MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 508/2010

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXII - Nr. 508         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Miercuri, 21 iulie 2010

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 757 din 1 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7, art. 9, art. 14 alin. (2) teza întâi si art. 19 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

 

Decizia nr. 758 din 1 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale

 

Decizia nr. 759 din 1 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin

 

Decizia nr. 760 din 1 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 402 alin. 2 si art. 578-5801 din Codul de procedură civilă, precum si ale art. 7 lit. i) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti

 

Decizia nr. 772 din 3 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 775 din 3 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Decizia nr. 846 din 24 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 alin. (3), art. 260 alin. (2), art. 261 alin. (1), art. 262 alin. (1), art. 266, art. 267, art. 269 si art. 275 alin. (5) si (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

649. - Hotărâre privind trecerea unei părti dintr-un imobil, aflat în domeniul public al statului, din administrarea Ministerului Apărării Nationale în administrarea Ministerului Justitiei, pentru Administratia Natională a Penitenciarelor-Penitenciarul Brăila

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

161. - Ordin al ministrului administratiei si internelor privind aprobarea modalitătii de desfăsurare a Programului de formare specializată pentru ocuparea unei functii publice corespunzătoare categoriei înaltilor functionari publici, pentru anul 2010

 

274. - Ordin al presedintelui Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor privind cofinantarea Centrului European al Consumatorilor România pe anul 2010


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 757

din 1 iunie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7, art. 9, art. 14 alin. (2) teza întâi si art. 19 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

 

Ion Predescu - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu – procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7, art. 9, art. 14 alin. (2) teza întâi si art. 19 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, exceptie ridicată de Doru Neda în Dosarul nr. 38.887/3/2008 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 20 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 38.887/3/2008, Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7, art. 9, art. 14 alin. (2) teza întâi si art. 19 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, exceptie ridicată de Doru Neda.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul consideră că textele de lege criticate încalcă accesul liber la justitie, deoarece cetătenii lipsiti de venituri sau cu venituri reduse, care au nevoie de acordarea unui ajutor public judiciar care depăseste nivelul maxim stabilit de lege, sunt pusi în imposibilitatea de a-si realiza dreptul ori interesul legitim în justitie.

Dispozitiile art. 9 din ordonantă includ în veniturile care se iau în calcul la acordarea ajutorului public judiciar si veniturile periodice numite generic „indemnizatii", fără a se preciza natura si originea acestora. Cu toate că întelesul dispozitiei legale ar trebui să se limiteze la „veniturile din salarii, din îndeplinirea si ocuparea unor functii, ca urmare a prestării unor activităti sau a încasării unor drepturi contractuale", întrucât norma nu distinge, instanta poate aprecia că, în cuantumul veniturilor, intră si indemnizatia prevăzută de Decretul-lege nr. 118/1990, care reprezintă o despăgubire partială pentru persecutiile si prejudiciile cauzate persoanelor de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. Or, într-o atare situatie, beneficiarii Decretului-lege nr. 118/1990 sunt discriminati în raport cu ceilalti cetăteni care beneficiază de încasarea oricăror alte despăgubiri sau măsuri reparatorii, dar care nu se numesc „indemnizatii".

Dispozitiile art. 14 alin. (2) teza întâi si art. 19 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 descurajează sau împiedică persoanele lipsite de venituri sau cu venituri mici de a se adresa instantei de judecată, întrucât, în eventualitatea pierderii procesului, beneficiarii ajutorului public judiciar pot fi obligati a suporta cheltuielile de judecată ale celeilalte părti sau a restitui suma avansată de către stat dacă prin comportamentul nediligent avut în timpul procesului a cauzat pierderea acestuia ori dacă prin hotărârea judecătorească s-a constatat că actiunea a fost exercitată abuziv.

Judecătoria Sectorului 5 Bucuresti consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, în motivarea opiniei sale făcând trimitere la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 7, art. 9, art. 14 alin. (2) teza întâi si art. 19 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, texte de lege care au următorul continut:

- Art. 7: „Ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevăzute la art. 6, fără a putea depăsi, în total, în cursul unei perioade de un an, suma maximă echivalentă cu 12 salarii minime brute pe tară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare.";


- Art. 9: „La stabilirea venitului se iau în calcul orice venituri periodice, precum salarii, indemnizatii, onorarii, rente, chirii, profit din activităti comerciale sau dintr-o activitate independentă si altele asemenea, precum si sumele datorate în mod periodic, cum ar fi chiriile si obligatiile de întretinere.";

- Art. 14 alin. (2) teza întâi: „La primirea cererii pentru acordarea ajutorului public judiciar solicitantului i se va pune în vedere faptul că, în cazul pierderii procesului, cheltuielile de judecată ale celeilalte părti vor fi în sarcina sa. [...]";

