MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 28/2010

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXII - Nr. 28         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 14 ianuarie 2010

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 1.613 din 26 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Decizia nr. 1.614 din 26 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 39 alin. (2) din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007

 

Decizia nr. 1.627 din 3 decembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniută din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Decizia nr. 1.629 din 3 decembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1-5 si 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII si anexa nr. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întărirea capacitătii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administratia publică centrală si locală, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local

 

Decizia nr. 1.638 din 10 decembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Decizia nr. 1.639 din 10 decembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) si ale art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Decizia nr. 1.688 din 17 decembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal

 

Decizia nr. 1.690 din 17 decembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 5 si art. 146 din Codul penal


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.613

din 26 noiembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

            Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin – procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Patronatul Societătilor Independente Producătoare de Bere din România (PS.I.PB.R.) si de Societatea Comercială „Bere si Malt Robema” - S.A. În Dosarul nr. 8.214/2/2008 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Camera Deputatilor, consilier juridic Florentina Pop, cu împuternicire depusă la dosar, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul părtii prezente, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece dispozitiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu încalcă normele constitutionale ale art. 1 alin. (5) si ale art. 16 alin. (2) invocate. Mai mult, sustine că autorul exceptiei nu expune o adevărată critică de neconstitutionalitate, ci prezintă în realitate o problemă legată de modalitatea de interpretare a actului normativ mentionat, aspect ce atrage însă inadmisibilitatea exceptiei ridicate. Depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public sustine că pretinsa neconstitutionalitate a dispozitiilor de lege criticate este dedusă din circumstantele concrete ale cauzei supuse solutionării în fata instantei de judecată de drept comun. De asemenea, criticile formulate de autorul exceptiei nu vizează încălcarea Constitutiei, ci aplicarea Regulamentului Camerei Deputatilor, ceea ce justifică respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 29 aprilie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 8.214/2/2008, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Exceptia a fost ridicată de Patronatul Societătilor Independente Producătoare de Bere din România (PS.I.PB.R.) si de Societatea Comercială „Bere si Malt Robema” - S.A. Într-o actiune de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act de gestionare a procedurii de legiferare al Camerei Deputatilor.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia arată că dispozitiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precizând că sunt supuse controlului judecătoresc doar actele care emană de la autorităti publice ce apartin puterii administrative, contravin normelor constitutionale ale art. 1 alin. (5) si art. 16 alin. (2), deoarece sustrag controlului instantei de judecată actele autoritătilor publice ce nu intră în sfera administratiei publice. Astfel, o cerere privind modalitatea de gestionare a procedurii de legiferare, prin care se invocă prevederi ale Regulamentului Camerei Deputatilor - obligatoriu, potrivit art. 13 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor - ar fi respinsă de instantă ca inadmisibilă, în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, ceea ce ar echivala cu negarea principiului suprematiei Constitutiei si al obligativitătii legii. Autorii exceptiei precizează că nu urmăresc influentarea actului de legiferare, a votului final al parlamentarilor pentru un anumit proiect de lege sau generarea unei imixtiuni a puterii judecătoresti în sfera puterii legiuitoare, ci doresc verificarea pe cale judecătorească - singura posibilă, de altfel - a modului în care autoritatea legiuitoare a gestionat procedura imperativă de legiferare, cu consecinta obligării acesteia de a respecta prevederile legale în vigoare în această materie.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal apreciază că prevederile criticate nu încalcă dispozitiile art. 1 alin. (5) si ale art. 16 din Constitutie, însă motivele exceptiei de neconstitutionalitate, invocate de autorii acesteia, urmează să fie analizate în cadrul solutionării cererii de fond.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, iar motivele invocate de autorii exceptiei privesc aspecte legate de modul de interpretare si aplicare a legii, ceea ce excedează competentei Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 si 2 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea si completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Prevederile de lege criticate au următoarea redactare: „Art- 1: Subiectele de sesizare a instantei

(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât si public.

(2) Se poate adresa instantei de contencios administrativ si persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

(3) Avocatul Poporului, în urma controlului realizat, potrivit legii sale organice, dacă apreciază că ilegalitatea actului sau refuzul autoritătii administrative de a-si realiza atributiile legale nu poate fi înlăturat decât prin justitie, poate sesiza instanta competentă de contencios administrativ de la domiciliul petentului. Petitionarul dobândeste de drept calitatea de reclamant, urmând a fi citat în această calitate. Dacă petitionarul nu îsi însuseste actiunea formulată de Avocatul Poporului la primul termen de judecată, instanta de contencios administrativ anulează cererea.

(4) Ministerul Public, atunci când, în urma exercitării atributiilor prevăzute de legea sa organică, apreciază că încălcările drepturilor, libertătilor si intereselor legitime ale persoanelor se datorează existentei unor acte administrative unilaterale individuale ale autoritătilor publice emise cu exces de putere, cu acordul prealabil al acestora, sesizează instanta de contencios administrativ de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice vătămate. Petitionarul dobândeste de drept calitatea de reclamant, urmând a fi citat în această calitate.

(5) Când Ministerul Public apreciază că prin emiterea unui act administrativ normativ se vatămă un interes legitim public, sesizează instanta de contencios administrativ competentă de la sediul autoritătii publice emitente.

(6) Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instantei anularea acestuia, în situatia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil si a produs efecte juridice. În cazul admiterii actiunii, instanta se pronuntă, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, si asupra validitătii actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum si asupra efectelor juridice produse de acestea. Actiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului.

(7) Persoana vătămată în drepturile sau în interesele sale legitime prin ordonante sau dispozitii din ordonante ale Guvernului neconstitutionale se poate adresa instantei de contencios administrativ, în conditiile prezentei legi.

(8) Prefectul, Agentia Natională a Functionarilor Publici si orice subiect de drept public pot introduce actiuni în contencios administrativ, în conditiile prezentei legi si ale legilor speciale.

(9) La solutionarea cererilor în contencios administrativ, reprezentantul Ministerului Public poate participa, în orice fază a procesului, ori de câte ori apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor si libertătilor cetătenilor.”

Autorii exceptiei de neconstitutionaiitate invocă prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora, „(5) în România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”si ale art. 16 alin. (2) conform cărora „(2) Nimeni nu este mai presus de lege”.

Analizând exceptia de neconstitutionaiitate, Curtea Constitutională constată că autorii acesteia consideră dispozitiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ca fiind neconstitutionaiitate, deoarece exclud de la controlul judecătoresc actele administrative ale acelor autorităti publice care nu îndeplinesc functia administrativă în stat.

