MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 112/2010

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXII - Nr. 112         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 19 februarie 2010

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.661 din 15 decembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 582 alin. 2 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.662 din 15 decembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.663 din 15 decembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.664 din 15 decembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 581 din Codul de procedura civilă

 

Decizia nr. 1.665 din 15 decembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 119, art. 120 si art. 7205 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 1.675 din 15 decembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Decizia nr. 1.679 din 15 decembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare

 

Decizia nr. 7 din 12 ianuarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 47 alin. (7) si art. 48 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, republicată

 

Decizia nr. 13 din 12 ianuarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil

 

Decizia nr. 110 din 9 februarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3021 alin. 1 lit. c) si art. 303 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 111 din 9 februarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă

 

ORDONANTE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

            8. - Ordonantă de urgentă privind reglementarea de măsuri fiscale pentru unele livrări de bunuri si prestări de servicii efectuate de Compania Natională „Romtehnica” - S.A. către Ministerul Apărării Nationale în anul 2010


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.661

din 15 decembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 582 alin. 2 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 582 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Neculai Tiptis si Sinica Tiptis în Dosarul nr. 5.411/231/2009 al Tribunalului Vrancea - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 iunie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 5.411/231/2009, Tribunalul Vrancea - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 582 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Neculai Tiptis si Sinica Tiptis.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor art. 21 si 44 din Constitutie, precum si ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece instituie posibilitatea de a suspenda executarea unei ordonante de evacuare, cu prejudicii evidente pentru proprietarii imobilului în litigiu.

Tribunalul Vrancea - Sectia civilă consideră exceptia neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei îl constituie prevederile art. 582 alin. 2 din Codul de procedură civilă, cu următoarea redactare: „Instanta de recurs poate suspenda executarea până la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cautiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta.”

Dispozitiile constitutionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justitie si ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată. Este invocată si încălcarea prevederilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

Prevederile art. 582 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de constitutionalitate în raport de critici similare, Curtea statuând în sensul constitutionalitătii acestui text de lege. Astfel, prin Decizia nr. 762 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 18 iunie 2009, Curtea, făcând referire la jurisprudenta sa anterioară, a decis că această procedură nu numai că nu aduce vreo îngrădire dreptului oricărei persoane de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justitiei, prin cerere de ordonantă presedintială, si aceasta în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

În ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate raportate la textele Legii fundamentale care garantează dreptul de proprietate, Curtea a constatat că, „fără a avea în vedere anumite drepturi specifice, procedura ordonantei presedintiale poate genera totusi restrângerea exercitiului unor drepturi, restrângere ce este însă justificată de însesi ratiunile reglementării ordonantei presedintiale, care se circumscriu limitelor stabilite de art. 53 din Constitutie. În acest context, trebuie arătat că libertatea exercitiului unor drepturi nu poate fi absolutizată în măsura în care aceasta ar duce la afectarea unui drept, producerea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara ori la împiedicarea unei executări. Cu prilejul solutionării cauzei având ca obiect o ordonantă presedintială, instanta de judecată va analiza dacă sunt întrunite aceste conditii, fără a transa însă asupra fondului cauzei. Tocmai de aceea măsurile dispuse vor avea un caracter vremelnic, iar, potrivit art. 582 din Codul de procedură civilă, executarea acestora poate fi contestată ori poate fi formulat recurs împotriva ordonantei presedintiale, asigurându-se astfel protectia drepturilor persoanei împotriva căreia sunt îndreptate măsurile ordonantei”.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, solutia si considerentele deciziei amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.


Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 582 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Neculai Tiptis si Sinica Tiptis în Dosarul nr. 5.411/231/2009 al Tribunalului Vrancea - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 decembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.662

din 15 decembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă

            Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Prime Proprietăti” - S.R.L.în Dosarul nr. 14.371/300/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 iunie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 14.371/300/2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Prime Proprietăti” - S.R.L.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor art. 21 din Constitutie, deoarece instituie posibilitatea formulării unei contestatii împotriva executării silite, ceea ce este de natură să cauzeze prelungirea acestei faze procesuale dincolo de „limitele termenului rezonabil prescris de Legea fundamentală”.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civila considera exceptia neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul dosarului îl constituie art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu următoarea redactare: „împotriva executării silite, precum si împotriva oricărui act de executare se poate face contestatie de către cei interesati sau vătămati prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestatie si în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la întelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum si în cazul în care organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în conditiile prevăzute de lege.”

