MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P
A R T E A I
Anul
XXII - Nr. 803 LEGI, DECRETE,
HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE Joi, 2
decembrie 2010
SUMAR
ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR
311. - Decizie privind publicarea în
Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 161 A din 23 iunie 2010 si a
încheierii privind îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul
Deciziei civile nr. 161 A din 23 iunie 2010 ale Curtii de Apel Bucuresti -
Sectia a IX-a civilă si pentru cauze de proprietate intelectuală
ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU
DREPTURILE DE AUTOR
OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR
privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 161 A din 23 iunie 2010 si a încheierii privind
îndreptarea erorii materiale strecurate
în dispozitivul Deciziei civile nr. 161 A din 23 iunie 2010 ale Curtii de Apel
Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze de proprietate
intelectuală
Având în vedere dispozitiile art. 1312 alin.
(9) si art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor
si drepturile conexe, cu modificările si completările ulterioare,
în baza prevederilor art. 6 alin. (1) si art. 7 din
Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, functionarea,
structura personalului si dotările necesare îndeplinirii atributiilor
Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu modificările ulterioare,
directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile
de Autor emite următoarea
decizie:
Articol
unic. - Se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I, Decizia civilă nr. 161 A din 23 iunie 2010 privind
schimbarea în parte a Hotărârii arbitrale din 15 decembrie 2008 având ca
obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneratiile
reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea operelor
muzicale pe înregistrări sonore, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.
17 din 9 ianuarie 2009, în baza Deciziei directorului general al Oficiului
Român pentru Drepturile de Autor nr. 232/2008, si încheierea privind
îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei civile nr. 161
A din 23 iunie 2010 ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si
pentru cauze de proprietate intelectuală, prevăzute în anexa care
face parte integrantă din prezenta decizie.
Directorul general al Oficiului Roman pentru Drepturile
de Autor,
Robert Bucur
Bucuresti, 12 noiembrie 2010.
Nr. 311.
ANEXĂ
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA A IX- A CIVILĂ SI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA
INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 161 A
Sedinta publică din 23 iunie 2010
Curtea este constituită din:
Presedinte - Ileana Ruxandra Dănăilă
Judecător - Georgeta Stegaru
Grefier - Mihaela Lăcătusu
Pe rol se află solutionarea cererii de apel
formulate de apelanta Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România -
Asociatia pentru Drepturi de Autor (UCMR- ADA) împotriva Hotărârii
arbitrale având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind
remuneratiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru
reproducerea operelor muzicale pe înregistrări sonore, pronuntată la
data de 15 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr.
17 din 9 ianuarie 2009, prin Decizia directorului general al Oficiului Român
pentru Drepturile de Autor nr. 232/2008, hotărâre arbitrală
pronuntată de corpul de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru
Drepturile de Autor în contradictoriu cu intimatele Uniunea Producătorilor
de Fonograme din România (UPFR) si S.C. ELECTRECORD - S.A.
Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din data
de 27 mai 2010 si au fost consemnate în încheierea de sedintă de la acea
dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea,
pentru a da posibilitatea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronuntarea
la data de 3 iunie 2010, la data de 10 iunie 2010, la data de 17 iunie 2010 si
apoi la data de 23 iunie 2010, când, în aceeasi compunere, a dat
următoarea decizie:
CURTEA,
deliberând, retine următoarele:
La data de 21 octombrie 2008 s-a înregistrat la Oficiul
Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) cererea de arbitraj
formulată de Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România -
Asociatia pentru Drepturi de Autor (UCMR- ADA), în contradictoriu cu Uniunea
Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) si S.C. ELECTRECORD
- S.A., pentru ca prin hotărâre arbitrală să se stabilească
forma finală a Metodologiei privind remuneratiile reprezentând drepturi
patrimoniale de autor pentru reproducerea si distribuirea operelor muzicale
prin intermediul înregistrărilor audio ale operelor muzicale pe suporturi.
Alăturat cererii de arbitraj a fost depusă si
forma metodologiei propusă de reclamanta UCMR- ADA (filele 23-34 în
dosarul ORDA).
La data de 18 noiembrie 2008 au fost formulate
întâmpinare si cerere reconventională de către Uniunea
Producătorilor de Fonograme din România, prin care s-a solicitat
stabilirea Metodologiei privind remuneratiile reprezentând drepturile
patrimoniale de autor pentru reproducerea si distribuirea operelor muzicale
prin intermediul înregistrărilor audio ale operelor muzicale, în forma
propusă de acest organism.
Alăturat cererii a fost depus un tabel cuprinzând o
prezentare paralelă a propunerii de metodologie a UCMR- ADA, a propunerii
UPFR, precum si observatiile acesteia din urmă.
La data de 28 noiembrie 2008, UCMR- ADA a depus
precizări privind cererea de arbitraj si o formă nouă de
metodologie (filele 304 si următoarele din dosarul ORDA).
La data de 15 decembrie 2008 a fost pronuntată
hotărârea arbitrală de către completul de arbitraj din cadrul
Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prin care s-a stabilit forma
finală a Metodologiei privind remuneratiile reprezentând drepturile
patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea operelor muzicale pe
înregistrări sonore.
În temeiul Deciziei nr. 232/2008 a directorului ORDA,
această hotărâre a fost publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.
17 din 9 ianuarie 2009.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel la data
de 4 februarie 2009, în temeiul art. 1312 alin. (9) din Legea nr.
8/1996, republicată, Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din România -
Asociatia pentru Drepturi de Autor.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Curtii de Apel
Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea
intelectuală la data de 4 februarie 2009 sub nr. 1.008/2/2009.
Prin cererea sa, apelanta UCMR- ADA a solicitat instantei
să dispună: admiterea apelului, modificarea hotărârii arbitrale,
modificarea metodologiilor a căror formă a fost stabilită prin
hotărârea arbitrală apelată potrivit solicitărilor sale si
obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că
hotărârea apelată este în parte netemeinică si nelegală,
respectiv cu privire la anumite articole stabilite de completul de arbitraj
pentru forma metodologiei.
1. Astfel, în mod nelegal si netemeinic, completul de
arbitraj a admis exceptia lipsei procedurii prealabile invocate de UPFR. Sub
acest aspect hotărârea arbitrală este dată cu încălcarea
dispozitiilor: art. 13 alin. (1) din Conventia de la Berna, ratificată de
România prin Legea nr. 77/1998; art. 6 din Conventia europeană a
drepturilor omului; art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia
europeană a drepturilor omului; art. 131, 1311 si 1312
din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu
modificările si completările ulterioare, si hotărârea contravine
art. 13 alin. (1) din Conventia de la Berna, ratificată de România prin
Legea nr. 77/1998.
A sustinut apelanta că stabilirea unor conditii
referitoare la exercitarea dreptului de reproducere nu poate în niciun caz
să aducă atingere dreptului ce apartine autorului de a obtine o
remunerare echitabilă.
În spetă, dispozitiile Legii nr. 8/1996 privitoare
la stabilirea remuneratiilor prin metodologii nu aduc si nu pot aduce atingere
dreptului autorilor de a obtine o remunerare echitabilă, stabilită de
autoritatea competentă, în lipsa unui acord amiabil.
Stabilirea unei remunerări echitabile prin
metodologii nu se limitează doar la cuantumul remuneratiei, ci si la
dispozitii referitoare la:
- determinarea persoanelor care au obligatia de a obtine
autorizatia si de a plăti aceste remuneratii;
- stabilirea unor măsuri si mijloace eficiente de
determinare efectivă si reală a remuneratiilor datorate si de
urmărire a acestora.
Toate acestea se înscriu în cadrul dreptului autorilor de
a obtine o remunerare echitabilă. Respingând propunerile UCMR- ADA privind
forma finală a metodologiilor ce trebuie să prevadă remunerarea
echitabilă a autorilor, prin aplicarea unei sanctiuni neprevăzute de
Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare,
hotărârea arbitrală încalcă prevederile art. 13 din Conventia de
la Berna.
Mai mult, legiuitorul nici nu putea să prevadă
sanctiunea retinută în mod nelegal de completul de arbitraj, întrucât o
astfel de reglementare contravenea dispozitiilor art. 13 din Conventia de la
Berna.
Potrivit art. 131 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, cu
modificările si completările ulterioare, cererea si propunerea de
metodologii se depun la ORDA în vederea initierii procedurii de negociere prin
decizie a ORDA.
În spetă a fost întrunită această
cerintă, motiv pentru care a si fost emisă decizia ORDA de
constituire a comisiei de negociere. În spetă, completul de arbitraj a
aplicat cererii de arbitraj si procedurii arbitrajului o dispozitie legală
ce viza numai initierea procedurilor de negociere.
Procedând astfel, completul de arbitraj a extins în mod
nepermis o dispozitie specială, ce reglementează numai initierea
procedurii de negociere prin decizie ORDA, si la procedura arbitrajului.
Nici art. 131 din Legea nr. 8/1996, cu modificările
si completările ulterioare, nu limitează nici negocierea si nici
arbitrajul la forma initială a propunerii de metodologii.
Prin urmare, art. 131 din Legea nr. 8/1996, cu
modificările ulterioare, nu limitează negocierea strict la forma
metodologiilor propusă initial; art. 1312 din Legea nr. 8/1996,
cu modificările ulterioare, nu limitează cererea de arbitraj,
propunerile părtilor si forma finală a metodologiilor la forma
initială a metodologiilor sau la alte forme negociate.
În absenta unei dispozitii exprese a legiuitorului, forma
finală a metodologiilor nu poate fi limitată prin aplicarea unei
sanctiuni neprevăzute de legea specială.
Restrângerea drepturilor patrimoniale de autor
reprezentate de UCMR- ADA, prin aplicarea unei sanctiuni procedurale
neprevăzute de legea specială aduce o atingere gravă
dispozitiilor art. 13 din Conventia de la Berna, precum si dispozitiilor art. 6
din Conventia europeană a drepturilor omului si art. 1 din Primul Protocol
aditional la Conventia europeană a drepturilor omului.
Art. 1312 alin. (3) prevede în mod expres care sunt situatiile în
care poate fi solicitată initierea procedurii de arbitraj, în spetă
fiind incidentă dispozitia cuprinsă ia lit. b): “cele două
părti aflate în negociere nu au putut conveni forma unică a
metodologiei în termenul prevăzut la alin. (1)”.
Singura sanctiune a decăderii pentru oricare dintre
părti este prevăzută la alin. (6) al art. 1312 al
actului normativ mentionat si operează numai în cazul în care nu a fost
plătit onorariul.
Pentru niciun alt motiv oricare dintre părti nu
poate fi împiedicată de a formula concluzii si, respectiv, propuneri cu privire
la forma finală a metodologiilor.
Împiedicarea sau limitarea oricăror
apărări sau cereri ale oricărei părti cu privire la forma
finală a metodologiilor ce se stabilesc prin procedura arbitrajului
constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil sub aspectul
negării dreptului unei persoane de a-si formula toate apărările
pe care le consideră necesare pentru apărarea sau realizarea
drepturilor sale.
De altfel, stabilirea formei finale de către
completul de arbitraj nu poate fi stabilită de cererea uneia sau alteia
dintre părti, ci în raport de dispozitiile legale, motiv pentru care
niciuna dintre propunerile părtilor nu leagă arbitrii, care au
obligatia de a stabili forma finală a metodologiei potrivit propriei
convingeri si dispozitiilor legale, astfel încât să fie asigurată
respectarea dreptului autorilor de a obtine o remunerare echitabilă.
În concluzie, arbitrii aveau obligatia de a cerceta toate
apărările formulate de UCMR- ADA si, în măsura în care acestea
erau întemeiate, să le cuprindă în forma finală a metodologiei.
Mai mult, asa cum rezultă din chiar înscrisurile depuse de UPFR si din
propunerile de metodologie formulate de UCMR- ADA
anterior initierii arbitrajului, în cadrul negocierilor,
UCMR- ADAa propus:
- stabilirea si definirea notiunii de utilizator;
- informatii ce trebuie mentionate de utilizator în
cererea de autorizare;
- valabilitatea autorizatiei licentă
neexclusivă;
- obligatiile fabricantului etc.
În mod surprinzător însă, completul de arbitraj
nu a analizat probele administrate si a retinut ca întemeiate concluziile si
apărările UPFR, desi acestea erau combătute de probele de la
dosar.
2. În subsidiar, în măsura în care, contrar celor de
mai sus, s-ar aprecia că într-o astfel de situatie este admisibilă
exceptia de neîndeplinire a procedurii prealabile, întelege să
invocăm o astfel de exceptie a lipsei procedurii prealabile cu privire la
mai multe propuneri privind forma de metodologie depuse de UPFR direct în
arbitraj.
Astfel, UPFR nu a propus în negocieri următoarele
dispozitii ale metodologiei solicitate direct în arbitraj si preluate ca atare
în forma finală a metodologiei:
a) vânzarea la preturi de ofertă (mid),
preluată la art. 2 lit. g), precum si în tabelul cu remuneratii minime din
metodologia criticată;
b) vânzare budget, preluată la art. 2 lit. h),
precum si în tabelul cu remuneratii minime din metodologia criticată;
c) prevederile referitoare la cuprinsul cererii de
autorizare, preluate în forma finală a metodologiei la art. 4 alin. (2)
teza a II-a si la alin. (3) al aceluiasi articol, au fost propuse direct în
arbitraj de UPFR si preluate ca atare de către completul de arbitraj pe
considerentul ce nu corespunde realitătii că ar fi fost deja agreate
de părti;
d) scutirea de la plata drepturilor de autor a unui număr
de exemplare, prevăzută la art. 7 alin. (2) din metodologia
criticată;
e) baza de calcul pentru produse la preturi de
ofertă (mid) si pentru produsele budget, preluată la art. 11 din
metodologia criticată;
f) de asemenea, anexele la metodologie nu au fost supuse
de negocieri prealabile si au fost preluate de complet în cadrul metodologiei
în varianta propusă de UPFR.
