MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 611/2010

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXII - Nr. 611         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE        Luni, 30 august 2010

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 814 din 3 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2, 21 si 3, art. 31 alin. 1 si 2 si art. 34 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 823 din 22 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum au fost modificate prin art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 45/2010 pentru modificarea art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar

 

Decizia nr. 905 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Decizia nr. 906 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale

 

Decizia nr. 908 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale

 

Decizia nr. 912 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), ale art. 3 pct. 1 si art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Decizia nr. 913 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1073 si ale art. 1541 din Codul civil

 

Decizia nr. 914 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (11) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 814

din 3 iunie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2, 21 si 3, art. 31 alin. 1 si 2 si art. 34 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Simona Ricu - procuror

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 pct. 2, 21 si 3, art. 31 alin. 1 si 2 si art. 34 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Bartolo Prod Corn" - S.R.L. Bacău în Dosarul nr. 14.335/180/2007 al Tribunalului Bacău - Sectia comercială si contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 15 decembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 14.335/180/2007, Tribunalul Bacău - Sectia comercială si contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 pct. 2, 2Î si 3, art. 31 alin. 1 si 2 si art. 34 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Bartolo Prod Corn" - S.R.L. Bacău într-un dosar având ca obiect o cerere de anulare a unor acte.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul consideră că neconstitutionalitatea articolelor invocate provine din încălcarea art. 24 alin. (1) si (2) din Constitutie. Autorul apreciază că, în conditiile în care judecătorii din complet si, după caz, toti judecătorii din cadrul unei instante de judecată nu respectă dreptul garantat la apărare, prevederile legale sunt neconstitutionale, pentru că limitează accesul persoanei la judecarea cererii sale de o instantă impartială.

Tribunalul Bacău - Sectia comercială si contencios administrativ apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum a fost formulat în fata instantei de judecată, îl constituie prevederile art. 28 pct. 2, 21 si 3, art. 31 alin. 1 si 2 si art. 34 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă. Examinând exceptia, Curtea constată că, în realitate, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, îl constituie prevederile art. 28 alin. 2, 21 si 3, art. 31 alin. 1 si 2 si art. 34 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul cuprins:

- Art. 28: „Nu se pot recuza toti judecătorii unei instante sau ai unei sectii a acesteia.

Cererile de recuzare a instantelor ierarhic superioare formulate la instanta care solutionează litigiul sunt inadmisibile.

Pentru aceleasi motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere împotriva aceluiasi judecător";

- Art. 31: „Instanta decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezenta părtilor si ascultând pe judecătorul recuzat.

Nu se admite interogatoriul sau jurământul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.";

- Art. 34: „Încheierea prin care s-a încuviintat sau respins abtinerea, ca si aceea prin care s-a încuviintat recuzarea, nu este supusă la nicio cale de atac.

Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul".

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 24 privind dreptul la apărare si art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justitiei.

Examinând exceptia, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra dispozitiilor art. 28 alin. 2, 21 si 3, prin raportare la critici asemănătoare, constatând că sunt constitutionale. Astfel, prin Decizia nr. 53 din 16 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 23 februarie 2007, Curtea a retinut că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, de natură a preveni eventualele abuzuri si tergiversarea solutionării cauzelor deduse judecătii.

De altfel, Curtea s-a mai pronuntat asupra institutiei recuzării prin mai multe decizii, cum ar fi Decizia nr. 409 din 13 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 27 mai 2010, sau Decizia nr. 741 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 4 iunie 2009.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 31 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 530 din 27 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010. Curtea a retinut că judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei si nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple si operative de solutionare a acestei cereri; încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca odată cu fondul, instanta superioară de fond urmând a reface toate actele si dovezile administrate la prima instantă, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă.

Referitor la prevederile art. 34 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 268 din 6 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 20 mai 2008.

Considerentele si solutia acestor decizii sunt valabile si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii Constitutionale.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2, 21 si 3, art. 31 alin. 1 si 2 si art. 34 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Bartolo Prod Corn" - S.R.L. Bacău în Dosarul nr. 14.335/180/2007 al Tribunalului Bacău - Sectia comercială si contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 iunie 2010.

 

PRESEDINTE,

AUGUSTJN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 823

din 22 iunie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum au fost modificate prin art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 45/2010 pentru modificarea art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, exceptie ridicată de Florenta Nutu în Dosarul nr. 5.718/110/2009 al Tribunalului Bacău - Sectia comercială si contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul exceptiei a depus o cerere de renuntare la judecată.

Referitor la cererea depusă, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea acesteia.

Curtea respinge cererea formulată, întrucât, în temeiul art. 55 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, în fata instantei constitutionale nu sunt aplicabile dispozitiile Codului de procedură civilă referitoare la stingerea procesului.

Presedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 239D/2010 si nr. 261 D/2010 având ca obiect o exceptie de neconstitutionalitate identică cu cea ridicată în Dosarul nr. 8.038D/2009.

La apelul nominal în Dosarul nr. 239D/2010 răspund autorul exceptiei, Alexandru Mihailiuc, iar pentru Parchetul de pe lângă înalta Curte de Justitie si Casatie, consilier juridic cu delegatie la dosar, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. în Dosarul nr. 261 D/2010 se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele sus-mentionate, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor nr. 239D/2010 si nr. 261 D/2010 la Dosarul nr. 8.038D/2009.


Partea prezentă, Alexandru Mihailiuc, reprezentantul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Justitie si Casatie, precum si cel al Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 239D/2010 si nr. 261D/2010 la Dosarul nr. 8.038D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul autorului exceptiei din Dosarul nr. 239D/2010, care sustine admiterea exceptiei formulate.