- Art. 19 alin. (2): „Instanta poate dispune însă, odată cu solutionarea cauzei, obligarea părtii care a beneficiat de ajutor public judiciar la restituirea, în tot sau în parte, a cheltuielilor avansate de către stat, dacă prin comportamentul nediligent avut în timpul procesului a cauzat pierderea procesului ori dacă prin hotărâre judecătorească s-a constatat că actiunea a fost exercitată abuziv."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1)-(3), art. 22 alin. (1), art. 24 si art. 53.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutională retine că instituirea dispozitiilor legale referitoare la acordarea unui ajutor public în fata instantelor judecătoresti sau a altor autorităti cu atributii jurisdictionale române are ca scop asigurarea unui acces efectiv la justitie, ca expresie a principiilor statului de drept si suprematiei legii. Astfel, costurile unei proceduri judiciare nu trebuie să constituie o piedică în încercarea de a apela la justitie pentru realizarea sau apărarea unui drept, o atare împrejurare determinând sustinerea din partea statului, din resurse financiare publice. Or, acest sprijin acordat de stat persoanelor lipsite de posibilităti materiale trebuie circumscris unui cadru legal, menit să reglementeze situatiile si conditiile în care anumite persoane pot beneficia de suportul statului în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil si garantării accesului egal la actul de justitie.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 7 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008, Curtea constată că acestea au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, materializat prin Decizia nr. 264 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 30 martie 2009, si Decizia nr. 924 din 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009. Curtea a respins exceptia, retinând că stabilirea unei sume maxime echivalente cu 12 salarii minime brute pe tară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare, până la care se poate acorda, cumulat, în cursul unei perioade de un an, ajutorul public judiciar, nu este de natură să împiedice accesul liber la justitie, exercitarea dreptului la un proces echitabil si nici nu instituie vreo discriminare pe criterii de avere. S-a arătat, în acest sens, că „stabilirea unor limite si conditii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din ordonantă, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor si a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de sustinere din partea statului si l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justitie".

Referitor la dispozitiile art. 9 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008, care stabilesc categoriile de venituri cu caracter periodic care se iau în calcul pentru determinarea venitului mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii privind acordarea ajutorului public judiciar, Curtea constată că acestea reprezintă optiunea legiuitorului, care consacră în această manieră sfera persoanelor îndreptătite la a solicita sprijinul statului. Textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 16 din Constitutie, privind egalitatea în drepturi a cetătenilor, întrucât reglementarea este aplicabilă în cazul tuturor persoanelor care solicită acordarea ajutorului public judiciar, fără nicio distinctie sau în considerarea altor criterii decât cele prevăzute de lege.

În ceea ce priveste critica referitoare la dispozitiile art. 14 alin. (2) teza întâi din ordonantă, Curtea retine că acestea constituie expresia aplicării în domeniul ajutorului public judiciar a dispozitiilor de drept comun reglementate de Codul de procedură civilă, respectiv art. 274 alin. 1, potrivit căruia „Partea care cade în pretentii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată". Astfel, temeiul juridic al obligatiei de restituire a cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală dedusă din împrejurarea că partea care a beneficiat de ajutorul public judiciar a pierdut procesul, căzând astfel în pretentii. Cheltuielile de judecată care vor fi suportate se limitează la cheltuielile de judecată ale celeilalte părti, dispozitiile art. 19 alin. (1) din ordonantă prevăzând expres că, în această situatie, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

Referitor la dispozitiile art. 19 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008, Curtea constată că atât comportamentul nediligent avut în timpul procesului care a cauzat pierderea procesului, cât si caracterul abuziv al actiunii exercitate de către persoana care a beneficiat de ajutorul public judiciar, constatat prin hotărâre judecătorească, se constituie în expresii ale aceleiasi culpe procesuale a persoanei mentionate. Or, pentru valorificarea drepturilor si intereselor legitime, părtile trebuie să actioneze cu bună-credintă, iar nu în spirit abuziv, sicanatoriu, vexator pentru părtile adverse ori pentru instantă. Asa fiind, Curtea retine că nu poate fi primită critica autorului exceptiei, potrivit căreia sanctionarea justitiabililor pentru nerespectarea normelor legale ar împiedica accesul liber la justitie, garantia instituită de art. 21 din Constitutie operând numai în situatia în care dreptul dedus judecătii se realizează în scopul pentru care legea l-a recunoscut.

De asemenea, Curtea retine că textul de lege criticat nu instituie inegalităti sau discriminări între cetăteni ori categorii de persoane, ci prevăd doar obligatia părtii care a beneficiat de ajutor public judiciar la restituirea, în tot sau în parte, a cheltuielilor avansate de către stat, în cazul exercitării lipsite de diligentă sau cu rea-credintă a unor drepturi procesuale, ceea ce corespunde exigentelor art. 57 din Constitutie, care instituie îndatorirea fundamentală a cetătenilor de a exercita drepturile si libertătile constitutionale cu bună-credintă, fără încălcarea drepturilor si libertătilor celorlalti.

