DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 946

din 6 iulie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 304 pct. 5, art. 312 alin. 3 si art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 304 pct. 5, art. 312 alin. 3 si art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Gabriela Radu în Dosarul nr. 6.940/95/2009 al Tribunalului Gorj - Sectia civilă.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din data de 29 iunie 2010, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de 6 iulie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 24 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 6.940/95/2009, Tribunalul Gorj - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 304 pct. 5, art. 312 alin. 3 si art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Gabriela Radu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 403 alin. 3 încalcă prevederile art. 21 din Constitutie si cele ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece instituirea unui recurs distinct împotriva încheierii de suspendare duce la prelungirea nejustificată a procesului, constituind si o interferentă în activitatea instantei de fond. În ceea ce priveste dispozitiile art. 304 pct. 5 si art. 312 alin. 3, se arată că acestea contravin dreptului la un proces echitabil, deoarece impun, fără nicio distinctie, solutia casării cu trimitere spre rejudecare.

Tribunalul Gorj - Sectia civilă arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului arată că dispozitiile de lege criticate reprezintă norme procedurale care tin de optiunea legiuitorului exercitată în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constitutie. Textele criticate nu sunt de natură să îngrădească dreptul părtilor de a beneficia de toate drepturile si garantiile menite să ie asigure accesul liber la justitie, dreptul la un proces echitabil si la solutionarea acestuia într-un termen rezonabil.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 304 pct. 5, art. 312 alin. 3 si art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, cu următorul continut:

- Art. 304 pct. 5: „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situatii, numai pentru motive de nelegalitate: [...]

5. când, prin hotărârea dată, instanta a încălcat formele de procedură prevăzute sub sanctiunea nulitătii de art. 105 alin. 2;";

- Art. 312 alin. 3: „Modificarea hotărârii atacate se pronuntă pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 si 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 si 5, precum si în toate cazurile în care instanta a cărei hotărâre este recurată a solutionat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi. Dacă sunt găsite întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanta de recurs va casa în întregime hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară.";

- Art. 403 alin. 3: „Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 si 2, instanta, în toate cazurile, se pronuntă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat."

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber la justitie si art. 24 referitoare la dreptul la apărare, precum si dispozitiile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 304 pct. 5 si art. 312 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că aceasta trebuie examinată avându-se în vedere întreaga reglementare a Codului de procedură civilă referitoare la judecarea recursului.

Astfel, dispozitiile art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă constituie unul dintre temeiurile de drept ale controlului judiciar exercitat pe calea recursului. Acest motiv de recurs vizează nesocotirea formelor de procedură prevăzute sub sanctiunea nulitătii de art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, ce determină, potrivit art. 312 alin. 3 din acelasi cod, pronuntarea casării hotărârii atacate. Textul art. 105 alin. 2 vizează două ipoteze care determină nulitatea, si anume nerespectarea formelor legale la întocmirea unui act sau întocmirea acestuia de către un functionar necompetent, în măsura în care acestea au pricinuit părtii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

În ceea ce priveste casarea hotărârilor împotriva cărora s-a exercitat calea de atac a recursului, Curtea constată că, potrivit art. 312 alin. 4 din Codul de procedură civilă, regula o reprezintă casarea cu retinere a acestora, caz în care curtile de apel si tribunalele vor rejudeca pricina în fond, fie la termenul când a avut loc admiterea recursului, situatie în care se pronuntă o singură decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop.

Casarea cu trimitere spre rejudecare instantei care a pronuntat hotărârea casată sau altei instante de acelasi grad poate fi dispusă de către instanta de recurs numai în cazurile strict prevăzute de dispozitiile art. 312 alin. 5 si 6 din Codul de procedură civilă, si anume:

1) în cazul în care instanta a cărei hotărâre este recurată a solutionat procesul fără a intra în cercetarea fondului;

2) în cazul în care judecata s-a făcut în lipsa părtii care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât si la dezbaterea fondului;

3) când hotărârea s-a dat cu încălcarea competentei altei instante.

Încălcarea normelor procedurale care prevăd că judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfătisarea părtilor, respectiv că presedintele va amâna judecata ori de câte ori va constata că partea care lipseste nu a fost citată cu respectarea cerintelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulitătii, norme ce se constituie în garantii ale asigurării a două dintre principiile fundamentale, si anume accesul liber la justitie si dreptul la apărare, atrage asupra hotărârii pronuntate în aceste conditii sanctiunea nulitătii prevăzute de art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din acelasi cod.

Casarea cu trimitere spre rejudecare, în cazurile prevăzute de lege, inclusiv de cel la care se referă autorul exceptiei, se justifică pentru a se asigura respectarea principiului contradictorialitătii, a dreptului la apărare si, în general, a tuturor garantiilor procesuale privind judecata în fond, precum si parcurgerea în mod real a gradelor de jurisdictie prevăzute de lege cu scopul pronuntării unor hotărâri judecătoresti temeinice si legale.

De asemenea, Curtea constată că, asa cum a retinut si înalta Curte de Casatie si Justitie în jurisprudenta sa, pentru asigurarea unui echilibru functional în activitatea jurisdictională, pronuntarea asupra fondului cauzei si stabilirea situatiei de fapt rămân totusi în sarcina instantelor de fond, iar instanta de recurs nu poate fi decât o instantă de control judiciar, cu structură specifică în dreptul de cenzură.

Asa fiind, Curtea constată că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 304 pct. 5 si art. 312 alin. 3 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.

Cu privire la dispozitiile art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că, prin Decizia nr. 394 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 5 mai 2009, a retinut, în esentă, că aceste dispozitii nu încalcă principiul liberului acces la justitie si dreptul la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, reprezintă o garantie recunoscută părtilor interesate de a ataca încheierea pronuntată cu privire la cererea de suspendare a executării silite. De asemenea, Curtea a retinut că dispozitiile cuprinse în art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă reprezintă norme procedurale care tin de optiunea legiuitorului, exercitate în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit căruia „Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 304 pct. 5, art. 312 alin. 3 si art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Gabriela Radu în Dosarul nr. 6.940/95/2009 al Tribunalului Gorj - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 iulie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 949

din 6 iulie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 286, 287, 288 si art. 298 alin. (2) ultima liniută din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, art. 74, 75 si 77 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă si art. 164 din Codul de procedură civilă

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 286, 287, 288 si art. 298 alin. (2) ultima liniută din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, art. 74, 75 si 77 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă si art. 164 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de