Reprezentantul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Justitie si Casatie solicită respingerea exceptiei, invocând deciziile Curtii Constitutionale nr. 188/2010 si nr. 190/2010.

Reprezentantului Ministerului Public solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume deciziile nr. 188/2010 si nr. 190/2010.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 21 octombrie 2009, 27 ianuarie 2010 si 23 noiembrie 2009, pronuntate în dosarele nr. 5.718/110/2009, nr. 17.746/4/2009 si nr. 7.007/320/2009, Tribunalul Bacău - Sectia comercială si contencios administrativ, Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti - Sectia civilă si Judecătoria Târgu Mures au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar, exceptie ridicată de Florenta Nutu, Alexandru Mihailiuc, Ramona Mihaela Cretu si Horatius Nicolae Dumbravă în cauze având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv solutionarea unor contestatii la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că suspendarea executării hotărârilor judecătoresti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar si esalonarea plătii acestora încalcă prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) si (2), art. 21, art. 44 aiin. (1) si (2), art. 52, 53 si art. 115 alin. (1)-(4) si (6). Se arată că la momentul emiterii ordonantei de urgentă nu exista o situatie extraordinară si că ordonanta de urgentă criticată consacră o discriminare vădită între creditorii unor drepturi de natură salarială din sistemul bugetar si ceilalti creditori.

În fine, se apreciază că perioada pe care se întinde executarea hotărârilor judecătoresti în cauză încalcă cerinta termenului rezonabil în care trebuie solutionate cauzele aflate în fata instantelor judecătoresti. Prin urmare, se încalcă si prevederile art. 1 alin. (5) din Constitutie.

Tribunalul Bacău - Sectia comercială si contencios administrativ, Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti - Sectia civilă si Judecătoria Târgu Mures apreciază că exceptia de neconstitutionalitate ridicată este întemeiată. Se arată că ordonanta de urgentă criticată încalcă art. 115 alin. (4) din Constitutie. Totodată, se creează o inegalitate în fata legii între institutiile statului si particulari în ceea ce priveste regimul executării silite asupra fondurilor bănesti, invocându-se în acest sens, printre altele, hotărârile pronuntate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Hornsby împotriva Greciei, 1997, Burdov împotriva Rusiei, 2002, si Sandor împotriva României, 2005.

Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti - Sectia civilă mai apreciază că ordonanta de urgentă criticată pune în discutie comportamentul constitutional loial al Guvernului în raport cu Curtea Constitutională, întrucât, după ce dispozitiile art. I-III din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/2008 au fost declarate neconstitutionale, Guvernul a emis ordonanta de urgentă criticată, similară primei, cu diferenta notabilă a măririi termenelor de esalonare a plătii si extinderii aplicării acesteia la tot personalul bugetar. Totusi, se arată că o atare esalonare, în conditiile în care executarea titlurilor executorii devine excesivă pentru bugetul de stat, ar fi trebuit realizată prin lege, si nu pe calea unei ordonante de urgentă.

Judecătoria Târgu Mures mai arată că ordonanta de urgentă criticată încalcă si competenta instantei de judecată de a stabili oportunitatea instituirii unor termene de gratie în favoarea debitorului, competentă prevăzută de art. 1101 alin. 1 si 2 din Codul civil si de art. 262 din Codul de procedură civilă.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul, în dosarele nr. 239D/2010 si nr. 261 D/2010, apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Argumentatia Guvernului se bazează pe faptul că un termen de maximum 4 ani în care vor fi executate titlurile executorii la care se referă ordonanta de urgentă criticată este unul rezonabil în conditiile existentei unei grave crize economice. Neaplicarea unei asemenea măsuri ar fi dus la crearea unui deficit public excesiv. în Dosarul nr. 8.038D/2009 Guvernul nu a comunicat punctul său de vedere.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare pronuntate de instantele judecătoresti, îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009. Ulterior sesizării Curtii Constitutionale prin aceste încheieri a fost adoptată Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 18/2010 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 12 martie 2010, act normativ ce introduce un nou alineat, alin. (11), si modifică alin. (2) si (3) ale art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009.

În fine, prin dispozitiile art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 45/2010 pentru modificarea art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 20 mai 2010, au fost modificate din nou prevederile art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 si a fost abrogat alin. (11) al art. 1, alineat ce reglementa plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoresti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2010. Totodată, prin art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 45/2010 s-a reglementat plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoresti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială devenite executorii după 1 ianuarie 2010 si până la data intrării în vigoare a acestei ordonante, si anume 20 mai 2010.

Prin urmare, Curtea urmează să se pronunte asupra dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 18/2010 si prin art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 45/2010, având în prezent următorul cuprins:

„Art- 1. - (1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoresti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:

a) în anul 2012 se plăteste 34% din valoarea titlului executoriu;

b) în anul 2013 se plăteste 33% din valoarea titlului executoriu;

c) în anul 2014 se plăteste 33% din valoarea titlului executoriu.

(2) în cursul termenelor prevăzute la alin. (1) si (11) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

(3) Sumele prevăzute la alin. (1) si (11), plătite în temeiul prezentei ordonante de urgentă, se actualizează cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul National de Statistică.

(4) În întelesul prezentei ordonante de urgentă, prin sectorul bugetar se întelege autoritătile si institutiile publice a căror finantare se asigură astfel:

a) integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;

b) din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;

c) integral din venituri proprii.

Art. 2. - Prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plătii titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 1.