În sfârsit, Curtea constată că dispozitiile criticate nu încalcă nici prevederile constitutionale ale art. 53, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor si libertătilor fundamentale ale cetătenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7, art. 9, art. 14 alin. (2) teza întâi si art. 19 alin. (2) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, exceptie ridicată de Doru Neda în Dosarul nr. 38.887/3/2008 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 1 iunie 2010.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 758

din 1 iunie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale

 

Ion Predescu - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu – procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Sistemul electronic de arhivare, criptare si indexare digitalizată" - S.R.L. din Brasov în Dosarul nr. 8.131/62/2009 al Tribunalului Brasov - Sectia comercială de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 25 ianuarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 8.131/62/2009, Tribunalul Brasov - Sectia comercială de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Sistemul electronic de arhivare, criptare si indexare digitalizată" - S.R.L. din Brasov.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine că prevederile legale criticate sunt neconstitutionale, întrucât statuează caracterul irevocabil al hotărârii prin care este respinsă cererea în anulare formulată împotriva ordonantei de plată, atunci când hotărârea pronuntată dezleagă probleme de competentă, respectiv îsi declină competenta. Art. 13 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 constituie un nonsens juridic, fiind de neacceptat ca, în cadrul procedurii de fond, părtile să poată exercita calea de atac a recursului împotriva încheierii date în materie de competentă, iar în cadrul actiunii în anulare, instanta să pronunte o hotărâre irevocabilă, care să nu fie supusă controlului judiciar statuat de art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Astfel, prevederile legale criticate înlătură principiul egalitătii în fata legii, al securitătii raporturilor juridice, precum si principiul înfăptuirii justitiei în mod egal pentru toti, inclusiv dreptul la exercitarea căilor de atac.

Tribunalul Brasov - Sectia comercială de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia este neîntemeiată, întrucât dispozitiile legale criticate de autor nu înfrâng dispozitiile constitutionale invocate de autor.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 13 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 decembrie 2007, text de lege care are următorul continut: „(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) si în art. 24 alin. (2).

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că, potrivit dispozitiilor art. 5 alin. (1) si art. 13 alin. (2) din ordonanta de urgentă, atât cererea privind creanta de plată a pretului, cât si cererea în anulare a ordonantei de plată se solutionează de către instanta competentă de drept comun pentru judecarea fondului cauzei în primă instantă, cu prevederea expresă a competentei instantei de contencios administrativ, în cazul cererii privind creanta de plată a pretului rezultând dintr-un contract de achizitie publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii. Ordonanta de urgentă stabileste, de asemenea, în art. 5 alin. (4), obligatia judecătorului de a verifica din oficiu competenta instantei, procedând conform legii. Astfel, în situatia în care instanta, din oficiu sau la sesizarea unei părti, este chemată să se pronunte asupra propriei competente, va pune în discutia părtilor exceptia astfel formulată pentru a da posibilitatea acestora să îsi prezinte opinia cu privire la incidentul procedural. În cazul admiterii exceptiei de necompetentă, instanta se pronuntă printr-o hotărâre de declinare a competentei, care are drept efect dezînvestirea instantei sesizate si trimiterea cauzei la instanta competentă potrivit legii. Împotriva hotărârii prin care instanta se declară necompetentă, părtile pot formula recurs în temeiul art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Pe de altă parte, în ceea ce priveste prevederile art. 13 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007, Curtea observă că acestea prevăd caracterul irevocabil al hotărârii prin care este respinsă, pe fond, cererea în anulare a ordonantei de plată. Dispozitia criticată se referă expres si limitativ la hotărârea prin care se solutionează cererea în anulare, iar nu si la cea prin care se declină competenta instantei.

Potrivit unei exigente fundamentale de tehnică legislativă, în conditiile existentei unei reglementări de drept comun, o prevedere expresă, în aceeasi materie, cu referire la un caz particular este necesară atunci când se instituie o reglementare diferită, derogatorie de la dreptul comun, având deci caracter de exceptie. Cum în cazul art. 13 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 nu s-au prevăzut dispozitii derogatorii, este evident că vointa legiuitorului a fost aceea ca hotărârea de declinare a competentei să poată fi supusă căii de atac potrivit dreptului comun în materie.

Asa fiind, Curtea constată că sustinerile autorului exceptiei, potrivit cărora hotărârea de declinare a competentei împrumută caracterul irevocabil al hotărârii prin care se respinge cererea în anulare, nu sunt întemeiate, în realitate, critica vizând modalitatea de interpretare si aplicare a legii de către instanta de judecată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (5) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligatiilor de plată rezultate din contracte comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Sistemul electronic de arhivare, criptare si indexare digitalizată" - S.R.L. din Brasov în Dosarul nr. 8.131/62/2009 al Tribunalului Brasov - Sectia comercială de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 1 iunie 2010.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 759

din 1 iunie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin

 

Ion Predescu - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Prokagif" - S.R.L. din Timisoara în Dosarul nr. 18.179/325/2008 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia comercială.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 15 decembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 18.179/325/2008, Curtea de Apel Timisoara - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Prokagif - S.R.L. din Timisoara.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul consideră că textul de lege criticat, potrivit căruia exercitarea căii de atac împotriva hotărârii pronuntate asupra opozitiei la executarea somatiei de plată se face într-un termen de 15 zile de la pronuntare, contravine flagrant principiului constitutional al garantării dreptului la apărare, precum si principiului egalitătii cetătenilor în fata legii. Astfel, pe de o parte, persoana interesată este tinută să exercite o cale de atac fără să cunoască considerentele care au stat la baza pronuntării hotărârii atacate si, pe de altă parte, în conditiile în care Codul de procedură civilă, dreptul comun în materia executării silite, prevede procedura contestatiei la executare împotriva oricărui act de executare, inclusiv împotriva somatiei de plată, dispozitiile criticate contravin liberului acces la justitie, întrucât introduc o cale de atac specială, numită opozitie la executare. Existenta unei proceduri speciale, paralele, este de natură a crea confuzii si o practică neunitară.