Pe cale de consecintă, aceste propuneri, întrucât nu
au fost supuse de UPFR unei negocieri prealabile, ci propuse direct în
arbitraj, sunt în egală măsură realizate cu încălcarea
procedurii prealabile (fine de neprimire) si solicită respingerea lor ca
atare în cazul în care s-ar retine că o astfel de exceptie este
admisibilă în spetă. Dacă este admisibilă o astfel de
exceptie, atunci în egală măsură este aplicabilă atât UCMR-
ADA, cât si UPFR cu privire la formele de metodologie sustinute în arbitraj.
Completul de arbitraj nu s-a pronuntat asupra exceptiei
invocate de UCMR- ADA de inadmisibilitate a cererii UPFR de a fi stabilite prin
arbitraj si modele-tip pentru cererea de autorizare pentru raportul de
vânzări.
Potrivit art. 131 alin. (2), art. 1311 si 1312
din Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare, pot
face obiect al negocierii si al arbitrajului numai metodologiile cuprinzând
remuneratiile cuvenite autorilor de opere muzicale.
Cu toate că a invocat exceptia
inadmisibilitătii extinderii, în mod direct sau indirect (ca anexe la
metodologie), a prevederilor speciale si la stabilirea unor formulare de cerere
sau de raportări, completul de arbitraj nu s-a pronuntat asupra acestei
exceptii invocate de UCMR- ADA.
În consecintă, solicită instantei ca, prin
admiterea apelului, să înlăture anexele stabilite de completul de
arbitraj la forma metodologiei, întrucât acestea nu fac obiect al procedurii de
negociere si de arbitraj reglementate în mod expres prin norme speciale si
derogatorii de Legea nr. 8/1996, cu modificările si completările
ulterioare.
În sensul inadmisibilitătii stabilirii pe calea
acestei proceduri a unor formulare standard s-a mai pronuntat completul de
arbitraj si prin hotărârile nr. 1 si 2 din 18 decembrie 2004, publicate în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 18 ianuarie 2005, definitive si irevocabile.
De altfel, stabilirea formei unor astfel de tipizate
contravine dispozitiilor art. 130 lit. h) din Legea nr. 8/1996, care
conferă organismului de gestiune colectivă dreptul de a solicita,
pentru fiecare situatie particulară, informatiile si documentele necesare
pentru determinarea remuneratiilor si pentru repartizarea acestora către
titularii de drepturi de autor de opere muzicale îndreptătiti.
Legea nr. 8/1996 prevede la art. 130 două situatii
distincte: la lit. b) stabilirea remuneratiilor prin metodologii; la lit. h)
solicitarea informatiilor atât înainte, cât si după utilizarea operelor
muzicale.
Dintre cele două situatii, numai pentru cea
prevăzută la art. 130 lit. b) Legea nr. 8/1996 a reglementat o
procedură specială de negociere si arbitraj pentru stabilirea unor
metodologii. Prin urmare, dreptul UCMR- ADA de a solicita informatii si
documentele necesare nu poate face obiect al arbitrajului si nu poate fi
limitat în cadrul unei astfel de proceduri, motiv pentru care formularele de
cerere si de raportare prin care vor fi comunicate către UCMR- ADA astfel
de informatii nu pot fi stabilite de către completul de arbitraj.
Mai mult, pentru fiecare tip de reproducere si
distribuire în parte există situatii particulare care nu pot fi cuprinse
într-un singur model de cerere. Spre exemplu, formularul de cerere nu cuprinde
mentiuni cu privire la: tipul de produs (standard, premium, promotional etc),
tirajul ce se solicită a fi autorizat, numărul de catalog etc.
Formularul de cerere stabilit de către completul de
arbitraj în anexa nr. 1 la metodologie contravine astfel chiar prevederilor
metodologiei, dar si prevederilor art. 130 alin. (1) lit. h) din Legea nr.
8/1996.
De asemenea, un raport standard care să constituie
anexă la metodologie pentru toate tipurile de reproducere si distribuire
(standard, premium, promotional etc.) nu poate fi realizat. Pentru fiecare
situatie particulară, UCMR- ADA este îndreptătită să
solicite si să primească informatiile corespunzătoare.
De altfel, întrucât completul de arbitraj a refuzat la
termenele precedente să se pronunte asupra exceptiei
inadmisibilitătii invocate de UCMR- ADA, apelanta a fost nevoită
să prezinte propuneri de cerere de autorizare si de raport care să
fie cât mai apropiate de realitate si să diminueze eventuale blocaje
ulterioare.
Cu toate acestea, în mod curios, si de această
dată completul de arbitraj a înteles să ignore propunerile si
apărările UCMR- ADA si a preferat să stabilească două
anexe, 1 si, respectiv, 2, cu propunerile UPFR de formulare de cerere de autorizare
si de raport.
În subsidiar, solicită modificarea anexelor metodologiei cu cele propuse
prin forta împrejurărilor de UCMR- ADA, chiar dacă acestea nu sunt
exhaustive si nu pot acoperi toate situatiile ce apar în practică.
Formularele propuse în aceste conditii de UCMR- ADA sunt însă cele mai
apropiate de realitate si în măsură să asigure un minim de
informatii necesare autorizării rapide, identificării operelor
muzicale utilizate si repartizării în termenul legal a remuneratiilor,
precum si pentru a verifica si urmări atât utilizarea reală a
operelor muzicale, cât si plata corectă a remuneratiilor de către
utilizatorii din domeniu.
4. În mod gresit completul de arbitraj a retinut ca
părtile sunt de acord asupra majoritătii aspectelor cuprinse în
metodologie, în baza acestei concluzii gresite si neîntemeiate, arbitrii au
preluat forma de metodologie propusă de UPFR.
În realitate, asa cum rezultă si din
precizările depuse de UCMR- ADA la termenul din data de 28 noiembrie 2008
(anexă la cererea precizatoare), numai pentru art. 11, 20 si 21 din propunerea
UCMR- ADA nu au existat divergente.
Aceste articole se regăsesc partial în forma
finală a metodologiei, respectiv: art. 11 a devenit art. 12, iar art. 21 a
devenit art. 20. Art. 20 din propunerea UCMR- ADA nu se regăseste în forma
finală a metodologiei.
5. Metodologia cuprinde dispozitii nelegale, netemeinice
ori imposibil de aplicat, motiv pentru care solicită modificarea acesteia
potrivit celor ce urmează.
I.
Forma art. 2 din
metodologia stabilită de completul de arbitraj cuprinde mai multe dispozitii
nelegale si netemeinice.
A. Lit. b) a art. 2 din metodologie defineste notiunea de
producător ca încălcarea dispozitiilor art. 103 alin. (2) din Legea
nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare. Stabilirea în
metodologie, normă de aplicare a legii, a unui alt înteles pentru notiunea
de producător constituie o încălcare a art. 103 din legea
mentionată, precum si a dispozitiilor art. 35 alin. (1) si (2) din Legea
nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
În spetă, notiunea de producător
prevăzută de art. 103 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 a devenit
obligatorie pentru orice altă reglementare dată în aplicarea Legii
nr. 8/1996. Metodologia reglementează însă reproducerea si/sau
distribuirea operelor muzicale si remuneratiile cuvenite autorilor de opere
muzicale, indiferent dacă reproducerea si/sau distribuirea se face de
către producător sau de către o altă persoană,
inclusiv de către sublicentiati ai producătorilor.
Mai mult, majoritatea producătorilor din România
actionează atât în calitate de producători ai propriilor fonograme,
cât si de sublicentiati ai producătorilor străini.
Metodologia se adresează asadar tuturor persoanelor
care realizează acte de reproducere si distribuire de opere muzicale
fixate pe înregistrări sonore si nu doar producătorilor de fonograme
în sensul Legii nr. 8/1996.
De altfel, chiar si la stabilirea de către completul
de arbitraj a unei alte definitii decât cea legală pentru notiunea de
utilizator, completul de arbitraj a avut în vedere faptul că nu doar producătorii,
ci orice altă persoană fizică sau juridică ce
realizează acte de reproducere sau de distribuire a operelor muzicale
fixate pe suporturi.
Pentru acest motiv este temeinică si legală
critica formulată mai sus de UCMR- ADA si solicită modificarea art. 2
din metodologie prin definirea notiunii de utilizator si folosirea acestei
notiuni în tot cuprinsul metodologiei.
Solicită în consecintă modificarea art. 2 lit.
b) din metodologie în sensul de a avea următorul continut: ,,b) prin utilizator
se întelege oricare dintre persoanele fizice sau juridice ce
realizează sau organizează activităti de reproducere punere în
circulatie a operelor muzicale fixate pe fonograme destinate distribuirii
către public”.
O reglementare asemănătoare a notiunii de
utilizator, respectiv a persoanelor cărora li se adresează o astfel
de metodologie, se regăseste si în practica europeană. Completul de
arbitraj a ignorat însă practica europeană depusă în arbitraj de
UCMR- ADA. În plus, Legea nr. 8/1996 nu limitează si nu conditionează
realizarea reproducerii si distribuirii operelor muzicale de calitatea de
producător. Dimpotrivă, legea defineste reproducerea, fără
a face referire la o anumită calitate esentială pe care trebuie
să o îndeplinească persoana care realizează actul de
reproducere.
Reproducerea reprezintă realizarea de către
orice persoană a oricăreia dintre operatiunile prevăzute la art.
14 din Legea nr. 8/1996.
În conformitate cu notiunea de utilizator mai sus
definită, solicităm instantei să dispună modificarea metodologiei
si în sensul că se înlocuieste în tot cuprinsul metodologiei a notiunii de
“producător” cu notiunea de “utilizator”.
B. Lit. e) a art. 2 din metodologie - solicită
modificarea acesteia în concordantă cu practica europeană, potrivit
căreia printre conditiile obligatorii pentru ca un produs să fie
considerat premium se numără:
- produsul (fonograma) să fie distribuit
împreună cu un alt produs sau serviciu, ca bonus pentru promovarea
acestora din urmă;
- produsul (fonograma) să fie distribuit gratuit, inclusiv
fără majorarea pretului produsului sau serviciului promovat.
Pentru acest motiv, solicită modificarea în mod
corespunzător a lit. e) a art. 2 din metodologie după cum
urmează: ,,e) prin produs premium se întelege suportul înregistrat
oferit gratuit ca bonus pentru promovarea unui alt produs, serviciu, marcă
etc.”
C. Lit. g) a art. 2 din metodologie - solicită în
principal a fi eliminată.
Reglementarea unei remuneratii distincte si speciale
pentru produse denumite de “mid” nu a fost dovedită în arbitraj ca fiind o
practică stabilită în negocierile dintre organismele de gestiune
colectivă si utilizatorii din Europa. Esential în spetă este faptul
că gestiunea colectivă a drepturilor de reproducere si de distribuire
este facultativă. În aceste conditii, restrângerea drepturilor autorilor,
inclusiv de a fi de acord sau nu cu o astfel de valorificare a drepturilor lor,
nu poate fi dispusă prin metodologie.
O astfel de reglementare aduce atingere dreptului moral
al autorilor de a decide asupra modalitătii în care vor fi aduse la
cunostintă operele lor.
În subsidiar, dacă instanta va aprecia că Legea
nr. 8/1996 permite impunerea, prin metodologie, a unei modalităti de
exploatare de către terti a drepturilor autorilor de opere muzicale
printr-o categorie de produse denumite “mid”, fără acordul autorilor,
solicită modificarea dispozitiilor art. 2 lit. g).
Solicitarea modificării metodologiilor are în vedere
că este necesară în egală măsură protejarea
drepturilor autorilor de opere muzicale prin impunerea unui termen rezonabil,
calculat de la prima lansare a produsului, în care acesta să nu poată
fi încadrat la “produs mid”.
Solicită asadar, cu caracter subsidiar, modificarea
lit. g) a art. 2 din metodologie în sensul de a avea următorul continut:
,,g) prin produs la preturi de ofertă (mid) se întelege produsul
relansat la vânzare după mai mult de un an de la data lansării
initiale, la un PPD cu cel putin 20% mai mic fată de PPD-ul
corespunzător primei lansări.”
D. Lit. h) a art. 2 din metodologie - solicită
modificarea acesteia în concordantă cu practica europeană. Potrivit
probei cu înscrisuri administrate de UCMR- ADA, în practica europeană sunt
acceptate astfel de produse “budget”, oferite publicului la preturi reduse, dar
numai dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două conditii:
- încadrarea la produs budget să nu fie
realizată mai devreme de un an de la data lansării initiale a
produsului;
- valorificarea acestor produse fată de PPD-ul
corespunzător primei lansări.
Completul de arbitraj a retinut în forma metodologiei
propunerea incompletă a UPFR, fără nicio motivare. Având în
vedere:
- practica europeană dovedită de UCMR- ADA cu
înscrisuri;
- faptul că la nivel european a existat un acord al
autorilor pentru exploatarea drepturilor lor în cadrul unor astfel de produse
numai dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două conditii;
- motivele de drept invocate si pentru punctul precedent
privind drepturile autorilor de a decide asupra modalitătii de exploatare
a drepturilor lor, solicită instantei să dispună modificarea
lit. h) a art. 2 din metodologie după cum urmează: ,,h) prin produs
la pret redus (budget) se întelege produsul relansat la vânzare după
mai mult de un an de la data lansării initiale, la un PPD cu cel putin 35%
mai mic fată de PPD-ul corespunzător primei lansări.”
II.
Forma art. 3 din
metodologie stabilită de completul de arbitraj este incompletă, fiind
ignorate fără nicio motivare propunerile formulate de UCMR- ADA. O
astfel de solutie este astfel netemeinică si nelegală.