Aceste critici nu pot fi primite, deoarece dispozitiile de lege criticate nu contin in terminis o astfel de ipoteză, potrivit căreia actele administrative ale altor autorităti publice decât cele administrative sunt excluse de la controlul judecătoresc al instantei de contencios administrativ. Neconstitutionalitatea unei reglementări constituie o stare intrinsecă a acesteia si nu poate fi dedusă pe calea unei interpretări per a contrarie, operatie care presupune a atribui legiuitorului ceea ce acesta nu a prevăzut în mod expres. Critica autorului exceptiei apare, asadar, ca o deductie rezultată dintr-o variantă personală de interpretare a textului legal criticat, raportat la circumstantele concrete ale cauzei deduse solutionării în fata instantei de judecată competente. Or, Curtea Constitutională nu are atributii în materia interpretării legislatiei aplicabile într-o spetă sau alta, o exceptie de neconstitutionaiitate întemeiată pe critici de această natură urmând să fie respinsă ca inadmisibilă. Mai mult, în cazul în care autorul exceptiei este nemultumit de solutia instantei de judecată în fata căreia a invocat prezenta exceptie, are posibilitatea atacării acesteia la o instantă de judecată superioară.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionaiitate a dispozitiilor art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicată de Patronatul Societătilor Independente Producătoare de Bere din România (PS.I.PB.R.) si de Societatea Comercială „Bere si Malt Robema” - S.A. În Dosarul nr. 8.214/2/2008 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 noiembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.614

din 26 noiembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 39 alin. (2) din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin – procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 39 alin. (2) din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Transbus” - S.Â. din Brasov în Dosarul nr. 419/64/2008 al Curtii de Apel Brasov - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul exceptiei, prin consilier juridic Andreea Olteanu, cu delegatie depusă la dosar, lipsind partea Ministerul Administratiei si Internelor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul părtii prezente, care solicită admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, sustinând, în esentă, că, prin modalitătile diferite de aplicare de către instantele de judecată, dispozitiile art. 39 alin. (2) din Legea nr. 92/2007 contravin prevederilor art. 16 si ale art. 45 din Constitutie. Lipsa de circumstantiere a faptelor ce pot fi calificate ca fiind „abateri grave de la prevederile contractelor de atribuire a serviciului, precum si de ia reglementările în vigoare privind transportul rutier si/sau protectia mediului” determină aprecieri arbitrare ale instantei de judecată, care, pentru situatii de fapt identice, poate aplica tratamente juridice diferite.

Reprezentantul Ministerului Public sustine că textul de lege supus controlului de constitutionalitate este criticat, în realitate, din perspectiva unor pretinse omisiuni legislative, raportat la modalitătile de interpretare si aplicare de către instantele judecătoresti. Prin urmare, solicită respingerea exceptiei, sustinând si că cerinta de previzibilitate a legii, desi este o conditie esentială a legii, nu poate avea un caracter absolut, deoarece riscă să dobândească, prin reglementarea tuturor posibilitătilor concrete de fapt, un caracter excesiv.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 10 iunie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 419/64/2008, Curtea de Apel Brasov - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 39 alin. (2) din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Transbus” - S.A. din Brasov într-o actiune de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că dispozitiile art. 39 alin. (2) din Legea nr. 92/2007 încalcă principiul egalitătii în drepturi si libertatea economică, deoarece reglementează doar sanctiunea suspendării copiilor conforme ale licentei de transport sau ale autorizatiei de transport, fără a preciza însă în ce anume constau acele „abateri grave sau repetate” pentru care autoritatea de autorizare poate dispune această măsură. În lipsa unor astfel de precizări si diferentieri legale, autoritatea competentă are libertatea de a aprecia subiectiv si arbitrar, astfel încât unor subiecte de drept aflate în aceeasi situatie de fapt, care au săvârsit aceleasi fapte, să le fie sau nu aplicată aceeasi sanctiune.

Curtea de Apel Brasov - Sectia de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că dispozitiile art. 39 alin. (2) din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007 sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 39 alin. (2) din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 19 aprilie 2007, cu următorul cuprins:

- Art. 39 alin. (2): „(2) Copiile conforme ale licentei de transport sau ale autorizatiei de transport se suspendă de către autoritatea de autorizare în cazul săvârsirii unor abateri grave sau repetate de la prevederile contractelor de atribuire a serviciului, precum si de la reglementările în vigoare privind transportul rutier si/sau protectia mediului.”

În opinia autorului exceptiei, textul de lege mentionat contravine prevederilor constitutionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi si ale art. 45 - Libertatea economică.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că prin Decizia nr. 70 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 25 februarie 2009, s-a pronuntat asupra aceleiasi exceptii de neconstitutionalitate, invocate de acelasi autor fn acelasi dosar al aceleiasi instante de judecată. Cu acel prilej, Curtea a statuat, pentru considerentele acolo retinute, că dispozitiile art. 39 alin. (2) din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007 nu contravin prevederilor art. 21 alin. (1), (2) si (3) referitoare la accesul liber la justitie, art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare si nici celor ale art. 52 alin. (1) din Constitutie, care consacră dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

În prezenta exceptie de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine neconformitatea acelorasi dispozitii legale fată de exigentele principiului egalitătii în drepturi, reglementat de art. 16 din Constitutie, si fată de principiul libertătii economice, consacrat de art. 45 din Legea fundamentală, invocând, în acest sens, omisiuni de reglementare ale acestor dispozitii, care favorizează astfel modalităti arbitrare de interpretare de către instantele de judecată, care, în cazuri identice, aplică aceeasi normă juridică în mod diferit.

