MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI
P A R T E A I
Anul XXII - Nr. 861 LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE
ACTE Miercuri, 22 decembrie 2010
SUMAR
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
Decizia nr. 1.490 din 17 noiembrie 2010 privind
constitutionalitatea art. 12, art. 20 alin. (3), art 23 alin. (1) si (2), art.
37 partea introductivă, art. 38 alin. (1), art 41 alin. (1), art. 43 alin.
(1) si art. 44 din Regulamentul Camerei Deputatilor, astfel cum a fost
modificat prin hotărârile nr. 26 si nr. 27 din 5 octombrie 2010 ale
Camerei Deputatilor
Opinie
separată
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
244/2.164. - Ordin al ministrului agriculturii si
dezvoltării rurale si al ministrului mediului si pădurilor pentru
modificarea si completarea Normelor de aplicare a Ordonantei Guvernului nr.
37/2005 privind recunoasterea si functionarea grupurilor si organizatiilor de
producători, pentru comercializarea produselor agricole si silvice,
aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 338/2005,
aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor si
dezvoltării rurale nr. 171/2006
ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR
327. - Decizie privind publicarea în Monitorul Oficial al
României, Partea I,
a Deciziei civile nr. 263 A din 16 noiembrie 2010 a
Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind
proprietatea intelectuală
DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE
CURTEA CONSTITUTIONALĂ
din 17 noiembrie 2010
privind constitutionalitatea art. 12, art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1)
si (2), art. 37 partea introductivă, art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1),
art. 43 alin. (1) si art. 44 din
Regulamentul Camerei Deputatilor, astfel cum a fost modificat prin
hotărârile nr. 26 si nr. 27 din 5 octombrie 2010 ale Camerei Deputatilor
I. Cu
Adresa nr. 51/4613 din 7 octombrie 2010, secretarul general
al Camerei Deputatilor a trimis Curtii Constitutionale, în temeiul
dispozitiilor art. 146 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 27 din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,
sesizarea formulată de 74 de deputati apartinând grupului parlamentar al
aliantei politice PSD+PC referitoare la neconstitutionalitatea Hotărârii
Camerei Deputatilor nr. 26/2010 privind modificarea si completarea art. 12 din
Regulamentul Camerei Deputatilor si a Hotărârii Camerei Deputatilor nr.
27/2010 privind modificarea Regulamentului Camerei Deputatilor.
Autorii
sesizării sunt următorii: Mircea Dusa, Aurelia Vasile, Marian Neacsu,
Adrian Solomon, Aurel Vlădoiu, Bogdan-Liviu Ciucă, Ioan Cindrea,
luliu Nosa, Silvestru-Mircea Lup, Doina Burcău, Horia Teodorescu, Ioan
Stan, Cătălin-loan Nechifor, Robert Negoită, Bogdan Nicolae
Niculescu Duvăz, Viorel Hrebenciuc, Victor Socaciu, Cristian Sorin
Dumitrescu, Doru-Claudian Frunzulică, Nica Nicolae Ciprian, Victor
Cristea, Cornel Itu, Emil Radu Moldovan, Nicolae Bănicioiu, Radu Eugeniu
Coclici, Gheorghe Antochi, Mircea Gheorghe Drăghici, Gheorghe Ciocan, Ioan
Narcis Chisălită, Cristian Rizea, Sergiu Andon, Oana Niculescu-Mizil
Stefănescu Tohme, Ruxandra Florina Jipa, Rodica Nassar, Vasile Mocanu,
Valeriu Stefan Zgonea, Tudor Pantâru, Ioan Damian, Matei Radu Brătianu,
Antonella Marinescu, Neculai Rătoi, Gheorghe Ana, Ion Stan, Vasile Bleotu,
Marian Florian Săniuta, Ion Mocioalcă, Vasile Popeangă, Petre
Petrescu, Raul-Victor Surdu-Soreanu, Andrei Dolineaschi, Costică Macaleti,
Georgian Pop, Ion Burnei, Claudiu Iulian Manda, Constantin Nită,
Tilvăr Angel, Florin-Costin Pâslaru, Dumitru Boabes, Filip Georgescu,
Cornel Cristian Rezmerită, Florian Popa, Horia Grama, Viorel Stefan,
Gabriel Petru Vlase, Dan Nica, Lucretia Rosea, Dorel Covaci, Sorin Constantin
Stragea, Sonia Măria Drăghici, Ileana Cristina Dumitrache, Mugurel
Surupăceanu, Ileana Carmen Moldovan, Manuela Mitrea si Ion Călin.
Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constitutională sub
nr. 14.497 din 7 octombrie 2010, formând obiectul Dosarului nr. 4.076 C/2010.
Cu
adresa nr. 51/4870 din 20 octombrie 2010, secretarul general al Camerei
Deputatilor a trimis Curtii Constitutionale, în temeiul dispozitiilor art. 146
lit. c) din Constitutie, precum si al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea formulată de
52 de deputati apartinând Grupului parlamentar PNL referitoare la
neconstitutionalitatea unor prevederi ale Regulamentului Camerei Deputatilor
adoptate prin Hotărârea Camerei Deputatilor nr. 26/2010 privind
modificarea si completarea art. 12 din Regulamentul Camerei Deputatilor si
Hotărârea Camerei Deputatilor nr. 27/2010 privind modificarea
Regulamentului Camerei Deputatilor.
Autorii
sesizării sunt următorii: Călin Constantin Anton
Popescu-Tăriceanu, Gheorghe-Eugen Nicolăescu, Ana Adriana
Săftoiu, Ludovic Orban, George Ionut Dumitrică, Ioan Tintean, Mihai
Aurel Dontu, Daniel Chitoiu, Gheorghe Dragomir, Andrei Dominic Gerea, Pavel
Horj, Gabriel Plăiasu, Virgil Pop, Teodor Atanasiu, Claudiu Taga, Bogdan
Radu Tîmpău, Gigel-Sorinel Stirbu, Dan-Stefan Motreanu, Victor Paul Dobre,
Cristina- Ancuta Pocora, Horia Cristian, Gratiela Leocadia Gavrilescu, Adriana
Diana-Tusa, Mircea Vasile Cazan, Mihăită Calimente, Viorel-Vasile
Buda, Octavian-Marius Popa, Gheorghe-Mirel Talos, Nicolae Joita, Tudor-
Alexandru Chiuariu, Alina-Stefania Gorghiu, Daniel-Stamate Budurescu, Cristian
Mihai Adomnitei, Ciprian Minodor Dobre, Ionel Palăr, Cornel Pieptea,
Vasile Berci, Radu Stroe, Mihai Alexandru Voicu, Nini Săpunaru, Marin
Almăjanu, Viorel Palască, Titi Holban, Mircea Irimescu, George Adrian
Scutaru, Relu Fenechiu, Gheorghe Gabor, Horea-Dorin Uioreanu, Ionut Marian
Stroe, Cristian Buican, Mihai Lupu si Florin Turcanu.
Sesizarea
a fost înregistrată la Curtea Constitutională sub nr. 15.064 din 20
octombrie 2010, formând obiectul Dosarului nr. 4.241 C/2010.
II. Obiectul
sesizării, astfel cum a fost formulat în Dosarul nr. 4.076 C/2010, îl
constituie:
1.
dispozitiile Hotărârii Camerei Deputatilor nr. 26/2010 privind modificarea
si completarea art. 12 din Regulamentul Camerei Deputatilor, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 7 octombrie 2010,
având următorul cuprins:
“Articol
unic. - Articolul 12 din Regulamentul Camerei Deputatilor,
aprobat prin Hotărârea Camerei Deputatilor nr 8/1994, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 50
din 25 februarie 1994, cu modificările ulterioare, se modifică si se
completează după cum urmează:
1.
Alineatele (1) si (4) se modifică si vor avea următorul cuprins:
«(1)
Grupurile parlamentare sunt structuri ale Camerei Deputatilor Ele se pot
constitui din deputati care au candidat în alegeri pe lista aceluiasi partid
politic, a aceleiasi formatiuni politice, pe listele unei aliante politice sau
aliante electorale si din deputati independenti sau care au devenit
independenti. Deputatii care reprezintă organizatiile cetătenilor
apartinând minoritătilor nationale, care au obtinut mandatul de deputat în
conformitate cu art. 62 alin. (2) din Constitutia României, republicată,
pot constitui un singur grup parlamentari..]
(4)
Deputatii partidelor politice, formatiunilor politice, aliantelor politice sau
ai aliantelor electorale care nu întrunesc numărul necesar pentru a forma
un grup parlamentar, precum si deputatii independenti sau care au devenit
independenti în timpul unei legislaturi se pot reuni în grupuri parlamentare
mixte ori se pot afilia altor grupuri parlamentare constituite potrivit alin.
(1) sau într-un grup al deputatilor independenti, după caz.»
2. Alineatul
(5) se modifică si va avea următorul cuprins: «(5) Deputatii care au
devenit independenti în timpul unei legislaturi pot constitui un singur grup
parlamentar cu respectarea alin. (6).»
3.
După alineatul (5) se introduc două noi alineate, alineatele (6) si
(7), cu următorul cuprins:
«(6) Un
grup parlamentar este format din minimum 10 deputati.
(7) în cazul constituirii de noi
grupuri parlamentare, acestea sunt prezentate plenului de către liderii
lor, la începutul sesiunii parlamentare.»“;
2.
dispozitiile Hotărârii Camerei Deputatilor nr. 27/2010 privind modificarea
Regulamentului Camerei Deputatilor, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I,
nr. 679 din 7 octombrie 2010, având următorul
cuprins:
,Articol
unic. - Regulamentul Camerei Deputatilor, aprobat prin
Hotărârea Camerei Deputatilor nr 8/1994, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr 50 din 25 februarie 1994, cu modificările
ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. La articolul 20,
alineatul (3) va avea următorul cuprins: «(3) Biroul permanent al Camerei
Deputatilor este format în urma negocierilor dintre liderii grupurilor
parlamentare, respectându-se configuratia politică a Camerei Deputatilor
în cazul constituirii unui grup de deputati independenti având un număr de
minimum 10 deputati, componenta Biroului permanent se renegociază conform
noii configuratii politice a Camerei Deputatilor, începând cu următoarea
sesiune. Grupului parlamentar constituit din deputatii independenti îi poate
reveni un singur reprezentant în Biroul permanent.»
2. La articolul 23,
alineatele (1) si (2) vor avea următorul cuprins:
«Art.
23. - (1) Alegerea vicepresedintilor, a secretarilor si a
chestorilor care compun Biroul permanent se face la propunerea grupurilor
parlamentare, în conformitate cu ponderea acestora potrivit configuratiei
politice initiale a Camerei Deputatilor si negocierii liderilor grupurilor
parlamentare, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 alin.
(3).
(2) în vederea depunerii
propunerilor. Camera Deputatilor aprobă numărul de locuri din Biroul
permanent, negociat de liderii grupurilor parlamentare, asa cum revin, pe
functii, grupurilor parlamentare constituite potrivit configuratiei politice
initiale a Camerei Deputatilor, cu aplicarea corespunzătoare a
prevederilor art. 20 alin. (3).»
3. La articolul 37,
partea introductivă va avea următorul cuprins:
«Art.
