MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 808/2010

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.170

din 30 septembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 269/2009 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 189/2008 privind managementul institutiilor de spectacole sau concerte, muzeelor si colectiilor publice, bibliotecilor si al asezămintelor culturale de drept public

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 269/2009 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 189/2008 privind managementul institutiilor de spectacole sau concerte, muzeelor si colectiilor publice, bibliotecilor si al asezămintelor culturale de drept public, exceptie ridicată de Consiliul Judetean Sibiu în Dosarul nr. 2.323/85/2009 al Tribunalului Sibiu - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal se prezintă personal partea Corneliu Ioan Bucur. Lipseste autorul exceptiei, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul părtii prezente, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că se refuză respectarea de către consiliul judetean a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 189/2008, pentru motive neîntemeiate. În sustinerea argumentelor sale, depune o serie de înscrisuri referitoare la activitatea sa profesională.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că norma de drept criticată a avut o aplicare limitată în timp, care a încetat.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 26 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 2.323/85/2009, Tribunalul Sibiu - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 269/2009 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 189/2008 privind managementul institutiilor de spectacole sau concerte, muzeelor si colectiilor publice, bibliotecilor si al asezămintelor culturale de drept public. Exceptia a fost ridicată de Consiliul Judetean Sibiu cu prilejul solutionării unei actiuni în contencios administrativ, având ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că, prin dispozitiile art. 50 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 189/2009, s-a stabilit un termen de 90 de zile în care contractele de management încheiate în baza legislatiei anterioare încetau de drept, urmând a fi încheiate unele noi, cu respectarea legislatiei în vigoare. Prin art. I pct. 48 din Legea nr. 269/2009 aceste dispozitii au fost abrogate, fiind introdus art. II, în care se arată că, de la intrarea în vigoare a acestei legi, conducătorii institutiilor publice de cultură aflati în exercitiu la data intrării în vigoare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 189/2008 vor încheia cu ordonatorul principal de credite un nou contract de management. Or, consideră că legiuitorul nu poate reglementa prin două acte normative două momente diferite de intrare în vigoare a acelorasi dispozitii de lege si să fie desfiintate retroactiv efectele juridice produse în perioada de valabilitate a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 189/2008, fără ca prin aceasta să contravină dispozitiilor art. 15 alin. (2) si art. 78 din Constitutie. De asemenea, consideră că este încălcat si art. 115 alin. (8) din Constitutie, Legea nr. 269/2009 modificând dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 189/2008 în proportie de 95%.

Tribunalul Sibiu - Sectia comercială si de contencios administrativ consideră că textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor art. 15 alin. (2) si art. 78 din Constitutie, dar este contrar prevederilor art. 115 alin. (8) din Legea fundamentală, în acest sens, arată că prin art. II din Legea nr. 269/2009 nu s-a făcut altceva decât să se proroge termenul initial în care trebuie să se încheie noul contract de management cu managerii aflati în exercitiu la data de 5 decembrie 2008. Astfel, acest termen s-a prorogat din data de 5 martie 2009 până la data de 14 octombrie 2009 si se referă strict la conducătorii institutiilor publice de cultură aflati în exercitiu la data de 5 decembrie 2008. Art. 115 alin. (8) din Constitutie prevede că prin legea de aplicare a ordonantei se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonantei. Or, în spetă, este evident că efectele juridice pe perioada de aplicare a ordonantei au constat în încetarea unor contracte de management, cu obligatia concomitentă a autoritătii de a încheia noi contracte de management până la 5 martie 2009, termen care s-a prelungit. Legea nr. 269/2009 nu prevede ce se întâmplă cu eventualele contracte de management încheiate cu alte persoane decât cele care aveau calitatea de conducători ai institutiilor publice de cultură aflati în exercitiu la data de 5 decembrie 2008, contracte încheiate în perioada 5 martie 2009-14 iulie 2009.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că art. II din Legea nr. 269/2009 nu modifică data de intrare în vigoare a unei dispozitii a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 189/2008, ci reglementează situatii legislative pentru situatii tranzitorii, în conditiile în care noua reglementare în materie instituită prin Legea nr. 269/2009 era de natură să afecteze situatiile juridice născute sub imperiul ordonantei amintite, dar care nu îsi epuizaseră în întregime efectele până la data intrării în vigoare a legii mentionate. În plus, textul de lege criticat se aplică de la data intrării în vigoare a legii, astfel că nu are efecte retroactive, în sfârsit, arată că nu este încălcat nici art. 115 alin. (8) din Constitutie, prevederile art. II din Legea nr. 269/2009 reprezentând un adevărat reflex al acestor dispozitii constitutionale.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constitutional, nefiind contrar niciuneia dintre dispozitiile constitutionale invocate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, notele scrise depuse la dosar, sustinerile părtii prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. II din Legea nr. 269/2009 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 189/2008 privind managementul institutiilor de spectacole sau concerte, muzeelor si colectiilor publice, bibliotecilor si al asezămintelor culturale de drept public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 14 iulie 2009.