Art. 3. - Plătile restante la sumele aferente titlurilor executorii aflate sub incidenta prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru solutionarea unor aspecte financiare în sistemul justitiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 76/2009, si a prevederilor Ordinului ministrului justitiei, al ministrului economiei si finantelor, al presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, al presedintelui înaltei Curti de Casatie si Justitie si al procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie nr. 1.859/C/2.484/26.650/131/3.774/C/2008 privind modalitatea de esalonare a plătii sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru solutionarea unor aspecte financiare în sistemul justitiei se execută cu respectarea prevederilor art. 1 si 2."

Ca urmare a abrogării alin. (11) al art. 1 prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 45/2010, referirile din alin. (2) si (3) ale aceluiasi articol la acest alineat au rămas fără obiect.

Autorii exceptiei sustin că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separatiei si echilibrului puterilor, art. 1 alin. (5) privind suprematia Constitutiei, art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber ia justitie, art. 44 alin. (1) si (2) privind dreptul de proprietate, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, precum si ale art. 115 alin. (1)-(4) si (6) privind delegarea legislativă. Totodată, în sustinerea exceptiei sunt invocate si prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, precum si ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul aditional la Conventie privind protectia proprietătii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009, cu modificările si completările ulterioare, s-a pronuntat prin Decizia nr. 712 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 22 iunie 2010, Decizia nr. 713 din 25 mai 2010, nepublicată încă*), si prin Decizia nr. 714 din 25 mai 2010, nepublicată încă**), prin raportare la aceleasi critici de neconstitutionalitate ca si cele invocate în prezenta cauză, respingând exceptia de neconstitutionalitate.

Cu acele prilejuri, Curtea a retinut - referitor la criticile de neconstitutionalitate extrinsecă - că sustinerea potrivit căreia Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 încalcă prevederile art. 115 alin. (4) din Constitutie este neîntemeiată. Curtea, în jurisprudenta sa, a statuat în mod constant că situatiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obisnuit sau comun, aspect întărit si prin adăugarea sintagmei „a căror reglementare nu poate fi amânată" (Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005).

Curtea a mai arătat, prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, că pentru îndeplinirea cerintelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constitutie este necesară existenta unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de vointa Guvernului, care pune în pericol un interes public. Cu privire ia criteriul obiectiv necesar pentru aprecierea situatiei extraordinare, Curtea a retinut, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 255 din 11 mai 2005, că „invocarea elementului de oportunitate, prin definitie de natură subiectivă, căruia i se conferă o eficientă contributivă determinantă a urgentei, ceea ce, implicit, îl converteste în situatie extraordinară, impune concluzia că aceasta nu are, în mod necesar si univoc, caracter obiectiv, ci poate da expresie si unor factori subiectivi, de oportunitate (...). Întrucât însă asemenea factori nu sunt cuantificabili, afirmarea existentei situatiei extraordinare, în temeiul lor sau prin convertirea lor într-o asemenea situatie, conferă acesteia un caracter arbitrar, de natură să creeze dificultăti insurmontabile în legitimarea delegării legislative. S-ar ajunge, astfel, ca un criteriu de constitutionalitate - situatia extraordinară -, a cărui respectare este prin definitie supusă controlului Curtii, să fie, practic, sustras unui atare control, ceea ce ar fi inadmisibil". Totodată, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 421 din 9 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Curtea Constitutională a statuat că „urgenta reglementării nu echivalează cu existenta situatiei extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza si pe calea procedurii obisnuite de legiferare".

Mai mult, Curtea a statuat că nu se constituie într-o situatie extraordinară cazurile „cu implicatii financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătoresti. Aceste aspecte tin de oportunitatea adoptării reglementării" (Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 6 februarie 2009, si Decizia nr. 784 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 7 iulie 2009).

Raportat la cauza de fată, Curtea a observat că Guvernul a motivat situatia extraordinară ca fiind determinată de:

- dificultătile întâmpinate cu privire la executarea hotărârilor judecătoresti având ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar;

- influenta substantială asupra bugetului de stat pe anul 2009 pe care o are executarea, în conditiile dreptului comun, a titlurilor executorii;

- necesitatea mentinerii echilibrelor bugetare si, în mod implicit, nerespectarea angajamentelor interne si internationale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce priveste nivelul deficitului bugetar.

Având în vedere jurisprudenta sa cu privire la art. 115 alin. (4) din Constitutie, Curtea a analizat fiecare dintre aceste motive invocate de Guvern, pentru a stabili dacă implicatiile financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătoresti, în situatia dată, se circumscriu situatiei extraordinare sau unor elemente de oportunitate. O atare analiză este necesară pentru a stabili dacă un considerent de principiu rezultat din jurisprudenta Curtii Constitutionale, în spetă fiind vorba de Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 si Decizia nr. 784 din 12 mai 2009, este aplicabil fără nicio circumstantiere sau, din contră, în functie de circumstantele spetei să îi poată fi adăugat un corectiv si să poată fi considerată ca fiind o situatie extraordinară.

Astfel, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a retinut că situatia de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a tării si, implicit, securitatea natională. Aceasta este premisa de la care Curtea urmează să analizeze relevanta motivelor invocate de Guvern în adoptarea ordonantei de urgentă criticate.

Primul motiv pentru justificarea situatiei extraordinare este cel ce vizează dificultătile întâmpinate cu privire la executarea hotărârilor judecătoresti având ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar. Un atare motiv privit ut singuli nu justifică existenta unei situatii extraordinare, de aceea Curtea va proceda la analizarea si a următoarelor două motive invocate de Guvern, respectiv influenta negativă pe care executarea titlurilor executorii le-ar avea asupra bugetului de stat si cresterea deficitului bugetar. Aceste ultime două motive sunt sustinute de faptul că valoarea titlurilor executorii având ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar este foarte mare din moment ce nu este vorba despre titluri executorii singulare sau care afectează un anume domeniu de activitate, ci despre o chestiune sistemică, la nivel statal. Nici aceste motive privite ut singuli nu justifică existenta unei situatii extraordinare, însă, privind toate cele 3 motive în mod cumulat si plecând de la premisa constatată de către Curte prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, Curtea Constitutională ajunge la concluzia că, în cauza de fată, există un grad mare de abatere de la obisnuit, si anume de la conditiile concrete în care executarea titlurilor executorii se face cu respectarea Codului de procedură civilă, respectiv a Ordonantei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plată ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, după caz, astfel încât consideră că există o situatie extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constitutie. Prin urmare, Curtea constată că există o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă si independentă de vointa Guvernului, care pune în pericol un interes public, respectiv stabilitatea economică a statului român.