Dispozitiile constitutionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justitie.

Examinând exceptia, Curtea retine următoarele:

Asupra criticii având ca obiect dispozitiile art. 399 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronuntat în mai multe rânduri, de exemplu, prin Decizia nr. 883 din 16 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 19 noiembrie 2007, sau prin Decizia nr. 969 din 25 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 16 octombrie 2008, respingând exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.

Curtea a retinut, în esentă, că procedura contestatiei la executare este destinată să înlăture neregularitătile comise cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu ce urmează a fi valorificat. În cadrul solutionării contestatiei, instanta nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei si care sunt de natură să repună în discutie hotărâri care emană de la organe cu activitate jurisdictională în fata cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părtile având posibilitatea, cu acel prilej, de a invoca apărările de fond necesare. O solutie contrară sub acest aspect ar nesocoti principiul autoritătii de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.

Totodată, Curtea a mai retinut că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, stabilirea competentei instantelor si a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind tinut desigur ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constitutional.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, solutia si considerentele acestor decizii îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Prime Proprietăti” - S.R.L. În Dosarul nr. 14.371/300/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 decembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.663

din 15 decembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Dumitru Pop si Alina Jana Nina Pop în Dosarul nr. 426/35/2009 al Curtii de Apel Oradea - Sectia civilă mixtă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 iunie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 426/35/2009, Curtea de Apel Oradea - Sectia civilă mixtă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Dumitru Pop si Alina Jana Nina Pop.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor art. 16 si 21 din Constitutie, întrucât stabilirea curgerii termenului de recurs împotriva hotărârii date în revizuire de la data pronuntării este de natură să îl pună pe revizuent în situatia de a nu-si putea exercita dreptul de a ataca hotărârea instantei, necunoscând considerentele pe care aceasta se întemeiază.

Curtea de Apel Oradea - Sectia civilă mixtă consideră exceptia întemeiată, întrucât nu este justificată instituirea unui tratament diferit în ceea ce priveste momentul de la care curge termenul pentru exercitarea revizuirii.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constitutional.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins: „Termenul de revizuire este de o lună si se va socoti:

1. În cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 si 7 alin. 1, de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instante de recurs după evocarea fondului, de la pronuntare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. 2 de la pronuntarea ultimei hotărâri.”

Dispozitiile constitutionale invocate sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi si art. 21 privind accesul liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că, asupra constitutionalitătii prevederilor art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, aceasta s-a pronuntat prin Decizia nr. 214 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 2 mai 2008, Decizia nr. 1.083 din 14 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 25 noiembrie 2008, si Decizia nr. 817 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 6 august 2009, criticile de neconstitutionalitate vizând aceleasi aspecte ca si în prezenta cauză.

Curtea a retinut că hotărârea atacată prin intermediul revizuirii nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronuntării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanta de judecată la data pronuntării. De aceea, formularea si motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoasterea argumentării instantei, care a stat la baza pronuntării hotărârii atacate.

Totodată, Curtea a statuat că obligatia părtilor de a-si exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil si într-un termen rezonabil.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, solutia si considerentele acestor decizii îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Dumitru Pop si Alina Jana Nina Pop în Dosarul nr. 426/35/2009 al Curtii de Apel Oradea - Sectia civilă mixtă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 decembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.664

din 15 decembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 581 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

            Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 581 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Ecaterina Roman si Maria Roman în Dosarul nr. 1.568/219/2009 al Judecătoriei Dej.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 5.729D/2009 si nr. 6.113D/2009, care au acelasi obiect al exceptiei de neconstitutionalitate.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea acestor dosare.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 5.729D/2009 si nr. 6.113D/2009 la Dosarul nr. 5.430D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 25 iunie 2009, 10 iunie 2009 si 22 iulie 2009, pronuntate în dosarele nr. 1.568/219/2009,


nr. 2.676/105/2009 si nr. 10.781/197/2009, Judecătoria Dej, Tribunalul Prahova - Sectia comercială si de contencios administrativ si Judecătoria Brasov au sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 581 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Ecaterina Roman, Maria Roman, Eugen-Daniel Măcesanu si Remus Boldijar.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor art. 16, 20, 21, 24, 26, 27, 44 si 48 din Constitutie, deoarece în cadrul procedurii pe care o instituie acest text de lege părtile nu sunt citate, nu se administrează probe, fiind lipsite în felul acesta de dreptul de a se apăra si de dreptul la un proces echitabil.