Societatea Comercială „Petrom" - S.A. în Dosarul nr. 2.199/87/2009 al Tribunalului Giurgiu - Sectia civilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 3 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 2.199/87/2009, Tribunalul Giurgiu - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 286, 287, 288 si art. 298 alin. (2) ultima liniută din Codul muncii, art. 74, 75, 77 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă si art. 164 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile art. 286, 287 si 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii si ale art. 74, 75 si 77 din Legea nr. 168/1999 sunt de un formalism excesiv, de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării drepturilor recunoscute de lege atât pentru angajat, cât si pentru angajator si să restrângă nejustificat dreptul la apărare al angajatorului, care este pus într-o situatie de dezechilibru fată de angajatul care are calitatea de reclamant. Autorul exceptiei invocă faptul că intervalul de timp dintre data primirii citatiei si data termenului de judecată este prea scurt pentru ca un angajator să îsi exercite dreptul la apărare si să se achite de sarcina probei care îi revine. De asemenea, faptul că prevederile art. 164 din Codul de procedură civilă lasă la aprecierea instantei posibilitatea conexării cauzelor si nu obligă la luarea unei astfel de măsuri, ceea ce ar conduce la o economie de timp si cheltuieli, precum si la o judecată unitară, este de natură să aducă atingere dreptului la apărare. Astfel, dispozitiile legale atacate încalcă, în opinia autorilor exceptiei, si principiul efectivitătii juridice. În ceea ce priveste dispozitiile art. 298 alin. (2) ultima liniută din Codul muncii, se arată, potrivit încheierii de sesizare, că acestea contravin art. 1 alin. (4) si (5), art. 73 alin. (3) si art. 79 alin. (1) din Legea fundamentală.

Tribunalul Giurgiu - Sectia civilă arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 286, 287, 288 si art. 298 alin. (2) ultima liniută din Codul muncii, ale art. 74, 75 si 77 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu

modificările si completările ulterioare, precum si art. 164 din Codul de procedură civilă, dispozitii ce au următorul continut:

- Art. 286 din Codul muncii: „(1) Cererile referitoare la solutionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgentă.

(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile.

(3) Procedura de citare a părtilor se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel putin 24 de ore înainte de termenul de judecată.";

- Art. 287 din Codul muncii: „Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfătisare.";

- Art. 288 din Codul muncii: „Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgentă, instanta fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia.";

- Art. 298 alin. (2) ultima liniută din Codul muncii: „(2) Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: [... ]

- orice alte dispozitii contrare.";

- Art. 74 din Legeanr. 168/1999: „(1) Cererile referitoare la solutionarea conflictelor de drepturi se judecă în regim de urgentă.

(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile.

(3) Părtile sunt legal citate, dacă citatia Ie-a fost înmânată cel putin cu o zi înaintea judecării.";

- Art. 75 din Legea nr. 168/1999: „În cazul în care sunt contestate măsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligatia ca, până la prima zi de înfătisare, să depună dovezile în baza cărora a luat măsura respectivă.";

- Art. 77 din Legea nr. 168/1999: „(1) În cazul în care judecata continuă, administrarea probelor se va face cu respectarea regimului de urgentă al judecării conflictelor de drepturi.

(2) Instanta poate să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie nejustificat administrarea acesteia.";

- Art. 164 din Codul de procedură civilă: „(1) Părtile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiasi instante sau instante deosebite, de acelasi grad, în care sunt aceleasi părti sau chiar împreună cu alte părti si al căror obiect si cauză au între dânsele o strânsă legătură.

(2) Întrunirea poate fi făcută de judecător chiar dacă părtile nu au cerut-o.

(3) Dosarul va fi trimis instantei mai întâi învestită, afară numai dacă amândouă părtile cer trimiterea lui la una din celelalte instante.

4) Când una din pricini este de competenta unei instante, si părtile nu o pot înlătura, întrunirea se va face la acea instantă."

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autoarea exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) si (5) referitoare la principiului separatiei si echilibrului puterilor si la obligativitatea respectării Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, art. 21 alin. (1), (2) si (3) privind accesul liber la justitie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 73 alin. (3) referitoare la domeniile ce trebuie reglementate prin lege organică, art. 79 alin. (1) referitoare la Consiliul Legislativ, precum si dispozitiilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, prin raportare la art. 11 alin. (2) si art. 20 din Constitutie referitoare la raporturile dintre tratatele internationale în materia drepturilor omului si dreptul intern.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra dispozitiilor de lege criticate s-a mai pronuntat, statuând că acestea sunt constitutionale.

Astfel, prin Decizia nr. 1.015 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, Curtea, pentru argumentele acolo expuse, a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 286, 287 si 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, 75 si 77 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă, precum si ale art. 164 din Codul de procedură civilă.

De asemenea, prin Decizia nr. 187 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 16 martie 2010, si Decizia nr. 149 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 16 martie 2010, Curtea a statuat că dispozitiile art. 298 alin. (2) ultima liniută din Codul muncii sunt constitutionale.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudenta în materie a Curtii, solutia pronuntată prin decizia indicată, precum si considerentele ce au stat la baza acesteia îsi mentin valabilitatea si în această cauză.

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 286, 287, 288 si art. 298 alin. (2) ultima liniută din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, art. 74, 75 si 77 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă si art. 164 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. în Dosarul nr. 2.199/87/2009 al Tribunalului Giurgiu - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 iulie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 953

din 6 iulie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România si ale art. II alin. (1) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 86 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România si ale art. II alin. (1) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Yahia Dawara în Dosarul nr. 5.486/2/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 29 iunie 2010, fiind consemnate în încheierea de sedintă de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronuntării pentru data de 6 iulie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 august 2007, pronuntată în Dosarul nr. 5.486/2/2007, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 86 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România si ale art. II alin. (1) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Exceptia a fost ridicată de Yahia Dawara într-o cauză având ca obiect contestarea deciziei de returnare a acestuia de pe teritoriul României si anularea măsurii interdictiei de intrare pe teritoriul României.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia precizează că prevederile art. 86 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 sunt contrare principiului preeminentei dreptului, principiului separatiei puterilor în stat, liberului acces la justitie, dreptului la apărare si dreptului la viată privată si familială. Totodată, sustine că textul de lege amintit este lipsit de precizie si claritate si nu poate constitui prin el însusi temei pentru emiterea unei decizii de îndepărtare sub escortă, întrucât nu contine decât o enumerare a categoriilor de străini pentru care se realizează îndepărtarea sub escortă. Arată că nu este prevăzută o procedură specială de contestare a acestei decizii, „ceea ce face ca recurgerea la dreptul comun - Legea nr. 554/2004 - să lipsească străinul de minimele garantii prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002, în special, caracterul suspensiv de executare al contestatiei împotriva deciziei de returnare". Sustine că prevederile criticate sunt neconstitutionale si întrucât nu asigură un recurs efectiv împotriva deciziei de returnare.

În ceea ce priveste dispozitiile art. II alin. (1) din Legea nr. 56/2007, care, în opinia autorului exceptiei, instituie doar în aparentă o perioadă de gratie în privinta returnării de pe teritoriul României, sustine că „lasă deschisă posibilitatea aplicării arbitrare, prin refuzul Oficiului Român pentru Imigrări de a aplica străinului beneficiul legii atât cu privire la termenul de 6 luni, cât si cu privire la neinstituirea interdictiei de intrare în România, întrucât se ia în considerare întelesul legii că este o facultate a străinului de a cere, iar nu si o obligatie a Oficiului Român pentru Imigrări de a acorda acest beneficiu".