De asemenea, Curtea a constatat că ordonanta de urgentă a fost adoptată în vederea atenuării efectelor unei stări de criză economică generalizată. O atare finalitate economică implica, în mod necesar si neechivoc, o reglementare juridică primară, rapidă, unitară si energică.

În consecintă, adoptarea măsurii criticate reclama, în mod indubitabil, urgentă; or, reglementarea urgentă a situatiei rezultate în conditiile de criză economică nu putea fi făcută în mod rapid si rezonabil nici prin asumarea răspunderii Guvernului în fata Camerei Deputatilor si a Senatului asupra unui proiect de lege si nici prin adoptarea unui proiect de lege cu procedura de urgentă. În aceste conditii, pentru conservarea stabilitătii economice a statului, singurul instrument rămas la îndemâna Guvernului a fost adoptarea unei ordonante de urgentă.

Pentru aceste motive, Curtea a constatat că reglementarea criticată îndeplineste exigentele urgentei prevăzute în art. 115 alin. (4) din Constitutie.

În consecintă, Curtea a constatat că, în anumite situatii extreme, precum în cea de fată, implicatiile financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătoresti se pot constitui într-o situatie extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constitutie, în măsura în care asemenea măsuri sunt motivate, în mod fundamentat, de apărarea stabilitătii economice a statului român. O atare situatie extraordinară, în mod evident, are un caracter temporar, regula în această materie fiind executarea hotărârilor judecătoresti în conformitate cu dreptul comun în materie, respectiv Codul de procedură civilă sau Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, după caz, chiar dacă debitor este statul. Altfel, Guvernul nu poate uza de reglementarea, în viitor, în mod nelimitat, a unor proceduri derogatorii de la dreptul comun atunci când statul este debitor; este sarcina statului să găsească solutii pentru executarea conformă a hotărârilor judecătoresti, potrivit dreptului comun. În caz contrar, nu ar mai exista o situatie extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constitutie, ci, mai degrabă, s-ar pune în evidentă elemente de oportunitate legislativă.

Cu privire la criticile de neconstitutionalitate intrinsecă, Curtea a constatat, prin aceleasi decizii, că si acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:

Nu se poate retine existenta niciunei discriminări între debitori, în sensul că statul ca debitor si-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce priveste executarea hotărârilor judecătoresti.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv si rezonabil, aceasta însemnând că nu urmăreste un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele folosite si obiectivul avut în vedere (în acest sens, a se vedea hotărârile pronuntate în cauzele „Aspecte privind regimul lingvistic în scolile belgiene" împotriva Belgiei, 1968, Marckx împotriva Belgiei, 1979, Rasmussen împotriva Danemarcei, 1984, Abdulaziz, Cabales si Balkandali împotriva Regatului Unit, 1985, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, Larkos împotriva Cipru, 1999, Bocancea si altii împotriva Moldovei, 2004). Totodată, în conformitate cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă si în ce măsură diferentele între diversele situatii similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în functie de anumite circumstante, de domeniu si de context (în acest sens, a se vedea hotărârile pronuntate în cauzele „Aspecte privind regimul lingvistic în scolile belgiene" împotriva Belgiei, 1968, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, Bocancea si altii împotriva Moldovei, 2004).

Or, în cauza de fată, astfel cum s-a arătat si mai sus, măsura contestată urmăreste un scop legitim - asigurarea stabilitătii economice a tării - si păstrează un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele folosite si obiectivul avut în vedere - executarea esalonată a hotărârilor judecătoresti în cauză. Astfel, situatia particulară ivită si motivată prin existenta unei situatii extraordinare este una care reclamă o diferentă evidentă de tratament juridic.

Toate acestea duc la concluzia că ordonanta de urgentă criticată este conformă art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Cu privire la invocarea art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justitie si la un proces echitabil, Curtea retine că, potrivit jurisprudentei sale - Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009 -, „procesul civil parcurge două faze: judecata si executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul fortei de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu îsi execută de bunăvoie obligatia". Însă, asa cum s-a arătat si mai sus, actul normativ criticat este o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-si executa creanta. Faptul că acesta îsi execută creanta într-o perioadă de 3 ani nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătoresti, datorită caracterului sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar. De altfel, chiar si Curtea Europeană a Drepturilor Omului, solutionând cererea nr. 60.858/00 si pronuntând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani si 7 luni de executare a unei hotărâri judecătoresti nu este excesiv în conditiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unitătii militare debitoare. Totodată, în cauza Burdov împotriva Rusiei, 2002, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidităti pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare. Or, în cauza de fată, Guvernul român nu numai că nu refuză executarea hotărârilor judecătoresti, ci se obligă la plata esalonată a sumelor prevăzute prin acestea. Executarea esalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi bănesti nu este interzis în niciun mod de Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale; executarea uno icto constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura si unica posibilă modalitate de executare pe care Guvernul o poate aplica.

