse pe bază de must, vin si subproduse vinicole

 

A. Vinurile si produsele pe bază de must si de vin

Art. 21. - Produsele vitivinicole se încadrează în următoarele categorii:

a) struguri proaspeti, altii decât strugurii de masă;

b) suc de struguri (inclusiv must de struguri);

c) alte musturi de struguri, cu exceptia celor partial fermentate si a celor tăiate, altfel decât prin adaosul de alcool;

d) vinuri din struguri proaspeti, inclusiv vinurile alcoolizate; musturi de struguri, altele decât cele de la pozitia 2009, cu exceptia celorlalte musturi de struguri de la subpozitiile 2204 30 92, 2204 30 94, 2204 30 96 si 2204 30 98;

e) otet de vin;

f) drojdie de vin;

g) tescovină de struguri; h) vinars.

Art. 22. - (1) Vinul este un produs alimentar obtinut exclusiv prin fermentarea alcoolică, totală sau partială, a strugurilor proaspeti, presati ori nu, sau a mustului de struguri si se clasifică astfel:

a) vin de masă;

b) vin cu indicatie geografică (IG);

c) vin cu denumire de origine controlată (DOC).

(2) Definitiile vinurilor si produselor pe bază de must si de vin sunt cuprinse în anexa nr. 3.

Art. 23. - (1) Vinul rezultat prin procesarea strugurilor de hibrizi direct producători este destinat exclusiv consumului familial, obtinerii alcoolului de origine vinicolă, precum si a otetului din vin.


(2) Vinul rezultat prin procesarea strugurilor de hibrizi interspecifici cu rezistentă relativă la boli este clasificat ca vin de masă.

B. Caracteristici organoleptice si parametri fizico-chimici

Art. 24. - Vinurile proprii consumului uman direct, asa cum sunt definite la pct. 12-18 din anexa nr. 3, trebuie să prezinte în momentul comercializării însusiri organoleptice caracteristice categoriei de calitate si tipului de vin.

Art. 25. - După culoare, vinurile se clasifică în: albe, rose si rosii.

Art. 26. - (1) Vinurile proprii consumului uman direct, altele decât cele speciale, trebuie să prezinte în momentul comercializării următorii parametri fizico-chimici, atestati prin analize efectuate în laboratoare autorizate de Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale:

a) tăria alcoolică la 20°C - minimum 8,5% alcool dobândit în volume;

b) aciditatea totală - minimum 3,5 exprimată în acid tartric sau 46,6 miliechivalenti pe litru, conform încadrării în zonele viticole ale Uniunii Europene B, CI si Cil;

c) aciditatea volatilă nu poate fi mai mare de:

(i) 18 miliechivalenti pe litru sau 1,08 g/l acid acetic pentru musturile de struguri partial fermentate;

(ii) 18 miliechivalenti pe litru sau 1,08 g/l acid acetic pentru vinurile albe sau rose;

(iii) 20 miliechivalenti pe litru sau 1,2 g/l acid acetic pentru vinurile rosii. Aceste limite sunt depăsite numai pentru unele vinuri vechi, maturate cel putin 2 ani în vase din lemn de stejar, sau pentru unele vinuri produse după tehnologii speciale, cu conditia să nu aibă influentă negativă asupra caracteristicilor organoleptice.

(2) În functie de continutul lor în zaharuri, vinurile pot fi:

(i) seci, dacă continutul de zahăr al vinului este mai mic de 4,0 g/l;

(ii) demiseci, dacă continutul de zahăr al vinului este cuprins între 4,01 si 12,0 g/l;

(iii) demidulci, dacă continutul de zahăr al vinului este cuprins între 12,01 si 45,0 g/l;

(iv) dulci, dacă continutul de zahăr al vinului este mai mare de 45 g/l.

(3) Procedura de autorizare a laboratoarelor care efectuează analiza vinurilor proprii consumului uman direct se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale.

Art. 27. - (1) Vinurile care nu corespund categoriei de calitate în care au fost încadrate sunt retrase de la comercializare.

(2) Vinurile care nu întrunesc parametrii pentru consumul uman direct se retrag de la comercializare.

(3) Vinurile vrac sunt admise la comercializare numai însotite de buletinul de analiză eliberat de laboratoarele autorizate.

C. Vinul cu denumire de origine controlată

Art. 28. - (1) Vinul cu denumire de origine controlată (DOC) este obtinut din strugurii de vin produsi si vinificati într-un areal delimitat, conform caietelor de sarcini aprobate prin ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale pentru fiecare denumire de origine.

(2) Evidenta denumirilor de origine si delimitarea acestora, a soiurilor pentru fiecare denumire de origine controlată se stabileste de către Consiliul regiunilor viticole din cadrul O.N.VP.V, cu consultarea asociatiilor de producători din cadrul denumirii de origine, si se tine prin Registrul national al denumirilor de origine pentru vinuri din România.

Art. 29. - (1) Categoriile de calitate utilizate ca „mentiuni traditionale" ale vinurilor DOC, diferentiate în functie de stadiul de maturare a strugurilor la cules, sunt:

a) DOC-CMD, vinuri cu denumire de origine controlată din struguri culesi la maturitatea deplină;

b) DOC-CT, vinuri cu denumire de origine controlată din struguri culesi târziu;

c) DOC-CIB, vinuri cu denumire de origine controlată din struguri culesi la înnobilarea boabelor, cu atac de „putregai nobil", sau culesi la stafidirea boabelor.

(2) Vinurile cu denumire de origine controlată sunt: linistite, spumante, petiante si licoroase.

Art. 30. - Pentru autorizarea comercializării vinurilor DOC, la nivelul fiecărei denumiri de origine se constituie comisii de degustare, formate dintre cel putin 3 membri, din care un membru al A.D.A.R., un membru al O.N.VP.V si un reprezentant al producătorilor, la propunerea asociatiei producătorilor din cadrul denumirii de origine.

Art. 31. - (1) Asociatia de producători de vin cu denumire controlată propune O.N.VP.V cazurile speciale privind transferul mustului si vinului în vederea conditionării si îmbutelierii vinurilor în afara arealului în care au fost produsi strugurii.

(2) Transferul produselor prevăzute la alin. (1) se realizează în baza avizului si sub controlul O.N.VP.V, până la 1 ianuarie 2014, în conditiile prezentului articol.

(3) Asociatiile de producători de vin cu denumire de origine controlată se înfiintează pe baza liberei initiative a producătorilor în vederea înregistrării si protejării denumirilor de origine/indicatiilor geografice, conform legislatiei în vigoare.

(4) Reprezentativă în arealul DOC respectiv este asociatia care a înregistrat cea mai mare cantitate din productia de vin DOC certificat în ultimii 2 ani.

D. Vinul cu indicatie geografică

Art. 32. - (1) Vinul cu indicatie geografică se obtine din struguri recoltati de pe plantatii de vită-de-vie situate în areale delimitate. Tăria alcoolică dobândită trebuie să fie de minimum 9,5% voi. În cazul vinurilor obtinute în zona viticolă B si de cel putin 10,0% voi. În zonele viticole CI si CM. Tăria alcoolică totală nu trebuie să depăsească 15% voi.

(2) Evidenta indicatiilor geografice se realizează prin Registrul national al indicatiilor geografice pentru vinuri din România.

(3) Încadrarea plantatiilor viticole destinate producerii vinurilor cu indicatie geografică se face de către Consiliul regiunilor viticole din cadrul O.N.VP.V prin indicarea teritoriilor administrative, stabilindu-se contururile acestora folosind, pe cât posibil, limitele naturale existente.

(4) Transferul mustului si vinului în vederea vinificării, conditionării si îmbutelierii vinurilor în afara arealului în care au fost produsi strugurii se realizează după notificarea O.N.VP.V

Art. 33. - (1) Vinurile cu indicatie geografică sunt obtinute din soiuri de vită-de-vie apartinând speciei Vitis vinifera sau unor încrucisări între Vitis vinifera si alte specii din genul Vitis.

(2) Vinurile cu indicatie geografică sunt admise la comercializare sub denumirea unui soi de vită-de-vie numai dacă provin din soiul respectiv în proportie de minimum 85% din acelasi areal.

Art. 34. - Tehnologiile de cultură si vinificatie trebuie să respecte conditiile mentionate în caietele de sarcini.

Art. 35. - (1) Asociatiile de producători de vin cu indicatie geografică se înfiintează pe baza liberei initiative a producătorilor în vederea înregistrării si protejării indicatiilor geografice (IG), conform legislatiei în vigoare.

(2) Reprezentativă în arealul IG respectiv este asociatia ai cărei membri au realizat cea mai mare cantitate de vin IG certificat în ultimii 2 ani.


E. Vinurile speciale

Art. 36. - Din categoria vinurilor speciale fac parte:

A. Vinurile spumante

1. În functie de procesul tehnologic de obtinere, vinurile spumante se clasifică în:

a) vinuri spumante obtinute prin a doua fermentare în butelii;

b) vinuri spumante obtinute prin metoda transferului izobarometric (transvazare);

c) vinuri spumante obtinute prin metoda de fermentare în cisterne de presiune;

d) vinuri spumante obtinute printr-o singură fermentare în cisterne de presiune.

2. Definitia vinului spumant este prevăzută în anexa nr. 3.

3. La comercializare, în functie de continutul în zahăr, vinurile spumante si vinurile spumoase pot fi:

a) brut natur, dacă continutul de zahăr este de maximum 3 g/l;

b) extrabrut, dacă continutul de zahăr este cuprins între 0 si maximum 6 g/l;

c) brut, dacă continutul de zahăr este de maximum 12 g/l;

d) extrasec, dacă continutul de zahăr este cuprins între 12 si 17 g/l;

e) sec, dacă continutul de zahăr este cuprins între 17 si 32 g/l;

f) demisec, dacă continutul de zahăr este cuprins între 32 si 50 g/l;

g) dulce, dacă continutul de zahăr este mai mare de 50 g/l.

4. Unele vinuri spumante si petiante, produse în areale delimitate, pot fi autorizate de O.N.V.P.V. pentru a purta denumire de origine controlată.

5. Vinurile spumante si petiante cu denumire de origine controlată sunt produse din vinuri materie primă obtinute din soiuri recomandate pentru această directie de productie, cultivate în areale viticole delimitate.

6. Pentru vinurile spumante cu denumire de origine controlată, atât producerea vinului materie primă, cât si refermentarea în butelii se vor efectua în arealul delimitat.

7. Definitia vinului spumos este prevăzută în anexa nr. 3.

B. Vinurile perlante si petiante

Din categoria vinurilor cu continut în dioxid de carbon fac parte si vinurile petiante si vinurile perlante, ale căror definitii sunt prevăzute în anexa nr. 3.

C. Vinurile aromatizate, băuturile aromatizate pe bază de vin si cocktailurile aromatizate din produse vitivinicole

Definirea, descrierea, producerea, comercializarea si prezentarea vinurilor aromatizate, a băuturilor aromatizate pe bază de vin si a cocktailurilor aromatizate din produse vitivinicole se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale.

D. Vinurile licoroase si de tip oxidativ

1. Vinurile licoroase sunt definite în anexa nr. 3.

2. Vinurile licoroase pot beneficia în arealul delimitat de denumiri de origine controlată, ca urmare a autorizării de către O.N.V.P.V.

3. Vinurile de tip oxidativ sunt obtinute prin aplicarea unei tehnologii speciale si sunt supuse unui proces de maturare oxidativă, fizico-chimică si/sau biologică.

4. Materiile prime utilizate pentru producerea vinurilor licoroase si de tip oxidativ, struguri, must, must concentrat, mistel, vin, alcool de origine viticolă, trebuie să îndeplinească conditiile de calitate si de obtinere precizate în reglementările în vigoare.

E. Alte produse pe bază de must

1. Din categoria altor produse pe bază de must fac parte:

a) mustul de struguri tăiat;

b) mustul de struguri concentrat;

c) mustul de struguri concentrat rectificat;

d) sucul de struguri;

e) sucul de struguri concentrat;

f) mustul de struguri partial fermentat;

g) mistelul; h) tulburelul.

2. Definitiile produselor mentionate sunt prevăzute în anexa nr. 3.

F. Alte produse pe bază de vin

1. Din categoria produselor pe bază de vin fac parte:

a) vinul alcoolizat;

b) distilatul din vin;

c) vinarsul;

d) rachiul din vin;

e) otetul din vin.

2. Subproduse vinicole:

a) drojdia de vin;

b) tescovina de struguri.

3. Definitiile produselor mentionate sunt prevăzute în anexa nr. 3.

4. Vinarsurile produse în areale delimitate pot purta denumiri de origine controlată, autorizate de O.N.V.P.V.

5. Vinarsurile cu denumire de origine controlată sunt produse din soiuri recomandate pentru această directie de productie, cultivate în areale viticole delimitate.