Textul de lege criticat are următoarea redactare:

- Art. II: “În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, conducătorii institutiilor publice de cultură aflati în exercitiu la data intrării în vigoare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 189/2008 vor încheia cu ordonatorul principal de credite un nou contract de management.”

Autorul exceptiei consideră că acest text de lege este contrar următoarelor texte din Constitutie: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 78 privind intrarea în vigoare a legii si art. 115 alin. (8) prin care se arată că “Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonantei”.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că dispozitiile de lege criticate au avut o aplicabilitate limitată în timp, respectiv până la scurgerea termenului de 90 de zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 269/2009. Astfel, anterior pronuntării asupra exceptiei de neconstitutionalitate si chiar anterior sesizării Curtii, efectele acestor dispozitii au încetat, prin încheierea obligatorie a unor noi contracte de management în termenul prevăzut de lege. Or, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu se poate pronunta decât asupra dispozitiilor dintr-o lege sau ordonantă care sunt în vigoare.

Pentru argumentele arătate, Curtea constată că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 269/2009 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 189/2008 privind managementul institutiilor de spectacole sau concerte, muzeelor si colectiilor publice, bibliotecilor si al asezămintelor culturale de drept public, exceptie ridicată de Consiliul Judetean Sibiu în Dosarul nr. 2.323/85/2009 al Tribunalului Sibiu - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 30 septembrie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.203

din 5 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 19/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 19/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Gheorghe Vlădău în Dosarul nr. 4.136/30/2009 al Tribunalului Timis - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate întrucât că textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor din Constitutie invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 decembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 4.136/30/2009, Tribunalul Timis - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 19/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale. Exceptia a fost ridicată de Gheorghe Vlădău cu prilejul solutionării unui litigiu de muncă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că actele normative criticate contravin dispozitiilor art. 115 alin. (1) din Constitutie, întrucât au fost emise în domenii care fac obiectul legilor organice.

Tribunalul Timis - Sectia civilă consideră că actele normative criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că art. 115 alin. (1) din Constitutie nu interzice emiterea ordonantelor de urgentă în domeniul legilor organice, asa cum sustine autorul exceptiei. De asemenea, arată că actele normative criticate nu au fost emise în baza art. 115 alin. (1) din Constitutie, ci a dispozitiilor alin. (4) al aceluiasi articol constitutional.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 7 februarie 2005, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 11 aprilie 2007.

De asemenea, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie si dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 19/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, aprobată prin Legea nr. 273/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 8 octombrie 2007.

Autorul exceptiei consideră că aceste acte normative sunt contrare dispozitiilor art. 115 alin. (1) din Constitutie, în care se arată că ordonantele se emit în domenii ce nu fac obiectul legilor organice.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că ambele acte normative criticate au fost emise în temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutie, referitor la posibilitatea guvernului de a emite ordonante de urgentă, iar nu în temeiul art. 115 alin. (1) care se referă la ordonantele emise în temeiul unei legi de abilitare. Or, interdictia de a reglementa în domenii ce fac obiectul legii organice se referă doar la aceste din urmă ordonante, iar nu si la ordonantele de urgentă ce pot reglementa atât domenii ale legii ordinare, cât si ale legii organice.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 19/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Gheorghe Vlădău în Dosarul nr. 4.136/30/2009 al Tribunalului Timis - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 octombrie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.204

din 5 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici si ale art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici si ale art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, exceptie ridicată de Arnold Ungar în Dosarul nr. 5.308/62/2007 al Curtii de Apel Brasov - Sectia contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se prezintă personal autorul exceptiei. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul autorului exceptiei, care solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, considerând că textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor din Constitutie invocate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 5.308/62/2007, Curtea de Apel Brasov - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici si ale art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă. Exceptia a fost ridicată de Arnold Ungar cu prilejul solutionării recursurilor declarate împotriva Sentintei civile nr. 573/CA din 19 aprilie 2009, pronuntată de Tribunalul Brasov în Dosarul nr. 5.308/62/2007.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textele de lege criticate sunt neconstitutionale, întrucât sunt limitative, nepermitând consiliului local să acorde aparatului propriu drepturi peste cele prevăzute de lege, conform puterii economice a unitătii administrativ-teritoriale.

