MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 30/2010

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXII - Nr. 30         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 14 ianuarie 2010

 

SUMAR

 

LEGI SI DECRETE

 

9. - Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante

 

11. - Decret pentru promulgarea Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.612/2009. - Hotărâre pentru aprobarea plătii contributiei anuale de participare a României la grupul de lucru din cadrul Comitetului pentru Investitii si Companii Multinationale, care gestionează problematica Declaratiei pentru investitii internationale si companii multinationale a Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economică

 

1.633/2009.- Hotărâre pentru modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr. 2.406/2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz

 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

            Hotărârea din 4 noiembrie 2008 în Cauza Nită împotriva României

 

ACTE ALE BIROULUI ELECTORAL CENTRAL

 

2. - Hotărâre privind interpretarea art. 41 alin. (6) si art. 50 lit. o) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritătilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si a Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali

 

3. - Hotărâre privind interpretarea art. 42 alin. (221) si art. 711 alin. (2) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritătilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si a Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali

 

Rectificări la :

             - Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 89/2009

             - Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 103/2009


 

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

SENATUL

 

LEGE

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. - în temeiul dispozitiilor art. 115 alin. (1) din Constitutia României, republicată, Guvernul este abilitat ca, de la data intrării în vigoare a prezentei legi si până la reluarea lucrărilor Parlamentului în prima sesiune ordinară a anului 2010, să emită ordonante în domenii care nu fac obiectul legilor organice, după cum urmează:

I. Finante publice si economie:

1. modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare;

2. modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 196/2008 privind înfiintarea activitătii de derulare si gestionare a proiectelor de înfrătire institutională finantate de Uniunea Europeană, pentru care România are calitate de donator de asistentă tehnică, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 168/2009;

3. aprobarea scoaterii prin rezerva de stat, sub formă de împrumut, a unor cantităti de combustibili pentru unii operatori economici;

4. reglementări privind asigurarea unui cadru unitar de management pentru beneficiarii proiectelor finantate prin fonduri structurale;

5. măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010.

II. Justitie:

- modificarea si completarea unor acte normative în domeniul justitiei, în vederea transpunerii Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pietei interne.

III. Sănătate:

1. reglementarea unor măsuri în domeniul descentralizării sistemului sanitar;

2. modificarea si completarea Legii nr. 178/2000 privind produsele cosmetice, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

3. modificarea si completarea Legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, cu modificările si completările ulterioare.

IV. Transporturi:

1. modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare;

2. modificarea si completarea Legii nr. 265/2008 privind auditul de sigurantă rutieră;

3. modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare;

4. reglementarea unor măsuri pentru diminuarea consecintelor restructurării si reorganizării unor societăti nationale, companii nationale si societăti comerciale cu capital majoritar de stat din domeniul feroviar;

5. reglementări pentru eficientizarea activitătii de pilotaj în domeniul aviatiei.

V. Mediu:

- instituirea infrastructurii pentru informatii spatiale în România.

VI. Prorogarea sau modificarea unor termene prevăzute în acte normative cu putere de lege

VII. Administratie publică si interne:

1. adoptarea ordonantei privind organizarea si exercitarea profesiei de geodez;

2. modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 115/2009 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administratiei publice centrale.

Art. 2. - În conformitate cu dispozitiile art. 115 alin. (3) din Constitutia României, republicată, ordonantele emise de Guvern în temeiul art. 1 vor fi înaintate spre aprobare Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la reluarea lucrărilor Parlamentului în prima sesiune ordinară a anului 2010. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonantei.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia României, republicată.

 

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PRESEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

Bucuresti, 14 ianuarie 2010.

Nr. 9.

 


PRESEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) si ale art. 100 alin. (1) din Constitutia României, republicată,

 

Presedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante si se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRESEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 14 ianuarie 2010.

Nr. 11.

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea plătii contributiei anuale de participare a României la grupul de lucru din cadrul Comitetului pentru Investitii si Companii Multinationale, care gestionează problematica Declaratiei pentru investitii internationale si companii multinationale a Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economică

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, si având în vedere art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 420/2005 privind înfiintarea si functionarea Punctului National de Contact pentru aplicarea recomandărilor propuse de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economică (OCDE) în Ghidul pentru întreprinderi Multinationale si art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.431/2009 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Centrului Român pentru Promovarea Comertului si Investitiilor Străine,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă plata contributiei anuale de participare a României la grupul de lucru din cadrul Comitetului pentru Investitii si Companii Multinationale, care gestionează problematica Declaratiei pentru investitii internationale si companii multinationale a Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economică, pe anul 2009, în sumă de 3.400 euro.

Art. 2. - Contravaloarea în lei a contributiei prevăzute la art. 1 se asigură din bugetul aprobat Ministerului întreprinderilor Mici si Mijlocii, Comertului si Mediului de Afaceri*), prin bugetul Centrului Român pentru Promovarea Comertului si Investitiilor Străine pe anul 2009.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Hotărârea Guvernului nr. 1.449/2007 pentru aprobarea plătii contributiei anuale de participare a României la grupul de lucru din cadrul Comitetului pentru Investitii si Companii Multinationale, care gestionează problematica Declaratiei pentru investitii internationale si companii multinationale a Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 3 decembrie 2007, se abrogă.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

p. Ministrul întreprinderilor mici si mijlocii,

comertului si mediului de afaceri,

interimar,

Măria Pârcălăbescu,

secretar de stat

Ministrul finantelor publice,

Gheorghe Pogea

 

Bucuresti, 16 decembrie 2009.

Nr. 1.612.


*) Ministerul întreprinderilor Mici si Mijlocii, Comertului si Mediului de Afaceri a fost desfiintat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 115/2009 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administratiei publice centrale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009.


GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr. 2.406/2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. I. - Hotărârea Guvernului nr. 2.406/2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 11 ianuarie 2005, cu modificările si completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

1. Titlul se modifică si va avea următorul cuprins:

„HOTĂRÂRE

privind gestionarea vehiculelor si a vehiculelor scoase din uz"

2. La articolul 1, alineatul (4) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(4) Prevederile prezentei hotărâri se aplică vehiculelor si vehiculelor scoase din uz, inclusiv componentelor si materialelor acestora, cu respectarea prevederilor art. 10 alin. (2) si fără a se tine seama de modul în care vehiculul a fost întretinut sau reparat pe toată durata utilizării acestuia si indiferent dacă acesta este echipat cu componente furnizate de producător ori cu alte componente a căror montare ca piese de rezervă sau ca piese de schimb se realizează respectându-se reglementările nationale în domeniu."

3. La articolul 2, literele I), t) si v) se modifică si vor avea următorul cuprins:

,,l) operatori economici- producătorii, distribuitorii, colectorii, companiile de asigurări auto, precum si operatorii care au ca obiect de activitate dezmembrarea, măruntirea, valorificarea, reciclarea si alti operatori care au ca obiect de activitate tratarea vehiculelor scoase din uz, inclusiv a componentelor si a materialelor acestora;

t) acord voluntar- acordul încheiat între autoritătile publice competente si reprezentantii sectoarelor economice implicate, deschis tuturor partenerilor care doresc să se conformeze conditiilor acordului, în vederea atingerii obiectivelor prevăzute în prezenta hotărâre;

v) echipamente si instalatii pentru epurarea apelor - orice echipamente sau instalatii omologate existente pe piată, care previn si înlătură poluarea apelor de suprafată si subterane cu produse petroliere sau alti posibili poluatori, inclusiv decantoare si dispozitive de epurare-degresare."

4. La articolul 3, litera b) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,b) conceperea si construirea noilor vehicule cu luarea în considerare a posibilitătilor de dezmembrare, reutilizare si valorificare, în special prin reciclare, a componentelor si materialelor acestora;".

5. La articolul 4, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) Anexa prevăzută la alin. (2) se actualizează prin ordin comun al ministrului mediului si pădurilor si al ministrului economiei, comertului si mediului de afaceri."

6. La articolul 9, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:

Art. 9. - (1) Producătorii de vehicule trebuie să asigure, individual sau prin contracte cu terte părti, preluarea de la ultimul detinător a vehiculelor pe care le-au introdus pe piată, atunci când acestea devin vehicule scoase din uz, precum si a părtilor uzate devenite deseuri înlăturate la repararea vehiculelor pentru transport de persoane, în măsura posibilitătilor tehnice."

7. La articolul 10, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) Producătorii acoperă costurile predării si/sau preiau vehiculele scoase din uz în aceleasi conditii precum cele prevăzute la alin. (1)."

8. La articolul 10, alineatul (2) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(2) Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1):

a) vehiculele scoase din uz care nu mai contin una sau mai multe componente esentiale, în mod special motorul si caroseria;

b) vehiculele scoase din uz cărora li s-au adăugat deseuri."

9. La articolul 11, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (31), cu următorul cuprins:

„(31) Eliberarea certificatului de distrugere de către operatorii economici care detin instalatii de tratare autorizate sau de către operatorii economici care desfăsoară activităti de colectare, în numele unui operator economic detinător de instalatii de tratare autorizate, nu îi îndreptăteste pe acestia să solicite rambursări financiare."

10. La articolul 11, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:

„(5) Autoritătile publice competente recunosc si acceptă certificatele de distrugere eliberate în alte state membre ale Uniunii Europene potrivit prevederilor Deciziei Comisiei 2002/151/CE privind cerintele minime pentru certificatul de distrugere eliberat în conformitate cu art. 5 alin. (3) din Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European si a Consiliului privind vehiculele scoase din uz."

