MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 604/2010

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXII - Nr. 604         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE        Joi, 26 august 2010

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 819 din 3 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Decizia nr. 849 din 24 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Decizia nr. 853 din 24 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

 

Decizia nr. 858 din 24 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 pct. 8 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 860 din 24 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale

 

Decizia nr. 863 din 24 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Decizia nr. 899 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii

 

Decizia nr. 901 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 12 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

 

Rectificări la:

 - Hotărârea Guvernului nr. 601/2006


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 819

din 3 iunie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Augustin Zegrean - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Simona Ricu - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 9/2009 prin care a fost completat art. 103 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Leonard Banu în Dosarul nr. 2.377/109/2009 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 20 ianuarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.377/109/2009, Curtea de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 9/2009 prin care a fost completat art. 103 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Leonard Banu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 103 alin. (8) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 intră în contradictie cu dispozitiile Legii nr. 126/1997 si cele ale art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004. De asemenea, sustine că prin textul criticat se reglementează două institutii de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, una ca sanctiune contraventională si alta ca sanctiune administrativă, ceea ce contravine prevederilor constitutionale referitoare la dreptul la apărare. Prin dispozitiile criticate se restrictionează un drept legitim, fără ca persoana vătămată să se poată adresa justitiei pentru apărarea dreptului său, în cadrul unui proces echitabil si solutionat într-un termen rezonabil.

Curtea de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Actele administrative se bucură de caracter obligatoriu în baza prezumtiei de legalitate ce le caracterizează, pentru faptul că sunt adoptate de autoritătile publice, în regim de putere publică si în aplicarea legii. Prezumtia respectivă, nefiind absolută, persoana ce se consideră vătămată are posibilitatea de a le contesta în fata unei instante judecătoresti si de a cere suspendarea executării lor. Prin urmare, caracterul executoriu al actelor administrative nu este un obstacol în initierea si derularea unui proces echitabil sub niciun aspect.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Desi instanta de judecată mentionează ca obiect al exceptiei de neconstitutionalitate dispozitiile articolului unic din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 9/2009 prin care a fost completat art. 103 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, se constată că autorul exceptiei se referă la art. 103 alin. (8) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002.

Astfel, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 103 alin. (8) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006. Alin. (8) al art. 103 a fost introdus prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 9/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 2 martie 2009.

Textul de lege criticat are următorul cuprins: „(8) În situatia în care autoritatea emitentă a permisului de conducere a sesizat instanta de judecată potrivit art. 114 alin. (1) lit. e), autoritatea emitentă a permisului de conducere va dispune prin ordin suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, suspendare ce operează până la rămânerea definitivă si irevocabilă a hotărârii judecătoresti. În acest caz, titularul este obligat să se prezinte la unitatea de politie pe raza căreia domiciliază, are resedinta sau, după caz, rezidenta normală, în termen de 5 zile de la comunicarea ordinului, pentru a preda permisul de conducere."

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 1 referitoare la statul român, art. 11 referitoare la dreptul international si dreptul intern, art. 15 referitoare la universalitatea legii, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, art. 26 referitoare la viata intimă, familială si privată, art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică să obtină recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei si art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, referitor la invocarea încălcării dispozitiilor art. 53 din Constitutie, Curtea constată că domeniul de aplicare al acestui text constitutional este circumscris restrângerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti prevăzute de Legea fundamentală, iar nu restrângerii exercitiului oricărui drept subiectiv, chiar dacă el izvorăste dintr-un act normativ. Textul de lege criticat nu restrânge drepturi sau libertăti constitutionale, ci stabileste posibilitatea autoritătii emitente a permisului de conducere de a dispune, prin ordin, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, atunci când această autoritate a sesizat instanta de judecată în vederea anulării permisului de conducere obtinut cu nerespectarea prevederilor legale.

Pe de altă parte, este de observat că alin. (1) al art. 53 prevede, între alte situatii, că exercitiul unor drepturi poate fi restrâns si pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor.

Astfel, între exercitarea dreptului de a conduce autovehicule de către unele persoane pentru care există indicii privind dobândirea permisului de conducere fără a fi absolvit un curs de pregătire sau fără parcurgerea etapelor de examinare teoretică si practică ori prin sustinerea formală a acestora si ocrotirea interesului general care se identifică în acest caz cu necesitatea mentinerii sigurantei circulatiei pe drumurile publice, legiuitorul a înteles să dea prioritate celui din urmă.

De altfel, măsura propusă de textul de lege criticat este una temporară, ce operează până la rămânerea definitivă si irevocabilă a hotărârii judecătoresti prin care se dispune anularea permisului de conducere. În cazul în care instanta de judecată constată că nu poate dispune anularea permisului de conducere, acesta fiind obtinut cu respectarea normelor legale, va respinge cererea introdusă de autoritatea emitentă a permisului de conducere, urmând ca aceasta din urmă să facă aplicarea art. 113 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 si să dispună restituirea permisului de conducere titularului.

În ceea ce priveste critica autorului exceptiei referitoare la invocarea prevederilor art. 21 si ale art. 52 din Constitutie, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cel interesat, inclusiv autorul exceptiei, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale.

Fată de invocarea prevederilor art. 11 si 20 din Constitutie, Curtea constată că autorul exceptiei nu a indicat dispozitiile internationale considerate a fi încălcate de art. 103 alin. (8) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, astfel că nu poate fi retinută nici această critică de neconstitutionalitate.

De asemenea, în ceea ce priveste invocarea de către autorul exceptiei a prevederilor art. 1, art. 15 si art. 26 din Constitutie, Curtea retine că aceste dispozitii constitutionale nu au relevantă în cauza dedusă controlului.