Judecătoria Dej, Tribunalul Prahova - Sectia comercială si de contencios administrativ si Judecătoria Brasov consideră exceptia neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 581 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul continut: „Instanta va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cererea de ordonantă presedintială se va introduce la instanta competentă să se pronunte asupra fondului dreptului.

Ordonanta va putea fi dată si fără citarea părtilor si chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgentă si cu precădere. Pronuntarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonantei se face în cel mult 48 de ore de la pronuntare.

Ordonanta este vremelnică si executorie. Instanta va putea hotărî ca executarea să se facă fără somatie sau fără trecerea unui termen.”

Exceptia de neconstitutionalitate este raportată la dispozitiile constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în fata legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 26 privind viata intimă, familială si privată, ale art. 27 referitor la inviolabilitatea domiciliului, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată si ale art. 48 privind familia.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că s-a pronuntat în numeroase cauze asupra prevederilor de lege criticate, prin raportare la aceleasi norme constitutionale ca si cele invocate în prezenta cauză.

Astfel, prin Decizia nr. 244 din 4 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 14 aprilie 2008, Decizia nr. 1.123 din 10 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2009, si Decizia nr. 151 din 10 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 2 martie 2009, Curtea a retinut, în esentă, că dispozitiile criticate instituie o procedură specială potrivit căreia instanta de judecată poate dispune, prin ordonantă presedintială, luarea unor măsuri cu caracter vremelnic a căror urgentă este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime.

Totodată, Curtea a constatat că prin procedura de urgentă instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului persoanei la apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează posibilitatea pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justitiei în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, solutia si considerentele acestor decizii îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Cu privire la invocarea încălcării dispozitiilor art. 26, 27 si 48 din Constitutie, Curtea constată că aceste texte nu sunt incidente în cauză.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

în numele legii

DECIDE

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 581 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Ecaterina Roman, Maria Roman, Eugen-Daniel Măcesanu si Remus Boldijar în dosarele nr. 1.568/219/2009, nr. 2.676/105/2009 si nr. 10.781/197/2009 ale Judecătoriei Dej si Tribunalului Prahova - Sectia comercială si de contencios administrativ si Judecătoriei Brasov.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 decembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.665

din 15 decembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 119, art. 120 si art. 7205 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 119, art. 120 si art. 7205 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Lacto Distribution” - S.R.L. în Dosarul nr. 11.536/3/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate, întrucât aspectele criticate de autorul exceptiei privesc aplicarea legii.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 26 iunie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 11.536/3/2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 119, art. 120 si art. 7205 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Lacto Distribution” - S.R.L.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor art. 21 din Constitutie, deoarece instituie posibilitatea disjungerii cererii reconventionale si a judecării separate a acesteia, desi există o interdependentă între cererea principală si cererea reconventională. Astfel, părtile nu se mai bucură de un proces echitabil, în conditiile în care probele, desi comune, se administrează în două dosare distincte si pot genera solutii contradictorii.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială consideră exceptia neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege

criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul dosarului îl constituie art. 119, art. 120 si art. 7205 din Codul de procedură civilă, cu următoarea redactare:

- Art. 119: „Dacă pârâtul are pretentii în legătură cu cererea reclamantului, el poate să facă cerere reconventională.

Cererea trebuie să îndeplinească conditiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată.

Cererea reconventională se depune odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la prima zi de înfătisare.

Când reclamantul si-a modificat cererea de chemare în judecată, cererea reconventională se va depune cel mai târziu până la termenul ce se va încuviinta pârâtului, spre acest sfârsit”;

- Art. 120: „Cererea reconventională se judecă odată cu cererea principală.

Când însă numai cererea principală este în stare de a fi judecată, instanta o poate judeca deosebit.”;

- Art. 7205: „Dacă pârâtul are pretentii împotriva reclamantului derivând din acelasi raport juridic, el poate face cerere reconventională. În cazul litigiilor prevăzute de art. 7201 nu este necesară o altă încercare de conciliere.

Cererea reconventională trebuie să îndeplinească conditiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată si va fi introdusă în cadrul termenului prevăzut pentru depunerea întâmpinării.

