MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 824/2010

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXII - Nr. 824         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 9 decembrie 2010

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

30. - Hotărâre privind validarea unui membru interimar al Consiliului Superior al Magistraturii

 

DECRETE

 

1.141.- Decret privind conferirea Semnului onorific în Serviciul Patriei unui maistru militar si unor subofiteri din Serviciul de Informatii Externe

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.238 din 7 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 si art. 582 din Codul de procedură civila

 

Decizia nr. 1.240 din 7 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 211 alin. (1) si (11) si art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii

 

Decizia nr. 1.246 din 7 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.286 din 14 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (1)-(4) si art. 34 alin. (15)-(18) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Decizia nr. 1.326 din 19 octombrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7201 din Codul de procedură civilă si art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctivă

 

Decizia nr. 1.409 din 2 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131, 132, 239 si 321 din bCodul penal

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.193. - Hotărâre pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe tară garantat în plată

 

 

ACTE ALE CASEI NATIONALE DE ASIGURÂRI DE SĂNĂTATE

 

977. - Ordin pentru modificarea si completarea Ordinului presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 615/2010 privind aprobarea metodei de calcul al pretului de referintă pentru medicamentele cu si fără contributie personală prescrise în tratamentul ambulatoriu

 

ACTE ALE COMITETULUI INTERMINISTERIAL DE FINANTĂRI, GARANTII SI ASIGURÂRI

 

150. - Hotărâre pentru prelungirea aplicabilitătii Cadrului temporar aplicabil criteriilor de eligibilitate aferente produselor de finantare si garantare în numele si în contul statului, aprobat prin Hotărârea Comitetului Interministerial de Finantări, Garantii si Asigurări nr 50/2009


 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind validarea unui membru interimar al Consiliului Superior al Magistraturii

În temeiul prevederilor art. 133 alin. (2) lit. a) si alin. (4) din Constitutia României, republicată, precum si ale Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Până la alegerea unui nou membru, Senatul o validează în calitate de membru interimar al Consiliului Superior al Magistraturii pe doamna judecător Georgeta Lăcrămioara Gafta, ca urmare a încetării calitătii de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, prin demisie, a doamnei judecător Alexandrina Ioana Rădulescu.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în sedinta din 8 decembrie 2010, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 8 decembrie 2010.

Nr. 30.

 

DECRETE

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind conferirea Semnului onorific În Serviciul Patriei unui maistru militar si unor subofiteri din Serviciul de Informatii Externe

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) si ale art. 100 din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 4 alin. (1), ale art. 10 pct. 4 si ale art. 11 pct. IX.4 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul national de decoratii al României, cu modificările si completările ulterioare,

având în vedere propunerile directorului Serviciului de Informatii Externe,

 

Presedintele României decretează:

 

Art. 1. - Pe data de 1 decembrie 2010 se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei, pentru 15 ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice si sigurantei nationale, pentru rezultate meritorii în îndeplinirea atributiilor si în pregătirea profesională, maistrului militar si subofiterilor prevăzuti în anexa nr. 1* la prezentul decret.

Art. 2. - Pe data de 1 decembrie 2010 se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei, pentru 20 de ani de activitate în domeniile aoărării. ordinii Dublice si siaurantei nationale. Dentru rezultate meritorii în îndeplinirea atributiilor si în pregătirea profesională, subofiterilor prevăzuti în anexa nr. 2* la prezentul decret.

Art. 3. - Pe data de 1 decembrie 2010 se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei, pentru 25 de ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice si sigurantei nationale, pentru rezultate meritorii în îndeplinirea atributiilor si în pregătirea profesională, subofiterilor prevăzuti în anexa nr. 3* la prezentul decret.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constitutia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

 

Bucuresti, 26 noiembrie 2010.

Nr. 1.141.


Anexele nr. 1-3 contin informatii clasificate si urmează regimul Legii nr. 182/2002.


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.238

din 7 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 si art. 582 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 si art. 582 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Invest Grup Consulting” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 2.847/201/2009 al Judecătoriei Calafat.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că autorul acesteia pune în discutie aspecte de aplicare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 22 decembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 2.847/201/2009, Judecătoria Calafat a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 si art. 582 din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Invest Grup Consulting” - S.R.L. din Bucuresti cu prilejul solutionării unei cereri de ordonantă presedintială.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textele de lege criticate contravin dispozitiilor art. 16, art. 44 si art. 53 din Constitutie. În acest sens arată că nu se poate vorbi de respectarea principiului egalitătii în fata legii atât timp cât partea potrivnică poate, cu ignorarea drepturilor pe care le detine autorul exceptiei asupra imobilelor care fac obiectul litigiului, să ceară “înfiintarea unor culturi agricole”. De asemenea, arată că prin textele de lege criticate operează de facto restrângerea drepturilor sale, care fie sunt de folosintă, fie de proprietate.

Judecătoria Calafat consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că textele de lege criticate nu aduc atingere dispozitiilor constitutionale invocate, întrucât procedura reglementată de art. 581 si art. 582 din Codul de procedură civilă permite o analiză temeinică si completă a situatiei de fapt supuse judecătii. De asemenea, restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertăti, care poate interveni pe calea ordonantei presedintiale, este justificată de însesi ratiunile reglementării ordonantei presedintiale, nefiind astfel contrară art. 53 din Constitutie.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 581 si art. 582 din Codul de procedură civilă, dispozitii potrivit cărora:

- Art. 581: “Instanta va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cererea de ordonantă presedintială se va introduce la instanta competentă să se pronunte asupra fondului dreptului.

Ordonanta va putea fi dată si fără citarea părtilor si chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgentă si cu precădere. Pronuntarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonantei se face în cel mult 48 de ore de la pronuntare.

Ordonanta este vremelnică si executorie. Instanta va putea hotărî ca executarea să se facă fără somatie sau fără trecerea unui termen.”;

- Art. 582: “Ordonanta este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronuntare, dacă s-a dat cu citarea părtilor, si de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.