În ceea ce priveste critica potrivit căreia textul criticat intră în contradictie cu dispozitiile Legii nr. 126/1997 si cele ale art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, Curtea constată că examinarea constitutionalitătii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozitiile constitutionale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele si raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparatie la dispozitii ori principii ale Constitutiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, desi fiecare dintre dispozitiile legale este constitutională, numai coexistenta lor ar pune în discutie constitutionalitatea uneia dintre ele. Asa fiind, Curtea retine că eventuala contradictie existentă între dispozitiile unor legi în vigoare nu intră sub incidenta controlului de constitutionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Leonard Banu în Dosarul nr. 2.377/109/2009 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 iunie 2010.

 

PRESEDINTE,

AUGUSTJN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 849

din 24 iunie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona Ricu - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic pct. 4 din Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Sorin Viorel Toi si Mădălina Toi în Dosarul nr. 2.306/299/2009 al Judecătoriei Fetesti.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 3 decembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 2.306/299/2009, Judecătoria Fetesti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic pct. 4 din Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Sorin Viorel Toi si Mădălina Toi.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că au formulat cerere pentru ca instanta de judecată să constate valabil intervenită vânzarea cu privire la o suprafată de teren, precizând valoarea obiectului cererii potrivit pretului stabilit în antecontractul încheiat de părti. Prin încheierea din data de 21 octombrie 2009, instanta de judecată, aplicând dispozitiile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, a pus în vedere părtilor să achite taxa de timbru calculată la valoarea orientativă stabilită prin expertiza întocmită de Camera Notarilor Publici. În continuare, se arată că modificările aduse prin Legea nr. 276/2009 impun o majorare excesivă a cuantumului taxelor judiciare de timbru, ceea ce contravine dispozitiilor art. 21 alin. (1) si (2), art. 53, art. 56 alin. (2) si art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală.

Judecătoria Fetesti arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Prin încheiere, Curtea a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate având ca obiect prevederile articolului unic pct. 4 din Legea nr. 276/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 13 iulie 2009, text prin care s-au adus modificări dispozitiilor art. 31 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Din motivarea autorilor exceptiei rezultă că obiectul acesteia îl reprezintă dispozitiile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 212/2008.

Textul criticat are următorul continut:

- Art. 31 alin. (2): „Taxarea cererilor prevăzute la alin. (1) se face la valoarea imobilului declarat de părti. În cazul în care valoarea declarată de părti este inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camerele notarilor publici, taxarea cererilor se va face la această din urmă valoare."

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (1) si (2) - accesul liber la justitie, art. 53 - restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 56 alin. (2) - contributii financiare si art. 124 alin. (2) - înfăptuirea justitiei.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că s-a pronuntat asupra unei exceptii de neconstitutionalitate identice atât din perspectiva obiectului exceptiei, cât si din cea a criticii de neconstitutionalitate. Astfel, în data de 3 iunie 2010, în Dosarul nr. 7.663D/2009 a fost pronuntată Decizia nr. 765, nepublicată încă. Referitor la această critică s-a statuat că, din logica modificărilor aduse Legii nr. 146/1997 prin Legea nr. 276/2009, se desprinde faptul că ratiunea pentru care a fost adoptat un asemenea amendament tine de politica statului de a limita folosirea procedurilor judiciare de către cetăteni doar pentru a evita costurile unei proceduri notariale mult mai oneroase si, astfel, o procedură eminamente necontencioasă să fie transformată, în mod indirect, într-una contencioasă. Pentru a-si atinge scopul, Legea nr. 276/2009, prin textul criticat, a prevăzut ca taxele judiciare de timbru aplicabile procedurii judiciare să nu fie mai mici decât costurile pe care le implică procedura notarială. Numai în acest fel se pot evita actiunile judiciare promovate, din punct de vedere al timbrajului, în frauda legii.

Această motivatie care a stat la baza adoptării solutiei legislative criticate nu relevă niciun fine de neconstitutionalitate atât timp cât etalonul folosit pentru stabilirea taxei judiciare de timbru este unul obiectiv. În spetă, legiuitorul a ales ca taxa judiciară de timbru să fie calculată în functie de valoarea imobilului stabilită prin expertiza întocmită de camerele notarilor publici.

Dispozitiile art. 771 alin. (4) si (5) din Codul fiscal stabilesc obligatia camerelor notarilor publici de a efectua expertize cu privire la valoarea de circulatie a bunurilor imobile si de a le reactualiza anual. Aceste expertize constituie un criteriu suficient de obiectiv si precis în functie de care să fie calculată taxa judiciară de timbru, având în vedere entitatea care le dispune (Camera Notarilor Publici) si persoanele care le întocmesc (experti). Astfel, raportarea la aceste expertize evită declararea valorii imobilului la cote inferioare valorii sale de circulatie în scopul plătii unei taxe judiciare de timbru mult diminuate fată de situatia în care s-ar fi stabilit valoarea reală de circulatie a bunului imobil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Sorin Viorel Toi si Mădălina Toi în Dosarul nr. 2.306/299/2009 al Judecătoriei Fetesti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 iunie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 853

din 24 iunie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona Ricu - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Ro Tours International" - S.R.L. în Dosarul nr. 12.234/211/2008 al Tribunalului Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal răspunde avocatul autoarei exceptiei, lipsă fiind cealaltă parte, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autoarei exceptiei solicită admiterea acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 27 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 12.234/211/2008, Tribunalul Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Ro Tours International" - S.R.L.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că, desi art. 2 lit. s) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 excepta de la obligatia utilizării de aparate de marcat electronice fiscale operatorii economici care vindeau bunuri si prestau servicii care nu se încasează integral în momentul livrării bunului sau prestării serviciului, ulterior acest articol a fost abrogat. În momentul de fată, desi Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 nu face nicio referire cu privire la utilizarea de aparate de marcat electronice fiscale în cazul încasării avansurilor de la clientii persoane fizice, realizându-se astfel un vid legislativ, textul art. 16 din Normele metodologice de aplicare a acestei ordonante de urgentă prevăd că intră sub incidenta prevederilor art. 2 lit. s) din ordonanta de urgentă bunurile livrate si serviciile prestate în baza unor contracte în care se prevede că plata se face în rate, la termen sau sub formă de avansuri. Prin avansuri se întelege încasarea partială a contravalorii bunurilor sau serviciilor înaintea livrării, respectiv prestării acestora.