În cazul în care pârâtul a introdus cererea reconventională, reclamantul va depune întâmpinare până la prima zi de înfătisare. La cererea părtii interesate instanta, tinând seama de complexitatea cauzei, poate fixa un termen scurt pentru completarea întâmpinării, precum si pentru studierea acesteia de către pârât.”

Dispozitiile constitutionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 21 privind liberul acces la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că motivul de neconstitutionalitate invocat nu priveste textul de lege, ca atare, ci aplicarea acestuia, aspect care, potrivit art. 2 alin. (2) si (3) din Legea nr. 47/1992, excedează competentei instantei de contencios constitutional.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „Sunt neconstitutionale prevederile actelor [...] care încalcă dispozitiile sau principiile Constitutiei”, alin. (3) al aceluiasi articol stabilind că instanta constitutională „se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]”.

Curtea Constitutională a statuat în repetate rânduri că nu intră în atributiile sale cenzurarea aplicării legii de către instantele judecătoresti, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege. În acest sens, potrivit art. 126 alin. (1) din Constitutie, „Justitia se realizează prin Înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege”.


Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 119, art. 120 si art. 7205 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Lacto Distribution” - S.R.L. în Dosarul nr. 11.536/3/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a Vl-a comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 decembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.675

din 15 decembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

            Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Spitalul Clinic Judetean de Urgentă „Sfântul Apostol Andrei din Galati” în Dosarul nr.l .368/121/2009 al Tribunalului Galati - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 19 mai 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.368/121/2009, Tribunalul Galati - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 268 alin. (2)din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Exceptia a fost ridicată de Spitalul Clinic Judetean de Urgentă „Sfântul Apostol Andrei din Galati” într-un dosar având ca obiect un litigiu de muncă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că, prin continutul textelor criticate, legiuitorul a instituit reguli diferite, creând premisa încălcării principiului previzibilitătii normei de drept. Art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, în conformitate cu care lipsa mentiunilor din decizia de sanctionare constituie motiv de nulitate absolută a deciziei, este neconstitutional deoarece, contractul individual de muncă fiind de natura conventională, sanctiunea prevăzută nu poate fi nulitatea absolută, ci, eventual, nulitatea relativă. Prin modalitatea de reglementare s-a creat un regim discriminatoriu, excesiv si ambiguu împotriva angajatorului.

Tribunalul Galati - Sectia civilă consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, prevederi ce au următorul continut: „(2) Sub sanctiunea nulitătii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în conditiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;

d) temeiul de drept în baza căruia sanctiunea disciplinară se aplică;

e) termenul în care sanctiunea poate fi contestată;


f) instanta competentă la care sanctiunea poate fi contestată.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în fata legii, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului si art. 21 privind liberul acces la justitie din Constitutia României si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat se înscrie printre cele care au ca scop asigurarea stabilitătii raporturilor de muncă, a desfăsurării acestora în conditii de legalitate si a respectării drepturilor si îndatoririlor ambelor părti ale raportului juridic de muncă. În acelasi timp, sunt menite să asigure apărarea drepturilor si intereselor legitime ale salariatului, având în vedere pozitia obiectiv dominantă a angajatorului în desfăsurarea raportului de muncă.

Aplicarea sanctiunilor disciplinare si, în mod special, încetarea raportului de muncă din vointa unilaterală a angajatorului sunt permise cu respectarea unor conditii de fond si de formă riguros reglementate de legislatia muncii, în scopul prevenirii eventualelor conduite abuzive ale angajatorului.

Mentiunile si precizările pe care în mod obligatoriu trebuie să le contină decizia de aplicare a sanctiunii disciplinare au rolul, în primul rând, de a-l informa concret si complet pe salariat cu privire la faptele, motivele si temeiurile de drept pentru care i se aplică sanctiunea, inclusiv cu privire la căile de atac si termenele în care are dreptul să constate temeinicia si legalitatea măsurilor dispuse din vointa unilaterală a angajatorului.

Angajatorul, întrucât detine toate datele, probele si informatiile pe care se întemeiază măsura dispusă, trebuie să facă dovada temeiniciei si legalitătii acelei măsuri, salariatul putând doar să le combată prin alte dovezi pertinente. Astfel, mentiunile si precizările prevăzute de textul de lege sunt necesare si pentru instanta judecătorească, în vederea solutionării legale si temeinice a eventualelor litigii determinate de actul angajatorului.

