MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 79/2010

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXII - Nr. 79         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 5 februarie 2010

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 11 din 12 ianuarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 14 din 12 ianuarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) lit. a), b) si c) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului

 

Decizia nr. 15 din 12 ianuarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 94 din Codul familiei

 

Decizia nr. 16 din 12 ianuarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1396 alin. (10) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe

 

Decizia nr. 17 din 12 ianuarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, precum si a prevederilor art. 1436 din Codul civil

 

Decizia nr. 18 din 12 ianuarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996

 

Decizia nr. 20 din 12 ianuarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 38, art. 40 si art. 42 alin. 1 din Codul familiei

 

Decizia nr. 32 din 14 ianuarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Decizia nr. 33 din 14 ianuarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Decizia nr. 34 din 14 ianuarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) pct. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 11

din 12 ianuarie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Nikolaus Horst Kohl în Dosarul nr. 1.585/325/2009 al Judecătoriei Timisoara.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei si arată că partea Erica Gheorghe a comunicat la dosar note scrise cu privire la situatia de fapt din dosarul de fond în care a fost ridicată exceptia de neconstitutionalitate.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 25 mai 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.585/325/2009, Judecătoria Timisoara a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Exceptia a fost ridicată de Nikolaus Horst Kohl într-o cauză civilă având ca obiect o actiune de constatare a nulitătii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine, în esentă, faptul că prevederile criticate „derogă de la principiile pe care este asezat dreptul românesc si care guvernează în continuare o parte a raporturilor juridice deduse judecătii si în care părtile nu sunt tinute de conditia diabolică si restrictivă a unui termen limitat în cadrul căruia să-si exercite dreptul de a invoca nulitatea absolută".

Judecătoria Timisoara consideră că prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu următorul continut: „Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi."

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 11 referitoare la dreptul international si dreptul intern, ale art. 15 care reglementează universalitatea, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 41 referitoare la munca si protectia socială a muncii, ale art. 42 privind interzicerea muncii fortate, ale art. 46 care reglementează dreptul la mostenire si ale art. 124 privind înfăptuirea justitiei. Totodată, invocă si art. 17 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la protectia proprietătii.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 a mai fost supus controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, Decizia nr. 372 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 31 august 2005, Decizia nr. 673 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 15 noiembrie 2007, Decizia nr. 114 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 26 martie 2008, si Decizia nr. 239 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 8 aprilie 2009, Curtea a statuat că acest text este constitutional.

În considerentele acestor decizii, Curtea a retinut că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, cărora li se subsumează si instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 recunoaste dreptul titularului la exercitarea actiunii în constatarea nulitătii absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate în mod abuziv si asigură posibilitatea valorificării acestuia în cadrul unui termen, impus de ratiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor stări de incertitudine prelungite în ceea ce priveste raporturile juridice civile, precum si de asigurarea stabilitătii si securitătii acestora, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate.


Împrejurarea că persoana interesată, desi cunostea sau trebuia să cunoască termenul de introducere a actiunii în constatarea nulitătii, precum si consecintele juridice ale nerespectării acestuia, nu s-a conformat exigentei legale lipseste de îndreptătire critica reglementării în cauză, potrivit principiului „nemo auditur propriam turpitudinem aIIegans".

Solutiile pronuntate în deciziile anterior mentionate, precum si considerentele ce au stat la baza acestora îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, întrucât nu au fost aduse elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii Constitutionale.

Celelalte dispozitii constitutionale invocate nu sunt incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Nikolaus Horst Kohl în Dosarul nr. 1.585/325/2009 al Judecătoriei Timisoara.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 ianuarie 2010.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 14

din 12 ianuarie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) lit. a), b) si c) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) lit. a), b) si c) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, exceptie ridicată de Răzvan- Adrian Ghilea în Dosarul nr. 8.923/4/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 29 aprilie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 8.923/4/2007, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) lit. a), b) si c) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului. Exceptia a fost ridicată de Răzvan- Adrian

Ghilea într-o actiune civilă ce are ca obiect stabilirea unui program de vizitare minor.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine, în esentă, că prevederile criticate dau posibilitatea ca, prin obtinerea unui program de vizitare, persoane străine să poată interveni direct în viata de familie si domiciliul părintilor. Totodată, consideră că se aduce atingere si dispozitiilor constitutionale ale art. 29, în măsura în care se permite unei persoane să găzduiască copilul într-o locuintă situată la o distantă suficient de mare de domiciliul minorului.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civilă apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor din Legea fundamentală invocate. În acest sens, arată că autorul nu contestă dreptul copilului de a avea relatii personale cu rudele pe linie maternă, ci doar modalitatea de realizare a acestora. Totodată, instanta retine că „viata de familie", potrivit art. 8 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, este o notiune autonomă ale cărei continut si aplicabilitate au fost circumstantiate pe cale pretoriană de către instanta europeană, având semnificatia de „viată de familie extinsă", adică de o legătură biologică si/sau juridică peste care se suprapune o relatie personală reală si efectivă. În jurisprudenta sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o astfel de viată de familie există inclusiv între bunici si nepoti, unchi si nepoti. Retine că prevederile de lege criticate asigură cadrul legal pentru realizarea eficientă si efectivă a vietii de familie între copil si familia extinsă.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului


Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 15 alin. (1) lit. a), b) si c) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, care au următorul continut: „în sensul prezentei legi, relatiile personale se pot realiza prin:

a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relatii personale cu copilul;

b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;

c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieste în mod obisnuit."