Curtea de Apel Brasov - Sectia contencios administrativ si fiscal, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că dreptul la negocieri nu este un drept absolut, astfel că stabilirea conditiilor în care negocierile si conventiile colective trebuie desfăsurate, respectiv încheiate cu salariatii, revin exclusiv legiuitorului. De asemenea, arată că negocierea se poate face în limita fondurilor bugetare alocate pentru functionarea institutiilor publice. În sfârsit, arată că drepturile de natură salarială ale functionarilor publici sunt stabilite, sub aspectul cuantumului lor, prin lege, si nu prin contractul colectiv de muncă, ca urmare a negocierilor, având în vedere, pe de o parte, statutul profesional al acestora si, pe de altă parte, sursa de finantare a acestor venituri, si anume fonduri publice.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, si ale art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999: “Autoritătile si institutiile publice pot încheia anual, în conditiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale functionarilor publici sau cu reprezentantii functionarilor publici, care să cuprindă numai măsuri referitoare la:

a) constituirea si folosirea fondurilor destinate îmbunătătirii conditiilor la locul de muncă;

b) sănătatea si securitatea în muncă;

c) programul zilnic de lucru;

d) perfectionarea profesională;

e) alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protectia celor alesi în organele de conducere ale organizatiilor sindicale.”;

- Art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996: “Contracte colective de muncă se pot încheia si pentru salariatii institutiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale.”

Autorul exceptiei consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor texte din Constitutie: art. 120 alin. (1) prin care se consacră principiile descentralizării, autonomiei locale si deconcentrării serviciilor publice si art. 121 alin. (1) si (2) referitoare la autoritătile comunale si orăsenesti. De asemenea, invocă dispozitiile art. 9 pct. 1 din Carta europeană a autonomiei locale, ratificată de România prin Legea nr. 199/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997, dispozitii referitoare la resursele proprii ale autoritătilor administratiei publice locale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică, în esentă, restrângerea posibilitătii de a mai include si alte clauze decât cele prevăzute de lege în acordurile încheiate de autoritătile si institutiile publice cu reprezentantii functionarilor publici, restrângere pe care o consideră ca fiind o atingere adusă principiului autonomiei locale. Astfel, consideră că autoritătile publice locale trebuie să dispună liber, neîngrădit, de fondurile ce le sunt alocate.

Fată de acestea, retine că, desi raportată la alte texte constitutionale, problema vizând clauzele ce pot fi cuprinse în acordurile încheiate cu institutiile publice a mai fost analizată de Curtea Constitutională si cu alte prilejuri. Astfel, prin Decizia nr. 1.221 din 29 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 6 noiembrie 2009, Curtea arăta că “functionarii publici reprezintă o categorie de salariati aparte, ce se deosebesc prin statutul legal specific, acesta fiind, la rândul său, întemeiat pe principiile legalitătii, impartialitătii si obiectivitătii, al transparentei, al responsabilitătii, al stabilitătii în exercitarea functiei publice si al subordonării ierarhice”. De asemenea, prin Decizia nr. 768 din 18 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, Curtea retinea că “contractele colective de muncă încheiate pentru salariatii institutiilor publice au un regim juridic special, determinat de situatia deosebită a părtilor acestor contracte. Astfel, cheltuielile necesare pentru functionarea institutiilor publice, inclusiv drepturile salariale ale salariatilor, sunt suportate de la bugetul de stat ori de la bugetele locale ale comunelor, ale oraselor si ale judetelor”.

Din considerentele deciziilor amintite, Curtea retine că limitarea criticată de autorul exceptiei apare ca fiind justificată de considerente ce tin atât de statutul specific al functionarilor publici, cât si de faptul că resursele financiare din care este suportată plata drepturilor acestora se întemeiază, după caz, fie pe bugetul de stat, fie pe bugetele locale ale comunelor, ale oraselor ori ale judetelor.

Manifestarea autonomiei locale, în acest context, nu suferă o restrângere neconstitutională. Astfel, aptitudinea legală a autoritătilor autonome de a decide, în mod independent si sub propria răspundere, asupra problemelor colectivitătilor teritoriale în care functionează, nu trebuie absolutizată, neputând depăsi cadrul legal, aplicabil pe întreg teritoriul tării, asa cum arată însesi prevederile Cartei europene a autonomiei locale, amintită de autorul exceptiei, în art. 3 pct. 1. Relevante în acest sens, sunt si Decizia nr. 298 din 6 iulie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 19 august 2004, si Decizia nr. 494 din 29 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.018 din 16 noiembrie 2005.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici si ale art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, exceptie ridicată deArnold Ungar în Dosarul nr. 5.308/62/2007 al Curtii de Apel Brasov - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 octombrie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.212

din 5 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat si alte drepturi de asigurări sociale ale politistilor