Instanta de recurs poate suspenda executarea până la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cautiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta.

Recursul se judecă de urgentă si cu precădere, cu citarea părtilor. Dispozitiile art. 581 alin. 3 referitoare la amânarea pronuntării si redactarea ordonantei sunt aplicabile.

Împotriva executării ordonantei presedintiale se poate face contestatie.”

Autorul exceptiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare dispozitiilor art. 16, art. 44 si art. 53 din Constitutie, dispozitii care consacră egalitatea în drepturi a cetătenilor, dreptul de proprietate privată si reglementează conditiile restrângerii exercitiului unor drepturi sau libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au constituit, în mai multe rânduri, obiect al controlului de constitutionalitate în raport cu aceleasi texte din Constitutie ca cele invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 762 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 18 iunie 2009, Curtea a retinut că sunt neîntemeiate criticile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 si art. 582 din Codul de procedură civilă în raport cu prevederile art. 16, art. 44 si art. 53 din Constitutie.

În cauza de fată, însă, Curtea observă că autorul critică, în realitate, aspecte ce tin de aplicarea legii, invocându-se o pretinsă exercitare abuzivă a unor drepturi de către partea potrivnică, în temeiul textelor de lege criticate. Or, solutionarea acestor probleme revine competentei instantei de judecată, singura în măsură să decidă cu privire la modul de aplicare a legii, iar nu instantei de contencios constitutional.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 si art. 582 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Invest Grup Consulting” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 2.847/201/2009 al Judecătoriei Calafat.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 octombrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.240

din 7 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 211 alin. (1) si (11) si art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 211 alin. (1)si (11)si art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, exceptie ridicată de Gidro Stanca Ioana în Dosarul nr. 1.566/177/2009 al Tribunalului Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal se prezintă avocatul Andreea Stefania Petcu pentru autorul exceptiei. Lipseste partea Casa de Asigurări de Sănătate a Judetului Cluj, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune să se facă apelul si în dosarele nr. 1.579D/2010 si nr. 1.684D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a acelorasi dispozitii de lege, exceptie ridicată de Mircea Cupcea si Toader Sustic în dosarele nr. 622/100/2010 si nr. 6.664/100/2009 ale Tribunalului Maramures - Sectia comercială.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 219D/2010, nr. 1.579D/2010 si nr. 1.684D/2010 este identic, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul autorului exceptiei nu se opune conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.579D/2010 si nr. 1.684D/2010 la Dosarul nr. 219D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Avocatul autorului exceptiei solicită admiterea acesteia, arătând că prevederile de lege criticate sunt neconstitutionale, întrucât obligă asiguratii care nu au plătit contributia de asigurări sociale de sănătate să o achite retroactiv în cazul în care doresc să beneficieze de pachetul de servicii medicale acordat în baza contributiei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 ianuarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 1.566/117/2009, Tribunalul Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 211 alin. (1) si (V) si art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii. Exceptia a fost ridicată de Stanca Ioana Gidro cu prilejul solutionării unei contestatii formulate împotriva unui act administrativ.

Prin încheierile din 24 martie 2010 si 16 februarie 2010, pronuntate în dosarele nr. 622/100/2010 si nr. 6.664/100/2009, Tribunalul Maramures - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 211 alin. (1) si (11) si art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006. Exceptia a fost ridicată de Mircea Cupcea si Toader Sustic cu prilejul solutionării unor contestatii formulate împotriva unui act administrativ.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că textele de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 4, art. 16, art. 22, art. 34 si art. 47 din Constitutie. În acest sens, arată că, desi toti cetătenii sunt egali, solidari si nediscriminati, le este garantat dreptul la viată, integritate fizică si dreptul la ocrotirea sănătătii prin asistentă medicală, sunt obligati să contribuie la fondul de sănătate, putând fi executati silit cu majorări de întârziere, dar nu beneficiază de calitatea de asigurat decât după ce au plătit întreaga sumă datorată retroactiv pentru un serviciu ce nu Ie-a fost acordat si nici nu mai poate fi acordat. Consideră că legea ar fi corectă si în concordantă cu textele Constitutiei dacă toti cetătenii ar beneficia de pachetul de bază de servicii medicale, indiferent de data la care ar achita contributia datorată, întârzierile fiind deja sanctionate cu majorări.

Tribunalul Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale consideră că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, încălcând dispozitiile art. 16 si art. 34 din Constitutie.

Tribunalul Maramures - Sectia comercială consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 211 alin. (1) si (11) si art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie

2006, cu modificările si completările ulterioare, dispozitii potrivit cărora:

- Art. 211 alin. (1) si (11): “(1) Sunt asigurati, potrivit prezentei legi, toti cetătenii români cu domiciliul în tară, precum si cetătenii străini si apatrizii care au solicitat si obtinut prelungirea dreptului de sedere temporară sau au domiciliul în România si fac dovada plătii contributiei la fond, în conditiile prezentei legi. În această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabileste prin ordin al presedintelui CNAS cu avizul consiliului de administratie.

(11) Asiguratii au dreptul la pachetul de bază de servicii medicale de la data începerii plătii contributiei la fond, urmând ca sumele restante să fie recuperate de casele de asigurări de sănătate si Agentia Natională de Administrare Fiscală, în conditiile legii, inclusiv accesoriile aplicate pentru creantele bugetare.”;

- Art. 259 alin. (7): “Persoanele care au obligatia de a se asigura si nu pot dovedi plata contributiei sunt obligate, pentru a obtine calitatea de asigurat:

a) să achite contributia legală lunară pe ultimele 6 luni, dacă nu au realizat venituri impozabile pe perioada termenelor de prescriptie privind obligatiile fiscale, calculată la salariul minim brut pe tară în vigoare la data plătii, calculându-se majorări de întârziere;

b) să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescriptie privind obligatiile fiscale contributia legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate, precum si obligatiile fiscale accesorii de plată prevăzute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare, dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă;

c) să achite atât contributia legală lunară si obligatiile fiscale accesorii prevăzute la lit. b) pentru perioada în care au realizat venituri impozabile, cât si contributia legală lunară, precum si majorările de întârziere prevăzute la lit. a) sau, după caz, obligatiile fiscale accesorii, pentru perioada în care nu au fost realizate venituri impozabile pe o perioadă mai mare de 6 luni. Această prevedere se aplică situatiilor în care în cadrul termenelor de prescriptie fiscală există atât perioade în care s-au realizat venituri impozabile, cât si perioade în care nu s-au realizat astfel de venituri. În cazul în care perioada în care nu s-au realizat venituri impozabile este mai mică de 6 luni, se achită contributia legală lunară proportional cu perioada respectivă, inclusiv majorările de întârziere si obligatiile fiscale accesorii, după caz.”

