MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 530/2010

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXII - Nr. 530         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Joi, 29 iulie 2010

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 812 din 3 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3731 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 867 din 24 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2878 si art. 28710 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii

 

Decizia nr. 877 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) - (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 45/2010

 

Decizia nr. 896 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 227 alin. (1) lit. b) si e) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Decizia nr. 900 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1361 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al munitiilor si ale art. 118 din Codul penal

 

Decizia nr. 924 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 2 alin. 1 lit. a) si art. 12 din Legea nr. 508/2004 privind înfiintarea, organizarea si functionarea în cadrul Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism, precum si a prevederilor art. 7 din Legea hr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitătii organizate

 

Decizia nr. 933 din 6 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 812

din 3 iunie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3731 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Simona Ricu - procuror

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 42/2009 privind modificările art. 3731 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Victor loan Marghit în Dosarul nr. 4.209/182/2009 al Tribunalului Maramures - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 2 octombrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 4.209/182/2009, Tribunalul Maramures - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 42/2009 privind modificările art. 3731 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată de Victor loan Marghit într-un dosar având ca obiect o cerere de încuviintare a executării silite.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul consideră că dispozitiile legale criticate încalcă art. 16 alin. (1) si art. 21 alin. (1), (2) si (3), creditorul fiind privilegiat, iar debitorul discriminat, debitorul fiind în imposibilitate de a-si apăra drepturile, interesele sale legitime, fiindu-i îngrădit accesul la justitie în cadrul unui proces echitabil.

Tribunalul Maramures - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 42/2009 privind modificările art. 3731 din Codul de procedură civilă.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, asa cum a fost formulată, Curtea constată că în realitate obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 3731 din Codul de procedură civilă, cu modificările si completările ulterioare, prevederi ce au următorul continut: „Cererea de executare silită, însotită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, de îndată, va solicita instantei de executare încuviintarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare si titlul respectiv.

Asupra cererii de încuviintare, presedintele instantei de executare se pronuntă prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părtilor. Încheierea de încuviintare a cererii de executare silită nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviintare a executării silite poate fi atacată cu recurs numai de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.

După încuviintarea cererii potrivit alin. 2, la instanta de executare se va alcătui un dosar privind executarea, la care executorul judecătoresc este obligat să depună câte un exemplar al fiecărui act de executare, în termen de 48 de ore de la efectuarea acestuia.

În tot cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să aibă rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală si cu celeritate a obligatiei prevăzute în titlul executoriu, cu respectarea dispozitiilor legii, a drepturilor părtilor si ale altor persoane interesate.

Dacă socoteste că este în interesul executării, executorul judecătoresc îl va putea invita pe debitor pentru a-i cere, în scris, în conditiile legii, lămuriri în legătură cu veniturile si bunurile sale asupra cărora se poate efectua executarea, cu arătarea locului unde se află acestea, precum si pentru a-l determina să execute de bunăvoie obligatia sa, arătându-i consecintele la care s-ar expune în cazul executării silite.

Refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta ori de a da lămuririle necesare, precum si darea de informatii incomplete ori eronate atrag răspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate, precum si aplicarea sanctiunii prevăzute de art. 1082 alin. 2, dacă fapta nu întruneste elementele constitutive ale unei fapte prevăzute de legea penală.

În situatia prevăzută de art. 3717 alin. 1, executorul judecătoresc este dator să pună în vedere părtii să îsi îndeplinească de îndată obligatia de avansare a cheltuielilor de executare.”


În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) si (3) privind liberul acces la justitie, art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 124 alin. (1) si (2) privind înfăptuirea justitiei, precum si art. 6 privind dreptul la un proces echitabil si art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, asa cum a fost formulată, Curtea constată că dispozitiile legale criticate instituie reguli speciale de procedură privind exercitarea căilor de atac. Aceste dispozitii nu contravin prevederilor constitutionale si conventionale invocate de autorul exceptiei. Ratiunea pentru care legiuitorul delegat a înlăturat, atât pentru creditor, cât si pentru debitor, calea de atac împotriva încheierii de încuviintare a cererii de executare silită este aceea a celeritătii ce se justifică în această etapă procesuală. Astfel, creditorul este lipsit de interes să atace o hotărâre prin care i s-a admis cererea, iar debitorul are posibilitatea de a-si apăra drepturile, în raport cu orice incident de executare silită, pe calea contestatiei la executare.