Potrivit art. 1232 din Legea nr. 8/1996, cu
modificările si completările ulterioare, dreptul de reproducere a
operelor muzicale se gestionează colectiv facultativ. Drepturile
patrimoniale de reproducere si de distribuire a operelor muzicale sunt
gestionate astfel de UCMR- ADA numai în baza si potrivit limitelor
prevăzute de contractele de mandat încheiate direct cu titularii de
drepturi patrimoniale de autor sau de contractele de reprezentare
reciprocă încheiate cu organismele similare din străinătate.
Potrivit contractelor de reprezentare reciprocă cu organismele similare
din străinătate, mandatul UCMR- ADA este limitat exclusiv la
teritoriul României.
Pe cale de consecintă, UCMR- ADA poate autoriza
reproducerea si distribuirea operelor muzicale numai în limitele teritoriului
României.
UCMR- ADA nu poate astfel autoriza nici reproducerea
operelor muzicale pe teritoriul altor state, nici distribuirea operelor
muzicale pe teritoriul altor state.
Distribuirea pe teritoriul altor state a operelor
muzicale din repertoriul altor organisme de gestiune colectivă poate fi
realizată de UCMR- ADA numai dacă primeste un mandat expres în acest
sens din partea organismului de gestiune colectivă similar si numai în
conditiile plătii remuneratiei prevăzute în tara de destinatie a
produsului, respectiv în tara în care sunt comercializate cu amănuntul
către public produsele.
De altfel, în mod firesc, reglementarea cuprinsă în
metodologia stabilită în România se aplică exclusiv pentru
reproducerea si distribuirea operelor muzicale pe teritoriul României.
Art. 3 din metodologie reglementează întinderea
teritorială a autorizatiilor de licentă neexclusivă si a
drepturilor neexclusive conferite prin acestea utilizatorilor ca fiind
teritoriul României. Acelasi articol reglementează însă si situatia
distribuirii pe teritoriul României a unor produse reproduse pe teritoriul
altor state.
În egală măsură limitele mandatelor
prevăzute mai sus sunt aplicabile pentru orice alt teritoriu. În aceste
conditii, autorizatia de licentă neexclusivă nu este necesară si
remuneratia nu este datorată către UCMR- ADA doar în măsura în
care, în tara în care au fost realizate reproducerile introduse în România spre
a fi oferite publicului, a fost autorizată reproducerea si au achitat
remuneratiile către organismul de gestiune colectivă.
Prin urmare, este absolut întemeiată propunerea
UCMR- ADA ca utilizatorul să dovedească faptul că reproducerea
operelor muzicale pe acele produse a fost realizată si autorizată pe
teritoriul altui stat si că a fost plătită remuneratia
corespunzătoare pentru distribuirea acestora pe teritoriul României.
Utilizatorul trebuie să prezinte în acest sens o
dovadă din partea organismului de gestiune colectivă similar UCMR-
ADA din tara respectivă.
Pentru aceasta învederează instantei că:
- sunt avute în vedere numai operele muzicale din
repertoriul UCMR- ADA care sunt pe cale de consecintă gestionate colectiv
de celelalte organisme similare UCMR- ADA din străinătate;
- nu interesează în spetă reproducerea operelor
muzicale ce nu se află în repertoriul UCMR- ADA pentru care sunt
gestionate drepturile de reproducere si distribuire;
- fiind vorba numai de drepturi gestionate colectiv de
alte organisme similare UCMR- ADA, dovada autorizării si plătii
remuneratiei trebuie să fie făcută printr-un înscris eliberat de
acel organism de gestiune colectivă.
Pentru toate aceste motive, solicită modificarea
articolului din metodologie în sensul de a cuprinde următoarele prevederi:
“Art. 3. - (1) Autorizatia licentă neexclusivă
încheiată cu UCMR- ADA conferă utilizatorului, în schimbul
remuneratiei, drepturile neexclusive gestionate colectiv de UCMR- ADA de a
reproduce si distribui exclusiv pe teritoriul României operele muzicale
individualizate în aceasta, fixate pe orice tip de suport.
(2) Distribuirea pe alt teritoriu a operelor muzicale
reproduse în România poate fi realizată în baza unei autorizatii
licentă neexclusivă încheiate de UCMR- ADA numai în limitele si în
conditiile, inclusiv în ceea ce priveste remuneratiile, stabilite prin
mandatele acordate UCMR- ADA potrivit contractelor de reprezentare
reciprocă încheiate cu organismele similare din străinătate.
(3) Nu sunt datorate remuneratii si nu este necesară
încheierea unor autorizatii licentă neexclusivă cu UCMR- ADA pentru
distribuirea pe teritoriul României a operelor muzicale dacă utilizatorul
prezintă UCMR- ADA confirmarea eliberată de organismul similar UCMR-
ADAdin tara de origine a produselor, din care să rezulte că, potrivit
mandatului detinut, au fost autorizate reproducerea si distribuirea acestora pe
teritoriul României si au fost achitate remuneratiile. În cazul în care pentru
o parte din operele muzicale gestionate colectiv de UCMR- ADA nu au fost
achitate remuneratiile în tara de origine a produselor, utilizatorul are
obligatia de a obtine autorizatie licentă neexclusivă pentru
distribuirea pe teritoriul României, precum si de a achita remuneratiile
corespunzătoare prevăzute de prezenta metodologie.”
III.
Forma art. 4 al metodologiei stabilită de completul de arbitraj este
incompletă, fiind ignorate fără nicio motivare propunerile
formulate de UCMR- ADA. O astfel de solutie este astfel netemeinică si
nelegală.
Scopul formulării complete a unei cereri de
autorizare, cu toate informatiile necesare, are două motive întemeiate:
a) celeritatea solutionării cererilor de autorizare.
Cu cât informatiile furnizate de utilizator sunt mai putine, cu atât timpul
necesar pentru analizarea si verificarea acestor informatii si, pe cale de
consecintă, pentru încheierea autorizatiei licentă neexclusivă
este mai mare;
b) reducerea cheltuielilor de colectare. Cu cât
informatiile furnizate UCMR- ADA de la utilizator sunt mai putine, cu atât
costurile de colectare a remuneratiilor sunt mai ridicate, fiind necesar un
timp mai mare alocat de un număr mai mare de personal pentru analizarea si
verificarea cererilor, dar si corespondente suplimentare si îndelungate cu
organismele similare din străinătate si cu titularii de drepturi.
Pentru aceste considerente, forma actuală a art. 4
din metodologie este neîntemeiată, întrucât nu corespunde cerintelor de
celeritate la încheierea autorizatiilor licentă neexclusivă si de
reducere a costurilor de colectare a remuneratiilor.
Toate informatiile solicitate de UCMR- ADA sunt detinute
de utilizatori.
O eventuală comoditate a utilizatorilor în a furniza
toate informatiile solicitate de UCMR- ADA, astfel cum această comoditate
a fost transpusă în propunerea UPFR preluată în metodologie,
prejudiciază atât utilizatorii, prin întârzierea încheierii autorizatiilor
licentă neexclusivă, cât si autorii, prin majorarea costurilor de
colectare a remuneratiilor.
Prevederea actuală a art. 4 din metodologie
contravine astfel dispozitiilor art. 134 alin. (2) lit. b), care instituie
principiul eficientei activitătii de gestiune colectivă si
limitează comisionul (cheltuielile de colectare) la maximum 15% din
valoarea remuneratiilor colectate si conduce la majorarea cheltuielilor de
colectare care, în timp, având în vedere si alte categorii de utilizări ce
trebuie să fie documentate, poate conduce la depăsirea limitei de
cheltuieli de 15%.
O parte a prevederilor alin. (2) este chiar
inaplicabilă. Este imposibil astfel ca doar în baza unui număr de
catalog să fie identificat în întreaga lume organismul similar UCMR- ADA
care ar fi autorizat anterior o reproducere, să fie stabilite operele
muzicale, dacă albumul ce urmează a fi reprodus are aceeasi denumire,
aceleasi opere muzicale, neremixate, adaptate ori tradus textul sau denumirea
etc.
De altfel si de această dată, fără
motivare, completul de arbitraj a ignorat propunerile si apărările
UCMR- ADA si a preluat forma propusă de UPFR.
Fată de toate motivele de mai sus, pentru a face
aplicabile dispozitiile art. 4 din metodologie, pentru celeritatea
solutionării cererilor de încheiere a autorizatiilor licentă
neexclusivă, pentru mentinerea cheltuielilor UCMR- ADA de colectare a
remuneratiilor sub nivelul maxim admis de lege de 15%, pentru respectarea
principiului eficientei activitătii de colectare a remuneratiilor,
fată de prevederile art. 130 lit. h) din Legea nr. 8/1996, cu
modificările si completările ulterioare, ce prevăd obligatia si
dreptul UCMR- ADA de a solicita utilizatorilor toate informatiile necesare,
fată de obligatia utilizatorilor de a comunica într-un termen foarte scurt
informatiile solicitate de UCMR- ADA, solicită modificarea dispozitiilor
alin. (2) si (3) ale art. 4 din metodologie si introducerea unui alineat (4)
după cum urmează:
“Art. 4. - (2) în
acest scop, producătorul va adresa o cerere UCMR- ADA înainte de data
propusă pentru reproducere si, respectiv, distribuire. Cererea va
cuprinde:
a) numele/denumirea producătorului si datele sale de
identificare;
b) titlul albumului;
c) denumirea fiecărei opere muzicale;
d) numele titularilor de drepturi de autor (compozitor,
textier, aranjor, editor);
e) numele artistului interpret;
f) durata fiecărei opere muzicale (în minute si
secunde);
g) numărul si durata totală a operelor muzicale
incluse în album;
h) tipul suportului/suporturilor pe care vor fi reproduse
operele muzicale;
i) tipul sau tipurile de produs;
j) tirajul solicitat a se autoriza pentru fiecare tip de
suport;
k) costul total de productie estimat (inclusiv ambalare,
depozitare si transport);
l)
data la care sau începând
cu care va fi reprodus albumul;
m) fabricantul (multiplicatorul) si tara în care se va
efectua multiplicarea albumului;
n) data la care sau începând cu care se va distribui
albumul;
0) distribuitorul/distribuitorii si tara/tările de
destinatie a tirajului solicitat a fi autorizat;
p) stampila, numele si prenumele, functia si
semnătura reprezentantului legal al producătorului.
(3) Cererile pentru încheierea unor acte aditionale
pentru reeditări, suplimentare a tirajelor sau extinderea perioadei de
valabilitate a autorizării, fără modificarea structurii initiale
a albumului, vor cuprinde:
a) numele/denumirea producătorului si datele sale de
identificare;
b) titlul albumului;
c) numărul si data autorizatiei licentă
neexclusivă încheiate cu UCMR- ADA;
d) tipul suportului/suporturilor pe care se reproduce
albumul;
e) numărul de catalog al albumului (pentru fiecare
tip de suport, dacă este cazul);
f) tipul sau tipurile de produs;
g) tirajul suplimentar solicitat a se autoriza pentru fiecare
tip de suport;
h) data la care sau începând cu care va fi reprodus
tirajul suplimentar din album;
i) fabricantul (multiplicatorul) si tara în care se va
efectua multiplicarea tirajului suplimentar;
j) data la care sau începând cu care se va distribui
tirajul suplimentar al albumului;
k) distribuitorul/distribuitorii si tara/tările de
destinatie a tirajului suplimentar solicitat a fi autorizat;
1)
stampila, numele,
prenumele, functia si semnătura reprezentantului legal al
producătorului.
(4) în orice alte cazuri se va încheia o nouă autorizatie
licentă neexclusivă, iar cererea de autorizare va cuprinde
informatiile prevăzute la alin. (2).”
IV.
A mai arătat apelanta
că forma art. 6 din metodologie stabilită de completul de arbitraj
este incompletă, netemeinică si nelegală pentru motivele de mai
jos.
a) Stabilirea remuneratiei procentuale la nivelul de
9,009% s-a făcut cu încălcarea dispozitiilor art. 1311
alin. (2) lit. c) si h) din Legea nr. 8/1996, cu modificările si
completările ulterioare.
Astfel, asa cum rezultă din probele administrate de
UCMR- ADA, remuneratia practicată la nivel european pentru utilizarea
operelor muzicale prin reproducere si distribuire pe suporturi este de 11% din
PPD. La nivel european, remuneratiile au fost stabilite si sunt plătite
pentru acelasi repertoriu de opere muzicale pe care îl gestionează colectiv
si UCMR- ADA, potrivit contractelor de reprezentare reciprocă.
Chiar si atunci când prin lege în România remuneratiile
erau limitate ia maximum 10%, prin Hotărârea Guvernului nr. 521/1999
remuneratia procentuală a fost stabilită la limita maximă de 10%,
pentru că, potrivit legii, nu putea fi stabilită la nivelul de 11%
practicat în Europa. În mod cu totul si cu totul neîntemeiat, completul de
arbitraj a stabilit o remuneratie de 9,009% din PPD.
Pentru a stabili o astfel de remuneratie, completul de
arbitraj a transformat în regulă o exceptie. Astfel, la nivel european
sunt agreate două deduceri ce conduc la reducerea remuneratiei de la 11%
la 9,009% din PPD, dacă sunt îndeplinite cel putindouă conditii
cumulative:
- utilizatorul să fi încheiat anterior reproducerii
un contract-cadru cu organismul de gestiune colectivă, în cazul UCMR- ADA
o autorizatie licentă neexclusivă;
- utilizatorul să respecte toate clauzele
contractului sau ale metodologiei, în special să nu întârzie plata
remuneratiilor si depunerea raportărilor.
În acelasi sens sunt si dispozitiile art. 1312
alin. (8) teza finală din Legea nr. 8/1996, cu modificările si
completările ulterioare, ce prevăd că pot fi acordate reduceri
la remuneratiile datorate de utilizatori dacă acele reduceri sunt prevăzute
de metodologii.
Contrar celor de mai sus, în mod neîntemeiat si nelegal,
completul de arbitraj a stabilit o remuneratie redusă cu caracter general.