6. Vinarsurile cu denumire de origine controlată trebuie să îndeplinească următoarele conditii:

a) distilarea vinurilor se face cu instalatii de distilare continuă sau discontinuă, efectuând obligatoriu dubla distilare si eliminarea fractiunilor de la începutul si sfârsitul distilării;

b) învechirea distilatelor materie primă pentru vinarsul cu denumire de origine controlată se face în butoaie din lemn de stejar, cu o capacitate maximă de 600 litri, pentru o perioadă minimă de:

(i) un an pentru categoria V - vinars;

(ii) 3 ani pentru categoria V.S. - vinars superior;

(iii) 5 ani pentru categoria V.S.O.P - „Very Superior Old Pale" - vinars vechi special;

(iv) 7 ani pentru categoria X.O. - „Extra Old" - vinars foarte vechi;

c) obtinerea vinurilor materie primă, distilarea lor, învechirea distilatelor si îmbutelierea vinarsurilor cu denumire de origine controlată se realizează în arealul delimitat pentru denumirea de origine controlată.

7. În cazuri speciale, la propunerea asociatiei de producători reprezentative din arealul respectiv, O.N.V.P.V. autorizează ca distilarea, învechirea distilatelor si îmbutelierea vinarsurilor să se facă în afara arealului delimitat pentru denumirea de origine, cu conditia ca vinarsul să fie valorificat sub denumirea locului de producere a strugurilor materie primă si de distilare, precum si cu indicarea unitătii în care s-au făcut învechirea distilatelor si îmbutelierea vinarsurilor.

8. Controlul privind conditiile de producere si comercializare a vinarsului cu denumire de origine controlată se realizează de către O.N.V.P.V.

G. Produsele pe bază de subproduse vinicole

1. Din categoria produselor obtinute din subproduse vinicole fac parte:

a) alcoolul etilic de origine viticolă;

b) rachiul de drojdie;

c) rachiul de tescovină.

2. Definitiile produselor mentionate sunt prevăzute în anexa nr. 3.

3. Prin prelucrarea drojdiei de vin si a tescovinei de struguri se obtin si alte produse ca: acid tartric, coloranti, ulei din seminte, tanin, furaje, composturi.

4. Produsul rezultat din centrifugarea si filtrarea drojdiei este materie primă pentru distilare sau fabricarea otetului din vin.


 

SECTIUNEA a 2-a

Practicile si tratamentele oenologice autorizate

 

A. Struguri proaspeti, must de struguri, must de struguri partial fermentat, must de struguri partial fermentat din struguri stafiditi, must de struguri concentrat, vin nou în fermentatie

Art. 37. - Practicile si tratamentele oenologice care pot fi utilizate pentru strugurii proaspeti, mustul de struguri, mustul de struguri partial fermentat, mustul de struguri partial fermentat extras din struguri stafiditi, mustul de struguri concentrat si vinul nou în fermentatie sunt următoarele:

a) desciorchinarea, zdrobirea si presarea;

b) aerarea sau oxigenarea;

c) tratamente termice;

d) deburbarea;

e) centrifugarea si filtrarea;

f) utilizarea anhidridei carbonice (dioxid de carbon), argonului sau azotului, individual sau în amestec, cu scopul de a realiza o protectie antioxidativă;

g) utilizarea levurilor pentru vinificatie;

h) utilizarea uneia dintre următoarele substante ca activatori pentru fermentare:

(i) fosfat monoacid de amoniu sau sulfat de amoniu, în doză de maximum 0,3 g/l;

(ii) sulfit de amoniu sau bisulfit de amoniu, în doză de maximum 0,2 g/l;

(iii) diclorhidrat de tiamină, în doza de maximum 0,6 mg/l, exprimat în tiamină;

i) utilizarea dioxidului de sulf, numit si anhidridă sulfuroasă, si a bisulfitului de potasiu sau a metabisulfitului de potasiu, numit si disulfit de potasiu sau pirosulfit de potasiu;

j) eliminarea dioxidului de sulf prin procedee fizice; k) tratarea mustului alb si a vinului alb nou, aflat încă în fermentatie, cu cărbune pentru uz oenologic în doza de maximum 100 g/hl;

l) limpezirea cu ajutorul următoarelor substante de uz oenologic:

(i) gelatină alimentară;

(ii) proteine vegetale;

(iii) clei de peste;

(iv) cazeină si cazeinat de potasiu;

(v) ovalbumină si/sau lactalbumină;

(vi) bentonită;

(vii) dioxid de siliciu sub formă de gel sau de solutie coloidală;

(viii) caolin; (ix) tanin;

(x) enzime si preparate enzimatice de uz oenologic;

m) utilizarea acidului sorbic sau a sorbatului de potasiu;

n) utilizarea acidului tartric cu scopul acidifierii;

o) utilizarea, în scopul dezacidifierii, a următoarelor substante:

(i) tartrat neutru de potasiu;

(ii) bicarbonat de potasiu;

(iii) carbonat de calciu care poate eventual contine cantităti mici de sare dublă de calciu din acizii tartric L(+) si malic L(-);

(iv) tartrat de calciu;

(v) acid tartric;

(vi) preparat omogen din acid tartric si carbonat de calciu în proportii echivalente si pulverizat fin;

p) utilizarea preparatelor din membrane celulare din levuri în doze de maximum 40 g/hl;

q) utilizarea polivinilpolipirolidonei în doză maximă de 80 g/hl;

r) utilizarea bacteriilor lactice;

s) utilizarea acidului ascorbic;

s) utilizarea lemnului de stejar, inclusiv sub formă de chipsuri.

B. Mustul de struguri destinat producerii mustului de struguri concentrat rectificat

Art. 38. - (1) Practicile si tratamentele oenologice care pot fi utilizate pentru producerea mustului de struguri destinat fabricării de must de struguri concentrat rectificat:

a) aerarea;

b) tratamente termice;

c) centrifugarea si filtrarea cu sau fără agent inert de filtrare, cu conditia ca utilizarea să nu lase reziduuri nedorite în produsul tratat;

d) utilizarea dioxidului de sulf (anhidridei sulfuroase), a bisulfitului de potasiu sau a metabisulfitului de potasiu, numit si disulfit de potasiu sau pirosulfit de potasiu;

e) eliminarea dioxidului de sulf prin procedee fizice;

f) tratarea cu cărbune de uz oenologic în doze de maximum 100 g/hl must;

g) utilizarea carbonatului de calciu care poate contine cantităti mici de sare dublă de calciu din acizii tartric L(+) si malic L(-);

h) utilizarea răsinilor schimbătoare de ioni.

(2) Practicile si tratamentele oenologice care pot fi utilizate pentru mustul de struguri în fermentatie destinat consumului uman direct sub această formă sunt aceleasi ca si în cazul vinurilor:

1. utilizarea în vinurile seci si în cantităti de cel mult 5% de tescovină proaspătă, în stare bună si nediluată, care contine drojdia obtinută din vinificarea recentă a vinurilor seci;

2. aerarea si barbotarea cu argon sau azot;

3. tratamente termice;

4. centrifugarea si filtrarea cu sau fără agent inert de filtrare, cu conditia ca utilizarea sa să nu lase reziduuri nedorite în produsul tratat;

5. utilizarea dioxidului de carbon, argonului sau azotului, individual sau în amestec, numai pentru crearea atmosferei inerte si pentru a mentine produsul ferit de aer;

6. adaosul de dioxid de carbon în doză de maximum 2 g/l;

7. utilizarea dioxidului de sulf (anhidridei sulfuroase) si a bisulfitului de potasiu sau a metabisulfitului de potasiu, numit si disulfit de potasiu sau pirosulfit de potasiu;

8. adaosul de acid sorbic sau de sorbat de potasiu, cu conditia ca acidul sorbic din produsul tratat, destinat consumului uman direct, să fie de cel mult 200 miligrame/l;

9. adaosul de acid L(-) ascorbic în doză de maximum 250 mg/l;

10. adaosul de acid citric pentru stabilizarea vinurilor să nu depăsească la punerea în consum a vinului nivelul maxim de 1 g/l;

11. utilizarea acidului tartric, pentru acidificare;

12. pentru dezacidificare este permisă utilizarea uneia sau a mai multor substante:

a) tartrat de potasiu;

b) bicarbonat de potasiu;

c) carbonat de calciu care poate contine, în cantităti mici, sare dublă de calciu din acizii tartric L(+) si malic L(-);

d) tartrat de calciu;

e) acid tartric;

f) preparat omogen din acid tartric si carbonat de calciu în proportii echivalente;

13. limpezirea cu ajutorul uneia sau a câtorva dintre substantele următoare pentru uz oenologic:

a) gelatină alimentară;

b) proteine vegetale;

c) clei de peste;

d) cazeină si cazeinat de potasiu;

e) ovalbumină si/sau lactalbumină;

f) bentonită;

g) dioxid de siliciu sub formă de gel sau de solutie coloidală;


h) caolin;

i) preparat enzimatic de betaglucanază;

14. adaosul de tanin;

15. tratarea vinurilor albe cu cărbune activ pentru uz oenologicîn doză de maximum 100 g/hl;

16. tratarea:

a) mustului de struguri partial fermentat destinat consumului uman direct sub această formă, vinurilor albe si a vinurilor rose cu ferocianură de potasiu;

b) vinurilor rosii cu ferocianură de potasiu sau fitat de calciu;

17. adaosul de acid metatartric, înainte de îmbuteliere, în doze de maximum 100 mg/l sau carboximetilceluloză în aceeasi doză;

18. utilizarea gumei arabice, înainte de îmbuteliere, în doze de maximum 0,3 g/l;

19. utilizarea acidului DL tartric (acid racemic) sau a sării sale neutre de potasiu, pentru precipitarea calciului în exces;

20. utilizarea alginatului de calciu sau a alginatului de potasiu, în cazul producerii vinurilor spumante prin fermentare în butelii, pentru eliminarea drojdiei prin degorjare;

a) utilizarea levurilor liofilizate sau în suspensie în vin pentru producerea vinurilor spumante;

b) la producerea vinurilor spumante, în vinurile de bază se pot utiliza tiamina si sărurile de amoniu, pentru a favoriza dezvoltarea levurilor, în următoarele conditii:

c) pentru sărurile nutritive, fosfat de amoniu sau sulfat de amoniu, maximum 0,3 g/l;

d) pentru factorii de crestere, tiamină sub formă de clorhidrat de tiamină, 0,6 mg/l, exprimat în tiamină;

21. pentru favorizarea precipitării sărurilor tartrice se pot adăuga:

a) bitartrat de potasiu;

b) tartrat de calciu, în doză de maximum 200 g/hl;

22. utilizarea sulfatului de cupru pentru eliminarea defectelor de gust sau miros al vinului, în doză de maximum 1 g/hl;

23. utilizarea preparatelor din membrane celulare din levuri în doze de maximum 40 g/hl;

24. utilizarea polivinilpolipirolidonei, în doză de maximum 80 g/hl;

25. utilizarea bacteriilor lactice;

26. adaosul de caramel, pentru intensificarea culorii vinurilor licoroase;

27. adaosul de lizozimă în doză de maximum 500 mg/l;

28. pentru stabilizarea microbiologică se poate adăuga dimetildicarbonat (DMDC) în doză de maximum 200 mg/l, fără ca acest adaos să conducă la aparitia de reziduuri în produsul finit tratat;

29. tratarea prin refrigerare, electrodializă si osmoză pentru a asigura stabilizarea tartrică a vinului;

30. utilizarea ureazei, pentru a reduce nivelul de uree din vin;

31. adaosul de oxigen.

Art. 39. - (1) Cupajarea reprezintă practica oenologică prin care se amestecă musturi sau vinuri care provin din:

a) state diferite din Uniunea Europeană;

b) zone viticole diferite din Uniunea Europeană;

c) sunt interzise cupajul unui vin originar dintr-o tară tertă cu un vin din cadrul Uniunii Europene si cupajarea între vinuri originare din tările terte pe teritoriul Uniunii Europene;

d) diferite categorii de vinuri sau musturi. Sunt considerate diferite categorii de musturi si vinuri:

(i) vinul rosu, vinul alb si musturile adecvate obtinerii uneia dintre aceste categorii de vin;

(ii) vinul de masă, vinul cu indicatie geografică, vinul cu denumire de origine controlată sau vinurile adecvate obtinerii uneia dintre aceste categorii de vin;

e) în cadrul prezentului alineat, vinul rose este considerat a fi vin rosu.

(2) Sunt admise:

a) cupaje pentru vinuri de masă:

(i) cupajarea musturilor ce provin din zone viticole si/sau state membre UE, cu conditia obtinerii unui vin de masă;

(ii) cupajarea vinurilor de masă între ele;

b) cupaje pentru vinuri cu indicatie geografică:

(i) cupajarea vinurilor din soiuri, ani de recoltă, zone viticole diferite sau aceeasi zonă viticolă, cu conditia ca vinul rezultat a cărui denumire de soi ori an de recoltă sau indicatia geografică, mentionată pe etichetă, să fie în proportie de minimum 85%;

(ii) cupajarea între vinuri cu aceeasi indicatie geografică provenind din soiuri diferite, cu indicarea denumirii soiurilor în ordinea proportiei descrescătoare din cu paj;

(iii) cupajarea vinurilor cu indicatie geografică cu vinuri DOC, declasate la cererea producătorului sau de către O.N.V.P.V., din arealul aceleiasi indicatii geografice;

c) cupaje pentru vinuri DOC: cupajarea vinurilor albe din soiuri si tipuri diferite sau cupajarea vinurilor rosii din soiuri si tipuri diferite cu conditia ca vinurile utilizate în cupaj să provină integral din teritoriul delimitat aferent denumirii de origine.