Autorii exceptiei consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor dispozitii din Constitutie: art. 4 privind unitatea poporului si egalitatea între cetăteni, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetătenilor, art. 22 privind dreptul la viată si integritatea fizică si psihică, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătătii si art. 47 privind nivelul de trai.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate în raport cu criticile de neconstitutionalitate referitoare la încălcarea principiului egalitătii în drepturi a cetătenilor al nediscriminării, Curtea constată că ipotezele puse în discutie de autorul exceptiei sunt diferite, astfel că tratamentul juridic diferentiat este justificat în mod rezonabil si proportional cu situatiile avute în vedere. În acest sens, trebuie observat că legea instituie nu doar dreptul cetătenilor de a beneficia de serviciile sistemului public de sănătate, dar si obligatia acestora de a contribui la fondul de asigurări sociale de sănătate. Persoanele exceptate de la plata acestei contributii sunt prevăzute în art. 213 din Legea nr. 95/2006, astfel că, în afara acestora, tuturor celorlalti cetăteni le revine obligatia mai sus amintită. Din momentul în care se naste această obligatie, iar asiguratul plăteste contributia, legea îi dă acestuia dreptul de a beneficia de pachetul de servicii medicale în sistemul public de sănătate. Între această situatie si cea în care se află autorul exceptiei nu se poate pune însă un semn de egalitate. Astfel, în conditiile în care persoana obligată să contribuie la sistemul de asigurări de sănătate ignoră această obligatie, este firesc ca accesul la serviciile sistemului public de asigurări de sănătate să fie diferit de prima ipoteză. O asemenea solutie nu este, prin urmare, discriminatorie, nu afectează integritatea fizică sau psihică a persoanei si nici nu îngrădeste dreptul la ocrotirea sănătătii, ci îl reglementează diferit, având în vedere situatia deosebită în care se găseste persoana care nu a respectat obligatia legală de a contribui la fondul de asigurări sociale de sănătate.

Faptul că autorul exceptiei are o altă viziune asupra modului în care ar trebui reglementată această materie, mai favorabilă situatiei sale, nu conferă un caracter neconstitutional dispozitiilor de lege criticate.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 47 din Constitutie, Curtea apreciază că nici acestea nu sunt încălcate. De altfel, asa cum se observă din cuprinsul dispozitiilor art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006, legiuitorul a urmărit crearea unui tratament juridic diferit, care să tină cont de posibilitătile materiale ale asiguratilor, astfel încât accesul la serviciile medicale în sistemul public să nu fie împiedicat de o contributie disproportionată în raport cu veniturile. În acest sens sunt relevante si argumentele retinute prin Decizia nr. 1.304 din 13 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 18 ianuarie 2010.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 211 alin. (1) si (11) si art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, exceptie ridicată de Gidro Stanca Ioana în Dosarul nr. 1.566/177/2009 al Tribunalului Cluj - Sectia mixtă de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale si de Mircea Cupcea si Toader Sustic în dosarele nr. 622/100/2010 si nr. 6.664/100/2009 ale Tribunalului Maramures - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 octombrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.246

din 7 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Petrom” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 11.010/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune să se facă apelul si în dosarele nr. 438D/2010, nr. 838D/2010, nr. 839D/2010, nr. 966D/2010, nr. 978D/2010-982D/2010 si nr. 984D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 din Codul de procedură civilă ori doar a alin. 1 al articolului amintit, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Petrom” - S.A. din Bucuresti în dosarele nr. 7.858/299/2009, nr. 20.758/299/2009, nr. 7.907/299/2009, nr. 16.543/299/2009, nr. 18.011/299/2009, nr. 16.547/299/2009, nr. 13.901/299/2009, nr. 8.336/299/2009 si nr. 7.860/299/2009 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune să se facă apelul si în Dosarul nr. 966D/2010, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Getica Trans” - S.R.L. din Deva în Dosarul nr. 481/281/2008 al Judecătoriei Ploiesti.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul partial identic al exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 437D/2010, nr. 438D/2010! nr. 838D/2010, nr. 839D/2010, nr. 966D/2010, nr. 978D/2010-nr. 982D/2010 si nr. 984D/2010, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.


Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea dosarelor nr. 438D/2010, nr. 838D/2010, nr. 839D/2010, nr. 966D/2010, nr. 978D/2010-982D/2010 si nr. 984D/2010 la Dosarul nr. 437D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 26 octombrie 2009, 8 decembrie 2009, 26 februarie 2010, 4, 5 si 12 martie 2010, pronuntate în dosarele nr. 11.010/299/2008, nr. 20.758/299/2009, nr. 7.907/299/2009, nr. 16.543/299/2009, nr. 18.011/299/2009, nr. 16.547/299/2009, nr. 13.901/299/2009 si nr. 8.336/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Petrom” - S.A. din Bucuresti cu prilejul solutionării unor actiuni civile având ca obiect contestatii ia executare.

Prin încheierile din 8 decembrie 2009 si 12 ianuarie 2010, pronuntate în dosarele nr. 7.858/299/2009 si nr. 7.860/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Petrom” - S.A. din Bucuresti cu prilejul solutionării unor actiuni civile având ca obiect contestatii la executare.