Fată de aceste sustineri, Curtea constată că exceptia urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, deoarece instanta de contencios constitutional nu se poate pronunta nici cu privire la probleme legate de omisiuni legislative, nici cu referire la aspecte ce vizează modalitatea de interpretare si aplicare a legislatiei de către instantele de judecată. Jurisprudenta Curtii Constitutionale demonstrează constanta practicii constitutionale în acest sens, de exemplu Decizia nr. 158 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999, sau Decizia nr. 1.016 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 39 alin. (2) din Legea serviciilor de transport public local nr. 97/2007, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Transbus” - S.A. din Brasov în Dosarul nr. 419/64/2008 al Curtii de Apel Brasov - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 26 noiembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.627

din 3 decembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniută din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniută din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Petrom” - S.A. din Bucuresti în Dosarul nr. 3.404/96/2008 al Tribunalului Harghita - Sectia civilă. Exceptia formează obiectul Dosarului nr. 4.452D/2009 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr. 4.455D/2009-nr. 4.559D/2009, având ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a acelorasi prevederi de lege, ridicată de acelasi autor în dosarele nr. 3.525/96/2008, nr. 3.534/96/2008, nr. 31513/96/2008, nr. 3.522/96/2008, nr. 2.739/96/2008, nr. 3.561/96/2008, nr. 3.567/96/2008, nr. 3.540/96/2008, nr. 2.879/96/2008, nr. 2.874/96/2008, nr. 3.551/96/2008, nr. 3.547/96/2008, nr. 3.539/96/2008, nr. 3.503/96/2008, nr. 3.484/96/2008, nr. 3.454/96/2008, nr. 3.426/96/2008, nr. 3.255/96/2008, nr. 3.251/96/2008, nr. 3.010/96/2008, nr. 3.533/96/2008, nr. 3.532/96/2008, nr. 3.527/96/2008, nr. 3.514/96/2008, nr. 3.507/96/2008, nr. 3.384/96/2008, nr. 3.380/96/2008, nr. 3.375/96/2008, nr. 3.374/96/2008, nr. 3.366/96/2008, nr. 3.574/96/2008, nr. 3.432/96/2008, nr. 3.409/96/2008, nr. 3.413/96/2008, nr. 3.420/96/2008, nr. 3.427/96/2008, nr. 3.403/96/2008, nr. 3.249/96/2008, nr. 3.368/96/2008, nr. 3.376/96/2008, nr. 3.377/96/2008, nr. 3.402/96/2008, nr. 3.399/96/2008, nr. 3.389/96/2008, nr. 3.494/96/2008, nr. 3.504/96/2008, nr. 3.435/96/2008, nr. 3.407/96/2008, nr. 3.397/96/2008, nr. 3.381/96/2008, nr. 2.847/96/2008, nr. 3.575/96/2008, nr. 3.572/96/2008, nr. 3.566/96/2008, nr. 3.564/96/2008, nr. 3.418/96/2008, nr. 3.410/96/2008, nr. 3.434/96/2008, nr. 3.500/96/2008, nr. 2.758/96/2008, nr. 2.811/96/2008, nr. 2.813/96/2008, nr. 3.361/96/2008, nr. 3.356/96/2008, nr. 3.442/96/2008, nr. 3.437/96/2008, nr. 3.433/96/2008, nr. 3.406/96/2008, nr. 3.396/96/2008, nr. 3.382/96/2008, nr. 2.888/96/2008, nr. 2.887/96/2008, nr. 2.882/96/2008, nr. 2.880/96/2008, nr. 2.757/96/2008, nr. 2.712/96/2008, nr. 2.748/96/2008, nr. 2.749/96/2008, nr. 2.752/96/2008, nr. 2.753/96/2008, nr. 2.709/96/2008, nr. 2.703/96/2008, nr. 3.505/96/2008, nr. 3.501/96/2008, nr. 3.541/96/2008, nr. 3.526/96/2008, nr. 3.521/96/2008, nr. 2.677/96/2008, nr. 2.678/96/2008, nr. 2.683/96/2008, nr. 2.682/96/2008, nr. 2.681/96/2008, nr. 2.691/96/2008, nr. 3.379/96/2008, nr. 3.373/96/2008, nr. 2.693/96/2008, nr. 2.694/96/2008, nr. 3.365/96/2008, nr. 3.359/96/2008, nr. 3.364/96/2008, nr. 3.569/96/2008, nr. 3.550/96/2008, nr. 3.555/96/2008, nr. 3.371/96/2008 si nr. 3.367/96/2008 ale Tribunalului Harghita - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 4.455D/2009 - nr. 4.559D/2009 la Dosarul nr. 4.452D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 6 mai 2009, 27 mai 2009 si 28 mai 2009, pronuntate în dosarele nr. 3.404/96/2008, nr. 3.525/96/2008, nr. 3.534/96/2008, nr. 3.513/96/2008, nr. 3.522/96/2008, nr. 2.739/96/2008, nr. 3.561/96/2008, nr. 3.567/96/2008, nr. 3.540/96/2008, nr. 2.879/96/2008, nr. 2.874/96/2008, nr. 3.551/96/2008, nr. 3.547/96/2008, nr. 3.539/96/2008, nr. 3.503/96/2008, nr. 3.484/96/2008, nr. 3.454/96/2008, nr. 3.426/96/2008, nr. 3.255/96/2008, nr. 3.251/96/2008, nr. 3.010/96/2008, nr. 3.533/96/2008, nr. 3.532/96/2008, nr. 3.527/96/2008, nr. 3.514/96/2008, nr. 3.507/96/2008, nr. 3.384/96/2008, nr. 3.380/96/2008, nr. 3.375/96/2008, nr. 3.374/96/2008, nr. 3.366/96/2008, nr. 3.574/96/2008, nr. 3.432/96/2008, nr. 3.409/96/2008, nr. 3.413/96/2008, nr. 3.420/96/2008, nr. 3.427/96/2008, nr. 3.403/96/2008, nr. 3.249/96/2008, nr. 3.368/96/2008, nr. 3.376/96/2008, nr. 3.377/96/2008, nr. 3.402/96/2008, nr. 3.399/96/2008, nr. 3.389/96/2008, nr. 3.494/96/2008, nr. 3.504/96/2008, nr. 3.435/96/2008, nr. 3.407/96/2008, nr. 3.397/96/2008, nr. 3.381/96/2008, nr. 2.847/96/2008, nr. 3.575/96/2008, nr. 3.572/96/2008, nr. 3.566/96/2008, nr. 3.564/96/2008, nr. 3.418/96/2008, nr. 3.410/96/2008, nr. 3.434/96/2008, nr. 3.500/96/2008, nr. 2.758/96/2008, nr. 2.811/96/2008, nr. 2.813/96/2008, nr. 3.361/96/2008, nr. 3.356/96/2008, nr. 3.442/96/2008, nr. 3.437/96/2008, nr. 3.433/96/2008, nr. 3.406/96/2008, nr. 3.396/96/2008, nr. 3.382/96/2008, nr. 2.888/96/2008, nr. 2.887/96/2008, nr. 2.882/96/2008, nr. 2.880/96/2008, nr. 2.757/96/2008, nr. 2.712/96/2008, nr. 2.748/96/2008, nr. 2.749/96/2008, nr. 2.752/96/2008, nr. 2.753/96/2008, nr. 2.709/96/2008, nr. 2.703/96/2008, nr. 3.505/96/2008, nr. 3.501/96/2008, nr. 3.541/96/2008, nr. 3.526/96/2008, nr. 3.521/96/2008, nr. 2.677/96/2008, nr. 2.678/96/2008, nr. 2.683/96/2008, nr. 2.682/96/2008, nr. 2.681/96/2008, nr. 2.691/96/2008, nr. 3.379/96/2008, nr. 3.373/96/2008, nr. 2.693/96/2008, nr. 2.694/96/2008, nr. 3.365/96/2008, nr. 3.359/96/2008, nr. 3.364/96/2008, nr. 3.569/96/2008, nr. 3.550/96/2008, nr. 3.555/96/2008, nr. 3.371/96/2008 si nr. 3.367/96/2008, Tribunalul Harghita - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniută din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Petrom” - S.A. din Bucuresti în cauze privind solutionarea unor actiuni civile având ca obiect drepturi bănesti.