(3) Nu sunt permise:

(i) cupajarea succesivă;

(ii) cupajarea vinurilor albe cu vinurile rosii.

(4) Nu sunt considerate cupaje:

a) adaosul de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat pentru cresterea tăriei alcoolice naturale a produsului în cauză;

b) îndulcirea vinului de masă;

c) îndulcirea unui vin cu denumire de origine controlată în cazul în care produsul utilizat la îndulcire este:

(i) must de struguri si must de struguri concentrat care provine din aceeasi denumire de origine;

(ii) must de struguri concentrat rectificat.

C. Limitele pentru anumite caracteristici ale vinului

Art. 40. - Limite de îmbogătire

(1) îmbogătirea reprezintă practica oenologică prin care se corectează continutul de zaharuri pentru mărirea titrului alcoolic volumic natural.

(2) În anii viticoli nefavorabili se poate practica mărirea tăriei alcoolice naturale în volume a mustului de struguri partial fermentat si a vinurilor destinate producerii vinurilor de masă si a vinului de masă.

(3) Cresterea tăriei naturale alcoolice în volume nu poate depăsi următoarele limite:

a) 2,0% voi., în zona viticolă B;

b) 1,5% voi., în zona viticolă C.

(4) În anii cu conditii climatice deosebit de defavorabile, la cererea O.N.I.V., O.N.V.P.V. va înainta Comisiei Europene o cerere pentru cresterea limitei stabilite la alin. (3) cu 0,5%.

Art. 41. - Procedee de îmbogătire

(1) Cresterea tăriei alcoolice naturale în volume, mentionată la art. 40, poate fi făcută după cum urmează:

a) în cazul strugurilor proaspeti, al mustului de struguri partial fermentat sau al vinului în fermentatie, prin adaos de zaharoză, de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat;

b) în cazul mustului de struguri, prin adaos de zaharoză, de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat ori prin concentrare partială, inclusiv osmoza inversă;

c) la vinul din care se poate obtine vin de masă si în cazul vinului de masă, numai prin concentrare partială la frig.

(2) Practicile oenologice mentionate la alin. (1) se exclud reciproc.


(3) Adaosul de zaharoză mentionat la alin. (1) lit. a) si b) se face direct si poate fi practicat numai la producerea vinurilor de masă seci în conditiile prevăzute de reglementările comunitare si normele nationale.

(4) Adaosul de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat nu poate mări volumul initial de struguri zdrobiti, de must de struguri, de must de struguri în fermentatie sau de vin nou aflat în fermentatie cu mai mult de 8% în zona viticolă B si 6,5% în zona viticolă C.

(5) În cazul în care se aplică art. 39 alin. (4), limita de crestere volumică este de 10,5 % în zona viticolă B.

(6) Concentrarea mustului de struguri, a mustului din care se obtine vin sau a vinului de masă nu poate reduce cu mai mult de 20% volumul initial de vin si în niciun caz nu poate să mărească cu mai mult de 2% voi. tăria naturală alcoolică în volume.

(7) Procedeele mentionate anterior nu pot avea ca efect cresterea tăriei alcoolice totale în volume peste limita maximă de: 12% voi. În zona viticolă B; 12,5% voi. În zonele viticole CI; 13% voi. În zona viticolă Cil, a strugurilor proaspeti, a mustului de struguri, a mustului de struguri partial fermentat, a vinului în fermentatie, a vinului din care se poate obtine vin de masă sau a vinului de masă, care au fost supuse acestor procedee.

(8) Pentru vinul rosu, tăria alcoolică totală în volume a produselor mentionate la alin. (7) poate să atingă 12,5% voi. În zona viticolă B.

(9) Vinul din care se poate obtine vin de masă si vinul de masă nu pot fi concentrate dacă produsele din care au fost obtinute au făcut ele însele obiectul procedeelor mentionate la alin. (1) lit. (a) si (b).

Art. 42. - Acidificarea si dezacidificarea

(1) Acidificarea/Dezacidificarea este practica oenologică prin care se măreste/reduce aciditatea produselor vinicole si nu poate avea loc decât în întreprinderea de vinificare si în zona viticolă în care au fost recoltati strugurii.

(2) Strugurii proaspeti, mustul de struguri, mustul de struguri partial fermentat, vinul nou în fermentatie si vinul pot face obiectul:

a) dezacidifierii partiale în zonele viticole B si CI;

b) acidifierii si dezacidifierii în zona viticolă CM, fără a aduce atingere dispozitiilor alin. (4).

(3) Acidificarea produselor mentionate la alin. (2), cu exceptia vinului, se poate face doar până la limita maximă de 1,50 g/l acid tartric sau 20 miliechivalenti/l.

(4) Acidificarea vinurilor se poate face doar până la limita maximă de 2,50 g/l acid tartric sau 33,3 miliechivalenti/l.

(5) Dezacidificarea vinurilor se poate face doar până la limita maximă de 1 g/l, exprimată în acid tartric, sau 13,3 miliechivalenti/l.

(6) În afară de aceasta, mustul de struguri destinat concentrării poate face obiectul unei dezacidifieri partiale.

(7) Acidificarea si îmbogătirea, precum si acidificarea si dezacidificarea aceluiasi produs se exclud reciproc.

Art. 43. - Îndulcirea

(1) Îndulcirea este practica oenologică prin care se realizează cresterea nivelului de zaharuri al vinului.

(2) Îndulcirea vinului de masă si a vinului cu indicatie geografică este autorizată numai:

a) cu must de struguri având maxim aceeasi tărie alcoolică totală în volume ca si vinul de masă respectiv, dacă strugurii proaspeti, mustul de struguri, mustul de struguri partial fermentat, vinul nou în fermentatie, vinul din care se poate obtine vin de masă sau însusi vinul de masă au făcut obiectul unuia dintre procedeele mentionate la art. 41 alin. (1);

b) cu must de struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat sau must de struguri, cu conditia să nu fie mărită tăria totală alcoolică în volume a vinului de masă respectiv cu mai mult de 2% voi, dacă produsele mentionate la lit. a) nu au făcut obiectul unuia dintre procedeele mentionate la art. 41.

(3) Îndulcirea vinurilor cu denumire de origine controlată se realizează cu ajutorul unuia sau a mai multora dintre produsele:

(i) must de struguri sau must de struguri concentrat care provine din aceeasi denumire de origine; (ii) must de struguri concentrat rectificat.

(4) Îndulcirea vinurilor importate, destinate consumului uman direct si desemnate printr-o indicatie geografică, este interzisă.

D. Conditii de realizare a practicilor oenologice

Art. 44. - Procedura pentru realizarea practicilor oenologice

(1) Îmbogătirea, acidificarea si dezacidificarea sunt permise numai în timpul procesării strugurilor proaspeti, a mustului de struguri, a mustului de struguri partial fermentat sau a vinului nou în fermentatie, a vinului din care se poate obtine vin de masă, a vinului de masă, numai în zona viticolă în care au fost recoltati strugurii proaspeti utilizati.

(2) Îmbogătirea, acidificarea si dezacidificarea se realizează în limitele stabilite prin încadrarea arealelorîn zonele viticole de provenientă a strugurilor B, CI si Cil.

(3) Fiecare practică mentionată la alin. (1) si (2) se notifică inspectorilor teritoriali ai I.S.C.T.V. cu minimum 48 de ore înainte de efectuare. Producătorii, îmbuteliatorii, prelucrătorii, precum si comerciantii de vin vrac trebuie să înscrie în registrele prevăzute de legislatia în vigoare următoarele: efectuarea îmbogătirii, a îndulcirii, stocurile de zaharoză, must de struguri concentrat sau must de struguri concentrat rectificat, utilizate pentru realizarea produselor.

(4) Acidificarea si/sau dezacidificarea descrise trebuie înscrise pe documentul de însotire cu care circulă produsele astfel tratate.

(5) Practicile oenologice sus-mentionate se efectuează pentru produsele provenite din recolta unui an, în aceeasi campanie viticolă, astfel:

a) înainte de 1 ianuarie, în zonele viticole CI si Cil;

b) înainte de 16 martie, în zona viticolă B.

(6) Concentrarea prin răcire, acidificarea si dezacidificarea vinurilor se poate face pe toată perioada anului viticol.

Art. 45. - Practici oenologice pentru obtinerea vinurilor spumante si a vinurilor licoroase I. Vin spumant (1) Definitii:

a) materia prima utilizată la producerea vinurilor spumante este mustul de struguri sau vinul, cupaje de musturi sau vinuri;

b) licoarea de tiraj este produsul care se adaugă în vinul materie primă ca suport pentru a se provoca fermentatia secundară; licoarea de tiraj poate fi formată din:

(i) must de struguri;

(ii) must de struguri partial fermentat;

(iii) must de struguri concentrat;

(iv) must de struguri concentrat rectificat; sau

(v) solutie de zaharoză în vin;

c) licoarea de expeditie este produsul care se adaugă vinurilor spumante finite pentru a le conferi caracteristici gustative specifice si de stabilitate; licoarea de expeditie poate fi formată din:

(i) zaharoză;

(ii) must de struguri;

(iii) must de struguri partial fermentat;

(iv) must de struguri concentrat;

(v) must de struguri concentrat rectificat;

(vi) vin; sau

(vii) un amestec al produselor mentionate anterior;

(viii) distilat din vin.


(2) In afara îmbogătirii aduse vinului materie primă în limitele prezentelor norme, orice altă îmbogătire este interzisă.

(3) Adaosul de licoare de tiraj si de licoare de expeditie nu este considerat drept îmbogătire sau îndulcire. Adaosul de licoare de tiraj nu poate conduce la o crestere a tăriei alcoolice totale mai mare de 1,5% voi. Această crestere se măsoară prin calcularea diferentei dintre tăria alcoolică totală a vinului materie primă si tăria alcoolică totală a vinului spumant înainte de adăugarea de licoare de expeditie.

(4) Adaosul de licoare de expeditie se efectuează astfel încât să nu conducă la cresterea tăriei alcoolice dobândite a vinului spumant cu mai mult de 0,5% voi.

(5) Îndulcirea vinului materie primă este interzisă.

(6) Complementar acidificărilor si dezacidificărilor efectuate asupra componentelor productiei de vin în conformitate cu prevederile prezentelor norme, vinul materie primă poate face obiectul acidificării sau dezacidificării suplimentare. Acidificarea se poate efectua până la maximum 1,50 g/l, exprimată în acid tartric, respectiv 20 miliechivalenti/l.

(7) În anii cu conditii meteorologice exceptionale, limita maximă de 1,50 g/l, respectiv 20 miliechivalenti/l poate fi ridicată la 2,50 g/l, respectiv 34 miliechivalenti/l, cu conditia ca aciditatea naturală a produselor să fie minimum 3 g/l, exprimată în acid tartric, respectiv 40 miliechivalenti/l.

(8) Dioxidul de carbon continut în vinurile spumante trebuie să provină numai din fermentarea alcoolică a vinului materie primă utilizat, din vin apt pentru consumul uman. Această fermentare, în cazul în care nu este o fermentare rezultată din fermentarea strugurilor, a mustului de struguri sau a mustului de struguri partial fermentat direct în vinuri spumante, poate să rezulte prin adaosul de licoare de tiraj. Fermentarea poate avea loc numai în sticle sau în recipienti închisi.

În cazul procedeului de transvazare, utilizarea dioxidului de carbon este autorizată, cu conditia ca presiunea dioxidului de carbon din vinurile spumante finite să nu fie mai mare decât cea initială.

(9) Vinurile spumante, altele decât vinurile spumante cu denumire de origine controlată (VSDOC), trebuie să îndeplinească următoarele cerinte:

a) tăria alcoolică totală a vinului materie primă trebuie să fie de minimum 8,5% voi.;

b) tăria alcoolică dobândită, inclusiv alcoolul continut de licoarea de expeditie adăugată, va fi de minimum 9,5% voi.;

c) continutul total de dioxid de sulf este de maximum 235 mg/l.

II. Vin licoros

(1) Mustul de struguri partial fermentat, vinul si amestecul lor destinate obtinerii vinurilor licoroase pot fi supuse numai practicilor si tratamentelor oenologice prevăzute în prezentele norme.