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 26 alin. (1) privind viata intimă, familială si privată si ale art. 29 alin. (6) privind dreptul părintilor si al tutorilor de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori a căror răspundere le revine. Totodată, se invocă si dispozitiile art. 12 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, privind protectia vietii private si de familie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Art. 15 face parte din cap. II - Drepturile copilului, sectiunea I - Drepturi si libertăti civile din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului si reglementează o enumerare, fără caracter exhaustiv, a modalitătilor de realizare a relatiilor personale între copil si părinti, rude, precum si alte persoane fată de care copilul a dezvoltat legături de atasament. Potrivit art. 14 alin. (1) din aceeasi lege, copilul „are dreptul de a mentine relatii personale" cu persoanele mentionate anterior, alin. (3) al aceluiasi articol reglementând faptul că „părintii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relatiile personale ale acestuia cu [...] alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decât în cazurile în care instanta decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului". Curtea retine că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, „prezenta lege reglementează cadrul legal privind respectarea, promovarea si garantarea drepturilor copilului" si se subordonează cu prioritate interesului superior al acestuia. Potrivit art. 2 din lege, principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile si obligatiile ce revin părintilor sau altor reprezentanti legali si prevalează în toate demersurile si deciziile ce privesc copiii, precum si în cauzele solutionate de instantele judecătoresti.

Aceste din urmă prevederi sunt expresia dispozitiilor art. 3 alin. (1) din Conventia cu privire la drepturile copilului, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, potrivit cărora „în toate actiunile care privesc copiii, întreprinse de institutiile de asistentă socială publice sau private, de instantele judecătoresti, autoritătile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala".

Având în vedere cele mentionate, Curtea nu poate retine motivele de neconstitutionalitate invocate de autor, prevederile de lege criticate fiind în acord cu dispozitiile art. 26 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora „Autoritătile publice respectă si ocrotesc viata intimă, familială si privată".

Curtea retine faptul că solutia legislativă criticată asigură respectarea „vietii de familie", eventuale măsuri legislative care ar împiedica relatia dintre minor si rudele acestuia constituind o ingerintă în dreptul la viata familială. De altfel, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, în cadrul notiunii de „viată familială", în sensul art. 8 din Conventie, au fost incluse si raporturile dintre rude apropiate „care pot avea un rol considerabil în materie [...], ceea ce implică pentru stat obligatia de a actiona în asa fel încât să asigure rezolvarea normală a acestor raporturi". (Cauza Marckx vs. Belgia, 1979)

Mai mult, atât Conventia cu privire la drepturile copilului, cât si Conventia asupra relatiilor personale care privesc copiii au fost ratificate prin Legea nr. 18/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001, respectiv prin Legea nr. 87/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2007. Potrivit art. 11 alin. (2) din Constitutie, „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern", statul român fiind obligat să îndeplinească cu bună-credintă obligatiile ce îi revin din tratatele la care este parte, aplicându-se cu prioritate reglementările internationale, dacă există neconcordante între actele internationale privind drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, conform art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală. În aceste conditii, instanta de judecată, în solutionarea litigiilor în materie de relatii personale care privesc copiii, va face aplicarea directă a dispozitiilor din actele internationale privind drepturile copilului, în conditiile dispozitiilor constitutionale invocate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,]

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) lit. a), b) si c) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, exceptie ridicată de Răzvan- Adrian Ghilea în Dosarul nr. 8.923/4/2007 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 ianuarie 2010.

 

PRESEDINTE, ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 15

din 12 ianuarie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 94 din Codul familiei

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 94 din Codul familiei, exceptie ridicată de Alcor Grigore Voicu în Dosarul nr. 6.621/200/2008al Tribunalului Buzău - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 iunie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 6.621/200/2008, Tribunalul Buzău - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 94 din Codul familiei. Exceptia a fost ridicată de Alcor Grigore Voicu într-o cauză ce are ca obiect o actiune de încredintare a copilului.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile art. 94 din Codul familiei nu asigură egalitatea în drepturi a părintilor sub aspectul stabilirii obligatiei de întretinere, întrucât cuantumul acesteia nu este stabilit prin luarea în considerare a venitului net realizat de fiecare părinte, ci prin raportare exclusiv la venitul net lunar realizat de părintele căruia nu i s-a încredintat minorul spre crestere si educare.

Tribunalul Buzău - Sectia civilă consideră că exceptia de neconstitutionalitate este admisibilă, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1991, iar cu privire la relevanta exceptiei în solutionarea cauzei apreciază că normele legale criticate tin de substanta obiectului cauzei deduse judecătii, aplicarea lor determinând procedura de judecată si implicit de administrare a probelor în calea de atac. Instanta nu si-a exprimat opinia cu privire la constitutionalitatea prevederilor art. 94 din Codul familiei.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constitutionale. In acest sens, face referire la deciziile Curtii Constitutionale nr. 168/2006 si nr. 327/2004. Totodată, apreciază că autorul pune în discutie modul de interpretare si aplicare a dispozitiilor criticate, care sunt de competenta instantei de judecată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 94 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul continut:

„Art. 94. - întretinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmează a o plăti.

Instanta judecătorească va putea mări sau micsora obligatia de întretinere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întretinerea sau nevoia celui ce o primeste.

Când întretinerea este datorată de părinte sau de cel care adoptă, ea se stabileste până la o pătrime din câstigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumătate pentru trei sau mai multi copii."