37. - Comitetul liderilor grupurilor parlamentare este
alcătuit din liderii grupurilor parlamentare constituite conform
configuratiei politice a Camerei si are următoarele atributii:»
4. La articolul 38,
alineatul (1) va avea următorul cuprins: «Art. 38. - (1) Comitetul liderilor grupurilor parlamentare hotărăste cu
majoritatea rezultată din ponderea votului fiecărui membru prezent.
Ponderea este dată de proportia grupului parlamentar reprezentat de lider
în numărul total al deputatilor, conform configuratiei politice a Camerei.»
5. La articolul 41,
alineatul (1) va avea următorul cuprins: «Art. 41. - (1) Alcătuirea comisiilor Camerei Deputatilor se face cu
respectarea configuratiei politice a acesteia.»
6. La articolul 43,
alineatul (1) va avea următorul cuprins: «Art. 43. - (1) Numărul membrilor fiecărei comisii a Camerei
Deputatilor
este stabilit, prin acordul liderilor grupurilor parlamentare, cu respectarea
configuratiei politice a Camerei Deputatilor »
7. Articolul
44 va avea următorul cuprins:
«Art.
44. - Dacă grupurile parlamentare nu ajung la un
acord asupra componentei uneia sau a mai multor comisii. Biroul permanent
supune spre aprobare si Camera Deputatilor hotărăste, cu votul
majoritătii membrilor prezenti, asupra candidaturilor sustinute de fiecare
dintre grupurile parlamentare, respectându-se configuratia politică a
Camerei.»“
Obiectul
sesizării, astfel cum a fost formulat în Dosarul nr. 4.241
C/2010, îl constituie prevederile Regulamentului Camerei Deputatilor adoptate
prin hotărârile nr. 26/2010 si nr. 27/2010, “după cum urmează:
articolele 12, 20, 23, 37, 38, 41, 43 si 44”.
Examinând
dispozitiile criticate. Curtea constată că, desi autorii au utilizat
formulări diferite, în realitate, ceea ce se critică în ambele
sesizări sunt modificările aduse Regulamentului Camerei Deputatilor
prin hotărârile Camerei Deputatilor nr. 26 si nr. 27/2010.
III. În
motivarea sesizării ce face obiectul Dosarului nr.
4.076 C/2010 se prezintă, mai întâi, grupate sub titlul “Situatia de
fapt”, o serie de consideratii cu privire la existenta unei actiuni a
Partidului Democrat Liberal de modificare a compozitiei politice a celor
două Camere. Din această perspectivă, modificarea Regulamentului
Camerei Deputatilor vizează, în opinia autorilor sesizării, institutionalizarea
într-un grup parlamentar a unui număr de “asa-zisi independenti”, prin
intermediul căruia să se schimbe compozitia politică a Camerelor
si structurile parlamentare regulamentare ale acestora, care formează
ordinea lor internă. În continuare se sustin, în esentă,
următoarele:
1.
Adoptarea concomitentă a două hotărâri distincte pentru
modificarea si completarea unor texte din Regulamentul Camerei Deputatilor
încalcă prevederile Regulamentului Camerei Deputatilor si normele de
tehnică legislativă. Astfel, art. 16 din Legea nr. 24/2000 stabileste
că este interzisă instituirea unor reglementări similare în
două sau mai multe acte normative, iar art. 68 din Regulamentul Camerei
Deputatilor prevede că, în cazul în care există mai multe initiative
legislative, comisia permanentă întocmeste un singur raport.
2. În
cadrul procedurii de adoptare a celor două hotărâri nu s-a respectat
principiul parlamentar potrivit căruia opozitiei trebuie să i se
asigure dreptul de a se exprima si de a participa la luarea deciziei si au fost
încălcate prevederile art. 46 lit. a), art. 47 lit. c), art. 51 alin. (1)
si (4), art. 65 alin. (5), art. 68 alin. (1), art. 69 alin. (1), art. 86 alin.
(1), art. 89 si ale art. 142 alin. (2) si (3) din Regulamentul Camerei Deputatilor.
Astfel:
- cele
două proiecte nu au fost depuse în prealabil la Biroul permanent, pentru
ca acesta, cu aprobarea Comitetului liderilor, să decidă înscrierea
pe ordinea de zi a plenului, să le anunte public, să le trimită
Comisiei pentru regulament cu fixarea unui termen pentru raport de cel putin 10
zile, să le comunice deputatilor si să stabilească termenul de
depunere a amendamentelor;
-
presedintele Comisiei pentru regulament nu a respectat normele regulamentare cu
privire la convocarea Biroului Comisiei, pentru ca acesta să înscrie
proiectul pe ordinea de zi, la convocarea membrilor Comisiei, si la adoptarea
acestuia cu majoritatea necesară;
-
raportul nu a fost depus în termenul legal la Biroul permanent, iar acesta nu a
decis si asigurat difuzarea raportului cu cel putin 3 zile înainte de data
dezbaterilor;
-
raportul nu a fost înscris pe ordinea de zi a plenului de Biroul permanent cu
aprobarea Comitetului liderilor, ci a fost impus direct în plen, în mod abuziv
si intempestiv de către presedintele de sedintă;
- la
înscrierea pe ordinea de zi a proiectelor direct în plen au fost
răstălmăcite prevederile art. 142 alin. (3) din Regulament,
întrucât acest text permitea doar modificarea ordinii de zi.
3. În
ceea ce priveste dispozitiile criticate, se arată că încalcă
prevederile art. 2 alin. (1), art. 64 alin. (3) si (5), art. 16 alin. (1) si
ale art. 40 alin. (1) din Constitutie, prin “institutionalizarea
posibilitătii deputatilor care si-au părăsit grupurile
parlamentare constituite la începutul legislaturii, respectiv partidele sau
formatiunile politice, aliantele politice sau aliantele electorale în care au
participat la alegeri si au intrat în Parlament, de a-si constitui un grup
parlamentar propriu oricând, pe parcursul derulării legislaturii, cu obligatia
de a fi anuntate si prezentate la începutul următoarei sesiuni
parlamentare”.
Astfel,
se încalcă dispozitiile art. 2 alin. (1) din Constitutie, potrivit
cărora suveranitatea natională apartine poporului român, care o
exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri
libere, periodice si corecte, dispozitii a căror semnificatie este aceea
că în organele reprezentative ale poporului nu pot fi reprezentate partide
sau formatiuni politice, aliante politice sau electorale care nu au îndeplinit
pragul electoral si, în consecintă, nu au fost creditate de alegători
să le reprezinte. Asadar, deputatii care părăsesc entitatea
politică pe lista căreia au pătruns în Parlament si grupul
parlamentar propriu, constituit la începutul legislaturii, precum si cei care
au fost exclusi nu pot forma un grup parlamentar propriu reprezentând o
altă afiliere politică, nemandatată de popor prin alegeri. Se
mai arată că deputatii “deveniti independenti” nu pot revendica
statutul “independentilor” si nu pot fi asimilati cu acestia, întrucât
“independent” este doar acela care a fost recunoscut “competitor electoral”
prin Legea electorală, care a întrunit conditiile de reprezentativitate
prevăzute de lege si a obtinut girul legal al alegătorilor, în timp
ce deputatul “devenit independent” a fost votat, în mare măsură, prin
raportare la afilierea lui politică si la programul politic al listei pe
care a candidat.
Se
încalcă, de asemenea, prevederile art. 64 alin. (3) si (5) din
Constitutie, întrucât conditia respectării configuratiei politice la
alcătuirea birourilor permanente si comisiilor parlamentare vizează,
în opinia autorilor sesizării, si grupurile parlamentare, iar sintagma “configuratie
politică” se referă la configuratia politică initială,
rezultată din alegeri, iar nu la configuratia politică actuală.
Configuratia politică este unică, rămâne neschimbată pe
durata unei legislaturi si nu se confundă cu notiunea de majoritate. În
sustinerea acestei interpretări a textului constitutional de
referintă se invocă deciziile Curtii Constitutionale nr. 601 din 14
noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
1.022 din 17 noiembrie 2005, nr. 602 din 14 noiembrie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 18 noiembrie
2005, nr. 317 din 13 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I,
nr. 446 din 23 mai 2006, si, în mod distinct. Decizia nr.
229 din 14 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 236 din 5 aprilie 2007.
Din
această perspectivă se mai arată că, desi unele texte din
cuprinsul Hotărârii nr. 27/2010 pot părea corecte, întrucât se
referă în mod generic la configuratia politică, acestea rămân
vulnerabile, deoarece au modificat textele initiale care foloseau termenul de
configuratie politică initială, lăsând astfel să se
înteleagă că determinantă este configuratia politică
actuală.
În
sfârsit, se mai arată faptul că cele două hotărâri “au
creat o pârghie prin care initiatorii pot opri evolutia configuratiei politice
la nivelul dorit de ei”. Astfel, obligarea independentilor de a-si constitui un
singur grup parlamentar înseamnă, în opinia autorilor sesizării,
“obligarea independentilor neafiliati să se înscrie în grupul UNPR-ului
si, implicit, în acest partid, ceea ce a fost dezavuat prin mai multe decizii ale
Curtii Constitutionale (nr. 45/1994, nr. 46/1994 si nr. 196/2004)”.
În
motivarea sesizării ce face obiectul Dosarului nr.
4.241 C/2010 se sustin, în esentă, următoarele:
Constituirea
grupului parlamentar, ca formă de organizare politică a
Parlamentului, are loc imediat după alegeri si conditionează întreaga
pondere în economia functionării sale. Această “organizare” a
Parlamentului are loc ca urmare a alegerilor parlamentare, astfel încât să
existe o proportionalitate si simetrie între voturile exprimate de
cetătenii tării si configuratia parlamentară, în acelasi sens
fiind stabilite componenta Biroului permanent si a comisiilor parlamentare, dar
si functiile de conducere corespunzătoare acestor structuri. În functie de
momentul alegerilor parlamentare, are loc stabilirea componentei Biroului
permanent al Camerei Deputatilor, si nu în functie de formarea unei noi
majorităti de conjunctură politică în Parlament.
În urma
alegerilor. Parlamentul îsi desemnează structurile de conducere si
comisiile parlamentare, ceea ce a dat nastere asa-numitului “algoritm politic”.
În virtutea acestuia, la începutul fiecărei legislaturi parlamentare, în
cadrul unor negocieri politice, se stabilesc grupul parlamentar care îl poate
desemna pe presedintele Camerei, precum si functiile din Biroul permanent ce se
cuvin fiecărui grup parlamentar. Această repartizare este
consolidată de vointa corpului electoral, exprimată în alegerile
parlamentare, si nu poate fi modificată nici de migratiile politice, nici
de o eventuală reformare a majoritătii parlamentare. Astfel fiind, o
nouă majoritate parlamentară constituită în timpul
exercitării mandatului nu poate avea ca efect modificarea structurii
politice a birourilor permanente sau suplimentări de membri în cadrul
comisiilor parlamentare. Se invocă în acest sens Decizia Curtii
Constitutionale nr. 602/2005 si se conchide în sensul că, fată de
dispozitiile art. 64 alin. (5) din Constitutie, rezultă că atât pentru
biroul permanent, cât si pentru comisii, componenta acestora este
determinată de configuratia politică a Parlamentului, izvorâtă
din alegeri, astfel încât Hotărârea Camerei Deputatilor nr. 26/2010 în
sensul schimbării configuratiei politice a Camerei Deputatilor prin
constituirea unui grup parlamentar format din deputati care au devenit
“independenti”, contravine textului constitutional de referintă.