11. La articolul 14, alineatele (3) si (4) se modifică si vor avea următorul cuprins:

„(3) Operatorii economici care desfăsoară activităti de colectare si tratare a vehiculelor scoase din uz sunt obligati să le stocheze, chiar si temporar, si să le trateze potrivit prevederilor art. 5 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 426/2001, cu modificările si completările ulterioare, si să respecte cerintele minime prevăzute în anexa nr. 1, cu


respectarea prevederilor reglementărilor de drept intern cu privire la sănătate si la mediu.

(4) Operatorii economici prevăzuti la alin. (1) si (3) au obligatia să detină autorizatie de mediu emisă de autoritatea competentă pentru protectia mediului, cu respectarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 426/2001, cu modificările si completările ulterioare. Autorizatia include în mod obligatoriu conditiile prevăzute în anexa nr. 1."

12. După articolul 14 se introduce un nou articol, articolul 141, cu următorul cuprins:

„Art. 141. - Autoritătile publice încurajează, conform prevederilor legale, unitătile si întreprinderile care efectuează operatii de tratare să introducă sisteme de management de mediu certificate."

13. La articolul 15, alineatul (7) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(7) La interval de 3 ani, Ministerul Mediului si Pădurilor înaintează Comisiei Comunitătilor Europene un raport privind punerea în aplicare a prezentei hotărâri. Raportul este întocmit pe baza formularelor prevăzute la alin. (6), în scopul elaborării unei baze de date privind vehiculele uzate si tratarea acestora. Raportul contine informatii relevante referitoare la posibilele modificări în structura comercializării autovehiculelor si în sectoarele de colectare, dezmembrare, măruntire, valorificare si reciclare, care pot duce la perturbarea concurentei dintre sau în interiorul statelor membre ale Uniunii Europene. Formularele sau schemele sunt trimise statelor membre ale Uniunii Europene cu 6 luni înainte de începutul perioadei acoperite de raport. Raportul este înaintat Comisiei Comunitătilor Europene în termen de 9 luni de la sfârsitul perioadei de 3 ani pe care o acoperă."

14. La articolul 161, alineatul (2) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(2) Acordurile voluntare respectă următoarele cerinte:

a) acordurile sunt executorii;

b) acordurile trebuie să specifice obiectivele cu termenele-limită respective."

15. La articolul 161, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:

„(6) Acordurile voluntare sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, si sunt transmise Comisiei Comunitătilor Europene."

16. La articolul 17, alineatele (1) si (3) se modifică si vor avea următorul cuprins:

„Art. 17. - (1) Constituie contraventii următoarele fapte si se sanctionează după cum urmează:

a) nerespectarea obligatiilor prevăzute la art. 6 si 7, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;

b) nerespectarea obligatiilor prevăzute la art. 8, cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei pentru persoane fizice si de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru persoane juridice;

c) nerespectarea obligatiilor prevăzute la art. 9, art. 10 alin. (1) si (11), art. 111, 13, art. 15 alin. (1), (2) si (6), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei;

d) nerespectarea obligatiilor prevăzute la art. 4 alin. (1) si art. 5, precum si nerespectarea de către operatorul economic a acordurilor voluntare prevăzute la art. 161, cu amendă de la 20.000 lei la 30.000 lei si cu suspendarea temporară a activitătii

operatorului economic până la conformarea cu prevederile prezentei hotărâri.

(3) Contraventiilor prevăzute la alin. (1) le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare."

17. La articoluM 7, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:

„(21) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (1), agentul constatator făcând mentiune despre această posibilitate în procesul-verbal."

18. După articolul 20 se introduce următoarea mentiune:

*

Prezenta hotărâre transpune Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz, publicată în Jurnalul Oficial al Comunitătii Europene nr. L 269 din 21 octombrie 2000."

19. Articolul 20 se abrogă.

20. În anexa nr. 1, la punctul 1, litera d) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,d) suprafata pentru colectare trebuie împărtită într-o suprafată unde vehiculele scoase din uz sunt predate de către detinători si o suprafată pentru stocarea temporară a acestora în vederea predării către unitătile de tratare. Această ultimă suprafată trebuie să fie impermeabilă, protejată împotriva scurgerilor de ulei mineral, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, si să fie prevăzută, în mod obligatoriu, cu dispozitive de colectare a scurgerilor, decantoare si dispozitive de epurare-degresare;".

21. În anexa nr. 1, la punctul 2, literele b), c) si e) se modifică si vor avea următorul cuprins:

,,b) zonele ce servesc pentru stocarea vehiculelor scoase din uz primite trebuie să fie impermeabilizate, protejate împotriva scurgerilor de ulei mineral, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, si să fie prevăzute cu dispozitive de colectare a scurgerilor, decantoare si dispozitive de epurare-degresare;

c) pe durata depozitării, înaintea pretratării si dezmembrării, este interzisă stocarea vehiculelor asezate pe una dintre părtile laterale sau pe plafon, pentru a preveni scurgerea fluidelor. Depozitarea vehiculelor uzate unul peste altul este admisă numai dacă există echipamentele necesare pentru a se asigura prevenirea deteriorării pieselor de schimb sau a componentelor valorificabile care contin fluide.

e) vehiculele scoase din uz, înainte de a fi tratate, trebuie depozitate pe suprafete impermeabile, protejate împotriva scurgerilor de ulei mineral, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, suprafete care să prezinte o retea de drenare a apelor meteorice si echipamente si instalatii pentru epurarea apelor, astfel încât să fie evitată contaminarea solului sau a pânzei freatice;".

22. În anexa nr. 1, la punctul 2, după litera i) se introduce o nouă literă, litera i1), cu următorul cuprins:

,,i1) în vederea reducerii oricărui impact negativ asupra mediului înconjurător, componentele sau materialele vehiculelor prevăzute la art. 4 alin. (2), care sunt etichetate sau identificate prin mijloace adecvate, se demontează înainte de continuarea tratării;".


23. În anexa nr. 1, la punctul 2, literele j) si k) se modifică si vor avea următorul cuprins:

,,j) la primirea vehiculelor scoase din uz, materialele si componentele periculoase sunt înlăturate selectiv, în termen de maximum 3 luni de la emiterea certificatului de distrugere, pentru a nu contamina deseurile provenind de la vehiculele scoase din uz, produse de masina de măruntit, urmând ca operatorii unitătilor de tratare să efectueze cu prioritate următoarele operatiuni de pretratare: îndepărtarea acumulatorilor; demontarea rezervorului de combustibil lichid sau gazos de către personalul autorizat, conform instructiunilor producătorului; tratarea componentelor pirotehnice fie prin dezmembrare si eliminare conform instructiunilor producătorului, fie prin detonare, pentru a le face inofensive atât timp cât sunt instalate pe vehicule; îndepărtarea pe cât posibil a tuturor componentelor continând mercur;

k) înaintea oricărei tratări operatorii unitătilor de tratare trebuie să îndepărteze de pe vehicule, să colecteze si să stocheze selectiv, în termen de maximum 3 luni de la emiterea certificatului de distrugere, următoarele materiale si componente periculoase, pentru a nu contamina deseurile provenind de la vehiculele scoase din uz, produse de masina de măruntit: combustibilul (inclusiv gazul lichefiat), lichidul de răcire, lichidul de frână, agentul frigorific din instalatia de aer conditionat, antigelul, condensatoare ce contin PCB/PCT, uleiul de motor, uleiul de cutie de viteze, de transmisie, uleiul hidraulic si cel utilizat în amortizoare, orice alte lichide continute de vehiculul scos din uz, cu exceptia cazului când acestea sunt necesare pentru reutilizarea componentelor care le contin. Componentele si materialele care prezintă riscuri pentru pânza freatică si pentru apele de suprafată sunt depozitate pe suprafete acoperite si impermeabilizate;".

24. În anexa nr. 1, la punctul 2, după litera k1) se introduc trei noi litere, literele k2), k3) si k4), cu următorul cuprins:

,,k2) unitătile de tratare trebuie să includă spatii de stocare adecvate pentru părtile dezmembrate, inclusiv spatii de stocare impermeabile pentru piesele de schimb care vin în contact cu uleiul;

k3) unitătile de tratare trebuie să detină containere adecvate pentru stocarea bateriilor, cu neutralizare electrolitică în acelasi spatiu sau în altă parte, si containere adecvate pentru stocarea filtrelor si a condensatoarelor care contin PCB/PCT;

k4) unitătile de tratare trebuie să detină rezervoare de depozitare adecvate pentru stocarea separată a lichidelor vehiculelor scoase din uz: combustibil, ulei de motor, ulei de cutie de viteze, ulei de transmisie, ulei hidraulic, lichide de răcire, antigel, lichid de frână, acid de baterie, lichide ale sistemului de aer conditionat si orice alte lichide continute de vehiculul scos din uz;".

25. În anexa nr. 1, la punctul 2, litera I) se modifică si va avea următorul cuprins:

,,l) înaintea oricărei tratări ulterioare, operatorii unitătilor de tratare trebuie să îndepărteze selectiv următoarele substante, materiale si componente periculoase, în termen de maximum 3 luni de la emiterea certificatului de distrugere, pentru a nu contamina deseurile provenind de la vehiculele scoase din uz, produse de masina de măruntit: componentele potential periculoase indicate de producători, suspensiile, dacă nu au fost golite de fluide, componentele continând azbest, componentele continând mercur, cum ar fi întrerupătoarele, în măsura în care este posibil, componentele si materialele care contin cadmiu, plumb, crom hexavalent, substantele care nu au legătură cu vehiculele scoase din uz;".