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părtilor la un proces echitabil si ale art. 53 alin. (1) privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti. Totodată, invocă si dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

În ipoteza desfacerii căsătoriei prin divort, contributia părintilor la cheltuielile de crestere, educare, învătătură si pregătire profesională a copilului se stabilesc, prin hotărârea de divort, chiar dacă părtile nu au făcut cerere în acest sens. Faptul încredintării copilului unuia dintre părinti, chiar dacă acesta are mijloace suficiente de trai, nu scuteste pe celălalt părinte de a contribui la cheltuielile de întretine a copilului si aceasta, deoarece ambii părinti au aceleasi drepturi si obligatii fată de copiii lor. Astfel, prin hotărârea de divort, instanta va obliga pe părintele căruia nu i-a fost încredintat copilul să plătească celuilalt părinte sau persoanei căreia i-a fost încredintat copilul suma fixată pentru întretinerea acestuia.

Potrivit art. 86 alin. 1 coroborat cu art. 107 alin. 2 din Codul familiei, obiectul acestei obligatii îl formează asigurarea mijloacelor necesare întretinerii, respectiv alimente, locuintă, îmbrăcăminte, medicamente, precum si a mijloacelor necesare pentru cresterea, educarea, învătătura si pregătirea profesională a copiilor. Stabilirea obligatiei de întretinere se face în functie de veniturile părintelui obligat, în temeiul prevederilor art. 94 alin. 1 si 2 din Codul familiei, care prevăd că „întretinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmează a o plăti", iar „instanta judecătorească va putea mări sau micsora obligatia de întretinere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întretinerea sau nevoia celui ce o primeste". În cazul în care întretinerea este datorată de către părinti sau adoptatori care obtin venituri din muncă, art. 94 alin. 3 din Codul familiei instituie anumite plafoane maxime până la care se poate stabili obligatia de întretinere, tinând seama de numărul copiilor ce urmează a beneficia de acest drept.

De altfel, instanta de judecată este suverană în a determina cuantumul pensiei de întretinere în functie de situatia de fapt.


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 94 din Codul familiei, exceptie ridicată de Alcor Grigore Voicu în Dosarul nr. 6.621/200/2008 al Tribunalului Buzău - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 ianuarie 2010.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 16

din 12 ianuarie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1396 alin. (10) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1396 alin. (10) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, exceptie ridicată de Zsuzsanna Fabianîn Dosarul nr. 529/96/2008 al Tribunalului Harghita - Sectia penală.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 15 din 29 iunie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 529/96/2008, Tribunalul Harghita - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1396 alin. (10) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Exceptia a fost ridicată de Zsuzsanna Fabian într-o cauză penală privind infractiuni reglementate de art. 1396 din Legea nr. 8/1996.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile criticate prezumă scopul comercial si, implicit, vinovătia persoanei asupra căreia s-au găsit obiectele a căror comercializare este interzisă, înainte de stabilirea vinovătiei printr-o hotărâre definitivă.

Tribunalul Harghita - Sectia penală consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată si face referire la Decizia Curtii Constitutionale nr. 291/2009.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 1396 alin. (10) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, astfel cum au fost modificate prin art. I punctul 67 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 19 septembrie 2005, astfel cum a fost aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 329/2006 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 31 iulie 2006, care au următorul continut: „Scopul comercial se prezumă dacă marfa pirat este identificată la sediul, la punctele de lucru, în anexele acestora sau în mijloacele de transport utilizate de operatorii economici care au în obiectul de activitate reproducerea, distribuirea, închirierea, depozitarea sau transportul de produse purtătoare de drepturi de autor ori de drepturi conexe."

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (3) potrivit cărora părtile au dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare si ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumtia de nevinovătie.


Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile art. 1396 alin. (10) din Legea nr. 8/1996 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, prin Decizia nr. 291 din 3 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 25 martie 2009, retinându-se următoarele:

Art. 1396 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 instituie un regim sanctionator mai sever pentru săvârsirea infractiunilor prevăzute la alin. (1) si (2) ale aceluiasi articol, dacă sunt săvârsite „în scop comercial", iar art. 1396 alin. (10) din lege reglementează prezumtia de comercialitate numai pentru operatorii economici care au în obiectul de activitate reproducerea, distribuirea, închirierea, depozitarea sau transportul de produse purtătoare de drepturi de autor ori de drepturi conexe, si doar pentru marfa pirat care este identificată la sediul, în punctele de lucru, în anexele acestora sau în mijloacele de transport utilizate de acesti operatori economici.

Prezumtia de comercialitate, reglementată în aceste conditii, este o prezumtie relativă, părtile având la dispozitie toate mijloacele procedurale pentru a o răsturna, în conditiile legii, fiind astfel garantat dreptul la un proces echitabil.

Curtea nu a retinut sustinerile autorului exceptiei potrivit cărora prevederile criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumtia de nevinovătie, de vreme ce stabilirea vinovătiei este atributulexclusiv al instantelor judecătoresti, prin administrarea probelor în cauză.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii în materie, solutia si considerentele deciziei mentionate sunt valabile si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1396 alin. (10) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, exceptie ridicată de Zsuzsanna Fabian în Dosarul nr. 529/96/2008 al Tribunalului Harghita - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publică din data de 12 ianuarie 2010.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 17

din 12 ianuarie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, precum si a prevederilor art. 1436 din Codul civil

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, precum si a prevederilor art. 1436 din Codul civil, exceptie ridicată de Stefan Motoc si Ana Motoc în Dosarul nr. 11.213/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 27 mai 2009, pronuntată în Dosarul nr. 11.213/300/2008, Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, precum si a prevederilor art. 1436 din Codul civil. Exceptia a fost ridicată de Stefan Motoc si Ana Motoc într-o cauză civilă având ca obiect o actiune de evacuare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin, în esentă, că prevederile art. 1436 din Codul civil încalcă drepturile unei categorii de chiriasi care au dobândit drepturi locative în temeiul Legii nr. 5/1973, a Legii nr. 17/1994 si, ulterior, în temeiul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 40/1999, discriminându-i în raport cu proprietarii cărora statul Ie-a restituit imobilele, în temeiul Legii nr. 10/2001. Totodată, arată că prevederile de lege criticate nu sunt accesibile si previzibile. În acest sens, fac referire la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului în cauzele Sunday Times contra Regatului Unit, 1979, si Rotam contra României, 2000.

Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 241/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001, având următorul continut: „Contractele de închiriere prelungite sau reînnoite în temeiul Legii nr. 17/1994, pentru suprafetele cu destinatia de locuinte, proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, se prelungesc, la cererea chiriasilor, pentru o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă."

Totodată, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie si prevederile art. 1436 din Codul civil, cu următorul continut: „Locatiunea făcută pentru un timp determinat încetează de la sine cu trecerea termenului, fără să fie trebuintă de o prealabilă înstiintare.

Dacă contractul a fost fără termen, concediul trebuie să se dea de la o parte la alta, observându-se termenele defipte de obiceiul locului."

Autorii exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justitie si ale art. 26 alin. (1) referitoare la viata intimă, familială si privată. De asemenea, invocă si dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

I. Prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 40/1999, în ansamblu, au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate, prin Decizia nr. 582 din 20 mai 2008, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 21 iulie 2008, Decizia nr. 88 din 4 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, si Decizia nr. 97 din 18 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 19 octombrie 2000, Curtea statuând în sensul constitutionalitătii acestora.

Astfel, Curtea a decis că măsurile de protectie a chiriasilor instituite prin Ordonanta de urgentă a Guvernuluinr. 40/1999 îsi au temeiul constitutional în prevederile art. 47 alin. (1) si în cele ale art. 135 alin. (2) lit. f) din Constitutie, finalitatea acestei ordonante fiind aceea de a reglementa raporturile dintre chiriasi si proprietari, de a oferi solutii juridice situatiilor litigioase, asigurându-se posibilitatea pentru proprietar de a-si exercita atributele dreptului său de proprietate si, în acelasi timp, protectia chiriasilor împotriva unor eventuale abuzuri.

În ceea ce priveste sustinerea contrarietătii art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 raportat la dispozitiile art. 16 din Constitutie, Curtea retine că prin Decizia nr. 761 din 18 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, si Decizia nr. 157 din 22 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 12 iunie 2003, a statuat că instituirea de regimuri juridice diferite în situatii care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept b încălcare a principiului egalitătii în fata legii.

Totodată, Curtea a retinut în Decizia nr. 617 din 28 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, că prevederile legale criticate nu aduc atingere nici dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, întrucât autorii au beneficiat de toate garantiile procesuale în solutionarea actiunii în evacuare formulată în contradictoriu cu acestia, existând totodată unele exigente rezonabile fără a căror satisfacere chiriasul nu ar putea fi obligat să elibereze locuinta.

Atât considerentele, cât si solutiile deciziilor mentionate sunt valabile si în cauza de fată, neexistând temeiuri pentru modificarea jurisprudentei Curtii în această materie.

II. Cât priveste art. 1436 din Codul civil, Curtea retine că acesta reglementează o cauză de încetare a contractului de locatiune si anume prin ajungerea la termen, reglementând raportul dintre locator si locatar (chirias), si nu încalcă dreptul persoanei la viata privată, de vreme ce contractul de locatiune este un contract consensual încheiat pe un anumit termen, stabilit exclusiv prin vointa părtilor. Acest text de lege reprezintă dreptul comun în materie de locatiune, normă de la care părtile pot deroga si de la care legiuitorulpoate institui exceptii. O astfel de exceptieo reprezintă si prevederile art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 ce reglementează o măsură de ocrotire pentru anumite categorii de chiriasi.

În fine, fată de sustinerile autorilor exceptiei privind jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la respectarea criteriilor de calitate, accesibilitate si previzibilitate ale normelor juridice, Curtea constată că aceeasi instantă europeană a statuat, de exemplu prin hotărârea pronuntată în Cauza Rekvenyi contra Ungariei, 1999, că previzibiiitatea consecintelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da nastere la o rigiditate excesivă a reglementării.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, precum si a prevederilor art. 1436 din Codul civil, exceptie ridicată de Stefan Motoc si Ana Motoc în Dosarul nr. 11.213/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 ianuarie 2010.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 18

din 12 ianuarie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Alcom" - S.A. din Galati în Dosarul nr. 1.786/233/2008 al Tribunalului Galati - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 27 mai 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.786/233/2008, Tribunalul Galati - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Alcom" - S.A. din Galati într-o cauză având ca obiect plângerea formulată împotriva încheierii de înscriere în cartea funciară.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile criticate contravin dispozitiilor constitutionale privind liberul accesul la justitie, deoarece „instanta de judecată analizează actiunile fără a uni exceptiile cu fondul, desi pentru solutionarea acestora este necesară administrarea de dovezi".

Tribunalul Galati - Sectia civilă consideră că prevederile de lege criticate nu contravin niciuneia dintre normele constitutionale invocate.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului nu a comunicat punctul său de vedere în legătură cu exceptia invocată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiect al exceptiei îl constituie prevederile art. 50 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, având următorul continut:

„Art- 50. - (1) Încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum si celorlalte persoane interesate potrivit mentiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronuntarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.

(2) Încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la biroul teritorial. Plângerea împotriva încheierii se depune la biroul teritorial si se va înscrie din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competentă teritorială se află imobilul, însotită de dosarul încheierii si copia cărtii funciare.

(3) Hotărârea pronuntată de judecătorie poate fi atacată cu apel.

(4) Hotărârea judecătorească definitivă si irevocabilă se comunică, din oficiu, biroului teritorial de către instanta care s-a pronuntat ultima asupra fondului.