Cu privire la încheierea de respingere a cererii de încuviintare a executării silite, nu există interesul debitorului de a ataca o asemenea hotărâre si de aceea nici nu a fost prevăzută pentru el calea de atac a recursului. În schimb, creditorul are posibilitatea de a-si apăra drepturile prin exercitarea căii de atac a recursului, posibilitate pe care în domeniul executării silite debitorul o are asigurată prin dreptul de a formula contestatii împotriva oricărui act de executare.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3731 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Victor loan Marghit în Dosarul nr. 4.209/182/2009 al Tribunalului Maramures - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 3 iunie 2010.

 

PRESEDINTE,

AUGUSTJN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 867

din 24 iunie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2878 si art. 28710 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2878 si art. 28710 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, exceptie ridicată de Societatea Comercială Marcatin - S.A. din Bucuresti si Societatea Comercială Marcaplast - S.A. din Otopeni în Dosarul nr. 29.352/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se prezintă partea Consiliul General al Municipiului Bucuresti - Administratia Străzilor, reprezentată de consilierul juridic llona lovanescu, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul părtii prezente, care sustine respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, ca neîntemeiată.


Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a criticilor formulate, invocând în acest sens jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 2 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 29.352/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2878 si art. 28710 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, exceptie ridicată de Societatea Comercială Marcatin - S.A. din Bucuresti si Societatea Comercială Marcaplast - S.A. din Otopeni.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii consideră că dispozitiile legale criticate lipsesc de efect garantiile instituite prin art. 2877 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006, care prevăd conditiile în care instanta poate dispune suspendarea unei proceduri de achizitie publică cu consecinta directă a imposibilitătii autoritătii contractante de a încheia contractul de achizitie publică. Normele reglementate prin art. 2878 si art. 28710 alin. (1) din ordonantă au caracter discriminatoriu, întrucât recunosc dreptul de a solicita suspendarea procedurii unor persoane aflate în situatii fundamental diferite: ofertantii care au contestat cu bună-credintă procedura de atribuire, respectiv ofertantii de rea-credintă care au contestat în mod abuziv o atare procedură. De asemenea, este lezat dreptul agentilor economici de a-si exercita activitatea economică si este afectat dreptul de proprietate al ofertantilor declarati câstigători ai procedurii de achizitie publică, care, desi nu a fost suspendată de instantă, nu se poate finaliza ca urmare a aplicării dispozitiilor criticate.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textele legale criticate nu sunt de natură a leza drepturile constitutionale ale părtilor care participă transparent si legal la procedurile prevăzute de lege.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 2878 si ale art. 28710 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, texte de lege care au următorul continut:

- Art. 2878: „(1) Indiferent de decizia instantei cu privire la suspendarea procedurii de atribuire, autoritatea contractantă nu are în nicio situatie dreptul de a încheia contractul înainte de solutionarea cauzei de către instantă.

(2) În cazul în care hotărârea prin care instanta a solutionat cauza este comunicată înainte de expirarea termenelor prevăzute la art. 205 alin. (1) si la art. 206 alin. (3), inclusiv când aceste termene privesc cazurile prevăzute la art. 28712 alin. (1) si la art. 28713 lit. a), autoritatea contractantă are dreptul de a încheia contractul numai după împlinirea termenelor respective.

(3) În cazul în care, în cadrul aceleiasi proceduri de atribuire, autoritatea contractantă achizitionează produse, servicii sau lucrări defalcate pe loturi, prevederile alin. (1) sunt aplicabile numai asupra loturilor pentru care s-a formulat actiune în justitie.”;

- Art. 28710 alin. (1): „Instanta constată nulitatea contractului în următoarele cazuri:

a) autoritatea contractantă a atribuit contractul fără să respecte obligatiile referitoare la publicarea unui/unei anunt/invitatii de participare conform prevederilor prezentei ordonante de urgentă;

b) au fost încălcate prevederile art. 205 alin. (1), art. 206 alin. (3), art. 277 alin. (3) sau ale art. 2878 alin. (1) si (2), dacă această încălcare a privat operatorul economic interesat de posibilitatea de a formula o cale de atac înainte de încheierea contractului, în cazul în care această încălcare este combinată cu încălcarea altor dispozitii în materia achizitiilor publice, dacă această din urmă încălcare a afectat sansele operatorului economic interesat de a obtine contractul;

c) autoritatea contractantă nu a respectat prevederile art. 150 sau ale art. 158-160.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 44, 45 si 53.