26. În anexa nr. 1, la punctul 2, după litera I) se introduc două noi litere, literele I1) si I2), cu următorul cuprins:

,,l1) operatiile de demontare si stocare sunt efectuate astfel încât să permită reutilizarea, valorificarea si, în special, reciclarea componentelor vehiculelor;

l2) operatiile de tratare pentru depoluarea vehiculelor scoase din uz, prevăzute la lit. j), k) si I), sunt efectuate în termen de maximum 3 luni de la data emiterii certificatului de distrugere."

27. În tot cuprinsul hotărârii, sintagma „agenti economici" se înlocuieste cu sintagma „operatori economici".

28. Anexa nr. 3 se modifică si se înlocuieste cu anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. II. - Prezenta hotărâre intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. III. - Hotărârea Guvernului nr. 2.406/2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 11 ianuarie 2005, cu modificările si completările ulterioare, precum si cu cele aduse prin prezenta hotărâre, se va republica, dându-se textelor o nouă numerotare.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul mediului si pădurilor,

Laszlo Borbely

p. Ministrul economiei, comertului si mediului de afaceri,

Constantin Claudiu Stafie,

secretar de stat

p. Ministrul transporturilor si infrastructurii,

Marin Anton,

secretar de stat

p. Ministrul administratiei si internelor,

Mihai Capră,

secretar de stat

Seful Departamentului pentru Afaceri Europene,

Bogdan Mănoiu

 

Bucuresti, 29 decembrie 2009.

Nr. 1.633.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 2.406/2004)

 

LISTA

materialelor si componentelor exceptate de la aplicarea art. 4 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 2.406/2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz

 

Nr. crt.

Materiale si componente

Scopul si data expirării exceptării

Se etichetează sau se identifică în conformitate cu art. 5 din Hotărârea Guvernului

nr. 2.406/2004

0

1

2

3

Plumbul ca element de aliere

1.

Otel pentru prelucrări mecanice si otel galvanizat cu continut de plumb de până la 0,35% în greutate

 

 

2.

a) Aluminiu pentru prelucrări mecanice cu continut de plumb de până la 2% în greutate

Ca piese de schimb pentru vehicule introduse pe piată înainte de 1 iulie 2005

 

b) Aluminiu cu continut de plumb de până la 1,5% în greutate

Ca piese de schimb pentru vehicule introduse pe piată înainte de 1 iulie 2008

 

c) Aluminiu cu continut de plumb de până la 0,4% în greutate

 

 

3.

Aliaj de cupru cu un continut de plumb de până la 4% în greutate

 

 

4.

a) Bucse si carcase de lagăre

Ca piese de schimb pentru vehicule introduse pe piată înainte de 1 iulie 2008

 

b) Bucse si carcase de lagăre în motoare, transmisii si compresoare de aer conditionat

1 iulie 2011 si ulterior acestei date ca piese de schimb pentru vehicule introduse pe piată înainte de 1 iulie 2011

 

Plumb si compusi ai plumbului în componente

5.

Baterii

 

X

6.

Amortizoare de vibratii

 

X

7.

a) Agenti de vulcanizare si stabilizatori pentru elastomeri în furtunuri de frână, furtunuri pentru combustibil, furtunuri pentru ventilarea aerului, piese din elastomeri/metal în sasiuri si ansambluri motoare

Ca piese de schimb pentru vehicule introduse pe piată înainte de 1 iulie 2005

 

b) Agenti de vulcanizare si stabilizatori pentru elastomeri în furtunuri de frână, furtunuri pentru combustibil, furtunuri pentru ventilarea aerului, piese din elastomeri/metal în sasiuri si ansambluri motoare cu continut de plumb de până la 0,5% în greutate

Ca piese de schimb pentru vehicule introduse pe piată înainte de 1 iulie 2006

 

c) Lianti pentru elastomeri în aplicatii ale sistemului de propulsie cu continut de plumb de până la 0,5% în greutate

1 iulie 2009

 

8

a) Suduri în panourile electrice si alte aplicatii electrice, cu exceptia celor pe sticlă

Vehiculele pentru care s-a emis omologare de tip înainte de 31 decembrie 2010 si piese de schimb pentru aceste vehicule (revizuire în 2009)

X1)

b) Suduri în aplicatii electrice pe sticlă

Vehiculele pentru care s-a emis omologare de tip înainte de 31 decembrie 2010 si piese de schimb pentru aceste vehicule (revizuire în 2009)

X1)

9.

Scaune de supapă

Ca piese de schimb pentru tipurile de motoare realizate înainte de 1 iulie 2003

 

10.

Componentele electrice care contin plumb, inserate într-o matrice din sticlă sau ceramică, cu exceptia sticlei pentru baloanele becurilor si a izolatorilor ceramici ai bujiilor

 

X2) (pentru alte componente decât cele piezoelectrice în motoare)

11.

Initiatori pirotehnici

Vehiculele pentru care s-a emis omologare de tip înainte de 1 iulie 2006 si piese de schimb pentru aceste vehicule

 

Crom hexavalent

12.

a) Acoperiri anticorozive

Ca piese de schimb pentru vehicule introduse pe piată înainte de 1 iulie 2007

 

b) Acoperiri anticorozive ale suruburilor si piulitelor de asamblare pentru sasiuri

Ca piese de schimb pentru vehicule introduse pe piată înainte de 1 iulie 2008

 

13.

Răcitoare cu absorbtie în rulote

 

X

Mercur

14.

a) Lămpi cu descărcare pentru faruri

Vehiculele pentru care s-a emis omologare de tip înainte de 1 iulie 2012 si piese de schimb pentru aceste vehicule

X

 

b) Tuburi fluorescente utilizate la afisajele panoului de instrumente

Vehiculele pentru care s-a emis omologare de tip înainte de 1 iulie 2012 si piese de schimb pentru aceste vehicule

X

Cadmiu

15.

Baterii pentru vehiculele electrice

31 decembrie 2008 si ulterior acestei date ca piese de schimb pentru vehiculele introduse pe piată înainte de 31 decembrie 2008

X

 

1) Se dezmembrează dacă, în corelare cu aplicatiile prevăzute la nr. crt. 10, se depăseste pragul mediu de 60 grame pe vehicul. Pentru aplicarea acestei prevederi, echipamentele electronice care nu sunt instalate de către fabricant pe linia de productie nu vor fi luate în considerare.

2) Se dezmembrează dacă, în corelare cu aplicatiile prevăzute la nr. crt. 8, se depăseste pragul mediu de 60 grame pe vehicul. Pentru aplicarea acestei prevederi, echipamentele electronice care nu sunt instalate de către fabricant pe linia de productie nu vor fi luate în considerare.

 

NOTĂ:

1. Se tolerează într-un material omogen plumb, crom hexavalent si mercur în concentratie maximă de 0,1% în greutate si cadmiu în concentratie maximă de 0,01% în greutate.

2. Se admite reutilizarea nelimitată a părtilor de vehicule care erau pe piată la data expirării unei exceptări, întrucât acestea nu sunt sub incidenta art. 4 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 2.406/2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz, cu modificările si completările ulterioare.

3. Piesele de schimb introduse pe piată după 1 iulie 2003, care sunt folosite pentru vehiculele introduse pe piată înainte de 1 iulie 2003, sunt exceptate de la aplicarea art. 4 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 2.406/2004*).

 

*) Această clauză nu se aplică maselor pentru echilibrarea rotilor, periilor de grafit pentru motoare electrice si garniturilor de frână.


 

ACTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

 

HOTĂRÂREA

din 4 noiembrie 2008

în Cauza Nită împotriva României

 

(Cererea nr. 10.778/02)

 

În Cauza Nită împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuând în cadrul unei camere formate din: Josep CasadevaII, presedinte, Elisabet Fura-Sandstrom, Corneliu Bîrsan, Bostjan M. Zupancic, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis Lopez Guerra, judecători, si din Santiago Quesada, grefier de sectie,

după ce a deliberat în camera de consiliu la data de 14 octombrie 2008,

pronuntă următoarea hotărâre, adoptată la această dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 10.778/02) îndreptată împotriva României, prin care 2 cetăteni ai acestui stat, domnul Vasile Mircea Nită si domnul Ionel Viorel Nită (reclamantii), au sesizat Curtea la data de 21 ianuarie 2002, în temeiul art. 34 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale (Conventia).

2. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de agentul său, domnul Răzvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. Reclamantii sustin în special că au suferit rele tratamente din partea politistilor si că nu au beneficiat de o anchetă efectivă împotriva agentilor statului în cauză, care au rămas nepedepsiti.

4. La data de 27 septembrie 2005, presedintele Sectiei a treia a decis să îi comunice cererea Guvernului. Astfel cum prevede art. 29 § 3 din Conventie, s-a mai decis si să se analizeze în acelasi timp admisibilitatea si temeinicia cauzei.