Curtea de Apel Timisoara - Sectia comercială apreciază că exceptia este neîntemeiată, întrucât dispozitiile legale criticate nu înfrâng dispozitiile constitutionale invocate de autor.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, text de lege care are următorul cuprins: „Hotărârea pronuntată asupra opozitiei va putea fi atacată cu apel în termen de 15 zile de la pronuntare."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) si art. 24 alin. (1), precum si prevederilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra constitutionalitătii acestor dispozitii de lege s-a mai pronuntat, exemplu fiind Decizia nr. 792 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 5 ianuarie 2007. Cu acel prilej, Curtea a retinut că, potrivit textelor de lege criticate, debitorul poate face opozitie la executare în termen de 5 zile de la primirea somatiei si judecătoria va judeca opozitia potrivit Codului de procedură civilă, de urgentă si cu precădere, înaintea oricărei alte pricini.

Curtea a stabilit că prin alin. 3 al art. 62 se instituie o normă specială, ce derogă de la prevederile referitoare la executarea silită cuprinse în Codul de procedură civilă. Instituirea unei norme speciale cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul privind declararea căii de atac, prin care se derogă de la norma generală cuprinsă în art. 284 alin. 1 din Codul de procedură civilă, nu are semnificatia unei atingeri aduse dreptului la apărare apartinând autorului exceptiei. Aceasta, deoarece prevederile art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 trebuie interpretate în coroborare cu prevederile art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora motivele de fapt si de drept pe care se întemeiază apelul, precum si dovezile invocate în sustinerea acestuia pot fi depuse inclusiv la prima zi de înfătisare.

Totodată, Curtea a mai retinut că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prevăzut de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, între care si stabilirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Pe de altă parte, Curtea constată că specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor solutii diferite fată de cele din dreptul comun, una dintre acestea constituind-o consacrarea opozitiei la executare, care reprezintă o cale de atac împotriva somatiunii de executare adresate debitorului, împrejurarea că legiuitorul a instituit o cale de atac cu o fizionomie juridică diferită de aceea a căilor de atac de drept comun nu relevă niciun aspect de neconstitutionalitate, fiind în deplină concordantă cu prevederile art. 129 din Constitutie.


Într-adevăr, în măsura în care textul constitutional de referintă foloseste termenul generic de „căi de atac", fără a le identifica si caracteriza, respectiv fără a se referi in terminis la apel si recurs, ipoteză în care respectarea acestor date de identificare ar fi fost convertită într-un criteriu de constitutionalitate, legiuitorul ordinar este deplin îndreptătit ca în considerarea anumitor particularităti să opteze pentru o cale de atac cu o identitate proprie, alta decât a celei de drept comun.

O asemenea concluzie rezultă, de altfel, din chiar formula redactională adoptată de legiuitorul constitutional, potrivit căreia stabilirea regimului juridic al căilor de atac este de competenta exclusivă a legiuitorului ordinar, care, potrivit atributiilor prevăzute de art. 126 alin. (2) din Constitutie, stabileste competenta si procedura de judecată, evident cu conditia ca nicio normă de procedură să nu contravină vreunei dispozitii constitutionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Prokagif" - S.R.L. din Timisoara în Dosarul nr. 18.179/325/2008 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 1 iunie 2010.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 760

din 1 iunie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 402 alin. 2 si art. 578-5801 din Codul de procedură civilă, precum si ale art. 7 lit. i) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti

 

Ion Predescu - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu – procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 402 alin. 2 si art. 578-5801 din Codul de procedură civilă, precum si ale art. 7 lit. i) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, exceptie ridicată de Gavril Todean, Cornelia Todean si Tudora Groseanu în Dosarul nr. 8.159/303/2009 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucuresti - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 14 iulie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 8.159/303/2009, Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti -

Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 402 alin. 2 si art. 578-5801 din Codul de procedură civilă, precum si ale art. 7 lit. i) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, exceptie ridicată de Gavril Todean, Cornelia Todean si Tudora Groseanu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii consideră că textele de lege criticate, care instituie caracterul executoriu al hotărârii pronuntate în primă instantă în materia executării silite, sunt de natură a prejudicia debitorul în cadrul procedurii executării silite imobiliare. Prin consacrarea unei singure căi de atac, respectiv recursul, care nu are caracter suspensiv de executare, se încalcă dreptul la un proces echitabil al părtilor, eventualitatea admiterii recursului oferind posibilitatea întoarcerii executării, însă cu dificultăti uneori insurmontabile, care periclitează sănătatea si siguranta debitorului.

În ceea ce priveste emiterea somatiei de evacuare, potrivit prevederilor art. 7 lit. i) din Legea nr. 188/2000, executorul judecătoresc se substituie în competentele judecătorului, care este singurul abilitat de Constitutie să judece cauzele care au ca obiect evacuarea persoanelor minore.

Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti - Sectia civilă consideră că exceptia este neîntemeiată. Accesul la justitie nu presupune si accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieste justitia, procedura si competenta instantelor judecătoresti fiind stabilite prin lege.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 402 alin. 2 si art. 578-5801 din Codul de procedură civilă si ale art. 7 lit. i) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, dispozitii care au următorul continut:

- Art. 402 alin. 2: „Hotărârea pronuntată cu privire la contestatie se dă fără drept de apel, cu exceptia hotărârii pronuntate în temeiul art. 4001 si al art. 401 alin. 2.";

- Art. 578: „Dacă partea obligată să părăsească ori să predea un imobil nu-si îndeplineste această obligatie în termen de 5 zile de la primirea somatiei, ea va fi îndepărtată prin executare silită, iar imobilul va fi predat celui îndreptătit.";

- Art. 579: „În vederea executării silite a obligatiei prevăzute la art. 578, executorul judecătoresc va soma pe debitor să părăsească de îndată imobilul, iar în caz de împotrivire, va elibera imobilul cu ajutorul fortei publice, punând pe creditor în drepturile sale.";

- Art. 580: „Dacă executarea priveste un imobil în care se găsesc bunuri mobile ce nu formează obiectul executării si pe care debitorul nu le ridică singur, executorul va încredinta aceste bunuri în păstrarea unui custode, pe cheltuiala debitorului.";

- Art. 5801: „Despre îndeplinirea executării potrivit prevederilor prezentei sectiuni executorul judecătoresc va întocmi un proces-verbal, dispozitiile art. 577 fiind aplicabile.";

- Art. 7 lit. i) din Legea nr! 188/2000: „(1) Executorul judecătoresc are următoarele atributii: [...]

i) orice alte acte sau operatiuni date de lege în competenta lui."

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 21 si 24.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că asupra constitutionalitătii dispozitiilor art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă s-a mai pronuntat, exemplu fiind Decizia nr. 668 din 30 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 26 iunie 2009. Cu acel prilej, Curtea a retinut că accesul la justitie nu presupune si accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieste justitia, iar instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti, deci si reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, sunt de competenta exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură. Reglementările internationale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdictie sau la toate căile de atac prevăzute de legislatiile nationale, art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fata unei instante nationale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdictie.

Totodată, art. 21 din Constitutie nu precizează că accesul liber la justitie implică întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cât si a recursului, situatie în care exercitarea cumulativă a ambelor căi de atac împotriva unei hotărâri nu constituie un criteriu de constitutionalitate.

În ceea ce priveste celelalte prevederi criticate, Curtea, prin Decizia nr. 288 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 11 august 2004, a retinut că dispozitiile art. 578-5801, cuprinse în sectiunea Codului de procedură civilă referitoare la predarea silită a bunurilor imobile, si prevederile art. 7 lit. i) din Legea nr. 188/2000 instituie norme de procedură ce trebuie respectate de către debitorul obligatiei de predare a imobilului, respectiv atributiile executorului judecătoresc căruia i-a fost încredintată executarea silită. Aceste norme determină cadrul legal de exercitare a drepturilor părtilor si reprezintă exclusiv o garantie a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare. De asemenea, Curtea a retinut că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, stabilirea competentei instantelor si a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind tinut, desigur, ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constitutional. Or, sub acest aspect, textele de lege criticate satisfac exigenta impusă de norma constitutională, fiind în deplină concordantă cu prevederile Legii fundamentale.

Cele statuate prin deciziile mentionate îsi mentin valabilitatea si în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 402 alin. 2 si art. 578-5801 din Codul de procedură civilă, precum si ale art. 7 lit. i) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, exceptie ridicată de Gavril Todean, Cornelia Todean si Tudora Groseanu în Dosarul nr. 8.159/303/2009 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucuresti - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 1 iunie 2010.

 

PRESEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu


 

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 772

din 3 iunie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Ovidiu-Marian Nagy în Dosarul nr. 10.665/271/2008 al Judecătoriei Oradea - Sectia penală.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 16 octombrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 10.665/271/2008, Judecătoria Oradea - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală. Exceptia a fost ridicată de Ovidiu-Marian Nagy cu ocazia solutionării unei cauze penale ca urmare a admiterii plângerii împotriva unei ordonante de scoatere de sub urmărire penală si a retinerii cauzei spre judecare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, precum si principiul unicitătii, impartialitătii si egalitătii justitiei, întrucât încheierea prin care judecătorul admite plângerea împotriva actului procurorului de netrimitere în judecată si retine cauza spre solutionare nu poate fi atacată decât odată cu fondul.

Judecătoria Oradea - Sectia penală consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale invocate de autorul exceptiei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: „Hotărârea judecătorului pronuntată potrivit alin. 8 lit. a) si b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana fată de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum si de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate."

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor prevederi de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (1), (2) si (3) privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil si ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei, precum si ale art. 11 privind raportul dintre dreptul international si dreptul intern si ale art. 20 referitoare la preeminenta tratatelor internationale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional, prin raportare la aceleasi dispozitii din Constitutie si din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, invocate si în prezenta cauză si cu motivări similare. Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 1.043 din 14 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 659 din 3 octombrie 2009, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor de lege criticate pentru motivele acolo arătate.

Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, atât solutia, cât si considerentele deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.


Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Ovidiu-Marian Nagy în Dosarul nr. 10.665/271/2008 al Judecătoriei Oradea - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 iunie 2010.