De asemenea, se arată că, potrivit art. 155 alin. (1) din Codul fiscal, persoana impozabilă care efectuează o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, (...) trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar pentru suma avansurilor încasate în legătură cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a încasat avansurile, cu exceptia cazului în care factura a fost deja emisă.

Astfel, se ajunge la emiterea unui document justificativ cu ocazia încasării avansului si a unui bon fiscal cu ocazia livrării efective de bunuri sau servicii, ceea ce duce la o dublă înregistrare în contabilitate a sumei respective, încălcându-se prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală. Ca urmare a lacunelor legislative, în baza dispozitiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999, organele de control pot aplica sanctiuni grave si abuzive.

Tribunalul Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, conflicte de muncă si asigurări sociale apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, ordonantă aprobată prin Legea nr. 64/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 4 februarie 2002.

Prin Ordonanta Guvernului nr. 47/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007 se înlocuieste, în titlul si în cuprinsul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 28/1999, sintagma „agenti economici" cu sintagma „operatori economici".

Textul criticat are următorul continut:

- Art.14 alin. (2): „Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale si nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzactiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul stergerii memoriei operative, atrage si suspendarea activitătii unitătii pe o perioadă de 3 luni."

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 prevăd faptele care, potrivit art. 10 din ordonanta de urgentă, constituie contraventii, precum si sanctiunea suspendării activitătii agentului economic pe o perioadă de 3 luni.

Măsura dispusă de textul de lege criticat este justificată de imperativul protejării interesului social si al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare si sanctionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală.

Analizând critica autorului exceptiei, Curtea constată că aceasta nu reprezintă o veritabilă critică de neconstitutionalitate, ci vizează în fapt probleme de aplicare a legii ce tin de competenta instantei de judecată, singura în măsură a aprecia cu privire la legalitatea actelor întocmite de institutiile abilitate. Prin urmare, critica, astfel cum a fost formulată de autorul exceptiei, excedează competentei Curtii Constitutionale, care, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Asa fiind, exceptia de neconstitutionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Ro Tours International" - S.R.L. în Dosarul nr. 12.234/211/2008 al Tribunalului Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 iunie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 858

din 24 iunie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 pct. 8 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona Ricu - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 pct. 8 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Lazăr loan, în nume propriu, si în calitate de titular al Cabinetului individual de avocatură „Lazăr Ioan" în Dosarul nr. 3.493/208/2006 al Judecătoriei Caransebes.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 2 decembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 3.493/208/2006, Judecătoria Caransebes a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 pct. 8 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Lazăr loan, în nume propriu, si în calitate de titular al Cabinetului individual de avocatură „Lazăr loan".

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că posibilitatea acordată reclamantului prin textul criticat de a dispune cu privire la locul unde se va desfăsura judecata încalcă dispozitiile art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie.

De asemenea, se invocă si prevederile art. 20 din Legea fundamentală cu raportare la art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Judecătoria Caransebes arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul arată că textul de lege criticat stabileste competenta teritorială alternativă în solutionarea cererilor ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit. Prevederile criticate sunt foarte clare, astfel încât simpla nerespectare a acestora sau temerea că ar putea fi încălcate nu poate atrage neconstitutionalitatea textului respectiv. Avându-se în vedere că nu se invocă motive de neconstitutionalitate intrinseci textelor de lege, ci se critică modul în care prevederile respective ar putea fi interpretate si aplicate, critica de neconstitutionalitate este inadmisibilă.

Avocatul Poporului arată că textul de lege criticat prevede un caz de competentă teritorială alternativă aplicabil în situatia în care s-a săvârsit un fapt ilicit, reclamantul având posibilitatea de a depune cererea de chemare în judecată atât la instanta de domiciliu al pârâtului, cât si la instanta în circumscriptia căreia s-a săvârsit acel fapt. Textul de lege criticat nu aduce atingere dispozitiilor constitutionale invocate, exceptia de neconstitutionalitate fiind neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 10 pct. 8 din Codul de procedură civilă, cu următorul continut: „în afară de instanta domiciliului pârâtului, mai sunt competente următoarele instante: [...]

8. În cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, instanta în circumscriptia căreia s-a săvârsit acel fapt."

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autoarea exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea în drepturi si art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului cu raportare la art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitia de lege criticată reglementează un caz de competentă teritorială alternativă care consacră, în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, dreptul reclamantului de a alege între instanta domiciliului pârâtului si instanta în circumscriptia căreia s-a săvârsit acel fapt.

Competenta teritorială alternativă nu are semnificatia unei alegeri neîngrădite a instantei, optiunile reclamantului fiind circumscrise, pe de o parte, prin arătarea expresă în lege a situatiilor în care competenta teritorială este alternativă, si, pe de altă parte, prin arătarea instantelor între care se poate alege.

Stabilirea de către legiuitor, în cazul cererilor ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, a unei competente teritoriale alternative este motivată de necesitatea unei mai bune administrări a justitiei, probele fiind mai usor de administrat în apropierea locului în care s-a săvârsit fapta ilicită.

Desi, în cazul competentei teritoriale alternative, alegerea apartine întotdeauna reclamantului, odată aleasă instanta de judecată si introdusă cererea de chemare în judecată, dreptul de optiune al reclamantului se stinge, el nemaiputând reveni asupra alegerii sale.