(5) Înscrierea făcută în temeiul acestei hotărâri judecătoresti îsi produce efectele de la înregistrarea cererii de înscriere la biroul teritorial.

(6) În cazul respingerii plângerii prin hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă, notările făcute se radiază din oficiu."

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 53 referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, ale art. 129 privind folosirea căilor de atac si ale art. 148 referitoare la integrarea în Uniunea Europeană.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Prevederile art. 50 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, republicată, reglementează procedura de contestare a încheierii de înscriere sau de respingere a cererii de înscriere ori radiere a unui act sau fapt juridic în cartea funciară. În acest sens, în art. 50 alin. (1) este reglementată obligativitatea comunicării încheierii „celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum si celorlalte persoane interesate potrivit mentiunilor din cartea funciară", iar prin alin. (2) se prevede că „încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere în termen de 15 zile de la comunicare", ce se înaintează, de către oficiul teritorial de cadastru, judecătoriei în a cărei rază de competentă teritorială se află imobilul.

Curtea retine că sustinerile autorului exceptiei privind încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 21 privind liberul acces la justitie si ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac sunt neîntemeiate.


Astfel, încheierile prin care sunt solutionate cererile de înscriere de către registratorul de carte funciară sunt acte administrative provizorii supuse controlului contenciosului administrativ special reglementat prin dispozitiile Legii nr. 7/1996. Stabilirea sferei persoanelor cărora li se comunică încheierea de înscriere sau de respingere a cererii de înscriere ori radiere a unui act sau fapt juridic în cartea funciară, doar la cel care a cerut înscrierea ori radierea unui act sau fapt juridic, precum si la celelalte persoane interesate potrivit mentiunilor din cartea funciară, al căror interes este prezumat legal, este justificată obiectiv si rational de necesitatea evitării nesigurantei cu privire la mentiunile din cartea funciară si de apărarea principiului securitătii drepturilor subiective civile.

Totodată, Constitutia nu cuprinde dispozitii care să stabilească căile de atac împotriva hotărârilor judecătoresti, stabilind în art. 129 că acestea se exercită „în conditiile legii". De altfel, accesul la justitie nu presupune si accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieste justitia, iar instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti, deci si reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac sunt de competenta exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură.

De altfel, persoanele interesate, ale căror drepturi au fost încălcate prin înscrierile din cartea funciară, au deschisă calea altor actiuni de carte funciară, cu caracter contencios, reglementate de Legea nr. 7/1996. Astfel, art. 34 din lege prevede că orice persoană care justifică un interes poate formula o cerere de rectificare a înscrierilor din cartea funciară, în măsura în care printr-o hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, dreptul înscris a fost gresit calificat, nu mai sunt întrunite conditiile de existentă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea ori înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordantă cu situatia reală actuală a imobilului. Asadar, posibilitatea rectificării înscrierilor făcute în cartea funciară reprezintă o măsură de protectie a dreptului de proprietate si de asigurare a securitătii circuitului civil.

De asemenea, Curtea observă că textele de lege criticate sunt norme de procedură ce nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, asa încât nu poate fi retinută nici încălcarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Celelalte dispozitii constitutionale invocate nu au relevantă în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Alcom" - S.A. din Galati în Dosarul nr. 1.786/233/2008 al Tribunalului Galati - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 12 ianuarie 2010.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistet,

Mihaela Ionescu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 20

din 12 ianuarie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 38, art. 40 si art. 42 alin. 1 din Codul familiei

 

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 38, art. 40 si art. 42 alin. 1 din Codul familiei, exceptie ridicată de Victor Vlad în Dosarul nr. 3.626/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

La apelul nominal răspunde partea Dumitra Vlad, personal si asistată de avocatul Ilie lordăchescu Ion, lipsă fiind autorul exceptiei si cealaltă parte, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Apărătorul părtii prezente solicită mentinerea jurisprudentei Curtii Constitutionale în materie si respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă, întrucât este nemotivată, iar, în subsidiar, ca fiind neîntemeiată.


CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 29 iunie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 3.626/299/2008, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 38, art. 40 si art. 42 alin. 1 din Codul familiei. Exceptia a fost ridicată de Victor Vlad într-o cauză ce are ca obiect o actiune de divort, încredintare minor, pensie de întretinere, atribuire locuintă si partaj bunuri comune.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile de lege criticate îngrădesc liberul acces la justitie al părtii chemate în judecată.

Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că oricare dintre soti poate să promoveze actiuni atât principale, cât si incidentale si, totodată, poate formula apărări în cauze având ca obiect divortul.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 38, art. 40 si art. 42 alin. 1 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul continut:

- Art. 38: „Instanta judecătorească poate desface căsătoria prin divort atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vătămate si continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

Divortul poate fi pronuntat si numai pe baza acordului ambilor soti, dacă sunt îndeplinite următoarele conditii:

a) până la data cererii de divort a trecut cel putin un an de la încheierea căsătoriei;

b) nu există copii minori rezultati din căsătorie.

Oricare dintre soti poate cere divortul atunci când starea sănătătii sale face imposibilă continuarea căsătoriei.

La solutionarea cererilor accesorii divortului, referitoare la încredintarea copiilor minori, obligatia de întretinere si folosirea locuintei, instanta va tine seama si de interesele minorilor.";

- Art. 40: „La desfacerea căsătoriei prin divort, sotii se pot învoi ca sotul care, potrivit art. 27, a purtat în timpul căsătoriei numele de familie al celuilalt sot, să poarte acest nume si după desfacerea căsătoriei.