 

PRESEDINTE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 775

din 3 iunie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

 

Augustin Zegrean - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Adam Sidorîn Dosarul nr. 21.763/212/2008 al Judecătoriei Constanta - Sectia civilă.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând în acest sens jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 7 septembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 21.763/212/2008, Judecătoria Constanta - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice. Exceptia a fost ridicată de Adam Sidor cu ocazia solutionării unei plângeri contraventionale.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, conditiile si limitele restrângerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, îndatorirea exercitării cu bună-credintă a drepturilor si a libertătilor constitutionale, precum si principiul unicitătii, impartialitătii si egalitătii justitiei, întrucât aplicarea sanctiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, pentru depăsirea vitezei maxime admise, este excesivă în raport cu fapta săvârsită.

Judecătoria Constanta - Sectia civilă si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, având următorul cuprins: „(3) Constituie contraventie si se sanctionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârsirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: [....] e) depăsirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic."

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor prevederi de lege, autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) si (3) privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, ale art. 53 referitoare la conditiile si limitele restrângerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, ale art. 57 privind exercitarea drepturilor si a libertătilor si ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional prin raportare la prevederile art. 16 si 53 din Constitutie, invocate si în prezenta cauză, si fată de critici similare. În acest sens sunt Decizia nr. 900 din 16 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 14 noiembrie 2007, si Decizia nr. 275 din 18 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 1 aprilie 2010, prin care Curtea Constitutională a respins ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor de lege criticate, pentru motivele acolo arătate.

Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, atât solutia, cât si considerentele deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Prevederile art. 21 alin. (1), (2) si (3), art. 57 si art. 124 alin. (2) din Constitutie nu sunt aplicabile în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicată de Adam Sidorîn Dosarul nr. 21.763/212/2008 al Judecătoriei Constanta - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 iunie 2010.

 

PRESEDINTE,

AUGUSTJN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 846

din 24 iunie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 alin. (3), art. 260 alin. (2), art. 261 alin. (1), art. 262 alin. (1), art. 266, art. 267, art. 269 si art. 275 alin. (5) si (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

lulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona Ricu - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 alin. (3), art. 260 alin. (2), art. 261 alin. (1), art. 262 alin. (1), art. 266, art. 267, art. 269 si art. 275 alin. (5) si (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Biff International" - S.R.L., Sociedade De Construcoes Soares Da Costa S.A. si Societatea Comercială „Argecom" - S.A. În dosarele nr. 2.936/54/2009 si nr. 2.938/54/2009 ale Curtii de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspund avocatul Adrian Ceparu, pentru partea Societatea Comercială „Tehnologica Radion" - S.R.L., precum si consilierul juridic Dobre Rusu Marinei, pentru partea Societatea Comercială „Compania de Apă Olt" - S.A., lipsă fiind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 8.346D/2009 si nr. 8.347D/2009, pune în discutie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Avocatul Adrian Ceparu si consilierul juridic Dobre Rusu Marinei sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite conditiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 8.347D/2009 la Dosarul nr. 8.346D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul părtilor prezente. Atât avocatul Adrian Ceparu, cât si consilierul juridic Dobre Rusu Marinei solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate. În acest sens fac referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, de exemplu Decizia nr. 732 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 7 august 2008.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, în acest sens, invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele:

Prin încheierea din 30 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 2.936/54/2009, si încheierea din 7 decembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 2.938/54/2009, Curtea de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 alin. (3), art. 260 alin. (2), art. 261 alin. (1), art. 262 alin. (1), art. 266, art. 267, art. 269 si art. 275 alin. (5) si (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Biff International" - S.R.L., Sociedade De Construcoes Soares Da Costa S.A. si Societatea Comercială „Argecom" - S.A.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că, prin modul de reglementare al statutului Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor, sub aspectul competentei jurisdictionale, a statutului membrilor completului de solutionare a contestatiilor si a procedurii de solutionare a contestatiilor, se încalcă prevederile art. 21, art. 124, art. 125 alin. (1) si (2), art. 126 alin. (5) teza a doua si art. 127 din Constitutie. În continuare, se arată că procedura instituită prin textele de lege criticate este una obligatorie, iar nu facultativă, astfel cum cere Legea fundamentală, iar procedura de solutionare a contestatiilor nu respectă principiul oralitătii, părtile putând aduce ca probe numai înscrisuri.

Curtea de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ si fiscal arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie, de exemplu Decizia nr. 732/2008 si Decizia nr. 1.309/2009.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 257 alin. (3), art. 260 alin. (2), art. 261 alin. (1), art. 262 alin. (1), art. 266, art. 267, art. 269 si art. 275 alin. (5) si (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006.

Art. 257 alin. (3) a fost modificat prin Legea nr. 337/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006; art. 262 alin. (1) a fost modificat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 94/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 4 octombrie 2007; art. 266 a fost modificat prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 228/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 5 ianuarie 2009.