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal consideră că prevederile de lege criticate nu aduc atingere niciunui text sau principiu din Legea fundamentală, autorul exceptiei fiind nemultumit de modul de aplicare si interpretare a normelor legale aflate în discutie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin niciuneia dintre dispozitiile constitutionale invocate si sunt redactate într-o manieră clară si precisă. Precizează că instanta de contencios constitutional nu se poate substitui instantei de judecată pentru a stabili dacă actiunile unei persoane determinate au constituit sau nu o încălcare a prevederilor imperative ale legii.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îi constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 86 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 56/2007 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007. Ulterior sesizării Curtii Constitutionale, în temeiul art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiintarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autoritătii pentru străini si a Oficiului National pentru Refugiati, precum si modificarea si completarea unor acte normative, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 a fost din nou republicată, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, iar după renumerotare textul criticat se regăseste la art. 87 alin. (1).

De asemenea, formează obiectul exceptiei si dispozitiile art. II alin. (1) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.

Continutul prevederilor legale criticate este următorul:

- Art. 87 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002:

„(1) Îndepărtarea sub escortă se realizează, în conditiile prezentei ordonante de urgentă, de către personalul specializat al Oficiului Român pentru Imigrări, pentru următoarele categorii de străini:

a) care nu au părăsit voluntar teritoriul României la expirarea termenului deciziei de returnare prevăzute la art. 80 alin. (3);

b) care au trecut ilegal frontiera de stat;

c) care au fost declarati indezirabili;

d) împotriva cărora a fost dispusă expulzarea.";

- Art. II alin. (1) din Legea nr. 56/2007:

„(1) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, străinii fără drept de sedere în România pot solicita Autoritătii pentru străini emiterea unei decizii de returnare, fără instituirea măsurii de interzicere a intrării în România."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate textele de lege criticate contravin următoarelor dispozitii din Constitutie: art. 1 alin. (3) privind caracterul de stat de drept al României, art. 1 alin. (4) care statuează principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat, art. 21 care consacră accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, art. 24 care garantează dreptul la apărare si art. 26 privind viata intimă, familială si privată. De asemenea, se invocă prevederile Protocolului nr. 12 la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind interzicerea generală a discriminării.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că îndepărtarea sub escortă prevăzută de art. 87 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 reprezintă una dintre cele două modalităti de punere în executare a deciziei de returnare a străinilor care nu se află în stare de legalitate pe teritoriul României. Ordonanta de urgentă prevede, în art. 82 alin. (3), situatiile în care străinii fată de care s-a emis o decizie de returnare vor părăsi tara neînsotiti, iar în cuprinsul art. 87 alin. (1) individualizează categoriile de străini a căror îndepărtare se va face sub escortă. Curtea constată că textul de lege criticat este redactat într-o manieră clară si precisă, lipsită de orice echivoc, nefiind de natură să înfrângă vreuna dintre dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

Curtea nu poate să retină nici critica referitoare la lipsa unei proceduri speciale de contestare a măsurii îndepărtării sub escortă care să îi asigure străinului anumite garantii pe care o eventuală contestare a acesteia printr-o actiune în contencios administrativ nu i le-ar putea oferi. Cu privire la acest aspect, instanta de control constitutional observă că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 reglementează în favoarea străinului posibilitatea de contestare a deciziei de returnare, pe parcursul solutionării plângerii formulate executarea măsurii de îndepărtare fiind suspendată, potrivit art. 84 alin. (3) din ordonanta de urgentă.

De altfel, Curtea retine că îndepărtarea străinilor, astfel cum este reglementată de ordonanta de urgentă, reprezintă o sanctiune aplicată acestora pentru nerespectarea cerintelor legale referitoare la sederea lor pe teritoriul statului român.

Potrivit art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002, străinii aflati temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de sedere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de sedere. La art. 4 alin. (4), ordonanta de urgentă prevede că străinii aflati pe teritoriul României sunt obligati să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra si, după caz, de a rămâne pe teritoriul României, să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat sederea, precum si să depună toate diligentele necesare pentru a iesi din România până la expirarea acestei perioade. Curtea retine că necesitatea stabilirii unor reguli referitoare la sederea străinilor este pe deplin justificată de ratiuni de control al fenomenului migrationist si trebuie privită prin prisma prevederilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, care impun respectarea legilor, această obligatie revenind, fără distinctie, atât cetătenilor români, cât si celor străini si apatrizilor.

În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II alin. (1) din Legea nr. 56/2007, Curtea constată că este inadmisibilă, întrucât, din motivarea acesteia rezultă că autorul său critică modalitatea concretă de aplicare a textului de lege mentionat. Potrivit Constitutiei si legii sale de organizare si functionare, instanta de contencios constitutional verifică doar conformitatea dispozitiilor din legi si ordonante cu prevederile si principiile constitutionale, neavând însă competenta de a cenzura actele de aplicare a legii, atributie care revine exclusiv instantelor judecătoresti.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Yahia Dawaraîn Dosarul nr. 5.486/2/2007 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

II. Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II alin. (1) din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 iulie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 966

din 6 iulie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (4) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiintării si dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin – procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (4) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiintării si dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Intim" - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 24.717/3/2008 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 29 iunie 2010 si au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronuntarea pentru data de 6 iulie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 1 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 24.717/3/2008, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (4) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiintării si dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Intim" - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia apreciază că prin dispozitiile art. 13 alin. (4) din Legea nr. 346/2004, care reglementează obligatia regiilor autonome, societătilor/companiilor nationale, precum si societătilor comerciale cu capital majoritar de stat de a stabili si întocmi liste cuprinzând activele disponibile, în conditiile art. 13 alin. (2) din lege care defineste notiunea de activ disponibil, se realizează, în mod inadmisibil, „confuziunea legiuitorului si judecătorului cu partea" (regiile autonome, societătile/companiile nationale, societătile comerciale cu capital majoritar de stat). Atâta timp cât, pe de o parte, legiuitorul a stabilit notiunea de activ disponibil utilizat de întreprinderile mici si mijlocii în baza contractelor de închiriere, iar pe de altă parte, judecătorul are obligatia de a aplica corect legea, acesta din urmă nu poate fi conditionat de „stabilirea" de către una dintre părti a faptului dacă imobilul ce face obiectul litigiului dedus judecătii este sau nu disponibil.