(2) Sunt de asemenea admise:

a) îndulcirea, dacă produsele utilizate nu au fost supuse unei îmbogătiri anterioare cu must de struguri concentrat, cu conditia înscrierii în registrele de practici si tratamente;

b) adăugarea ca atare sau în amestec de: alcool neutru de origine vinicolă cu o tărie alcoolică de minimum 96% voi., distilat de vin cu o tărie alcoolică de minimum 52% voi. si maximum 86% voi., în vederea compensării pierderilor survenite în urma evaporării, pe parcursul procesului de maturare.

(3) Pentru vinurile licoroase continutul total de dioxid de sulf, la punerea în consum, nu poate să depăsească valoarea de:

a) 150 mg/l, în cazul în care continutul de zahăr rezidual este mai mic de 5 g/l;

b) 200 mg/l, în cazul în care continutul de zahăr rezidual este mai mare de 5 g/l.

(4) Tăria alcoolică naturală a produselor prevăzute la alin. (1) utilizate la obtinerea unui vin licoros, cu exceptia unui vin licoros cu denumire de origine controlată (DOC), nu poate să fie mai mică de 12% voi.

E. Calitatea vinurilor

Art. 46. - (1) Vinurile proprii consumului uman direct trebuie să prezinte în momentul vânzării către consumatori caracteristici organoleptice si fizico-chimice specifice categoriei de calitate, tipului si originii produselor.

I. Limite admise pentru caracteristicile fizico-chimice de bază:

a) tăria alcoolică dobândită este de minimum 8,5% voi. la 20°C în zona viticolă B si de minimum 9,0% voi. pentru zona CI si CM, iar tăria alcoolică dobândită maxim admisă este de 15% voi.;

b) extractul sec nereducător admis al vinurilor linistite, la punerea lor în consum, este de minimum 15 g/l, iar pentru vinurile IG si DOC nivelul acestuia se prevede în caietele de sarcini.

II. Limite maxime acceptate pentru elemente specifice:

a) continutul de dioxid de sulf:

(i) 150 mg/l în vinurile rosii seci;

(ii) 210 mg/l în vinurile albe si rose seci;

(iii) 260 mg/l în vinurile albe si rose demiseci;

(iv) 300 mg/l în vinurile rosii, albe si rosii care contin zahăr rezidual (mai mult de 45 g/l zaharuri reducătoare);

(v) 350 mg/l pentru vinuri provenite din struguri culesi la supramaturare, bogate în zaharuri si enzime oxidazice de la: Cotnari, Murfatlar, Târnave, Pietroasa, Valea Călugărească;

(vi) 400 mg/l în vinurile albe licoroase;

b) acidul citric - 1 g/l;

c) metanolul:

(i) 250 mg/l pentru vinurile albe si rose; (ii) 400 mg/l pentru vinurile rosii;

d) arsen 0,2 mg/l;

e) cadmiu 0,01 mg/l;

f) cupru 1,0 mg/l;

g) plumb 0,2 mg/l;

h) sodiu excedentar 60 mg/l; i) zinc 5,0 mg/l;

j) bor 80 mg/l exprimat acid boric; k) brom 1,0 mg/l;

l) fluor 1,0 mg/l si 3,0 mg/l produse din struguri recoltati în plantatiile de soiuri nobile tratate cu criolit;

m) sulfati 1,0 g/l, cu următoarele exceptii:

(i) 1,5 g/l în vinurile învechite cel putin 2 ani în vase, în vinurile îndulcite;

(ii) 2 g/l în vinurile cu adaos de must concentrat si în vinurile în mod natural dulci;

(iii) 2,5 g/l la vinurile cu evolutie sub peliculă si alte vinuri de tip oxidativ;

n) diclicozidul malvidinei pentru vinurile rosii 15,0 mg/l (determinată prin metoda cantitativă oficială);

o) etilen glicol 10,0 mg/l; p) dietilen glicol 10,0 mg/l; r) propilen glicol:

(i) 150 mg/l în vinuri;

(ii) 300 mg/l în vinuri spumate;

s) ocratoxina 2 micrograme/l.

(2) Controlul oficial al parametrilor fizico-chimici si caracteristicilor organoleptice ale vinurilor se realizează de către I.S.C.T.V în laboratoare desemnate de Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale care îndeplinesc criteriile generale de functionare a laboratoarelor de testare stabilite în standardul ISO/CEI 17025. Lista laboratoarelor care efectuează controlul oficial se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale, se actualizează periodic si se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Lista laboratoarelor mentionate la alin. (2) se comunică de către Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale Comisiei Europene.

Art. 47. - (1) Vinurile care nu respectă parametrii organoleptici si fizico-chimici stabiliti prin prezentele norme metodologice sunt improprii consumului uman direct.

(2) Vinurile improprii consumului uman direct pot fi destinate, după caz, distilării sau producerii otetului.

 

CAPITOLUL III

Normele de evidentă, atestare si comercializare a produselor vitivinicole

 

SECTIUNEA 1

Evidenta productiei vitivinicole

 

Art. 48. - (1) Campania viticolă începe la data de 1 august a fiecărui an si se termină la data de 31 iulie a anului următor.

(2) Persoanele fizice si persoanele juridice care produc, depozitează, achizitionează si comercializează produse vitivinicole au obligatia, după caz, de a întocmi si de a depune declaratiile de stocuri, de recoltă si de productie si de a completa operativ registrele de evidentă obligatorii ale produselor vitivinicole, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale.

(3) Declaratiile de la alin. (2) se depun si se înregistrează la autoritătile publice locale; un exemplar se depune si se înregistrează la D.A.D.R., iar un exemplar se păstrează la declarant.

(4) Sunt scutite de întocmirea si depunerea declaratiilor de la alin. (2) persoanele fizice si juridice care detin o suprafată totală de vie de până la 0,5 ha.

(5) Comerciantii care detin o cantitate de până la 2.000 I de vin nu sunt obligati să facă declaratii de stocuri.

(6) Pentru produsele vitivinicole provenite în vrac din import si comertul intracomunitar, Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale va institui sistemul de evidentă, de verificare a conformitătii si a trasabilitătii acestora, care se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale.

Art. 49. - Declaratia de stocuri se completează si se depune până la data de 15 august a fiecărui an, pentru productia aflată în stoc la data de 31 iulie a anului în curs.

Art. 50. - (1) Declaratiile de recoltă si de productie se completează si se depun până la data de 10 decembrie a fiecărui an, pentru productia anului în curs.

(2) Sunt scutiti de obligatia prevăzută la alin. (1) producătorii care obtin o cantitate de până la 10 hi de vin destinat consumului propriu.

(3) În cazul utilizării unei denumiri de origine controlată, un exemplar al declaratiei de recoltă si de productie va fi depus si la inspectorii teritoriali ai O.N.V.P.V.

 

SECTIUNEA a 2-a

Conditii de obtinere si de atestare a vinurilor si a produselor pe bază de must si vin cu denumire de origine controlată si a vinurilor cu indicatie geografică

 

Art. 51. - (1) Producerea si comercializarea vinurilor cu denumire de origine controlată si/sau indicatie geografică, metodologia si procedura de atestare si control se stabilesc în normele tehnice elaborate de către O.N.V.P.V.

(2) Organizatiile/Asociatiile de producători de vinuri DOC si IG din arealul viticol delimitat stabilesc prin caietele de sarcini ce se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nominalizarea arealelor viticole, soiurile admise, caracteristicile organoleptice, parametrii fizico-chimici, precum si practicile si tratamentele oenologice admise prin prevederile prezentelor norme, specifice fiecărei denumiri de origine controlată si indicatie geografică.

(3) În cazul în care nu este constituită asociatia de producători de vinuri cu indicatie geografică si/sau denumire de origine controlată, în arealul viticol vizat, caietele de sarcini se vor elabora de către O.N.I.V cu consultarea producătorilor din arealul respectiv pentru vinurile care le produc si îl va înainta spre aprobare către O.N.V.P.V.

Art. 52. - (1) Producerea vinurilor cu denumire de origine controlată/vinurilor cu indicatie geografică se face în baza autorizatiei de producător de struguri destinati obtinerii de vinuri cu denumire de origine controlată si a autorizatiei de producător de vinuri cu denumire de origine controlată, respectiv a autorizatiei de producător de vinuri cu indicatie geografică, la solicitarea producătorilor si numai pentru suprafetele delimitate care corespund cerintelor prevăzute în caietele de sarcini.

(2) Comercializarea vinurilor cu denumire de origine controlată si/sau indicatie geografică se face în baza certificatului de atestare a dreptului de comercializare, eliberat de către O.N.V.P.V. la solicitarea producătorilor, pentru loturile de vin aprobate în cadrul comisiilor de degustare.

Art. 53. -Taxele pentru eliberarea autorizatiei de producător de struguri, vinuri cu denumire de origine controlată, vinuri cu indicatie geografică, a certificatului de atestare a dreptului de comercializare a acestora si a însemnelor de certificare a acestei categorii de calitate, se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale.

 

SECTIUNEA a 3-a

Comercializarea strugurilor de vin, a vinurilor si a celorlalte produse vinicole

 

Art. 54. - (1) Prin punerea în consum a produselor vinicole se întelege introducerea acestora în circuitul comercial.

(2) Comercializarea cu amănuntul a vinurilor vrac se face numai în spatii autorizate de I.S.C.TV, conform criteriilor si conditiilor de comercializare aprobate prin ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale.

(3) Pentru transportul în vrac în vederea comercializării vinului linistit obtinut de producători persoane fizice/juridice, în cantităti mai mari de 60 I, sunt obligatorii documentele de însotire si buletinul de analiză emis de un laborator autorizat să efectueze analize oficiale.

Art. 55. - (1) Producătorii si comerciantii de produse vinicole în vrac sunt obligati să tină evidenta acestora, conform normelor legale în vigoare. Documentele de evidentă se tin în acelasi local în care sunt depozitate produsele. Intrările si iesirile de produse vinicole se operează în cel mult 24 de ore de la efectuarea lor. Stocurile trebuie să corespundă cu evidentele la zi.

(2) Producătorii si comerciantii de produse vinicole în vrac au obligatia de a permite organelor de control abilitate prin lege accesul în incintele unde sunt depozitate produsele în vederea comercializării, cu scopul de a verifica realitatea constatată în teren, comparativ cu situatiile declarate în documentele de evidentă.

Art. 56. - (1) Pentru produsele cu denumire de origine controlată îmbuteliate nu este necesară copia de pe certificatul de atestare, elementele de garantare a calitătii fiind mentionate pe etichetă, sub răspunderea celui care a efectuat îmbutelierea.

(2) În cadrul unitătilor cu specific de alimentatie publică, produsele vinicole îmbuteliate se comercializează la consumator si în cantităti mai mici decât cele ale recipientului în care au fost îmbuteliate. În acest caz, răpunderea revine unitătii de alimentatie publică.


Art. 57. - (1) Documentele de certificare a calitătii produselor destinate livrărilor intracomunitare sau la export, solicitate de partenerii externi prin contracte între părti, sunt eliberate de organele responsabile în conditiile legii.

(2) Lista cuprinzând laboratoarele acreditate în vederea executării de analize pentru vinuri si celelalte băuturi pe bază de must si vin si vinarsuri, destinate exportului, precum si lista cuprinzând specialistii împuterniciti de I.S.C.T.V. să semneze documentele de atestare a calitătii vinurilor si a celorlalte băuturi provenite din must si vin se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale, conform art. 46 alin. (2).

Art. 58. - (1) Achizitionarea strugurilor de vin pentru vinificatie de la producători persoane fizice si juridice, în vederea asigurării trasabilitătii, se face în baza carnetului de viticultor.

(2) Strugurii de vin pentru vinificatie destinati producerii vinurilor cu indicatie geografică sau cu denumire de origine care provin din areale cu indicatie geografică ori cu denumire de origine controlată pot fi comercializati numai în parcelă la data recoltării, iar procesarea se realizează în centrele de vinificare cu autorizare de către O.N.V.P.V.

(3) Producătorii de vin care cumpără struguri de vin pentru vinificatie au obligatia de a mentiona în evidentele primare cantitatea, soiul si zona viticolă de provenientă a producătorului, consemnate în carnetul de viticultor.

 

SECTIUNEA a 4-a

Ambalare si etichetare

 

Art. 59. - (1) Expunerea spre vânzare ori vânzarea vinurilor cu denumire de origine controlată, a vinurilor cu indicatie geografică, a vinurilor spumoase si spumante, a vinurilor licoroase si băuturilor pe bază de must si vin se poate face numai în formă îmbuteliată.

(2) Îmbutelierea în butelii de sticlă, în sistem „bag in box", sau ambalaje multistrat este obligatorie în cazul vinurilor cu denumire de origine controlată, vinurilor cu indicatie geografică, vinurilor spumoase si spumante si vinurilor licoroase.

(3) Produsele vinicole, cu exceptia celor de la alin. (2), pot fi ambalate în orice tip de recipient utilizat în comert.