Textele criticate au următorul continut:

- Art. 257 alin. (3): „În activitatea sa, Consiliul se supune numai legii, iar sedintele Consiliului sunt legal constituite în prezenta majoritătii membrilor acestuia.";

- Art. 260 alin. (2): „Cel putin jumătate din numărul membrilor Consiliului trebuie să fie licentiati în drept";

- Art. 261 alin. (1): „Membrii Consiliului sunt selectati prin concurs, fiind numiti în functie prin decizia primului-ministru, în conditiile legii.";

- Art. 262 alin. (1): „Membrii Consiliului sunt functionari publici cu statut special, denumiti consilieri de solutionare a contestatiilor în domeniul achizitiilor publice. Acestia sunt asimilati din punctul de vedere al salarizării functiei publice de secretar general adjunct din aparatul de lucru al Guvernului.";

- Art. 266: „(1) Cu exceptia contestatiilor prevăzute la art. 256 alin. (P), consiliul este competent să solutioneze contestatiile formulate în cadrul procedurii de atribuire, înainte de încheierea contractului, prin complete specializate, constituite potrivit Regulamentului de organizare si functionare a Consiliului, aprobat potrivit art. 291.

(2) În exercitarea atributiilor sale, Consiliul adoptă decizii.";

- Art. 267: „(1) Contestatia se solutionează de un complet format din 3 membri ai Consiliului, dintre care unul are calitatea de presedinte de complet.

(2) În cadrul fiecărui complet cel putin presedintele acestuia trebuie să fie licentiat în drept.";

- Art. 269: „Procedura de solutionare a contestatiilor se desfăsoară cu respectarea principiilor legalitătii, celeritătii, contradictorialitătii si a dreptului la apărare.";

- Art. 275 alin. (5) si (6): „(5) Procedura în fata Consiliului este scrisă, iar părtile vor fi audiate numai dacă acest lucru este considerat necesar de către completul de solutionare a contestatiei.

(6) Părtile pot fi reprezentate de avocati si pot depune concluzii scrise în cursul procedurii. De asemenea, părtile pot solicita să depună concluzii oral în fata Consiliului, fără ca prin aceasta să fie afectate termenele prevăzute la art. 276."

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 21 - Accesul liber la justitie, art. 124 - înfăptuirea justitiei, art. 125 alin. (1) si (2) - Statutul judecătorilor, art. 126 alin. 5 teza a doua - Instantele judecătoresti si art. 127 - Caracterul public al dezbaterilor. De asemenea, sunt invocate si prevederile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 690 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 668 din 1 octombrie 2007, a statuat că dispozitiile capitolului IX „Solutionarea contestatiilor" din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006, capitol din care fac parte si prevederile criticate în prezent, reglementează o procedură administrativ-jurisdictională de solutionare a contestatiilor privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii. Pentru solutionarea contestatiilor, partea care se consideră vătămată are dreptul să se adreseze Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor.

Având în vedere cele statuate prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1994, precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Le Compte, Van Leuven si De Meyere contra Belgiei, 1981), Curtea Constitutională, prin decizia precitată, a retinut că instituirea prin lege a unei proceduri administrativ-jurisdictionale nu este, eo ipso, neconstitutională.

Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 prevede în mod expres, în art. 255 alin. (1), că „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept ori într-un interes legitim printr-un act al autoritătii contractante, prin încălcarea dispozitiilor legale în materia achizitiilor publice, poate solicita anularea actului, obligarea autoritătii contractante de a emite un act, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim pe cale administrativ-jurisdictională sau în justitie, în conditiile prezentei ordonante de urgentă". Or, într-o atare situatie, dispozitiile criticate satisfac pe deplin cerinta constitutională consacrată de art. 21 alin. (4), potrivit căreia „Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite", persoana vătămată având posibilitatea de a opta între contestarea actului administrativ pe calea administrativ-jurisdictională si formularea unei actiuni direct în fata instantei judecătoresti, în temeiul dreptului comun în materia contenciosului administrativ.

Mai mult, art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit căruia „Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", precum si art. 129, care prevede că, „împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competentei si procedurii de judecată, inclusiv a conditiilor de exercitare a căilor de atac. Prin urmare, stabilirea procedurii de solutionare a plângerii împotriva deciziei pronuntate de Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor, potrivit dispozitiilor art. 3041 din Codul de procedură civilă, reprezintă expresia aplicării dispozitiilor constitutionale invocate mai sus.

În sensul celor expuse mai sus, instanta de contencios constitutional s-a pronuntat si prin Decizia nr. 732 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 7 august 2008.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutiile deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru aceleasi argumente se constată că nu sunt încălcate nici prevederile art. 124, art. 125 alin. (1) si (2), art. 126 alin. 5 teza a doua si art. 127 din Constitutie si nici cele cuprinse în actele internationale invocate de către autorul exceptiei de neconstitutionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 alin. (3), art. 260 alin. (2), art. 261 alin. (1), art. 262 alin. (1), art. 266, art. 267, art. 269 si art. 275 alin. (5) si (6) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Biff International" - S.R.L., Sociedade De Construcoes Soares Da Costa S.A. si Societatea Comercială „Argecom" - S.A. În dosarele nr. 2.936/54/2009 si nr. 2.938/54/2009 ale Curtii de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 iunie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind trecerea unei părti dintr-un imobil, aflat în domeniul public al statului, din administrarea Ministerului Apărării Nationale în administrarea Ministerului Justitiei, pentru Administratia Natională a Penitenciarelor - Penitenciarul Brăila

 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, al art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se aprobă trecerea unei părti dintr-un imobil, aflat în domeniul public al statului, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din administrarea Ministerului Apărării Nationale în administrarea Ministerului Justitiei, pentru Administratia Natională a Penitenciarelor - Penitenciarul Brăila.