Sub un alt aspect, dispozitiile art. 13 alin. (4) din Legea nr. 346/2004 conditionează dreptul legal conferit întreprinderilor mici si mijlocii ce utilizează active disponibile în sensul legii de a cumpăra activul detinut în baza contractului de închiriere, locatie de gestiune sau de asociere în participatiune, de îndeplinirea obligatiei de a stabili si întocmi liste cuprinzând activele disponibile de către regiile autonome, societătile/companiile nationale sau societătile comerciale cu capital majoritar de stat. O atare împrejurare aduce atingere măsurilor strategice de reformă economică menite a accelera procesul de privatizare prin stimularea înfiintării si dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii, încălcându-se astfel dispozitiile art. 135 din Constitutie.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială consideră că textul de lege criticat reprezintă o concretizare a criteriilor legale de identificare a activelor disponibile prevăzute de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 346/2004, concretizare pe care au obligatia de a o realiza regiile autonome, societătile/companiile nationale sau societătile comerciale cu capital majoritar de stat. Asa fiind, nu sunt întemeiate sustinerile autorului exceptiei de neconstitutionalitate privind îngrădirea accesului liber la justitie, a dreptului la un proces echitabil, precum si a dreptului la respectarea proprietătii private.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 13 alin. (4) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiintării si dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 29 iulie 2004, text de lege care are următorul cuprins: „(4) Regiile autonome, societătile/companiile nationale, precum si societătile comerciale cu capital majoritar de stat sunt obligate să stabilească si să întocmească liste cuprinzând activele disponibile, pe care le vor reactualiza lunar. Listele vor fi transmise la camerele de comert si industrie judetene si a municipiului Bucuresti, la organizatiile patronale, asociatiile profesionale prin autoritatea administratiei publice centrale cu atributii în domeniul întreprinderilor mici si mijlocii."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 21 si 135, precum si prevederilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile Legii nr. 346/2004 reprezintă măsuri strategice de reformă economică menite a accelera procesul de privatizare prin stimularea înfiintării si dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii, statul având obligatia, în virtutea art. 135 din Constitutie, să asigure crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, protectia concurentei loiale, precum si protejarea intereselor nationale în activitatea economică. Astfel, statul, în calitate de actionar majoritar, urmăreste vânzarea activelor disponibile detinute de regii autonome, societăti/companii nationale si societăti comerciale către diferiti operatori economici, întreprinderi mici si mijlocii care au utilizat aceste active în baza unor contracte. Activele se oferă spre vânzare cu respectarea drepturilor creditorilor si doar în măsura în care acestea nu apartin proprietătii publice si asupra lor nu este instituit sechestru asigurător.

Curtea constată că prevederile art. 13 din Legea nr. 346/2004 definesc notiunea de active, care anume active se consideră disponibile si stabilesc modul de întocmire si publicare a listelor ce cuprind activele disponibile, respectiv cele utilizate de întreprinderile mici si mijlocii.

Astfel, în conformitate cu dispozitiile art. 13 alin. (4) din lege, regiile autonome, societătile/companiile nationale, precum si societătile comerciale cu capital majoritar de stat, după caz, au obligatia să stabilească si să întocmească liste cuprinzând activele disponibile, pe care le vor reactualiza lunar, active ce urmează să fie vândute în baza dispozitiilor legii, la solicitarea locatarului sau asociatului, la pretul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare întocmit de un expert acceptat de părti, după deducerea investitiilor efectuate în activ de către locatar/asociat.

Din examinarea textului legal mai sus mentionat, criticat de autorul exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constată că acesta instituie o obligatie în sarcina persoanelor juridice enumerate de a cuprinde în listă toate activele disponibile, asa cum însăsi legea în art. 13 alin. (2) le defineste, obligatie care exclude posibilitatea acestora de a dispune cu privire la cuprinsul acestei liste, în sensul de a opta pentru vânzarea sau păstrarea activelor care îndeplinesc conditiile prevăzute de lege referitoare la disponibilitate.

În ceea ce priveste critica potrivit căreia instanta sesizată cu un litigiu în materia reglementată de Legea nr. 346/2004 este tinută de „stabilirea" de către una dintre părti, respectiv regie autonomă, societate/companie natională sau societate comercială cu capital majoritar de stat, a faptului dacă imobilul ce face obiectul litigiului dedus judecătii este sau nu disponibil, Curtea constată, de asemenea, că este neîntemeiată. Astfel, asa cum s-a retinut mai sus, operatorii economici enumerati nu au posibilitatea de a aprecia cu privire la disponibilitatea unui activ pe care îl au în proprietate, ci sunt obligati ca, în situatia în care este îndeplinită una dintre conditiile prevăzute de art. 13 alin. (2) din lege, să cuprindă în listă activul respectiv. Lista întocmită în maniera prevăzută de lege poate face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanta judecătorească, care este competentă a se pronunta asupra continutului ei prin raportare la criteriile stabilite de dispozitiile art. 13 alin. (2).

Asadar, Curtea constată că dispozitiile art. 13 alin. (4) din Legea nr. 346/2004 nu îngrădesc dreptul la un proces echitabil al întreprinderilor mici si mijlocii ce utilizează active disponibile în sensul legii si nici nu impietează asupra măsurilor strategice de reformă economică menite a accelera procesul de privatizare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (4) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiintării si dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Intim" - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 24.717/3/2008 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 iulie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea declasificării informatiilor clasificate secret de stat, nivel de secretizare secret, cuprinse în documentele de plată a drepturilor bănesti cuvenite personalului armatei, elaborate de Ministerul Apărării Nationale în perioada 17 februarie 1972-31 decembrie 2002

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, cu modificările si completările ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - Se aprobă declasificarea informatiilor clasificate secret de stat, nivel de secretizare secret, cuprinse în documentele de plată a drepturilor bănesti cuvenite personalului armatei, elaborate de Ministerul Apărării Nationale în perioada 17 februarie 1972-31 decembrie 2002, întrucât dezvăluirea acestora nu mai poate prejudicia siguranta natională, apărarea tării, ordinea publică ori interesele persoanelor de drept public sau privat detinătoare.

Art. 2. - Detinătorii documentelor ce contin informatiile declasificate, prevăzute la art. 1, precum si cei care detin copii ale acestor informatii iau măsuri pentru suprimarea marcajelor de clasificare si scoaterea informatiilor de sub incidenta reglementărilor protective prevăzute de lege.

Art. 3. - (1) Documentele ce contin informatiile declasificate urmează a fi gestionate în continuare în conformitate cu prevederile Legii Arhivelor Nationale nr. 16/1996, cu modificările si completările ulterioare.

(2) Consultarea documentelor ce contin informatiile declasificate, prevăzute la art. 1, se realizează în conformitate cu prevederile art. 20 si 22 si ale anexei nr. 6 din Legea nr. 16/1996, cu modificările si completările ulterioare, precum si ale art. 12 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, cu modificările si completările ulterioare.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

p. Ministrul apărării nationale,

Mihail Vasile-Ozunu,

secretar de stat

Directorul general al Oficiului Registrului National

al Informatiilor Secrete de Stat,

Marius Petrescu

Bucuresti, 25 august 2010.

Nr. 892.