Examinând dispozitiile care fac obiectul criticilor de neconstitutionalitate, Curtea constată că, potrivit prevederilor art. 286 alin. (2) din ordonantă, litigiile privind desfăsurarea procedurilor de atribuire a contractelor care intră în sfera de aplicare a dispozitiilor prezentei ordonante de urgentă, precum si cele privind drepturile si obligatiile contractate în cadrul acestor proceduri se solutionează de urgentă si cu precădere, potrivit dispozitiilor art. 7202-7207 si ale art. 7209 din Codul de procedură civilă, referitoare la solutionarea litigiilor în materie comercială. În cazuri temeinic justificate, în scopul prevenirii unor pagube iminente, instanta poate să dispună, la cererea părtilor interesate, măsuri cu caracter provizoriu de suspendare sau care să asigure suspendarea, în stadiul în care se află, a procedurii de atribuire. Instanta solutionează cererea de suspendare luând în considerare consecintele probabile ale acestei măsuri asupra tuturor categoriilor de interese ce ar putea fi lezate, inclusiv asupra interesului public. Însă, în cazul în care consecintele negative ale suspendării procedurii de atribuire sunt mai mari decât beneficiile lor, instanta poate respinge cererea de suspendare, cu conditia ca această hotărâre să nu prejudicieze niciun alt drept al persoanei care a înaintat cererea.

În acest context, dispozitiile art. 2878 din ordonantă prevăd că, indiferent de decizia instantei cu privire la suspendarea procedurii de atribuire, autoritatea contractantă nu poate încheia contractul înainte de solutionarea pe fond a cauzei de către instantă. Prin urmare, în cazul respingerii cererii de suspendare, textul de lege criticat reglementează posibilitatea autoritătii contractante de a continua procedura de atribuire, însă împiedică finalizarea acesteia, respectiv încheierea contractului de achizitie publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii.

Dispozitiile art. 28710 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 enumera cazurile de nulitate a contractelor, printre care si cel referitor la încălcarea prevederilor art. 2878 alin. (1) si (2) din ordonantă. Textul de lege criticat apare ca un mijloc de garantie a principiului legalitătii, asigurând realizarea celor două functii ale nulitătii: preventivă, respectiv sanctionatorie.

În ceea ce priveste sustinerile autorului exceptiei, potrivit cărora dispozitiile criticate ar crea o situatie egală tuturor ofertantilor care contestă procedura de atribuire a contractelor de achizitii publice, indiferent de pozitia subiectivă pe care au avut-oîn momentul exercitării dreptului la contestatie, buna sau reaua-credintă, ceea ce ar echivala cu încălcarea prevederilor art. 16 din Constitutie, Curtea constată că acestea nu sunt întemeiate.

Astfel, Curtea observă că cererea de suspendare a procedurii de atribuire poate fi respinsă de către instanta judecătorească în considerarea consecintelor probabile ale măsurii asupra tuturor categoriilor de interese ce ar putea fi lezate sau pe motivul că efectele negative ale suspendării sunt mai mari decât beneficiile lor, deci fără a fi relevate aspecte ce tin de exercitarea cu bună sau rea-credintă a drepturilor procesuale de către contestator. Or, respingerea cererii de suspendare poate constitui expresia culpei procesuale a părtii care a formulat-o, dar nicidecum nu echivalează cu exercitarea cu rea-credintă a dreptului său de a se adresa justitiei. Prin urmare, Curtea apreciază că dispozitiile art. 2878 din ordonantă asigură o aplicare nediscriminatorie tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei, fără a crea privilegii vreunei categorii de participanti la procedura de atribuire a contractelor.

În ceea ce priveste critica potrivit căreia prevederile art. 2878 si ale art. 28710 alin. (1) din ordonantă lezează dreptul de proprietate al agentilor economici si dreptul acestora de a-si exercita activitatea, Curtea retine că ratiunea pentru care legiuitorul a instituit interdictia încheierii contractului de achizitie publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii, în cazul în care instanta nu a solutionat cauza având ca obiect desfăsurarea procedurii de atribuire a acestui contract, a fost aceea de a preîntâmpina încheierea unor contracte nelegale care ulterior ar fi anulate în temeiul dispozitiilor legale. Prin urmare, scopul urmărit de legiuitor a fost acela de a asigura stabilitatea raporturilor juridice comerciale care se nasc între părti prin încheierea unor astfel de contracte si, în mod mediat, de a garanta tocmai accesul liber al persoanei la o activitate economică, în conditiile respectării drepturilor si libertătilor celorlalte persoane participante la procedura de atribuire.