Completul de arbitraj a ignorat astfel ratiunile pentru care la nivel european
au fost agreate reduceri ale remuneratiei, precum si prevederile art. 1312
alin. (8) teza finală din Legea nr. 8/1996 care prevăd posibilitatea
reglementării în metodologie a unor reduceri ale remuneratiilor si nu
aplicarea din oficiu prin metodologie a unei remuneratii reduse pentru toate
cazurile.
În concluzie, în concordanta cu practica europeană,
cazurile de reducere a remuneratiei de la 11% din PPD la 9,009% din PPD trebuie
să fie prevăzute de metodologie numai pentru situatiile în care sunt
întrunite cumulativ cele două conditii agreate la nivel european.
c) Remuneratiile minime sunt stabilite de completul de
arbitraj nu sunt în concordantă cu practica europeană, astfel cum
art. 1311 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 8/1996, cu
modificările si completările ulterioare.
Cu privire la remuneratia minimă produs standard,
apelanta arată că a depus în arbitraj înscrisuri din care
rezultă remuneratiile minime practicate în Europa pentru reproducerea si
distribuirea operelor muzicale pe suporturi fizice.
Potrivit acestor înscrisuri, remuneratiile minime/o
unitate practicate în Europa pentru un CD LP (5 inch) - cel mai utilizat - sunt
următoarele:
- Ungaria - 0,5667 euro (2,43 lei);
- Portugalia - 0,57 euro (2,44 lei);
- Spania - 0,4815 euro (2,06 lei);
- Belgia - 0,5126 euro (2,2 lei);
- Danemarca - 0,62 euro (2,66 lei);
- Finlanda -0,61 euro (2,61 lei);
- Franta - 0,4955 euro (2,12 lei);
- Elvetia - 0,50 euro (2,14 lei);
- Norvegia - 0,51 euro (2,18 lei);
- Germania - 0,4960 euro (2,13 lei);
- Italia - 0,729 euro (3,12 lei);
- Austria - 0,50 euro (2, 14 lei).
Media remuneratiilor minime la nivel european
prevăzute mai sus este de 0,55 euro (2,36 lei) la un curs valutar 1 euro =
4,2884 lei.
UCMR- ADA, raportată la practica europeană,
solicită admiterea apelului si în sensul de a fi modificată
metodologia prin majorarea cuantumului remuneratiilor minime reprezentând
drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale.
Solicită astfel ca remuneratia minimă, în cazul
unui CD LP (5 inch) - produs standard -, să fie stabilită la un
cuantum de 32 lei/unitate (0,54 euro), apropiată astfel de nivelul mediu
al remuneratiilor minime practicate în Europa.
Stabilirea unei astfel de remuneratii minime este
întemeiată si pe faptul că în România gestiunea colectivă este
facultativă, fapt ce atrage obligativitatea verificării si
autorizării reproducerii operă/operă si nu prin încheierea unei
autorizatii licentă neexclusivă globale.
La nivel european, în situatia în care autorizarea se
face operă/operă, asa cum este si cazul UCMR- ADA datorită
faptului că gestiunea colectivă este facultativă, remuneratiile
sunt cu circa 50% mai mari decât cele mentionate mai sus.
Prin urmare, în mod evident, solicitarea UCMR- ADA de
stabilire a unei remuneratii minime la nivelul remuneratiilor minime practicate
la nivel european este una rezonabilă în conditiile în care, în realitate,
raportarea ar trebui să se realizeze la remuneratiile practicate pentru
autorizarea operă/operă care este mult mai mare.
De asemenea, completul de arbitraj nu a tinut seama de
criteriul prevăzut de art. 1311 alin. (2) lit. c)din Legea nr.
8/1996, cu modificările si completările ulterioare.
Într-o proportie absolut covârsitoare, repertoriul UCMR-
ADA gestionat colectiv pe bază de mandat pentru reproducere si distribuire
a operelor muzicale este compus din opere aflate în repertoriul organismelor
similare din străinătate (repertoriu international).
În timp ce pentru autorii români este posibilă si
foarte practicată încheierea unor contracte directe de către
producător cu autorul si nu cu UCMR- ADA, pentru repertoriul international
regula o constituie încheierea autorizatiilor licentă neexclusivă cu
UCMR- ADA.
Fără a pune în discutie cu acest prilej
dacă posibilitatea acordată de legiuitor autorilor români este un
avantaj sau mai degrabă un dezavantaj pentru acestia, o astfel de situatie
impunea completului de arbitraj obligatia de a tine seama că metodologia
se va aplica cu preponderentă repertoriului international gestionat
colectiv de UCMR- ADA în baza contractelor de reprezentare reciprocă.
În aceste conditii, asa cum a statuat si Curtea de Apel
Bucuresti, practica europeană este un bun criteriu de stabilire a
remuneratiilor, întrucât “în mod frecvent se folosesc si opere muzicale din
repertoriul international (implicit si europene)”, iar titularii “ar trebui
să se bucure de o protectie uniformă a drepturilor lor în spatiul
european sau, în tot cazul una în care diferentele nu sunt semnificative,
functie de o zonă natională sau alta a utilizării operelor lor”.
Impunerea prin metodologii a remuneratiilor minime
stabilite de completul de arbitraj, semnificativ mai mici decât cele practicate
în statele din Uniunea Europeană, reprezintă o aplicare a unor
conditii inegale la prestatii echivalente fată de comercianti
(utilizatori) din spatiul Uniunii Europene si se creează astfel un
dezavantaj concurential major între utilizatorii din diverse state membre ale
Uniunii Europene.
Si pentru acest din urmă motiv completul de
arbitraj, în mod nelegal si netemeinic, a stabilit remuneratiile minime la un
nivel mult mai mic decât cel practicat la nivel european.
În sustinerea aceluiasi caracter netemeinic al stabilirii
netemeinice a unui nivel mult prea mic al remuneratiilor minime învederăm
instantei că situatia preturilor practicate la un moment dat de
utilizatori nu constituie un impediment în stabilirea unor remuneratii minime
apropiate de cele practicate la nivel european.
Astfel, în cazul tonurilor de apel si al internetului,
remuneratia minimă a fost stabilită în 2005 la 0,3 RO N/des că
rea re/op eră muzicală.
Această remuneratie minimă a fost
stabilită tocmai pentru a fi în acord cu remuneratiile minime practicate
la nivel european si cu garantarea dreptului autorilor ia o remuneratie care
să fie si echitabilă, chiar dacă utilizatorii au sustinut si au
invocat faptul că remuneratia minimă reprezenta mai mult de 10% din
pretul de descărcare a operei muzicale.
Important de retinut în cauză este si faptul că
pretul actual la care sunt comercializate fonogramele este si rezultatul culpei
utilizatorilor.
Astfel, potrivit probelor administrate în arbitraj, a rezultat
că utilizatorii, în special pentru repertoriul international, nu au
raportat la UCMR- ADA pretul de catalog (PCP), astfel cum prevedea
Hotărârea Guvernului nr. 521/1999, ci o valoare mult mai mică.
Raportând o altă valoare mult mai mică decât
pretul de catalog, utilizatorii au plătit remuneratii reprezentând
drepturi de autor la un nivel mult mai mic decât cel pe care îl datorau în
realitate.
În consecintă, asa cum au recunoscut unii
utilizatori, fonogramele au fost comercializate la preturi mai mici pentru
că au plătit către UCMR- ADA sume mult mai mici decât cele pe
care le datorau în realitate.
La solicitarea UCMR- ADA de a reface raportările si
de a plăti integral remuneratiile prevăzute de Hotărârea
Guvernului nr. 521/1999, producătorii au solicitat să fie scutiti de
la remuneratiile restante pentru că acestea nu au fost avute în vedere la
stabilirea pretului de comercializare a fonogramelor.
Au solicitat astfel utilizatorii să
plătească remuneratiile reale numai pentru viitor, întrucât vor
majora preturile în functie de dreptul de autor raportat la pretul de catalog.
Prin urmare, a se tine seama de preturile actuale ale
fonogramelor reprezintă în fapt o reducere a drepturilor cuvenite
autorilor datorată faptului că utilizatorii nu si-au respectat obligatia
de plată a remuneratiilor prevăzute de Hotărârea Guvernului nr.
521/1999.
Prin urmare, în mod nelegal si netemeinic, completul de
arbitraj a avantajat utilizatorii ca urmare a încălcării anterioare a
drepturilor de autor de către acestia prin neplata corespunzătoare a
remuneratiilor.
De asemenea, în mod nelegal si netemeinic, completul de
arbitraj si-a întemeiat hotărârea pe prevederile acordului BIEM/IFPI din
1975, în conditiile în care acest acord a încetat în anul 2000 si nu a mai fost
reînnoit.
Mai mult, prevederile relative la diferentierea
remuneratiilor minime prevăzute în anul 1975 nu mai sunt în acord cu
normele relative la concurentă aplicabile în cadrul pietei comune
constituite la nivelul Uniunii Europene.
Astfel, stabilirea unor remuneratii sensibil mai mici
într-un stat membru al Uniunii Europene ar reprezenta aplicarea unor conditii
inegale la prestatii echivalente fată de utilizatorii din Uniunea
Europeană si ar crea un dezavantaj concurential pentru utilizatorii din
alte state membre ale Uniunii Europene.
În plus, nu puteau fi avute în vedere preturile actuale
ale fonogramelor, întrucât acestea s-au format ca urmare a încălcării
obligatiei de plată integrală a remuneratiilor legale reprezentând
drepturi de autor de opere muzicale.
Mai mult, chiar dacă nu ar fi fost incidente
motivele de mai sus, completul de arbitraj, în mod nelegal si netemeinic, a
avut în vedere cele mai mici preturi atunci când a stabilit remuneratiile
minime si nu cele mai practicate preturi raportat la repertoriul cel mai mare
gestionat colectiv facultativ de UCMR- ADA care este repertoriul international.
Contrar solutiei completului de arbitraj, asa cum au
statuat si instantele în nenumărate rânduri, stabilirea unei remuneratii
minime are scopul de a garanta autorului că va beneficia de o remuneratie
care să aibă caracter echitabil si să fie de natură a
încuraja actul de creatie.
Stabilirea unei remuneratii minime tinând seama de cele
mai mici preturi dintre cele practicate de utilizatori nu constituie o
recunoastere a dreptului autorilor la o remuneratie echitabilă, ci,
dimpotrivă, o ignorare a acestui drept.
Prin urmare, chiar dacă ar fi fost încă în
vigoare si aplicabilă acea prevedere din acordul BIEM/IFPI, încetat în
anul 2000, completul de arbitraj trebuia să aibă în vedere cele mai
mari preturi practicate de utilizatorii repertoriului major (cel international)
reprezentat de UCMR- ADA.
În aceste conditii, remuneratiile minime ce ar fi
rezultat ar fi fost la nivelul celorsolicitate deUCMR- ADA.
Stabilirea unor remuneratii minime la nivelul celor
practicate la nivel european creează si pentru autorii români reprezentati
de UCMR- ADAo recunoastere, chiar dacă târzie, a dreptului lor la o
remuneratie echitabilă si de natură a încuraja actul de creatie.
În cazul în care autorii români sunt dispusi să
autorizeze reproducerea si distribuirea lor si în alte conditii decât cele
practicate la nivel european, nimic nu ar împiedica acel autor să opteze
pentru gestiunea individuală a drepturilor lui si să încheie un
contract direct cu utilizatorul.
Situatiile acestea particulare, invocate de utilizatori,
în care autori români dispusi să renunte, în tot sau în parte, la
drepturile lor pentru o eventuală “promovare”, nu sunt de natură
să genereze o reglementare care să îi priveze de drepturi echitabile
pe ceilalti autori. În aceste cazuri, autorul are dreptul de optiune între
gestiunea colectivă si cea individuală.
Cu privire la remuneratia minimă produs budget,
apelanta a sustinut că aceleasi motive sunt valabile si aplicabile si în
ceea ce priveste stabilirea remuneratiilor minime pentru celelalte tipuri de
suporturi si produse.
UCMR- ADA a depus în cadrul arbitrajului comparative în
care sunt mentionate remuneratiile minime practicate la nivel european pentru
fiecare tip de suport si produs.
Astfel, pentru produsele la pret redus (budget), în cazul
CD-urilor LP (5 inch):
- Ungaria - 0,3778 euro (1,45 lei);
- Portugalia - 0,32 euro (1,37 lei);
- Spania - 0,437 euro (1,87 lei);
- Belgia - 0,2922 euro (1,25 lei);
- Danemarca - 0,35 euro (1,5 lei);
- Finlanda - 0,35 euro (1,5 lei);
- Franta - 0,2824 euro (1,21 lei);
- Elvetia - 0,29 euro (1,24 lei);
- Norvegia - 0,29 euro (1,24 lei);
- Germania - 0,2827 euro (1,21 lei);
- Italia - 0,437 euro (1,87 lei);
- Austria - 0,29 euro (1,24 lei).
Media remuneratiilor minime la nivel european
prevăzute mai sus este de 0,33 eufo (1,41 lei). Curs valutar 1 euro =
4,2884 lei.
Solicită astfel ca remuneratia minimă, în cazul
unui CD LP (5 inch) - pentru produs budget -, să fie stabilită la un
cuantum de 1,2 lei/unitate (0,28 euro), situată astfel chiar sub nivelul
remuneratiilor minime practicate în Europa.
Remuneratia minimă produs mid
Asa cum a mai arătat în cadrul motivelor de apel,
completul de arbitraj a reglementat noua categorie de produse si remuneratii.
Potrivit practicii europene, nu există o remuneratie
distinctă pentru o astfel de nouă categorie de produs. Pe de
altă parte, reglementarea unei astfel de categorii de produs a fost
solicitată de UPFR direct în arbitraj si nu a fost supusă negocierii.