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat si alte drepturi de asigurări sociale ale politistilor, exceptie ridicată de Ion Grumeza în Dosarul nr. 27.052/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că dispozitiile de lege criticate si-au încetat aplicarea.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 5 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 27.052/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat si alte drepturi de asigurări sociale ale politistilor. Exceptia a fost ridicată de Ion Grumeza cu prilejul solutionării unei cauze civile având ca obiect recalcularea pensiei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că textul de lege criticat, care limitează dreptul de pensie la 100% din baza de calcul folosită la stabilirea pensiei, este neconstitutional, întrucât acesta realizează o confuzie între pensia propriu-zisă si pensia suplimentară. Legiuitorul, stabilind această limită, nu a avut în vedere pensia suplimentară, însă reglementarea art. 79 din Legea nr. 179/2004 nu face evident acest lucru. Prin urmare, este încălcat art. 47 din Constitutie.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale. În acest sens, arată că, potrivit art. 47 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul este liber să stabilească în ce conditii si pe baza căror criterii se acordă pensia, baza de calcul si cuantumul acesteia, putând astfel să prevadă si o limită minimă a cuantumului pensiei si plafonul maxim al acesteia.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 79 din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat si alte drepturi de asigurări sociale ale politistilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 31 mai 2004, dispozitii potrivit cărora “Pensia politistului stabilită în conditiile prezentei legi nu poate fi mai mare de 100% din baza de calcul folosită la stabilirea pensiei”.

Autorul exceptiei consideră că acest text de lege este contrar prevederilor art. 47 din Constitutie referitor la nivelul de trai.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate, a intrat în vigoare Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010. Desi această lege nu dispune abrogarea dispozitiilor de lege contrare, instituie însă, în art. 1 lit. b), obligatia recalculării pensiilor de stat ale politistilor si ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciarelor potrivit dispozitiilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000. În atari conditii, Curtea retine că aspectele puse în discutie de autorul exceptiei, vizând calculul pensiei politistilor în conditiile Legii nr. 179/2004, au rămas fără obiect.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca devenită inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat si alte drepturi de asigurări sociale ale politistilor, exceptie ridicată de Ion Grumeza în Dosarul nr. 27.052/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 octombrie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.214

din 5 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, exceptie ridicată de Mihai llarie în Dosarul nr. 10.205/306/2007 al Curtii de Apel Alba Iulia -Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. În acest sens face referire la jurisprudenta constantă a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 28 ianuarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 10.205/306/2007, Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, exceptie ridicată de Mihai llarie.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că dispozitiile art. 13 din Legea nr. 87/1994 au fost preluate de art. 9 alin. (1) lit. c) si art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale. Reglementarea criticată determină aplicarea unui tratament juridic diferentiat între cetăteni, în functie de faza procesuală în care se află, desi faptele de care sunt învinuiti au fost săvârsite în aceeasi perioadă. Cauza de reducere a pedepsei sau de nepedepsire prevăzută de textul art. 10 alin. (1) din lege ar trebui, în opinia autorului exceptiei, să fie operabilă pe întreg parcursul procesului penal, până la pronuntarea unei hotărâri definitive.

Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia penală arată că legiuitorul este liber să aprecieze pericolul social al faptei în functie de care urmează să stabilească conditiile răspunderii juridice pentru această faptă. Principiul egalitătii în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infractiunilor, iar reglementarea unui regim sanctionator în functie de acoperirea prejudiciului cauzat prin infractiunea săvârsită este expresia principiului constitutional mentionat, care impune ca la aceleasi situatii juridice să se aplice acelasi regim, iar la situatii juridice diferite tratamentul juridic să fie diferentiat.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 13 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 24 octombrie 1994, lege abrogată prin art. 16 din Legea nr. 241/2005, solutia legislativă criticată de autorul exceptiei regăsindu-se în dispozitiile art. 10 din actul normativ abrogator. În aceste conditii, Curtea Constitutională urmează să se pronunte asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, dispozitii care au următorul cuprins: “(1) în cazul săvârsirii unei infractiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecătii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârsită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat si recuperat în aceleasi conditii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei nationale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat si recuperat în aceleasi conditii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei nationale, se aplică o sanctiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.

(2) Dispozitiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârsit o infractiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1).”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) - Egalitatea în drepturi si art. 135 alin. (1) lit. a) - Economia României.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constitutionalitate în raport cu o motivare similară. Astfel, prin Decizia nr. 697 din 20 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2006, si Decizia nr. 103 din 9 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, constatând că textul legal criticat este constitutional, Curtea a retinut că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie, Parlamentul are competenta de a reglementa prin lege organică infractiunile, pedepsele si regimul executării acestora. În virtutea acestei prevederi constitutionale, legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în functie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât si conditiile răspunderii juridice pentru această faptă.

De asemenea, prin Decizia nr. 272 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 20 aprilie 2010, Curtea a statuat că principiul egalitătii în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infractiunilor, iar reglementarea unui regim sanctionator în functie de acoperirea prejudiciului cauzat prin infractiunea săvârsită este expresia firească a principiului constitutional mentionat, care impune ca la aceleasi situatii juridice să se aplice acelasi regim, iar la situatii juridice diferite tratamentul juridic să fie diferentiat.

Totodată, prin Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, Curtea a statuat că primul termen de judecată, prevăzut de dispozitiile art. 10 alin. (1), trebuie considerat cel imediat următor datei intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005, indiferent de faza în care se află judecarea procesului penal.

Întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în această materie, solutia adoptată în precedent, precum si considerentele pe care aceasta se întemeiază îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, exceptie ridicată de Mihai llarieîn Dosarul nr. 10.205/306/2007 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 5 octombrie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.275

din 12 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, exceptie ridicată de Alecxandru Ileana în Dosarul nr. 4.882/1/2009 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorul exceptiei Alecxandru Ileana, prin care acesta solicită acordarea unui nou termen de judecată, în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public arată că se opune cererii de amânare.

Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de acordare a unui termen de judecată si constată cauza în stare de judecată.

Presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, deoarece aceasta vizează aspecte privind interpretarea si aplicarea legii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 19 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 4.882/1/2009, înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de recurenta Alecxandru Ileana într-o cauză având ca obiect solutionarea recursului împotriva unei hotărâri a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care i-a fost respinsă contestatia privind înscrierea la concursul de promovare a judecătorilor si procurorilor în functii de executie din data de 31 mai 2009.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia precizează că prevederile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fata legii si celor ale art. 143 privind conditiile de numire în functia de judecător la Curtea Constitutională. Astfel, din moment ce functia de judecător la Curtea Constitutională este echivalată, ca rang profesional, de art. 70 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea

Curtii Constitutionale, republicată, cu functia de vicepresedinte al înaltei Curti de Casatie si Justitie, iar pentru această functie, potrivit art. 143 din Constitutie, este suficientă vechimea în activitatea juridică, rezultă că prevederile de lege ce conditionează participarea la concursul de promovare a judecătorilor si procurorilor în functii de executie de un grad inferior celui de vicepresedinte al înaltei Curti de Casatie si Justitie de calitatea de judecător sau procuror încalcă dispozitiile art. 16 din Constitutie.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este nefondată. În acest sens arată că este atributul exclusiv al legiuitorului să determine conditiile specifice de exercitare a profesiei de magistrat, inclusiv din perspectiva vechimii în functia de judecător sau procuror, necesare pentru promovarea în functii de executie. Pretinsa discriminare invocată de autorul exceptiei de neconstitutionalitate nu există, în opinia instantei de judecată, deoarece functia de judecător sau procuror nu este similară celei de judecător la Curtea Constitutională, diferentele de statut juridic fiind semnificative.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constitutionale, aplicându-se în mod egal tuturor judecătorilor si procurorilor care pot participa la concursul de promovare la instantele sau parchetele imediat superioare, fără discriminări pe considerente arbitrare. Totodată, statutul de unică autoritate de jurisdictie constitutională din România al Curtii Constitutionale si de garant al suprematiei Constitutiei face ca functia de judecător al Curtii Constitutionale să nu fie similară celei de judecător al puterii judecătoresti. Îndeplinirea functiei de judecător constitutional presupune îndeplinirea unor conditii deosebite atât de ordin profesional, cât si civic, conditii care nu se regăsesc si în cazul judecătorului clasic si, pe cale de consecintă, nu se poate pune semnul egalitătii între functia de judecător al puterii judecătoresti si functia de judecător al Curtii Constitutionale ca autoritate publică politico-jurisdictională.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările si completările ulterioare, având următorul cuprins: “(1) Pot participa la concursul de promovare la instantele sau parchetele imediat superioare judecătorii si procurorii care au avut calificativul «foarte bine» la ultima evaluare, nu au fost sanctionati disciplinar în ultimii 3 ani si îndeplinesc următoarele conditii minime de vechime:

a) 5 ani vechime în functia de judecător sau procuror, pentru promovarea în functiile de judecător de tribunal sau tribunal specializat si procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau la parchetul de pe lângă tribunalul specializat;

b) 6 ani vechime în functia de judecător sau procuror, pentru promovarea în functiile de judecător de curte de apel si procuror la parchetul de pe lângă aceasta;

c) 8 ani vechime în functia de judecător sau procuror, pentru promovarea în functia de procuror la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie.”

Autorul exceptiei consideră că legea mentionată încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fata legii si ale art. 143 privind conditiile de numire în functia de judecător la Curtea Constitutională.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 1.038 din 14 septembrie 2010*), nepublicată la data pronuntării prezentei decizii, s-a pronuntat asupra constitutionalitătii prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, prin raportare si la dispozitiile art. 16 si 143 din Constitutie, respingând ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate ridicată de acelasi autor. Cu acel prilej, instanta de contencios constitutional a constatat că prevederile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu contravin principiului egalitătii în drepturi a cetătenilor, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece, asa cum a stabilit în mod constant în jurisprudenta sa, principiul egalitătii nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă unor situatii egale trebuie să le corespundă un tratament egal, la situatii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Violarea principiului egalitătii si nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferentiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă si rezonabilă. Or, în cauza de fată, termenii comparatiei apartin unor sisteme jurisdictionale distincte, între care nu există niciun fel de relatie structurală, motiv pentru care nu se impune existenta unei identităti de tratament juridic. Astfel, caracterul special si specializat al jurisdictiilor la care face referire autorul exceptiei reclamă reglementarea unor conditii deosebite, care conferă acestora statute proprii, distincte. Gradul înalt de profesionalism de care trebuie să dea dovadă judecătorii membri ai acestor instante este demonstrat si apreciat cu ajutorul unor criterii obiective, vechimea în profesia de judecător sau procuror în sistemul national nefiind în mod necesar unul dintre acestea. Dimpotrivă, în ceea ce priveste magistratii de la instantele nationale, Curtea Constitutională a retinut că relevantă în ceea ce priveste promovarea este tocmai vechimea efectivă în functia de judecător sau procuror, care îl recomandă pe cel care candidează pentru avansarea la o instantă superioară, în baza experientei acumulate până la momentul promovării.