Prin încheierea din 2 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 481/281/2008, Judecătoria Ploiesti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Getica Trans”- S.R.L. din Deva cu prilejul solutionării unei actiuni civile având ca obiect contestatii la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că dispozitiile criticate, în lipsa reglementării suspendării de drept a executării silite contestate, precum si prin stabilirea unei obligatii ce constă în plata unei cautiuni, ca o conditie prealabilă pentru suspendarea executării, încalcă accesul liber la justitie al părtii interesate. De asemenea, posibilitatea ca instanta de judecată să respingă cererea de suspendare are semnificatia unei restrângeri a exercitiului dreptului de acces liber la justitie, fără a exista vreuna dintre conditiile prevăzute de art. 53 din Legea fundamentală, îngrădirea accesului liber la justitie este cu atât mai evidentă cu cât efectele respingerii cererii “nu sunt subsecvente unui act de judecată exercitat de instantă în limitele învestirii si potrivit competentei sale jurisdictionale, ci sunt constatate si dobândesc eficientă pe calea unei operatii tehnico-administrative derulate de judecător”.

Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti si Judecătoria Ploiesti consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de jucătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 403 din Codul de procedură civilă, având următorul continut: “Până la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanta competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cautiune în cuantumul fixat de instantă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Dacă bunurile urmărite sunt supuse stricăciunii, pierii sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea pretului.

Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 si 2, instanta, în toate cazurile, se pronuntă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.

În cazuri urgente, dacă s-a plătit cautiunea, presedintele instantei poate dispune, prin încheiere si fără citarea părtilor, suspendarea provizorie a executării până la solutionarea cererii de suspendare de către instantă. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Cautiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cautiunea depusă este deductibilă din cautiunea stabilită de instantă, dacă este cazul.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorii exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justitie si ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, precum si ale art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, prin raportare la dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, în esentă, criticile autorilor exceptiei privesc conditiile pe care textul de lege criticat le stabileste pentru ca persoană interesată să poată obtine suspendarea executării silite pe calea contestatiei la executare, conditii pe care le consideră a fi o veritabilă piedică în calea accesului liber la justitie.

Cu privire la aceste aspecte Curtea s-a pronuntat în numeroase rânduri. Astfel, prin Decizia nr. 540 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, a statuat că, întrucât plata cautiunii nu constituie o conditie de admisibilitate a contestatiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea provizorie a executării silite, instituirea acestei obligatii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justitie. În ceea ce priveste încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, Curtea a constatat că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica este lipsită de temei.

Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, solutia adoptată în precedent, ca si considerentele pe care aceasta se întemeiază îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art.146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Petrom” - S.A. din Bucuresti în dosarele nr. 11.010/299/2008, nr. 20.758/299/2009, nr. 7.907/299/2009, nr. 16.543/299/2009, nr. 18.011/299/2009, nr. 16.547/299/2009, nr. 13.901/299/2009, nr. 8.336/299/2009, nr. 7.858/299/2009 si nr. 7.860/299/2009 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti si de Societatea Comercială “Getica Trans” - S.R.L. din Deva în Dosarul nr. 481/281/2008 al Judecătoriei Ploiesti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 7 octombrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.286

din 14 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (1)-(4) si art. 34 alin. (15)-(18) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 pct. 1 si 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 si reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Remco Trade” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 20.304/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă.

La apelul nominal răspunde Emil Răchită - administratorul Societătii Comerciale “Remco Trade” - S.R.L., lipsă fiind cealaltă parte, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul administratorului Societătii Comerciale “Remco Trade” - S.R.L., care solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. În acest sens arată că reglementarea modalitătilor de plată a impozitului pe profit tine de strategia statului în domeniul politicii fiscale, fără a fi încălcate prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 23 decembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 20.304/300/2009, Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 pct. 1 si 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 si reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Remco Trade” - S.R.L. din Bucuresti, intimat într-o cauză având ca obiect solutionarea unei contestatii la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că desi art. 4 din Codul fiscal prevede că acesta se modifică si se completează numai prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a acesteia, orice modificare sau completare intrând în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege, textele criticate au intrat în vigoare la data de 1 mai 2009, nerespectând art. 4 din Codul fiscal. Astfel, se realizează o neconcordantă între prevederile legale ale Codului fiscal si cele ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 34/2009, fapt ce duce la o încălcare evidentă a dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.

Fixarea sumelor corespunzătoare impozitului minim, precum si stabilirea lor în functie de veniturile totale înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent creează o evidentă inechitate între micii si marii contribuabili, încălcându-se astfel prevederile art. 44 alin. (2) teza întâi si cele ale art. 56 alin. (2) din Constitutie. De asemenea, sunt încălcate si prevederile constitutionale ale art. 45 referitoare la libertatea economică.

Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.


Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul arată că dispozitiile de lege criticate nu aduc atingere dreptului de proprietate privată, principiului libertătii economice sau celui privind justa asezare a sarcinilor fiscale. Inechitatea invocată între micii si marii contribuabili reprezintă o măsură de politică fiscală, statul fiind cel care îsi stabileste sistemul legal de impunere, în vederea asigurării unei juste asezări a sarcinilor fiscale. Aspectele invocate tin de pozitia si viziunea legiuitorului fată de sistemul de taxare oportun unei anumite perioade economice. Modul în care întelege statul să îi sprijine pe micii întreprinzători prin măsurile economice luate si, implicit, efectele benefice sau defavorabile ale măsurilor asupra operatorilor economici se subsumează aceleiasi strategii economico-fiscale a statului.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 pct. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2009 este neîntemeiată. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 pct. 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2009, se arată că aceasta este inadmisibilă, întrucât dispozitiile criticate reglementează unele măsuri financiar-fiscale referitoare la anul 2009, având o aplicabilitate limitată în timp la anul mentionat.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Instanta de judecată a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 pct. 1 si 6 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2009. Curtea observă că art. 32 pct. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2009 modifică dispozitiile art. 18 alin. (1)-(4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, iar art. 32 pct. 6 din aceeasi ordonantă introduce la art. 34 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, după alin. (14), patru noi alineate, alin. (15)-(18). Asa fiind, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îi constituie dispozitiile art. 18 alin. (1)-(4) si art. 34 alin. (15)-(18) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003.