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR

ORDIN

privind organizarea si desfăsurarea stagiului de practică de specialitate în structuri ale Ministerului Administratiei si Internelor pentru studentii/masteranzii din cadrul institutiilor de învătământ superior civile

Având în vedere prevederile Legii nr. 258/2007 privind practica elevilor si studentilor,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul administratiei si internelor emite următorul ordin:

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Art. 1. - Prevederile prezentului ordin reglementează organizarea si desfăsurarea stagiului de practică de specialitate în structuri ale Ministerului Administratiei si Internelor, denumit în continuare M.A.I., pentru studentii/masteranzii din cadrul institutiilor de învătământ superior civile.

Art. 2. - (1) Efectuarea stagiului de practică al studentilor/masteranzilor se organizează si se desfăsoară pe baza unui contract-cadru de colaborare sau a unei conventii, după caz, încheiat/încheiată între partenerul de practică si organizatorul de practică.

(2) Conventia este documentul de practică încheiat între partenerul de practică si organizatorul de practică, având ca durată un semestru ori un an universitar.

(3) Modelul contractului-cadru de colaborare privind practica studentilor/masteranzilor din institutiile de învătământ superior civile în structurile M.A.I. este prevăzut în anexa nr. 1.

(4) Părtile semnatare ale documentului de practică mentionat la alin. (3) pot insera si alte clauze contractuale, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, necesare desfăsurării în bune conditii a activitătii de practică.

(5) Contractele-cadru de colaborare si conventiile încheiate de structurile M.A.I. se înregistrează si se depun la secretariatul acestora.

Art. 3. - În sensul prezentului ordin, termenii si notiunile folosite au următoarele semnificatii:

a) partenerele practică - structura M.A.I. care a încheiat un contract-cadru de colaborare sau o conventie cu organizatorul de practică;

b) organizator de practică - institutia de învătământ superior civilă acreditată sau, după caz, autorizată să functioneze provizoriu, care desfăsoară activităti instructiv-educative si formative si care a încheiat un contract-cadru de colaborare ori o conventie cu partenerul de practică;

c) practicant - studentul/masterandul care desfăsoară activităti practice pentru consolidarea cunostintelor teoretice si pentru formarea abilitătilor, spre a le aplica în concordantă cu specializarea pentru care se instruieste, comunicat de către organizatorul de practică;

d) îndrumător de practică - persoana desemnată de partenerul de practică, care monitorizează activitatea practicantului si îl sprijină în dobândirea competentelor profesionale planificate pentru perioada stagiului de practică;

e) cadru didactic supervizor - persoana desemnată de organizatorul de practică, care asigură planificarea, organizarea si supravegherea desfăsurării stagiului de practică;

f) stagiu de practică - activitatea desfăsurată de practicant, în conformitate cu planul de învătământ, care are drept scop aplicarea cunostintelor teoretice însusite de acesta în cadrul programului de instruire;

g) portofoliu de practică - documentul atasat contractului-cadru de colaborare sau conventiei, care cuprinde obiectivele educationale ce urmează a fi atinse, competentele ce urmează a fi obtinute prin stagiul de practică, precum si modalitătile de derulare a stagiului de practică;

h) notă de evaluare - documentul de evaluare a pregătirii profesionale dobândite de practicant pe perioada stagiului de practică.

CAPITOLUL II

Desfăsurarea stagiului de practică în structurile M.A.I.

Art. 4. - Activitătile de practică urmăresc atingerea următoarelor obiective generale:

a) documentarea practicantilor pe domenii de interes stabilite împreună cu cadrele didactice supervizoare;

b) însusirea unor deprinderi de lucru specifice activitătilor desfăsurate în cadrul partenerului de practică;

c) familiarizarea practicantilor cu activitătile desfăsurate de partenerul de practică, în domeniul de interes al acestora;

d) aprofundarea cunostintelor obtinute în cadrul materiilor de studiu din planurile de învătământ aferente fiecărui an;

e) realizarea unor materiale cu caracter informativ (buletine, reviste eto).

Art. 5. - (1) Obligatiile îndrumătorului de practică se stabilesc de partenerul de practică în acord cu specificul atributiilor de serviciu prevăzute în fisa postului.

(2) În functie de obiectivele educationale prevăzute în portofoliile de practică, partenerul de practică poate solicita implicarea structurilor aflate în subordinea acestuia care, prin profilul compartimentelor/birourilor/serviciilor proprii, pot contribui la procesul de instruire a practicantilor, la sesizarea îndrumătorului de practică.

Art. 6. - Pe timpul stagiului de practică îndrumătorul de practică urmăreste realizarea obiectivelor si tematicilor stabilite de organizatorul de practică.

Art. 7. - Accesul practicantilor la informatii clasificate este interzis.

Art. 8. - Corespondenta dintre partenerul de practică si organizatorul de practică cu privire la planificarea, organizarea

si supravegherea desfăsurării stagiului de practică al practicantului se poartă între îndrumătorul de practică si cadrul didactic supervizor.

Art. 9. - (1) La finalizarea stagiului de practică, îndrumătorul de practică avizează raportul/proiectul de practică întocmit de practicant din punctul de vedere al conformitătii datelor mentionate cu cele la care practicantii au avut acces în procesul instructiv-educativ.

(2) La finalul desfăsurării stagiului de practică, îndrumătorul de practică elaborează un raport pe baza evaluării nivelului de dobândire a cunostintelor, abilitătilor si competentelor dobândite de practicanti, pe care îl prezintă spre aprobare conducătorului partenerului de practică, însotit de o notă de evaluare a activitătii fiecărui practicant, ce contine calificativul/nota propus(ă), întocmită potrivit procedurii de evaluare stabilite în contractul-cadru de colaborare sau în conventie.

(3) Partenerul de practică aduce la cunostinta practicantului calificativul/nota acordat(ă) si furnizează organizatorului de practică documentele de evaluare cu privire la stagiul de practică desfăsurat de fiecare practicant.

Art. 10. - Partenerul de practică are următoarele obligatii:

a) să pună la dispozitia practicantilor mijloacele logistice, tehnice si tehnologice detinute, în sprijinirea aplicării cunostintelor teoretice primite de acestia în cadrul procesului de instruire;

b) să aibă personal specializat care să coordoneze si să participe la evaluarea desfăsurării stagiului de practică;

c) să desfăsoare programul de activitate astfel încât să permită realizarea stagiului de practică în conditii normale, fără a se depăsi durata normală a programului de lucru si, în toate cazurile, fără a se depăsi ora 20,00;

d) să desemneze din rândul personalului propriu un îndrumător de practică;

e) să informeze organizatorul de practică în legătură cu stabilirea locatiei si a orarului stagiului de practică pentru fiecare practicant comunicat de acesta;

f) să instruiască practicantul cu privire la normele de securitate si sănătate în muncă, P.S.I., reglementările legale ce vizează securitatea informatiilor clasificate si consecintele nerespectării lor, specifice activitătilor pe care le va desfăsura;

g) să tină evidenta documentelor de practică si să monitorizeze aplicarea acestora în timpul desfăsurării stagiului de practică împreună cu organizatorul de practică;

h) să înregistreze prezenta la activitate a practicantului si să semnaleze organizatorului de practică eventualele abateri;

i) să îl ajute pe practicant să îsi urmărească portofoliul de practică, punându-i la dispozitie mijloacele necesare;

j) să furnizeze organizatorului de practică documentele de evaluare a stagiului de practică desfăsurat de fiecare practicant, întocmite potrivit procedurii de evaluare stabilite în contractul-cadru de colaborare sau în conventie;

k) să analizeze la terminarea stagiului modul de organizare si desfăsurare a activitătii de practică si să aducă la cunostinta practicantului calificativele/notele acordate, în termen de 3 zile de la finalizarea stagiului de practică.