Întrucât criticile de neconstitutionalitate privesc, în esentă, aceleasi aspecte si avându-se în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia si considerentele deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

În plus, Curtea constată că statutul judecătorilor si procurorilor este reglementat, la nivel constitutional, în art. 125 - pentru judecători si în art. 132 - pentru procurori, dispozitii care fac parte din titlul III “Autoritătile publice”, cap. VI -”Autoritatea judecătorească”, sectiunea 1 “Instantele judecătoresti” (art. 124-130), sectiunea a 2-a “Ministerul Public” (art. 131 si art. 132) si sectiunea a 3-a “Consiliul Superior al Magistraturii” (art. 133 si 134). La nivel infraconstitutional, statutul magistratilor este reglementat prin Legea nr. 303/2004.

Pe de altă parte, distinct de statutul judecătorilor si procurorilor, statutul judecătorilor Curtii Constitutionale este reglementat la nivel constitutional în art. 143 - “Conditii de numire”, în art. 144 - “Incompatibilităti” si art. 145 - “Independenta si inamovibilitatea” din titlul V “Curtea Constitutională”. La nivel infraconstitutional, statutul judecătorilor Curtii Constitutionale este reglementat în cap. VI din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, cu modificările si completările ulterioare.

Prin urmare, Curtea constată că este cu atât mai evident că nu poate exista identitate de tratament juridic între cele două categorii de magistrati - judecătorii si procurorii, pe de o parte, si judecătorii Curtii Constitutionale, pe de altă parte, în ceea ce priveste promovarea la instantele sau parchetele imediat superioare, din moment ce Curtea Constitutională nu face parte din sistemul instantelor judecătoresti, astfel cum sunt prevăzute în Legea fundamentală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, exceptie ridicată deAlecxandru Ileana în Dosarul nr. 4.882/1/2009 al înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 octombrie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

*) Decizia nr. 1.038 din 14 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 5 noiembrie 2010.

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.278

din 12 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II si IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, precum si a ordonantei de urgentă în ansamblul său

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II si IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Valentin Gruber în Dosarul nr. 4.898/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal se prezintă personal autorul exceptiei, lipsind cealaltă parte, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei autorul exceptiei a depus concluzii scrise de admitere a acesteia, solicitând în acelasi timp ca instanta constitutională să îsi extindă controlul si cu privire la dispozitiile art. V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 si să constate si neconstitutionalitatea acestora.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul părtii prezente, care sustine că adoptarea ordonantei de urgentă criticate nu a fost făcută cu respectarea art. 115 alin. (4) din Constitutie si că stabilirea datei de 1 ianuarie 2010 de la care se vor face recalculările prevăzute de Legea nr. 218/2008 este una aleatorie. Mai mult, se arată că Legea nr. 218/2008 a fost chiar în vigoare timp de o lună până ca aplicarea ei să fie suspendată. În fine, se arată că sunt încălcate si prevederile art. 1 alin. (4) din Constitutie referitoare la separatia puterilor în stat.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea atât a cererii de extindere a controlului de constitutionalitate, cât si a exceptiei de neconstitutionalitate. Se sustine că textul criticat nu prezintă probleme de constitutionalitate, ci reprezintă o măsură de politică economică si fiscală a statului.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 4.898/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II si IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, exceptie ridicată de Valentin Gruber într-o cauză având ca obiect solutionarea contestatiei formulate împotriva deciziei de pensionare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că preambulul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 face mai degrabă referire la o chestiune ce tine de aplicarea legilor în timp, ceea ce nu echivalează însă cu existenta unei situatii extraordinare. Se arată că Guvernul invocă un conflict imaginar de legi pentru a proroga aplicarea prevederilor art. 165¹din Legea nr. 19/2000. Se mai sustine că motivarea Guvernului în privinta existentei situatiei extraordinare nu subzistă cu privire la celelalte articole ale ordonantei de urgentă, întrucât în legătură cu acestea nu există niciun conflict de legi în timp.