Instanta judecătorească va lua act de această învoială prin hotărârea de divort. Instanta, pentru motive temeinice, poate să încuviinteze acest drept, chiar în lipsa unei învoieli între soti.

Dacă nu a intervenit o învoială sau dacă instanta nu a dat încuviintarea, fiecare dintre fostii soti va purta numele ce avea înainte de căsătorie.";

-Art. 42 alin. 1: „Instanta judecătorească va hotărî, odată cu pronuntarea divortului, căruia dintre părinti vor fi încredintati copiii minori. În acest scop, instanta va asculta părintii si autoritatea tutelară si, tinând seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta dacă au împlinit vârsta de zece ani, va hotărî pentru fiecare dintre copii, dacă va fi încredintat tatălui sau mamei."

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 48 privind familia si ale art. 49 relative la protectia copiilor si a tinerilor. Totodată, se consideră că textele de lege criticate contravin si dispozitiilor art. 17 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la interzicerea abuzului de drept.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

I. Prevederile art. 38 din Codul familiei au mai făcut obiect al controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 311 din 6 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 9 mai 2006, Curtea a constatat că acestea stabilesc conditiile în care instantele judecătoresti pot pronunta divortul când există motive temeinice si numai dacă raporturile dintre soti sunt grav vătămate, încât continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, conditii ce trebuie îndeplinite cumulativ, asa cum rezultă din text. Curtea a constatat, de asemenea, că, în temeiul textelor de lege criticate, instantele de judecată dispun de instrumente legale pentru a nu permite desfacerea cu usurintă a căsătoriei.

Solutia si considerentele pronuntate în decizia mentionată îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, neexistând temeiuri care să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

Totodată, prevederile criticate, reglementând posibilitatea desfacerii căsătoriei prin divort si stabilind competenta instantei judecătoresti de a pronunta divortul, în anumite conditii - când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vătămate si continuarea căsătoriei nu mai este posibilă - nu contravin dispozitiilor art. 21 din Constitutie, referitoare la liberul acces la justitie. Astfel, motivele în baza cărora se poate considera că raporturile dintre soti sunt grav vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă sunt apreciate, în concret, de către instantă, în urma ascultării celor doi soti si a administrării probatoriului în cauză, părtile beneficiind de toate garantiile procesuale pentru respectarea dreptului la un proces echitabil.

Cât priveste protectia copiilor, consacrată constitutional în art. 49 din Legea fundamentală, aceasta se realizează prin încredintarea lor unuia dintre părinti care exercită astfel drepturile părintesti, celălalt părinte având dreptul de a avea legături personale cu ei, precum si de a veghea la cresterea, educarea, învătătura si pregătirea lor profesională, potrivit prevederilor art. 43 din Codul familiei. Orice hotărâre judecătorească pronuntată de către instantă în procedura de desfacere a căsătoriei prin divort va tine seama de interesul superior al copilului. În acest sens sunt si prevederile art. 42 alin. 1 din Codul familiei cu privire la ascultarea minorului care a împlinit vârsta de 10 ani în vederea pronuntării unei hotărâri cu privire la încredintarea acestuia unuia dintre părinti.

II. În privinta art. 40 din Codul familiei, acesta lasă posibilitatea sotilor să hotărască de comun acord, în caz de divort, cu privire la mentinerea sau nu a numelui de familie dobândit prin căsătorie de către unul dintre ei. Numai în cazul în care sotii nu se înteleg asupra acestui aspect si există motive temeinice care să justifice o astfel de hotărâre, instanta poate încuviinta dreptul sotului care a purtat în timpul căsătoriei numele de familie al celuilalt sot să păstreze acest nume si după desfacerea căsătoriei. Dacă aceste conditii nu sunt întrunite, legea dispune că fiecare dintre fostii soti va purta numele pe care îl avea înainte de căsătorie. Or, Curtea observă că aceste prevederi nu aduc atingere liberului acces la justitie, protectiei copiilor si a tinerilor, familiei si nici nu constituie un abuz de drept, astfel încât nu pot fi retinute criticile autorului exceptiei.

III. Prin Decizia nr. 1.122 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2008, Curtea a retinut că art. 42 alin. 1 din Codul familiei nu aduce atingere dispozitiilor constitutionale ale art. 49 alin. (1) relative la protectia copiilor si a tinerilor, ascultarea autoritătii tutelare si a minorului care a împlinit 10 ani având în vedere pronuntarea unei hotărâri judecătoresti care să tină seama de interesul acestuia. Acest text de lege nu împiedică părtile să-si formuleze în mod egal apărările pe care le consideră necesare în cadrul procesului de încredintare a minorului, dreptul la un proces echitabil fiind astfel garantat.

Celelalte dispozitii constitutionale si din actele internationale la care România este parte nu au incidentă în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 38, art. 40 si art. 42 alin. 1 din Codul familiei, exceptie ridicată de Victor Vlad în Dosarul nr. 3.626/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publică din data de 12 ianuarie 2010.

 

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 32

din 14 ianuarie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Diana Ioana lordache în Dosarul nr. 1.063/260/2009 al Judecătoriei Moinesti.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curtii că autoarea exceptiei a transmis la dosar o cerere prin care solicită un nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Având cuvântul cu privire la această cerere, reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată.