Art. 11. - Organizatorul de practică are următoarele obligatii:

a) să organizeze pentru studenti/masteranzi o sesiune premergătoare stagiului în care să le aducă la cunostintă

obiectivele si durata stagiului, obligatiile ce le revin pe perioada stagiului, elementele de identificare ale institutiei sau orice alte informatii considerate necesare;

b) să stabilească durata, perioada si continutul practicii de specialitate în portofoliile de practică;

c) să desemneze cadrele didactice supervizoare si să le comunice partenerilor de practică;

d) să informeze partenerul de practică în legătură cu numărul si datele de identificare ale practicantilor ce vor efectua stagiul de practică;

e) să precizeze în documentele de practică reguli privind evaluarea stagiului de practică stabilite în acord cu obiectivele de pregătire propuse.

Art. 12. - Practicantii au următoarele obligatii:

a) înainte de începerea stagiului de practică, să prezinte partenerului de practică copia actului de identitate, curriculum vitae si declaratia pe propria răspundere, completată potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 2;

b) să desfăsoare activităti conform portofoliului de practică, respectând durata si perioada impuse de organizatorul de practică;

c) să respecte normele de ordine interioară ale partenerului de practică si pe cele de securitate si sănătate în muncă, P.S.I., reglementările legale ce vizează securitatea informatiilor clasificate si consecintele nerespectării lor, specifice activitătii desfăsurate;

d) să fie prezenti la practică potrivit programului stabilit de comun acord; în caz de boală sau alte cauze obiective, practica se recuperează fără a perturba procesul de pregătire teoretică a practicantului;

e) să întocmească si să sustină raportul/proiectul de practică.

Art. 13. - (1) Personalul M.A.I. care urmează cursurile unor institutii de învătământ superior civile beneficiază, la solicitarea acestuia, de echivalarea activitătii desfăsurate în cadrul structurii M.A.I. cu stagiul de practică prevăzut în planul de învătământ al institutiei respective.

(2) Personalul M.A.I. mentionează obligatoriu, cu ocazia solicitării, datele de identificare ale institutiei de învătământ superior civile si forma de învătământ urmată, perioada desfăsurării stagiului de practică si anexează portofoliul de practică.

(3) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), structura M.A.I. În care este încadrat solicitantul îi eliberează acestuia o adeverintă din care să rezulte parcurgerea activitătilor specifice pentru realizarea obiectivelor educationale cuprinse în portofoliul de practică.

(4) Solicitarea prevăzută la alin. (1) este solutionată favorabil de către seful structurii numai în măsura în care domeniul studiilor urmate se circumscrie domeniilor de activitate ale structurii M.A.I. în care este încadrat solicitantul.

CAPITOLUL III

Dispozitii finale

Art. 14. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 15. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

Bucuresti, 19 august 2010.

Nr. 186.

ANEXA Nr. 1

CONTRACT-CADRU DE COLABORARE

- model -

Între:

Institutia de învătământ superior civilă ..........................................................................................................., cu sediul în ..............................................., tel................................., fax................., e-mail .............................., reprezentată prin........................................., în calitate de........................., denumită în continuare organizator de practică,

structura din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor......................................, cu sediul în............................., tel.................., fax ..................., e-mail ...................................., reprezentată prin .........................................., în calitate de............................................, denumită în continuare partener de practică,

s-a încheiat prezentul contract-cadru de colaborare, stabilindu-se următoarele:

ARTICOLUL 1

Obiectul contractului-cadru

(1) În baza dispozitiilor Ordinului ministrului administratiei si internelor nr. 186/2010 privind organizarea si desfăsurarea stagiului de practică de specialitate în structuri ale Ministerului Administratiei si Internelor pentru studentii/masteranzii din cadrul institutiilor de învătământ superior civile, părtile convin să colaboreze în vederea asigurării bazei de practică pentru verificarea aplicabilitătii cunostintelor teoretice însusite de către student/masterand, denumit în continuare practicant, în cadrul programului de instruire.

(2) Stagiul de practică este efectuat de practicant în vederea dobândirii competentelor profesionale mentionate în portofoliul de practică, care face parte integrantă din prezentul contract-cadru.

ARTICOLUL 2

Durata si perioada stagiului de practică

(1) Stagiul de practică va avea durata de.................

(2) Perioada desfăsurării stagiului de practică este de la .....................(zi/lună/an) până la..................(zi/lună/an).

ARTICOLUL 3

Obligatiile partenerului de practică

Partenerul de practică are următoarele obligatii:

a) să pună la dispozitie mijloacele logistice, tehnice si tehnologice detinute în sprijinirea aplicării cunostintelor teoretice primite de practicant în cadrul procesului de instruire;

b) să aibă personal specializat care să coordoneze si să participe la evaluarea desfăsurării practicii;

d) să desemneze din rândul personalului propriu un îndrumător de practică;

e) să informeze organizatorul de practică în legătură cu stabilirea locatiei si orarului stagiului de practică pentru fiecare practicant comunicat de acesta;

g) să tină evidenta documentelor de practică si să monitorizeze aplicarea acestora în timpul desfăsurării stagiului de practică împreună cu organizatorul de practică;

h) să înregistreze prezenta la activitate a practicantului si să semnaleze organizatorului de practică eventualele abateri;

i) să îl ajute pe practicant să îsi urmărească portofoliul de practică, punându-i la dispozitie mijloacele necesare;

ARTICOLUL 4

Obligatii ale organizatorului de practică

Organizatorul de practică are următoarele obligatii:

a) să prevadă programul stagiului de practică, inclusiv procedura de evaluare a acestuia în portofoliul de practică;

b) să desemneze cadrul didactic supervizor si să comunice datele de contact ale acestuia partenerului de practică;

c) să informeze practicantii cu privire la necesitatea completării unei declaratii pe propria răspundere;

d) să comunice partenerului de practică într-un termen rezonabil, dar nu mai târziu de 20 de zile lucrătoare înainte de începerea stagiului de practică, numărul si datele de identificare ale practicantilor repartizati.