În ceea ce priveste dreptul de proprietate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă si executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale; neexecutarea plătii într-un termen rezonabil constituie, deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca si faptul că lipsa de lichidităti nu poate justifica un asemenea comportament (Ambruosi împotriva Italiei, 2000, Burdov împotriva Rusiei, 2002). Guvernul, prin adoptarea ordonantei de urgentă criticate, nu neagă existenta si întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătoresti si nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Conventiei, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constitutie, în conditiile unei crize financiare accentuate.

Totodată, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea bugetului de stat pe anul 2010 nr. 11/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 27 ianuarie 2010, „ordonatorii principali de credite efectuează plata titlurilor executorii, conform Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar, din sumele aprobate la titlul «Cheltuieli de personal»", ceea ce echivalează cu impunerea unei obligatii de rezultat în sarcina acestora. Totodată, astfel cum prevede art. 25 alin. (2) din aceeasi lege, „prin hotărâre a Guvernului, în cazuri temeinic justificate, în ultima lună a fiecărui trimestru pot fi majorate sumele aprobate la titlul «Cheltuieli de personal» în bugetele ordonatorilor principali de credite finantati integral de la bugetul de stat, pentru acoperirea necesarului de credite bugetare pentru plata titlurilor executorii prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009, în mod esalonat pe parcursul anului 2010, din suma globală prevăzută cu această destinatie în bugetul Ministerului Finantelor Publice - «Actiuni generale»". Acest aspect relevă grija pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătoresti ce cad sub incidenta Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009.

Curtea a mai retinut că, în aplicarea art. 25 alin. (1) din Legea nr. 11/2010, Guvernul a adoptat Hotărârea nr. 422 din 28 aprilie 2010 privind suplimentarea bugetelor Ministerului Justitiei, înaltei Curti de Casatie si Justitie, Ministerului Public si Consiliului Superior al Magistraturii, la titlul „Cheltuieli de personal", pentru plata titlurilor executorii prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, hotărâre publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 3 mai 2010.

Având în vedere toate aceste considerente, Curtea constată că atât solutia, cât si considerentele deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, exceptie ridicată de Florenta Nutu, Alexandru Mihailiuc, Ramona Mihaela Cretu si Horatius Nicolae Dumbravă în dosarele nr. 5.718/110/2009, nr. 17.746/4/2009 si nr. 7.007/320/2009 ale Tribunalului Bacău - Sectia comercială si contencios administrativ, Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti - Sectia civilă si Judecătoriei Târgu Mures.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 iunie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Benke Károly



*) În prezent, Decizia nr. 713 din 25 mai 2010 este publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 28 iunie 2010.

**) În prezent, Decizia nr. 714 din 25 mai 2010 este publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 24 iunie 2010.

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 905

din 6 iulie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Frederick Furs" - S.R.L. în Dosarul nr. 8.449/86/2008 al Tribunalului Suceava - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 18 ianuarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 8.449/86/2008, Tribunalul Suceava - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Frederick Furs" - S.R.L. Într-un dosar având ca obiect pretentii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul consideră că prevederile legale criticate constituie o restrângere neproportională (cu situatia care a determinat-o), discriminatorie si care aduce atingere existentei însăsi unui drept, instituind măsuri de percepere a unei taxe care încalcă art. 56 din Constitutie, încălcând, în acelasi timp, documentele internationale în materia drepturilor omului; totodată aceste prevederi legale încalcă dreptul de proprietate garantat de art. 44 alin. (2) din Constitutie si contravin principiului egalitătii în fata legii si accesului liber la justitie.

Tribunalul Suceava - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările si completările ulterioare, prevederi care au următorul continut: „Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării actiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanta va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micsorează valoarea pretentiilor formulate în actiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea initială, fără a se tine seama de reducerea ulterioară."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si art. 56 privind contributiile financiare, precum si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia, Curtea constată că autorul exceptiei de neconstitutionalitate este nemultumit, în realitate, de faptul că, în cazul micsorării pretentiilor după înregistrarea cererii, taxa de timbru se percepe la valoarea initială, spre deosebire de situatia în care, în cursul procesului, se măresc pretentiile, caz în care taxa de timbru se recalculează. Asadar, solicitarea autorului exceptiei este aceea de a se modifica textul dedus controlului de constitutionalitate, or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.


Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Frederick Furs" - S.R.L. în Dosarul nr. 8.449/86/2008 al Tribunalului Suceava - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 iulie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

Întrucât domnul Fabian Niculae se află în concediu,

în locul său semnează,

în temeiul art. 261 alin. 2 din Codul de procedură civilă,

Prim-magistrat-asistent delegat,

Ioana Marilena Chiorean

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 906

din 6 iulie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Invest Intermontaj" - S.R.L. în Dosarul nr. 566/320/2009 al Judecătoriei Târgu Mures.

La apelul nominal se prezintă, pentru partea Societatea Comercială Electrocentrale Bucuresti - S.A. - Sucursala Electrocentrale Mures, domnul consilier juridic Dorin Maghiaru, lipsind cealaltă parte, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Societătii Comerciale Electrocentrale Bucuresti - S.A. - Sucursala Electrocentrale Mures solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 20 ianuarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 566/320/2009, Judecătoria Târgu Mures a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Invest Intermontaj" - S.R.L. Într-un dosar având ca obiect o cerere de ordonantă de plată.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul consideră că ordonanta de urgentă criticată înlătură procedurile prevăzute de Codul de procedură civilă, eliminându-se căile si modalitătile prin care „partea pasivă" ar putea să-si construiască o apărare eficientă. Chiar în eventualitatea existentei unei creante certe, lichide si exigibile a cărei executare este pretinsă de creditor, debitorul nu va putea să invoce în apărare motivele temeinice care l-au împiedicat în mod obiectiv să-si îndeplinească obligatia, nu va putea cere administrarea unor probe prevăzute de Codul de procedură civilă, nu va putea apela la chemarea în garantie, nu va putea parcurge căile de atac obisnuite. Acest mod de reglementare încalcă prevederile constitutionale ale art. 21 din Constitutie, îngrădind astfel dreptul la un proces echitabil.