(2) După preluare, terenul transmis potrivit prevederilor alin. (1) va fi utilizat pentru amplasarea posturilor de pază ale Penitenciarului Brăila.

Art. 2. - Predarea-preluarea imobilului, transmis potrivit prevederilor art. 1, se face pe bază de protocol încheiat între părtile interesate, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul apărării nationale,

Gabriel Oprea

Ministrul justitiei,

Cătălin Marian Predoiu

Ministrul finantelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucuresti, 7 iulie 2010.

Nr. 649.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale unei părti dintr-un imobil, aflat în domeniul public al statului, care trece din administrarea Ministerului Apărării Nationale în administrarea Ministerului Justitiei, pentru Administratia Natională a Penitenciarelor - Penitenciarul Brăila

 

Locul unde este situat imobilul care se transmite

Persoana juridică de la care se transmite imobilul

Persoana juridică la care se transmite imobilul

Codul de clasificare din inventarul bunurilor aflate în administrarea Ministerului Apărării care alcătuiesc domeniul publicai statului

Caracteristicile tehnice ale imobilului

Judetul Brăila, municipiul Brăila, str. Carantina nr. 4

Statul român, din administrarea Ministerului Apărării Nationale

Statul român, în administrarea Ministerului Justitiei, pentru Administratia Natională a Penitenciarelor - Penitenciarul Brăila

- imobil 711 - partial

- cod 8.29.09

- nr.M.F. 107021

- Suprafata terenului - 712 m2


ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR

 

ORDIN

privind aprobarea modalitătii de desfăsurare a Programului de formare specializată pentru ocuparea unei functii publice corespunzătoare categoriei înaltilor functionari publici, pentru anul 2010

 

Având în vedere:

- prevederile art. 51 alin. (1) lit. f) din Hotărârea Guvernului nr. 1.000/2006 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, cu modificările si completările ulterioare;

- prevederile art. 26 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si desfăsurarea programului de formare specializată pentru ocuparea unei functii publice corespunzătoare categoriei înaltilor functionari publici, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 832/2007, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările si completările ulterioare,

ministrul administratiei si internelor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă modalitatea de desfăsurare a Programului de formare specializată pentru ocuparea unei functii publice corespunzătoare categoriei înaltilor functionari publici, pentru anul 2010, conform anexei care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

 

Bucuresti, 14 iulie 2010.

Nr. 161.

 

ANEXA

 

MODALITATEA DE DESFĂSURARE

a Programului de formare specializată pentru ocuparea unei functii publice corespunzătoare categoriei înaltilor functionari publici, pentru anul 2010

 

Nr. crt.

Module tematice/Etape finale

 

Durată*

(zile/ore)

(3 zile/24 de ore)

Perioade de desfăsurare

Seria I

(4 grupe)

(joi-sâmbătă)

Seria II

(3 grupe)

(joi-sâmbătă)

1.

Managementul resurselor umane în administratia publică

24

29.07-31.07.2010

5.08-7.08.2010

2.

Administratie publică modernă si eficientă

24

12.08-14.08.2010

19.08-21.08.2010

3.

Comunicare si imagine publică

24

26.08-28.08.2010

2.09-4.09.2010

4.

Administratia publică în contextul integrării în UE

24

9.09-11.09.2010

16.09-18.09.2010

5.

Management strategic si politici publice

24

23.09-25.09.2010

30.09-2.10.2010

6.

Management public si abilităti manageriale

24

7.10-9.10.2010

14.10-16.10.2010

7.

Management de proiect si fonduri structurale

24

21.10-23.10.2010

28.10-30.10.2010

8.

Management financiar si bugetar

24

4.11-6.11.2010

11.11-13.11.2010

9.

Total ore program (24 de zile)

192

 

10.

- Evaluarea finală

 

18.11-20.11.2010

25.11-27.11.2010

11.

- Restante

 

29-30.11.2010


* Fiecare modul tematic se va desfăsura pe parcursul a 3 zile, conform calendarului propus, având o agendă de lucru de 8 ore/zi, structurată în: 6 ore -dezbateri/grupă de lucru si două ore - discutii/consultatii individuale.


 

AUTORITATEA NATIONALĂ PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR

 

ORDIN

privind cofinantarea Centrului European al Consumatorilor România pe anul 2010

 

În baza prevederilor art. 391 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 284/2009 privind organizarea si functionarea Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, cu modificările ulterioare,

presedintele Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă suma de 99.000 lei, reprezentând 39,28% din cofinantarea Centrului European al Consumatorilor România din cadrul Asociatiei pentru Protectia Consumatorilor din România, pe anul 2010.

Art. 2. - Resursele financiare necesare cofinantării Centrului European al Consumatorilor România sunt asigurate prin finantare de la bugetul de stat, prin bugetul Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, capitolul bugetar 51.01 „Autorităti publice si actiuni externe", titlul X „Alte cheltuieli", articolul 59.11 „Asociatii si fundatii".

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Presedintele Autoritătii Nationale pentru Protectia Consumatorilor,

Constantin Cerbulescu

 

Bucuresti, 5 iulie 2010.

Nr. 274.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.