Ulterior sesizării Curtii, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010, a fost publicată Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Potrivit art. II din ordonantă, aceasta intră în vigoare începând cu data de 1 octombrie 2010. Potrivit art. I pct. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 87/2010, art. 18 alin. (2)-(7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal se abrogă, iar potrivit art. I pct. 5 din aceeasi ordonantă, art. 34 alin. (15)-(18) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal se modifică.

Textele de lege criticate au în prezent următorul cuprins:

- Art. 18 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal: “Contribuabilii care desfăsoară activităti de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere, si în cazul cărora impozitul pe profit datorat pentru activitătile prevăzute în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligati la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri înregistrate.”;

- Art. 18 alin. (2)-(7) este abrogat;

- Art. 34 alin. (15)-(18) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal: “(15) Contribuabilii care, până la data de 30 septembrie 2010 inclusiv, au fost obligati la plata impozitului minim au obligatia de a declara si de a plăti impozitul pe profit, respectiv de a efectua plata anticipată, după caz, aferente trimestrului III al anului 2010, până la data de 25 octombrie 2010, potrivit prevederilor în vigoare la data de 30 septembrie 2010.

(16) Contribuabilii care, până la data de 30 septembrie 2010 inclusiv, au fost obligati la plata impozitului minim, pentru definitivarea impozitului pe profit datorat pentru anul fiscal 2010, aplică următoarele reguli:

a) pentru perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010:

- determinarea impozitului pe profit aferent perioadei respective si efectuarea comparatiei cu impozitul minim anual, prevăzut la art. 18 alin. (3), recalculat în mod corespunzător pentru perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010, prin împărtirea impozitului minim anual la 12 si înmultirea cu numărul de luni aferent perioadei respective, în vederea stabilirii impozitului pe profit datorat;

- stabilirea impozitului pe profit datorat;

- prin exceptie de la prevederile alin. (1), (5) si (11) si ale art. 35 alin. (1), depunerea declaratiei privind impozitul pe profit pentru perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2010 si plata impozitului pe profit datorat din definitivarea impunerii, până la data de 25 februarie 2011;

b) pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2010:

- contribuabilii depun declaratia privind impozitul pe profit si plătesc impozitul pe profit datorat potrivit prevederilor alin. (1), (5) si (11) si ale art. 35 alin. (1).

(17) în aplicarea prevederilor alin. (16), determinarea profitului impozabil si a impozitului pe profit se efectuează urmărindu-se metodologia de calcul prevăzută de titlul II «Impozitul pe profit» în mod corespunzător pentru cele două perioade, luând în calcul veniturile si cheltuielile înregistrate.

(18) Pierderea fiscală înregistrată în cele două perioade aferente anului 2010 se recuperează potrivit prevederilor art. 26, fiecare perioadă fiind considerată an fiscal în sensul perioadei de 5 ani, respectiv 7 ani.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale sunt invocate prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, art. 44 alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea si ocrotirea în mod egal de lege a proprietătii private, indiferent de titular, art. 45 referitoare la libertatea economică si art. 56 alin. (2) referitoare la asezarea justă a sarcinilor fiscale.

1. Examinând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, Curtea retine că regula generală în materia impozitelor si taxelor este cuprinsă în art. 139 alin. (1) din Constitutie, potrivit căruia “Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”. De asemenea, Curtea retine că, potrivit art. 56 din Constitutie, contributia cetătenilor la cheltuielile publice constituie o îndatorire fundamentală a acestora, neputându-se retine, în consecintă, că prin stabilirea pe cale legală a unui impozit s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane.

Din aceste reglementări constitutionale rezultă că stabilirea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat intră în competenta exclusivă a legiuitorului, acesta având dreptul exclusiv de a stabili cuantumul impozitelor si taxelor si de a opta pentru acordarea unor exceptări sau scutiri de la aceste obligatii în favoarea anumitor categorii de contribuabili si în anumite perioade de timp, în functie de situatiile conjuncturale, dar, evident, si în raport cu situatia economico-financiară a tării în perioadele respective.

Întrucât, astfel cum s-a arătat, stabilirea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat, precum si a conditiilor de impozitare intră în competenta exclusivă a legiuitorului, adoptând reglementarea prevăzută la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Guvernul, în calitatea sa de legiuitor delegat, a actionat în limitele acestei competente, prin stabilirea unei baze impozabile certe care să asigure un tratament echitabil si corect pentru toti, neputându-se retine că astfel ar fi contravenit principiului asezării juste a sarcinilor fiscale.

În ceea ce priveste critica potrivit căreia se realizează o neconcordantă între prevederile legale ale Codului fiscal si cele ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 34/2009, fapt ce duce la o încălcare evidentă a dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită. Astfel, în jurisprudenta sa constantă, instanta de contencios constitutional a statuat că examinarea constitutionalitătii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozitiile constitutionale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele si raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparatie la dispozitii ori principii ale Constitutiei.

Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (15)-(18) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constată că dispozitiile criticate stabilesc reguli pe care contribuabilii, care până la data de 30 septembrie 2010, inclusiv, au fost obligati la plata impozitului minim, trebuie să le aplice pentru definitivarea impozitului pe profit datorat pentru anul fiscal 2010, reglementare ce se încadrează în competenta legiuitorului determinată în acord cu prevederile art. 139 alin. (1) din Constitutie.

2. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (2)-(4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constată că acestea au fost abrogate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 87/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010.

Or, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, “Curtea Constitutională decide asupra exceptiilor ridicate în fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonantă în vigoare [...]”. Având în vedere aceste dispozitii legale, precum si jurisprudenta sa constantă în astfel de situatii, Curtea urmează să respingă ca devenită inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (2)-(4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (1) si art. 34 alin. (15)-(18) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Remco Trade” - S.R.L. din Bucuresti în Dosarul nr. 20.304/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă.