În motivările exceptiilor de neconstitutionalitate, având un continut similar, se sustine, în esentă, că instantele de judecată au interpretat în mod gresit textul de lege criticat, în sensul că realizează o abrogare implicită a prevederilor art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncă, întrucât nu au tinut seama de faptul că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, nu mai există temei legal pentru a opera abrogarea implicită. Aceasta deoarece prin legea amintită a fost abrogat expres Decretul nr. 16/1976 care reglementa abrogarea implicită. Se mai arată că, tinând cont de principiul efectivitătii dezvoltat în jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, precum si în cea a Curtii Constitutionale a României, legiuitorul are obligatia de a asigura adoptarea unor dispozitii legale eficiente din punctul de vedere al aplicabilitătii lor, în sensul că acestea trebuie să fie coerente, să evite paralelismul legislativ, să aibă vocatia de a respecta drepturile si libertătile fundamentale si să aibă o aplicabilitate practică uniformă. Se aminteste că, în temeiul art. 1 alin. (5) din Constitutie, Parlamentul este obligat să respecte Constitutia si celelalte legi, cu referire la Legea nr. 24/2000. În acest sens, se arată că Parlamentul poate să modifice prevederi legale în vigoare prin abrogare expresă, dar nu si implicită, întrucât ar contraveni principiului coerentei legislative.

Tribunalul Harghita - Sectia civilă apreciază că motivarea exceptiei nu are în vedere aspecte de neconstitutionalitate, ci de aplicare a legii în timp.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 298 alin. (2) ultima liniută din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, potrivit cărora: „(2) Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: [...] - orice alte dispozitii contrare.”

Autorul exceptiei consideră că textul de lege criticat este contrar următoarelor texte din Constitutie: art. 1 alin. (4) si (5) care consacră principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat si obligatia respectării Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, art. 73 alin. (3) lit. p) potrivit căruia regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele si protectia socială se reglementează prin lege organică si art. 79 alin. (1) referitor la atributiile Consiliului Legislativ. De asemenea, consideră că este încălcat si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că a mai examinat constitutionalitatea dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniută din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, pronuntându-se asupra acestora din perspectiva acelorasi critici si prin raportare la aceleasi prevederi din Legea fundamentală si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale ca si cele invocate si în prezent. Prin mai multe decizii, Curtea a constatat că exceptia de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă, retinând, în esentă, că autorul acesteia îsi fundamentează critica pe o chestiune de interpretare si de aplicare a legii, de competenta exclusivă a instantelor judecătoresti. În acest sens, pot fi amintite, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 1.016 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, sau Decizia nr. 1.133 din 10 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 9 octombrie 2009. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudentei deja existente a Curtii Constitutionale, solutia pronuntată cu acele prilejuri si argumentele pe care aceasta s-a întemeiat îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniută din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Petrom” - S.A. din Bucuresti în Dosarele nr. 3.404/96/2008, nr. 3.525/96/2008, nr. 3.534/96/2008, nr. 3.513/96/2008, nr. 3.522/96/2008, nr. 2.739/96/2008, nr. 3.561/96/2008, nr. 3.567/96/2008, nr. 3.540/96/2008, nr. 2.879/96/2008, nr. 2.874/96/2008, nr. 3.551/96/2008, nr. 3.547/96/2008, nr. 3.539/96/2008, nr. 3.503/96/2008, nr. 3.484/96/2008, nr. 3.454/96/2008, nr. 3.426/96/2008, nr. 3.255/96/2008, nr. 3.251/96/2008, nr. 3.010/96/2008, nr. 3.533/96/2008, nr. 3.532/96/2008 nr. 3.527/96/2008, nr. 3.514/96/2008, nr. 3.507/96/2008, nr. 3.384/96/2008, nr. 3.380/96/2008, nr. 3.375/96/2008, nr. 3.374/96/2008, nr. 3.366/96/2008, nr. 3.574/96/2008, nr. 3.432/96/2008, nr. 3.409/96/2008, nr. 3.413/96/2008, nr. 3.420/96/2008, nr. 3.427/96/2008, nr. 3.403/96/2008, nr. 3.249/96/2008, nr. 3.368/96/2008, nr. 3.376/96/2008, nr. 3.377/96/2008, nr. 3.402/96/2008, nr. 3.399/96/2008, nr. 3.389/96/2008, nr. 3.494/96/2008, nr. 3.504/96/2008, nr. 3.435/96/2008, nr. 3.407/96/2008, nr. 3.397/96/2008, nr. 3.381/96/2008, nr. 2.847/96/2008, nr. 3.575/96/2008, nr. 3.572/96/2008, nr. 3.566/96/2008, nr. 3.564/96/2008, nr. 3.418/96/2008, nr. 3.410/96/2008, nr. 3.434/96/2008, nr. 3.500/96/2008, nr. 2.758/96/2008, nr. 2.811/96/2008, nr. 2.813/96/2008, nr. 3.361/96/2008, nr. 3.356/96/2008, nr. 3.442/96/2008, nr. 3.437/96/2008, nr. 3.433/96/2008, nr. 3.406/96/2008, nr. 3.396/96/2008, nr. 3.382/96/2008, nr. 2.888/96/2008, nr. 2.887/96/2008, nr. 2.882/96/2008, nr. 2.880/96/2008, nr. 2.757/96/2008, nr. 2.712/96/2008, nr. 2.748/96/2008, nr. 2.749/96/2008, nr. 2.752/96/2008, nr. 2.753/96/2008, nr. 2.709/96/2008, nr. 2.703/96/2008, nr. 3.505/96/2008, nr. 3.501/96/2008, nr. 3.541/96/2008, nr. 3.526/96/2008, nr. 3.521/96/2008, nr. 2.677/96/2008, nr. 2.678/96/2008, nr. 2.683/96/2008, nr. 2.682/96/2008, nr. 2.681/96/2008, nr. 2.691/96/2008, nr. 3.379/96/2008, nr. 3.373/96/2008, nr. 2.693/96/2008, nr. 2.694/96/2008, nr. 3.365/96/2008, nr. 3.359/96/2008, nr. 3.364/96/2008, nr. 3.569/96/2008, nr. 3.550/96/2008, nr. 3.555/96/2008, nr. 3.371/96/2008 si nr. 3.367/96/2008 ale Tribunalului Harghita - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 decembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.629