ARTICOLUL 5

Desfăsurarea stagiului de practică

Aspectele organizatorice referitoare la desfăsurarea stagiului de practică sunt în sarcina partenerului de practică si constau în dispunerea măsurilor necesare pentru:

a) stabilirea locatiei si a orarului stagiului de practică pentru fiecare practicant comunicat de organizatorul de practică. Numărul de ore de practică este cel prevăzut în planul de învătământ al institutiei de învătământ superior civile la care practicantul este înmatriculat;

b) stabilirea, pe baza prevederilor legale în vigoare, a îndatoririlor si responsabilitătilor practicantilor;

c) punerea la dispozitia practicantilor a mijloacelor necesare pentru urmărirea obiectivelor educationale prevăzute în portofoliul de practică;

d) urmărirea si înregistrarea prezentei la activităti a practicantilor si semnalarea eventualelor abateri organizatorului de practică;

e) instruirea practicantilor cu privire la normele de securitate si sănătate în muncă, P.S.I., reglementările legale ce vizează securitatea informatiilor clasificate si consecintele nerespectării lor, specifice activitătii desfăsurate;

f) instruirea practicantilor cu privire la normele si regulamentele de ordine interioară care trebuie respectate în timpul stagiului de practică.

ARTICOLUL 6

Evaluarea stagiului de practică

(1) Partenerul de practică evaluează activitatea desfăsurată de practicant în timpul stagiului de practică pe baza procedurii de evaluare întocmite de organizatorul de practică, cu respectarea continutului portofoliului de practică.

(2) La sfârsitul stagiului de practică, partenerul de practică furnizează organizatorului de practică o notă de evaluare cu privire la stagiul de practică desfăsurat de practicant.

ARTICOLUL 7

Termene si conditii finale

(1) Durata prezentului contract-cadru de colaborare este stabilită pe..................ani universitari.

(2) Data intrării în vigoare a prezentului contract-cadru de colaborare este data semnării acestuia de către părtile contractate.

(3) Prezentul contract-cadru de colaborare poate fi modificat sau completat, prin act aditional, cu acordul ambelor părti semnatare. Clauzele modificate/inserate se supun prevederilor legale în vigoare si se circumscriu necesitătii desfăsurării în bune conditii a stagiului de practică.

(4) Portofoliul de practică se actualizează anual sau ori de câte ori se impune, potrivit modificărilor intervenite la nivelul organizatorului de practică si programelor analitice elaborate/avizate de Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului.

(5) Oricare dintre părti poate oricând denunta unilateral prezentul contract-cadru de colaborare, comunicând acest fapt celeilalte părti, cu respectarea unui termen de preaviz de 30 de zile calendaristice.

(6) Prezentul contract-cadru de colaborare încetează de drept în situatia în care institutia de învătământ superior civilă la care este înmatriculat practicantul nu mai îndeplineste standardele de calitate necesare desfăsurării, în conditiile legii, a activitătilor de învătământ superior.

(7) Eventualele probleme ocazionate de realizarea obiectului prezentului contract-cadru de colaborare vor fi solutionate pe cale amiabilă între părtile implicate. În cazul în care partenerul de practică este nemultumit de activitatea unui practicant poate cere retragerea acestuia înaintea încheierii stagiului de practică convenit initial. Partenerul de practică va anunta în prealabil organizatorul de practică, printr-o scrisoare în care vor fi specificate motivele întreruperii stagiului de practică, precum si actiunile întreprinse pentru rezolvarea pe cale amiabilă.

(8) În cazul în care derularea stagiului de practică nu este conformă cu angajamentele luate de către partenerul de practică în cadrul prezentului contract-cadru de colaborare, organizatorul de practică poate decide întreruperea stagiului de practică, după informarea prealabilă a partenerului de practică si după primirea confirmării de primire a acestei informatii.

(9) Atât pe durata, cât si după denuntarea sau încetarea în orice mod a prezentului contract-cadru de colaborare, organizatorul de practică se obligă să nu dezvăluie tertilor, respectiv să nu folosească în interes propriu informatiile confidentiale despre care a luat cunostintă în orice fel ca urmare a colaborării cu partenerul de practică. Prin informatii confidentiale se întelege orice informatii, fapte, date (indiferent de suportul de stocare/redare) referitoare la activitatea desfăsurată la partenerul de practică, precum si cele referitoare la datele/relatiile personale ale beneficiarilor serviciilor asigurate de partenerul de practică.

(10) Organizatorul de practică se obligă să aducă la cunostinta prepusilor săi si a practicantilor necesitatea respectării obligatiei de confidentialitate prevăzute la alin. (9), luând toate măsurile legale prin care să asigure respectarea confidentialitătii si de către acestia.

(11) Pentru informarea corespunzătoare a studentilor/masteranzilor cu privire la oportunitătile de carieră comunicate de partenerul de practică, organizatorul de practică va face publice pe canalele informationale disponibile solicitările transmise în acest sens de partenerul de practică.

Prezentul contract-cadru de colaborare s-a încheiat la data de................,în două exemplare originale, câte unul pentru fiecare parte semnatară.

Organizatorul de practică,

..................................................................

reprezentat prin

Partenerul de practică,

..................................................................

reprezentat prin

ANEXA Nr. 2

DECLARATIE PE PROPRIA RĂSPUNDERE

- model -

Subsemnatul/Subsemnata,....................................născut/ă în localitatea.......................Judetul.................., la data de ................, fiul/fiica lui ............... si al/a ..................., CNP .............................., cu cetătenia ..............., student/masterand în cadrul.................................................................................................................................................... (Se vor completa denumirea institutiei de învătământ si anul de studiu.), cu domiciliul în localitatea ............................, str.......................... nr......., bl.........., sc......., et........, ap......., judetul/sectorul ............., posesor/posesoare al/a B.l./C.l. seria ......... nr............., tel..................., adresa e-mail ....................................., mă oblig să păstrez confidentialitatea informatiilor cu care intru în contact în perioada desfăsurării stagiului de practică, a normelor interne de securitate si zonelor de acces în cadrul structurii Ministerului Administratiei si Internelor în care urmează să desfăsor stagiul de practică, inclusiv după încetarea activitătilor care presupun accesul la aceste informatii.

Declar că sunt de acord cu respectarea obligatiilor ce revin practicantilor pe timpul desfăsurării stagiului de practică în cadrul structurii Ministerului Administratiei si Internelor ce are calitatea de partener de practică, prevăzute în Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 186/2010 privind organizarea si desfăsurarea stagiului de practică de specialitate în structuri ale Ministerului Administratiei si Internelor pentru studentii/masteranzii din cadrul institutiilor de învătământ superior civile.

Mă angajez ca în cazul în care voi încălca obligatiile asumate să răspund, potrivit legii, disciplinar, civil ori penal, în raport cu gradul de vinovătie si gravitatea faptei comise.

Data..................

Semnătura.................