(4) Vinurile spumante cu denumire de origine pot fi păstrate în scopul vânzării sau scoase pe piată numai în recipiente de sticlă închise cu ajutorul unui dop din plută ori din alte materiale admise în comertul international, fixate cu ajutorul unor legături de sârmă, acoperite, acolo unde este cazul, cu un capac si învelite în folie care acoperă dopul în totalitate, precum si o parte a gâtului sticlei sau, în cazul sticlelor cu o capacitate nominală de maximum 0,20 litri, cu un dispozitiv de închidere adecvat.

(5) Dispozitivele de închidere nu pot fi acoperite cu capsulă sau folie fabricate pe bază de plumb.

Art. 60. - (1) Prin etichetare se întelege ansamblul de descrieri si alte mentiuni, însemne, ilustratii sau mărci care caracterizează produsul, aflate pe recipient, inclusiv dispozitivele de închidere, sau aflate pe eticheta de identificare atasată recipientului.

(2) Utilizarea în etichetare a termenilor definiti în anexele nr. 4a si nr. 4b se face cu respectarea prevederilor prezentelor norme.

(3) La etichetarea produselor vitivinicole se utilizează indicatii obligatorii si indicatii facultative, prevăzute în anexele nr. 4a si 4b.

(4) Produsele definite în anexa nr. 3 puse în circulatie în recipienti cu o capacitate nominală de până la 60 I se etichetează conform prevederilor prezentelor norme.

Art. 61. - (1) Indicatiile obligatorii trebuie grupate în acelasi câmp vizual si prezentate cu caractere clare, lizibile, de nesters si suficient de mari pentru a iesi bine în evidentă de pe fondul pe care sunt imprimate si pentru a putea fi distinse clar dintre celelalte indicatii scrise si desene.

(2) Mentiunile obligatorii referitoare la importator si numărul lotului, cât si mentiunea „contine sulfiti" pot fi înscrise în afara câmpului vizual în care figurează celelalte indicatii obligatorii.

(3) Indicarea tăriei alcoolice dobândite în volum se face în unităti sau semiunităti de procentaj în volume; fără a aduce atingere tolerantelor prevăzute de metoda de analiză utilizată, diferenta dintre tăria alcoolică indicată si tăria alcoolică determinată prin analiză nu trebuie să depăsească 0,5% voi. alcool; pentru vinurile DOC învechite, depozitate în sticle pe o perioadă de minimum 3 ani, precum si pentru vinurile spumoase, spumante, petiante si licoroase, fără a aduce atingere metodelor de tolerantă prevăzute în metoda de analiză utilizată, diferenta dintre tăria alcoolică indicată si tăria alcoolică determinată prin analiză nu trebuie să depăsească 0,8% voi.

(4) Tăria alcoolică dobândită în volume este înscrisă pe etichetă, pentru vinurile îmbuteliate în România, cu caractere având o înăltime de cel putin 5 milimetri în cazul în care volumul nominal este mai mare de 100 centilitri, de cel putin 3 milimetri dacă volumul este mai mic sau egal cu 100 de centilitri si mai mare de 20 centilitri, respectiv de cel putin 2 milimetri în cazul în care volumul este mai mic sau egal cu 20 de centilitri.

Art. 62. - Numele soiurilor de vită-de-vie pot fi utilizate la etichetare numai dacă:

a) sunt admise în cultură în arealele viticole din România;

b) sunt utilizate pentru desemnarea unui vin cu denumire de origine controlată sau cu indicatie geografică;

c) în cazul în care se utilizează numele unui singur soi de vită-de-vie sau un sinonim al acestuia, produsul să fi fost obtinut în proportie de cel putin 85% din soiul mentionat;

d) în cazul în care se utilizează două sau 3 soiuri de vită-de-vie sau sinonimele lor, produsul în cauză să fi fost obtinut în proportie de 100% din soiurile mentionate, soiurile trebuie să fie mentionate în ordinea descrescătoare a proportiei, utilizându-se caractere de aceeasi dimensiune;

e) în cazul în care se utilizează mai mult de 3 soiuri sau sinonimele acestora, numele soiurilor sau sinonimele în cauză se înscriu în afara câmpului vizual în care apar mentiunile obligatorii.

Art. 63. - Indicatiile obligatorii vor fi mentionate pe etichete în limba română pentru produsele vinicole obtinute si comercializate în România.

Art. 64. - (1) Denumirile comerciale utilizate pentru descrierea, prezentarea si publicitatea produselor vinicole nu pot contine cuvinte, părti de cuvinte, semne sau ilustratii care:

a) pot crea confuzii sau induce în eroare consumatorii, în special în ceea ce priveste:

(i) denumirea unui produs, originea acestuia, categoria de calitate, tipul, caracteristicile acestuia, prin utilizarea unor sintagme cum ar fi: „fel", „tip", „stil", „imitatie", „marcă" sau altele de acest gen;

(ii) caracteristicile produselor si în special natura lor, compozitia, concentratia alcoolică în volume, culoarea, originea sau provenienta, calitatea, soiurile de vită-de-vie, anul recoltei ori volumul nominal al recipientelor;

(iii) identitatea si calitatea persoanelor fizice si juridice care îmbuteliază;

b) pot fi:

(i) confundate de către persoanele cărora le sunt destinate cu descrierea completă sau partială a unui vin de masă, vin licoros, vin perlant, vin petiant, a unui vin cu denumire de origine controlată ori a unui vin de import a cărui descriere este stabilită prin dispozitii comunitare, precum si cu descrierea unui alt produs mentionat în anexa nr. 3;


(ii) identice descrierii oricărui astfel de produs, cu exceptia cazului în care sunt utilizate pentru obtinerea produselor finale mentionate anterior si sunt îndreptătite la o astfel de descriere sau prezentare.

(2) Etichetarea utilizată pentru descrierea unui vin de masă, a unui vin licoros, a unui vin perlant, a unui vin petiant, a unui vin cu indicatie geografică, a unui vin cu denumire de origine controlată din Uniunea Europeană sau a unui vin din tări terte nu poate contine mărci în care apar cuvinte, părti de cuvinte, semne sau ilustratii care, în cazul:

a) vinurilor de masă, vinurilor licoroase, vinurilor petiante si al vinurilor perlante, să includă numele unui vin cu denumire de origine controlată sau a unei denumiri de origine controlată;

b) vinurilor cu denumire de origine controlată, să contină numele unui vin de masă;

c) vinurilor de import, să contină numele unui vin de masă cu indicatie geografică sau al unei denumiri de origine controlată utilizate în România;

d) vinurilor cu indicatie geografică, al vinurilor cu denumire de origine controlată sau al vinurilor de import, să contină informatii false, cu privire la originea geografică, soiul de vită, anul de recoltare ori referiri la o calitate superioară;

e) vinurilor de masă, al vinurilor licoroase, vinurilor petiante si al vinurilor perlante, să contină indicatii cu privire la o origine geografică, un soi de vită, un an exceptional de productie sau o altă mentiune care să se refere la o calitate superioară;

f) vinurilor de import, să creeze confuzii printr-o ilustratie utilizată pentru caracterizarea unui vin de masă, a unui vin licoros, a unui vin petiant, a unui vin perlant, a unui vin cu denumire de origine controlată sau a unui vin de import descris cu ajutorul unei indicatii geografice.

(3) Este interzisă la etichetarea vinurilor de masă utilizarea unei mărci sau denumiri care contine parte sau întreg dintr-o denumire, subdenumire de origine controlată, indicatie geografică ori a soiului din care este obtinut vinul.

(4) Este interzisă la etichetarea vinurilor cu indicatie geografică utilizarea unei mărci care contine parte sau întreg dintr-o denumire sau subdenumire de origine controlată ori a soiului din care este obtinut vinul.

(5) Titularul unei mărci comerciale cunoscute înregistrate pentru un vin sau un must de struguri care contine cuvinte identice cu numele unei regiuni determinate ori cu numele unei unităti geografice mai mici decât o regiune determinată, chiar dacă nu are dreptul la acest nume în temeiul alin. (1), poate să continue utilizarea denumirii în cazul în care aceasta corespunde identitătii titularului original sau a furnizorului original al denumirii, cu conditia ca înregistrarea mărcii să fi avut loc cu cel putin 25 de ani înainte de recunoasterea oficială a numelui geografic al regiunii geografice determinate, respectiv de către statul membru producător, în conformitate cu deciziile comunitare relevante în ceea ce priveste vinurile cu denumire de origine controlată, iar marca să fi fost efectiv utilizată fără întrerupere.

Art. 65. - Norme specifice aplicabile vinurilor licoroase, perlante si petiante

(1) Produsele realizate în Comunitatea Europeană trebuie să fie însotite de indicatii care să precizeze numele îmbuteliatorului si/sau al expeditorului ori al persoanelor care au participat la comercializare, prin termeni de tipul „viticultor", „recoltat de", „comerciant", „distribuit de", „importator", „importat de" sau alti termeni similari.

(2) Produsele elaborate în tări terte trebuie să fie însotite de indicatii care să precizeze numele, adresa si calitatea uneia dintre persoanele care au participat la comercializare, în măsura în care conditiile de utilizare sunt reglementate de tara tertă în cauză.

(3) Vinurile licoroase si vinurile petiante produse în Comunitatea Europeană pot fi desemnate cu o indicatie geografică. În acest caz, denumirea de vânzare este compusă din:

a) mentiunea „vin licoros" sau mentiunea „vin petiant", urmată de numele indicatiei geografice;

b) o mentiune traditională specifică - dacă într-o astfel de denumire este inclusă denumirea de vânzare a produsului, repetarea acesteia nu este obligatorie.

Art. 66. - Norme specifice aplicabile vinurilor spumante si vinurilor spumoase provenind din Uniunea Europeană sau dintr-o tară tertă

(1) Denumirea comercială a vinurilor spumante este însotită de o referire la statul în care strugurii utilizati au fost recoltati, fermentati si transformati în vin spumant.

(2) Pentru vinurile spumante cu denumire de origine controlată de tip aromatic, descrierea de pe etichetă indică numele soiului de vită din care provin strugurii sau mentionează „obtinut din struguri de varietăti aromatice."

(3) Dacă produsele utilizate la producerea unui vin spumant au fost obtinute într-o tară diferită de cea în care a avut loc producerea, mentionarea tării producătoare trebuie să se evidentieze fată de restul informatiilor cuprinse pe etichetă.

(4) Utilizarea unei indicatii geografice diferite de o regiune determinată este permisă doar dacă:

a) este în conformitate cu dispozitiile statului în care a fost produs vinul spumant respectiv;

b) unitatea geografică respectivă este delimitată cu exactitate;

c) toti strugurii utilizati pentru obtinerea acestui produs provin din unitatea geografică respectivă, cu exceptia produselor continute în licoarea de tiraj sau în licoarea de expeditie;

d) numele acestei unităti geografice nu este prevăzut pentru descrierea unui vin spumant cu denumire de origine controlată;

e) prin derogare de la lit. (c), se pot utiliza numele unei unităti geografice mai mici decât o regiune determinată pentru a completa descrierea unui vin spumant cu denumire de origine controlată, dacă minimum 85% din produs este obtinut din struguri recoltati în unitatea respectivă.

(5) Expresiile „fermentare în sticlă", „fermentare în sticlă după metoda traditională", „metodă traditională", precum si orice alte expresii rezultând din traducerea acestora sau expresiile referitoare la o metodă de productie care include denumirea unei regiuni determinate sau a unei alte unităti geografice ori un termen derivat din una dintre aceste denumiri pot fi utilizate decât pentru a descrie un vin spumant ale cărui conditii de productie sunt recunoscute ca fiind echivalente celor mentionate în lista denumirilor de origine controlată (DOC) pentru vinurile spumante admise pentru utilizare în România dacă:

a) produsul respectiv a devenit spumant după o fermentatie alcoolică secundară în sticlă;

b) durata procesului de elaborare, inclusiv a procesului de maturare în unitatea de productie, calculată începând din momentul începerii procesului de fermentare care dă produsului caracterul spumant, nu a fost mai scurtă de 9 luni;

c) durata procesului de fermentare care dă produsului caracterul spumant si durata mentinerii productiei în prezenta drojdiei au fost de minimum 90 de zile;

d) produsul respectiv a fost separat de drojdie prin filtrare conform metodei de transvazare sau prin degorjare.

Art. 67. - Norme specifice aplicabile vinurilor spumoase provenind din Uniunea Europeană sau dintr-o tară tertă

(1) Pe lângă mentiunile prevăzute în anexa nr. 4b si la art. 65, vinul spumos va fi desemnat obligatoriu prin mentiunea „vin spumos".


(2) Dacă limba utilizată pentru această indicatie nu indică faptul că există adaos de dioxid de carbon, eticheta este completată cu termenii „obtinut prin adăugare de dioxid de carbon" cu caractere de minimum 5 milimetri.