ÎN FAPT

I. Circumstantele cauzei

5. Reclamantii sunt gemeni născuti în anul 1971 si locuiesc în Rosiori de Vede, România.

6. La data de 31 ianuarie 1995, reclamantii au introdus la Parchetul Militar Bucuresti o plângere penală sub acuzatia de cercetare abuzivă împotriva politistilor de la sectia din Rosiori de Vede. Reclamantii arătau că, fiind invitati la sectia de politie pentru a da declaratii în cadrul unei anchete penale pentru tâlhărie având ca obiect un inel de aur pe care acestia l-ar fi smuls unei persoane, ei au fost sechestrati la sectie în mai multe rânduri, în datele de 10, 17 si 28 decembrie 1994, precum si la data de 4 februarie 1995 de către politistii R.G. si CM. Acestia le-ar fi legat un brat cu cătuse de piciorul mesei la care au fost chemati să dea declaratii si apoi le-ar fi aplicat lovituri de picior si de pumn în stomac, în ficat si la cap, pentru a-i forta să scrie ceea ce le dictau. Politistii s-ar fi folosit si de bastoane din cauciuc si de sârmă pentru a îi lovi.

7. Guvernul contestă faptul că reclamantii ar fi fost agresati de politistii din Rosiori de Vede care, în opinia sa, i-au interogat doar pe reclamanti cu privire la tâlhăria de care se plânsese o persoană.

8. La data de 16 februarie 1995, reclamantii au fost examinati de medicul stomatolog-sef de la clinica din Rosiori de Vede, care a eliberat fiecăruia un certificat medical datat în aceeasi zi, ce atesta că mai multi dinti erau fracturati. Acest certificat cuprindea un număr de înregistrare în registrul clinicii respective si data la care fusese eliberat. Pe de altă parte, din acest certificat nu rezultă nici în ce circumstante au fost produse fracturile respective si nici de când datau ele. La data de 26 februarie 1995, reclamantii au depus la parchet o copie a acestui document ce cuprindea numărul de înregistrare si data la care a fost emis; în schimb, stampila medicului curant si semnătura sa erau ilizibile. Parchetul a depus acest document la dosarul de anchetă ce a fost deschis în urma plângerii lor penale împotriva politistilor R.G. si CM.

9. Guvernul nu contestă că reclamantii prezentau leziuni în ziua în care au fost examinati de către medicul stomatolog din Rosiori de Vede, însă consideră că acestea nu erau rezultatul actiunilor politistilor din Rosiori de Vede. Guvernul arată că certificatul medical în discutie nu permite stabilirea cu exactitate nici a momentului la care au fost aplicate actele de violentă împotriva celor 2 frati si, de altfel, nici originea acestor leziuni.

10. La data de 15 februarie 1995, reclamantii au fost audiati de parchet si si-au mentinut versiunea faptelor asa cum a fost expusă în plângerea lor initială. Unul dintre cei 2 frati a fost audiat din nou la data de 26 februarie 1995.

11. La data de 16 februarie 1995, parchetul i-a audiat pe cei 2 politisti, R.G. si CM.

Politistul R.G. a recunoscut că i-ar fi convocat în mai multe rânduri la sectia de politie pe cei 2 reclamanti pentru a face investigatii cu privire la plângerea penală depusă de un tert sub acuzatia de tâlhărie. El a confirmat faptul că i-a legat pe reclamanti cu cătuse de piciorul mesei la care fuseseră chemati să dea declaratii si a justificat acest lucru prin faptul că acestia ar fi manifestat o agresivitate verbală împotriva sa, pe care îi era teamă să nu o vadă transformându-se în agresivitate fizică. În schimb, el nu a recunoscut că i-ar fi lovit. Această depozitie a fost consemnată în scris si depusă la dosarul de anchetă, deschis de parchet.

Politistul CM., audiat în două rânduri, a declarat că nu fusese însărcinat cu nicio anchetă împotriva reclamantilor. Ulterior, el a declarat că era posibil ca el să fi fost comandantul postului de politie din Rosiori de Vede la data faptelor ce îi erau imputate, însă a reiterat că nu participase la interogatoriile reclamantilor.

12. La data de 6 martie 1995, mama reclamantilor a fost invitată la parchet pentru a fi audiată de procurorii însărcinati cu cercetarea plângerii penale a fiilor săi. Aceasta a declarat că i-a însotit pe fiii săi la sectia de politie de fiecare dată când au fost convocati acolo. La data de 17 decembrie 1994, auzind strigătele unuia dintre fiii săi în timp ce astepta pe culoarul politiei, ea a deschis usa si i-a văzut atunci pe fiii săi legati cu cătuse, bătuti si plini de sânge. Aceasta a mentionat că în aceeasi încăpere a văzut, pe lângă politistul R.G., încă o persoană îmbrăcată în haine civile. Apoi ea a arătat că i-a însotit pe fiii săi la data de 16 februarie 1995 la spitalul din Rosiori de Vede, unde Ie-a fost eliberat un certificat medical. Această declaratie, consemnată de procurorul însărcinat cu ancheta, a fost depusă la dosar, cu mentiunea că autoarea sa nu stia nici să citească si nici să scrie.

13. La data de 14 noiembrie 1995, parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva reclamantilor pentru acuzatia de tâlhărie, retinând că persoana ce depusese plângere împotriva lor recunoscuse între timp că, de fapt, pierduse obiectul în discutie si că preferase să facă plângere deoarece nu îndrăznise să recunoască acest lucru fată de familia sa.

14. Prin Rezolutia din data de 8 martie 1999, un procuror militar de la Parchetul Militar Teritorial Bucuresti a emis o solutie de neîncepere a urmăririi penale împotriva politistului R.G., întemeiată pe art. 10 lit. g) din Codul de procedură penală (CPP), pe motivul că acesta decedase în luna noiembrie 1998. De asemenea, procurorul militar a dat si o rezolutie de neîncepere a urmăririi penale împotriva politistului CM., întemeiată pe art. 10 lit. a) din CPP, cu motivarea că nu participase la investigatiile referitoare la reclamanti, care fuseseră efectuate exclusiv de politistul R.G.

Parchetul a constatat că niciun certificat medico-legal eliberat de o institutie abilitată prin lege nu atesta că reclamantii ar fi suferit cu adevărat rele tratamente. De asemenea, acesta a considerat că certificatul medical întocmit la data de 16 ianuarie 1995 de către un medic stomatolog nu putea fi luat în considerare din moment ce nu emana de la o autoritate abilitată prin lege să facă constatări medico-legale si a observat că leziunile ce fuseseră constatate în acesta s-ar fi putut produce în alte circumstante decât cele denuntate de părtile interesate.

În ceea ce priveste modalitatea în care s-a derulat ancheta în cauză, parchetul a constatat că politistul R.G. făcuse investigatii în urma plângerii penale sub acuzatia de tâlhărie pe care o introdusese un tert împotriva reclamantilor. În motivele rezolutiei în cauză nu a figurat nicio mentiune referitoare la faptul că reclamantii au fost legati cu cătuse de piciorul mesei la care au fost chemati să dea declaratii, fapt recunoscut de politistul R.G. În declaratia sa depusă la dosar.

15. Reclamantii au formulat o plângere împotriva acestei rezolutii la procurorul ierarhic superior, solicitând dispunerea unei expertize medico-legale a stării lor de sănătate la Institutul „Mina Minovici", competent conform legii să efectueze astfel de expertize la cererea autoritătilor judiciare, ale cărei rezultate puteau fi folosite ca probă într-un proces penal. Acestia au cerut ca mama lor să fie audiată din nou în prezenta unuia dintre ei, având în vedere că aceasta nu stia nici să citească si nici să scrie si că aveau îndoieli cu privire la modalitatea în care a fost consemnată depozitia sa de către procurorul care o audiase. În fine, ei au arătat că politistul CM. participase realmente la investigatiile abuzive la care au fost supusi, independent de faptul că era sau nu oficial însărcinat cu dosarul lor; în acest sens, ei au precizat că acest politist era prezent în camera în care erau legati cu cătuse de piciorul mesei si în care le-au fost aplicate numeroase lovituri pentru a recunoaste furtul ce le era imputat.

16. Prin Decizia din data de 8 mai 2001, un procuror de la Parchetul Militar Teritorial Bucuresti a respins plângerea reclamantilor ca nefondată. Această decizie nu cuprindea niciun motiv si, în spetă, niciun element care să sustină concluzia parchetului respectiv conform căreia plângerea reclamantilor nu era fondată.

17. La o dată neprecizată, reclamantii au atacat rezolutia de neîncepere a urmăririi penale a parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Bucuresti. Reamintind faptele ce au făcut obiectul plângerii lor penale introduse la parchet, ei sustineau în special că procurorii însărcinati cu cercetarea plângerii lor nu au dispus nicio confruntare cu politistii. De asemenea, ei au subliniat că certificatul medical eliberat de medicul stomatolog, act ce constata numeroasele lor fracturi dentare, era singurul document pe care îl puteau furniza pentru a dovedi relele tratamente suferite, din moment ce nicio expertiză medicală a stării lor de sănătate, de către o institutie medicală abilitată, nu fusese dispusă de parchet. Ei au precizat numele medicului stomatolog de la clinica din Rosiori de Vede care i-a examinat si care Ie-a eliberat certificatul respectiv si au arătat că, în ciuda eforturilor lor, nicio altă institutie medicală nu acceptase să facă o constatare a stării lor de sănătate de care să se poată prevala în fata instantei.

Ei au solicitat tragerea la răspundere penală a politistilor si au cerut să le fie plătite daune-interese drept reparatie a prejudiciului moral decurgând din suferintele lor fizice si psihice cauzate de fracturile dintilor lor.

18. La data de 15 iunie 2001, în sedinta publică din fata Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti, reclamantii au cerut o expertiză medico-legală a stării lor de sănătate la Institutul medico-legal „Mina Minovici" pentru a dovedi leziunile cauzate de politisti. Mai mult, acestia i-au cerut instantei să audieze anumiti martori ai apărării si să îl interogheze pe politistul CM. Instanta a respins aceste cereri.