din 3 decembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1-5 si 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII si anexa nr. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întărirea capacitătii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administratia publică centrală si locală, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga – procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătătire a activitătii administratiei publice, exceptie ridicată de Laurentiu Achimescu în Dosarul nr. 551/46/2009 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.


Acesta sustine, în principal, respingerea ca inadmisibilă a exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2009, criticată, este în prezent abrogată expres prin art. art. XIV alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întărirea capacitătii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administratia publică centrală si locală, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local. Totodată, chiar si în conditiile în care Curtea Constitutională se va pronunta asupra dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 pe motivul că aceasta preia, în cuprinsul său, continutul dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 37/2009, reprezentantul Ministerului Public consideră că si o exceptie cu un asemenea obiect este, de asemenea, inadmisibilă, deoarece Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 nu a fost încă supusă dezbaterii Parlamentului pentru aprobare prin lege, un astfel de impediment fiind apreciat, în conformitate cu cele retinute de Curte prin Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 6 noiembrie 2009, de natură să împiedice examinarea constitutionalitătii unei ordonante de urgentă. În subsidiar, în eventualitatea în care Curtea va trece la examinarea dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 105/2009, consideră că exceptia de neconstitutionalitate trebuie admisă, pe aceleasi considerente pentru care Curtea Constitutională, prin Decizia nr. 1.257/2009, a constatat neconstitutionalitatea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătătire a activitătii administratiei publice.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 3 iunie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 551/46/2009, Curtea de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătătire a activitătii administratiei publice.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Laurentiu Achimescu într-o cauză având ca obiect anularea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 37/2009 si a unui ordin prin care autorul exceptiei a fost eliberat din functie.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arată, mai întâi, că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2009 reglementează, de principiu, aceeasi solutie legislativă cuprinsă în Legea de modificare a Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, lege asupra căreia Curtea Constitutională a exercitat controlul de constitutionalitate înainte de promulgare. Guvernul a adoptat ordonanta de urgentă criticată înainte de pronuntarea acestei decizii, lipsind-o astfel de orice fel de efect juridic si încălcând „o multime de prevederi constitutionale, începând cu art. 1 alin. (4)”, care instituie principiul separatiei si echilibrului puterilor în stat, dar si art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, referitor la Parlament ca unică autoritate legiuitoare a tării.

Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2009 nu este, practic, motivată sub aspectul urgentei si nu cuprinde justificarea situatiei exceptionale care a determinat adoptarea sa în regim de urgentă, ceea ce contravine prevederilor art. 115 alin. (4) din Constitutie. Adevăratul motiv ce a stat la baza adoptării acestui act normativ a fost, în opinia autorului exceptiei, „contracararea posibilelor efecte ale exercitării unui drept constitutional de către un număr de parlamentari împotriva unei legi deja adoptată de Parlament.”

În ceea ce priveste nerespectarea prevederilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, se arată că aceeasi ordonantă de urgentă afectează drepturile prevăzute de Constitutie, si anume dreptul la muncă, drept complex reglementat de Constitutia României, si Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale si care cuprinde dreptul la protectia socială a muncii si dreptul la un nivel de trai decent. Mai mult decât atât, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului statuează că notiunea de „bun” înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel că dreptul la salariu poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar afectarea primului echivalează, sub acest aspect, cu o expropriere, fapt ce contravine art. 44 alin. (3) din Constitutie.

Curtea de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal se pronuntă numai în sensul admisibilitătii exceptiei de neconstitutionalitate, nu si asupra temeiniciei acesteia.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, sustine, în esentă, că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2009 a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constitutie, astfel cum rezultă din Nota de fundamentare si preambulul acesteia, si nici nu afectează, prin continutul său, exercitarea dreptului la muncă sau dreptul la un nivel de trai decent.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 37/2009 sunt constitutionale. Aceasta cuprinde în preambulul său motivarea urgentei si a situatiei extraordinare, iar dispozitiile sale nu contin norme contrare art. 115 alin. (6), art. 44, art. 47 alin. (1) si (2), art. 54 alin. (2) sau art. 16 alin. (3) din Constitutie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare si motivării autorului exceptiei, „Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătătire a activitătii administratiei publice”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 22 aprilie 2009. La o dată ulterioară sesizării Curtii Constitutionale cu prezenta exceptie, actul normativ criticat a fost abrogat expres prin art. XIV alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întărirea capacitătii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administratia publică centrală si locală, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 6 octombrie 2009.

Fată de această situatie, Curtea observă că, prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. III din 31 octombrie 1995 privind judecarea constitutionalitătii unei dispozitii legale modificate ulterior invocării exceptiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, aceasta a decis: „în cazul în care, după invocarea unei exceptii de neconstitutionalitate în fata instantelor judecătoresti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constitutională se pronuntă asupra constitutionalitătii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă solutia legislativă din legea sau ordonanta modificată este, în principiu, aceeasi cu cea dinaintea modificării.” Aceeasi solutie se impune, cuatât mai mult, nu doar în cazul modificării ulterioare a dispozitiilor legale criticate pe calea exceptiei de neconstitutionalitate si preluate, într-o nouă redactare, dar cu aceeasi solutie juridica de principiu, de un alt act normativ, ci si în situatia în care textul legal criticat a fost, ulterior invocării exceptiei, abrogat expres si preluat în integralitatea sa fără modificări de esentă în cuprinsul actului normativ abrogator. O solutie contrară ar echivala cu sanctionarea autorului unei exceptii de neconstitutionalitate pentru abrogarea, ulterior invocării exceptiei, a textului legal criticat si îngrădirea sau îngreunarea, în acest mod, a accesului liber la justitie, independent de un act propriu de vointă. Mai mult, uzitarea unui formalism excesiv este nejustificată în conditiile în care solutia legislativă criticată este în continuare în vigoare, singura diferentă fiind una de formă, în sensul raportării obiectului exceptiei la un alt act normativ, care îl înlocuieste pe cel abrogat.