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI SI PROTECTIEI SOCIALE

ORDIN

pentru aprobarea unor acte aditionale la acordurile de delegare de functii privind implementarea Programului operational sectorial „Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013"

Având în vedere:

- Decizia CE nr. 5.811 din 22 noiembrie 2007 de adoptare a programului operational de ajutor comunitar din partea Fondului Social European în conformitate cu obiectivul „Convergentă" în România;

- Hotărârea Guvernului nr. 457/2008 privind cadrul institutional de coordonare si de gestionare a instrumentelor structurale;

- Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale si utilizarea acestora pentru obiectivul convergentă, aprobată cu modificări prin Legea nr. 362/2009;

- Ordinul ministrului muncii, familiei si protectiei sociale nr. 308/2009 privind aprobarea Schemei de ajutor de stat pentru ocuparea fortei de muncă „Bani pentru completarea echipei";

- Ordinul ministrului muncii, familiei si protectiei sociale nr. 309/2009 privind aprobarea Schemei de ajutor de stat pentru formare profesională generală si specifică „Bani pentru formare profesională";

- Ordinul ministrului muncii, familiei si protectiei sociale nr. 310/2009 privind aprobarea Schemei de ajutor de minimis „Bani pentru sănătatea si siguranta salariatilor";

- Ordinul ministrului muncii, familiei si egalitătii de sanse nr. 600/2008 pentru aprobarea unor acorduri de delegare de functii privind implementarea Programului operational sectorial „Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013";

- Ordinul ministrului finantelor publice nr. 2.548/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale si utilizarea acestora pentru obiectivul convergentă, cu modificările si completările ulterioare;

- prevederile art. 18.3 (b) si art. 20.3 (b) din acordurile de delegare de functii privind implementarea Programului operational sectorial „Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013" dintre Autoritatea de Management pentru Programul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane si Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Nord-Est, Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud-Est, Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud-Muntenia, Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud-Vest Oltenia, Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Vest, Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Nord-Vest, Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Centru si Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Bucuresti - Ilfov, semnate la data de 11 septembrie 2008;

- prevederile art. 19.1 (b) si art. 20.2 (b) din acordurile de delegare de functii privind implementarea Programului operational sectorial „Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013" dintre Autoritatea de Management pentru Programul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane si Organismul Intermediar pentru Programul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, Organismul Intermediar pentru Programul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Centrul National de Dezvoltare a învătământului Profesional si Tehnic si Organismul Intermediar pentru Programul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Agentia Natională pentru Ocuparea Fortei de Muncă, semnate la data de 11 septembrie 2008,

în baza art. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 11/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul muncii, familiei si protectiei sociale emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă actele aditionale la acordurile de delegare de functii privind implementarea Programului operational sectorial „Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013" dintre Autoritatea de Management pentru Programul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, denumită în continuare AMPOSDRU, si organismele intermediare regionale pentru Programul operational sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane, denumite în continuare OIPOSDRU, după cum urmează:

a) Actul aditional nr. 4 la Acordul de delegare de functii privind implementarea Programului operational sectorial „Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013" dintre AMPOSDRU si OIPOSDRU - Regiunea Nord-Est, prevăzut în anexa nr. 1;

b) Actul aditional nr. 4 la Acordul de delegare defunctii privind implementarea Programului operational sectorial „Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013" dintre AMPOSDRU si OIPOSDRU - Regiunea Sud-Est, prevăzut în anexa nr. 2;

c) Actul aditional nr. 4 la Acordul de delegare de functii privind implementarea Programului operational sectorial „Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013" dintre AMPOSDRU si OIPOSDRU - Regiunea Sud-Muntenia, prevăzut în anexa nr. 3;

d) Actul aditional nr. 4 la Acordul de delegare defunctii privind implementarea Programului operational sectorial „Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013" dintre AMPOSDRU si OIPOSDRU - Regiunea Sud-Vest Oltenia, prevăzut în anexa nr. 4;

e) Actul aditional nr. 4 la Acordul de delegare de functii privind implementarea Programului operational sectorial „Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013" dintre AMPOSDRU si OIPOSDRU - Regiunea Vest, prevăzut în anexa nr. 5;

f) Actul aditional nr. 4 la Acordul de delegare de functii privind implementarea Programului operational sectorial „Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013" dintre AMPOSDRU si OIPOSDRU - Regiunea Nord-Vest, prevăzut în anexa nr. 6;

g) Actul aditional nr. 4 la Acordul de delegare de functii privind implementarea Programului operational sectorial „Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013" dintre AMPOSDRU si OIPOSDRU - Regiunea Centru, prevăzut în anexa nr. 7;

h) Actul aditional nr. 4 la Acordul de delegare de functii privind implementarea Programului operational sectorial „Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013" dintre AMPOSDRU si OIPOSDRU - Regiunea Bucuresti-Ilfov, prevăzut în anexa nr. 8;

i) Actul aditional nr. 4 la Acordul de delegare de functii privind implementarea Programului operational sectorial „Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013" dintre AMPOSDRU si OIPOSDRU - Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, prevăzut în anexa nr. 9;

j) Actul aditional nr. 4 la Acordul de delegare de functii privind implementarea Programului operational sectorial „Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013" dintre AMPOSDRU si OIPOSDRU - Centrul National de Dezvoltare a învătământului Profesional si Tehnic, prevăzut în anexa nr. 10;

k) Actul aditional nr. 4 la Acordul de delegare de functii privind implementarea Programului operational sectorial „Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013" dintre AMPOSDRU si OIPOSDRU - Agentia Natională pentru Ocuparea Fortei de Muncă, prevăzut în anexa nr. 11.

Art. 2. - Anexele nr. 1-11*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, prin Directia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul muncii, familiei si protectiei sociale,

Mihai Constantin Seitan

Bucuresti, 27 iulie 2010.

Nr. 619.

*) Anexele nr. 1-11 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 bis, care se poate achizitiona de la Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial", Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI SI PROTECTIEI SOCIALE

ORDIN

privind aprobarea modelului de contract de finantare de tip grant pentru Programul operational sectorial „Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013"

Având în vedere:

- Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificările si completările ulterioare;

- Ordonanta Guvernului nr. 79/2003 privind controlul si recuperarea fondurilor comunitare, precum si a fondurilor de cofinantare aferente utilizate necorespunzător, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările si completările ulterioare;

- Ordonanta Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern si controlul financiar preventiv, republicată, cu modificările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 457/2008 privind cadrul institutional de coordonare si de gestionare a instrumentelor structurale;

- Ordinul ministrului finantelor publice nr. 522/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, cu modificările si completările ulterioare;

- Ordinul ministrului economiei si finantelor nr. 911/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 29/2007 privind modul de alocare a instrumentelor structurale, a prefinantării si a cofinantării alocate de la bugetul de stat, inclusiv din Fondul national de dezvoltare, în bugetul institutiilor implicate în gestionarea instrumentelor structurale si utilizarea acestora pentru obiectivul convergentă, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 249/2007, cu modificările si completările ulterioare;

- Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonantarea si plata cheltuielilor institutiilor publice, precum si organizarea, evidenta si raportarea angajamentelor bugetare si legale, cu modificările si completările ulterioare;

- Ordinul ministrului muncii, familiei si egalitătii de sanse si al ministrului economiei si finantelor nr. 3/185/2008 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate si a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operatiunilor finantate prin Programul operational sectorial „Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013", cu modificările ulterioare;


	Copyright 1998-2015 DSC.NET All rights reserved.