19. Prin Sentinta din data de 21 iunie 2001, instanta a respins ca neîntemeiată plângerea reclamantilor la rezolutiile de neîncepere a urmăririi penale date de parchet. Aceasta a respins ca neveridice declaratiile reclamantilor si ale mamei lor, arătând că existau câteva neconcordante în ceea ce priveste data la care părtile interesate precizau că ar fi fost supuse relelor tratamente. Instanta a statuat că faptele imputate politistilor din Rosiori de Vede nu erau adevărate, deoarece o eventuală agresiune din partea politistului R.G. ar fi fost, după părerea instantei, inutilă din moment ce acelasi politist a redactat o propunere de neîncepere a urmăririi penale a reclamantilor.

În motivele sentintei nu figura nicio mentiune cu privire la faptul că reclamantii au fost legati cu cătuse de piciorul mesei la care erau chemati să dea declaratii.

20. Reclamantii au formulat recurs împotriva acestei hotărâri, denuntând în special refuzul instantei inferioare de a dispune o expertiză medico-legală a stării lor de sănătate si de a o audia pe mama lor. Ei au arătat că din declaratia politistului R.G. rezulta cu certitudine faptul că acesta îi legase cu cătuse de piciorul mesei la care erau chemati să dea declaratii cu privire la pretinsul furt pe care acestia l-ar fi comis si pentru care fuseseră convocati la sectia de politie. Reclamantii au reiterat faptul că le-au fost aplicate în mai multe rânduri numeroase lovituri în timp ce erau astfel imobilizati, pentru a recunoaste faptele ce le erau imputate.

21. Prin Decizia definitivă din data de 6 noiembrie 2001, Curtea Militară de Apel a confirmat sentinta instantei de fond, pe care o considera întemeiată. Aceasta a constatat că certificatele medicale eliberate la data de 16 februarie 1995 si pe care părtile interesate le depuseseră la dosarul de anchetă aflat la parchet erau aproape ilizibile si că din continutul lor nu reiesea numele medicului care Ie-a redactat. De asemenea, instanta a statuat că o expertiză medico-legală pe baza certificatelor în discutie era, prin urmare, imposibilă, având în vedere faptul că trecuseră mai mult de 6 ani de la data presupusei agresiuni si faptul că aceste certificate nu specificau data la care au fost produse leziunile pe care le constatau. În motivele deciziei nu figura nicio mentiune cu privire la legarea reclamantilor cu cătuse de piciorul mesei la care fuseseră chemati să dea declaratii.

II. Dreptul si practica internă pertinente

22. Prevederile si practica internă pertinente privitoare la statutul procurorilor militari sunt descrise în paragraful 40 din Hotărârea Barbu Anghelescu împotriva României (nr. 46.430/99, § 70, 5 octombrie 2004).

23. Legea nr. 293 din 28 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, din 30 iunie 2004, reglementează reorganizarea directiei generale a unitătilor penitenciare, de acum înainte demilitarizate si repartizate sub autoritatea Ministerului Justitiei. Personalului din administratia natională a unitătilor penitenciare i s-a atribuit calitatea de „functionar public", orice eventuale urmăriri penale îndreptate împotriva membrilor săi intrând de acum înainte sub competenta parchetelor si instantelor de drept comun.

24. Expertizele medico-legale ca mijloc de probă în procesele penale erau reglementate, la data evenimentelor, prin Decretul nr. 446 din 25 mai 1966 privind organizarea institutiilor si serviciilor medico-legale, ale cărui articole pertinente prevedeau următoarele:

ARTICOLUL 2

„Institutiile medico-legale sunt Institutul de cercetări stiintifice medico-legale «Praf. Dr. Mina Minovici», subordonat Ministerului Sănătătii si Prevederilor Sociale, si filialele institutului. În cadrul Institutului de cercetări stiintifice medico-legale «Prof. Dr. Mina Minovici» functionează Comisia superioară medico-legală. În cadrul aceluiasi institut si al filialelor sale functionează comisii de control si avizare a actelor medico-legale."

ARTICOLUL 6

„Institutul de cercetări stiintifice medico-legale «Prof. Dr. Mina Minovici» si filialele sale efectuează: (...) noi expertize medico-legale, la cererea organelor în drept, în cazurile de: omor, lovire sau vătămare (...), deficiente în acordarea asistentei medicale, precum si orice alte lucrări medico-legale prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentului decret."

25. Decretul nr. 446 din 25 mai 1996 si regulamentul său de aplicare au fost abrogate prin Ordonanta Guvernului nr. 1 din 20 ianuarie 2000 privind organizarea activitătii si functionarea institutiilor de medicină legală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, din 21 ianuarie 2000. În temeiul art. 2 al ordonantei respective, institutele abilitate prin lege să efectueze expertize medico-legale pot fi sesizate cu o cerere de expertiză nu numai de către organele de urmărire penală si de instantele nationale, ci si de orice persoană al cărei interes este să obtină un certificat medico-legal de care aceasta se poate prevala ulterior, dacă doreste, ca dovadă într-un proces penal.

ÎN DREPT

I. Asupra pretinsei încălcări a art. 3 din Conventie

26. Reclamantii se plâng de faptul că au suferit tratamente inumane si degradante din partea politistilor din Rosiori de Vede, cu încălcarea art. 3 din Conventie. Ei arată că nimic nu justifica, în spetă, tinerea lor legati cu cătuse si imobilizati timp de mai multe ore, în mai multe rânduri, la sectia de politie. Invocând art. 6 din Conventie, ei sustin, de asemenea, că actiunea penală începută împotriva politistilor ca urmare a plângerii lor penale pentru cercetare abuzivă nu a fost analizată într-un termen rezonabil si nici în mod echitabil, din moment ce instantele nationale le-au respins cererea de expertiză medico-legală si au refuzat să audieze anumiti martori.

27. Guvernul contestă că ar fi avut loc încălcarea drepturilor garantate prin articolele invocate de reclamanti.

28. Curtea reaminteste că, având autoritatea de a stabili calificarea juridică a faptelor în cauză, nu se consideră obligată de cea pe care Ie-o atribuie reclamantii sau guvernele. În virtutea principiului jura novit curia, aceasta a studiat, de exemplu, din oficiu, mai multe cereri din perspectiva unui articol sau paragraf ce nu fusese invocat de părti. O cerere se caracterizează prin faptele pe care le denuntă si nu prin simplele motive sau argumente de drept invocate (vezi, mutatis mutandis, Guerra si altii împotriva Italiei din 19 februarie 1998, Culegere de hotărâri si decizii 1998-1, p. 223, § 44, si Berktay împotriva Turciei, nr. 22.493/93, § 167, 1 martie 2001).

29. În lumina acestor principii, Curtea consideră necesar, în circumstantele spetei, să analizeze acest capăt de cerere în întregime din perspectiva art. 3 din Conventie, analizat, succesiv, pe latura sa materială si procedurală. Această prevedere este următoarea:

„Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante."

A. Asupra admisibilitătii

30. Curtea constată că acest capăt de cerere nu este vădit neîntemeiat în sensul art. 35 § 3 din Conventie. Pe de altă parte, aceasta constată că nu este afectat de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, el trebuie declarat admisibil.

B. Asupra fondului

1. Asupra laturii materiale a art. 3

31. Curtea reaminteste că art. 3 consacră una dintre valorile fundamentale ale societătilor democratice. Chiar în cele mai dificile circumstante, cum este lupta împotriva terorismului si a crimei organizate, Conventia interzice în termeni absoluti tortura si pedepsele sau tratamentele inumane sau degradante. Art. 3 nu prevede restrictii, lucru prin care diferă de majoritatea clauzelor normative ale Conventiei si protocoalelor sale nr. 1 si 4, si, conform art. 15 § 2, el nu suportă nicio derogare, nici măcar în caz de pericol public ce amenintă viata natiunii (Selmouni împotriva Frantei [MC], nr. 25.803/94, CEDO 1999-V, §95).

32. Pe de altă parte, un rău tratament trebuie să atingă un minim de gravitate pentru a intra sub incidenta art. 3. Aprecierea acestui minim este relativă prin definitie; ea depinde de ansamblul datelor cauzei si, în special, de durata tratamentului, a efectelor sale fizice si/sau mentale, precum si, uneori, de sexul, vârsta si starea de sănătate a victimei. Când un individ este lipsit de libertate, utilizarea fortei fizice asupra sa atunci când nu este absolut necesară din cauza comportamentului său încalcă demnitatea umană si constituie, în principiu, o încălcare a dreptului garantat de art. 3 (Ribitsch împotriva Austriei, Hotărârea din 4 decembrie 1995, seria A nr. 336, § 38, si Tekin împotriva Turciei, Hotărârea din 9 iunie 1998, Culegere de hotărâri si decizii 1998-IV, §§ 52-53).

33. Curtea a subliniat că persoanele retinute se află în situatie de vulnerabilitate si că autoritătile aveau obligatia să le protejeze. Un stat este răspunzător de orice persoană retinută, deoarece aceasta se află exclusiv în mâinile functionarilor politiei. Când evenimentele în cauză, în totalitatea lor sau într-o mare parte, sunt cunoscute exclusiv de către autorităti, orice vătămare survenită în această perioadă dă nastere unor puternice prezumtii de fapt. Revine Guvernului datoria să furnizeze dovezi care stabilesc fapte ce pun la îndoială relatarea victimei (Tomasi împotriva Frantei, Hotărârea din 27 august 1992, seria Anr. 241- A§§ 108-111; Ribitsch împotriva Austriei, mentionată mai sus, § 31, Berktay împotriva Turciei, nr. 22.493/93, § 167, 1 martie 2001, si Rivas împotriva Frantei, nr. 59.584/00, § 38, 1 aprilie 2004).