Art. 68. - (1) Indicatiile obligatorii utilizate la etichetarea vinurilor provenind din tări terte sunt:

(i) denumirea la vânzare: compusă din cuvântul „vin" însotit în mod obligatoriu de numele tării de provenientă;

(ii) pentru vinurile importate în forma îmbuteliată: numele si adresa importatorului;

(iii) numele, localitatea si tara îmbuteliatorului, iar pentru recipientele având un volum nominal mai mare de 60 litri, ale expeditorului;

(iv) pentru vinurile importate în vrac, numele importatorului;

(v) pentru vinurile importate si îmbuteliate în cadrul comunitătii: numele si adresa îmbuteliatorului.

(2) Indicatiile facultative pot fi înscrise în limba română pe eticheta vinurilor de import.

Art. 69. - (1) Indicatiile mentionate pe etichetă sunt exprimate obligatoriu în una sau mai multe limbi oficiale ale Comunitătii Europene, astfel încât consumatorul final să poată întelege cu usurintă fiecare informatie.

(2) În cazul produselor provenind din tări terte este permisă utilizarea unei limbi oficiale a tării terte în care a fost obtinut produsul, cu conditia ca informatiile obligatorii să fie exprimate într-o limbă oficială a Comunitătii Europene.

(3) Pentru produsele provenind din Uniunea Europeană si destinate exportului, informatiile obligatorii exprimate într-o limbă oficială a Comunitătii Europene pot fi traduse într-o altă limbă.

 

CAPITOLUL IV

Organizatiile de producători si organizatiile interprofesionale în cadrul filierei vitivinicole

 

Art. 70. - (1) În conformitate cu organizarea comună a pietei vitivinicole, Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale recunoaste organizatiile de producători si organizatiile interprofesionale reprezentative la nivel national si judetean.

(2) În conditiile prezentelor norme metodologice, pentru filiera vitivinicolă este recunoscută ca reprezentativă la nivel judetean si national o singură organizatie interprofesională cu atributii de reglementare si gestionare a filierei produsului în relatia cu institutiile publice, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Art. 71. - (1) Organizatiile interprofesionale recunoscute administrativ la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice sunt recunoscute ca organizatii interprofesionale reprezentative pe filierea vitivinicolă, în conformitate cu legislatia în vigoare.

(2) Organizatia interprofesională recunoscută la nivel national pe filiera vitivinicolă este, conform prevederilor art. 4 si 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 103/2008 privind înfiintarea organizatiilor interprofesionale pentru produsele agroalimentare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 29/2009, partenerul de dialog cu institutiile publice cu atributii în elaborarea strategiei si politicilor sectorului vitivinicol.

Art. 72. - (1) Organizatia interprofesională recunoscută administrativ la nivel national poate încheia acorduri interprofesionale, obligatorii pentru toti operatorii din filiera vitivinicolă, atunci când acestea sunt de interes general, conform art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 103/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 29/2009.

(2) Acordurile mentionate la alin. (1) se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Organizatia interprofesională pentru produsele agroalimentare poate propune Guvernului proceduri de implementare a regulilor de comercializare si de reglare a ofertei în raport cu cererea de pe piată.

Art. 73. - Pentru o mai bună informare a consumatorilor, organizatia natională interprofesională recunoscută administrativ realizează:

a) proiecte de promovare a vinului;

b) proiecte destinate programelor de calitate de promovare;

c) campanii de informare privind consumul responsabil si moderat de vin.

 

CAPITOLUL V

Dispozitii finale

 

Art. 74. - Pentru îndeplinirea atributiilor prevăzute la art. 35-47 din Legea viei si vinului în sistemul organizării comune a pietei vitivinicole nr. 244/2002, republicată, organismele înfiintate pentru activităti de îndrumare si coordonare a realizării productiei vitivinicole sunt sprijinite de alte institutii de profil, care efectuează studii si analize pentru stabilirea strategiei mentionate în domeniul productiei vitivinicole, elaborează si promovează tehnologii noi de cultură a vitei-de-vie si de producere a vinului si a altor băuturi pe bază de must si vin, participă la stabilirea si delimitarea arealelor viticole, participă la elaborarea normelor metodologice pentru producerea strugurilor, vinurilor si a altor produse vitivinicole cu denumire de origine controlată, efectuează analize specifice, emit buletine de analiză a vinurilor, acordă asistentă tehnică de specialitate si produc în pepinierele proprii material săditor viticol cu valoare biologică ridicată, îndeplinind functia de „ameliorator" sau de „mentinător".

Art. 75. - (1) Modificările limitelor, permise de lege în cazul înfiintării, detinerii sau defrisării de plantatii viticole, al realizării si detinerii în stoc de vinuri si băuturi pe bază de must si vin de către unitătile de cercetare, încercare a soiurilor ori de testare a produselor, în scop experimental sau didactic, sunt următoarele:

a) înfiintarea sau detinerea de plantatii viticole din alte soiuri până la maximum 1 ha din fiecare soi;

b) defrisarea suprafetelor viticole înfiintate în scop experimental, după încheierea programelor de cercetare si obtinerea datelor necesare implementării rezultatelor în productia viticolă;

c) producerea si detinerea în stoc de vinuri sau de alte produse pe bază de must si vin, în afara celor autorizate conform prezentelor norme metodologice, până la maximum 100 hi de fiecare produs ori variantă experimentală de produs.

(2) Produsele mentionate la alin. (1) lit. c) nu se valorifică pentru consumul uman direct decât în conditiile respectării tuturor celorlalte prevederi cuprinse în prezentele norme metodologice.

Art. 76. - Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.


 

ANEXA Nr.1

la normele metodologice

 

DEFINITII

privind categoriile de material săditor de plantare, material de înmultire vegetativă a vitei-de-vie si categoriile de material biologic folosite în viticultură

 

1. Materialul saditor viticol (de plantare) este constituit din:

a) vite altoite - vite obtinute prin altoire între butasul altoi si butasul portaltoi, cu lungimea minimă de 30 cm, având cel putin 3 rădăcini principale si cordita maturată pe o lungime minimă de 10 cm, destinate înfiintării de plantatii sau plantării în goluri;

b) vite nealtoite din soiuri roditoare - vite obtinute prin înrădăcinarea butasilor de vită-de-vie roditoare, de diferite lungimi, având cel putin 3 rădăcini principale si cordita maturată pe minimum 10 cm, destinate plantării pe terenuri nisipoase, în care nu există pericolul atacului de filoxeră radicicolă, sau pe orice tip de sol, în cazul soiurilor rezistente la filoxeră, forma radicicolă;

c) vite portaltoi - vite obtinute prin înrădăcinarea butasilor portaltoi, cu lungimea de minimum 30 cm, având cel putin 3 rădăcini principale si cordita maturată pe o lungime minimă de 10 cm, destinate înfiintării de plantatii de portaltoi sau plantării în goluri.

2. Materialul de înmultire vegetativă al vitei-de-vie este constituit din:

a) coarde altoi- ramificatii în vârstă de un an ale tulpinii, cu lemnul maturat, având lungimea de cel putin 8 ochi viabili si diametrul minim de 7 mm, obtinute din plantatii recunoscute de vite nobile, destinate obtinerii de altoi sau de butasi pentru înrădăcinare;

b) butasi din soiuri roditoare pentru înrădăcinare - portiuni provenite din coarde altoi, cu lungimea minimă de 30 cm si diametrul de cel putin 7 mm, având 1-2 ochi viabili în partea lor superioară;

c) coarde portaltoi- ramificatii în vârstă de un an ale tulpinii, cu lungimea de 40-80-120 cm (de 1-2-3 lungimi), obtinute în plantatiile recunoscute de portaltoi, destinate obtinerii de butasi portaltoi cu lungimea de minimum 30 cm si diametrul de minimum 7 mm;

d) butasi de portaltoi pentru altoire - portiuni provenite din coarde portaltoi cu lungimea minimă de 30 cm si diametrul internodului de cel putin 7 mm, măsurat la mijlocul butasului;

e) butasi portaltoi pentru înrădăcinare - portiuni provenite din coarde portaltoi, cu lungimea minimă de 30 cm si diametrul internodului de cel putin 6 mm, măsurat la mijlocul butasului, având în partea lor superioară 1-2 ochi viabili.

3. Categoriile biologice de material de înmultire vegetativă al vitei-de-vie folosit în viticultură sunt definite astfel:

a) materialul amelioratorului este materialul săditor viticol care:

- a fost produs de ameliorator sau sub directa sa responsabilitate;

- este destinat producerii de material săditor viticol din categoria biologică prebază, pornind de la o plantatie cu material initial.

Prin ameliorator se întelege institutia sau persoana care a creat sau a identificat prin metode stiintifice un soi sau o clonă. Amelioratorii pot fi institute si statiuni de cercetare si dezvoltare vitivinicolă, institutii de învătământ superior de profil agricol, întreprinderi particulare specializate, asociatii între institutii de cercetare si dezvoltare vitivinicolă, întreprinderi particulare si firme străine, persoane fizice.

Prin mentinător se întelege institutia sau persoana indicată în Registrul de stat, având responsabilitatea de a mentine un soi cu caracteristicile avute la data înscrierii. Mentinătorul poate fi, de asemenea, amelioratorul soiului sau o persoană juridică ori fizică autorizată, căreia amelioratorul i-a transferat acest drept printr-o tranzactie legală;

b) materialul initial este materialul de înmultire vegetativa al vitei-de-vie viticol:

- produs de mentinător;

- constituit din clone libere de bolile virotice recunoscute prin reglementările în vigoare, plantate pe familii sanitare;

- provine din plantatii cu materialul initial, în care există o garantie totală că solul nu este infestat cu organisme dăunătoare sau cu vectori ai acestora, în special cu nematozi - vectori ai virusurilor;

- destinat producerii de material de înmultire vegetativă al vitei-de-vie viticol din categoria biologică bază//certificat. Plantatiile cu material initial se înfiintează în unitătile titulare de brevet al soiului nou, respectiv al clonei, cu material provenit din plantatia de conservare, în prealabil testat la bolile virotice recunoscute prin reglementările în vigoare, în conditiile în care solul nu este infestat cu nematozi - vectori;

c) materialul bază este materialul de înmultire vegetativă al vitei-de-vie:

- produs de mentinător sau sub directa sa responsabilitate;

- provine din plantatii înfiintate cu material săditor din categoria biologică initial, pe soluri pentru care există o garantie maximă că sunt libere de organisme dăunătoare sau de vectori ai acestora;

- liber de bolile virotice recunoscute prin reglementările în vigoare;

- destinat producerii de material de înmultire vegetativă a vitei-de-vie din categoria biologică material certificat;

d) materialul certificat este materialul de înmultire vegetativă al vitei-de-vie:

- produs de operatorii economici autorizati;

- care provine din plantatii-mamă (initial/bază), furnizoare de coarde si de butasi portaltoi, libere de bolile virotice, prevăzute prin reglementările în vigoare;

- destinat obtinerii vitelor altoite certificate;

e) vite altoite certificate:

- produse de operatorii economici autorizati;

- provin din plantatia de material certificat;

- destinate înfiintării plantatiilor de productie (comerciale);

- nu pot fi utilizate pentru multiplicarea altei categorii biologice;

f) materialul standard este materialul de înmultire vegetativă al vitei-de-vie viticol:

- produs de operatorii economici autorizati;

- provine din plantatii rezultate din vite altoite certificate;

- destinat înfiintării de plantatii de productie (comerciale).

4. Categoria biologică pentru materialul de înmultire vegetativă al vitei-de-vie se stabileste în functie de cea a materialului de înmultire folosit la altoire, după cum urmează:

- material initial - se obtine prin folosirea la altoire a materialului amelioratorului atât pentru vitele altoi, cât si portaltoi pentru înfiintarea plantatiilor initial;

- material bază - se obtine prin folosirea de altoi din plantatii initial si portaltoi din plantatii initial pentru obtinerea plantatiilor bază;

- material certificat - se obtine prin folosirea de altoi din plantatii bază si portaltoi din plantatii bază sau din altoi material initial si plantatii portaltoi material certificat pentru obtinerea plantatiilor certificat. Din plantatiile certificat se poate obtine material de înmultire vegetativă a vitei-de-vie din categoria certificat;

- material standard - se obtine din toate combinatiile de altoire în care unul dintre partenerii altoi sau portaltoi este din categoria biologică standard.


 

ANEXA Nr. 2

la normele metodologice

 

DEFINITII

privind tipurile de plantatii viticole care produc material de înmultire vegetativă al vitei-de-vie si unitătile producătoare autorizate

 

1. Producerea materialului de înmultire vegetativă al vitei-de-vie se realizează din următoarele tipuri de plantatii:

a) butuci individuali - unitatea de bază a initierii schemei de selectie clonală, care exprimă capacitatea maximă a caracterelor ampelografice si agronomice ale soiului de vită-de-vie, grupati pe următoarele clase de vârste:

- de 35 de ani;

- între 36-50 ani;

- între 51-70 ani;

- între 71-90;

- peste 91 de ani;

b) colectia natională de clone - înfiintate de amelioratori, de mentinători ori cu consimtământul acestora, cu vite provenite din materialul initial, testate individual ca libere de bolile virotice prevăzute prin reglementările în vigoare, care furnizează materialul initial;

c) plantatii de preînmultire - înfiintate cu vite din materialul initial, libere de bolile virotice prevăzute prin reglementările în vigoare si care furnizează materialul din categoria biologică bază;

d) plantatii-mamă înfiintate cu vite-de-vie din material de bază, din care rezultă coarde altoi sau butasi portaltoi certificati;

e) plantatii autorizate pentru producerea de coarde altoi sau de butasi portaltoi- plantatii de productie destinate obtinerii de material de înmultire vegetativă a vitei-de-vie din categoria standard;

f) scoli de vite (pepiniere) destinate obtinerii de vite altoite ori nealtoite înrădăcinate din soiuri roditoare utilizate pentru productia de vin.