2. Respinge ca devenită inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (2)-(4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 octombrie 2010.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.326

din 19 octombrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7201 din Codul de procedură civilă si art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctivă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7201 din Codul de procedură civilă si art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctivă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Romvasim Corn” - S.R.L.din Craiovaîn Dosarul nr. 5.107/215/2009 al Judecătoriei Craiova - Sectia civilă si în Dosarul nr. 23.911/215/2008 al Tribunalului Dolj - Sectia comercială.


La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzelor si arată că autorul exceptiei de neconstitutionalitate a depus la dosar note scrise, prin care sustine neconstitutionalitatea prevederilor de lege criticate, solicitând admiterea exceptiei.

Curtea, din oficiu, pune în discutie problema conexării dosarelor nr. 346D/2010 si nr. 484D/2010, având în vedere obiectul acestora.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 484D/2010 la Dosarul nr. 346D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 30 octombrie 2009, pronuntate în Dosarul nr. 5.107/215/2009 si în Dosarul nr. 23.911/215/2008, Judecătoria Craiova - Sectia civilă si Tribunalul Dolj - Sectia comercială au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7201 din Codul de procedură civilă si art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctivă.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială “Romvasim Corn” - S.R.L. din Craiova cu ocazia solutionării unor cauze comerciale având ca obiect pretentii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prin prevederile art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 se aduce atingere principiului egalitătii în drepturi, deoarece, în spetă, pârâta beneficiază de un termen de prescriptie mai favorabil fată de alte persoane si fată de alti participanti la actul de justitie. Totodată, arată că reglementarea criticată reprezintă o restrângere a exercitiului unor drepturi, si anume dreptul actionării în justitie a unor persoane, care nu este restrâns la un alt termen de prescriptie, altul decât cel general, de 3 ani. În final, sustine că art. 7201 din Codul de procedură civilă este neconstitutional, deoarece instituie o procedură administrativă si deci facultativă si gratuită.

Tribunalul Dolj - Sectia comercială si Judecătoria Craiova - Sectia civilă si-au exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate invocată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 7201 din Codul de procedură civilă si cele ale art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctivă sunt constitutionale, în acest sens, arată că derogarea de la dreptul comun în materia prescriptiei extinctive reprezintă o normă juridică specială fată de reglementarea generală, ceea ce nu aduce însă atingere normelor din Legea fundamentală invocate în sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 7201 din Codul de procedură civilă si art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctivă, publicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 21 aprilie 1958.

Art. 7201 din Codul de procedură civilă are următorul cuprins:

“În procesele si cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca solutionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.

În scopul arătat la alin. 1, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretentiile sale si temeiul lor legal, precum si toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face si prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.

Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2.

Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretentiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului si a punctului de vedere al fiecărei părti.

Înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. 2, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea de chemare în judecată.”

Alin. 2 al art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctivă a fost introdus prin art. I pct. 1 din Decretul nr. 218/1960 pentru modificarea Decretului nr. 167/1958 si prevede că:

“Prin derogare de la dispozitiile alineatului precedent, în raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescriptie este de 2 ani, în afara acelor raporturi ce izvorăsc din asigurările de persoane în care obligatiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare; cu privire la primele de asigurare datorate în temeiul asigurărilor prin efectul legii, sunt aplicabile dispozitiile art. 23.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textele de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justitie si art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

1. Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că este neîntemeiată critica referitoare la neconstitutionalitatea prevederilor art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctivă.

Astfel, Curtea retine că prin art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 legiuitorul instituie termenul general de prescriptie extinctivă de 3 ani, aplicabil raporturilor civile obligationale, termen ce se aplică ori de câte ori nu îsi găseste aplicatie un termen special de prescriptie.

În alin. 2 al art. 3, prin derogare de la alin. 1, legiuitorul a prevăzut un termen special de prescriptie de 2 ani în raporturile ce izvorăsc din asigurare, în afara acelor raporturi ce izvorăsc din asigurările de persoane. Cum în cauzele de fată asigurarea are ca obiect bunuri, termenul de prescriptie este cel de 2 ani, fapt ce nu este însă de natură a aduce atingere art. 16 si 21 din Constitutie.

De altfel, asa cum Curtea a statuat în jurisprudenta sa, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, cărora li se subsumează si instituirea unor termene.

Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în Cauza Z si altii contra Regatului Unit al Marii Britanii (2001), că “dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut” si că “acesta poate fi supus unor restrictii legitime, cum ar fi termenele legale de prescriptie sau ordonantele care impun depunerea unei cautiuni”.

2. De asemenea, Curtea constată că nu poate fi primită nici critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7201 din Codul de procedură civilă.

Asupra constitutionalitătii acestui text de lege, Curtea s-a pronuntat în repetate rânduri, în acest sens fiind Decizia nr. 807 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 25 iulie 2008, Decizia nr. 1.153 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 29 decembrie 2008, Decizia nr. 800 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 18 iunie 2009 sau Decizia nr. 1.536 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 12 februarie 2010.

În cuprinsul acestor decizii, Curtea a statuat că “prin instituirea procedurii prealabile de conciliere legiuitorul a urmărit să transpună în practică principiul celeritătii solutionării litigiilor dintre părti si să degreveze activitatea instantelor de judecată. Astfel, rolul normei procedurale criticate este acela de a reglementa o procedură extrajudiciară care să ofere părtilor posibilitatea de a se întelege asupra eventualelor pretentii ale reclamantului, fără implicarea autoritătii judecătoresti competente. Fată de aceste ratiuni majore, conditionarea sesizării instantei de parcurgerea procedurii de conciliere cu partea potrivnică nu poate fi calificată ca o îngrădire a accesului liber la justitie sau a dreptului la un recurs efectiv.

Totodată, Curtea a mai retinut că, pentru aceleasi considerente, prevederile art. 7201 din Codul de procedură civilă sunt în concordantă cu dispozitiile constitutionale referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.”