Referitor la critica de neconstitutionalitate prin raportare la art. 53 din Constitutie, Curtea constată că dispozitiile legale criticate dau expresie unor exigente pe care legiuitorul este singurul abilitat să le stabilească în valorificarea dreptului persoanei la exercitarea unei activităti economice. Astfel, Curtea constată că obligatia autoritătii contractante de a nu încheia contractul cu ofertantul, a cărui ofertă a fost stabilită ca fiind câstigătoare, înainte de solutionarea cauzei de către instantă, nu încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 53, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor si libertătilor fundamentale ale cetătenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2878 si art. 28710 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, exceptie ridicată de Societatea Comercială Marcatin - S.A. din Bucuresti si Societatea Comercială Marcaplast - S.A. din Otopeni în Dosarul nr. 29.352/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 24 iunie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 877

din 6 iulie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) - (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 45/2010

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Ingrid Alina Tudora -magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) - (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 45/2010, exceptie ridicată de Liviu Vasiliu în Dosarul nr. 9.312/4/2009 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti - Sectia civilă.

La apelul nominal se prezintă personal autorul exceptiei, fiind lipsă celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul autorului exceptiei de neconstitutionalitate, care solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

În acest context, este criticată evolutia legislativă a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009, astfel cum a fost modificată succesiv prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 18/2010 si Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 45/2010, autorul exceptiei apreciind că nu se justifică măsura adoptată de legiuitor prin amânarea, în mod nejustificat, a plătii unor sume prevăzute în titluri executorii, având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, inclusiv din sistemul justitiei. În continuare, arată că prin reglementarea criticată se conferă statului-debitor privilegiul ca, invocând dificultăti economice, să amâne, dincolo de orice termen rezonabil, fără niciun fel de justificare (cel putin în ceea ce priveste anul 2011), executarea obligatiilor de plată fată de creditori. Depune concluzii scrise la dosar.

Reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. În acest sens, invocă Decizia Curtii Constitutionale nr. 188/2010.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 septembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 9.312/4/2009, Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) - (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 45/2010, exceptie ridicată de Liviu Vasiliu într-o cauză având ca obiect o contestatie la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 se instituie o procedură specială, derogatorie, în considerarea calitătii de debitor al statului, procedură ce înlătură dreptul creditorului de a urmări silit sumele de bani apartinând domeniului privat al statului, desi acestea sunt supuse regimului de drept comun. Astfel, se conferă statului, desi este debitor, privilegiul de a amâna si esalona sumele din bugetele institutiilor publice necesare executării obligatiilor de plată fată de creditori. Totodată, arată că Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 restrânge accesul la justitie, prin blocarea totală a fazei executionale, dându-se posibilitatea organelor administrative ale statului să prelungească în mod nejustificat executarea titlurilor executorii detinute de personalul care lucrează în cadrul institutiilor bugetare. În final, sustine că, prin crearea unui regim juridic special, derogatoriu si privilegiat fată de cel de drept comun, înfrânge principiul constitutional al egalitătii modului de ocrotire a proprietătii private.

Judecătoria Sectorului 4 Bucuresti - Sectia civilă consideră că reglementarea criticată este neconstitutională si contravine art. 1, 21 si 125 din Legea fundamentală. Astfel, arată că prin interventia legiuitorului într-un domeniu de competenta exclusivă a instantelor judecătoresti, cum este cel al suspendării executării silite, se încalcă principiul separatiei puterilor în stat. De asemenea, consideră că, prin împiedicarea creditorilor de a-si valorifica drepturile lor, se încalcă si principiul accesului liber la justitie, executarea silită fiind una dintre componentele procesului civil.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt neconstitutionale, întrucât contravin art. 1, 21 si 125 din Legea fundamentală. În acest sens, invocă Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.055/2008, prin care s-a statuat că „o dispozitie legală prin care se suspendă cursul judecătii sau executarea hotărârilor judecătoresti definitive referitoare la anumite cauze determinate este neconstitutională”.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.


CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (1) - (4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009. Ulterior sesizării Curtii Constitutionale, Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 a fost modificată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 45 din 19 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 20 mai 2010, astfel încât în prezent reglementarea criticată, asupra căreia urmează a se pronunta, are următorul continut:

„Art. 1. - (1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoresti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salariată stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:

a) în anul 2012 se plăteste 34% din valoarea titlului executoriu;

b) în anul 2013 se plăteste 33% din valoarea titlului executoriu;

c) în anul 2014 se plăteste 33% din valoarea titlului executoriu.

(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

(3) Sumele prevăzute la alin. (1) plătite în temeiul prezentei ordonante de urgentă se actualizează cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul National de Statistică.

(4) În întelesul prezentei ordonante de urgentă, prin sectorul bugetar se întelege autoritătile si institutiile publice a căror finantare se asigură astfel:

a) integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;

b) din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;

c) integral din venituri proprii.”

Autorul exceptiei sustine că reglementarea criticată contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora „nimeni nu este mai presus de lege”, art. 44 alin. (1)si (2) care garantează dreptul de proprietate privată, precum si art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justitie, prin raportare la art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, art. 10 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului si art. 14 pct. 1 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că, potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoresti având ca obiect acordarea unor drepturi salariale stabilite în favoarea personalului bugetar urmau să fie plătite esalonat începând cu anul 2010, pentru hotărârile devenite executorii până la sfârsitul anului 2009, si începând cu 2011, pentru cele devenite executorii până la finalul acestui an.

Prin adoptarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 45/2010, s-a amânat plata acestor drepturi salariale câstigate în instantă, ca urmare a constrângerilor bugetare impuse de situatia economică actuală, astfel încât, ca urmare a modificărilor aduse prin acest act normativ, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoresti, devenite executorii până la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă, se va face astfel: 34% din valoarea titlului executoriu - în anul 2012, si 33% din valoarea titlului executoriu -în anul 2013, respectiv în anul 2014. Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009, astfel cum a fost modificată prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 45/2010, reglementează esalonarea plătii unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Instituirea acestei măsuri a fost determinată de existenta unui număr substantial de cauze având ca obiect acordarea de drepturi salariale, care a condus la o imposibilitate a autoritătii statale de a executa hotărârile judecătoresti pronuntate deja în această materie, în special în actualul context de acută criză economică. Adoptarea actului normativ supus controlului de constitutionalitate a fost determinată de circumstantele exceptionale care au impus instituirea unor măsuri prin care să fie limitată temporar exercitarea drepturilor decurgând din hotărârile judecătoresti irevocabile pronuntate în materia respectivă, fără ca prin aceasta să se aducă atingere substantei însesi a acestor drepturi.

Pentru a evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, ordonanta de urgentă prevede că acestea se actualizează cu indicele preturilor de consum, ceea ce garantează o executare în totalitate a creantei. Acest mecanism asigură executarea integrală a titlului, acordând totodată statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume.

Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 are în vedere rezolvarea unei situatii extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar si derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătoresti. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilitătii economice a tării - si păstrează un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele folosite si obiectivul avut în vedere - executarea esalonată a hotărârilor judecătoresti în cauză. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaste obligatia de plată a autoritătii statale si se obligă la plata esalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situatia de exceptie pe care o reprezintă, pe de o parte, proportia deosebit de semnificativă a creantelor astfel acumulate împotriva statului si, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de acută criză economică natională si internatională.

Asupra constitutionalitătii prevederilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 71/2009, Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, sau Decizia nr. 713 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 28 iunie 2010, statuând că acest act normativ nu încalcă normele invocate din Legea fundamentală.

Întrucât în cauza de fată nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutia deciziilor amintite îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.


Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1)-(4) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 45/2010, exceptie ridicată de Liviu Vasiliu în Dosarul nr. 9.312/4/2009 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucuresti - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 iulie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 896

din 6 iulie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 227 alin. (1) lit. b) si e) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 227 lit. b) si e) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Vega Som” - S.R.L. din Miercurea-Ciuc în Dosarul nr. 3.105/96/2008 al Curtii de Apel Târgu Mures - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul exceptiei, avocat Călin Rusu, cu delegatie la dosar, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului exceptiei formulează o cerere de renuntare la judecată.

Referitor la cererea formulată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea acesteia, arătând că în procedura din fata Curtii Constitutionale nu se pot formula astfel de cereri.