Văzând cuprinsul dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 105/2009, Curtea constată că acestea preiau în integralitate si cu modificări nesemnificative continutul dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 37/2009, criticate, în prezent abrogată.

În concluzie, Curtea Constitutională, urmează să se pronunte asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. I pct. 1-5 si 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII si anexa nr. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întărirea capacitătii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administratia publică centrală si locală, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local, care reglementează, în prezent, aceleasi solutii juridice cuprinse în Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2009, initial criticată.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că „Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătătire a activitătii administratiei publice” încalcă, în ordinea invocării lor, următoarele texte din Constitutie: art. 115 alin. (4) si (6) privind conditiile de adoptare a ordonantelor de urgentă, art. 61 alin. (1) potrivit căruia „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate legiuitoare a tării”, art. 41 - Munca si protectia socială a muncii, art. 47 alin. (1) referitor la obligatia statului de a asigura cetătenilor un nivel de trai decent, art. 20 - Tratatele internationale privind drepturile omului, art. 44 - Dreptul de proprietate privată si ale art. 1 alin. (5) conform cărora „în România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 pct. 1 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, care recunosc dreptul la muncă si ale art. 1 paragraful 1 din Primul protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la protectia proprietătii.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că aceasta urmează să fie admisă, având în vedere următoarele considerente:

La data de 6 octombrie 2009 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întărirea capacitătii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administratia publică centrală si locală, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local. Potrivit art. XIV alin. (1) din aceasta, „(1) Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătătire a activitătii administratiei publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 22 aprilie 2009, se abrogă.”

La data de 7 octombrie 2009, Curtea Constitutională a pronuntat, în cadrul controlului de constitutionalitate a priori, Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 6 noiembrie 2009, prin care Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătătire a activitătii administratiei publice a fost declarată ca fiind neconstitutională. Asadar, cu acel prilej, Curtea Constitutională a examinat, înainte de promulgare, deci de intrarea sa în vigoare, Legea de aprobare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 37/2009, controlul de constitutionalitate raportându-se, în mod indisolubil, la actul normativ supus aprobării prin lege. Chiar dacă ordonanta de urgentă astfel examinată era la acel moment abrogată prin efectul art. XIV alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009, un transfer al obiectului controlului asupra acestui din urmă act normativ în vigoare ar fi fost inadmisibil, deoarece, în cadrul controlului de constitutionalitate exercitat a priori, deci numai asupra legilor înainte de promulgare, Curtea Constitutională se pronuntă doar în limitele sesizării sale. Cu alte cuvinte, în contextul arătat, unele dispozitii ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 ori actul normativ în integralitatea sa puteau fi examinate fie în cadrul controlului de constitutionalitate a posteriori, pe calea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate în conditiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, fie în cadrul controlului a priori, dar exercitat numai asupra Legii de aprobare a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 105/2009, la sesizare, potrivit art. 146 lit. a) din Constitutie.

Prin procedeul legislativ utilizat, Guvernul a determinat ca prevederile actului normativ abrogate si declarat neconstitutional - Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2009 - să producă în continuare efecte juridice, sub forma unui act nou - Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 - care, asa cum s-a arătat, a preluat în integralitate, cu unele modificări nesemnificative, dispozitiile initiale în materia respectivă. Asa cum s-a mentionat si în Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, o astfel de situatie „pune în discutie comportamentul constitutional de ordin legislativ al Executivului fată de Parlament si, nu în cele din urmă, fată de Curtea Constitutională.”

În motivarea prezentei exceptii de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2009 contravine prevederilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, potrivit cărora: „Ordonantele de urgentă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertătile si îndatoririle prevăzute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.”

Prin Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, mai sus mentionată, Curtea Constitutională a constatat că prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2009, aprobată prin lege de către Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate în sensul încălcării prevederilor art. 115 alin. (6) din Constitutie. În esentă, Curtea a retinut, în acest sens, că „prin reglementările sale, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 37/2009 «afectează» statutul juridic al unor functionari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările si completările ulterioare, adoptată de Parlament în conformitate cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală, potrivit cărora statutul functionarilor publici se reglementează prin lege organică” si că „prin întreg continutul reglementării, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competenta materială, încălcând, astfel, dispozitiile art. 115 alin. (6) din Constitutie.” De asemenea, cu acelasi prilej, Curtea a analizat ordonanta de urgentă în ansamblul său si sub aspectul noii conceptii pe care o consacră în domeniul administratiei publice, referitoare la desfiintarea functiilor publice, a functiilor publice specifice si a posturilor încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale, precum si adjunctii acestuia si instituirea, corelativ, a functiei de „director coordonator al serviciului public deconcentrat”, persoană numită, în urma câstigării unui concurs anume organizat, prin „act administrativ” al ordonatorului principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia functionează serviciul public deconcentrat respectiv si care îsi exercită functiile în baza unui „contract de management” încheiat cu ordonatorul principal de credite, pe o perioadă de maximum 4 ani, contract asimilat „contractului individual de muncă”. Curtea a conchis că „această constructie juridică deficitară si confuză ridică problema statutului juridic al «directorului coordonator» si a naturii juridice a «contractului de management»“.

Asa cum s-a arătat, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. I pct. 1-5 si 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII si anexa nr. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întărirea capacitătii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administratia publică centrală si locală, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local.

Întrucât aceste dispozitiile legale determinate din cuprinsul Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 contin aceleasi reglementări si aceleasi solutii legislative ca si cele ce au constituit obiectul criticii formulate de autorul exceptiei, Curtea constată că argumentele retinute în Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, referitoare la încălcarea art. 115 alin. (6) din Constitutie si mentionate mai sus, sunt, mutatis mutandis, valabile si în prezenta cauză. În plus, potrivit art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, deciziile Curtii Constitutionale „sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor.”

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicată de Laurentiu Achimescu în Dosarul nr. 551/46/2009 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia comercială si de contencios administrativ si fiscal si constată că dispozitiile art. I pct. 1-5 si 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII si anexa nr. 1 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul functiei publice, precum si pentru întărirea capacitătii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administratia publică centrală si locală, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local sunt neconstitutionale.