2. Înmultirea vegetativă a vitei-de-vie se realizează în următoarele tipuri de unităti:

a) unităti de selectie clonală - unităti ale mentinătorului care preiau capul de clonă/clone, indiferent de origine, le devirozează, le cultivă în conditii controlate, le studiază din punct de vedere genetic, sanitar si al aptitudinilor culturale si tehnologice, asigurând conservarea acestora pe întreaga durată de premultiplicare. Activitatea unitătilor de selectie se desfăsoară potrivit schemelor si normelor stabilite de Oficiul National al Viei si Produselor Vitivinicole, la propunerea Institutului de Cercetare si Dezvoltare pentru Viticultură si Vinificatie, sub controlul Inspectiei Nationale pentru Calitatea Semintelor. Unitătile de selectie autorizate de ministrul agriculturii si dezvoltării rurale sunt singurele unităti abilitate să producă material initial/bază, destinat unitătilor de multiplicare;

b) unităti de premultiplicare - unităti care produc si distribuie material din categoria biologică bază utilizând numai material din categoria biologică initial furnizat de unitătile de selectie. Materialul produs din categoria biologică bază este destinat înfiintării plantatiilor-mamă certificate de multiplicare, care trebuie realizate pe clone, cu posibilitatea de identificare a fiecărei clone;

c) unităti de multiplicare - unităti care produc si distribuie material din categoria biologică certificat, destinat obtinerii materialului de plantare - vite-de-vie altoite si nealtoite;

d) unităti care produc material de plantare necesar în vederea înfiintării plantatiilor comerciale de struguri pentru vin sau completări goluri - unităti care produc fie material de înmultire vegetativă din categoria biologică certificat, fie material de înmultire vegetativă standard, dar nu produc în acelasi timp material din ambele categorii biologice.

3. Activitatea unitătilor producătoare de material de înmultire vegetativă a vitei-de-vie se desfăsoară sub controlul Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale, Inspectiei Nationale pentru Calitatea Semintelor, în baza schemei de selectie clonală si a schemei de comercializare.

4. Unitătile producătoare de material de înmultire vegetativă a vitei-de-vie tin evidenta activitătilor si a rezultatelor obtinute în registre, pentru fiecare categorie biologică în parte, însotite de schite ale plantatiilor, pe care le prezintă organelor abilitate pentru control. Registrele de evidentă pentru fiecare categorie biologică în parte stau la baza verificării, îndrumării, certificării si comercializării materialului de înmultire vegetativă a vitei-de-vie.

 

ANEXA Nr. 3

la normele metodologice

 

DEFINITII

ale vinurilor si produselor pe bază de must si de vin

 

1. Strugurii proaspeti: fructul vitei-de-vie, copt sau usor stafidit, provenit din soiuri nobile de vin, soiuri mixte si soiuri cu rezistentă la boli si dăunători, care are capacitatea de a declansa spontan fermentatia alcoolică si care sub formă de struguri întregi sau de must de struguri este destinat vinificării.

2. Mustul de struguri este produsul lichid care se obtine natural sau prin procedee fizice din strugurii proaspeti; titrul alcoolic volumic dobândit al mustului de struguri este de maximum 1 % voi.

3. Mustul de struguri partial fermentat este produsul obtinut din mustul de struguri care:

- are titrul alcoolic volumic dobândit mai mare de 1 % voi. si mai mic decât 3/5 din tăria alcoolică totală;

- mustul de struguri partial fermentat destinat producerii anumitor vinuri cu denumire de origine controlată produse în regiuni delimitate trebuie să aibă tăria alcoolică dobândită mai mare de 4,5 % voi.

4. Mustul de struguri partial fermentat produs din struguri stafiditi este produsul obtinut prin fermentarea partială a mustului de struguri stafiditi care au:

- continutul total de zaharuri înainte de fermentare de minimum 272 g/l;

- titrul alcoolic natural si dobândit de minimum 8 % voi.

5. Mustul de struguri proaspăt tăiat cu alcool (Mistelul) este produsul care se obtine prin stoparea fermentatiei alcoolice a mustului de struguri nefermentat, a cărui tărie alcoolică dobândită minimă este de 8,5% voi., si care a fost obtinut exclusiv din varietăti de struguri de vin, ca urmare a adaosului de alcool, si care are o tărie alcoolică dobândită de minimum 12% voi, dar nu mai mare de 15% voi. Alcoolul care se adaugă poate fi ori alcool neutru de origine vinicolă - inclusiv alcoolul obtinut din distilarea strugurilor deshidratati care are o tărie alcoolică dobândită în volume de minimum 95% voi. sau a unui produs nerectificat derivat din distilarea vinului si care are o tărie alcoolică dobândită minimă de 52% voi. si maximă de 80% voi.

6. Mustul de struguri concentrat este mustul de struguri necaramelizat care se obtine prin:

- deshidratarea partială a mustului de struguri efectuată prin oricare dintre metodele autorizate, altele decât la foc direct, si prin care se efectuează astfel încât cifra indicată de refractometrul utilizat în concordantă cu metoda aplicată la temperatura de 20°C să fie de minimum 50,9%;

- obtinut exclusiv din varietătile de struguri de vin precizate de către legislatia în vigoare în materie;

- obtinut din must de struguri a cărui tărie alcoolică naturală în volume corespunde celei aferente zonei viticole de productie;

- tăria alcoolică dobândită maximă admisă este de 1% voi.

7. Mustul de struguri concentrat rectificat este produsul lichid necaramelizat care:

- se obtine prin deshidratarea partială a mustului de struguri prin orice metodă autorizată, alta decât la foc direct, si la care cifra indicată de refractometru la 20°C este de minimum 61,7%, care a fost supus practicilor autorizate de dezacidificare si de eliminare a altor constituenti, cu exceptia zahărului, si care întruneste cumulativ conditiile:

- pH-ul maximum 5 la mustul la 25°Brix;

- densitatea optică la 425 nm pentru cuva de 1 cm, de maximum 0,100 la mustul de struguri concentrat la 25° Brix;

- continutul de zaharoză de maximum 7g/l, determinat la 25° Brix;

- indicele Folin-Ciocalteu de maximum 6 la mustul de struguri concentrat la 25° Brix;

- aciditatea titrabilă de maximum 15 miliechivalenti/kg de zaharuri totale;

- continutul de S02 de maximum 25 mg/kg zaharuri totale;

- continutul de cationi totali de maximum 8 miliechivalenti/kg de zaharuri totale;

- conductivitatea la 25° Brix si 20 °C a mustului de struguri concentrat de maximum 120 micro-Simens/cm;

- continutul de hidroximetilfurfural de maximum 25 mg/kg de zaharuri totale;

- prezenta mezoinozitolului;

- provine exclusiv din soiurile de vită-de-vie destinate producerii vinurilor;

- este obtinut din musturi de struguri care au o tărie alcoolică naturală minimă cu cea stabilită pentru fiecare zonă vitivinicolă de provenientă;

- este admisibilă o tărie minimă dobândită în volume de 1% pentru musturile de struguri concentrate rectificate.

8. Sucul de struguri este produsul lichid nefermentat dar fermentescibil, obtinut prin tratamente autorizate care permit consumul acestuia ca atare, care are o tărie alcoolică dobândită admisă de maximum 1%, si se obtine:

- din struguri proaspeti sau din must de struguri;

- prin reconstituire din must de struguri concentrat sau suc de struguri concentrat.

9. Sucul de struguri concentrat este sucul de struguri necaramelizat:

- obtinut prin deshidratarea partială a sucului de struguri prin una dintre metodele autorizate, până la realizarea valorii minime a indicelui de refractie de 50,9 %; indicele de refractie se exprimă la temperatura de 20°C;

- titrul alcoolic dobândit a sucului de struguri concentrat este de maximum 1 % voi.

10. Vinul nou în fermentatie (tulburelul) este vinul a cărei fermentatie alcoolică nu a fost terminată si care nu a fost separat de drojdie.

11. Vinul din care se poate obtine un vin de masă este vinul care:

- provine exclusiv din soiurile de vită-de-vie destinate producerii vinurilor;

- este produs în Comunitatea Europeană;

- are titrul alcoolic volumic natural minim egal cu minimul fixat pentru zona viticolă unde a fost produs;

- în cazul vinurilor obtinute fără efectuarea unei îmbogătiri, în anumite regiuni expres determinate, este admisă o tărie alcoolică totală în volume de maximum 20% voi.

12. Vinul de masă este vinul care:

- provine exclusiv din soiurile de vită-de-vie destinate producerii vinurilor;

- este produs în Comunitatea Europeană;

- prezintă la punerea în consum un titru alcoolic dobândit de minimum 8,5% pentru zona B si de minimum 9% pentru zonele CI si Cil si o tărie totală alcoolică în volume de cel mult 15% voi.;

- are aciditatea totală de minimum 3,5 g/l, exprimată în acid tartric sau de 46,6 miliechivalenti/l, cu exceptia vinurilor pentru care s-a obtinut derogare expresă de la aceste conditii.

13. Vinul cu indicatie geografică este vinul obtinut din struguri produsi într-un areal viticol delimitat si care se va identifica prin indicatia geografică aferentă arealului de producere a strugurilor.

14. Vinul licoros: produsul: A.având:

- o tărie alcoolică în volume dobândită de cel putin 15% voi. si cel mult 22% voi.;

- o tărie totală alcoolică în volume de cel putin 17,5% cu exceptia anumitor vinuri licoroase cu denumire de origine controlată (VLDOC) care figurează pe lista ce se va adopta;

B. obtinut:

a) din:

- must de struguri partial fermentat; sau

- vin; sau

- amestecul produselor mentionate anterior; sau

- pentru anumite vinuri licoroase cu denumire de origine controlată, must de struguri sau amestecul mustului de struguri partial fermentat cu vin provenit din struguri culesi la minimum 204 g/l;

Toate produsele mentionate anterior, în cazul vinurilor licoroase si al vinurilor licoroase cu denumire de origine controlată, trebuie să:

- provină din soiurile de vită-de-vie clasificate ca soiuri de struguri pentru vin;

- să aibă, cu exceptia anumitor vinuri licoroase cu denumire de origine controlată care figurează pe lista ce se va stabili, o tărie naturală alcoolică initială în volume de cel putin 12% voi.;

b) si prin adaos:

(i) individual sau în amestec:

- de alcool neutru de origine viticolă, inclusiv alcoolul obtinut prin distilarea strugurilor deshidratati, având o tărie dobândită alcoolică în volume de cel putin 96% voi.;

- de distilat de vin sau de struguri deshidratati, având o tărie alcoolică în volume dobândită de cel putin 52% voi. si cel mult 86% voi.;

(ii) dacă este cazul, din unul sau mai multe dintre produsele următoare:

- must de struguri concentrat,

- amestec din unul din produsele cuprinse la subpct. (i), cu un must de struguri cuprins la lit. (a) primul si al patrulea aliniat;


(iii) pentru anumite vinuri licoroase cu denumire de origine controlată care figurează pe o listă ce va fi adoptată, care se pot obtine din:

1) produse cuprinse la subpct. (i), individuale sau în amestec;

2) unul sau mai multe dintre următoarele produse:

2.1) alcool rezultat din distilarea vinului sau a strugurilor deshidratati, cu o tărie alcoolică în volume dobândită de cel putin 95% voi. si de cel mult 96% voi.;

2.2) rachiu de vin sau tescovină de struguri, cu o tărie alcoolică în volume dobândită de cel putin 52% voi. si de cel mult 86% voi.;

2.3) rachiu de struguri deshidratati, cu o tărie alcoolică în volume dobândită de cel putin 52% voi. si de cel mult 94,5% voi.; împreună cu unul sau mai multe dintre produsele următoare, dacă este cazul:

2.4) must de struguri partial fermentat obtinut din struguri stafiditi;

2.5) must de struguri concentrat obtinut la foc direct care corespunde definitiei de must de struguri concentrat, cu exceptia acestui procedeu;

2.6) must de struguri concentrat;

3) amestec al unuia dintre produsele cuprinse la subpct. 2.1), 2.2) sau 2.3) cu un must de struguri cuprins la lit. a) prima si a patra liniută.