În ceea
ce priveste Hotărârea Camerei Deputatilor nr. 27/2010, se sustine că
a introdus în cuprinsul art. 20 din Regulamentul Camerei Deputatilor un termen
nou, străin de litera si spiritul Regulamentului, si anume “renegocierea”,
ca institutie de drept parlamentar. Se arată în acest sens că
negociabil poate fi un acord politic parlamentar sau o întelegere politică
între grupurile parlamentare, însă renegocierea componentei Biroului
permanent ca structură de conducere a Camerei Deputatilor implică o
nouă categorie juridică si, implicit, o recunoastere a efectelor
juridice, si nu politice, în ceea ce priveste algoritmul politic al Camerei Deputatilor.
Dacă ar fi admisă o astfel de idee, această renegociere ar avea
putere egală cu rezultatul “alegerilor libere, periodice si corecte”, ceea
ce ar echivala cu împrejurarea că oricând, prin simpla renegociere, se
poate schimba rezultatul votului cetătenilor români. Or, fată de
prevederile art. 64 alin. (5) din Constitutie, nu se poate nici negocia, nici
renegocia configuratia politică a Parlamentului, care e dată de
rezultatul alegerilor, iar a admite o teză contrară înseamnă a
scoate din economia statului de drept rezultatul alegerilor, ceea ce ar fi în
contradictie cu prevederile art. 1 alin. (3) raportat la art. 16 alin. (1) din
Constitutie.
În
concluzie, pentru schimbarea configuratiei parlamentare nu este suficientă
o hotărâre a Parlamentului care să consfintească o negociere sau
renegociere, ci este nevoie de un scrutin electoral, în conditiile art. 2 alin.
(1) din Constitutie. Se invocă în acest sens si Decizia Curtii
Constitutionale nr. 601/2005 în care se statuează asupra întelesului
sintagmei constitutionale de “configuratie politică”.
Se mai
arată că, potrivit art. 18 din Regulamentul Camerei Deputatilor, este
interzisă formarea de grupuri parlamentare ale unor partide care nu au
obtinut mandate în urma alegerilor, sustinându-se că “asa-zisul grup al
parlamentarilor independenti este constituit din figuri marcante ale unui
partid nou- Înfiintat, si anume Uniunea Natională pentru Progresul
României”, partid politic care nu a participat la alegeri, înfiintat în 2010.
Se apreciază că, “în situatia în care s-ar accepta aceste
modificări ale articolelor criticate, atunci s-ar perturba grav ordinea de
drept si ne-am putea imagina reprezentarea oricăror sau a tuturor fortelor
politice din România în Parlament, prin simpla desprindere a unor parlamentari
si constituirea unui partid parlamentar nou (chiar si independent) până la
fractionarea la maxim a celor 331 de deputati, adică 33 de grupuri
parlamentare”.
IV. În
conformitate cu dispozitiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizările au fost
transmise presedintelui Camerei Deputatilor, pentru a comunica punctul de
vedere al Biroului permanent.
Presedintele
Camerei Deputatilor nu a comunicat punctele de vedere ale Biroului permanent, însă,
în Dosarul nr. 4.076 C/2010, a transmis Curtii, spre informare, cu Adresa nr.
1/1.904/R.A., înregistrată la Curtea Constitutională cu nr. 14.661
din 12 octombrie 2010, observatiile Grupului deputatilor independenti din
Camera Deputatilor referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate
formulată de Grupul Parlamentar al Aliantei politice PSD + PC,
arătând totodată că acestea nu au putut fi dezbătute si
eventual aprobate de către Biroul permanent al Camerei Deputatilor, pentru
că acesta nu s-a întrunit în sedinta convocată pe data de 11
octombrie 2010, din lipsa cvorumului.
Grupul
parlamentarilor independenti a transmis Curtii Constitutionale un punct de
vedere “privind sesizarea Curtii Constitutionale semnată de mai multi
deputati ai Aliantei politice PSD+PC”, înregistrat cu nr. 14.684 din 13
octombrie 2010, care a fost atasat Dosarului nr. 4.076 C/2010, precum si un
punct de vedere “privind sesizarea Curtii Constitutionale semnată de mai
multi deputati ai PNL”, înregistrat cu nr. 15.659 din 3 noiembrie 2010 si
atasat Dosarului nr. 4.241 C/2010.
V. La
termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2010, Curtea, observând
identitatea de obiect a celor două sesizări, a
dispus, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă,
coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 4.241
C/2010 la Dosarul nr. 4.076 C/2010, care a fost primul înregistrat.
CURTEA,
examinând
sesizările de neconstitutionalitate, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, dispozitiile criticate din Regulamentul Camerei
Deputatilor, prin raportare la prevederile Constitutiei României si
dispozitiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, retine următoarele:
I. Curtea
a fost legal sesizată si este competentă,
potrivit dispozitiilor art. 146 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1,
10, 27 si 28 din Legea nr. 47/1992, să se pronunte asupra
constitutionalitătii prevederilor criticate din Regulamentul Camerei
Deputatilor.
Obiectul
controlului de constitutionalitate îl constituie, în ambele sesizări,
modificările aduse Regulamentului Camerei Deputatilor prin hotărârile
nr. 26 si nr. 27 din 5 octombrie 2010 ale Camerei Deputatilor. Astfel fiind si
tinând seama de dispozitiile art. 146 lit. c) din Constitutie, potrivit
cărora “Curtea Constitutională [...] c) se pronuntă asupra
constitutionalitătii regulamentelor Parlamentului”, precum si de
jurisprudenta Curtii în materie, în prezenta cauză Curtea
Constitutională urmează să se pronunte cu privire la
constitutionalitatea dispozitiilor art. 12, art. 20 alin. (3), art. 23 alin.
(1) si (2), art. 37 partea introductivă, art. 38 alin. (1), art. 41 alin.
(1), art. 43 alin. (1) si art. 44 din Regulamentul Camerei Deputatilor aprobat
prin Hotărârea Camerei Deputatilor nr. 8 din 24 februarie 1994, astfel cum
au fost modificate prin hotărârile nr. 26 si nr. 27 din 5 octombrie 2010
ale Camerei Deputatilor, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679
din 7 octombrie 2010.
Prevederile
constitutionale invocate în motivarea sesizării sunt cele ale art. 2 alin.
(1), potrivit cărora “Suveranitatea natională apartine poporului
român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin
alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum”, ale art.
16 alin. (1), privind egalitatea cetătenilor în fata legii, fără
privilegii si fără discriminări, art. 40 alin. (1) privind
dreptul de asociere si art. 64 alin. (3) si (5) referitoare la organizarea
grupurilor parlamentare, respectiv alcătuirea birourilor permanente si a
comisiilor parlamentare.
II. Examinând
sesizările astfel cum au fost formulate. Curtea constată că
sustinerile autorilor vizează atât aspecte de neconstitutionalitate
extrinsecă, referitoare la procedura de modificare a textelor
regulamentare ce fac obiectul sesizării, cât si aspecte de
neconstitutionalitate intrinsecă.
1. În
ceea ce priveste prima categorie de critici, acestea sunt fundamentate exclusiv
pe dispozitii legale si dispozitii cuprinse în Regulamentul Camerei
Deputatilor. Autorii sesizării invocă, pe de o parte,
încălcări ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică
legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum si ale
dispozitiilor art. 68 din Regulamentul Camerei Deputatilor (pentru a fundamenta
critica privitoare la adoptarea în aceeasi zi a două hotărâri de
modificare a Regulamentului Camerei Deputatilor), iar, pe de altă parte,
invocă încălcarea prevederilor art. 46 lit. a), art. 47 lit. c), art.
51 alin. (1) si (4), art. 65 alin. (5), art. 68 alin. (1), art. 69 alin. (1),
art. 86 alin. (1), art. 89 si ale art. 142 alin. (2) si (3) din Regulamentul
Camerei Deputatilor (pentru a fundamenta critica referitoare la modul de
adoptare a celor două hotărâri). Asemenea critici nu intră
însă în competenta Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, “asigură controlul constitutionalitătii
legilor, a tratatelor internationale, a regulamentelor Parlamentului si a
ordonantelor Guvernului.
(2)
Sunt neconstitutionale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care
încalcă dispozitiile sau principiile Constitutiei.”
2. În
ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate intrinsecă, Curtea
constată că si acestea sunt neîntemeiate, pentru
următoarele motive:
a) Art.
12 din Regulamentul Camerei Deputatilor, astfel cum a fost modificat prin
Hotărârea Camerei Deputatilor nr. 26/2010, reglementează în mod
expres posibilitatea constituirii grupurilor parlamentare din deputati
independenti sau care au devenit independenti, precum si regula potrivit căreia
deputatii care au devenit independenti în timpul unei legislaturi îsi pot
constitui un singur grup parlamentar, cu respectarea conditiei privind
numărul minim de 10 deputati pentru constituire. Se sustine că
această modificare încalcă prevederile art. 2 alin. (1), art. 64 alin. (3) si (5),
art. 16 alin. (1) si art. 40 alin. (1) din Constitutie, prin
“institutionalizarea posibilitătii deputatilor care si-au
părăsit grupurile parlamentare constituite la începutul legislaturii,
respectiv partidele sau formatiunile politice, aliantele politice sau aliantele
electorale în care au participat la alegeri si au intrat în Parlament, de a-si
constitui un grup parlamentar propriu oricând, pe parcursul derulării
legislaturii, cu obligatia de a fi anuntate si prezentate la începutul
următoarei sesiuni parlamentare.”
Aceste
critici nu pot fi retinute. În jurisprudenta sa. Curtea Constitutională a
statuat în mod constant asupra posibilitătii neîngrădite a
parlamentarilor de a trece de la un grup parlamentar la altul, de a se afilia la
un grup parlamentar sau de a constitui un grup format din parlamentari
independenti, sanctionând, de fiecare dată când a fost sesizată,
normele regulamentare care limitau acest drept, norme apreciate, în
esentă, ca fiind în contradictie cu dispozitiile art. 69 alin. (2) din
Constitutie, care respinge orice formă de mandat imperativ.
Astfel,
prin Decizia nr. 44 din 8 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I,
nr. 190 din 10 august 1993, Curtea a statuat
următoarele:
“Art.
66 [în prezent 69] din Constitutie stabileste că, în exercitarea
mandatului, deputatii si senatorii sunt în serviciul poporului si că orice
mandat imperativ este nul. Practic, acest articol valorifică
fără limite mandatul reprezentativ. Acest text constitutional trebuie
să constituie punctul de plecare în explicarea raporturilor
constitutionale dintre deputat si alegătorii săi, partidul politic
care l-a propulsat. Camera din care face parte. Interpretarea acestui articol
constitutional nu poate fi decât în sensul că deputatul, din punct de
vedere juridic, nu mai are nicio răspundere juridică fată de
alegătorii din circumscriptia care l-a ales si nici fată de partidul
pe lista căruia a candidat. Raporturile sale cu alegătorii si partidul
sunt raporturi morale, politice, dar nu juridice. El nu mai este tinut să
îndeplinească vreo obligatie fată de acestia, el este obligat numai
poporului. În contextul constitutional românesc care valorifică
fără limite mandatul reprezentativ, singura posibilitate pe care o
are partidul sau alegătorii nemultumiti de activitatea unui deputat este
să nu-l realeagă. [...] în consecintă, deputatul are facultatea
constitutională de a adera la un grup parlamentar sau altul în functie de
optiunile sale, de a se transfera de la un grup parlamentar la altul sau de a
se declara independent fată de toate grupurile parlamentare. Nicio
altă normă juridică, legală sau regulamentară nu poate
contraveni acestor dispozitii constitutionale.”