34. Este adevărat că sustinerile privind rele tratamente trebuie dovedite în fata Curtii prin elemente de probă adecvate (vezi, mutatis mutandis, Hotărârea Klaas si altii din 6 septembrie 1978, seria Anr. 28, p. 21, p. 17, § 30). Pentru stabilirea faptelor, Curtea se foloseste de criteriul probei „dincolo de orice îndoială rezonabilă"; o astfel de probă poate, totusi, să rezulte dintr-o serie de indicii sau de prezumtii necombătute, suficient de grave, precise si concordante (Irlande împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 18 ianuarie 1978, seria A nr. 25, p. 65, § 161 in fine, Aydin împotriva Turciei, Hotărârea din 25 septembrie 1997, Culegere 1997-VI, p. 1889, § 73, si Selmouni împotriva Frantei, mentionată mai sus, § 88).

35. În spetă, trebuie constatat că, la data la care reclamantii au fost convocati la sectia de politie, acestia nu erau oficial inculpati pentru niciun capăt de acuzare: ei s-au prezentat acolo de bunăvoie si la simpla convocare scrisă, în urma unei plângeri penale formulate împotriva lor pentru tâlhărie, pe care ulterior reclamantul si-a retras-o, de altfel, recunoscând că era, de fapt, vorba de pierderea unui obiect, pe care încercase să o facă să pară un furt pe care l-ar fi comis reclamantii.

Or, nu s-a contestat faptul că, în timpul interogatoriilor reclamantilor, politistul R.G. i-a legat cu cătuse de piciorul mesei din biroul politiei din Rosiori de Vede, postură în care au fost tinuti mai multe ore, inclusiv sub ochii mamei lor care se îngrijorase pentru soarta lor. Acesta a fost, desigur, un tratament cel putin degradant, pe care nu l-ar putea justifica, având în vedere circumstantele spetei, nici cerintele anchetei, nici pretinsa agresivitate verbală a reclamantilor pe care o invocase politistul R.G., si care intră, prin natura si gravitatea sa, sub incidenta art. 3.

36. Curtea reaminteste că autoritătile nu trebuie să subestimeze importanta mesajului pe care îl transmit tuturor persoanelor în cauză, dar si marelui public, atunci când hotărăsc să înceapă sau nu urmărirea penală împotriva unor functionari bănuiti de tratamente contrare art. 3 din Conventie. În mod deosebit, Curtea consideră că ele nu trebuie în niciun caz să dea impresia că sunt dispuse să lase nepedepsite astfel de tratamente (Egmez împotriva Ciprului, nr. 30.873/96, § 71, CEDO 2000-XII).

Or, în această privintă, Curtea consideră că în cauza de fată este deosebit de îngrijorător faptul că atât procurorii de la parchetul abilitat să le cerceteze plângerea, cât si instantele militare sesizate de reclamanti au trecut complet sub tăcere actiunile descrise mai sus ale politistului R.G., care reieseau totusi cu claritate din declaratia pe care o dăduse în fata parchetului si care fusese depusă la dosarul de anchetă. Procurorii si instantele militare s-au multumit în cazul de fată să dispună neînceperea urmăririi penale în favoarea sa pe motivul că, între timp, decedase, fără a proceda la o recunoastere a caracterului ilicit al actiunilor sale, care erau totusi incontestabile.

37. Curtea nu poate admite că, prin decesul unei persoane, caracterul ilicit al actiunilor sale rămâne nerecunoscut, ba chiar, cum s-a întâmplat în cauza de fată, că au fost complet trecute sub tăcere în deciziile parchetului si ale instantelor nationale, în ciuda probelor indubitabile depuse la dosar de către organele de anchetă.

Desigur, principiile ce guvernează răspunderea penală a unei persoane suspectate că ar fi comis fapte interzise prin legea penală si aplicarea lor de către autoritătile nationale ar împiedica, pe bună dreptate, la data la care a fost dispusă neînceperea urmăririi penale, urmărirea răspunderii politistului R.G. după decesul său. Curtea nu ar putea repune în discutie acest principiu fundamental al dreptului penal national, si anume caracterul personal si netransmisibil al răspunderii penale. Totusi, rămâne adevărat că o recunoastere formală, de către autorităti, a caracterului ilicit al unor astfel de actiuni înainte de a decide să dispună neînceperea urmăririi penale determinată de decesul persoanei în cauză ar constitui, pe de o parte, un mesaj clar transmis opiniei publice că autoritătile nu sunt dispuse să tolereze astfel de actiuni si le-ar deschide, pe de altă parte, părtilor interesate calea unei actiuni în răspundere civilă îndreptată împotriva statului pentru faptele comise de prepusii săi în exercitiul functiunii lor. Asadar, aceasta ar avea un caracter exemplar si ar putea preveni eventuale recursuri în fata Curtii pentru situatii de fapt similare.

38. În ceea ce priveste diferitele lovituri si vătămări pe care reclamantii sustin că le-ar fi suferit în timpul interogatoriilor lor la sectia de politie, Curtea observă că singurul element susceptibil să sustină acest argument este certificatul medical întocmit de un medic stomatolog în aceeasi perioadă cu cea în care au avut loc interogatoriile, care constată mai multe fracturi ale dintilor reclamantilor. Având în vedere lipsa de precizări cuprinse în certificatul medical respectiv si lipsa oricărei mentiuni cu privire la originea facturilor în discutie si la data la care acestea au survenit, Curtea nu poate specula cu privire la originea acestor leziuni. Într-adevăr, nimic nu permite stabilirea, dincolo de orice îndoială rezonabilă, a faptului că ele ar fi putut fi considerate ca rezultând din utilizarea fortei de către politisti în timpul interogatoriului, pentru ca ele să intre, de asemenea, sub incidenta art. 3. Această problemă fiind direct legată de omisiunea autoritătilor de a dispune o expertiză a stării de sănătate a reclamantilor la data la care acestia au sustinut că au fost maltratati de politisti, Curtea apreciază că este vorba de o problemă distinctă de pretinsa încălcare materială a art. 3 din Conventie; de altfel, Curtea va reveni la acest aspect (paragraful 46 de mai jos).

39. În circumstantele cauzei de fată, Curtea apreciază că tratamentul suferit de reclamanti din cauza legării lor cu cătuse de piciorul mesei la care erau chemati să dea declaratii nu corespundea în nicio privintă unei utilizări a fortei care să fi fost strict impusă de comportamentul lor.

40. Prin urmare, a avut loc încălcarea art. 3 din Conventie sub aspectul laturii sale materiale.

2. Asupra laturii procedurale a art. 3

41. Reclamantii denuntă lipsa unei anchete efective în urma plângerii lor pentru rele tratamente, formulată împotriva agentilor statului. Ei consideră că magistratii parchetului militar si ai instantelor militare care le-au analizat plângerea nu aveau independenta necesară pentru a conduce ancheta; în mod special, ei arată că toate cererile lor prin care întelegeau să dovedească temeinicia alegatiilor lor, si anume cererea de a fi supusi unei expertize medico-legale a stării lor de sănătate efectuate de către un organism abilitat prin lege să emită un astfel de aviz, de a fi confruntati cu politistul CM., de a asigura audierea de către instantele sesizate cu plângerea lor fată de rezolutia de neîncepere a urmăririi penale a martorilor apărării, mai precis a mamei lor, care asistase la faptele ce făceau obiectul plângerii lor penale, au fost respinse. In plus, ei arată că parchetele militare au încercat prin toate mijloacele să întârzie desfăsurarea anchetei pentru ca nicio răspundere să nu poată fi retinută.

42. Guvernul contestă acest argument, arătând că, în spetă, a fost condusă o anchetă aprofundată si efectivă de către procurorii parchetelor militare si de către instantele nationale sesizate cu plângerea reclamantilor fată de rezolutia de neîncepere a urmăririi penale emisă de parchet.

43. Curtea reaminteste că, atunci când o persoană afirmă într-un mod credibil că a suferit, din partea politiei sau a altor servicii comparabile ale statului, tratamente contrare art. 3 din Conventie, această prevedere, coroborată cu obligatia generală impusă statului prin art. 1 de a ,,recuno[aste] oricărei persoane aflate sub jurisdictia [sa] drepturile si libertătile definite în (...) [Conventie]", necesită, implicit, să existe o anchetă oficială efectivă. Această anchetă, după exemplul celei impuse de art. 2, trebuie să poată duce la identificarea si la pedepsirea persoanelor răspunzătoare (Labita împotriva Italiei [MC], nr. 26.772/95, § 131, CEDO 2000-IV, si Pantea împotriva României, nr. 33.343/96, § 199, CEDO 2003-VI).

44. Desigur, astfel cum precizează Guvernul, autoritătile interne nu au rămas complet inactive în fata acuzatiilor de rele tratamente formulate de reclamanti în plângerea lor penală, din partea a 2 politisti de la politia locală din Rosiori de Vede. Într-adevăr, a avut loc o anchetă în cauza de fată: magistratii parchetului însărcinat cu ancheta au audiat părtile interesate, precum si pe mama lor si pe politistii pusi sub acuzare si au dispus neînceperea urmăririi penale pe motivul că unul dintre acestia decedase între timp si că celălalt nu comisese faptele care îi erau imputate.