De altfel, aceste considerente au fost retinute si prin Decizia nr. 319 din 29 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 3 mai 2007, si prin Decizia nr. 383 din 7 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 31 august 2005, când, analizând conformitatea art. 268 din Codul muncii cu dispozitiile art. 21 alin. (3) si art. 45 din Constitutie, Curtea a respins criticile formulate ca fiind neîntemeiate.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Spitalul Clinic Judetean de Urgentă „Sfântul Apostol Andrei din Galati” în Dosarul nr. 1.368/121/2009 al Tribunalului Galati - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 decembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.679

din 15 decembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare

            Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, exceptie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bacău - Sectia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale în Dosarul nr. 6.180/110/2007 al acestei instante.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 iulie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 6.180/110/2007, Curtea de Apel Bacău - Sectia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, exceptie ridicată din oficiu de instanta de judecată.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor art. 1 alin. (3) si (5), art. 16 si 21 din Constitutie, precum si celor ale art. 6 si 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, în măsura în care din acestea se desprinde întelesul că instantele judecătoresti nu au competenta de a constata existenta unor discriminări privind drepturile salariale între categorii socioprofesionale identice sau similare si nici competenta de a acorda persoanelor cu privire la care s-a retinut starea de discriminare despăgubiri materiale în cuantum egal cu diferentele dintre drepturile salariale stabilite prin lege pentru persoane din categorii socioprofesionale identice sau similare.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că actul normativ criticat nu împiedică persoanele care se consideră discriminate să se adreseze instantei de judecată cu cereri pentru acordarea de despăgubiri si restabilirea situatiei anterioare discriminării sau anularea situatiei create prin discriminare. Se mai arată că, în urma admiterii exceptiei de neconstitutionalitate a unor articole din ordonanta criticată, instantele de judecată sunt tinute să analizeze situatiile considerate discriminatorii, fără a desfiinta norme juridice instituite prin lege si fără a crea în locul acestora alte norme sau a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative.

În consecintă, consideră prevederile Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 ca fiind constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei îl reprezintă prevederile Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007.

În opinia autorilor exceptiei, aceste texte de lege contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) si (5) - Statul român, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi si ale art. 21 privind accesul liber la justitie. Este invocată si încălcarea art. 6 privind dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil si a art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia, Curtea constată că asupra constitutionalitătii prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 137/2000, în integralitatea ei, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 1.325 din 4 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 23 decembrie 2008, decizie prin care a fost admisă exceptia de neconstitutionalitate, constatându-se că dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 sunt neconstitutionale în măsura în care din acestea se desprinde întelesul că instantele judecătoresti au competenta să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, si să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Întrucât Curtea a constatat, printr-o decizie anterioară, neconstitutionalitatea prevederilor de lege criticate, în temeiul art. 29 alin. (3) coroborate cu alin. (6) teza întâi din acelasi articol din Legea nr. 47/1992, exceptia urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

în numele legii

DECIDE

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, exceptie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bacău - Sectia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale în Dosarul nr. 6.180/110/2007 al acestei instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 decembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 7

din 12 ianuarie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 47 alin. (7) si art. 48 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, republicată

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 47 alin. (7) si art. 48 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, republicată, exceptie ridicată de Dorin Atanasie Cosma în Dosarul nr. 3.151/94/2009 al Judecătoriei Buftea.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate si arată că specificul sustinerilor autorului conferă acesteia caracter inadmisibil, deoarece vizează aspecte legate de omisiune legislativă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 1 iunie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 3.151/94/2009, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 47 alin. (7) si art. 48 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, republicată. Exceptia a fost ridicată de Dorin Atanasie Cosma cu ocazia solutionării unei cauze civile având ca obiect plângerea formulată împotriva încheierii de carte funciară.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia consideră că „prin modul de reglementare extrem de vag si evaziv se permite ca o înscriere în cartea funciară, bazată pe existenta unui litigiu, să poată fi radiată fără ca litigiul să se fi solutionat irevocabil”. Astfel, prin modalitatea în care a fost reglementată posibilitatea de radiere a unei mentiuni în cartea funciară, se încalcă dreptul unei părti de a fi protejat sub aspectul bunei sau relei credinte a unui eventual cumpărător al imobilului asupra căruia s-a făcut înscrierea.