Prin
Decizia nr. 45 din 17 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I,
nr. 131 din 27 mai 1994, Curtea a constatat
neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 18 din Regulamentul Camerei
Deputatilor privind interdictia trecerii la alt grup parlamentar, întrucât
acestea constituiau o îngrădire a mandatului reprezentativ.
Prin
Decizia nr. 46 din 17 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I,
nr. 131 din 27 mai 1994, Curtea a constatat
neconstitutionalitatea art. 14 alineatul ultim din Regulamentul Senatului,
retinând că “interdictia senatorilor independenti de a constitui un grup
parlamentar [...] este neconstitutională întrucât încalcă libertatea
lor de optiune, obligându-i, dacă vor să-si exercite dreptul
constitutional de a forma un grup parlamentar, să recurgă exclusiv la
posibilitatea de a se afilia la un grup parlamentar existent [...]”.
Prin
Decizia nr. 196 din 28 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I,
nr. 417 din 11 mai 2004, Curtea a constatat si
neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 16 alin. (4) din Regulamentul
Senatului, potrivit cărora “Senatorii alesi ca independenti sau
deveniti independenti prin părăsirea grupurilor parlamentare nu
se pot asocia între ei pentru constituirea unui grup parlamentar”, deoarece
“interzic trecerea de la un grup parlamentar la altul, opresc afilierea la un
alt grup parlamentar si interzic constituirea unui grup parlamentar format din
senatori independenti”. Ulterior, prin Decizia nr. 317 din 13 aprilie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446
din 23 mai 2006, Curtea Constitutională a examinat, printre altele, si
dispozitiile art. 16 alin. (2) din noul Regulament al Senatului, aprobat prin
Hotărârea nr. 28 din 24 octombrie 2005. Atunci, Curtea a constatat că
sesizarea în privinta acestor dispozitii este neîntemeiată, întrucât
“aparenfa neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (2) din
Regulament este înlăturată prin precizările de la alin. (5) si
(6) ale aceluiasi articol, care permit afilierea la alte grupuri parlamentare
si constituirea de grupuri mixte, inclusiv grupuri pentru senatori
independenti.”
Considerentele
care au fundamentat pronuntarea deciziilor mai sus arătate sunt evocate si
mentinute si în practica ulterioară a Curtii, de exemplu în Decizia nr.
229 din 14 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 236 din 5 aprilie 2007, prin care, examinând critica art. 16 alin. (2)
si (6) cu raportare la alin. (5) din Regulamentul Senatului, texte potrivit
cărora “(2) Un grup parlamentar poate fi constituit si poate functiona
numai dacă cuprinde cel putin 7 senatori, care au fost alesi pe listele
aceluiasi partid, ale aceleiasi organizatii a cetătenilor apartinând
minoritătilor nationale, aliante politice sau aliante electorale.[...]
(5)
Senatorii apartinând partidelor sau organizatiilor cetătenilor apartinând
minoritătilor nationale care nu întrunesc numărul necesar pentru a
forma un grup parlamentar se pot afilia altor grupuri parlamentare sau pot
constitui grupul parlamentar mixt.
(6)
Dispozitiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător si senatorilor
alesi sau deveniti independenti”. Curtea a mai
adăugat că acestea contin o singură interdictie în privinta
constituirii grupurilor parlamentare, cea prevăzută în alin. (7),
potrivit căruia “Constituirea unui grup parlamentar care să
reprezinte sau să poarte denumirea unui partid, a unei organizatii a
cetătenilor apartinând minoritătilor nationale, a unei aliante
electorale sau aliante politice care nu a obtinut mandate de senator în alegeri
este interzisă”.
Prin
Decizia nr. 47 din 15 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I,
nr. 153 din 13 aprilie 2000, Curtea a retinut că
“lipsa reglementării juridice a posibilitătilor si a conditiilor
organizării în grupuri parlamentare a deputatilor care demisionează
din alte grupuri parlamentare nu constituie încălcarea vreunei prevederi
constitutionale, ci reprezintă o omisiune de reglementare care nu
poate fi suplinită prin decizii ale Curtii Constitutionale”, idee
enuntată si anterior, când, prin Decizia nr. 44 din 8 iulie 1993, Curtea a
retinut că “asupra modalitătilor, procedurilor si conditiilor în care
aceste modificări ale componentei grupurilor parlamentare vor putea avea
loc, nu poate decide decât Camera Deputatilor însăsi, potrivit principiului
autonomiei regulamentare în virtutea căreia ea îsi stabileste organizarea
si desfăsurarea propriei activităti, respectându-se, fireste, normele
constitutionale care si-ar găsi aplicatii în astfel de situatii.”
În
acord cu această jurisprudentă constantă, dispozitiile art. 12
din Regulamentul Camerei Deputatilor, astfel cum au fost modificate, nu fac
decât ca, dând expresie dispozitiilor constitutionale ale art. 69 alin. (2) din
Constitutie, potrivit cărora “orice mandat imperativ este nul”, să
înlăture omisiunea de reglementare cu privire la care Curtea a fost
anterior sesizată.
Pentru
motivele arătate în această jurisprudentă, art. 12 din
Regulament, în noua redactare, nu aduce atingere prevederilor art. 2 alin. (1)
din Constitutie, prevederi care trebuie interpretate în corelatie cu cele ale
art. 69 alin. (2), ce constituie, potrivit aceleiasi jurisprudente, “punctul de
plecare în explicarea raporturilor constitutionale dintre deputat si
alegătorii săi, partidul politic care l-a propulsat. Camera din care
face parte”. Astfel, prin votul corpului electoral se aleg nu partide, ci
parlamentari, iar regula constitutională a mandatului reprezentativ
oferă celor alesi libertatea de a adera la un grup parlamentar sau altul,
de a se transfera de la un grup parlamentar la altul sau de a se declara
independenti fată de toate grupurile parlamentare. Singurul text
constitutional care se referă la alcătuirea grupurilor parlamentare,
respectiv cel al art. 64 alin. (3), potrivit căruia “Deputatii si
senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului
fiecărei Camere”, nu instituie nicio interdictie sub acest aspect. Tot
astfel. Legea fundamentală nu prevede nicio sanctiune pentru
părăsirea unui grup parlamentar si, implicit, a unui partid politic
reprezentat în Parlament, de către candidatii alesi pe listele acestuia,
mandatul parlamentar fiind irevocabil. Din această perspectivă,
distinctia la care se face referire în cuprinsul sesizărilor dintre
categoria deputatilor independenti si a celor deveniti independenti este
lipsită de efecte juridice; singurele efecte, fată de cadrul
constitutional actual, pot exista în plan politic, si anume în ceea ce priveste
raporturile parlamentarului devenit independent cu partidul care l-a sustinut în
alegeri, respectiv cu electoratul, care la următorul scrutin poate să
nu îl mai aleagă.
Nu pot
fi retinute nici criticile în sensul că posibilitatea parlamentarilor
independenti de a-si constitui un singur grup parlamentar, în conditiile art.
12 alin. (6) din Regulamentul Camerei Deputatilor, ar avea semnificatia
constrângerii acestora să se înscrie într-un anumit partid politic.
Astfel, grupurile parlamentare reprezintă structuri organizatorice ale
Camerelor Parlamentului, constituite pe bază de afinitate politică. După
cum nu pot exista mai multe grupuri parlamentare ale aceleiasi formatiuni
politice, pentru că, în sine, apartenenta la o anumită formatiune
politică este expresia acestei afinităti, la fel nu pot exista nici
mai multe grupuri parlamentare ale parlamentarilor independenti. Acceptarea
constituirii mai multor grupuri de parlamentari independenti ar însemna,
practic, eliminarea criteriului care îi defineste ca optiune politică si
implicit ca grup (independenta), criteriu care nu este susceptibil de distinctii
suplimentare.
În ceea
ce priveste dispozitiile art. 40 alin. (1)din Constitutie, care consacră
dreptul de asociere a cetătenilor în partide politice, în sindicate, în
patronate si în alte forme de asociere, se constată că nu au
incidentă în cauză. Astfel, nici Parlamentul, nici Camerele sale si
nici structurile interne ale Camerelor nu sunt un rezultat al dreptului de
asociere. Grupurile parlamentare reunesc deputati sau senatori având aceeasi
conceptie politică sau conceptii înrudite si reprezintă, în esentă,
fragmente ale unei autorităti publice, iar nu asociatii, în sensul juridic
al termenului.
b) Cu
referire la celelalte texte regulamentare criticate, se sustine că sunt
neconstitutionale deoarece au modificat textele initiale care foloseau sintagma
de “configuratie politică initială”, lăsând astfel
să se înteleagă că determinantă este configuratia
politică actuală. Se încalcă, în opinia autorilor
sesizării, prevederile art. 64 alin. (3) si (5) din Constitutie, întrucât
se instituie posibilitatea “renegocierii” componentei Biroului permanent în
cazul constituirii unui grup de candidati independenti, în contradictie cu
regula respectării configuratiei politice la alcătuirea birourilor
permanente si comisiilor parlamentare. Se invocă în acest sens si jurisprudenta
Curtii Constitutionale în care se statuează asupra întelesului sintagmei
constitutionale de “configuratie politică”.
Din
examinarea dispozitiilor regulamentare, modificate prin Hotărârea Camerei
Deputatilor nr. 27/2010, se constată următoarele:
-
potrivit art. 20 alin. (3) din Regulament, în noua redactare. Biroul permanent
al Camerei Deputatilor se formează respectându-se “configuratia
politică a Camerei Deputatilor”; textul mai stabileste renegocierea
componentei Biroului permanent în cazul constituirii unui grup de deputati
independenti, începând cu următoarea sesiune, precum si posibilitatea
pentru grupul parlamentar constituit din deputati independenti de a-i reveni un
loc în Biroul permanent;
- art.
23 alin. (1) si (2) din Regulament, în noua redactare, referindu-se la
procedura alegerii vicepresedintilor, secretarilor si a chestorilor care compun
Biroul permanent, respectiv la aprobarea numărului de locuri din Biroul
permanent, păstrează raportarea la “configuratia politică
initială a Camerei Deputatilor”, precizând, totodată, că
aceste operatiuni se realizează “cu aplicarea corespunzătoare a
prevederilor art. 20 alin. (3)”;
- art.
37 partea introductivă, art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1) art. 43 alin.
(1) si art. 44 din Regulament au fost modificate în sensul că sintagma “configuratia
politică initială a Camerei Deputatilor” a fost înlocuită cu
sintagma de “configuratie politică”.