Definitivă si general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului si Guvernului.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 decembrie 2009.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.638

din 10 decembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

            Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

            Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Huang Yihua în Dosarul nr. 506/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, în acord cu jurisprudenta constantă în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 6 aprilie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 506/2/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 102 alin. (1)si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Huang Yihua într-o cauză având ca obiect solutionarea unei plângeri formulate împotriva unei decizii a Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererii de acordare a regimului tolerării sederii pe teritoriul României, cu posibilitatea de prelungire până la încetarea motivelor care împiedică returnarea străinului în China.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textul de lege criticat contine reglementări care „sunt lipsite de precizie si claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale în întelesul dat de practica jurisprudentială a Curtii Europene a Drepturilor Omului”. În opinia sa, notiunile de „motive obiective” si „împrejurări independente de vointa străinului, imprevizibile si de neînlăturat” sunt „prea vagi si imprecise”, astfel că acesta „nu poate avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile în situatia sa”. În aceste conditii, a fost posibil ca Oficiul Român pentru Imigrări să respingă cererea sa de acordare a regimului tolerării pe teritoriul României, chiar dacă autorul exceptiei are calitatea de parte într-un proces în desfăsurare pentru stabilirea filiatiei după tată a fiului său, fiindu-i afectat astfel dreptul de acces la instantă în privinta acestui din urmă proces, precum si dreptul la un proces echitabil.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că prevederile de lege ce formează obiect al exceptiei sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 102 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „(1) Tolerarea rămânerii pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare, reprezintă permisiunea de a rămâne pe teritoriul tării acordată de Oficiul Român pentru Imigrări străinilor care nu au dreptul de sedere si, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul României.

(2) Prin motive obiective, în sensul prezentei ordonante de urgentă, se întelege acele împrejurări independente de vointa străinului, imprevizibile si care nu pot fi înlăturate, datorită cărora străinul nu poate părăsi teritoriul României.”

În opinia autorului exceptiei, textele de lege criticate contravin dispozitiilor privitoare la drepturile de acces la justitie si la un proces echitabil, prevăzute de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală a României si de art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că argumentatia prezentată de autorul acesteia în sustinerea neconstitutionalitătii dispozitiilor art. 102 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România se bazează, în principal, pe circumstantele specifice litigiului în care exceptia a fost invocată. Astfel, se arată că cererea de acordare a regimului tolerării pe teritoriul României a fost respinsă, desi solicitantul avea calitatea de parte într-un proces aflat în desfăsurare. Asa fiind, autorul exceptiei sustine încălcarea dreptului de acces la justitie si a dreptului la un proces echitabil.

Fată de aceste sustineri, Curtea constată că exceptia urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, deoarece critica formulată nu vizează o relatie de neconformitate a textelor de lege examinate fată de normele constitutionale si conventionale invocate. Neconstitutionalitatea unei reglementări legale constituie o stare intrinsecă a acesteia si nu poate fi dedusă pe calea unei interpretări a instantei de judecată învestite să aplice legislatia într-un litigiu dat.

Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia dispozitiile art. 102 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România contin norme insuficient de clare sub aspectul determinării acelor „motive obiective” reprezentate prin „împrejurări independente de vointa străinului, imprevizibile si de neînlăturat” care pot sta la baza unei hotărâri de acordare a tolerării rămânerii pe teritoriul României.

Examinând prevederile alin. (2) al art. 102 din ordonanta mentionată, Curtea constată că acestea contin suficiente elemente care să indice conditiile în care autoritatea sau organele competente pot acorda permisiunea rămânerii pe teritoriul tării. De altfel, este imposibil si nici măcar în acord cu normele de tehnică legislativă ca printr-un act normativ să fie determinate în concret toate motivele obiective datorită cărora un străin s-ar putea afla în împrejurări independente de vointa sa, imprevizibile si care nu pot fi înlăturate, astfel încât să nu poată părăsi teritoriul României. Legea oferă, în acest caz, cadrul general si reperele esentiale, determinante pentru aplicarea normei juridice criticate. Interpretarea si aplicarea efectivă a legislatiei la specificul fiecărei spete sunt operatiuni ce apartin organelor competente în acest sens, legea instituind căile de atac la care destinatarul nemultumit al normei poate să apeleze.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 102 alin. (1)si (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Huang Yihua în Dosarul nr. 506/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 decembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.639

din 10 decembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) si ale art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin – procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) si ale art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Vladimir Iramomedovîn Dosarul nr. 3.361/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei, deoarece autorul acesteia nu demonstrează o veritabilă contradictie între textele de lege criticate si norme ale Legii fundamentale, ci se bazează pe o situatie nefavorabilă în cadrul litigiului dedus judecătii în fata instantei judecătoresti.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 20 mai 2009, pronuntată în Dosarul nr. 3.361/2/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (4) si ale art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Vladimir Iramomedov într-o cauză având ca obiect solutionarea unei actiuni în contencios administrativ privind anularea unei decizii de returnare de pe teritoriul României, emisă de Oficiul Român pentru Imigrări.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că textele de lege criticate, reglementând obligatia cetăteanului străin să părăsească teritoriul României după expirarea vizei de sedere în tară, încalcă garantiile constitutionale referitoare la protectia cetătenilor străini si a apatrizilor si restrâng drepturile acestora la liberă circulatie si de proprietate. Art. 18 alin. (1) din Constitutie se referă la cetătenii străini si apatrizii care „locuiesc în România”, asadar la cei care au o proprietate în această tară, dar pe care statul, prin obligatia părăsirii teritoriului de către cetăteanul străin, nu o ocroteste. Mai mult, această obligatie, care derivă de la un functionar public si nu este hotărâtă de justitie, echivalează cu interzicerea dreptului la circulatie în acea tară, în cazul de fată stat membru al Uniunii Europene, si afectează totodată desfăsurarea unei vieti de familie normale, în concordantă cu prevederile art. 26 din Constitutie, adică acolo unde persoana si-a întemeiat o familie, detine bunuri imobile în proprietate si se simte în sigurantă. În acest sens, autorul exceptiei prezintă situatia sa personală, arătând că, potrivit deciziei de returnare emise pe numele său, ar fi trebuit, cu riscul de a-si pune viata în pericol, să se întoarcă în Republica Moldova, în perioada manifestărilor de protest de la Chisinău si a represaliilor împotriva tuturor persoanelor care veneau din România.

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicată.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că prevederile art. 4 alin. (4) si ale art. 11 alin. (2) din Ordonanta de


urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, sunt constitutionale. Acestea nu contin norme care să pună în discutie restrângeri ale exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, cum ar fi dreptul de proprietate sau dreptul de azil, garantate de art. 44, respectiv art. 18 din Constitutie. Celelalte dispozitii constitutionale invocate nu au incidentă în cauză.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 4 alin. (4) si ale art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

-Art. 4 alin. (4): „(4) Străinii aflati pe teritoriul României sunt obligati să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra si, după caz, de a rămâne pe teritoriul României, să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat sederea, precum si să depună toate diligentele necesare pentru a iesi din România până la expirarea acestei perioade.”