Se consideră că legiuitorul delegat, modificând o solutie legislativă adoptată prin lege de către Parlament, a încălcat principiul separatiei puterilor în stat. Totodată, ordonanta de urgentă criticată încalcă art. 16 din Constitutie, întrucât, prin amânarea aplicării prevederilor Legii nr. 218/2008, perpetuează nerecunoasterea vechimii suplimentare în muncă acordate pentru perioadele lucrate în grupele I si II de muncă.

În fine, este invocată jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, si anume Hotărârea din 7 mai 2002, pronuntată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, prin care s-a statuat că dificultătile financiare ale statului nu pot justifica încălcarea drepturilor fundamentale.

Printr-un înscris înregistrat la Curtea Constitutională sub nr. 5.192 din 26 aprilie 2010, autorul exceptiei reiterează, în esentă, motivarea exceptiei sale si cu privire la art. V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009, prin care de asemenea a fost prorogat termenul de intrare în vigoare a art. 165¹ din Legea nr. 19/2000.

Tribunalul Bucuresti - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. II si IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 9 decembrie 2008, astfel cum a fost modificată si completă prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009. Totodată, din motivarea exceptiei reiese că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 este criticată în ansamblul său, astfel încât obiectul exceptiei îl vor constitui atât dispozitiile art. II si IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008, cât si ordonanta de urgentă în ansamblul său. De asemenea, Curtea urmează să aibă în vedere dispozitiile art. II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 asa cum au fost modificate prin art. V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009, fără a realiza astfel o extindere a controlului de constitutionalitate. În aceste conditii, dispozitiile legale criticate punctual au următorul cuprins:

- Art. II: “(1) Prevederile art. 165¹ din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonantă de urgentă, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2011, prin acordarea diferentei dintre punctajul mediu anual rezultat în urma majorării efectuate conform prevederilor Legii nr. 218/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare, si cel acordat conform Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009.

(2) Punctajul mediu anual calculat conform prevederilor alin. (1) se adaugă la punctajul mediu anual cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2010.

(3) în situatia în care cuantumul pensiei aferent punctajului mediu anual rezultat în urma aplicării prevederilor alin. (2) este mai mic decât cel cuvenit sau aflat în plată, se mentine cuantumul cuvenit ori aflat în plată până la data la care, prin aplicarea formulei de calcul prevăzute de lege, se va obtine un cuantum al pensiei mai mare.

(4) Drepturile de pensie rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) si (2) se acordă beneficiarilor începând cu luna ianuarie 2011.”;

- Art. IV: “Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă se abrogă art. I din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 4 septembrie 2008, si art. II din Legea nr. 218/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2008.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi si art. 115 alin. (4) privind delegarea legislativă. Totodată, se consideră că sunt încălcate prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

I. Astfel cum reiese din expunerea de motive a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2008, aceasta a fost adoptată, în principal, pentru a asigura o unitate de reglementare în ceea ce priveste situatia persoanelor care au desfăsurat activităti încadrate în grupele I si II de muncă înainte de data de 1 aprilie 2001. Astfel, situatia acestor persoane a fost reglementată atât prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cât si prin Legea nr. 218/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, ceea ce echivalează cu existenta paralelă a două acte normative care au continuturi diferite cu privire la aceeasi problematică.

Emiterea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 poate fi catalogată ca fiind făcută în conditiile existentei unei situatii extraordinare atât prin prisma existentei unui conflict de legi si reglementări, cu efecte dezastruoase cu privire la cuantumul pensiei persoanelor îndreptătite, cât si prin prisma evitării eventualelor disfunctionalităti sistemice ce ar putea să apară tocmai prin conflictul de reglementări existent.

Sustinerea autorului exceptiei, în sensul că odată cu adoptarea Legii nr. 218/2008 s-ar fi abrogat implicit prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2008 si că astfel nu era necesară emiterea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 209/2008, sunt inexacte, întrucât esalonarea operată prin art. III al Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 100/2008 ar fi rămas în continuare în vigoare, ceea ce ar fi dus la situatia ca persoanele vizate prin aceste măsuri să fie îndrituite atât la aplicarea esalonată a măsurilor de recalculare prevăzute de această ordonantă de urgentă, măsuri care au fost abrogate, cât si la recalcularea prevăzută de Legea nr. 218/2008.

Prin urmare, era nevoie de o interventie energică a Guvernului prin care să regleze aceste disfunctionalităti majore existente într-un domeniu atât de sensibil cum este cel al pensiilor.

Prin prisma celor de mai sus, Curtea constată că legiuitorul delegat a respectat exigentele art. 115 alin. (4) din Constitutie.

II. Singura noutate pe care o aduce art. IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 fată de Legea nr. 218/2008, prin abrogările operate, este eliminarea obligatiei recalculării pensiilor de către Casa Natională de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări Sociale începând cu 1 ianuarie 2009. Abrogându-se textul art. II din Legea nr. 218/2008, recalcularea pensiilor potrivit art. 165¹ din Legea nr. 19/2000, cu modificările operate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008, se va face, potrivit art. II alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008, începând cu luna ianuarie 2010, termen prorogat ulterior, prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 114/2009, până în luna ianuarie 2011.