Cu
privire la aceste modificări. Curtea retine, mai întâi, că
introducerea în textele Regulamentului Camerei Deputatilor a sintagmei “configuratie
politică”, care este cuprinsă în chiar norma constitutională
de referintă, respectiv art. 64 alin. (5) din Legea fundamentală, nu
poate fi calificată ca determinând, în sine, neconstitutionalitatea
acestora si nici de natură să consacre un alt sens al sintagmei
constitutionale decât cel retinut de Curtea Constitutională în
jurisprudenta sa, invocată de autorii sesizării. Astfel, prin
deciziile nr. 601/2005 si nr. 602/2005, publicate în Monitorul Oficial al
României, Partea I,
nr. 1.022 din 17 noiembrie 2005, si, respectiv, nr. 1.027
din 18 noiembrie 2005, pronuntându-se, printre altele, si cu privire la
dispozitiile din Regulamentele celor două Camere care instituiau
posibilitatea revocării presedintilor acestora, prin retragerea
sprijinului politic, la cererea altui sau altor grupuri parlamentare decât
grupul parlamentar care a propus alegerea lor. Curtea a statuat că “prin
configuratia politică a fiecărei Camere se întelege compunerea
acesteia rezultată din alegeri, pe baza proportiei pe care grupurile
parlamentare o detin în totalul membrilor Camerei respective”. Curtea a mai
retinut, cu acele prilejuri, că “în virtutea configuratiei politice
izvorâte din vointa corpului electoral se desemnează si presedintele
Camerei Deputatilor si al Senatului”, precum si faptul că “instituirea
posibilitătii alegerii unui nou presedinte dintr-un alt grup parlamentar
ar avea drept consecintă ca sanctiunea aplicată presedintelui Camerei
Deputatilor [Senatului], revocat din functie, să se extindă asupra
grupului parlamentar care a propus alegerea lui.”
Spre
deosebire însă de jurisprudenta mentionată, în prezenta cauză
regula impusă de art. 64 alin. (5) din Constitutie trebuie analizată
prin raportare la dispozitiile art. 64 alin. (3), respectiv art. 64 alin. (2)
teza a doua din Constitutie, referitoare la organizarea grupurilor parlamentare
si la alegerea celorlalti membri ai birourilor permanente, texte
constitutionale care stabilesc reguli distincte de cea impusă de art. 64
alin. (2) teza întâi din Constitutie pentru alegerea presedintilor celor
două Camere ale Parlamentului.
Astfel,
potrivit art. 64 alin. (3) din Constitutie, “Deputatii si senatorii se
pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei
Camere”. Asadar, grupurile parlamentare nu sunt structuri obligatorii ale
Parlamentului. Rezultând din uniunea voluntară a parlamentarilor, crearea
grupurilor parlamentare constituie un drept, iar nu o obligatie. Textul
constitutional mentionat, referindu-se la acest drept al parlamentarilor, nu
stabileste nicio restrictie cât priveste momentul exercitării acestuia.
Prin urmare, nu este contrară Legii fundamentale constituirea, pe
parcursul legislaturii, potrivit regulamentelor Camerelor si cu
respectarea Constitutiei, a unui grup parlamentar care nu a existat la
începutul legislaturii, cu conditia, desprinsă de asemenea din
interpretarea normelor constitutionale, ca pe această cale să nu fie
reprezentate în Parlament partide care nu au obtinut mandate la alegeri.
Mutatiile
intervenite în structura grupurilor parlamentare existente, ca urmare a
sciziunii ce se poate produce în cadrul partidelor reprezentate de fiecare grup
sau a migratiei parlamentarilor de la un grup la altul ori a
părăsirii unui grup fără afilierea la altul, mutatii
posibile în conditiile în care Constitutia stabileste expres că orice
mandat imperativ este nul, nu pot rămâne fără consecinte asupra
reprezentării grupurilor parlamentare în cadrul birourilor permanente. De
aceea, spre deosebire de presedintii Camerelor, alesi pe durata mandatului
Camerelor, ceilalti membri ai birourilor permanente sunt alesi, potrivit art.
64 alin. (2) teza a doua din Constitutie, la începutul fiecărei sesiuni,
în mod corespunzător componentei grupurilor parlamentare la momentul
respectiv. Textul constitutional mentionat, într-o firească legătură
cu cel al art. 69 alin. (2), asigură reflectarea, în componenta
structurilor de conducere ale Camerelor Parlamentului, a restructurărilor
politice din Parlament care, asemenea evolutiilor politice din societate, nu
pot fi oprite. Cadrul constitutional actual nu sanctionează asemenea
restructurări si, prin urmare, sustinerea autorilor sesizărilor, în
sensul că acestea ar impune un scrutin electoral, nu au suport
constitutional, critica formulată din această perspectivă, în
raport de dispozitiile art. 2 si art. 16 alin. (1) din Constitutie, fiind
neîntemeiată.
Tot
astfel, constituirea unui grup parlamentar al deputatilor independenti, pe
parcursul legislaturii, în temeiul dispozitiilor stabilite de Camera
Deputatilor prin regulamentul propriu, dispozitii care, pentru ratiunile anterior
înfătisate, nu contravin normelor constitutionale, nu poate rămâne
fără consecinte în planul raporturilor de ordin politic si
organizatoric din cadrul Camerei, iar unul dintre aspectele esentiale ale
rolului grupurilor parlamentare în aceste raporturi îl constituie implicarea în
formarea celorlalte structuri ale Camerelor Parlamentului, prin formularea de
propuneri pentru alegerea componentei birourilor permanente si a comisiilor
parlamentare.
În
aceste conditii, reglementarea, prin normele criticate, a renegocierii
componentei Biroului permanent al Camerei Deputatilor, în cazul constituirii
unui grup de deputati independenti, începând cu următoarea sesiune, este
menită să concilieze efectele acestei restructurări
organizatorice intervenite în cadrul Parlamentului si care, ca o
consecintă a regulii mandatului reprezentativ, precum si a caracterului
facultativ al constituirii grupurilor parlamentare, nu poate fi
sanctionată, cu rigorile decurgând din imperativul respectării
configuratiei politice la alcătuirea Biroului permanent si a comisiilor
parlamentare. De altfel. Curtea constată că art. 23 din Regulament
păstrează obligatia mentinerii numărului de locuri din Biroul
permanent, în scopul stabilirii unor reguli care să circumstantieze
fenomenul migratiei parlamentare, configuratia politică rămânând în
continuare, în concordantă cu dispozitiile constitutionale, cadrul
negocierii, respectiv al renegocierii. Se constată în acest sens că
acelasi text din Regulamentul Camerei Deputatilor, referindu-se la numărul
de locuri din Biroul permanent care se aprobă de către Camera
Deputatilor, se referă în mod expres la “configuratia politică
initială a Camerei Deputatilor”.
Competenta,
atât în cazul negocierii, cât si renegocierii, revine liderilor grupurilor
parlamentare, iar nu unei majorităti de conjunctură politică,
asa cum neîntemeiat se sustine în sesizări, iar eventuala modificare a
componentei Biroului permanent, ca urmare a renegocierii, se realizează “începând
cu următoarea sesiune”. Această din urmă dispozitie,
cuprinsă în art. 20 alin. (3) teza a doua din Regulamentul Camerei
Deputatilor, vizează mentinerea stabilitătii politice a
Parlamentului, ca si aceea cuprinsă în art. 20 alin. (3) teza finală
din acelasi regulament, potrivit căreia “Grupului parlamentar
constituit din deputatii independenti îi poate reveni un singur
reprezentant în Biroul permanent”.
În ceea
ce priveste consideratiile autorilor sesizării referitoare la motivatia
care determină migratia politică, pretinsele intentii si actiuni ale
partidelor reprezentate în cadrul Parlamentului, precum si cele referitoare la
optiunea unora dintre deputatii deveniti independenti de a-si constitui un
partid politic, acestea excedează competentei Curtii Constitutionale. De
altfel, niciunul dintre textele criticate nu consacră posibilitatea
formării de grupuri parlamentare ale unor partide care nu au obtinut
mandate în urma alegerilor. Ca urmare, consecintele pe care autorii
sesizării le desprind din interpretarea acestor texte - potrivit cărora
s-ar permite reprezentarea oricăror sau a tuturor fortelor politice din
România în Parlament, prin simpla desprindere a unor parlamentari si
constituirea unui partid parlamentar nou până la fractionarea la maxim a
celor 331 de deputati, adică 33 de grupuri parlamentare - sunt lipsite de
fundament si nu pot constitui argumente de natură să sustină
sesizarea formulată.
În ceea
ce priveste punctele de vedere formulate de Grupul deputatilor independenti,
acestea nu pot fi examinate de Curte, întrucât autorul lor nu are calitate
procesuală în cauză.
Având
în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozitiilor art. 146 lit. c) si
al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al prevederilor art. 11 alin.
(1) lit. A.c), al art. 27 si 28 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si
functionarea Curtii Constitutionale, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUTIONALA
În numele legii
DECIDE:
Constată
că prevederile art. 12, art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1) si (2), art.
37 partea introductivă, art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43
alin. (1) si art. 44 din Regulamentul Camerei Deputatilor, astfel cum au fost
modificate prin hotărârile nr. 26 si nr. 27 din 5 octombrie 2010 ale
Camerei Deputatilor, nu contravin dispozitiilor constitutionale.
Definitivă
si general obligatorie.
Decizia
se comunică presedintelui Camerei Deputatilor si se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea
a avut loc la data de 17 noiembrie 2010 si la aceasta au participat: Augustin
Zegrean, presedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre
Lăzăroiu, Mircea Stefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu,
Puskâs Valentin Zoitân si Tudorel Toader, judecători.
PRESEDINTELE CURTII
CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
OPINIE SEPARATĂ
În dezacord
cu votul exprimat de majoritatea judecătorilor, considerăm că
dispozitiile hotărârilor nr. 26/2010 si nr. 27/2010 prin care s-au adus
modificări si completări Regulamentului Camerei Deputatilor sunt
neconstitutionale pentru cele ce vom arăta în continuare.
I. Cu privire la organizarea grupurilor parlamentare
Potrivit
art. 64 alin. (3) din Constitutie deputatii se pot asocia în grupuri
parlamentare, în conditiile prevăzute de Regulamentul Camerei
Deputatilor.
Grupurile
parlamentare reprezintă primele structuri politice ce se constituie în
cadrul Camerei Deputatilor nou-alese, la data întrunirii acesteia, în
conformitate cu prevederile art. 63 alin. (3) si art. 64 alin. (3) din
Constitutie.
Art. 3 din
Regulamentul Camerei Deputatilor prevede că pentru validarea mandatelor.
Camera Deputatilor alege în prima sa sedintă o comisie compusă din 30
de deputati, care să reflecte configuratia politică a Camerei, asa
cum aceasta rezultă din constituirea grupurilor parlamentare.
Configuratia
politică a Camerei este dată de grupurile parlamentare, imediat
după ce deputatii s-au întrunit în prima lor sedintă, constituite pe
baza numărului de mandate obtinute de partidele politice, formatiunile
politice, aliantele politice, aliantele electorale, precum si de deputatii
alesi ca independenti, în urma alegerilor parlamentare generale.
Configuratia
politică se stabileste, de fiecare dată, la începutul
fiecărei legislaturi, se păstrează până la întrunirea
legală a noului Parlament si nu mai poate fi modificată în niciun
mod.