Considerentele si solutiile deciziilor mentionate sunt valabile si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctivă si art. 7201 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială “Romvasim Corn” - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 5.107/215/2009 al Judecătoriei Craiova - Sectia civilă si în Dosarul nr. 23.911/215/2008 al Tribunalului Dolj - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 19 octombrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.409

din 2 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131,132, 239 si 321 din Codul penal

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131, 132, 239 si 321 din Codul penal, exceptie ridicată de Daniel Tudorîn Dosarul nr. 6.237/118/2009 al Curtii de Apel Constanta - Sectia penală si pentru cauze penale cu minori si de familie.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibilă, întrucât, în ceea ce priveste art. 131 si 132 din Codul penal, aceasta nu este motivată, iar referitor la art. 239 si 321 din acelasi Cod, autorul exceptiei solicită, în realitate, modificarea acestor dispozitii de lege.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 26 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 6.237/118/2009, Curtea de Apel Constanta - Sectia penală si pentru cauze penale cu minori si de familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131, 132, 239 si 321 din Codul penal.

Exceptia a fost ridicată de Daniel Tudor cu ocazia solutionării unei cauze penale având ca obiect săvârsirea, printre altele, a infractiunilor prevăzute si pedepsite de art. 239 alin. 1 si 2 si art. 321 alin. 2 din Codul penal.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile de lege criticate încalcă accesul liber la justitie, dreptul la un proces echitabil, conditiile si limitele restrângerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, exercitarea cu bună-credintă a drepturilor si a libertătilor constitutionale, precum si dispozitiile din Legea fundamentală referitoare la unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei, întrucât, pe de o parte, art. 239 si 321 din Codul penal nu prevăd punerea în miscare a actiunii penale la plângerea prealabilă a persoanei vătămate si posibilitatea înlăturării răspunderii penale prin împăcarea părtilor, iar pe de altă parte, infractiunea de ultraj contra bunelor moravuri si de tulburare a ordinii si linistii publice (art. 321 din Codul penal) este mai aspru sanctionată decât cea de ultraj (art. 239 din Codul penal), desi aceasta din urmă produce consecinte mai grave asupra valorilor sociale ocrotite de legea penală.

Curtea de Apel Constanta - Sectia penală si pentru cauze penale cu minori si de familie apreciază că exceptia de neconstitutionalitate urmăreste, în realitate, modificarea si completarea dispozitiilor art. 239 si 321 din Codul penal.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 131, 132, 239 alin. (1) si art. 321 din Codul penal. Însă, din notele scrise ale autorului exceptiei, reiese că acesta critică întregul art. 239 din Codul penal. Prin urmare, Curtea se va pronunta asupra dispozitiilor art. 131, 132, 239 si 321 din Codul penal, având următorul cuprins:

- Art. 131: “În cazul infractiunilor pentru care punerea în miscare a actiunii penale este conditionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală.

Retragerea plângerii prealabile, de asemenea, înlătură răspunderea penală.

Fapta care a adus vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se mentine numai de către una dintre ele.

Fapta atrage răspunderea penală a tuturor participantilor la săvârsirea ei, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se mentine cu privire numai la unul dintre ei.

În cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restrânsă, actiunea penală se pune în miscare si din oficiu.”;

- Art. 132: “Împăcarea părtilor în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală si stinge si actiunea civilă.

Împăcarea este personală si produce efecte numai dacă intervine până la rămânerea definitivă a hotărârii.

Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu împăcarea se face numai de reprezentantii lor legali. Cei cu capacitate de exercitiu restrânsă se pot împăca cu încuviintarea persoanelor prevăzute de lege.

Împăcarea produce efecte si în cazul în care actiunea penală a fost pusă în miscare din oficiu.”;

- Art. 239: “Amenintarea săvârsită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă contra unui functionar public care îndeplineste o functie ce implică exercitiul autoritătii de stat, aflat în exercitiul functiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiunii, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

Lovirea sau orice acte de violentă, săvârsite împotriva unui functionar public care îndeplineste o functie ce implică exercitiul autoritătii de stat, aflat în exercitiul functiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiunii, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Vătămarea corporală, săvârsită împotriva unui functionar public care îndeplineste o functie ce implică exercitiul autoritătii de stat, aflat în exercitiul functiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiunii, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 6 ani.

Vătămarea corporală gravă, săvârsită împotriva unui functionar public care îndeplineste o functie ce implică exercitiul autoritătii de stat, aflat în exercitiul functiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiunii, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani.

Dacă faptele prevăzute în alin. 1-4 sunt săvârsite împotriva unui judecător sau procuror, organ de cercetare penală, expert, executor judecătoresc, politist, jandarm ori militar, limitele pedepsei se majorează cu jumătate.”;

- Art. 321: “Fapta persoanei care, în public, săvârseste acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, linistea si ordinea publică, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.

Dacă prin fapta prevăzută la alin. 1 s-au tulburat grav linistea si ordinea publică, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor prevederi de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (1), (2) si (3) privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, ale art. 53 referitoare la conditiile si limitele restrângerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, ale art. 57 privind exercitarea cu bună-credintă a drepturilor si a libertătilor constitutionale si ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei, precum si a prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, în realitate, autorul exceptiei solicită, pe de o parte, completarea dispozitiilor art. 239 si 321 din Codul penal, în sensul introducerii conditiei punerii în miscare a actiunii penale la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, respectiv a posibilitătii înlăturării răspunderii penale prin împăcarea părtilor, iar pe de altă parte, modificarea art. 321 din Codul penal, prin stabilirea unui regim sanctionator mai blând pentru infractiunea de ultraj contra bunelor moravuri si de tulburare a ordinii si linistii publice asemănător celui aplicabil infractiunii de ultraj (art. 239 din Codul penal). O asemenea solicitare nu intră însă în competenta de solutionare a Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Totodată, autorul exceptiei nu motivează în niciun fel pretinsa neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 si 132 din Codul penal. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, “Sesizările trebuie făcute în formă scrisă si motivate”.