Deliberând, Curtea respinge cererea, apreciind că nu se justifică în conditiile art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 mai 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.063/260/2009, Judecătoria Moinesti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Diana Ioana lordache într-o cauză având ca obiect solutionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată că, desi necalificată în dreptul românesc ca fiind de natură penală, contraventia este subsumată notiunii de „acuzatie în materie penală" potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, astfel că se impune respectarea garantiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, între care si a prezumtiei de nevinovătie. Sustine că se încalcă principiul separatiei puterilor în stat, întrucât „politistul are o dublă calitate, de organ de constatare a contraventiilor, ceea ce este normal, dar si de instantă de judecată (ilegală si neconstitutională), care aplică direct sanctiunile". Precizează că „într-un timp comprimat la maxim din punct de vedere juridic nu îti poti face nicio apărare, nu poti apela nici la expertiza unui apărător calificat si nu este prevăzută si nu se respectă nicio procedură de administrare, de apreciere si de evaluare a probelor".

Judecătoria Moinesti apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.


Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens cele retinute de Curtea Constitutională în jurisprudenta sa în materie.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege ce formează obiectul exceptiei sunt constitutionale, fiind în deplină concordantă cu dispozitiile constitutionale si conventionale pe care îsi sprijină critica autorul exceptiei.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 109 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au următorul cuprins:

- Art. 109 alin. (1): „Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac direct de către politistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către politistii de frontieră."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispozitii din Legea fundamentală: art. 1 alin. (4) care consacră principiul separatiei puterilor în stat, art. 1 alin. (5) care statuează obligativitatea respectării Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, art. 23 alin. (11) care instituie prezumtia de nevinovătie si art. 24 privind dreptul la apărare. Se invocă, de asemenea, si prevederile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale- „Dreptul la un proces echitabil".

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că este neîntemeiată sustinerea autorului exceptiei privitoare la nerespectarea prezumtiei de nevinovătie cu prilejul întocmirii procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor la regimul circulatiei pe drumurile publice, întrucât acesta nu reprezintă un act prin care se pronuntă un verdict definitiv de vinovătie si prin care se stabileste răspunderea juridică a contravenientului, ci este un simplu act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, respectiv de Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul contraventiilor.

Curtea nu poate retine nici critica referitoare la pretinsa nesocotire a principiului separatiei puterilor în stat, întrucât textul de lege criticat dă expresie competentei politistului rutier ca reprezentant al autoritătii publice, astfel cum a fost reglementată de legiuitor, fără să constituie o intruziune în activitatea puterii judecătoresti. Prin constarea contraventiei si aplicarea unei sanctiuni pentru săvârsirea acesteia, politistul rutier nu înfăptuieste justitia si nu se substituie în niciun fel instantelor judecătoresti, ci doar face aplicarea unor dispozitii prin care legiuitorul, în considerarea pericolului social al unor fapte, Ie-a reglementat ca fiind contraventii si pentru care a stabilit sanctiuni corespunzătoare. În plus, măsurile dispuse de reprezentantii politiei rutiere sunt supuse controlului instantelor de judecată, prin posibilitatea persoanei contraveniente de a formula plângere împotriva procesului-verbal de contraventie. În acest sens s-a pronuntat Curtea Constitutională prin Decizia nr. 214 din 17 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 9 martie 2009.

În ceea ce priveste sustinerea referitoare la durata prea scurtă a termenelor procedurale ce trebuie respectate în cadrul procesului al cărui obiect îl constituie solutionarea plângerii contraventionale, Curtea constată că nu are relevantă în cauză, instanta de contencios constitutional fiind sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 109 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002, care stabileste autoritatea care are competenta de a constata săvârsirea contraventiilor si de a aplica sanctiunile corespunzătoare. Or, acest text de lege este incident exclusiv în etapa administrativă, anterior celei jurisdictionale cu privire la care ar putea fi, eventual, invocate critici referitoare la caracterul nerezonabil al termenelor, în conditiile art. 21 alin. (3) teza a doua din Constitutie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Diana Ioana lordache în Dosarul nr. 1.063/260/2009 al Judecătoriei Moinesti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 ianuarie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 33

din 14 ianuarie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Lucian Marius Lup în Dosarul nr. 2.101/300/2009al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind că sunt neîntemeiate criticile formulate de autorul acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 mai 2009, pronuntată în Dosarul nr. 2.101/300/2009, Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Lucian Marius Lup într-o cauză având ca obiect solutionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că textele de lege criticate sunt neclare, fiind imprecis redactate, existând posibilitatea unor interpretări diferite. Autorul exceptiei sustine că este încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât „principiile procesului echitabil sunt si acelea cunoscute ca previzibilitatea, disponibilitatea si claritatea legii". Precizează că „o normă legală este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, astfel încât cetăteanul să fie capabil să îsi adapteze comportamentul în conformitate cu legea", iar „atunci când norma legală este neclară sau imprecisă, persoana nu poate prevedea, într-o măsură rezonabilă, consecintele ce pot apărea dintr-un act determinat".

Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege ce formează obiectul exceptiei sunt constitutionale, nefiind de natură să îngrădească dreptul părtilor de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, libertătilor si intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum si de judecarea acestuia într-un termen rezonabil.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 45 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006. Din motivarea scrisă a exceptiei se observă că autorul acesteia are în vedere numai alin. (1) si (5) ale art. 45, acestea urmând să facă obiectul controlului exercitat de Curtea Constitutională. Redactarea textelor de lege criticate este următoarea:

- Art. 45 alin. (1) si (5): „(1) Depăsirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe acelasi sens de circulatie, prin schimbarea directiei de mers si iesirea de pe banda de circulatie sau din sirul de vehicule în care s-a aflat initial. (...)

(5) Depăsirea se efectuează numai pe partea stângă a vehiculului depăsit. Tramvaiul sau vehiculul al cărui conducător a semnalizat intentia si s-a încadrat corespunzător părăsirii sensului de mers spre stânga se depăseste prin partea dreaptă."