Pe cale de consecintă, în măsura în care
instanta va retine că nu pot fi primite propuneri noi în arbitraj
fără să fi fost supuse negocierii, asa cum a retinut completul
de arbitraj pentru unele propuneri ale UCMR- ADA, în egală măsură
invocă aceeasi exceptie pentru propunerea UPFR privind reglementarea unei
noi categorii de produs denumite mid si a unor remuneratii distincte pentru
aceasta.
Chiar si în măsura în care o astfel de propunere
poate fi formulată direct în arbitraj, solicitarea UPFR este
netemeinică si nelegală, întrucât: o astfel de remuneratie nu este în
concordantă cu practica europeană; utilizarea operelor muzicale în
aceste conditii presupune acordul prealabil al autorilor de opere muzicale.
Pentru toate aceste motive, solicită modificarea
metodologiei prin eliminarea din cuprinsul acesteia a tuturor dispozitiilor
privitoare la produsele mid.
Cu totul si cu totul în subsidiar, în cazul în care
instanta va aprecia că se impune reglementarea unei astfel de categorii
distincte de produse mid, solicită modificarea remuneratiilor minime în
raport cu remuneratiile minime practicate la nivel european pentru produsele
standard si produsele budget.
Pentru aceasta are în vedere faptul că, asa cum este
definită, aceasta reprezintă o categorie intermediară între produsele
standard si produsele budget. Pe cale de consecintă, remuneratia medie a
celor două categorii de produse reprezintă 1,76 lei (2,32 lei + 1,2
lei)/2 = 1,76 lei. În concluzie, în această situatie subsidiară,
solicită modificarea remuneratiei minime din metodologia criticată,
în sensul ca aceasta să fie de 1,76 lei/unitate.
Remuneratii minime pentru solduri
Motivele pentru celelalte tipuri de suporturi le
reiterează instantei în mod corespunzător si pentru remuneratiile
minime aplicabile în cazul soldurilor.
UCMR- ADA a depus în cadrul arbitrajului comparative în
care sunt mentionate remuneratiile minime practicate la nivel european pentru
fiecare tip de suport si produs.
Media remuneratiilor pentru solduri la nivel european,
asa cum acestea sunt mentionate în practica depusă de UCMR- ADA, este de
0,13 euro(0,56 lei).
Solicită astfel ca remuneratia minimă pentru
solduri în cazul CD-urilor LP (5 inch) să fie stabilită la un cuantum
de 0,41 lei/unitate (0,095 euro), situată astfel chiar sub nivelul
remuneratiilor minime practicate în Europa.
Remuneratii minime pentru produse premium
Potrivit practicii europene, remuneratiile pentru
produsele premium sunt egale sau foarte apropiate de remuneratiile minime
pentru produsele standard.
De asemenea, în unele state europene remuneratiile sunt
variabile pe transe cantitative de suporturi. În aceste conditii, stabilirea
prin metodologia criticată a unei remuneratii minime mai mici decât
remuneratia pentru solduri este în totală contradictie cu practica
europeană în materie si aduce o gravă atingere dreptului autorilor de
a obtine o remunerare echitabilă.
În aceste conditii, solicită fie stabilirea unei
valori unice a remuneratiei minime, în concordantă cu practica
europeană, la un nivel de 1,91 lei/unitate, nivel mai mic, dar apropiat de
remuneratia pentru produsul standard, fie stabilirea unei grile de remuneratii
asa cum a solicitat UCMR- ADA în arbitraj.
Remuneratii minime pentru alte tipuri de suporturi
Pentru aceleasi motive solicită modificarea în mod
corespunzător a remuneratiilor minime si pentru celelalte categorii,
nivelul remuneratiilor minime propus de UCMR- ADA fiind depus sub formă de
tabel în cadrul arbitrajului.
Potrivit practicii europene, remuneratiile minime
datorate sunt diferentiate în functie si de numărul maxim de opere sau
fragmente de opere muzicale pentru care se permite reproducerea pe un suport.
UCMR- ADA solicită în acest sens ca metodologia
să fie modificată si în sensul de a cuprinde în anexă o
listă completă a tuturor remuneratiilor minime, în acord cu cele
practicate în Europa, remuneratii diferentiate în functie de tipul de suport si
numărul maxim de opere sau fragmente de opere muzicale ce vor putea fi
reproduse pe un suport.
Această listă a fost deja depusă de UCMR-
ADA în arbitraj.
Pentru toate aceste motive, solicită să se
dispună modificarea art. 6 alin. (1) si (2) din metodologia criticată
si introducerea unui alineat (5) după cum urmează:
“Art. 6. - (1) Producătorul va plăti UCMR- ADA
pentru reproducerea si distribuirea de opere muzicale pe teritoriul României,
pentru fiecare produs, o remuneratie reprezentând 11% din baza de calcul.
(2) Remuneratia datorată de
utilizatori, pentru fiecare copie distribuită, nu poate fi mai mică
decât remuneratiile minime din tabelul următor:
Tip suport |
Vânzare standard |
Vânzare mid |
Vânzare budget |
Solduri |
Premium |
CD/dl DVD |
2,32 |
1,76 |
1,2 |
0,41 |
1,91 |
audio MC |
1,31 |
0,96 |
0,60 |
0,22 |
1,1 |
......................................................................
(5) Beneficiază de reducerea remuneratiei la 9,009%
din baza de calcul utilizatorii care, în aplicarea prezentei metodologii, nu
înregistrează restante la plata remuneratiilor si la depunerea
raportărilor si nu reproduc opere muzicale din repertoriu fără
autorizare prealabilă.”
IV.
Forma art. 7 din
metodologia stabilită de completul de arbitraj este incompletă si se
impune modificarea acesteia fată de motivele de mai sus.
Solicită astfel modificarea alin. (2) si (3) ale
art. 7 din metodologia stabilită de completul de arbitraj si introducerea
după alin. (5) a unui alineat (6).
a) în mod nelegal si netemeinic, completul de arbitraj a
prevăzut ca un număr de 350 de exemplare din primul tiraj al
fiecărei fonograme să fie scutit de plata remuneratiei.
Cazurile în care reproducerea si distribuirea operelor
muzicale se pot face fără plata unei remuneratii sunt în mod expres
si limitativ prevăzute de lege.
Reproducerea si distribuirea reglementate de metodologie,
pentru care completul de arbitraj a prevăzut scutirea de la plata
remuneratiei, nu fac parte din cazurile expres si limitativ prevăzute de
lege, astfel că sub acest aspect hotărârea arbitrală este
dată cu încălcarea Legii nr. 8/1996, cu modificările si
completările ulterioare.
Renuntarea la drept (la remuneratie) poate fi
realizată numai de titularul dreptului de autor, eventual în conditiile
negociate; în spetă nu există o astfel de renuntare.
În concluzie, solicită eliminarea din alin. (2) al
art. 7 din metodologie a mentiunilor privitoare la scutirea de la plata
remuneratiilor a unui număr de 350 de exemplare din fiecare
fonogramă.
b) Având în vedere că valoarea vânzării
constituie baza de calcul al remuneratiei nu doar în cazul vânzării la
solduri, dar si pentru produsele premium, solicită completarea
corespunzătoare a alin. (3) al art. 7 din metodologie.
c) Solicită introducerea unui alin. (6) la art. 7
din metodologie care să reglementeze obligatia utilizatorilor de a face
disponibilă oricărui vânzător cu amănuntul lista de preturi
la care poate fi cumpărată orice cantitate dintr-un produs relevant.
Pentru a se încadra în notiunea de PPD, lista
respectivă trebuie să fie accesibilă, fără niciun fel
de conditionări sau formalităti prealabile, oricărui comerciant
cu amănuntul.
În conditiile în care lista de preturi nu este
publicată astfel încât să fie usor si fără formalităti
accesibilă oricărui vânzător cu amănuntul sau produsul,
într-o cantitate cât de mică, nu este vandabil către orice
vânzător cu amănuntul, aceasta lista nu reprezintă lista de
preturi ce cuprinde PPD-ul.
Fată de toate motivele de mai sus, solicită
modificarea alin. (2) si (3) ale art. 7 din metodologie si introducerea alin.
(6), după cum urmează:
“Art. 7. - (2) Pentru exemplarele distribuite de
utilizator cu titlu promotional, gratuit, baza de calcul al remuneratiei o
reprezintă valoarea totală a costurilor de productie a fonogramelor
ca produs final.
(3) în situatia produselor promotionale si a celor vândute la
solduri, baza de calcul al remuneratiei o reprezintă valoarea de vânzare a
tuturor unitătilor astfel vândute, asa cum rezultă din facturi.
......................................................................
(6) Utilizatorul are obligatia de a publica periodic
lista de preturi la care orice vânzător cu amănuntul poate
achizitiona de ia acesta sau de la distribuitorii săi exclusiv o cantitate
cât de mică din produsul relevant. Nu se consideră publicată
lista, dacă aceasta este disponibilă numai la sediul sau punctul de
lucru al utilizatorului ori se comunică numai la cerere. Lista poate fi
publicată prin mijloace de presă sau pe internet pe site-ul
utilizatorului.”
V.
Pentru toate motivele de
mai sus, solicită modificarea art. 8, 9, 10 si 11 din forma metodologiei
stabilită prin arbitraj si reunirea dispozitiilor rămase într-un
singur articol.
Asa cum a arătat mai sus, baza de calcul pentru
produsele budget si mid (în măsura în care vor fi mentiune) o constituie
PPD-ul corespunzător acestor tipuri de produse.
În acest sens este atât practica europeană
dovedită de UCMR- ADA în arbitraj, dar si înscrisurile depuse de UPFR.
În conditiile în care pentru produsele budget si mid
există PPD, este neîntemeiată reglementarea unei alte baze de calcul
distincte si separate de baza de calcul reglementată de act. 7 din
metodologie.
Pe cale de consecintă, solicită eliminarea
oricăror reglementări distincte în metodologie a bazelor de calcul
pentru produsele budget si mid.
De asemenea, reglementarea bazei de calcul pentru solduri
la art. 9 din metodologie este redundantă în conditiile în care era deja
reglementată la art. 7 alin. (3).
Solicită prin urmare instantei modificarea art. 8
din metodologie în sensul de a avea următorul continut:
“Art. 8. - (1) Nu este considerată vânzare budget,
respectiv mid vânzarea unor suporturi dintr-un album continând opere muzicale
ce au fost fabricate special pentru vânzarea la pret redus fată de PPD-ul
corespunzător vânzării standard.
(2) Nu este considerată vânzare la solduri vânzarea
unor suporturi dintr-un album ce au fost fabricate special pentru vânzarea la
preturi de solduri.
(3) Produsele premium vor avea inscriptionate pe suport
enuntul «Se distribuie gratuit în România numai pentru promovarea...».
(4) Produsele distribuite gratuit vor avea inscriptionate
pe suport enuntul «Nu este destinat vânzării. Se distribuie gratuit».”
Art.
9, 10 si 11 rămân
fără obiect.
VI.
Completul de arbitraj a
înlăturat neîntemeiat si nemotivat solicitarea UCMR- ADA de inserare pe
suport si pe coperta produsului a numărului autorizatiei si a teritoriului
pentru care a fost acordată.
Procedând astfel, completul de arbitraj a încălcat
sau cel putin limitat dreptul UCMR- ADA de a monitoriza, prin orice mijloace,
activitatea utilizatorilor, drept prevăzut de art. 37 alin. (2) din Legea
nr. 8/1996, cu modificările si completările ulterioare.
Inserarea acestor mentiuni constituie mijlocul eficient
de a face distinctie între reproducerile autorizate si cele neautorizate de
UCMR- ADA si pentru stabilirea din ce tiraj fac parte acestea.
În egală măsură, tertii trebuie să
fie informati asupra limitei teritoriale pentru care a fost acordată
autorizatia licentă neexclusivă în temeiul metodologiei, limită
teritorială prevăzută de art. 3 din metodologie.
În concluzie, solicită modificarea art. 13 din
metodologia criticată, prin inserarea unei lit. e1) si
completarea corespunzătoare a alin. (2) al aceluiasi articol, după
cum urmează:
“Art. 13. - (1)[...]:
e1) numărul si data autorizatiei
licentă neexclusivă încheiate cu UCMR- ADA si teritoriul pentru care
a fost acordată, cuprinse în marcajul «UCMR- ADA
nr................/................., exclusiv pentru România»;
......................................................................
(2) Marcajele prevăzute la alin. (1) lit. a), b),
c), e), e1) si g) vor fi inscriptionate si pe suportul pe care sunt
fixate sau reproduse operele muzicale.”
VII.
A mai solicitat apelanta modificarea alin. (2) si (4) ale art. 14 din
metodologia stabilită de completul de arbitraj, arătând că
reglementarea actuală a alin. (2) al art. 14 din metodologie este
inaplicabilă, motiv pentru care nu corespunde scopului reglementării.
Astfel, desi prevede obligatia utilizatorilor de a comunica către UCMR-
ADA lista de preturi cuprinzând PPD-ul, dispozitia nu stabileste niciun termen
în acest sens.
Pentru acest motiv, solicită modificarea alin. (2)
al art. 14 din metodologie după cum urmează: Art. 14 (1)....
“(2) Utilizatorii vor comunica UCMR- ADA, odată cu
raportul prevăzut la art. 15 si ori de câte ori este modificată, în
termen de maximum 3 zile de la modificare, lista de preturi cuprinzând PPD-ul,
listă de preturi publicată periodic de către acestia.”
În egală măsură, pentru necomunicarea
listei de preturi, informatiile esentiale pentru stabilirea remuneratiilor
datorate de utilizator, metodologia stabilită de completul de arbitraj nu
stabileste nicio sanctiune, astfel că lipseste de efect real instituirea
în sarcina utilizatorului a obligatiei de comunicare a acesteia către
UCMR- ADA.
Prin urmare, solicită completarea alin. (4) al art.
14 din metodologie după cum urmează:
“Art. 14 ... (4) întârzierea
comunicării catalogului sau a listei de preturi, precum si întârzierea
plătii remuneratiilor dau dreptul UCMR- ADA ca, după o prealabilă
notificare, să refuze pe viitor cererile de autorizare formulate de acel
utilizator până la reglementarea integrală a situatiei.”