45. Dacă nu este de datoria Curtii să readucă în discutie rezultatul anchetei conduse de autorităti în acest sens, rămâne totusi adevărat că, pentru ca o astfel de anchetă să poată fi considerată efectivă, este necesar ca persoanele răspunzătoare de anchetă si cele care efectuează investigatiile să fie independente de cele implicate în evenimente (vezi, de exemplu, hotărârile Guleq împotriva Turciei din 27 iulie 1998, Culegere 1998-IV, §§ 81-82, si Ogur împotriva Turciei [MC], nr. 21.954/93, CEDO 1999-111, §§ 91-92). Acest lucru presupune nu numai lipsa oricărei legături ierarhice sau institutionale, ci si o independentă practică (vezi, de exemplu, Hotărârea Ergi împotriva Turciei din 28 iulie 1998, Culegere 1998-IV, §§ 83-84, si KeIIy si altii împotriva Regatului Unit, nr. 30.054/96, § 114, 4 mai 2001).

46. Or, independenta procurorilor militari care au condus ancheta poate fi pusă la îndoială având în vedere legislatia natională în vigoare la data evenimentelor. În Cauza Barbu Anghelescu împotriva României, Curtea a statuat că a avut loc încălcarea art. 3 pe latura sa procedurală din cauza lipsei de independentă a procurorilor militari chemati să conducă ancheta în urma unei plângeri penale pentru rele tratamente, îndreptată împotriva unor ofiteri de politie (Barbu Anghelescu împotriva României, nr. 46.430/99, § 70, 5 octombrie 2004). Curtea a constatat că acestia erau, la data evenimentelor, cadre militare active, ca si procurorii militari, si că beneficiau, prin urmare, de grade militare, se bucurau de toate privilegiile în materie, erau răspunzători de încălcarea regulilor de disciplină militară si făceau parte din structura militară, întemeiată pe principiul subordonării ierarhice (Barbu Anghelescu mentionată mai sus, §§ 40-43).

47. Curtea îsi reiterează constatarea anterioară, de la care nu vede niciun motiv pentru care să se abată în spetă. Sub acest aspect, Curtea subliniază că, lipsa de independentă institutională a procurorilor militari, ca rezultat al existentei unei legături institutionale, s-a tradus concret, în spetă, prin lipsa de impartialitate cu care a fost condusă ancheta în privinta relelor tratamente denuntate de reclamanti. Ea constată, în special, că nici procurorii însărcinati cu ancheta penală împotriva politistilor, nici instantele sesizate cu o plângere împotriva deciziilor parchetului nu au încercat să înlăture îndoielile cu privire la fracturile dentare constatate la reclamanti de către medicul stomatolog din Rosiori de Vede, dispunând o expertiză a stării lor de sănătate sau efectuând investigatii cu privire la originea certificatului medical întocmit cu putin timp după incidentele denuntate în plângerea lor penală, care atestă că părtile interesate prezentau în acea zi mai multe fracturi dentare.

În această privintă, Curtea constată că autoritătile s-au limitat la a înlătura acest document, totusi decisiv, pentru motivul că numele medicului care îl eliberase devenise ilizibil, fără a proceda la alte investigatii, solicitând-le, de exemplu, reclamantilor să prezinte originalul sau institutiei medicale care l-a eliberat să furnizeze o copie din registrul său medical de la data evenimentelor. Astfel de investigatii se impuneau cu atât mai mult cu cât lipsa de lizibilitate a semnăturii medicului de pe stampila aplicată pe certificatul respectiv putea fi, după toate aparentele, consecinta directă a intervalului de timp scurs de la data la care a fost emis acesta, si anume februarie 1995, până la data de 6 noiembrie 2001, dată la care curtea de apel Ie-a respins cererea de expertiză medico-legală pe motivul că documentul în discutie era ilizibil. Or, o asemenea durată nu le era deloc imputabilă reclamantilor. În acest sens, Curtea a precizat, de altfel, în mai multe rânduri că o cerintă de celeritate si de diligentă rezonabilă este implicită într-un astfel de context (hotărârile Yasa împotriva Turciei din 2 septembrie 1998, Culegere 1998-VI, pp. 2.439-2.440, §§ 102-104; Mahmut Kaya împotriva Turciei, nr. 22.535/93, §§ 106-107, CEDO 2000-IM), ceea ce nu pare să fi fost cazul în spetă, având în vedere durata de aproximativ 7 ani a procedurii îndreptate împotriva politistilor si încheiată printr-o rezolutie de neîncepere a urmăririi penale.

48. În plus, chiar si atunci când părtile interesate au solicitat, în mai multe rânduri în memoriile si plângerile lor împotriva rezolutiilor parchetului, să fie confruntati cu politistul CM. si să poată să îl interogheze, precum si să obtină audierea, în prezenta lor si în calitate de martor al apărării, a mamei lor, ale cărei depozitii fuseseră, după părerea lor, consemnate în mod eronat de către procuror, din cauză că aceasta nu stia nici să citească si nici să scrie, instantele nationale nu au dat curs acestor cereri. Or, după exemplul expertizei medico-legale, era vorba de elemente de probă hotărâtoare pentru a fundamenta, în cunostintă de cauză si la finalul unei proceduri care respectă principiul contradictorialitătii, o eventuală constatare a vinovătiei sau o dezvinovătire a agentilor statului în discutie.

49. În final, din hotărârile autoritătilor nationale rezultă că acestea s-au limitat la a accepta versiunea politistului CM., care indicase faptul că nu fusese însărcinat cu cercetarea plângerii penale depuse împotriva reclamantilor, fără a analiza dacă, dincolo de o astfel de misiune formală, el participase sau nu la interogatoriile reclamantilor, asa cum au sustinut acestia pe toată durata procedurii îndreptate împotriva politistilor.

50. Nici instantele nationale nu s-au pronuntat cu privire la circumstanta, incontestabilă totusi în lumina declaratiilor unuia dintre politistii care au condus cercetările, că reclamantii ar fi fost legati cu cătuse de piciorul mesei la care erau chemati să dea depozitii. Or, si aici era vorba de un element esential care, în ciuda decesului unuia dintre politisti, ar fi putut să le deschidă părtilor interesate calea unei actiuni în răspundere civilă îndreptată împotriva statului pentru faptele comise de prepusii săi în exercitiul functiunii lor, asa cum a constatat deja Curtea mai înainte (paragraful 36 de mai sus).

51. Având în vedere legislatia natională în vigoare la data evenimentelor si insuficientele anchetei, constatate la paragrafele 46-49 de mai sus, Curtea consideră că ancheta efectuată în spetă de către autorităti cu privire la plângerea privind relele tratamente pe care reclamantii au formulat-o în fata autoritătilor nationale a fost lipsită de efectivitate.

52. Prin urmare, a avut loc încălcarea art. 3 sub aspectul laturii sale procedurale.

II. Asupra celorlalte pretinse încălcări ale Conventiei

53. Reclamantii denuntă o încălcare a art. 5, 10 si 14 din Conventie pe motivul că ar fi fost retinuti în mod ilegal de către politisti în timpul interogatoriilor lor la sectia de politie si că ar fi fost fortati să dea false declaratii.

54. Guvernul contestă că ar fi avut loc încălcarea drepturilor garantate de articolele invocate de reclamanti.

55. Tinând cont de toate elementele aflate în posesia sa si în măsura în care este competentă să fie sesizată cu alegatiile formulate, Curtea nu a distins nicio aparentă de încălcare a drepturilor si libertătilor garantate prin Conventie sau protocoalele sale. Rezultă că această parte a cererii este vădit neîntemeiată si trebuie respinsă în aplicarea art. 35 §§ 3 si 4 din Conventie.

III. Asupra aplicării art. 41 din Conventie

56. Conform art. 41 din Conventie,

„În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si dacă dreptul intern al înaltei părti contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecintelor acestei încălcări, Curtea acordă părtii lezate, dacă este cazul, o reparatie echitabilă."

A. Prejudiciu

57. Reclamantii solicită suma de 400.000 euro (EUR) fiecare pentru prejudiciul material rezultând din faptul că si-au pierdut dintii si pentru celelalte vătămări cauzate prin relele tratamente la care sustin că au fost supusi de către politistii din Rosiori de Vede. Primul reclamant, domnul Vasile Mircea Nită, solicită suma de 600.000 EUR, iar al doilea reclamant, domnul Ionel Viorel Nită, suma de 450.000 EUR, cu titlu de prejudiciu moral pentru suferintele fizice si psihice cauzate de fracturarea dintilor lor si, mai general, pentru consecintele relelor tratamente asupra stării lor de sănătate, care s-a agravat din cauza bolilor cronice anterioare.

58. Guvernul consideră că nu există nicio legătură de cauzalitate între încălcările pretinse si sumele solicitate, pe care le consideră, în general, exorbitante. Acesta constată că niciunul dintre reclamanti nu a dovedit că dintii pierduti în urma pretinsei agresiuni comise de politisti au fost îngrijiti sau înlocuiti de un dentist, reclamantii nefurnizând niciun document justificativ în acest sens.

59. Curtea nu distinge nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată si prejudiciul material pretins si respinge această cerere. În schimb, ea consideră că ar trebui să îi acorde fiecăruia dintre reclamanti suma de 7.000 EUR pentru prejudiciul moral suferit.