Judecătoria Târgu Mures apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 118/2008, cu modificările ulterioare.

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 24 privind dreptul la apărare si art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si a art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, prin Decizia nr. 1.490 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2010, prin raportare la critici asemănătoare, constatând că sunt constitutionale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutia deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Invest Intermontaj" - S.R.L. în Dosarul nr. 566/320/2009 al Judecătoriei Târgu Mures.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 iulie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

Întrucât domnul Fabian Niculae se află în concediu,

în locul său semnează,

în temeiul art. 261 alin. 2 din Codul de procedură civilă,

Prim-magistrat-asistent delegat,

Ioana Marilena Chiorean

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 908

din 6 iulie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Asesoft International" - S.A. în Dosarul nr. 2.727/105/2009 al Tribunalului Prahova - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 17 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.727/105/2009, Tribunalul Prahova - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Asesoft International" - S.A. Într-un dosar având ca obiect o cerere de emitere a unei ordonante de plată.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul consideră că articolul criticat consacră norme discriminatorii între părtile aflate în proces, acordând posibilitatea judecătorului de a cere explicatii si lămuriri, precum si de a solicita plata sumei datorate de către debitor ori pentru a media o întelegere între părti înainte de a se cunoaste actele si celelalte mijloace de probă ale debitorului. Astfel fiind, autorul apreciază că se aduce atingere impartialitătii instantei si principiului consacrat în art. 24 alin. (2) din Constitutie. Principiul procesului echitabil este încălcat în ceea ce priveste egalitatea de tratament a părtilor, respectiv „egalitatea de arme procesuale", în măsura în care unul dintre participantii la proces este favorizat prin dispozitiile de lege criticate. Prin limitarea posibilitătii administrării de probe se încalcă dreptul părtii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 21 alin. (3) din Constitutie si dreptul părtii la apărare, care este garantat potrivit art. 24 alin. (1) din Constitutia României.

Tribunalul Prahova - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 118/2008, cu modificările ulterioare, texte de lege care au următorul continut: „Pentru solutionarea cererii, judecătorul dispune citarea părtilor, potrivit dispozitiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicatii si lămuriri, precum si pentru a stărui în efectuarea plătii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o întelegere a părtilor asupra modalitătilor de plată. Citatia va fi înmânată părtii cu 3 zile înaintea termenului de judecată."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind liberul acces la justitie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare si art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justitiei, precum si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra acelorasi dispozitii legale, prin raportare la critici asemănătoare, constatând că sunt constitutionale. Astfel, prin Decizia nr. 270 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 22 aprilie 2009, Curtea a retinut că prevederea de lege criticată este în sensul aplicării principiului rolului activ al judecătorului, care, la solutionarea pricinilor în primă instantă, are obligatia de a încerca împăcarea părtilor. Faptul că, potrivit aceluiasi text de lege, judecătorul citează părtile pentru explicatii si lămuriri si stăruie în efectuarea plătii sumei datorate nu înseamnă că acesta se antepronuntă, întrucât hotărârea se va da numai după ce judecătorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor. Mai mult, art. 10 din actul normativ criticat dispune că ordonanta de plată se va emite numai în urma verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaratiilor părtilor, precum si a celorlalte probe administrate, instanta constatând că cererea este întemeiată.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutia deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Asesoft International" - S.A. în Dosarul nr. 2.727/105/2009 al Tribunalului Prahova - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 iulie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

Întrucât domnul Fabian Niculae se află în concediu,

în locul său semnează,

în temeiul art. 261 alin. 2 din Codul de procedură civilă,

Prim-magistrat-asistent delegat,

Ioana Marilena Chiorean


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 912

din 6 iulie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), ale art. 3 pct. 1 si art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), ale art. 3 pct. 1 si art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Scentrix" - S.R.L. în Dosarul nr. 3.062/63/2009 al Tribunalului Dolj - Sectia comercială, de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 17 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 3.062/63/2009, Tribunalul Dolj - Sectia comercială, de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), ale art. 3 pct. 1 si art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Scentrix" - S.R.L. într-un dosar având ca obiect o cerere de deschidere a procedurii insolventei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul consideră că art. 1 alin. (1) induce un caracter imperativ al procedurii pentru că nu instituie în sarcina creditorului nicio obligatie de a dovedi starea de insolventă a debitorului, iar fată de debitor „instituie o etichetă", ceea ce îi afectează grav dreptul de proprietate si contravine astfel art. 44 alin. (2) teza întâi, art. 45 si 53 din Constitutie. Art. 3 pct. 1 încalcă prevederile art. 44 alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea proprietătii private, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi, art. 57 si art. 135 alin. (2) lit. a), în conditiile în care nu instituie în sarcina creditorului nicio obligatie de a dovedi starea de insolventă a debitorului, ci instituie o prezumtie de insolventă în defavoarea acestuia. Prevederile art. 3 pct. 1 lit. a) încalcă si art. 21 din Constitutie, deoarece dispune că neplata unei datorii în termen de 30 de zile de la scadentă dă dreptul creditorului de a formula o cerere introductivă de deschidere a procedurii insolventei, indiferent care ar fi motivul neachitării datoriei. Dispozitiile art. 31 alin. (1) din lege contravin prevederilor art. 21, 44, 134 si 135 din Constitutie, întrucât societatea comercială debitoare, desi are suficiente bunuri în patrimoniu, precum si creante asupra tertilor, nu-si poate dovedi starea de solvabilitate, fiind la dispozitia oricărui creditor care poate initia procedura insolventei.