15. Vinul spumant este produsul obtinut prin fermentarea primară sau secundară a strugurilor proaspeti, a mustului de struguri sau a vinurilor descrise la pct. 12 si 13, cu un continut în dioxid de carbon de origine exclusiv endogenă, care prezintă atunci când este conservat la 20°C, în recipiente închise, o suprapresiune datorată anhidridei carbonice în solutie de minimum 3 bari la temperatura de 20°C.

Din grupa vinurilor spumante face parte si vinul Muscat spumant provenit din must de struguri din soiuri aromate, al cărui continut în zahăr este de minimum 180 g/l. El are un continut în dioxid de carbon de origine endogenă rezultat în urma fermentării mustului în rezervoare, dezvoltând în sticlele în care este îmbuteliat ca produs finit o presiune de minimum 3 bari la temperatura de 20°C. Vinul Muscat spumant are o tărie alcoolică dobândită de minimum 6% în volume.

16. Vinul spumos este produsul obtinut din vinuri de masă cu continut în dioxid de carbon de origine total exogenă care eliberează, atunci când este deschis recipientul, dioxid de carbon rezultat în parte sau în totalitate din aditia de gaz si care prezintă o presiune suplimentară dezvoltând în sticlele în care este îmbuteliat ca produs finit o presiune de minimum 3 bari la temperatura de 20°C.

17. Vinulpetiant este produsul obtinut din vin de masă, vin cu denumire de origine sau din produse din care se pot obtine vinuri de masă sau vinuri cu denumire de origine:

- cu titrul alcoolic dobândit de minimum 7% în volume si titru alcoolic total de minimum 9% voi.;

- cu continut în dioxid de carbon de origine endogenă, care dezvoltă în sticlele în care este îmbuteliat ca produs finit o presiune cuprinsă între 1 si 2,5 bari la temperatura de 20°C.

18. Vinul perlant este produsul din vin de masă, vin cu denumire de origine sau din produse din care se pot obtine vinuri de masă sau vinuri cu denumire de origine:

- cu titrul alcoolic dobândit de minimum 7% în volume si titru alcoolic total de minimum 9% voi.;

- cu un continut în dioxid de carbon de origine total sau partial exogenă, care dezvoltă în sticlele în care este îmbuteliat ca produs finit o presiune cuprinsă între 1 si 2,5 bari la temperatura de 20°C;

- care poate fi comercializat în recipiente care au capacitatea de maximum 60 I.

19. Vin alcoolizat înseamnă un produs care:

a) are o tărie alcoolică dobândită de minimum 18% voi. si de maximum 24% voi.;

b) se obtine exclusiv prin adaosul unui produs nerectificat, provenind din distilarea vinului si având o tărie alcoolică dobândită de maximum 86% voi., la un vin care nu contine zahăr rezidual;

c) are o aciditate volatilă maximă de 1,5 grame pe litru, exprimată în acid acetic.

20. Otet de vin este produsul obtinut exclusiv prin fermentatia acetică a vinului si care are o aciditate totală minimă de 60 grame/litru, exprimată în acid acetic. Vinurile materie primă pentru otet pot fi inclusiv cele descrise mai jos:

- vinul rezultat la filtrarea si centrifugarea drojdiei de vin;

- lichidul obtinut din struguri de vin care nu atinge conditiile minime impuse prin prezentele norme metodologice pentru a fi considerat vin de masă si/sau pentru a fi pus în consum direct;

- vinurile care au făcut obiectul retragerii din piată pentru deprecieri suferite - altele decât cele falsificate.

21. Drojdia de vin este reziduul care se depune după fermentatia alcoolică si în timpul stocării în recipientii cu vin:

- se formează după aplicarea tratamentelor autorizate;

- se obtine la filtrarea sau centrifugarea vinului. Se consideră drojdie de vin si:

- reziduul depus în recipientele cu must de struguri după tratamente autorizate sau în timpul stocării;

- reziduul obtinut la filtrarea sau centrifugarea mustului.

22. Tescovina este reziduul fermentat sau nefermentat, obtinut la presarea strugurilor proaspeti.

23. Vinul din struguri supramaturati este produsul obtinut din struguri destinati producerii de vin, fără îmbogătire, care are:

- titrul alcoolic natural de minimum de 15% voi.;

- titrul alcoolic total de minimum 16% voi.;

- titru alcoolic dobândit de minimum 12% voi.

24. Vinarsul este băutura alcoolică distilată obtinută exclusiv din distilatul de vin, învechit minimum un an în contact cu lemnul de stejar, în producerea căruia s-au folosit tratamente si practici autorizate si la care tăria alcoolică minimă de comercializare este de minimum 36% în volume.

25. Distilatul de vin este produsul obtinut exclusiv prin distilare la maximum 86% voi. a vinului sau a vinului alcoolizat ori prin redistilare la maximum 86% în volume a distilatului de vin.


 

ANEXA Nr. 4 a)

la normele metodologice

 

ETICHETAREA VINURILOR LINISTITE

 

ETICHETARE

VINURI LINISTITE

VIN DE MASA

VIN IG

VIN DOC

VIN LICOROS

INDICATII OBLIGATORII

 

 

 

 

1. Denumirea la vânzare, compusă din:

- mentiunea „vin de masă" însotită de mentiunea "produs în România", „produs în UE", „vin obtinut în ... din struguri recoltati din...",

- mentiunea „vin cu indicatie

geografică", urmată de indicatia geografică

- numele denumirii de origine controlată , însotită de una din sintagmele DOC-CMD, DOC-CT, DOC-CIB, exprimate prescurtat sau explicit;

-o mentiune traditională spefifică

mentiunea „vin licoros"; numele denumirii de origine controlată

2. Volumul nominal

X

X

X

X

3. Tăria alcoolică dobândită în volume,

X

X

X

X

4. Numărul lotului, care sa permită identificarea datei imbutelierii;

X

X

X

X

5. Tipul produsului: - sec, pentru vinul cu un continut de zahăr mai mic de 4,0 g/l;

-demisec, pentru vinul cu un continut de zahăr cuprins intre 4,01 si 12,0 g/l;

- demidulce, pentru vinul cu un continut de zahăr cuprins intre 12,01 si 45,0 g/l;

- dulce, pentru vinul cu un continut de zahăr mai mare de 45,0 g/l.

X

X

X

 

6. Mentiunea "contine sulfiti".

X

X

X

X

7. Numele companiei si al localitătii îmbuteliatorului

X

X

X

X

INDICATII FACULTATIVE

 

 

 

 

1. Culoarea specifică

X

X

X

X

2. Anul recoltei, dacă cel putin 85% din strugurii utilizati pentru elaborarea vinului în cauză au fost recoltati în cursul anului respectiv

-

X

X

X

3. Numele unuia sau mai multor soiuri de vită de vie

 

X

X

 

4. Subdenumirea de origine

-

-

X

X

5. " fermentat maturat în baric "sau . " fermentat/ maturat în prezenta aschiilor de lemn de stejar"

-

X

X

X

6. Mentiune traditională

-

-

X

X

7. Distinctii acordate, numai pentru lotul în cauză

-

X

X

X

8. Mentiuni facultative privind îmbutelilerea la «castel», «podgorie» «proprietate»etc

-

-

X

X

9, Marca

X

X

X

X

 


ANEXA Nr. 4 b)

la normele metodologice

 

ETICHETAREA VINURILOR SPUMANTE, SPUMOASE, PETIANTE SI PERLANTE

 

ETICHETARE

Vin spumant

Vin spumant din varietăti aromate

Vin spumant Doc

VIN SPUMOS

VIN PETIANT

VIN PERLANT

INDICATII OBLIGATORII

 

 

 

 

 

 

1. Numele sau denumirea comercială sub care este vândut produsul, indicat prin :

vin spumant

numele varietătii aromate

vin spumant cu denumire de origine controlată, însotit de numele DOC

vin spumos

vin petiant

vin perlant obtinut prin adăugarea de dioxid de carbon

2. Metoda de productie

-

-

X

„obtinut prin adăugare de dioxid de carbon

-

-

3. Volumul nominal

X

X

X

X

X

X

4. Tipul produsului în functie de continutul de zahăr

Dacă produsul are un continut de zahăr care permite indicarea a două din informatiile privind continutul de zahăr se va utiliza una dintre acestea la alegere.

- brut natur, maxim 3 g/l;

- extrabrut, între 0 si maxim 6g/l;

- brut, maxim 12 g/l;

-extrasec, între 12 si 17 g/l;

- sec, între 17 si 32 g/l;

-demisec, între 32 si 50 g/l;

- dulce, peste 50 g/l.

- brut natur, maxim 3 g/l;

- extrabrut, între 0 si maxim 6g/l;

- brut, maxim 12 g/l;

- extrasec, între 12 si 17 g/l;

- sec, între 17 si 32 g/l;

- demisec, între 32 si 50 g/l;

- dulce, peste 50 g/l.

- brut natur, maxim 3 g/l;

- extrabrut, între 0 si maxim 6g/l;

- brut, maxim 12 g/l;

- extrasec, între 12 si 17 g/l;

- sec, între 17si 32g/l;

- demisec, între 32 si 50 g/l;

- dulce, peste 50 g/l..

- - brut natur, maxim 3 g/l;

- extrabrut, între 0 si maxim 6g/l;

- brut, maxim 12 g/l;

- extrasec, între 12 si 17 g/l;

- sec, între 17 si 32 g/l;

- demisec, între 32 si 50 g/l;

- dulce, peste 50 g/l.

- sec, maxim 12 g/l;

- demisec, între 12-30 g/l;

- demidulce, peste 30 g/l.

- sec, maxim 12g/l;

- demisec, între 12-30 g/l;

- demidulce, peste 30 g/l

5. Tăria alcoolică dobândită în volume

X

X

X

X

X

X

6. Numele îmbuteliatorului, exportatorului sau importatorului

X

X

X

X

X

X

7. Numărul lotului, care sa permită identificarea datei îmbutelierii;

X

X

X

X

X

X

8. Mentiunea "contine sulfiti.

X

X

X

X

X

X

INDICATII FACULTATIVE

 

 

 

 

 

 

1. Unitatea geografică

-

X

X

-

-

-

2. Numele soiurilor de vită

-

X

X

-

-

X

3. Expresia „fermentare în sticlă"

-

-

X

-

-

-

4. Expresiile „fermentare în sticlă după metoda traditională

X

-

X

-

-

-

5. Anul de recoltă

-

X

X

-

-

-

6. Mentionarea unei calităti superioare

-

-

X

-

-

-

7. Numele statului membru sau al unei tări terte în combinatie cu denumirea comercială dacă produsul este obtinut exclusiv din struguri recoltati si vinificati pe teritoriul statului

X

X

X

X

X

X

S. Distinctii acordate numai pentru lotul în cauză

-

X

X

-

-

-

9. Mentiune traditională

-

-

X

-

-

-

10.Termenii „ Premium " sau „ Reserve"

-

X

X

-

-

-

11. Marcă comercială

X

X

X

X

X

X

 


ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI SI SPORTULUI

 

ORDIN

privind aprobarea programelor de studii universitare de masterat evaluate de Agentia Română de Asigurare a Calitătii în învătământul Superior

 

În baza Hotărârii Guvernului nr. 81/2010 privind organizarea si functionarea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului,

în temeiul art. 19 si 20 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, cu modificările si completările ulterioare, al art. 29 alin. (3) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calitătii educatiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările ulterioare, si al art. 5 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 404/2006 privind organizarea si desfăsurarea studiilor universitare de masterat,

ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă programele de studii universitare de masterat cuprinse în anexele nr. 1-3, care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Organizarea studiilor pentru programele de studii universitare de masterat mentionate la art. 1 se face începând cu anul universitar 2010-2011.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, se abrogă Ordinul ministrului educatiei, cercetării si tineretului nr. 3.628/2008 privind aprobarea programelor de studii universitare de masterat evaluate de Agentia Română de Asigurare a Calitătii în învătământul Superior, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 21 aprilie 2008, cu modificările ulterioare, si Ordinul ministrului educatiei, cercetării si inovării nr. 5.356/2009 privind programele de studii universitare de masterat înfiintate prin hotărâri ale senatelor institutiilor de învătământ superior în baza Legii învătământului nr. 84/1995, a Legii nr. 2/2008 privind modificarea Legii învătământului nr. 84/1995, republicată, si a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 89/2008 pentru modificarea Legii învătământului nr. 84/1995, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 2 octombrie 2009.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 5. - Directia generală învătământ superior, Directia generală economic finante si institutiile de învătământ superior mentionate în anexele nr. 1-3 vor pune în aplicare prevederile prezentului ordin.

 

Ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului,

Daniel Petru Funeriu

 

Bucuresti, 11 august 2010.

Nr. 4.630.

 

ANEXE

 

STRUCTURA INSTITUTIILOR DE ÎNVĂTĂMÂNT SUPERIOR DE STAT,

DOMENIILE DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENTĂ

SI PROGRAMELE DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT ACREDITATE

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.