Asadar, exceptia de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă si urmează să fie respinsă ca atare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131, 132, 239 si 321 din Codul penal, exceptie ridicată de Daniel Tudor în Dosarul nr. 6.237/118/2009 al Curtii de Apel Constanta - Sectia penală si pentru cauze penale cu minori si de familie.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 2 noiembrie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe tară garantat în plată

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si al art. 159 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe tară garantat în plată se stabileste la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră.

Art. 2. - Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe tară garantat în plată prevăzut la art. 1.

Art. 3. - (1) Stabilirea, pentru personalul încadrat prin încheierea unui contract individual de muncă, de salarii de bază sub nivelul celui prevăzut la art. 1 si 2 constituie contraventie si se sanctionează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei.

(2) Constatarea contraventiei si aplicarea sanctiunii prevăzute la alin. (1) se fac de către personalul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale prin inspectoratele teritoriale de muncă judetene si al municipiului Bucuresti, împuternicit, după caz, prin ordin al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale.

(3) Prevederile alin. (1) si (2) se completează cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 4. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Hotărârea Guvernului nr. 1.051/2008 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe tară garantat în plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 12 septembrie 2008, se abrogă.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul muncii, familiei si protectiei sociale,

Ioan Nelu Botis

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Ialomitianu

 

Bucuresti, 24 noiembrie 2010.

Nr. 1.193.


 

ACTE ALE CASEI NATIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

CASA NATIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

ORDIN

pentru modificarea si completarea Ordinului presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 615/2010 privind aprobarea metodei de calcul al pretului de referintă pentru medicamentele cu si fără contributie personală prescrise în tratamentul ambulatoriu

 

Având în vedere:

- Referatul de aprobare nr. DG/3.523/2010 al directorului general al Casei Nationale de Asigurări de Sănătate;

- Hotărârea Guvernului nr. 262/2010 pentru aprobarea Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010, cu completările ulterioare;

- art. 19 din anexa nr. 30 la Ordinul ministrului sănătătii si al presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 265/408/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind conditiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul dispozitiilor art. 281 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătătii, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 17 alin. (5) din Statutul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 972/2006, cu modificările si completările ulterioare,

presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurări de Sănătate nr. 615/2010 privind aprobarea metodei de calcul al pretului de referintă pentru medicamentele cu si fără contributie personală prescrise în tratamentul ambulatoriu, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 1 iulie 2010, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La anexa nr. 1, pozitiile 0A03AAO V si 0A03AAO K se abrogă.

2. La anexa nr. 1, după pozitia 3G03D5TD V se introduc pozitiile 9A03AA04O V, 9A03AA05O V si 9A03AA04O K, cu următorul cuprins:

 

Grupe terapeutice

RO cluster K

Substanta activă

cod ATC1

1

2

3

“9A03AA04O V

MEBEVERINUM

A03AA04

9A03AA05O V

TRIMEBUTINUM

A03AA05

9A03AA05O K

TRIMEBUTINUM

A03AA05”

 

3. La anexa nr. 3, punctul 1.1 se modifică si va avea următorul cuprins:

“1.1. Producătorii/Detinătorii autorizatiilor de punere pe piată a medicamentelor pentru medicamentele originale, de care beneficiază asiguratii în tratamentul ambulatoriu din sublista C, au obligatia de a depune la Casa Natională de Asigurări de Sănătate, denumită în continuare CNAS, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei metodologii, documentatia pentru încheierea contractelor cost-volum-rezultat.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Casei Nationale de Asigurări de Sănătate,

Nicolae Lucian Dută

 

Bucuresti, 30 noiembrie 2010.

Nr. 977.


 

ACTE ALE COMITETULUI INTERMINISTERIAL DE FINANTĂRI, GARANTII SI ASIGURĂRI

 

COMITETUL INTERMINISTERIAL DE FINANTĂRI, GARANTII SI ASIGURĂRI

 

HOTĂRÂRE

pentru prelungirea aplicabilitătii Cadrului temporar aplicabil criteriilor de eligibilitate aferente produselor de finantare si garantare

în numele si în contul statului, aprobat prin Hotărârea Comitetului Interministerial de Finantări, Garantii si Asigurări nr. 50/2009

 

În baza Hotărârii Guvernului nr. 534/2007 privind înfiintarea, atributiile, competentele si modul de functionare ale Comitetului Interministerial de Finantări, Garantii si Asigurări si reglementarea operatiunilor de finantare, garantare si asigurare efectuate de Banca de Export-lmport a României EXIMBANK - S.A. în numele si în contul statului, cu modificările si completările ulterioare, luând în analiză propunerea de prelungire a aplicabilitătii Cadrului temporar aplicabil criteriilor de eligibilitate aferente produselor de finantare si garantare în numele si în contul statului,

tinând seama de:

- Legea nr. 96/2000 privind organizarea si functionarea Băncii de Export-lmport a României EXIMBANK - S.A., republicată;

- Nota de aprobare nr. 707 din 22 noiembrie 2010, întocmită de Banca de Export-lmport a României EXIMBANK - S.A.;

- discutiile si propunerile formulate în sedinta din data de 29 noiembrie 2010 de către membrii Comitetului Interministerial de Finantări, Garantii si Asigurări,

Comitetul Interministerial de Finantări, Garantii si Asigurări, întrunit în plenul sedintei din ziua de 29 noiembrie 2010, hotărăste:

Articol unic. - Se aprobă prelungirea aplicabilitătii până la data de 31 decembrie 2011 a Cadrului temporar aplicabil criteriilor de eligibilitate aferente produselor de finantare si garantare în numele si în contul statului, aprobat prin Hotărârea Comitetului Interministerial de Finantări, Garantii si Asigurări nr. 50/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2009.

 

Presedintele Comitetului Interministerial de Finantări, Garantii si Asigurări,

Bogdan Drăgoi

 

Bucuresti, 29 noiembrie 2010.

Nr. 150.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.