Autorul exceptiei sustine că este încălcat dreptul la un proces echitabil, prevăzut de dispozitiile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală si de cele ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că nu poate retine criticile referitoare la lipsa de claritate si precizie a prevederilor de lege criticate. Dimpotrivă, observă că acestea cuprind reglementări deosebit de riguroase si lipsite de echivoc. Astfel, art. 45 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 oferă definitia legală a depăsirii, folosind o manieră limpede si exactă de descriere a acestei manevre. De asemenea, alin. (5) al aceluiasi articol instituie o regulă simplă si clară privind unica modalitate legală de realizare a depăsirii.

Asadar, textele ce formează obiect al exceptiei oferă suficiente repere si elemente pentru ca persoanele cărora acestea li se adresează să înteleagă continutul normativ al acestora, în scopul adaptării comportamentului si actiunilor în conformitate cu regulile prescrise de acestea.

În ceea ce priveste determinarea în concret a circumstantelor specifice fiecărei situatii în parte, Curtea retine că aplicarea si interpretarea textelor de lege criticate la spete individuale sunt aspecte ce excedează obiectului controlului de constitutionalitate, fiind atribute ale organelor competente în această materie sau ale instantei de judecată. Asadar, instanta în fata căreia a fost ridicată exceptia de neconstitutionalitate urmează să decidă dacă si în ce măsură au fost respectate în spetă prevederile art. 45 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) si (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Lucian Marius Lup în Dosarul nr. 2.101/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 ianuarie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 34

din 14 ianuarie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) pct. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) pct. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de recurenta Gabriela Julieta Poghircă în Dosarul nr. 15.472/299/CV/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate. Precizează că textul de lege criticat are în vedere individualizarea sanctiunii contraventionale, fără să contravină prevederilor Legii fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 martie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 15.472/299/CV/2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) pct. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice. Exceptia de neconstitutionalitate a fost

ridicată de Gabriela Julieta Poghircă într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că prevederea de lege criticată este „nedreaptă si inechitabilă", întrucât dă posibilitatea agentului de politie să amendeze un conducător auto care conduce un autoturism în perfectă stare de functionare cu aceeasi amendă pe care i-ar aplica-o dacă ar conduce un autoturism cu defectiuni tehnice, doar pentru că i-a expirat viza de inspectie tehnică periodică. Sustine că astfel se instituie un regim sanctionator identic pentru fapte mult diferite din punctul de vedere al gravitătii. Autorul exceptiei mai arată că, în opinia sa, textul de lege criticat instituie o prezumtie de vinovătie a celui care a omis efectuarea inspectiei tehnice periodice si nu prevede în sarcina agentului constatator obligatia unei verificări a stării tehnice a autoturismului.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând că, dacă legiuitorul a instituit în sarcina proprietarului autovehiculului obligatia de efectuare a inspectiei tehnice periodice obligatorii într-un interval de timp, neexecutarea acestei obligatii atrage sanctiunea contraventională corespunzătoare, în considerarea pericolului social pe care legiuitorul l-a avut în vedere la edictarea normei juridice criticate. Totodată, precizează că autorul nu formulează veritabile critici de neconstitutionalitate, ci relevă aspecte ce tin de procesul de aplicare a normei legale sau sugestii de completare a acesteia, ceea ce excedează controlului de constitutionalitate, potrivit legii.


Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege ce formează obiectul exceptiei nu restrâng drepturi constitutionale, ci prevăd sanctionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranta circulatiei rutiere.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 102 alin. (1) pct. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au următorul cuprins:

- Art. 102 alin. (1) pct. 1: „(1) Constituie contraventii si se sanctionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sanctiuni următoarele fapte săvârsite de persoane fizice: conducerea pe drumurile publice a unui vehicul care nu corespunde din punct de vedere tehnic sau al cărui termen de valabilitate a inspectiei tehnice periodice a expirat;[...]".

În opinia autorului exceptiei sunt încălcate dispozitiile art. 1 alin. (3) din Constitutie potrivit cărora România este stat de drept, democratic si social, în care demnitatea omului, drepturile si libertătile cetătenilor, libera dezvoltare a personalitătii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul traditiilor democratice ale poporului român si idealurilor Revolutiei din Decembrie 1989, si sunt garantate.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că autorul acesteia îsi axează critica pe probleme legate de modul concret de aplicare a textului de lege criticat. Or, sub acest aspect, instanta învestită cu solutionarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată exceptia de neconstitutionalitate are competentă deplină si exclusivă de a se pronunta. În ceea ce priveste invocarea prevederilor constitutionale referitoare la principiul statului de drept, în jurisprudenta sa, concretizată în Decizia nr. 164 din 22 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 30 iunie 2005, Curtea Constitutională a statuat că, datorită gradului lor de maximă generalitate, acestea nu pot constitui criterii de referintă decât mediat, eventuala lor încălcare fiind consecinta încălcării unor norme constitutionale cu domeniu de incidentă precis determinat. Or, în cauza de fată, critica nu se raportează la vreun alt text prevăzut de Legea fundamentală. Desi autorul exceptiei, în motivarea acesteia, tinde să demonstreze existenta unei inegalităti, în realitate, argumentele sale relevă diferentele care, în viata reală, apar ca urmare a utilizării autoturismelor, care, în functie de starea tehnică a acestora, poate constitui o contraventie, potrivit legii. Asadar, din perspectiva controlului de conformitate a textelor de lege cu texte si principii cuprinse în Legea fundamentală, aceste diferentieri concrete nu prezintă relevantă, întrucât nu constituie elemente în baza cărora Curtea Constitutională să îsi poată exercita atributia de verificare a constitutionalitătii legilor.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) pct. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de recurenta Gabriela Julieta Poghircă în Dosarul nr. 15.472/299/CV/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 14 ianuarie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.