În continuare, Curtea retine că pozitia juridică a reclamantului care declansează procesul este total diferită de cea a pârâtului chemat în judecată prin actiunea introdusă de reclamant, astfel că nu poate fi vorba de o inegalitate de tratament aplicabil părtilor din proces. Stabilirea prin prevederile legale criticate a competentei teritoriale alternative nu aduce atingere, sub nicio formă, dreptului părtilor de a beneficia de un proces echitabil si nu afectează impartialitatea justitiei.

De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, procedura de judecată este prevăzută de lege, astfel încât stabilirea regulilor referitoare la competenta teritorială alternativă, precum si la părtile care au dreptul de a alege reprezintă o atributie exclusivă a legiuitorului.

Asa fiind, Curtea constată că nu pot fi retinute criticile de neconstitutionalitate promovate de autorul exceptiei, exceptia fiind neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 pct. 8 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Lazăr loan, în nume propriu, si în calitate de titular al Cabinetului individual de avocatură „Lazăr loan" în Dosarul nr. 3.493/208/2006 al Judecătoriei Caransebes.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 iunie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 860

din 24 iunie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona Ricu - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Textil Iteco" - S.R.L.în Dosarul nr. 5.672/301/2009 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 3 decembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 5.672/301/2009, Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti a

sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Textil Iteco" - S.R.L.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textul criticat încalcă dreptul la apărare si dreptul la un proces echitabil, debitorii fiind pusi într-o situatie dezavantajoasă fată de creditori, deoarece nu pot administra probe privind fondul cauzei. De asemenea, se arată că dispozitiile criticate contravin si prevederilor art. 20 alin. (1) si (2), art. 53 din Legea fundamentală, precum si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007. Punctul 2 al art. 1 a fost modificat prin pct. 1 al articolului unic din Legea nr. 118/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 119/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008.

Textul criticat are următorul continut: „în sensul prezentei ordonante de urgentă, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:

1. contract comercial reprezintă contractul încheiat între comercianti ori între acestia si o autoritate contractantă, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui pret constând într-o sumă de bani;

2. autoritate contractantă reprezintă:

a) oricare organism al statului - autoritate publică sau institutie publică - care actionează la nivel central ori la nivel regional sau local;

b) oricare organism de drept public, altul decât unul dintre cele prevăzute la lit. a), cu personalitate juridică care a fost înfiintat pentru a satisface nevoi de interes general, fără caracter comercial sau industrial, si care se află în cel putin una dintre următoarele situatii:

- este finantat, în majoritate, de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a), sau de către un alt organism de drept public;

- se află în subordinea sau este supus controlului unei autorităti contractante, astfel cum este definită la lit. a), sau unui alt organism de drept public;

- în componenta consiliului de administratie/organului de conducere sau de supervizare mai mult de jumătate din numărul membrilor acestuia sunt numiti de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a), sau de către un alt organism de drept public;

c) orice asociere formată de una sau mai multe autorităti contractante dintre cele prevăzute la lit. a) sau b);

d) oricare întreprindere publică ce desfăsoară una sau mai multe dintre activitătile prevăzute la cap. VIII sectiunea 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările si completările ulterioare, atunci când aceasta atribuie contracte de achizitie publică sau încheie acorduri-cadru destinate efectuării respectivelor activităti;

e) oricare subiect de drept, altul decât cele prevăzute la lit. a)-d), care desfăsoară una sau mai multe dintre activitătile prevăzute la cap. VIII sectiunea 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările si completările ulterioare, în baza unui drept special sau exclusiv, astfel cum este acesta definit la art. 3 lit. k) din ordonanta mentionată, acordat de o autoritate competentă, atunci când acesta atribuie contracte de achizitie publică sau încheie acorduri-cadru destinate efectuării respectivelor activităti;

3. Întârzierea plătii reprezintă depăsirea termenului contractual sau legal stabilit pentru executarea obligatiei de plată a pretului;

4. titlu executoriu reprezintă hotărârea pronuntată de o instantă judecătorească sau decizia de plată emisă de altă autoritate competentă, prin care s-a dispus fie plata imediată, fie plata în rate, care permite creditorului să recupereze creantele de la debitor prin mijloace de executare silită."

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 20 alin. (1) si (2) referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, art. 24 referitoare la dreptul la apărare si art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, precum si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale transpune în dreptul intern Directiva 2000/35/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 29 iunie 2000 privind combaterea întârzierii efectuării plătilor în cazul tranzactiilor comerciale. Potrivit preambulului directivei, aceasta „ar trebui să interzică abuzul la libertatea contractuală în dezavantajul creditorilor". De asemenea, se statuează că „întârzierea efectuării plătilor constituie o încălcare a contractului care a devenit atractivă din punct de vedere financiar pentru debitori (...). O schimbare decisivă, incluzând compensarea creditorilor pentru costurile angajate, este necesară pentru a inversa această tendintă si a asigura consecinte ale întârzierilor în efectuarea plătilor care să descurajeze întârzierea efectuării plătilor".

Deoarece, astfel cum s-a relevat si în directiva mentionată, întârzierea efectuării plătilor afectează competitivitatea si viabilitatea unor comercianti, ceea ce poate duce la falimentul acestora, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 urmăreste întărirea pozitiei creditorului în cazul neexecutării unor obligatii de plată a unor sume de bani în conditiile stabilite prin contracte comerciale în cazul depăsirii termenului contractual sau legal stabilit pentru executarea obligatiei de plată a pretului. De asemenea, ordonanta a fost adoptată pentru a stabili măsuri pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată asumate prin contracte comerciale si pentru stabilirea unei proceduri simplificate de solutionare a actiunilor în justitie având ca obiect asemenea obligatii.

Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 se aplică creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezintă obligatii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale. Potrivit art. 1 pct. 1 din ordonanta de urgentă, contractul comercial „reprezintă contractul încheiat între comercianti ori între acestia si o autoritate contractantă, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui pret constând într-o sumă de bani". De asemenea, potrivit art. 1 pct. 2, notiunii de autoritate contractantă ordonanta de urgentă îi subscrie: autoritătile publice sau institutiile publice centrale, regionale sau locale; oricare organism de drept public, altul decât cele prevăzute anterior, cu personalitate juridică, care a fost înfiintat pentru a satisface nevoi de interes general, fără caracter comercial sau industrial; oricare întreprindere publică sau subiect de drept, altul decât cele prevăzute anterior, ce desfăsoară una sau mai multe dintre activitătile ce se referă la domeniul apă, energie, transport si postă.

În continuare, pct. 3 si 4 ale art. 1 din ordonanta de urgentă definesc notiunile de întârzieri de plată ca fiind depăsirea termenului contractual sau legal stabilit pentru executarea obligatiei de plată a pretului si cea de titlu executoriu ca fiind hotărârea pronuntată de o instantă judecătorească sau decizia de plată emisă de altă autoritate competentă, prin care s-a dispus fie plata imediată, fie plata în rate, care permite creditorului să recupereze creantele de la debitor prin mijloace de executare silită.

Asa fiind, Curtea constată că dispozitiile criticate stabilesc semnificatia unor termeni si expresii folosite de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007, cum ar fi „contract comercial", „autoritate contractantă", „întârzierea plătii", „titlu executoriu", fără ca acestea să aducă atingere valorilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

În ceea ce priveste problema administrării probelor privind fondul cauzei, Curtea constată că, potrivit art. 126 din Constitutie, competenta instantelor de judecată si procedura în fata acestora se stabilesc prin lege, precum ordonanta de urgentă criticată. De asemenea, prin Decizia nr. 210 din 4 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 10 mai 2010, Curtea a statuat că prevederile ordonantei de urgentă sunt în sensul aplicării principiului rolului activ al judecătorului, care, la solutionarea pricinilor în primă instantă, are obligatia de a încerca împăcarea părtilor. Împrejurarea că, potrivit art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007, judecătorul citează părtile pentru explicatii si lămuriri si stăruie în efectuarea plătii sumei datorate înseamnă că hotărârea se va pronunta numai după ce judecătorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonanta de urgentă prevede că procedura reglementată de acest act normativ vizează exclusiv creantele certe, lichide si exigibile ce reprezintă obligatii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale, iar art. 10 dispune că ordonanta de plată se va emite numai în urma verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse potrivit art. 6 alin. (2), a declaratiilor părtilor, precum si a celorlalte probe administrate, instanta constatând că cererea este întemeiată. Pe de altă parte, dispozitiile art. 13 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 dau posibilitatea contestării de către debitor a ordonantei de plată si reglementează procedura pentru exercitarea căii de atac.

Asa fiind, Curtea constată că nu pot fi retinute criticile de neconstitutionalitate promovate de autorul exceptiei, exceptia fiind neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Textil Iteco" - S.R.L. în Dosarul nr. 5.672/301/2009 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 iunie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 863

din 24 iunie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona Ricu - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Capocetti Rom" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.110/320/2009 al Judecătoriei Târnăveni.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 14 ianuarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.110/320/2009, Judecătoria Târnăveni a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Capocetti Rom" - S.R.L.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că, potrivit art. 44 alin. (2) si (8) din Constitutie,


proprietatea este garantată si ocrotită de lege, în mod egal, respectiv orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni neputând fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică si în conditiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Aplicarea unei sanctiuni pecuniare potrivit dispozitiilor criticate echivalează cu o confiscare a bunurilor, ceea ce contravine prevederilor constitutionale amintite, precum si celor referitoare la libertatea economică.

Judecătoria Târnăveni arată că textul criticat nu este contrar prevederilor constitutionale care garantează si ocrotesc proprietatea privată, amenda aplicată reprezentând o consecintă legitimă a nerespectării unei norme legale.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 220 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007.

Textul de lege criticat are următorul cuprins: „(2) Contraventiile prevăzute la alin. (1) se sanctionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum si cu:

a) confiscarea produselor, iar în situatia în care acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), c), k), I), m), n), v), x) si y);

b) confiscarea cisternelor, recipientelor si a mijloacelor de transport utilizate în transportul produselor accizabile, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. k);

c) oprirea activitătii de comercializare a produselor accizabile pe o perioadă de 1-3 luni, în cazul comerciantilor în sistem

angro sau cu amănuntul, pentru situatiile prevăzute la alin. (1) lit. c), m), u) si v);

d) oprirea activitătii de productie a produselor accizabile prin sigilarea instalatiei, în cazul producătorilor, pentru situatiile prevăzute la alin. (1) lit. d), i), I), n) six)."

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 44 alin. (2) si (8) - Dreptul de proprietate privată si art. 45 - Libertatea economică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, răspunzând unei critici asemănătoare, a statuat prin Decizia nr. 835 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2007, următoarele: garantarea dreptului de proprietate, precum si desfăsurarea liberă a unei activităti comerciale implică respectarea de către toti comerciantii a obligatiilor ce le revin în această calitate; textele constitutionale ale art. 44 alin. (1) teza finală si ale alin. (9), care cuprind prevederi referitoare la protectia proprietătii private si limitele acestui drept, demonstrează că însăsi Constitutia exclude protectia bunurilor folosite la săvârsirea unor fapte ilicite sau dobândite prin asemenea fapte; în concordantă cu dispozitiile din Constitutie, proprietatea privată poate constitui obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârsirea unor infractiuni ori contraventii; potrivit dispozitiilor art. 44 alin. (8) teza întâi din Constitutie, „Averea dobândită licit nu poate fi confiscată", ceea ce presupune, per a contrarie, că poate fi confiscată averea dobândită în mod ilicit si, deci, este posibilă instituirea unor sanctiuni pentru ipoteza în care detinerea sau comercializarea unor produse de către operatorii economici contravine legii.