În
jurisprudenta sa, Curtea s-a referit în mod constant si exclusiv la parlamentarii
“independenti” care au candidat în alegeri sub acest statut, iar nu si la
cei “deveniti independenti în timpul unei legislaturi”, respectiv la
dreptul parlamentarilor independenti de a-si constitui un grup parlamentar.
Se
observă, însă, că art. 12 din Regulamentul Camerei Deputatilor
reglementează această posibilitate si pentru parlamentarii deveniti
independenti. Or, trebuie realizată o netă diferentiere între cele
două categorii de parlamentari, respectiv între cei care au fost alesi
ca independenti, cu respectarea conditiilor prevăzute de legea
electorală, si cei deveniti independenti prin retragerea lor din
grupurile parlamentare din care făceau parte. În opinia noastră, acesti
din urmă parlamentari nu dobândesc acelasi statut de independent, deoarece
acest statut presupunea, în mod necesar, o pozitie de independentă în
procesul consultării electorale. Parlamentarii “deveniti independenti”,
dar care au candidat si au fost alesi în baza programelor unor partide politice
pe care, după alegerea ca deputati sau senatori, le-au părăsit,
nu au candidat si nu au fost alesi în baza unui program propriu, ci a
programului partidelor care i-au sustinut. Prin urmare, un grup constituit din
deputati deveniti independenti nu beneficiază de un program si de o
ideologie proprie, ceea ce pune în discutie compatibilitatea unui astfel de
grup cu principiile vietii parlamentare. Statutul de “devenit independent”
implică un “capitis deminutio” constând în restrângeri de drepturi
în exercitarea mandatului, cum ar fi, de exemplu, alegerea în Biroul Permanent
al Camerei, participarea la unele sedinte, la luarea măsurilor si la
dezbaterile rezervate liderilor de grupuri parlamentare etc. (art. 13 din
Regulamentul Camerei Deputatilor). Aceste restrângeri constituie doar aparent o
sanctionare a actului de părăsire a grupului parlamentar si a
partidului pe a cărui listă a fost obtinut mandatul, în realitate
fiind vorba despre efectul actului de vointă al parlamentarului în
cauză, care îsi asumă în mod voluntar si constient consecintele
optiunii sale.
Fată
de această diferentă existentă între statutul parlamentarilor
independenti si a celor deveniti independenti, considerăm că reglementarea
posibilitătii constituirii unui grup parlamentar din deputatii deveniti
independenti încalcă prevederile art. 2 alin. (1) din Constitutie, potrivit
cărora “Suveranitatea natională apartine poporului român, care o
exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri
libere, periodice si corecte, precum si prin referendum”, dispozitii la
care trebuie să se raporteze în mod necesar orice interpretare a
prevederilor art. 69 din Constitutie, care interzic mandatul imperativ. Dreptul
parlamentarului de afiliere politică potrivit convingerilor sale nu poate
fi exercitat “fără limită”, ci cu respectarea vointei poporului
exprimată cu prilejul alegerilor. Altfel spus, posibilitatea
parlamentarilor de a-si modifica optiunile politice pe parcursul mandatului, în
temeiul prevederilor art. 69 din Constitutie, nu poate fi interpretată ca
anulând optiunea electoratului si raportul de forte stabilit ca urmare a
rezultatului alegerilor.
Din
această perspectivă, chiar dacă s-ar admite posibilitatea
constituirii unui grup parlamentar al deputatilor deveniti independenti,
acestui “grup” nu i s-ar putea recunoaste plenitudinea drepturilor unui grup
politic în sensul dreptului parlamentar, ci numai semnificatia unei asocieri
administrative, cu anumite drepturi mai restrânse, asa cum acestea sunt
enumerate la art. 13 din Regulamentul Camerei Deputatilor, si cu excluderea
posibilitătii reprezentării acestuia în birourile permanente si în
comisiile parlamentare, structuri care, potrivit art. 64 alin. (5) din
Constitutie, se alcătuiesc potrivit configuratiei politice a fiecărei
Camere.
De
altfel, chiar în cuprinsul jurisprudentei sale. Curtea a subliniat atât
competenta Camerelor de a reglementa, cu respectarea dispozitiilor
constitutionale, posibilitătile si conditiile organizării în grupuri
parlamentare a deputatilor care demisionează din alte grupuri parlamentare
(Decizia nr. 47/2000), cât si necesitatea ca la adoptarea unor asemenea
reglementări să se asigure “stabilitatea organelor de lucru” ale
Camerei (Decizia nr. 46/1994), a căror alcătuire “trebuie
să reflecte configuratia politică a acestora, rezultată din
alegeri” (Decizia nr. 229/2007). Alcătuirea grupurilor parlamentare
este o problemă ce priveste functionarea mecanismelor celor două
Camere ale Parlamentului pe termen lung, respectiv al unei legislaturi, iar nu
pe perioada unei singure sesiuni, iar reglementarea posibilitătii
constituirii de noi grupuri parlamentare trebuie să răspundă
cerintelor stabilitătii organelor de lucru ale Camerelor.
II. Cu privire la alcătuirea birourilor permanente si a comisiilor
parlamentare ale Camerei Deputatilor
În
conformitate cu prevederile art. 64 alin. (5) din Constitutie, “birourile
permanente si comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuratiei
politice a fiecărei Camere”.
În constituirea
biroului permanent se are în vedere ca el să reflecte, pe cât posibil, configuratia
politică a Camerei, asa cum aceasta rezultă din organizarea
grupurilor parlamentare.
Notiunea
de configuratie politică utilizată în art. 64 alin. (5) din
Legea fundamentală nu poate fi înteleasă decât prin raportare la
data alegerilor, când, prin exercitarea drepturilor fundamentale prevăzute
de art. 36 si 37 din Constitutie, se exprimă vointa cetătenilor, se
concretizează exercitarea suveranitătii nationale. Această
vointă a cetătenilor conturează configuratia politică a
Camerelor si NU acorduri ulterioare intervenite în exercitarea mandatelor parlamentarilor
alesi (Decizia Curtii Constitutionale nr. 601/2005).
Prin
Decizia nr. 601/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
1.022 din 17 noiembrie 2005, Curtea, referindu-se la întelesul art. 64 alin.
(5) din Constitutie, a statuat că “din textul constitutional mentionat
rezultă, fără echivoc, că prin configuratia politică a
fiecărei Camere se întelege compunerea acesteia rezultată din
alegeri, pe baza proportiei pe care grupurile parlamentare o detin în
totalul membrilor Camerei respective”.
De
asemenea, prin Decizia nr. 602/2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I,
nr. 1.027 din 18 noiembrie 2005, Curtea a retinut că
“în ceea ce priveste alegerea presedintilor Camerelor, birourilor permanente
si a comisiilor parlamentare. Constitutia instituie principiul configuratiei
politice, prin care se întelege compunerea politică a fiecărei
Camere, rezultată din alegeri”.
Pentru
a se respecta principiul configuratiei politice a Camerelor, acestea stabilesc
numărul de locuri în Biroul permanent care revine, pe functii, grupurilor
parlamentare raportat la mărimea acestora la începutul legislaturii.
Stabilirea numărului de locuri si a functiilor corespunzătoare se
face prin negociere politică de către liderii grupurilor
parlamentare.
Textele
criticate - art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1) si (2), art. 37, art. 38 alin.
(1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1), art. 44 din Regulamentul Camerei
Deputatilor - se disting prin inconsecventă, utilizând atât sintagma de “configuratie
politică”, “configuratie politică initială”, cât si sintagma
“noii configuratii politice”.
Desi
utilizează uneori chiar sintagma cuprinsă în textul constitutional -
art. 64 alin. (5) -, respectiv aceea de “configuratie politică”, textele
regulamentare se referă în mod evident la o altă configuratie
politică decât aceea care rezultă din alegeri, câtă vreme
stabilesc renegocierea componentei Biroului permanent “conform noii
configuratii politice a Camerei Deputatilor”.
Considerăm
că dispozitiile regulamentare criticate, astfel cum au fost modificate,
încalcă dispozitiile art. 64 alin. (5) din Constitutie, potrivit
cărora “Birourile permanente si comisiile parlamentare se
alcătuiesc potrivit configuratiei politice a fiecărei Camere”, astfel
cum acestea au fost interpretate în jurisprudenta Curtii Constitutionale,
respectiv prin deciziile nr. 601/2005 si nr. 602/2005.
Instituirea
posibilitătii renegocierii componentei Biroului permanent al Camerei
Deputatilor în functie de mutatiile care survin în structura Camerei pe
parcursul unei legislaturi, prin constituirea unor noi grupuri parlamentare, este
neconstitutională, întrucât încalcă principiul configuratiei
politice, care, potrivit art. 64 alin. (5) din Constitutie, stă la baza
alcătuirii biroului permanent.
Schimbarea
ulterioară a configuratiei politice nu poate constitui un temei
constitutional al modificării componentei biroului permanent, prin
includerea în aceasta a unui reprezentant al deputatilor deveniti independenti,
deoarece o asemenea configuratie politică nu rezultă din alegeri în
conditiile art. 64 alin. (5), în consonantă cu art. 63 alin. (3) si cu art.
36 si 37 din Constitutie, raportate la art. 2 si art. 8 din Legea
fundamentală, ci constituie o majoritate parlamentară creată în
afara criteriilor politice rezultate din vot.
Din
votul exprimat de electorat rezultă o anumită compozitie
politică a celor două Camere, pe care parlamentarii nu o pot schimba
din propria vointă, cum nu o poate modifica nici Parlamentul însusi.
Altfel spus, configuratia politică se stabileste, de fiecare dată,
la începutul fiecărei legislaturi, se păstrează până la
întrunirea legală a noului Parlament si nu mai poate fi modificată în
niciun mod.
III. Considerăm necesar de a reda unele aspecte privind statutul
parlamentarilor independenti în state membre ale Uniunii Europene.
1.
Franta - în cadrul fiecărei Camere legislative se
formează grupuri politice care reflectă configuratia politică a
Camerei respective. Constituirea grupurilor parlamentare se bazează
exclusiv pe apartenenta deputatului/senatorului la un anumit partid sau pe
afinitătile acestuia cu programul politic al unui partid. Deputatii care
nu fac parte dintr-un grup politic/”deputati neînscrisi” au un statut
special, diferit de cel al membrilor grupurilor politice. Deputatii
neînscrisi pot solicita afilierea la un grup politic, dar nu pot forma
un grup politic propriu si nu pot fi reprezentati în Biroul Adunării
Nationale si nici în Conferinta presedintilor.
2.
Suedia - Grupurile politice parlamentare pot fi
constituite numai din partidele politice care au obtinut mandate în cadrul
alegerilor generale. Pe durata legislaturii nu pot fi înfiintate si
recunoscute noi grupuri politice parlamentare. În cazul în care unii membri
ai Parlamentului sunt exclusi din partid sau părăsesc partidul în
timpul legislaturii, acestia îsi păstrează calitatea de parlamentari,
dar nu au dreptul de a forma un nou grup parlamentar. Ei sunt considerati
ca neavând apartenentă politică.
3. Ungaria - Orice parlamentar care nu s-a alăturat unui grup
politic parlamentar se consideră a fi parlamentar independent.