Tribunalul Dolj - Sectia comercială, de contencios administrativ apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile dispozitiilor art. 1 alin. (1), ale art. 3 pct. 1 si ale art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările si completările ulterioare, texte de lege care au următorul continut:

- Art. 1 alin. (1): „Procedura generală prevăzută de prezenta lege se aplică următoarelor categorii de debitori aflati în stare de insolventă sau de insolventă iminentă, cu exceptia celor prevăzuti la alin. (2) lit. c) si d):

1. societătile comerciale;

2. societătile cooperative;

3. organizatiile cooperatiste;

4. societătile agricole;

5. grupurile de interes economic;

6. orice altă persoană juridică de drept privat care desfăsoară si activităti economice.";

- Art. 3 pct. 1: „În întelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:

1. insolventă este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor bănesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile:

a) insolventă este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadentă, nu a plătit datoria sa fată de unul sau mai multi creditori;

b) insolventă este iminentă atunci când se dovedeste că debitorul nu va putea plăti la scadentă datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănesti disponibile la data scadentei;";

- Art. 31: „(1) Orice creditor îndreptătit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolventă poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:

a) cuantumul si temeiul creantei;

b) existenta unei garantii reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;

c) existenta unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;

d) declaratia privind eventuala intentie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel putin la nivel de principiu, modalitatea în care întelege să participe la reorganizare.

(2) Creditorul va anexa documentele justificative ale creantei si ale actelor de constituire de garantii.

(3) Dacă între momentul înregistrării cererii de către un creditor si cel al judecării acestei cereri sunt formulate cereri de către alti creditori împotriva aceluiasi debitor, tribunalul va verifica, din oficiu, la data înregistrării, existenta dosarului pe rol, va dispune conexarea acestora si va stabili îndeplinirea conditiilor prevăzute la alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creantelor, în raport cu valoarea însumată a creantelor tuturor creditorilor care au formulat cereri si cu respectarea valorii-prag prevăzute de prezenta lege.

(4) Dacă există o cerere de deschidere a procedurii insolventei formulată de către debitor si una sau mai multe cereri formulate de creditori, nesolutionate încă, toate cererile de deschidere a procedurii se conexează la cererea formulată de debitor.

(5) Dacă s-a deschis o procedură într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelasi obiect, vor fi conexate la acelasi dosar."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 57 privind exercitarea drepturilor si a libertătilor si art. 135 privind economia.

Examinând exceptia, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra dispozitiilor art. 1 alin. (1), ale art. 3 pct. 1 si art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei prin Decizia nr. 941 din 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 9 septembrie 2009, prin raportare la critici asemănătoare, constatând că sunt constitutionale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutia deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), ale art. 3 pct. 1 si art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Scentrix" - S.R.L. în Dosarul nr. 3.062/63/2009 al Tribunalului Dolj - Sectia comercială, de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 iulie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

Întrucât domnul Fabian Niculae se află în concediu,

în locul său semnează,

în temeiul art. 261 alin. 2 din Codul de procedură civilă,

Prim-magistrat-asistent delegat,

Ioana Marilena Chiorean

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 913

din 6 iulie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1073 si ale art. 1541 din Codul civil

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1073 si ale art. 1541 din Codul civil, exceptie ridicată de Chiarotto Tiziano în Dosarul nr. 5.750/325/2009 al Judecătoriei Timisoara.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 13 ianuarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 5.750/325/2009, Judecătoria Timisoara a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1073 si ale art. 1541 din Codul civil.

Exceptia a fost ridicată de Chiarotto Tiziano într-un dosar având ca obiect obligatia de a face.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul consideră că art. 1541 din Codul civil este neconstitutional în măsura în care se solicită mandatarului să remită si ceea ce nu s-ar fi cuvenit mandantului, fiind o prevedere discriminatorie în raport cu alte contracte similare prin care o persoană este împuternicită de o altă persoană să efectueze alte demersuri în numele si pentru acesta, cum ar fi contractul de asistentă juridică sau de comision. În ceea ce priveste art. 1073 din Codul civil, în opinia autorului, acestea sunt neconstitutionale, întrucât dau nastere arbitrariului, instantele, în mod subiectiv, având posibilitatea de a alege fie între obligarea debitorului la îndeplinirea obligatiei, fie la dezdăunare, neexistând niciun criteriu de evaluare a daunelor.

Judecătoria Timisoara apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 1073 si ale art. 1541 din Codul civil, texte de lege care au următorul continut:

- Art. 1073: „Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligatiei, si în caz contrar are dreptul la dezdăunare.";

- Art. 1541: „Mandatarul este dator, oricând i se va cere, a da seamă mandantului de lucrările sale si de a-i remite tot aceea ce ar fi primit în puterea mandatului, chiar când ceea ce ar fi primit nu s-ar fi cuvenit mandantului."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 57 privind exercitarea drepturilor si a libertătilor, art. 124 privind înfăptuirea justitiei si art. 135 privind economia.

Examinând exceptia, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra dispozitiilor art. 1073 din Codul civil, prin raportare la critici asemănătoare, constatând că sunt constitutionale. Astfel, prin Decizia nr. 432 din 15 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2008, Curtea a retinut că art. 1073 din Codul civil stabileste regula de principiu privind efectele obligatiilor, si anume de a da creditorului dreptul de a urmări si de a obtine de la debitor îndeplinirea exactă a prestatiei la care s-a obligat sau de a cere despăgubiri în caz de neexecutare. Finalitatea textului este evidentă si constă în realizarea drepturilor legale ale creditorului prin determinarea debitorului de a executa obligatia la care este tinut în temeiul unui contract încheiat între părti, sub sanctiunea suportării unor despăgubiri. Asemenea reglementări creează conditiile indispensabile valorificării dreptului de proprietate privată, dând expresie principiului garantării si ocrotirii acestuia, în mod egal, indiferent de titular.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutiile deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 1541 din Codul civil, Curtea constată că autorul exceptiei îsi motivează critica prin compararea contractului de mandat cu alte contracte, cum ar fi contractul de asistentă juridică. O astfel de abordare a exceptiei de neconstitutionalitate este inadmisibilă, autorul nefăcând o veritabilă critică de neconstitutionalitate a art. 1541.