În ceea ce priveste invocarea prevederilor art. 45 din Legea fundamentală, Curtea constată că, prin Decizia nr. 766 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 2 iulie 2009, a statuat că desfăsurarea activitătii economice nu poate să se desfăsoare decât cu respectarea conditiilor prevăzute de lege, astfel că sanctionarea abaterilor de la prevederile legale nu poate primi semnificatia unei restrângeri nejustificate a acestei activităti.

Întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în această materie, solutia adoptată în precedent, precum si considerentele pe care aceasta se întemeiază îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Capocetti Rom" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.110/320/2009 al Judecătoriei Târnăveni.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 iunie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 899

din 6 iulie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu – procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de Luca Drăgan în Dosarul nr. 2.575/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal. Dosarul a fost repus pe rol, conform celor consemnate în încheierea din 3 iunie 2010.

La apelul nominal răspund autorul exceptiei, personal si asistat de avocat Eugen-Sebastian Cudrici, cu împuternicire depusă la dosar, precum si partea Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, prin consilier juridic Mihai lonescu, cu delegatie depusă la dosar.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii dă cuvântul apărătorului ales al autorului exceptiei.

Acesta sustine, în esentă, că dispozitiile art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 contravin dreptului la apărare, deoarece instituie o nouă categorie de probe, nereglementată de Codul de procedură civilă, constând în „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securitătii", care nu pot fi contestate în instantă, de vreme ce nu pot fi calificate nici ca acte administrative, nici ca înscrisuri sub semnătură privată si nici ca probe cu martori. Una dintre caracteristicile unui proces fiind contradictorialitatea, rezultă, în opinia sa, că persoana calificată de lege ca fiind „colaborator al securitătii" doar pe baza acelor „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securitătii" nu poate beneficia de această garantie, deoarece este posibil ca martorii să nu mai fie în viată. În concluzie, solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate si înlăturarea acestei probe.

Reprezentantul legal al părtii Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate. Pentru aceasta arată, mai întâi, că sustinerile de neconstitutionalitate formulate vizează oportunitatea legiferării, si nu constitutionalitatea textului legal examinat. Arată că părtile din proces pot răsturna prezumtia de veridicitate a acelor consemnări ce, indubitabil, intră în categoria înscrisurilor, deoarece, potrivit regulilor de procedură civilă, instanta administrează proba cu martori, cu înscrisuri si orice consideră util pentru aflarea adevărului, asa cum arată si actele din dosarul în care s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate. Mai sustine că relatările consemnate de lucrătorii Securitătii nu pot fi decât reale, deoarece o denaturare a adevărului nu ar fi fost în interesul structurilor Securitătii din acel regim politic, astfel fiind demonstrat esecul sau incompetenta acestora în combaterea actelor si manifestărilor împotriva regimului

comunist. Totodată, admiterea exceptiei ar bloca aplicarea întregii Ordonante de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, întrucât relatările verbale si rapoartele întocmite de ofiterii de securitate sunt utilizate nu doar în actiunile în constatare a calitătii de colaborator al Securitătii, dar si în cele de constatare a calitătii de lucrător al Securitătii. Depune concluzii scrise.

În replică, apărătorul autorului exceptiei mentionează că instanta de judecată nu admite proba cu martori si că, în baza interpretării si a redactării textului de lege criticat, „înscrisurile" si, respectiv, „notele si rapoartele" apartin unor categorii distincte, astfel că nu poate fi acceptată teza potrivit căreia notele si rapoartele scrise, precum si relatările verbale consemnate de lucrătorii Securitătii se înscriu, sub aspect procedural, în categoria înscrisurilor.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, arătând că, fată de jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, nu au intervenit elemente noi, care să justifice modificarea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 3 decembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 2.575/2/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor „art. 2 lit. b) - în parte - din Legea nr. 293/2009 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii".

Exceptia a fost ridicată de Luca Drăgan într-o cauză privind solutionarea unei actiuni în constatare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia solicită lămurirea întelesului sintagmei „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securitătii", întâlnită în art. 2 lit. b) teza întâi din ordonanta criticată, si consideră că acestor „documente" nu li se poate conferi valoare probantă. În caz contrar, arată că sunt încălcate dreptul la apărare si dreptul la un proces echitabil, deoarece persoanei definite ca fiind colaborator al Securitătii în baza definitiei legale criticate i se cere să „facă o probă diabolică, care este imposibil de făcut si în esentă este o probă negativă, ceea ce dreptul interzice", în sensul de a demonstra lipsa de autenticitate si veridicitate a unor „note de raport" sau „relatări verbale" consemnate de un lucrător al Securitătii.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a `-a contencios administrativ si fiscal apreciază că dispozitiile de lege criticate nu contravin normelor fundamentale invocate, deoarece „nota de constatare" poate fi cenzurată de instanta de contencios administrativ prin formularea actiunii în constatare si prin mijloacele procedurale care guvernează procesul civil.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului


Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozitiile „art. 2 lit. b) - în parte - din Legea nr. 293/2009 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii". În realitate, obiectul acesteia îl formează dispozitiile art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, astfel cum acestea au fost modificate prin pct. 3 al articolului unic din Legea nr. 293/2008 (si nu Legea nr. 293/2009) pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008. Textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 2 lit. b): „În întelesul prezentei ordonante de urgentă, termenii si expresiile de mai jos au următoarea semnificatie: b) colaborator al Securitătii - persoana care a furnizat informatii, indiferent sub ce formă, precum note si rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securitătii, prin care se denuntau activitătile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist si care au vizat îngrădirea drepturilor si libertătilor fundamentale ale omului. (...)"