Parlamentarul care a demisionat/a fost exclus dintr-un grup politic se
consideră a fi parlamentar independent. Numărul independentilor
creste la sfârsitul mandatului ca urmare a excluderilor si demisiilor din
grupurile politice parlamentare. Orice membru care a părăsit grupul
politic sau care a fost exclus va fi considerat ca independent; membrul care a
devenit independent în acest mod se poate alătura altui grup politic la
expirarea unui termen de 6 luni de la părăsire sau excludere.
Această prevedere regulamentară are ca scop întărirea
stabilitătii politice parlamentare si reducerea fenomenului de migratie
politică.
4. Portugalia - Parlamentarii care nu au aderat la niciun grup
parlamentar si care nu sunt nici reprezentanti ai unui partid politic au
statutul de “parlamentari neînscrisi” si nu sunt reprezentati în Conferinta
liderilor grupurilor parlamentare, nu beneficiază de serviciile de
asistentă parlamentară acordate grupurilor parlamentare, iar
presedintia comisiilor permanente revine grupurilor parlamentare cu pondere
politică mare.
5.
Belgia - Senatorii independenti pot fi grupati în
două categorii: senatori care demisionează în cursul legislaturii din
grupul din care fac parte si, respectiv, senatorii unici reprezentanti ai
partidelor politice. Senatorii independenti nu pot avea reprezentanti în
Biroul Senatului; nu au drept de vot si nici nu pot fi desemnati ca raportori
în cadrul comisiilor permanente.
IV. Din
cele prezentate se poate observa că, de regulă, parlamentarii care
părăsesc, în timpul legislaturii, grupurile parlamentare legal
constituite, nu au dreptul de a forma un nou grup
parlamentar.
V. Decizia
Curtii Constitutionale nr. 1.490 din 17 noiembrie 2010,
pronuntată cu majoritate de voturi, nu poate reconsidera solutiile
adoptate prin deciziile anterioare, o asemenea măsură presupune o
anumită procedură si o anumită majoritate, alta decât cea
constituită la adoptarea ei.
judecător, Acsinte Gaspar |
judecător, Tudorel Toader
|
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE
MINISTERULAGRICULTURII SI DEZVOLTĂRII RURALE Nr. 244 din 29 octombrie 2010 |
MINISTERUL MEDIULUI SI PĂDURILOR Nr. 2.164 din 29 noiembrie 2010 |
pentru modificarea si completarea Normelor de aplicare a Ordonantei
Guvernului nr. 37/2005 privind recunoasterea si functionarea grupurilor si
organizatiilor de producători, pentru comercializarea produselor agricole
si silvice, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.
338/2005, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor si
dezvoltării rurale nr. 171/2006
Văzând
Referatul de aprobare nr. 63.646 din 28 octombrie 2010 al Directiei generale
dezvoltare rurală din cadrul Ministerului Agriculturii si Dezvoltării
Rurale,
având
în vedere prevederile art. 19 din Ordonanta Guvernului nr. 37/2005 privind
recunoasterea si functionarea grupurilor si organizatiilor de producători,
pentru comercializarea produselor agricole si silvice, aprobată cu
modificări si completări prin Legea nr. 3i38/2005,
în
temeiul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 115/2009 privind stabilirea
unor măsuri de reorganizare în cadrul administratiei publice centrale, al
Hotărârii Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea si functionarea
Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale, precum si a unor
structuri aflate în subordinea acestuia si al Hotărârii Guvernului nr.
1.635/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Mediului si
Pădurilor, cu modificările si completările ulterioare,
ministrul
agriculturii si dezvoltării rurale si ministrul mediului si pădurilor
emit prezentul ordin.
Art.
1.
Articolul 19 se modifică si va avea următorul cuprins:
“Art.
19. - (1) Sistemul administrativ pentru evaluarea conditiilor de
recunoastere este asigurat de autoritatea competentă a statului, astfel:
a) la
nivel teritorial, prin directiile pentru agricultură judetene si a
municipiului Bucuresti din subordinea Ministerului Agriculturii si
Dezvoltării Rurale sau, după caz, de către inspectoratele
teritoriale de regim silvic si de vânătoare din subordinea Ministerului
Mediului si Pădurilor;
b) la
nivel central, prin directia de specialitate, pe categorii de produse, care
functionează în cadrul autoritătii competente a statului, din
subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale sau, după
caz, din subordinea Ministerului Mediului si Pădurilor.
(2)
Persoanele juridice prevăzute la art. 12 alin. (2) din Ordonanta
Guvernului nr. 37/2005, aprobată cu modificări si completări
prin Legea nr. 338/2005, care solicită obtinerea recunoasterii ca grup de
producători, vor înainta dosarul cu toate documentele necesare pentru o verificare
prealabilă directiilor pentru agricultură judetene si a municipiului
Bucuresti din subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale
sau după caz, inspectoratelor teritoriale de regim silvic si de
vânătoare din subordinea Ministerului Mediului si Pădurilor.
(3)
Persoanele juridice prevăzute la art. 12 alin. (2) din Ordonanta
Guvernului nr. 37/2005, aprobată cu modificări si completări
prin Legea nr. 338/2005, care solicită obtinerea recunoasterii ca
organizatie de producători sau ca grup de producători recunoscut
preliminar, vor înainta dosarul cu toate documentele necesare, la nivel
central, directiei de specialitate din cadrul autoritătii competente a
statului, din subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale
sau, după caz, din subordinea Ministerului Mediului si Pădurilor.”
2. La articolul 21, alineatul (1) se modifică si va avea următorul
cuprins:
“Art.
21. - (1) în cadrul directiilor
pentru agricultură judetene si a municipiului Bucuresti din subordinea
Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale sau, după caz, în
cadrul inspectoratelor teritoriale de regim silvic si de vânătoare din
subordinea Ministerului Mediului si Pădurilor, personalul responsabil cu
primirea, verificarea dosarelor si, după caz, verificarea respectării
si mentinerii conditiilor de recunoastere de către grupurile de
producători recunoscute se desemnează de către conducătorii
autoritătilor competente, în termen de 5 zile de la publicarea prezentelor
norme.”
3. Anexele nr. 2 si 13 la norme se
modifică si se înlocuiesc cu anexele nr. 1 si 2, care fac parte
integrantă din prezentul ordin.
Art. II. - Structurile de specialitate ale Ministerului Agriculturii si
Dezvoltării Rurale si ale Ministerului Mediului si Pădurilor vor duce
la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Art.
III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
Ministrul agriculturii si dezvoltării rurale. Valeriu Tabără |
p. Ministrul mediului si pădurilor. Cristian Apostol, secretar de stat |
ANEXA
Nr. 1
(Anexa nr. 2 la norme)
Solicitant*)...................................
Nr.......din...../..../.....
*)
.......................................................................................................,
CU sediul în ...............................................................,
telefon/fax: ...................., cod fiscal ...........................,
reprezentată prin
....................................................................,
domiciliat în localitatea .................................................,
str. ............................. nr. ..., bl. ...., ap. ....., judetul
................................., posesor al BI/CI ........ seria ...... nr.
......................................., eliberat/eliberată de
............................... la data de ......................,
vă
solicităm, în conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr.
37/2005 privind recunoasterea si functionarea grupurilor si organizatiilor de
producători, pentru comercializarea produselor agricole si silvice,
aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 338/2005, si
ale Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării
rurale nr. 171/2006 privind aprobarea Normelor de aplicare a Ordonantei
Guvernului nr. 37/2005 privind recunoasterea si functionarea grupului si
organizatiilor de producători, pentru comercializarea produselor agricole
si silvice, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.
338/2005, cu modificările ulterioare, verificarea îndeplinirii conditiilor
necesare pentru eliberarea avizului de recunoastere sau recunoastere
preliminară ca:
- grup
de producători |__|
-
organizatie de producători |__|
- grup
de producători recunoscut preliminar |__|
pentru
următoarea/următoarele grupă/grupe de
produse..............................................................................
.................................................................................................................................................................
De
asemenea, dorim/nu dorim să accesăm măsuri sprijinite din
fonduri comunitare.
Pentru
aceasta, anexăm în copie:
1.....................................
2.....................................
3.....................................
4.....................................
5.....................................
Cunoscând
că falsul în declaratii este pedepsit de legea penală, declarăm
pe propria răspundere că toate informatiile înscrise în documentele
sus-mentionate sunt în conformitate cu realitatea.
Data....................
Director/Presedinte,
...................................................
*) Denumirea
societătii comerciale, societătii agricole, cooperativei agricole sau
a altei forme de asociere, legal constituită, prevăzută la art.
12 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr 37/2005.
ANEXA
Nr. 2
(Anexa nr. 13 la norme)
PROCES-VERBAL DE CONSTATARE
încheiat azi... ...../....../.........
Subsemnatul,
.............................................................................,
având functia de ......................................................... în
cadrul 1)
..........................................................................,
verificând îndeplinirea de către 1)
...................................................., cu sediul în
................................................................, a criteriilor
si dimensiunilor de recunoastere în conformitate cu Ordonanta Guvernului nr.
37/2005 privind recunoasterea si functionarea grupurilor si organizatiilor de
producători, pentru comercializarea produselor agricole si silvice, aprobată
cu modificări si completări prin Legea nr. 338/2005, si cu Ordinul
ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr.
171/2006 privind aprobarea Normelor de aplicare a Ordonantei Guvernului nr.
37/2005 privind recunoasterea si functionarea grupurilor si organizatiilor de
producători, pentru comercializarea produselor agricole si silvice,
aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 338/2005, cu
modificările ulterioare, am constatat că:
1.
Obiectul de activitate al solicitantului, conform statutului si situatiilor
privind activitatea, (nu) corespunde prevederilor Ordinului ministrului
agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 171/2006, cu
modificările ulterioare, iar grupa/grupele de produse
..............................................................declarate
face/fac obiectul activitătii comerciale de bază.
2.
Titularul 1) ............................................. este
format dintr-un număr de ...............(în litere
.......................) membri, asa cum rezultă din Lista membrilor
titulari, număr care (nu) este mai mic decât numărul minim de membri
prevăzut prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor si
dezvoltării rurale nr. 171/2006, cu modificările ulterioare.
3.
Informatii privind valoarea productiei comercializate:
a)
valoarea obtinută prin comercializarea produselor membrilor din grupa sau
grupele pentru care se solicită acordarea (mentinerea)
recunoasterii/recunoasterii preliminare:
b)
valoarea obtinută prin comercializarea produselor membrilor din alte grupe
de produse decât cele pentru care se solicită acordarea (mentinerea)
recunoasterii/recunoasterii preliminare:
...........................................................................................................;
c)
valoarea obtinută prin comercializarea produselor cumpărate de la
alte persoane juridice: .............................
...........................................................................................................;
d)
valoarea obtinută din asigurarea de servicii:.......................................................................................................................
4.