VIII. Prevederile
art. 15 alin. (1) din metodologia stabilită de completul de arbitraj nu
asigură acuratetea si usurinta necesară întocmirii raportărilor
si prelucrării acestora iar alin. (2) solicită a fi eliminat din
metodologie.
Astfel, informatiile privitoare la număr de catalog,
tipul de suport, număr de unităti etc. trebuie să fie furnizate
defalcat pentru fiecare album în parte.
Solicită astfel să se dispună modificarea
alin. (1) al art. 15 din metodologie în sensul de a avea următorul
continut:
“Art. 15. - (1) Până la data de 20 a lunii
următoare fiecărui trimestru, utilizatorii au obligatia de a comunica
UCMR- ADA un raport cuprinzând, pentru trimestrul încheiat:
a) numele/denumirea producătorului si datele sale de
identificare;
b) titlurile albumelor reproduse si distribuite, cu
indicarea pentru fiecare album si pentru fiecare tip de suport în parte a:
1. numărului de catalog;
2. numărului si datei autorizatiei licentă
neexclusivă încheiate cu UCMR- ADA;
3. tipului/tipurilor de suport;
4. numărului de unităti distribuite;
5. tipului/tipurilor de distribuire
(standard/mid/budget/solduri/ premium/gratuit);
6. PPD-ul corespunzător pentru produsele distribuite
standard, mid, budget si premium;
7. valoarea totală de vânzare pentru produsele
distribuite la solduri sau promotional (gratuit);
d) stampila, numele, prenumele, calitatea si
semnătura reprezentantului legal al utilizatorului.”
Pentru motivele dezvoltate în prezentul apel referitoare
la inadmisibilitatea, imposibilitatea si inutilitatea stabilirii prin
metodologie a modelelor de cerere de autorizare si de raport, solicită, de
asemenea, eliminarea din metodologie a dispozitiilor alin. (2) al art. 15.
IX.
Prevederile art. 16 alin.
(1) din metodologia stabilită de completul de arbitraj sunt nelegale si
netemeinice în forma în care au fost stabilite.
Potrivit art. 134 alin (2) lit. d) din Legea nr. 8/1996,
cu modificările ulterioare, UCMR- ADA are obligatia de a distribui
remuneratiile în termen de maximum 6 luni de la data colectării acestora.
În forma actuală a metodologiei repartizarea
remuneratiilor devine imposibilă în acest termen pentru ca remuneratia
este incertă în functie de retururile acceptate de utilizatori.
În esentă, retururile depind în special de vointa
utilizatorului de a accepta sau nu retururi si de a stabili cu partenerii
săi termene maxime în care pot fi acceptate acestea.
Pentru ca o astfel de dispozitie să se încadreze în
limitele legale si să poată fi aplicabilă este necesară
modificarea prevederilor art. 16 alin. (1) din metodologie.
Prin urmare, solicită modificarea art. 16 alin. (1)
din metodologie după cum urmează:
“Art. 16. - (1) Remuneratiile nu vor fi achitate pentru
suporturile vândute în trimestrul de raportare si returnate utilizatorului în
acelasi trimestru si cu conditia ca retururile să fie înregistrate
potrivit legii în documentele contabile ale utilizatorului si clientului
său.”
Cererea de apel a fost legal timbrată si a fost
întemeiată în drept pe dispozitiile Legii nr. 8/1996, cu modificările
ulterioare, Conventiei de la Berna, ratificată de România prin Legea nr.
77/1998, ale art. 6 din Conventia europeană a drepturilor omului si ale
art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia europeană a drepturilor
omului, ale art. 282 si următoarele din Codul de procedură
civilă si pe toate celelalte prevederi legale incidente în cauză.
Intimata UPFR a formulat întâmpinare la data de 18 mai
2009, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Intimata a sustinut că arbitrii au stabilit forma
finală a metodologiei în limitele cererilor formulate de ambele
părti, pe baza înscrisurilor depuse de acestea la dosar si cu respectarea
strictă a dispozitiilor Legii nr. 8/1996.
În mod corect, completul de arbitraj a respins
pretentiile formulate direct în arbitraj, apreciind că neîndeplinirea
procedurii prealabile a negocierii constituie un fine de neprimire.
Totodată, apelanta a adus modificări metodologiilor negociate si
acestea nu constituie apărări a căror ignorare să
conducă la încălcarea dreptului său la un proces echitabil.
Cu privire la exceptia inadmisibilitătii invocate de
UCMR- ADA fată de cererea UPFR de a fi stabilite prin arbitraj si modele-tip
de cereri de autorizare, intimata a arătat că aceasta solicitase în
arbitraj si stabilirea unui contract standard de autorizare a
producătorilor, cerere pe care completul arbitrai a respins-o, considerând
necesară numai stabilirea formularelor tipizate ale cererilor de
arbitrare.
Mai mult, chiar forma de metodologie propusă de
apelantă cuprinde aceste formulare tipizate, astfel încât apelanta nu
justifică interesul acestei critici.
Cu privire la notiunea de “producător”, intimata a
arătat că si contractele încheiate la nivel international între IFPI
si BIEM folosesc această notiune si, potrivit art. II
alin. 1 din contractul
depus de intimată, “societatea acordă producătorului, în
conditiile si în limitele fixate în prezentul contract, dreptul nonexclusiv de
a proceda la înregistrări sonore de opere din repertoriul societătii,
de a face după aceste înregistrări discuri, benzi sau casete (...) si
de a le pune în circulatie sub marca sau sub mărcile sale cu scopul
vinderii lor către public...”.
Potrivit practicii curente locale si internationale,
pentru operele muzicale reproduse pe suporturi distribuite pe teritoriul unei
tări, obligatia achitării drepturilor mecanice revine numai
producătorilor, ceea ce reiese inclusiv din situatia depusă de
intimată la dosar cu privire la tipul si cuantumul remuneratiei colectate
de organismele de gestiune ale autorilor din celelalte tări. Se
observă că remuneratia se determină prin aplicarea unui procent
determinat la PPD, acesta reprezentând de fapt pretul practicat de
producător si publicat de acesta pentru distribuitor. Chiar din modul de
calcul al remuneratiei rezultă că aceasta este datorată numai de
către producător, în functie de pretul cu care acesta vinde
către distribuitori copiile operelor muzicale.
De altfel, si apelanta a utilizat notiunea de
producător în toate propunerile sale si a convocat la negocieri numai
reprezentanti ai producătorilor si pe UPFR în calitate de structură
asociativă a producătorilor, astfel că prin metodologie nu se
pot crea drepturi si obligatii opozabile si altor persoane decât cele ale
căror reprezentanti au fost convocati si au participat la stabilirea lor.
A arătat intimata că prin producător în
sensul metodologiei se întelege “orice persoană juridică sau
persoană fizică autorizată care realizează sau
organizează realizarea de copii ale uneia sau mai multor opere muzicale pe
care le pune în circulatie în scopul distribuirii către public”, iar
această definitie nu contravine prevederilor art. 103 alin. (2) din Legea
nr. 8/1996 si nici interpretării logice a dispozitiilor art. 141
alin. (2) si art. 40 din lege privind epuizarea dreptului de distribuire la
prima vânzare sau la primul transfer de drept de proprietate asupra
originalului ori copiilor unei opere de către titularul de drepturi sau cu
consimtământul acestuia, precum si la prezumtia că în cazul cesiunii
dreptului de reproducere a unei opere se cesionează si dreptul de
distribuire a copiilor acestei opere.
Prin urmare, sustine intimata, autorizatia - contract de
cesiune neexclusivă trebuie să cuprindă atât dreptul de
reproducere, cât si pe cel de distribuire, în caz contrar aceasta fiind
lipsită de aplicabilitate.
Prin utilizarea denumirii generice de utilizator si prin
separarea celor două drepturi, respectiv reproducere si distribuire,
apelanta încearcă în fapt să lărgească nejustificat sfera
categoriilor de persoane cărora li se va aplica metodologia si care ar fi
astfel obligate să plătească remuneratii.
Din categoria utilizatorilor vizati de această
metodologie nu fac parte fabricantii si distribuitorii, deoarece fabricantul
este cel care realizează doar activităti de reproducere la comanda
unui producător, iar distribuitorul este cel care realizează acte
ulterioare de vânzare a produsului după ce acesta a fost pus în circulatie
pentru prima oară de producător si după ce dreptul de
distribuire a fost epuizat. Prin urmare, în sarcina acestora nu pot fi retinute
obligatii prin metodologia ce face obiectul arbitrajului de fată.
Cu privire la remuneratia minimă, intimata a
arătat că pentru determinarea unor remuneratii echitabile pentru
ambele părti este necesară aplicarea cumulativă a criteriilor
enumerate de art. 1311 alin. (1) lit. a)-h) din lege, iar aplicarea
practicilor europene trebuie să fie adaptată la realitătile de
pe piata internă românească.
Si la nivel european este recunoscut principiul
stabilirii remuneratiei minime în functie de preturile practicate de
producător (PPD)/veniturile obtinute de acesta si nu de distribuitor.
A mai sustinut intimata că stabilirea procentului ce
urmează a fi aplicat asupra bazei de calcul în scopul determinării
remuneratiei si a cuantumului remuneratiei minime se face prin raportare la
veniturile obtinute de producători din utilizarea repertoriului autorizat
de UCMR- ADA, fiind depuse copii ale listelor de preturi practicate de
producătorii români pe piata din România si statistici ce reflectă
evolutia veniturilor obtinute de acestia din vânzarea de suporturi ce contin
înregistrări sonore.
Chiar din tabelele prezentate de apelantă
rezultă faptul că remuneratia procentuală de 9,009% este regula
si nicidecum exceptia.
Asustinut intimata caracterul ilegal al conditiei de a
achita la termen remuneratiile pentru a beneficia de procentul de 9,009%, având
în vedere că, potrivit metodologiei, în caz de întârziere
producătorul este obligat la penalităti de întârziere.
Întâmpinarea a fost întemeiată în drept pe
dispozitiile art. 115 si 119 din Codul de procedură civilă si ale
art. 1312 alin. (3)-(8) din Legea nr. 8/1996, republicată.
În apel a fost încuviintată si administrată
proba cu înscrisuri pentru ambele părti.
Examinând hotărârea apelată prin prisma
motivelor de critică mai sus expuse, văzând si apărările
intimatei si dispozitiile art. 296 din Codul de procedură civilă,
Curtea constată că apelul este fondat, în limitele si pentru
considerentele care urmează a fi arătate în continuare:
1. Primul motiv de critică priveste admiterea
exceptiei lipsei procedurii prealabile de către completul de arbitraj cu
privire la o parte din prevederile metodologiei propuse de apelanta UCMR- ADA
si la modificările aduse pe parcursul procedurii arbitrajului de
către apelantă.
Curtea retine că, potrivit art. 1312
alin. (3) lit. b) din Legea nr. 8/1996, republicată, “Oficiul Român pentru
Drepturile de Autor poate fi solicitat, pentru initierea procedurii de arbitraj
efectuate de către arbitri, în următoarele situatii: (... ) b) cele
două părti aflate în negociere nu au putut conveni o formă
unică a metodologiei în termenul prevăzut la alin. (1);”.
Prin urmare, în această ipoteză (ca si în orice
procedură de arbitraj), scopul si ratiunea arbitrajului sunt de a media un
conflict, de a dezlega o chestiune litigioasă.
Or, dacă prevederile introduse în metodologie pentru
prima dată în cursul arbitrajului nu au fost discutate anterior între
părti, acestea nu fac obiectul unui conflict si nu există o ratiune
pentru care acestea să fie arbitrate.
Nu se pune problema încălcării art. 13 din
Conventia de la Berna printr-o astfel de măsură, deoarece necesitatea
protectiei drepturilor autorilor nu este în mod direct atinsă, fiind la
latitudinea părtilor interesate negocierea ulterioară a unor conditii
de remuneratie superioare.
De asemenea, Curtea notează că nici
dispozitiile art. 6 din Conventia europeană a drepturilor omului nu sunt
încălcate, deoarece aceste prevederi, care garantează dreptul la un
proces echitabil, nu reglementează un drept absolut si nu exclud dreptul
statelor de a reglementa proceduri supuse unor conditii si termene, iar
necesitatea ca aspectele arbitrate să fi fost anterior negociate
fără succes este o astfel de conditie, permisă.
De asemenea, chestiunea nu constituie nicio
încălcare a dispozitiilor art. 1 din Primul Protocol aditional la
Conventia europeană a drepturilor omului, simpla împrejurare că
apelanta, organism de gestiune a drepturilor de autor, este nemultumită de
întinderea recunoscută de completul de arbitraj unui drept dintre cele
aflate în domeniul său de gestiune neechivalând cu încălcarea
drepturilor patrimoniale ale autorilor, mai ales că procedura pendinte are
caracter privat si este rezultatul negocierii, respectiv arbitrajului cu
privire la modalitatea concretă în care protectia drepturilor amintite se
va realiza.
În privinta invocării dispozitiilor art. 131 si 1312
din Legea nr. 8/1996, Curtea notează că nu este aplicabilă
regula în sensul că ceea ce nu este interzis este permis, ci chestiunea se
dezleagă prin aplicarea regulii de interpretare teleologică, astfel
cum s-a arătat mai sus, concluzia inadmisibilitătii invocării
aspectelor noi direct în arbitraj rezultând din scopul si ratiunea
reglementării procedurii pendinte.