B. Cheltuieli de judecată

60. Primul reclamant solicită suma de 20.000 EUR pentru cheltuielile de judecată angajate în fata instantelor interne si în fata Curtii. Al doilea reclamant solicită 15.000 EUR pentru acelasi lucru. Ei depun mai multe facturi emise pentru onorarii de traducere si expediere de documente prin fax.

61. Guvernul consideră că sumele solicitate de reclamanti sunt excesive si în mare parte nejustificate.

62. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care li s-a stabilit realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil. În spetă, tinând cont de elementele aflate în posesia sa si de criteriile mentionate mai sus, Curtea le alocă împreună reclamantilor suma de 450 EUR.

C. Dobânzi moratorii

63. Curtea consideră potrivit ca rata dobânzii moratorii să se bazeze pe rata dobânzii facilitătii de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene, majorată cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

În unanimitate,

CURTEA

1. declară cererea admisibilă în ceea ce priveste capetele de cerere întemeiate pe art. 3 din Conventie si inadmisibilă în rest;

2. hotărăste că a avut loc încălcarea art. 3 din Conventie sub aspectul laturii sale materiale;

3. hotărăste că a avut loc încălcarea art. 3 din Conventie sub aspectul laturii sale procedurale;

4. hotărăste:

a) ca statul pârât să plătească, în cel mult 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri conform art. 44 § 2 din Conventie, câte 7.000 EUR (sapte mii euro) fiecăruia dintre reclamanti ca daune morale si 450 EUR (patru sute cincizeci euro) împreună reclamantilor pentru cheltuieli de judecată, plus orice sumă ce ar putea fi datorată cu titlu de impozit;

b) ca, începând de la expirarea termenului mentionat mai sus si până la efectuarea plătii, aceste sume să se majoreze cu o dobândă simplă având o rată egală cu cea a facilitătii de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene valabilă în această perioadă, majorată cu 3 puncte procentuale;

c) ca sumele mentionate mai sus să fie convertite în moneda statului pârât la cursul de schimb valabil la data plătii;

5. respinge cererea de reparatie echitabilă în rest.

Întocmită în limba franceză, apoi comunicată în scris la data de 4 noiembrie 2008, în conformitate cu art. 77 §§ 2 si 3 din Regulament.

 

Josep CasadevaII,

presedinte

Santiago Quesada,

grefier


 

ACTE ALE BIROULUI ELECTORAL CENTRAL

 

BIROUL ELECTORAL CENTRAL

PENTRU ALEGERILE PARLAMENTARE PARTIALE DIN DATA DE 17 IANUARIE 2010

 

HOTĂRÂRE

privind interpretarea art. 41 alin. (6) si art. 50 lit. o) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritătilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si a Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali

 

Având în vedere dispozitiile art. 50 lit. o) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritătilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si a Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, cu modificările si completările ulterioare, care sanctionează continuarea propagandei electorale după încheierea campaniei electorale,

luând în considerare prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 35/2008, cu modificările si completările ulterioare, potrivit cărora campania electorală începe cu 30 de zile înainte de ziua votării si se încheie cu 24 de ore înainte de momentul începerii votării,

tinând cont de dispozitiile ultimei teze a art. 41 alin. (6) din Legea nr. 35/2008, cu modificările si completările ulterioare, care stabilesc că presedintele biroului electoral al sectiei de votare dispune îndepărtarea materialelor de propagandă electorală de orice tip din si de pe clădirea sediului sectiei de votare,

văzând dispozitiile art. 50 lit. f) din Legea nr. 35/2008, cu modificările si completările ulterioare, care sanctionează distrugerea, deteriorarea, murdărirea, acoperirea prin scriere sau în orice mod a platformelor-program afisate sau a oricăror alte afise ori anunturi de propagandă electorală tipărite,

având în vedere faptul că, potrivit prevederilor Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările si completările ulterioare, primarul este autoritatea publică locală executivă,

în temeiul art. 15 alin. (4) si art. 48 alin. (16) din Legea nr. 35/2008, cu modificările si completările ulterioare,

Biroul Electoral Central hotărăste:

Art. 1. - Prin continuarea propagandei electorale după încheierea campaniei electorale se întelege afisarea, lansarea sau distribuirea de materiale electorale de orice tip după data de 16 ianuarie 2010, ora 7,00.

Art. 2. - (1) După încheierea campaniei electorale nu este obligatorie îndepărtarea materialelor electorale de orice tip afisate, lansate sau distribuite anterior termenului prevăzut la art. 1, cu exceptia celor din si de pe clădirea sediului sectiei de votare.

(2) îndepărtarea materialelor de propagandă electorală de orice tip din si de pe clădirea sediului sectiei de votare se asigură de presedintele biroului electoral al sectiei de votare, în acest caz nefiind aplicabile prevederile art. 50 lit. f) din Legea nr. 35/2008, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 3. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Biroului Electoral Central,

Octavian Opris

 

Bucuresti, 12 ianuarie 2010.

Nr. 2.

 

BIROUL ELECTORAL CENTRAL

PENTRU ALEGERILE PARLAMENTARE PARTIALE DIN DATA DE 17 IANUARIE 2010

 

HOTĂRÂRE

privind interpretarea art. 42 alin. (221) si art. 711 alin. (2) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritătilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si a Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali

 

Având în vedere dispozitiile art. 711 alin. (2) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritătilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si a Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, cu modificările si completările ulterioare, care stabilesc că pentru persoanele detinute în baza unui mandat de arestare preventivă sau pentru persoanele care sunt în executarea unei condamnări, dar nu si-au pierdut drepturile electorale, se aplică în mod corespunzător dispozitiile art. 42 alin. (221) din acelasi act normativ privind urna specială, cu conditia ca persoana privată de libertate să domicilieze în unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află locul de detentie, precum si faptul că solicitarea de trimitere a urnei speciale se scrie personal de către solicitant si se depune prin intermediul apartinătorilor acestuia la sectia de votare unde persoana lipsită de libertate este arondată conform domiciliului,


luând în considerare prevederile art. 42 alin. (221) din Legea nr. 35/2008, cu modificările si completările ulterioare, potrivit cărora în raza unei sectii de votare se utilizează o singură urnă specială, care poate fi transportată numai de membrii biroului electoral al sectiei de votare doar în raza teritorială arondată la respectiva sectie de votare,

văzând că din interpretarea sistematică a prevederilor legale sus-mentionate rezultă că locul de detentie trebuie să se afle în raza teritorială a sectiei de votare unde persoana detinută sau aflată în executarea unei condamnări este arondată conform domiciliului,

în temeiul art. 15 alin. (4) si art. 48 alin. (16) din Legea nr. 35/2008, cu modificările si completările ulterioare,

Biroul Electoral Central hotărăste:

Art. 1. - Persoanele detinute în baza unui mandat de arestare preventivă sau persoanele care sunt în executarea unei condamnări, dar nu si-au pierdut drepturile electorale, pot vota prin intermediul urnei speciale, dacă locul de detentie se află în raza teritorială a sectiei de votare unde aceste persoane sunt arondate conform domiciliului.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Biroului Electoral Central,

Octavian Opris

 

Bucuresti, 13 ianuarie 2010.

Nr. 3.

 

RECTIFICĂRI

 

La Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 89/2009 privind aprobarea regulamentelor pentru autorizarea si verificarea persoanelor fizice si a operatorilor economici care desfăsoară activităti de proiectare, executie si exploatare în domeniul gazelor naturale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 25 noiembrie 2009, se fac următoarele rectificări (care nu apartin Redactiei „Monitorul Oficial, Partea I"):

- în anexa nr. 2, la art. 17 alin. (6), în loc de: „(6) în cazul retragerii cererii de autorizare de către operatorul economic, precum si în cazul neacordării autorizatiei, suma achitată conform alin. (4) nu se înapoiază operatorului economic."se va citi: „(6) în cazul retragerii cererii de autorizare de către operatorul economic, precum si în cazul neacordării autorizatiei, suma achitată conform alin. (5) nu se înapoiază operatorului economic";

- în anexa nr. 2, la art. 18 alin. (5), în loc de: „(5) în situatia în care operatorul economic nu respectă termenul precizat la alin. (4), Autoritatea competentă, prin departamentul de resort, clasează solicitarea, notificând în acest sens operatorului economic în termen de 5 zile lucrătoare." se va citi: „(5) în situatia în care operatorul economic nu respectă termenul precizat la alin. (3), Autoritatea competentă, prin departamentul de resort, clasează solicitarea, notificând în acest sens operatorului economic în termen de 5 zile lucrătoare."

 

La Ordinul presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 103/2009 pentru aprobarea tarifelor reglementate la energia electrică livrată de furnizorii impliciti si furnizorii de ultimă optiune consumatorilor captivi, altii decât cei casnici si cei asimilati consumatorilor casnici, precum si a preturilor pentru energia reactivă si pentru abrogarea art. 18 din Contractul-cadru de furnizare a energiei electrice la marii consumatori finali, industriali si similari, la tarife reglementate, cuprins în anexa nr. III la Decizia presedintelui Autoritătii Nationale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 57/1999, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 30 decembrie 2009, se face următoarea rectificare (care nu apartine Redactiei „Monitorul Oficial, Partea I"):

- în titlul anexei nr. 4, în loc de: „TARIFELE PENTRU SOCIETATEA COMERCIALĂ «E. ON MOLDOVA» - S.A." se va citi: „ TARIFELE PENTRU SOCIETATEA COMERCIALĂ «E. ON MOLDOVA FURNIZARE» - S.A."


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.