În final, solicită ca instanta de contencios constitutional să elucideze dacă articolele criticate, în forma actuală, sunt compatibile cu Legea fundamentală si dacă necesită o nouă completare.

Judecătoria Buftea si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constitutionale, iar motivele invocate de autorul exceptiei privesc aspecte legate de modul de redactare a acestora, ceea ce excedează competentei Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei îl reprezintă prevederile art. 47 alin. (7) si art. 48 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006.

Dispozitiile de lege criticate au următorul continut:

- Art. 47 alin. (7): „înscrierea unui drept sau radierea unei sarcini pot fi cerute:

a) de mandatarul general al celui îndrituit;

b) de oricare dintre titularii aceluiasi drept.”;

- Art. 48: „(1) În cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplineste următoarele conditii:

a) este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege;

b) indică numele părtilor;

c) individualizează imobilul printr-un identificator unic;

d) este însotit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română;

e) este însotit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului.

(2) Încheierea va cuprinde determinarea dreptului sau a faptului, indicarea numărului cadastral al imobilului si al cărtii funciare, precum si a părtii cărtii funciare în care urmează a se face înscrierea. De asemenea, se vor indica pozitiile ce au fost radiate si numele celui în favoarea sau împotriva căruia s-au făcut înscrierile, indiferent de felul lor.

(3) În cazul în care identificarea cadastrală a imobilului nu este posibilă, pe baza datelor existente, vor fi folosite documentatii cadastrale întocmite si receptionate conform prevederilor prezentei legi.”

Autorul exceptiei invocă neconstitutionalitatea prevederilor de lege criticate din perspectiva încălcării dispozitiilor constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie si ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prin critica de neconstitutionalitate formulată autorul acesteia se referă, în mod concret, la o omisiune legislativă, el fiind nemultumit de faptul că textele de lege criticate, „prin modalitatea de reglementare extrem de vagă si evazivă, permit ca o înscriere în cartea funciară, bazată pe existenta unui litigiu, să poată fi radiată fără ca litigiul să se fi solutionat în mod irevocabil”.

Curtea observă că autorul exceptiei tinde la completarea reglementării criticate, solutia  legislativă existentă nemultumindu-l din prisma a ceea ce nu cuprinde. Or, instanta de contencios constitutional nu poate complini omisiunile legislative, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, aceasta se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 47 alin. (7) si art. 48 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, republicată, exceptie ridicată de Dorin Atanasie Cosmaîn Dosarul nr. 3.151/94/2009 al Judecătoriei Buftea.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 ianuarie 2010.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 13

din 12 ianuarie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil, exceptie ridicată de Parohia Ortodoxă Crucisor, din localitatea Crucisor, judetul Satu Mare, în Dosarul nr. 273/83/2009 al Tribunalului Satu Mare - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 iunie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 273/83/2009, Tribunalul Satu Mare - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil. Exceptia afost ridicată de Parohia Ortodoxă Crucisor, din localitatea Crucisor, judetul Satu Mare, într-o cauză având ca obiect revendicare imobiliară.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia apreciază că reglementarea actuala a textului de lege criticat „este improprie realitătilor sociale existente la zi”, întrucât permite „accesarea sa si în cazul unor litigii improprii aplicării acestui text legal”. De asemenea, sustine că acest text de lege este deficitar deoarece „nu se primeste nicio derogare reală, care să îndrume părtile spre legi speciale care să nu vulnerabilizeze judecătorul, ci din contră, să ofere atât acestuia, cât si părtilor, posibilitatea de a beneficia de o judecată curată, lipsită de interpretări prea vaste si încărcată de orgolii acumulate în timp datorită unor realităti nu numai sociale, dar si istorice”.

Tribunalul Satu Mare - Sectia civilă si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate se impune a fi respinsă, având în vedere jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei îl reprezintă prevederile art.480 din Codul civil, potrivit cărora „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însă în limitele determinate de lege.”

Autorul exceptiei sustine că reglementarea criticată contravine dispozitiilor constitutionale referitoare la libertatea constiintei si a cultelor principiului majoritătii, precum si legislatiei europene în materie care reglementează obligatia statului de a garanta respectarea acestor libertăti prevăzute de Constitutia României.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, deoarece instanta de contencios constitutional nu se poate pronunta asupra aspectelor ce vizează modalitatea de interpretare si aplicare a legislatiei de către instantele de judecată.