Informatii privind infrastructura solicitantului (spatii de depozitare,
hală de sortare, ambalare, masini de ambalare, etichetare etc):
5. În
cazul accesării măsurii 142 “înfiintarea grupurilor de
producători” din cadrul Programul national de dezvoltare rurală2):
Produsul |
Productia marfă
sau Baza de productie |
|
Cereale si plante
tehnice |
.............t materie
primă/an |
....................ha |
Plante medicinale si
aromatice |
..................t/an |
....................ha |
Cartofi |
..................t/an |
....................ha |
Struguri de vin |
..................t/an |
....................ha |
Ciuperci de
cultură |
..................t/an |
....................ha |
Flori si plante
ornamentale |
..................fire/an |
....................ha |
Produse
animaliere |
|
|
Lapte |
..................hl/an
(t/an) |
....................capete |
Carne de: |
|
|
- vacă |
..................t
viu/an |
....................capete |
- porc |
..................t
viu/an |
....................capete |
- oaie si capră |
..................t
viu/an |
....................capete |
- pasăre |
..................t
viu/an |
....................capete |
- amestec de specii |
cifra de afaceri în
euro |
|
Ouă de consum |
..................mii/an |
....................capete |
Miere de albine si
produse apicole |
..................t/an |
familie de albine |
Produse
silvice |
|
|
- lemnoase si
nelemnoase*) |
echivalent a m3
lemn brut/an echivalent a tone/an echivalent a tone
materie primă/an |
.....................ha |
1) Denumirea societătii comerciale, societătii agricole,
cooperativei agricole sau a altor forme de asociere, legal constituite,
prevăzute în art. 12 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr 37/2005,
aprobată cu modificări si completări prin Legea nr 338/2005.
2) Inclusiv a proiectelor SAPARD a căror finantare se asigură prin
PNDR.
*) Produsele nelemnoase
specifice fondului forestier sunt: fructele de pădure, semintele
forestiere, ciupercile comestibile din flora spontană, plantele medicinale
si aromatice, răsina si altele de acest fel, conform art. 58 alin. (3)
lit. c), d), e), g)si h)din Legea nr 46/2008 - Codul silvic, cu
modificările si completările ulterioare, exceptând produsele
rezultate din activităti de vânătoare.
6. Alte
observatii:..................................................................................................................................................................
...........................................................................................................;
Directia
pentru agricultură (MADR)/
Inspectoratele
teritoriale de regim silvic si de vânătoare (MMP)
Întocmit:
Numele
si prenumele......................
Functia............................................
Semnătura......................................
Reprezentant solicitant
Luat la cunostintă:
Numele si prenumele ............................
Functia.................................................
Semnătura............................................
OFICIUL ROMÂN PENTRU
DREPTURILE DE AUTOR
privind publicarea în IVIonitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 263 A din 16 noiembrie 2010 a Curtii de Apel
Bucuresti - Sectia a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea
intelectuală
Având
în vedere dispozitiile art. 1312 alin. (9) si art. 138 alin. (1) lit. a) din
Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu
modificările si completările ulterioare,
în baza
prevederilor art. 6 alin. (1) si art. 7 din Hotărârea Guvernului nr.
401/2006 privind organizarea, functionarea, structura personalului si
dotările necesare îndeplinirii atributiilor Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor, cu modificările ulterioare,
directorul
general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite
următoarea decizie:
Articol unic. - Se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, Decizia
civilă nr. 263 A din 16 noiembrie 2010 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia
a IX-a civilă si pentru cauze privind proprietatea intelectuală,
prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta
decizie, privind schimbarea în parte a Hotărârii arbitrale din data de 9
martie 2009 având ca obiect forma finală a Metodologiei privind stabilirea
remuneratiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor si titularilor de
drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 7 aprilie 2009, în baza Deciziei
directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 44/2009.
Directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,
Robert Bucur
Bucuresti, 15 decembrie 2010.
Nr. 327.
ANEXĂ
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA A IX- A CIVILA SI
PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 263A
din 16 noiembrie 2010
Admite
apelurile formulate de apelantii Uniunea Producătorilor de Fonograme din
România (UPFR) - Bucuresti, sectorul 1, bd. Nicolae Titulescu nr. 88 B, Uniunea
Producătorilor de Film si Audiovizual din România - Asociatia Română
de Gestiune a Operelor din Audiovizual (UPFAR- ARGOA) - Bucuresti, sectorul 1,
str. Dem I. Dobrescu nr. 4-6, corp B, et. 3, ap. camera 44, si Asociatia de Comunicatii
prin Cablu - Bucuresti, sectorul 1, str. Av. Mircea Zorileanu nr. 18, et. 6,
împotriva Hotărârii arbitrale din 9 martie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, din data de 7 aprilie 2009, ca
urmare a Deciziei ORDA nr. 44/26.03.2009 a directorului general al Oficiului
Român pentru Drepturile de Autor, în contradictoriu cu intimatii Centrul Român
pentru Administrarea Drepturilor Artistilor interpreti (CREDIDAM) - Bucuresti,
sectorul 1, str. Juies Michelet nr. 15-17, et. 2, ap. 11, Societatea pentru
Drepturi de Autor în Cinematografie si Audiovizual - Societatea Autorilor
Români din Audiovizual (DACIN SARA) - sectorul 1, Bucuresti, str. Dem I. Dobrescu
nr. 4-6, bl. intr. B, et. 3, ap. cam. 50-52, Societatea de Gestiune
Colectivă a Drepturilor de Autor (COPYRO) - Bucuresti, sectorul 2, str.
Paleologu nr. 5A, et. 3, ap. 3, Societatea de Gestiune Colectivă a
Drepturilor de Autor din Domeniul Artelor Vizuale (VISARTA) - sectorul 5,
Bucuresti, str. Fabrica de Chibrituri nr. 9-11, Asociatia pentru Drepturile
Producătorilor de Fonograme din România (ADPFR) - Bucuresti, sectorul 1,
str. Stirbei Vodă nr. 103, bl. 24 A, et. 2, ap. 6, S.C. UPC ROMÂNIA -
S.R.L. - UPC - Bucuresti, sectorul 1, Sos. Nordului nr. 62D, Uniunea
Compozitorilor si Muzicologilor din România- Asociatia pentru Drepturi de Autor
(UCMR- ADA) - Bucuresti, sectorul 1, Calea Victoriei nr. 141, intervenient S.C.
ROMTELECOM - S.A. - Bucuresti, sectorul 1, Str. Gârlei nr. 1B.
Admite
cererea de interventie accesorie formulată de S.C. ROMTELECOM - S.A.
Dispune
modificarea metodologiilor stabilite prin hotărârea tribunalului arbitrai
referitor la procentele în care se datorează remuneratiile lunare, la
eliminarea pct. 6 si a mentiunilor referitoare la colectorul unic.
Stabileste
forma finală a metodologiei, cu renumerotarea punctelor subsecvente pct.
5, astfel:
“Metodologie
privind stabilirea remuneratiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor si
titularilor de drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu
1. În
sensul prezentei metodologii, prin utilizare se întelege retransmiterea
simultană, nealterată, integrală prin fir, prin cablu, prin
fibră optică sau prin orice alt procedeu similar ori printr-un sistem
de radiodifuzare prin unde ultrascurte, pentru receptionarea de către
public a unei transmisii initiale, cu sau fără fir, prin satelit, inclusiv
prin sistem digital, de servicii de programe de radiodifuziune si/sau
televiziune destinate receptionării de către public a operelor
muzicale, operelor cinematografice sau altor opere audiovizuale, operelor
scrise, operelor din domeniul artelor vizuale, a videogramelor si a fonog
ramelor.
2. Utilizator,
în sensul prezentei metodologii, este persoana fizică sau persoana
juridică ce realizează activităti de retransmitere prin cablu
sau prin satelit, inclusiv prin sistem digital, asa cum a fost definit la pct.
1.
3.
Utilizarea reglementată de prezenta metodologie se poate realiza numai
după obtinerea din partea organismului de
gestiune
colector unic a autorizatiei sub formă de licentă neexclusivă în
schimbul unei remuneratii lunare, potrivit prezentei metodologii si conform
tabelului următor:
Categoriile de titulari de drepturi |
Anul 2009 si următorii/ Remuneratii |
Autori de opere
muzicale |
1,35% |
Autori de opere
audiovizuale |
1,50% |
Autori de opere scrise |
0,12% |
Autori de opere din
domeniul artelor vizuale |
0,03% |
Artisti - prestatii
artistice fixate pe fonograme |
0,25% |
Artisti - prestatii
artistice din domeniul audiovizual |
0,50% |
Producători de
fonograme |
0,25% |
Producători de
videograme |
0,50% |
4.
Utilizatorul are obligatia de a achita, prin intermediul organismelor de
gestiune, remuneratiile procentuale prevăzute în tabelul de mai sus,
determinate din baza de calcul, reprezentând drepturile patrimoniale de autor
si conexe dreptului de autor. Plata remuneratiilor prevăzute în tabelul
care face parte integrantă din prezenta metodologie se va face către
organismele de gestiune colectivă desemnate prin decizie a directorului
general al Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, colectoare ale remuneratiilor
pentru fiecare categorie de drepturi patrimoniale de autor si conexe dreptului
de autor.
5. Baza de calcul al remuneratiilor
reprezentând drepturile patrimoniale ale titularilor de drepturi de autor si de
drepturi conexe, datorate de utilizatori, este constituită din totalitatea
veniturilor brute lunare obtinute din activitatea de retransmitere de servicii
de programe de radiodifuziune si/sau de televiziune, fără TVA,
dacă este cazul, iar în lipsa acestora, din totalitatea cheltuielilor
ocazionate de utilizare.
6.
Utilizatorii au obligatia să comunice organismelor de gestiune
colectivă, până la data de 15 a fiecărei luni, un raport privind
serviciile de programe retransmise în luna precedentă. Raportul va
cuprinde pentru luna de raportare: lista serviciilor de programe de
radiodifuziune si/sau de televiziune retransmise, numărul de abonati si
valoarea abonamentului, precum si baza de calcul asupra căreia se
aplică procentele din tabel. Raportul va fi însotit de o adresă de
înaintare purtând numele reprezentantului legal, semnătura si stampila
utilizatorului, adresă prin care va fi confirmată pe propria
răspundere veridicitatea informatiilor ce sunt continute în raport si în
documentele anexate acestuia. Listele prezentate constituie baza de repartizare
a remuneratiilor încasate de organismele de gestiune colectivă din
domeniul dreptului de autor si al drepturilor conexe. Informatiile ce fac
obiectul raportării pot fi transmise si în format electronic.
7.
Remuneratia se plăteste până la data de 20 a lunii următoare
celei pentru care este datorată.
8. Ori
de câte ori un organism de gestiune colectivă solicită în scris,
utilizatorul are obligatia de a-i comunica acestuia copii certificate pe
propria răspundere de pe documentele financiar-contabile de sinteză pe
baza cărora se determină baza de calcul, semnate de reprezentantul
legal.
9.
Pentru întârzieri la plată utilizatorii datorează penalităti
echivalente cu 0,1% sumelor neachitate la termen, calculate pe zi de
întârziere.
10.
Prezenta metodologie, inclusiv tabelul care face parte integrantă din
metodologie, este valabilă până la data intrării în vigoare a
noilor metodologii din domeniul retransmiterii prin cablu.
11.
Prezenta metodologie intră în vigoare la data publicării sale în
Monitorul Oficial al României, Partea I, si va putea fi modificată
în conditiile legii.”
Irevocabilă.
Pronuntată
în sedintă publică, astăzi, 16 noiembrie 2010.
PRESEDINTE, |
|
Judecător, |
MELANIA STANCIU |
Grefier, Noemi Gratiela Stanciu |
Mihaela Paraschiv |
![]() |
||||
Copyright 1998-2015 DSC.NET All rights reserved. |