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare si ale art. 53 - Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată următoarele:

În esentă, autorul exceptiei consideră că sintagmei „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securitătii" din cuprinsul art. 2 lit. b) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii nu i se poate conferi valoare probantă, deoarece i se cere să demonstreze lipsa de autenticitate si veridicitate a unor „note de raport" sau „relatări verbale" consemnate de un lucrător al Securitătii, pe care, însă, este posibil să nu îl mai poată chema în instantă. Asadar, i se cere „să facă o probă diabolică, care este imposibil de făcut si în esentă este o probă negativă, ceea ce dreptul interzice" si este privat de dreptul la apărare si la un proces echitabil, de vreme ce instanta poate pronunta o hotărâre de constatare a calitătii de colaborator al Securitătii doar pe baza acestor probe.

Din analiza prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008, si anume a art. 11 alin. (1)-(3), Curtea constată că acestea permit instantei de contencios administrativ ca, în cadrul actiunii în constatare cu care a fost sesizată, să procedeze la cenzurarea „Notei de constatare" si să uzeze de toate mijloacele procedurale în cadrul procesului, pentru stabilirea adevărului. De altfel, o practică contrară ar încălca principiile generale de drept, în temeiul cărora instanta de judecată administrează dovezi care să ducă la dezlegarea pricinii si, în final, la înfăptuirea justitiei.

Asadar, într-o actiune în constatare a calitătii de colaborator, promovată de Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitătii, pârâtul nu trebuie să îsi demonstreze propria nevinovătie, revenind instantei de judecată obligatia de a administra tot probatoriul pe baza căruia să pronunte solutia. Constatarea calitătii de colaborator al Securitătii trebuie să fie rezultatul unei analize minutioase din partea instantei asupra întregului material depus de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitătii si nu poate fi stabilită numai pe baza „relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securitătii". În cadrul acestui proces pot fi demonstrate atât faptele pozitive, cât si faptele negative, acestea din urmă prin dovedirea faptelor pozitive contrare. Asadar, nu se poate sustine, asa cum face autorul exceptiei, că relatările verbale consemnate de lucrătorii Securitătii au o valoare probantă prestabilită si nici că instanta pronuntă o hotărâre exclusiv în baza acestora.

Totodată, Curtea arată că aspectele legate de calificarea mijloacelor de probă sau de stabilirea sensului pe care îl au în cuprinsul legii anumiti termeni nu este o problemă de constitutionalitate, ci de legiferare, pe de o parte, si de interpretare si aplicare a legii de către instantele judecătoresti, pe de altă parte.

În acelasi timp, Curtea constată că atât Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, în ansamblul său, cât si unele prevederi ale acesteia au mai fost supuse controlului de constitutionalitate.

Astfel, prin Decizia nr. 815 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11 iunie 2009, Curtea Constitutională a statuat că „în conditiile în care actiunea în constatarea calitătii de lucrător al Securitătii este introdusă la o instantă de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil si dreptul la apărare, părtile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garantiile prevăzute de legea procesuală civilă pentru a-si sustine pozitia asupra problemelor de fapt si de drept.

Mai mult, deoarece, potrivit dispozitiilor art. 1169 din Codul civil, „Cel ce face o propunere înaintea judecătii trebuie să o dovedească", este asigurat echilibrul procesual al părtilor în litigiu, dându-se totodată expresie principiului aflării adevărului, statuat de art. 129 alin. (5) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronuntării unei hotărâri temeinice si legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părtile se împotrivesc".


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitătii, exceptie ridicată de Luca Drăgan în Dosarul nr. 2.575/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 iulie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 901

din 6 iulie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 12 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 12 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, exceptie ridicată din oficiu de Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti în Dosarul nr. 12.808/299/2009.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât criticile de neconstitutionalitate urmăresc modificarea si completarea textului de lege, ceea ce excedează competentei Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 18 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 12.808/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 12 alin. (4) din Legea

nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Exceptia a fost ridicată de instantă din oficiu într-o cauză având ca obiect solutionarea unei cereri de restituire a unor sume de bani încasate cu titlu de prestatii sociale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti consideră, în esentă, că art. 12 alin. (4) din Legea nr. 448/2006, prin care se interzice cumulul între indemnizatia pentru cresterea copilului cu handicap si indemnizatia lunară acordată copilului aflat în această situatie sau calitatea de asistent personal al acestuia, încalcă prevederile art. 44 alin. (2) din Constitutie. Arată că nu există nicio justificare rezonabilă pentru lipsirea părintelui de veniturile necesare traiului său ori pentru lipsirea copilului de beneficiul indemnizatiei pentru asigurarea recuperării sale. Precizează că fortarea părintelui să opteze între indemnizatia pentru cresterea copilului acordată conform Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 148/2005 si cea pentru copilul cu handicap reglementată de Legea nr. 448/2006 conduce, în ipoteza în care acesta alege să beneficieze de primul drept, la lipsirea persoanei cu handicap de o protectie efectivă, ceea ce înseamnă că statul îsi încalcă obligatia constitutională de a asigura un regim special de ocrotire si o alocatie în acest sens.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 12 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008. Textul de lege criticat are următoarea redactare:

- Art. 12 alin. (4): „(4) De drepturile prevăzute la alin. (1) lit. a)-g) si la alin. (2) nu pot beneficia persoanele care au în acelasi timp si calitatea de asistent personal pentru acelasi copil sau care primesc indemnizatia prevăzută la art. 42 alin. (4)."