2. Argumentele expuse mai sus duc la retinerea
temeiniciei celui de-al doilea motiv de apel, prin care apelanta a reclamat la
rândul său conduita intimatei UPFR de a supune direct arbitrajului,
fără negociere prealabilă, anumite clauze din metodologia
propusă.
a) Astfel, este vorba despre clauzele referitoare la
vânzarea la preturi de ofertă (mid), care se regăseste în metodologia
propusă de intimata UPFR (fila 58 în dosarul ORDA, unde se propune
introducerea unui articol nou cu acest obiect), cât si în anexa cuprinzând
remuneratiile minime (fila 65 în acelasi dosar). Această prevedere nu se
regăseste în documentele de la dosar ce reflectă stadiul negocierilor,
astfel încât Curtea nu poate retine că ea a făcut obiectul
divergentei pentru a putea fi dedusă completului de arbitraj, conform
celor mai sus arătate.
b) A mai sustinut apelanta că aceeasi concluzie se
impune si cu privire la chestiunea produselor budget, însă Curtea constată
că în art. 10 din metodologia propusă initial completului de arbitraj
de apelanta UCMR- ADA (fila 27 în dosarul ORDA) se regăseste o dispozitie
referitoare la vânzarea la preturi promotionale (budget), astfel că
însăsi atitudinea apelantei dovedeste contrariul celor sustinute prin
cererea de apel.
c) în privinta cuprinsului cererii de autorizare, Curtea
notează, pe de o parte, că prin cererea de apel nu s-a arătat în
concret care dintre mentiunile acestei cereri au fost deduse direct în apel,
făcându-se trimitere generică la dispozitiile art. 4 alin. (2) teza a
II-a si alin. (3) din metodologia stabilită de completul de arbitraj, iar
pe de altă parte, că prin chiar forma propusă de apelantă
completului de arbitraj au fost cuprinse, în art. 4 alin. (2), mentiunile
cererii de autorizare.
Prin urmare, aceste chestiuni au făcut obiectul
negocierii părtilor, iar simpla împrejurare că în forma metodologiei
stabilită de complet se regăsesc o serie de mentiuni ale cererii în
discutie care nu au fost cuprinse în forma actului propusă de
apelantă nu echivalează cu deducerea lor direct arbitrajului, fiind
evident că au făcut obiectul negocierii, câtă vreme ambele
părti s-au referit la acestea în actele depuse.
d) Scutirea de la plata drepturilor de autor a unui număr
de exemplare, prevăzută de art. 7 alin. (2), a făcut, de
asemenea, obiectul negocierilor, după cum rezultă din punctul de
vedere exprimat de intimata UPFR în documentul depus la dosarul ORDA - fila 58,
în care se consemnează că în variantele anterioare ale metodologiei
emise de UCMR- ADA (începând din anul 2005), astfel că nici sub acest
aspect sustinerile apelantei nu sunt fondate.
e) în privinta bazei de calcul pentru produse la preturi
de ofertă (mid) si pentru produsele budget, preluată la art. 11 din
metodologie, Curtea a retinut mai sus, la analiza pct. a) si b), că,
într-adevăr, chestiunea produselor mid nu a făcut obiectul
negocierii, în schimb produsele budget au fost cuprinse în variantele
anterioare ale metodologiei negociate, chiar si în varianta propusă de
apelantă, astfel încât, pentru aceleasi considerente, retine că
dispozitiile referitoare la primele produse (mid) nu puteau face obiectul
arbitrajului, însăsi produselor budget nu li se aplică acelasi
rationament.
f) A mai sustinut apelanta că anexele metodologiei
nu au fost supuse negocierii, fiind vorba despre continutul-tip al cererii de
autorizare a productiei fonografice si al raportului de vânzări.
Sub aceste aspecte, Curtea retine că nu a rezultat
din documentele depuse la dosar că aceste anexe au făcut obiectul
negocierii anterioare, dezbaterea purtând asupra aspectelor legate de
continutul cererii de autorizare, respectiv al raportului de vânzări,
prevăzut de art. 15 alin. (1), si această critică fiind întemeiată.
În consecinta celor arătate cu privire la acest
motiv de apel, Curtea constată că se impune modificarea în parte a
metodologiei, în sensul înlăturării din cuprinsul metodologiei a
dispozitiilor referitoare la vânzarea la preturi de ofertă (mid), inclusiv
pe cele referitoare la baza de calcul pentru această categorie de produse,
precum si a anexelor I si II, precum
si a dispozitiilor art. 4 alin. (3) si art. 15 alin. (2), care făceau
referire la existenta anexelor mentionate.
3. În cadrul celui de-al treilea motiv de apel s-a invocat
omisiunea completului de arbitraj de a se pronunta cu privire la
inadmisibilitatea cererii intimatei UPFR de a se stabili prin arbitraj si
modelele-tip pentru cererea de autorizare si pentru raportul de vânzări.
Curtea constată că nu se poate vorbi despre o
inadmisibilitate de plano a extinderii arbitrajului asupra continutului
tip al acestor documente, însă, având în vedere că metodologia se
referă în cuprinsul său la continutul lor în art. 4 alin. (2) si,
respectiv, art. 15 alin. (1), consideră inutil si lipsit de oportunitate a
stabili si un continut-tip al acestor documente.
Acest argument se adaugă celui mentionat la motivul
2 de apel, care a retinut necesitatea înlăturării acestor anexe din
continutul metodologiei.
4. Acest motiv de critică vizează retinerea
gresită de către completul de arbitraj a împrejurării că
părtile au convenit cu privire la unele aspecte, despre care apelanta
sustine în realitate existenta unei divergente.
Dacă asa stau lucrurile, pe calea prezentului apel
se pot invoca toate neconcordantele dintre cele retinute de completul de
arbitraj si situatia reală ce rezultă din documentatia depusă la
dosar, astfel încât Curtea retine că nu se impun consideratii suplimentare
cu privire la acest motiv de apel.
5. În continuare, apelanta UCMR- ADA critică pe rând
mai multe texte din cuprinsul metodologiei, aceste critici urmând a fi
înlăturate, cu exceptia uneia, pentru motivele care urmează a fi
arătate:
I.
A. A sustinut apelanta
că notiunea de producător cuprinsă în art. 2 lit. b) din
metodologie încalcă prevederile art. 103 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 si
ale art. 35 alin. (1) si (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de
tehnică legislativă.
Art. 2 lit. b) din metodologie defineste producătorul ca
fiind “orice persoană juridică sau persoană fizică
autorizată care realizează sau organizează realizarea de copii
ale uneia sau mai multor opere muzicale pe care le pune în circulatie în scopul
distribuirii către public.”
Pe de o parte, Curtea retine că stabilirea într-o
hotărâre pronuntată de un complet de arbitraj a unui alt înteles
pentru o notiune definită legal anterior nu constituie o încălcare a
actului normativ ce reglementează tehnica legislativă, deoarece
hotărârea în discutie nu reprezintă un act normativ, ea fiind
emisă de un organism privat într-o procedură de arbitraj, având
efecte exclusiv între părtile arbitrajului, iar Legea nr. 24/2000 este
aplicabilă modului de concepere a textelor actelor normative.
Pe de altă parte, Curtea retine dispozitiile art.
103 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, modificată, invocate de apelantă,
potrivit cărora: “Producătorul de înregistrări sonore este
persoana fizică sau juridică ce are initiativa si îsi asumă
responsabilitatea organizării si finantarea realizării primei
fixări a sunetelor, fie că acestea constituie sau nu o operă în
sensul prezentei legi.”
Apelanta a sustinut că metodologia se adresează
tuturor persoanelor care realizează acte de reproducere si distribuire a
operelor muzicale fixate pe înregistrări sonore, si nu doar
producătorilor de fonograme. Prin urmare, a propus ca denumirea de
“producător”, care nu poate, în opinia sa, să aibă alt înteles
decât cel cuprins în textul mai sus citat, să fie înlocuită în
metodologie cu cea de “utilizator”, care este potrivit propunerii apelantei,
oricare dintre persoanele fizice ori juridice ce realizează sau
organizează activităti de reproducere si/sau de punere în circulatie
a operelor muzicale fixate pe fonograme destinate distribuirii către
public.
Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 104
alin. (1) din lege, potrivit cărora “în cazul reproducerii si distribuirii
înregistrărilor sonore, producătorul este în drept să înscrie pe
suporturile acestora, inclusiv pe coperte, cutii si alte suporturi materiale de
ambalare, pe lângă mentiunile privind autorul si artistul interpret sau
executant, titlurile operelor, anul primei publicări, marca de comert,
precum si numele or[denumirea producătorului”, si ale art. 105 alin. (1)
lit. b): “în conditiile prevăzute la art. 92 alin. (1), producătorul
de înregistrări sonore are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau
de a interzice următoarele: (... ) b) distribuirea propriilor
înregistrări sonore;”, Curtea retine că producătorul
realizează atât reproducerea operelor, cât si distribuirea acestora.
În schimb, persoanele care efectuează exclusiv acte
de punere în circulatie a operelor muzicale fixate pe fonograme nu sunt
producători în sensul legii, dar specificul activitătii lor le-ar
include în notiunea de “utilizatori” sustinută de apelanta UCMR- ADA.
Prin urmare, prin folosirea notiunii de “utilizatori” în
acceptiunea apelantei arătată mai sus se va produce lărgirea
sferei persoanelor cărora metodologia le este aplicabilă la persoane
ce nu au participat la negociere sau la arbitraj si cărora în fapt
metodologia nu li se adresează.
Or, fată de caracterul relativ al procedurii
negocierii si, respectiv, al celei de arbitraj, nu poate fi primită o
astfel de concluzie, a obligativitătii dispozitiilor metodologiei si
fată de alte persoane, străine de raportul juridic astfel creat.
Totodată, această solutie este în
concordantă si cu notiunea de producător, astfel cum este ea
definită de art. 103 alin. (2) din lege.
I.B. În privinta prevederilor art. 2 lit. e) din
metodologie, apelanta a solicitat ca definitia produsului premium să
se refere la suportul înregistrat “oferit gratuit ca bonus”, or, având în
vedere semnificatia cuvântului bonus, de gratificatie, Curtea nu poate primi
această propunere, care ar duce la o exprimare pleonastică în
cuprinsul art. 2 lit. e) (“oferit gratuit ca gratificatie”).
I.C. În privinta dispozitiilor art. 2 lit. g din
metodologie, Curtea constată că acestea cuprind definitia notiunii de
produse mid, or s-a retinut mai sus că remuneratiile pentru aceste
produse nu pot face obiectul arbitrajului, nefiind negociate anterior, iar
temeinicia acelui motiv de critică va duce la înlăturarea din
metodologie a tuturor dispozitiilor referitoare la această categorie de
produse.
I.D. Apelanta a criticat si dispozitia cuprinsă în
art. 2 lit. h) din metodologie, sustinând că în mod gresit s-a raportat
completul de arbitri la pretul de lansare al produsului, precum si că s-ar
impune stabilirea ca de la lansare si până la vânzarea produsului budget
să fi trecut cel putin un an.
Curtea apreciază că argumentul invocat, al
practicii europene, nu este suficient pentru a duce la concluzia
nelegalitătii sau cel putin a caracterului inoportun al acestei prevederi.
În privinta raportării pretului la PPD (“published
price for dealers”), acesta a fost definit de apelantă, prin raportarea la
metodologiile interne ale unor alte state (cum sunt Elvetia sau Marea
Britanie), ca fiind pretul cel mai mare comunicat de producător sau de
distribuitorul oficial.
A sustinut apelanta că PPD-ul ar reflecta realitatea
numai în conditiile în care producătorii din România ar face public si
accesibil pretul fonogramelor către orice vânzător cu amănuntul,
iar dovada publicitătii acestui pret ar fi comunicată si apelantei
UCMR- ADA, or, potrivit art. 14 alin. (2) din metodologie, producătorii au
atât obligatia de a publica lista de preturi cuprinzând PPD-ul, cât si de a
comunica periodic această listă către UCMR- ADA.
Prin urmare, metodologia asigură prin dispozitiile
sale cerintele arătate de apelantă, astfel încât nu se poate retine
că pretul în discutie nu poate fi corect stabilit.
Curtea notează că nu poate lua o decizie
referitoare la forma unui text al metodologiei în functie de o prezumtie
(trasă de apelantă) în sensul conduitei eventuale a
producătorilor de a nu respecta prevederile metodologiei.
Dimpotrivă, producătorii (prin UPFR), fiind
parte în arbitraj, vor fi tinuti de hotărârea pronuntată, ce le va fi
opozabilă.
II.
Un alt motiv de
critică referitor la textele metodologiei a privit art. 3, apelanta
aducând argumente în legătură cu teritorialitatea operatiunilor de
reproducere si distribuire a operelor muzicale.
Or, argumentele prezentate mai sus în cadrul expunerii
motivelor de apel, referitoare la forma art. 3 din metodologie, nu au fost
negociate anterior arbitrajului, de vreme ce în însăsi forma initială
a metodologiei depusă la ORDA de apelanta
UCMR- ADA, art. 3 nu are forma pe care o propune apelanta
prin cererea de apel. De altfel, nici documentatia depusă initial de
intimata UPFR, care reproducea comparativ propunerile celor două
părti si observatiile UPFR fată de aspectele considerate de aceasta
în divergentă, nu cuprinde nicio mentiune despre problemă.
În forma metodologiei propusă în arbitraj la
termenul din 28 noiembrie 2008, UCMR a propus o altă formă a textului,
dar nici aceasta nu cuprindea alineatul al doilea al propunerii din apel,
referitoare la distribuirea pe un alt teritoriu a operelor muzicale reproduse
în România, iar în textul alineatului 1 al articolului în acea formă nu
era cuprinsă nici mentiunea privind limitarea distribuirii prin cuvântul
“exclusiv”.
În aceste conditii, Curtea a expus deja considerentele
pentru care chestiunile ce nu au făcut obiectul negocierii nu pot fi
primite direct în arbitraj (si cu atât mai putin direct în prezentul apel) si
nu poate lua o altă decizie cu privire la aspectele deduse direct
completului de arbitraj de către apelantă decât a decis cu privire la
chestiunile aduse direct de intimata UPFR.
III.