Referitor la sustinerea autorului exceptiei privind redactarea deficitară a textului de lege criticat, neadecvată realitătilor sociale actuale, Curtea retine că norma legală a fost edictată în lumina dispozitiilor constitutionale ale art. 61 alin. (1), care statuează rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a tării, coroborate cu cele ale art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, ce consacră principiul separatiei puterilor în stat. De aceea, chiar dacă omisiunea de reglementare ori caracterul incomplet al acesteia ar fi reale, suplinirea lipsei de reglementare nu intră în atributiile Curtii Constitutionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil, exceptie ridicată de Parohia Ortodoxă Crucisor, din localitatea Crucisor, judetul Satu Mare, în Dosarul nr. 273/83/2009 al Tribunalului Satu Mare - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 ianuarie 2010.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 110

din 9 februarie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3021 alin. 1 lit. c) si art. 303 alin. 1 din Codul de procedură civilă

            Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3021 alin. 1 lit. c) si art. 303 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Faur” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 652/300/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 1 aprilie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 652/300/2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3021 alin. 1 lit. c) si art. 303 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Faur” - S.A. din Bucuresti cu ocazia solutionării apelului formulat împotriva Sentintei civile nr. 5.671 din 13 iunie 2008, pronuntată de Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textele de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) si art. 21 alin. (1), (2) si (3), deoarece, „ca urmare a recalificării, partea care a atacat cu apel hotărârea nu numai că este privată de calea de atac a apelului, cât si de cea a recursului, ceea ce conduce la irevocabilitatea hotărârii instantei de fond, fără a exista posibilitatea cenzurării acesteia de către o instantă superioară”. Consideră că este posibilă „o analiză a neconstitutionalitătii unui text de lege, doar cu privire la aplicabilitatea acestuia la anumite situatii din practică”. De aceea, solicită să se constate că, prin aplicarea dispozitiilor de lege criticate „la situatiile în care instanta de apel califică calea de atac din apel în recurs, se încalcă dreptul de a avea acces liber la justitie, drept de care poate beneficia orice cetătean”.

Instanta de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:


Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 3021 alin. 1 lit. c) si art. 303 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins:

-Art. 3021 alin. 1 lit. c): „Cererea de recurs va cuprinde, sub sanctiunea nulitătii, următoarele mentiuni: [...]

c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul si dezvoltarea lor, sau, după caz, mentiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;”;

- Art. 303 alin.1: „Recursul se va motiva prin însăsi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) - egalitatea în drepturi si art. 21 alin. (1), (2) si (3) - accesul liber la justitie.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra unei critici identice, formulate de acelasi autor, s-a pronuntat prin Decizia nr. 769 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 18 iunie 2009.

Cu acel prilej, Curtea a statuat că, în privinta conditiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie să fie făcută declaratia, continutul său, instanta la care se depune, competenta si modul de judecare, solutiile ce pot fi adoptate si altele de acelasi gen, fără ca prin aceasta să se aducă atingere dreptului în substanta sa sau principiilor si textelor constitutionale de referintă.

Nici reglementările internationale nu impun în materia exercitării căilor de atac, Curtea de la Strasbourg constatând că dreptul de acces la un tribunal nu este absolut si se pretează la limitări implicit admise, în special în ceea ce priveste conditiile de admisibilitate a unui recurs, având în vedere că presupune reglementarea din partea statului, care se bucură, în această privintă, de o anumită marjă de apreciere.

De asemenea, Curtea a constatat că recalificarea căii de atac din apel în recurs si, în consecintă, respingerea recursului ca fiind lovit de nulitate din cauza nemotivării acestuia în termenul prevăzut de lege constituie o problemă de interpretare si de aplicare a legii, ce tine de resortul instantelor judecătoresti, iar nu de cel al instantei de contencios constitutional.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutia deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3021 alin. 1 lit. c) si art. 303 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Faur” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 652/300/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 februarie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 111

din 9 februarie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă

            Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă exceptie ridicată de Stefan Popovici în Dosarul nr. 1.155/245/2008 al Tribunalului lasi - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent-sef, făcând referatul cauzei, arată că autorul exceptiei a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui avocat care să îl poată reprezenta în fata Curtii Constitutionale.

Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată.


Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de autorul exceptiei de neconstitutionalitate.

Cauza este în stare de judecată.

Presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 3 aprilie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.155/245/2008, Tribunalul lasi - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată de Stefan Popovoci cu ocazia solutionării recursului formulat împotriva Sentintei civile nr. 11.301 din 16 octombrie 2008, pronuntată de Judecătoria Iasi într-o cauză civilă având ca obiect partaj bunuri comune.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia invocă înfrângerea prevederilor constitutionale ale art. 27 si 44.

Instanta de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate a art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă este constitutional.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmas nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărteala acestora.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, se invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 27 referitoare la inviolabilitatea domiciliului si art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra textului de lege criticat s-a pronuntat prin Decizia nr. 921 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 21 noiembrie 2007.

Cu acel prilej, Curtea a retinut că, departe de a contraveni prevederilor art. 44 din Constitutie ce au ca obiect garantarea dreptului de proprietate, reglementarea legală dedusă controlului le dă expresie, întrucât împărteala pe care o instituie, ca o conditie prealabilă imperativă a realizării creantei fată de debitorul coproprietar, constituie o măsură de protectie a dreptului celuilalt coproprietar, care nu are calitatea de debitor fată de creditorul urmăritor.

Asa fiind, sustinerea potrivit căreia s-ar aduce astfel atingere dreptului de proprietate nu poate fi primită.

Ratiunile care au stat la baza adoptării solutiei anterioare îsi păstrează valabilitatea si în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi mentinută.

În ceea ce priveste încălcarea prevederilor art. 27 din Constitutie, nu se poate retine nicio legătură semnificativă între acestea si dispozitiile de lege criticate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Stefan Popovici în Dosarul nr. 1.155/245/2008 al Tribunalului lasi - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 9 februarie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman

 

ORDONANTE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

ORDONANTĂ DE URGENTĂ

privind reglementarea de măsuri fiscale pentru unele livrări de bunuri si prestări de servicii efectuate de Compania Natională „Romtehnica” - S.A. către Ministerul Apărării Nationale

în anul 2010

 

Având în vedere lipsa resurselor necesare pentru efectuarea plătii taxei pe valoarea adăugată aferente contractelor de achizitii încheiate de Compania Natională „Romtehnica” - SA, care actionează în calitate de comisionar, în nume propriu, pentru Ministerul Apărării Nationale,

tinând cont de acumularea unor majorări generate de neplata taxei pe valoarea adăugată, aspect care grevează substantial bugetul Ministerului Apărării Nationale, acestea fiind elemente care, în contextul actualei crize economico-financiare, vizează interesul public si constituie o situatie extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată, în lipsa unei astfel de reglementări existând riscul nerespectării angajamentelor asumate fată de organismele internationale, precum si crearea unei presiuni suplimentare asupra bugetului de stat, prin majorarea cheltuielilor privind stationarea nejustificată în vamă a bunurilor si serviciilor contractate,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonantă de urgentă.

 

Art. 1. - Termenul de 31 august 2010, prevăzut la art. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 86/2009 privind reglementarea de măsuri fiscale pentru unele livrări de bunuri si prestări de servicii efectuate de Compania Natională „Romtehnica” - S.A. către Ministerul Apărării Nationale, se prorogă la data de 31 august 2011.

Art. 2. - Prin derogare de la prevederile art. 1342 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată pentru livrările de bunuri/prestările de servicii efectuate către Ministerul Apărării Nationale de către Compania Natională „Romtehnica” - S.A., care actionează în calitate de comisionar, în nume propriu, dar în contul Ministerului Apărării Nationale, intervine la data încasării de către Compania Natională „Romtehnica” - S.A. a contravalorii integrale a bunurilor livrate/serviciilor prestate si a taxei aferente acestora, dar nu mai târziu de data de 31 august 2011. Pentru bunurile/serviciile acordate cu titlu gratuit, pentru care se datorează TVA conform titlului VI „Taxa pe valoarea adăugată” din Legea nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervine la data încasării de către Compania Natională „Romtehnica” - S.A. a contravalorii totale sau partiale a acestei taxe de la Ministerul Apărării Nationale, dar nu mai târziu de data de 31 august 2011.

Art. 3. - Prevederile art. 2 se aplică pentru livrările de bunuri, prestările de servicii si donatiile efectuate până la data de 31 decembrie 2010.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul apărării nationale,

Gabriel Oprea

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 17 februarie 2010.

Nr. 8.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.