Nu se poate sustine că art. II si IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 ar fi discriminatorii în sensul că perpetuează existenta unei stări de inegalitate, legiuitorul fiind suveran să decidă momentul intrării în vigoare a unei măsuri reparatorii. Desigur, prorogarea repetată a intrării în vigoare a prevederilor art. 165¹ din Legea nr. 19/2000 nu este de dorit, întrucât ar putea înfrânge, în final, chiar esenta dreptului la pensie, ceea ce este inadmisibil.

În fine, art. 6 paragraful 1 din Conventie invocat în sustinerea exceptiei nu are incidentă în cauză; mai mult Hotărârea din 7 mai 2002, pronuntată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, se referă la întârzierea executării unei hotărâri judecătoresti din cauza dificultătilor financiare ale statului, si nu la posibilitatea legiuitorului de a proroga intrarea în vigoare a unei reglementări legale datorită dificultătilor sale financiare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II si IV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, precum si a ordonantei de urgentă în ansamblul său, exceptie ridicată de Valentin Gruberîn Dosarul nr. 4.898/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 octombrie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Benke Károly

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.315

din 14 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate prevederilor art. 16 alin. (1), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

Acsinte Gaspar - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Adriana” - S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 1.466/195/2009 al Judecătoriei Brad.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 4 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.466/195/2009, Judecătoria Brad a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de petenta Societatea Comercială “Adriana” - S.R.L. din Arad într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de contraventie.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept si ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, precum si celor ale art. 6 paragraful 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. În acest sens, arată că textele de lege criticate instituie vinovătia contraventională, prin faptul că sarcina probei în procedura judiciară contraventională de drept comun apartine petentului si încalcă astfel prezumtia de nevinovătie.

Judecătoria Brad consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 16 alin. (1), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările si completările ulterioare.

Textele legale criticate fac parte din cap. II al ordonantei, intitulat “Constatarea contraventiei”, cap. III, intitulat “Aplicarea sanctiunilor contraventionale”, si cap. IV, intitulat “Căile de atac”, iar în cuprinsul acestora sunt reglementate aspecte procedurale referitoare la cuprinsul procesului-verbal de contraventie, conditiile de întocmire a acestuia si sanctiunea aplicabilă în cazul lipsei unor mentiuni, precum si solutionarea căilor de atac.

Autorul exceptiei consideră că prevederile de lege mentionate contravin dispozitiilor art. 1 alin. (3) privind statul de drept si ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, precum si celor ale art. 6 paragraful 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, prin numeroase decizii, s-a pronuntat asupra constitutionalitătii prevederilor criticate, sub aspectul unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză, putând fi amintită, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 1.333 din 22 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 25 noiembrie 2009. Cu acel prilej Curtea a respins exceptia ca neîntemeiată, retinând că utilizarea de către legiuitor a notiunii de “contravenient” nu are semnificatia înfrângerii prezumtiei de nevinovătie consacrate de art. 23 alin. (11) din Constitutie. De asemenea, Curtea a statuat că din procedura de solutionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire si sanctionare a contraventiei nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare.

Referitor la obligatia contravenientului de a-si dovedi nevinovătia în legătură cu fapta retinută în sarcina sa de către organul constatator, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, retinând cu acel prilej că procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei se bucură de prezumtia de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumtia de care se bucură. În acest caz, instanta de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalitătii si temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să îsi demonstreze propria nevinovătie, revenind instantei de judecată obligatia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii si aflării adevărului. Chiar dacă art. 47 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispozitiile Codului de procedură civilă, instantele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contraventia intră sub incidenta art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale. Prin urmare, nu se poate sustine răsturnarea sarcinii probei.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronuntată în Cauza Anghel împotriva României, a statuat că, “desi statele au posibilitatea de a nu sanctiona unele infractiuni sau le pot pedepsi pe cale contraventională decât pe cale penală, autorii infractiunilor nu trebuie să se afle într-o situatie defavorabilă pentru simplul fapt că regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penală”. O asemenea pozitie este firească, întrucât, în caz contrar, autorul unei contraventii, din punctul de vedere al protectiei juridice de care se bucură, s-ar afla pe o treaptă inferioară autorului unei infractiuni în sensul Codului penal român, ceea ce este inadmisibil din moment ce ambele fapte tin de materia penală în sensul Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Întrucât criticile de neconstitutionalitate privesc, în esentă, aceleasi aspecte si având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutiile si considerentele deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Adriana” - S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 1.466/195/2009 al Judecătoriei Brad.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 octombrie 2010.

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean


	Copyright 1998-2015 DSC.NET All rights reserved.