De altfel, nu se poate sustine că textul de lege care stabileste obligatiile mandatarului într-un contract de mandat încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 privind la egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor. Mandantul si mandatarul nu se află în aceeasi situatie juridică, astfel că este firesc ca obligatiile lor să fie diferit reglementate. Curtea mai constată că celelalte dispozitii constitutionale invocate de autor nu sunt incidente în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1073 din Codul civil, exceptie ridicată de Chiarotto Tiziano în Dosarul nr. 5.750/325/2009 al Judecătoriei Timisoara.

2. Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1541 din Codul civil, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 iulie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

întrucât domnul Fabian Niculae se află în concediu,

în locul său semnează,

în temeiul art. 261 alin. 2 din Codul de procedură civilă,

Prim-magistrat-asistent delegat,

Ioana Marilena Chiorean


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 914

din 6 iulie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (11) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (11) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Acaterm" - S.A. în Dosarul nr. 30.936/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 22 ianuarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 30.936/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (11) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Acaterm" - S.A. Într-un dosar având ca obiect anularea unui act juridic.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul consideră că obligarea la plata unei taxe de timbru exorbitante (peste 2 miliarde ROL), în conditiile în care se solicită doar desfiintarea unui contract prejudiciat pentru autor si mai ales pentru comunitatea locală, fără a se solicita restituirea prestatiilor efectuate, reprezintă o încălcare a drepturilor fundamentale, respectiv art. 21, 44 si 56 din Constitutie, prin raportare si la art. 20 alin. (2). Printr-o interpretare per a contrario, rezultă că în situatia unei cereri privind declararea nulitătii unui act juridic patrimonial, chiar dacă nu se solicită repunerea părtilor în situatia anterioară, taxa de timbru se va calcula la valoarea obiectului contractului. Or, o persoană care solicită numai constatarea nulitătii unui act juridic patrimonial nu se află, din punct de vedere procesual, în aceeasi situatie cu persoana care solicită atât constatarea nulitătii actului juridic, cât si repunerea părtilor în situatia anterioară. Această dispozitie legală încalcă prevederile art. 56 alin. (2) din Constitutie privitoare la sistemul legal de impunere.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comercială apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (11) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările si completările ulterioare, texte de lege care au următorul continut:

- Art. 2 alin. (11) din Legea nr. 146/1997:„(V) Dispozitiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător si cererilor privind declararea nulitătii, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum si cererilor privind constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial; cererea privind repunerea părtilor în situatia anterioară este scutită de taxă de timbru dacă este accesorie cererii privind declararea nulitătii, anularea, rezolutiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, precum si art. 6 paragrafuH din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra dispozitiilor art. 2 alin. (11) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru prin Decizia nr. 1.587 din 19 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2010, prin raportare la critici asemănătoare, constatând că sunt constitutionale. Curtea a retinut că, în cazul drepturilor patrimoniale si al actelor juridice patrimoniale, actiunile în constatare sau cererile în anulare, rezolutiune sau reziliere au caracterul unei actiuni în realizarea dreptului, întrucât tind la readucerea în patrimoniul reclamantului a unui bun evaluabil în bani. Or, apare ca fiind pe deplin justificată solutia adoptată de legiuitor în cuprinsul dispozitiilor art. 2 alin. (11) din lege în materia timbrării unor astfel de actiuni cu o taxă calculată în functie de valoarea bunului, tocmai în scopul instituirii unui tratament juridic identic cu cel aplicabil actiunilor sau cererilor evaluabile în bani, reglementat de prevederile art. 2 alin. (1).

Asa fiind, pentru actiunile reglementate în ipoteza normei juridice criticate, indiferent dacă se solicită sau nu, distinct, repunerea părtilor în situatia anterioară, taxarea actiunii se va face la valoarea bunului, în vreme ce taxa cu valoare fixă urmează a fi datorată numai în cazul actiunilor care au ca obiect drepturi, respectiv acte juridice nepatrimoniale.

Referitor la critica potrivit căreia dispozitiile art. 2 alin. (11) din Legea nr. 146/1997 contravin prevederilor art. 21 din Constitutie, Curtea a retinut, în bogata sa jurisprudentă în această materie (de exemplu, Decizia nr. 421 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 5 mai 2008, sau Decizia nr. 354 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 24 august


2005), că accesul liber la justitie nu înseamnă gratuitate. Nicio dispozitie constitutională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justitie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autoritătilor judecătoresti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justitie. Regula este cea a timbrării actiunilor în justitie, exceptiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justitie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constitutie, cetătenii sunt obligati să contribuie prin impozite si taxe, stabilite în conditiile legii.

Atât obligatia de plată a taxelor judiciare, cât si exceptiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetătenilor aflati în situatii identice, precum si tuturor litigiilor de aceeasi natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutiile deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (11) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de S.C. „Acaterm" - S.A. în Dosarul nr. 30.936/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 iulie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

Întrucât domnul Fabian Niculae se află în concediu,

în locul său semnează,

în temeiul art. 261 alin. 2 din Codul de procedură civilă,

Prim-magistrat-asistent delegat,

Ioana Marilena Chiorean


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.