Alin. (1) lit. a)-g) al art. 12 din Legea nr. 448/2006, la care face referire textul de lege criticat, prevede că persoana care are în îngrijire, supraveghere si întretinere un copil cu handicap beneficiază, după caz, de următoarele drepturi:

a) concediu si indemnizatie pentru cresterea copilului cu handicap sau, după caz, stimulent lunar, până la împlinirea de către acesta a vârstei de 3 ani, în conditiile de acordare prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei în vederea cresterii copilului, cu modificările si completările ulterioare, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 7/2007;

b) concediu si o indemnizatie pentru cresterea copilului cu handicap, în cuantum de 450 lei, pentru copilul cu handicap cu vârsta cuprinsă între 3 si 7 ani;

c) program de lucru redus la 4 ore pentru părintele care are în îngrijire copilul cu handicap grav sau accentuat, până la împlinirea de către acesta a vârstei de 18 ani, la solicitarea părintelui;

d) concedii medicale, acordate în conditiile legii, pentru îngrijirea copilului cu handicap care necesită internare, tratament ambulatoriu sau la domiciliu pentru afectiuni intercurente, precum si pentru recuperare/reabilitare, până la împlinirea de către copil a vârstei de 18 ani;

e) indemnizatie lunară pentru cresterea copilului cu handicap, în cuantum de 450 lei, acordată persoanei cu handicap care nu realizează alte venituri în afara celor prevăzute la art. 58 alin. (4) lit. a), până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani;

f) indemnizatie lunară pentru cresterea copilului cu handicap, în cuantum de 300 lei, acordată persoanei cu handicap care nu realizează alte venituri în afara celor prevăzute la art. 58 alin. (4) lit. a), pentru copilul cu vârsta cuprinsă între 3 si 7 ani;

g) indemnizatie lunară pentru cresterea copilului cu handicap, în cuantum de 300 lei, acordată persoanei care nu îndeplineste conditiile prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 148/2005, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările si completările ulterioare, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani, iar pentru copilul cu vârsta cuprinsă între 3 si 7 ani, un ajutor lunar în cuantum de 150 lei.

Textul de lege criticat face referire si la alin. (2) al art. 12 din Legea nr. 448/2006, care prevede că persoana cu handicap care are în îngrijire, supraveghere si întretinere un copil si care nu realizează alte venituri în afara celor prevăzute la art. 58 alin. (4) lit. a) [indemnizatie lunară, indiferent de venituri, în cuantum de 202 lei, pentru adultul cu handicap grav, si în cuantum de 166 lei, pentru adultul cu handicap accentuat] beneficiază de indemnizatie pentru cresterea copilului, în cuantum de 450 lei, până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani si de un ajutor lunar pentru cresterea copilului, în cuantum de 150 lei, pentru copilul cu vârsta cuprinsă între 2 si 7 ani.

Art. 42 alin. (4) din Legea nr. 448/2006, la care face trimitere textul de lege ce formează obiectul prezentei exceptii, stabileste că părintii sau reprezentantii legali ai copilului cu handicap grav, adultii cu handicap grav ori reprezentantii legali ai acestora, cu exceptia celor cu handicap vizual grav, pot opta între asistent personal si primirea unei indemnizatii lunare [potrivit art. 35 din Legea nr. 448/2006, persoana cu handicap grav are dreptul, în baza evaluării sociopsihomedicale, la un asistent personal].

În opinia instantei, în calitate de autor al exceptiei, textul de lege criticat contravine următoarelor prevederi din Constitutie: art. 41 alin. (2) privind măsurile de protectie socială la care au dreptul salariatii; art. 44 alin. (2) care garantează si ocroteste proprietatea privată, indiferent de titular; art. 49 alin. (1) si (2) care instituie un regim special de protectie si de asistentă în realizarea drepturilor copiilor si tinerilor si prevede că statul acordă alocatii pentru copii si ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap, precizând că se stabilesc prin lege alte forme de protectie socială a copiilor si a tinerilor; art. 50 privind protectia persoanelor cu handicap.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că prevederile art. 12 alin. (4) din Legea nr. 448/2006, prin interdictia pe care o impune, instituie, de fapt, pentru destinatarul normei un beneficiu alternativ, în sensul că acesta are posibilitatea de a alege de care dintre drepturile la care textul face referire să beneficieze.

Critica de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulată, vizează tocmai această modalitate în care legiuitorul a înteles să confere anumite drepturi, prin oferirea de alternative, si tinde la modificarea solutiei legislative consacrate prin textul de lege criticat. Or, Curtea Constitutională nu se poate substitui puterii legislative prin completarea prevederilor criticate, deoarece, în caz contrar, ar nesocoti principiul constitutional al separatiei puterilor în stat.

De asemenea, Curtea observă că aspectele prezentate în motivarea exceptiei de neconstitutionalitate reprezintă, de fapt, probleme izvorâte din modalitatea de aplicare a textului. Instanta de judecată are însă atribute suverane în ceea ce priveste interpretarea si aplicarea prevederilor legale la spete individuale, în functie de circumstantele concrete ale cauzelor.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 12 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, exceptie ridicată din oficiu de Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti în Dosarul nr. 12.808/299/2009.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 iulie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

RECTIFICĂRI

 

La Hotărârea Guvernului nr. 601/2006 privind transmiterea unui teren, proprietate publică a statului, din administrarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului în administrarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale - Agentia Natională pentru Pescuit si Acvacultura, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 16 mai 2006, se face următoarea rectificare (care nu apartine Redactiei „Monitorul Oficial, Partea I"):

- în anexă, la coloana „Caracteristicile terenului", în loc de: „- N - Căpitănia Midia; - E - Bazin portuar; - S - Santier naval (Societatea Comercială «2x1 Holding Cape Midia Shipyard» - S.A.); - V- Bazin portuar" se va citi: „-N - Drum de acces Port Midia; - E - Bazin portuar; - S - Teritoriu domeniu public al statului concesionat Companiei Nationale «Administratia Porturilor Maritime» - S.A. Constanta; - V- Teritoriu domeniu public al statului concesionat Companiei Nationale «Administratia Porturilor Maritime» - S.A. Constanta".


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.