- Art. 11 alin. (2): „(2) în cazul în care prin conventiile internationale sau actele normative prin care se desfiintează unilateral regimul de vize nu este prevăzută perioada pentru care vizele sunt desfiintate, străinilor care nu au obligatia obtinerii vizei pentru a intra în România li se permite accesul pe teritoriul statului român si pot să rămână până la 90 de zile, în decurs de 6 luni, începând cu ziua primei intrări în tară.”

În opinia autorului exceptiei, textele de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 18 alin. (1) referitoare la protectia generală a persoanelor si a averilor de care se bucură cetătenii străini si apatrizii care locuiesc în România, art. 19 alin. (4) potrivit cărora „Expulzarea sau extrădarea se hotărăste de justitie”, art. 25 alin. (1) privind garantarea si exercitarea în conditiile legii ale libertătii de circulatie în tară si în străinătate, art. 26 - Viata intimă, familială si privată, art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea si ocrotirea în mod egal de lege a proprietătii private, indiferent de titular, si ale art. 53 - Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională constată că aceasta nu este întemeiată.

Dispozitiile art. 4 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România stabilesc regula generală aplicabilă străinilor, în sensul că acestia nu pot depăsi perioada pentru care le este permisă rămânerea pe teritoriul României. Reglementarea nu contine norme neconstitutionale în sensul invocat de autorul exceptiei, deoarece este pe deplin justificată obligatia respectării de către străini a regulilor speciale ce constituie regimul sederii lor în România, având în vedere si necesitatea oricărui stat de a controla fenomenul migratiei.

Prevederile art. 11 alin. (2) din acelasi act normativ instituie o exceptie de la regula continută la art. 4 alin. (1), aplicabilă străinilor care, datorită desfiintării unilaterale si sine die a regimului de vize prin conventii internationale sau acte normative la care România este parte, nu au această obligatie. Accesul acestora pe teritoriul statului român este permis pentru o perioadă totală de 90 de zile, în decurs de 6 luni, începând cu ziua primei intrări în tară. Aceasta este o măsură menită să asigure libera circulatie a acestei categorii speciale de străini, însă are în vedere, în acelasi timp, si necesitatea controlului migratiei. Asadar, nici această prevedere legală nu contine elemente de natură să atragă neconstitutionalitatea pretinsă de autorul exceptiei.

În ceea ce priveste situatia concretă a autorului exceptiei, potrivit căreia returnarea în tara de origine i-ar pune viata în pericol datorită unor evenimente violente în acel stat, Curtea constată că aceasta nu se poate converti într-un veritabil argument în favoarea tezei neconstitutionalitătii dispozitiilor legale criticate. Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 contine, de pildă la art. 92 alin. (1) lit. e), art. 95 alin. (1) sau art. 102 alin. (1), reglementări de natură să ofere solutii unor situatii în care străinul, din motive obiective, independente de vointa sa, imprevizibile si de neînlăturat sau de natură să-i pună viata în pericol, poate solicita în fata organelor competente si poate obtine, după caz, permisiunea rămânerii pe teritoriul României.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (4) si ale art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, exceptie ridicată de Vladimir Iramomedovîn Dosarul nr. 3.361/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 10 decembrie 2009.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.688

din 17 decembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal

            Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

            Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicată de Ana Măria Mădălina Păunescu în Dosarul nr. 3.860/2005 (nr. unic 3.900/4/2005) al Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul exceptiei domnul avocat Cezar Bivolaru din cadrul Baroului Bucuresti, cu delegatie la dosar, si se constată lipsa celorlalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului exceptiei care solicită admiterea acesteia, sens în care depune si note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca nefondată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 mai 2009, pronuntată în Dosarul nr. 3.860/2005 (nr. unic 3.900/4/2005), Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 215 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicată de Ana Măria Mădălina Păunescu în dosarul de mai sus.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 11 art. 16 alin. (1) si (2), art. 20, art. 21 alin. (1)-(3), art. 45, art. 135 alin. (2) lit. a), precum si art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si art. 1 din Protocolul nr. 4 aditional la Conventie, deoarece se instituie o sanctiune penală în conditiile în care eroarea contractuală sau neîndeplinirea unei obligatii contractuale nu pot fi sanctionate decât prin aplicarea de sanctiuni civile.

Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenta în materie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile reprezentantului autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 215 alin. 3 din Codul penal - înselăciunea, care au următorul continut:

„Inducerea sau mentinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârsită în asa fel încât, fără aceasta eroare, cel înselat nu ar fi încheiat sau executat contractul în conditiile stipulate, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distinctiile acolo arătate.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului său prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 1.200 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 23 octombrie 2009, Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 din Codul penal.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.


Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicată de Ana Măria Mădălina Păunescu în Dosarul nr. 3.860/2005 (nr. unic 3.900/4/2005) al Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 decembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 1.690

din 17 decembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 5 si art. 146 din Codul penal

            Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

            Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 5 si art. 146 din Codul penal, exceptie ridicată de Ioan Eseu în Dosarul nr. 1.318/44/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca nefondată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 26 mai 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.318/44/2006, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 215 alin. 5 si art. 146 din Codul penal, exceptie ridicată de Ioan Eseu în dosarul de mai sus.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile legale mentionate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (11) si (12), art. 73 alin. (3) lit. h), art. 11 si art. 20, precum si ale art. 6 si art. 7 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece se conditionează incriminarea de cuantumul unui prejudiciu a cărui existentă nu poate fi stabilită decât printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenta în materie.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:


Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 215 alin. 5 - înselăciunea si art. 146 - Consecinte deosebit de grave, ambele din Codul penal care au următorul continut:

- Art. 215 alin. 5: „înselăciunea care a avut consecinte deosebit de grave se pedepseste cu închisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.”

- Art. 146: „Prin consecinte deosebit de grave se întelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activitătii, cauzată unei autorităti publice sau oricăreia dintre unitătile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului său prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronuntării Deciziei nr. 1.128 din 10 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 9 octombrie 2009, Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 5 si art. 146 din Codul penal.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mai sus mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 5 si art. 146 din Codul penal, exceptie ridicată de Ioan Eseu în Dosarul nr. 1.318/44/2006 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 17 decembrie 2009.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.