Cu privire la art. 4 din metodologie, apelanta a propus o formă care
prevede un număr mai mare de mentiuni obligatorii ale autorizatiei
licentă neexclusivă, invocând în acest sens necesitatea
colectării remuneratiilor cuvenite autorilor cu celeritate.
Si această critică este nefondată.
Pe de o parte, Curtea notează că în cererea de
apel au fost introduse în forma propusă pentru art. 4 din metodologie mai
multe mentiuni decât au fost solicitate în fata completului de arbitri [e.g.:
j) tirajul solicitat a se autoriza pentru fiecare tip de suport; k) costul
total de productie estimat; I) data la care sau începând cu care va fi reprodus albumul s.a.], ceea ce
constituie cel putin o încălcare a art. 294 din Codul de procedură
civilă.
Aceeasi observatie se impune si pentru forma propusă
în motivele de apel pentru alin. 3 al art. 4 (referitor la încheierea de acte
aditionale pentru reeditări, suplimentare a tirajelor sau extindere a
perioadei de valabilitate a autorizării), care în propunerea depusă
la dosarul de arbitraj (inclusiv în forma din 28 noiembrie 2008) are alt continut.
Pe de altă parte, chiar si cu privire la mentiunile
obligatorii ale cererii de autorizare pretinse de apelantă si necuprinse
în metodologia stabilită de completul de arbitraj, dar care au fost
incluse în negociere si în propunerea depusă la dosarul ORDA, Curtea
consideră că nu se impune includerea lor în textul art. 4 din
metodologie.
Are în vedere acelasi principiu invocat de apelantă,
al celeritătii colectării remuneratiilor, iar o documentatie excesiv
de stufoasă ar putea afecta acest principiu, dar si împrejurarea că
apelanta UCMR- ADA are în competentă dreptul, dar si obligatia de a
asigura colectarea sumelor datorate cu titlu de drepturi de autor, fiind în
sarcina sa de a efectua verificările necesare stabilirii sumelor cuvenite
cu acest titlu.
Nu în ultimul rând este pertinent în acelasi sens si
argumentul sustinut de intimată în sensul că o parte dintre
mentiunile pretinse a fi incluse în cerere de către apelantă nu se
află la îndemâna producătorului la momentul solicitării cererii
de autorizare, deoarece contractele cu fabricantii de suporturi sau alte
conventii legate de reproducere si de distribuirea ulterioară pot fi
încheiate ulterior autorizării, iar conditiile concrete în care aceste
operatiuni se vor desfăsura nu sunt cunoscute la acel moment.
IV.
Curtea constată
că si critica adusă în raport de continutul art. 6 din metodologie
este nefondată.
Argumentul încălcării regulilor concurentiale
nu poate fi primit câtă vreme în spetă se discută despre
remuneratii pentru drepturi de autor, iar apelanta UCMR- ADA este
îndreptătită a apăra si valorifica exclusiv drepturile acestora,
si nu ale altor producători decât cei ce fac parte din uniunea
intimată.
Pe de altă parte, Curtea notează că
această chestiune, fiind stabilită de arbitri prin evaluarea pozitiilor
exprimate de părti în arbitraj, si nu strict în aplicarea unor dispozitii
legale (în prezenta acestora însusi arbitrajul nu ar mai fi fost necesar sub
acest aspect), nici nu se impunea aducerea unor argumente juridice pentru
stabilirea cuantumului remuneratiei procentuale si a remuneratiilor minime pe
tipuri de produse, ci doar adoptarea unei solutii echilibrate si apropriate de
realitătile românesti.
Curtea consideră că, desi aparent stabilirea
unei remuneratii mai mici decât cea solicitată de UCMR-
ADAdăunează autorilor, în conditiile în care comercializarea
reproducerilor operelor muzicale pe piata românească se face la un nivel
scăzut, mentinerea preturilor la un nivel echilibrat va conduce la
cresterea vânzărilor si, implicit, a cuantumului remuneratiilor încasate
de autori.
În consecintă, nu se impune adoptarea unei alte
forme pentru art. 6 decât cea retinută de completul de arbitraj.
IV.
În privinta formei art. 7
din metodologie, apelanta a invocat împrejurarea că la alineatul al doilea
s-a prevăzut în mod nelegal ca un număr de 350 de exemplare din
primul tiraj să fie scutit de plata remuneratiei.
Se poate observa că în prezentarea comparativă
a celor două variante propuse de părti intimata UPFR a arătat
că apelanta a propus în timpul negocierilor în anul 2005 ca această
scutire să fie acordată pentru 50 de exemplare, în variantele
ulterioare a propus ca scutirea să privească 100 si apoi 150 de
exemplare.
Această afirmatie a intimatei cu privire la
continutul negocierilor anterioare nu a fost contestată de apelantă.
În baza acestor împrejurări, având în vedere acordul
anterior al apelantei în această privintă, Curtea consideră
că se impune modificarea art. 7 din metodologie, în sensul ca numărul
de exemplare din primul tiraj pentru care se acordă scutirea de la plata
remuneratiei să fie de 150.
În privinta alineatului al treilea al art. 7, Curtea
constată că acesta are, în motivele de apel, altă formă
decât cea propusă în fata completului de arbitraj la data de 28 noiembrie
2008, astfel încât nu se consideră învestită legal cu aceste critici,
fată de dispozitiile art. 294 din Codul de procedură civilă.
Aceeasi concluzie se impune si pentru propunerea de
includere în art. 7 alin. 6, ce nu se regăseste în forma de metodologie
propusă de apelantă cu ocazia arbitrajului.
V.
Fată de cele de mai
sus rezultă că sustinerea cuprinsă la acest punct al motivelor
de apel poate fi primită exclusiv în măsura în care criticile
anterioare au fost retinute ca temeinice, si anume în privinta acelor dispozitii
din art. 8 din metodologie care se referă la produsele mid.
VI.
Nu se impune nici
includerea obligatiei de înscriere pe suportul si coperta produsului a
numărului autorizatiei si a teritoriului pentru care a fost acordată,
având în vedere că, odată cu indicarea producătorului, apelanta
are posibilitatea verificării întinderii limitelor autorizatiei, aceasta
fiind sarcina sa. De altfel, art. 15 prevede obligatia producătorului de
întocmire si comunicare a raportului trimestrial, ale cărui mentiuni vor
servi scopului urmărit de apelantă.
VII.
În privinta instituirii unui termen pentru executarea obligatiilor stabilite
prin art. 14 în sarcina producătorilor, Curtea constată că
textul prevede că producătorul are obligatia de a publica periodic
lista preturilor si totodată de a o comunica UCMR- ADA. Este evident în
acest sens că, odată cu întocmirea sa, sunt obligatorii atât
publicarea, cât si comunicarea sa către apelantă.
La fel de evident este că, odată
modificată, lista de preturi trebuie să fie comunicată, deoarece
la momentul modificării sale a devenit o listă ce nu a fost
făcută publică si nu a fost comunicată, aceste operatiuni
devenind obligatorii pentru producător.
Totodată, în privinta cataloagelor, în lipsa
indicării în art. 14 a unui termen pentru comunicarea lor către
apelantă, operatiunea editării sau a reeditării (mentionată
de text) implică si obligativitatea comunicării sale către UCMR.
Nu se impune deci modificarea art. 14 în sensul solicitat
de apelantă, fiind inutilă pentru scopul urmărit de aceasta stabilirea
unor termene când acestea sunt implicit continute în text.
VIII.
Curtea va înlătura si solicitarea de defalcare a informatiilor cuprinse în
raportul întocmit conform art. 15 pe fiecare album în parte si pentru fiecare
suport în parte, considerând că sistematizarea în evidentele proprii a
acestor informatii este sarcina exclusivă a apelantei.
Fată de cele arătate mai sus, la pct. 3, vor fi
înlăturate din metodologie dispozitiile art. 15 alin. (2) referitoare la
modelul-tip de raport.
IX.
În această ultimă
critică apelanta a solicitat modificarea art. 16 în sensul ca retururile
care atrag neachitarea remuneratiilor să fie efectuate în acelasi
trimestru în care au fost vândute.
Or, Curtea consideră inoportun a dispune o astfel de
modificare, stiut fiind că un produs poate fi comercializat într-un termen
variabil, iar limitarea posibilitătii returului la durata unui trimestru
ar scădea probabilitatea de vânzare a produsului si ar face aproape
imposibilă aplicarea dispozitiilor de exceptie ale art. 16.
Pentru ansamblul considerentelor expuse, în temeiul art.
296 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite apelul, va
modifica în parte decizia atacată, în sensul că va înlătura din
cuprinsul metodologiei dispozitiile referitoare la vânzarea la preturi de
ofertă (mid), inclusiv pe cele referitoare la baza de calcul pentru
această categorie de produse, anexele I si II, precum si dispozitiile art. 4 alin. (3) si art. 15 alin.
(2), urmând ca art. 7 alin. (2) teza a II-a să aibă următorul
cuprins: “Producătorii pot oferi cu titlu promotional, fără
plata drepturilor de autor, cel mult 150 de exemplare din fiecare
fonogramă si numai din primul tiraj.” Va mentine celelalte dispozitii ale
deciziei apelate.
Văzând si dispozitiile art. 1312 alin.
(9) din Legea nr. 8/1996, modificată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta Uniunea Compozitorilor
si Muzicologilor din România - Asociatia pentru Drepturi de Autor (UCMR- ADA),
cu sediul în Bucuresti, Calea Victoriei nr. 141, sectorul 1, împotriva
Hotărârii arbitrale pronuntate la data de 15 decembrie 2008 de corpul de
arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, având ca
obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneratiile
reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea operelor
muzicale pe înregistrări sonore, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.
17 din 9 ianuarie 2009, prin Decizia ORDA nr. 232/2008, în contradictoriu cu
intimatele Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), cu
sediul în Bucuresti, bd. Nicolae Titulescu nr. 88B, sectorul 1, si S.C.
ELECTRECORD - S.A., cu sediul în Bucuresti, bd. Corneliu Coposu nr. 11,
sectorul 3.
Modifică în parte Decizia ORDA nr. 232/2008, în
sensul că:
înlătură din cuprinsul metodologiei
dispozitiile referitoare la vânzarea la preturi de ofertă (mid), inclusiv
pe cele referitoare la baza de calcul pentru această categorie de produse.
înlătură din cuprinsul metodologiei anexele I
si II,
precum si dispozitiile art.
4 alin. (3) si art. 15 alin. (2). Art. 7 alin. (2) teza a II-a va avea
următorul cuprins: “Producătorii pot oferi cu titlu promotional,
fără plata drepturilor de autor, cel mult 150 de exemplare din
fiecare fonogramă si numai din primul tiraj.” Mentine celelalte dispozitii
ale deciziei apelate. Irevocabilă. Pronuntată în sedintă
publică, astăzi, 23 iunie 2010.
PRESEDINTE, ILEANA RUXANDRA DANAILA |
Grefier, Mihaela Lăcătusii |
Judecător, Georgeta Stegarii |
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA A IX- A CIVILĂ SI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA
INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Sedinta din Camera de consiliu din 28 octombrie 2010
Curtea este constituită din:
Presedinte - Ileana Ruxandra Dănăilă
Judecător - Georgeta Stegaru
Grefier - Ionica Popescu
Pe rol se află solutionarea din oficiu a cererii de
îndreptare a erorii materiale din dispozitivul Deciziei civile nr. 161 A din 23
iunie 2010.
La apelul nominal făcut în sedintă nu au
răspuns părtile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Fără citarea părtilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul
de sedintă, după care Curtea retine cauza în vederea
solutionării cererii de îndreptare a erorii materiale din dispozitivul
Deciziei civile nr. 161 Adin23 iunie 2010.
CURTEA,
deliberând, constată că în
dispozitivul Deciziei civile nr. 161 Adin 23 iunie 2010 pronuntate de Curtea de
Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civilă si pentru cauze privind proprietatea
intelectuală în Dosarul nr. 1.008/20/2009 s-a strecurat o eroare
materială.
Astfel, apelul solutionat prin decizia amintită era
îndreptat împotriva Hotărârii arbitrale pronuntate la data de 15 decembrie
2008 de corpul de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de
Autor, această hotărâre fiind publicată în Monitorul Oficial al
României în baza Deciziei ORDA nr. 232/2008.
Or, din eroare, în alineatul al doilea al dispozitivului
s-a consemnat că modificarea operată ca urmare a admiterii apelului
privea decizia ORDA nr. 232/2008, când în fapt se modifică hotărârea
apelată, pronuntată de corpul de arbitri de pe lângă Oficiul
Român pentru Drepturile de Autor la data de 15 decembrie 2008.
Constată astfel incidente dispozitiile art. 281 din
Codul de procedură civilă, în temeiul cărora va dispune din
oficiu îndreptarea erorii materiale arătate mai sus, în sensul că cel
de-al doilea alineat al dispozitivului se va citi corect: “Modifică în
parte Hotărârea arbitrală pronuntată la data de 15 decembrie
2008 de corpul de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de
Autor, publicată în baza Deciziei ORDA nr. 232/2008, în sensul că:”.
DISPUNE:
Din oficiu, dispune îndreptarea erorii materiale din
dispozitivul Deciziei civile nr. 161 Adin 23 iunie 2010 a acestei instante, în
sensul că cel de-al doilea alineat al dispozitivului se va citi corect:
“Modifică în parte Hotărârea arbitrală pronuntată la data
de 15 decembrie 2008 de corpul de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru
Drepturile de Autor, publicată în baza Deciziei ORDA nr. 232/2008, în
sensul că:”.
Irevocabilă.
Pronuntată în sedintă publică,
astăzi, 28 octombrie 2010.
PRESEDINTE, ILEANA RUXANDRA DANAILA |
Grefier, Ionica Popescu |
Judecător, Georgeta Stegaru |
![]() |
||||
Copyright 1998-2015 DSC.NET All rights reserved. |