Curtea respinge cererea formulată, întrucât, în temeiul art. 55 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, în fata instantei constitutionale nu sunt aplicabile dispozitiile Codului de procedură civilă referitoare la stingerea procesului.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul reprezentantului autorului exceptiei, care lasă la aprecierea Curtii solutionarea exceptiei formulate.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a exceptiei de neconstitutionalitate, arătând că interventia instantei de judecată are loc numai când există neîntelegeri grave între asociatii societătii comerciale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 decembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 3.105/96/2008, Curtea de Apel Târgu Mures - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 227 lit. b) si e) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Vega Som” - S.R.L. din Miercurea-Ciuc într-o cauză având ca obiect solutionarea recursului împotriva sentintei prin care a fost dizolvată societatea comercială în cauză.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arată că dispozitiile legale criticate consacră o ingerintă în libertatea comertului. Se arată că o societate comercială nu ar trebui să fie dizolvată prin vointa statului, în conditiile în care unul dintre asociati doreste continuarea activitătii societătii, iar aceasta nu are niciun fel de datorii de plată restante.

Curtea de Apel Târgu Mures - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât statul trebuie să asigure siguranta circuitului comercial, iar acest lucru presupune asanarea economiei si comertului de acele societăti comerciale care din varii motive nu mai pot functiona în conditii normale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozitiile art. 227 lit. b) si e) din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. În realitate, se observă că obiect al exceptiei sunt dispozitiile art. 227 alin. (1) lit. b) si e) din Legea nr. 31/1990, care au următorul cuprins:

„(1) Societatea se dizolvă prin: [...]

b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societătii sau realizarea acestuia; [...]

e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neîntelegerile grave dintre asociati, care împiedică functionarea societătii.”

Autorul exceptiei sustine că dispozitiile legale criticate încalcă prevederile constitutionale ale art. 135 alin. (2) lit. a) teza întâi referitoare la libertatea comertului.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Textul constitutional pretins încălcat consacră o obligatie de rezultat din partea statului, si anume aceea ca prin măsurile pe care le promovează să creeze un cadru legislativ care să permită operatorilor economici să îsi desfăsoare activitatea economică în mod liber si neîngrădit. Totusi, această libertate economică nu poate fi absolutizată, întrucât ar crea grave disfunctionalităti la nivelul economiei statului si ar putea în final afecta stabilitatea economică a acestuia. Pentru a evita o asemenea finalitate si pentru a crea un climat de ordine si încredere la nivel economic, din punct de vedere constitutional, statul este îndrituit să adopte măsuri legislative eficiente si energice. Desigur, aceste măsuri în final nu trebuie să aibă ca rezultat tocmai negarea libertătii comertului, ci să se constituie într-un adevărat corolar al acestuia.

În aceste categorii de măsuri se încadrează si dispozitiile legale ce vizează dizolvarea societătilor comerciale. Statul, reglementând asemenea măsuri, veghează la securitatea circuitului comercial si, pentru a asigura acel climat de ordine si încredere la nivel economic, a prevăzut eliminarea de pe piată a operatorilor economici care înregistrează grave disfunctionalităti la nivel organizatoric si functional. Desigur, această măsură nu trebuie privită întotdeauna ca o sanctiune, dovadă că dizolvarea societătii comerciale se poate face si ca urmare a realizării obiectului de activitate a acestuia, ceea ce este o consecintă firească a epuizării scopului pentru care a fost creată societatea în cauză.

Dizolvarea pe fondul existentei unor neîntelegeri grave între asociati este o măsură extremă ce priveste societatea comercială, însă statul a pus la dispozitia asociatilor si alte măsuri menite a evita această finalitate ultimă, spre exemplu, retragerea asociatului sau excluderea acestuia. În schimb, dizolvarea prin imposibilitatea realizării obiectului de activitate a societătii este o consecintă firească a faptului că societatea nu îsi mai poate atinge scopul pentru care a fost înfiintată. Astfel, Curtea constată că existenta unor neîntelegeri grave între asociati sau imposibilitatea realizării obiectului de activitate a societătii sunt motive suficiente pentru a dizolva societatea în cauză si de a asigura astfel eliminarea operatorilor economici care prezintă neîncredere sau incertitudine, deci un pericol iminent pentru circuitul comercial.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 227 alin. (1) lit. b) si e)din Legea nr. 31/1990 privind societătile comerciale, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Vega Som” - S.R.L. din Miercurea-Ciuc în Dosarul nr. 3.105/96/2008 al Curtii de Apel Târgu Mures - Sectia comercială, de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 iulie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Benke Károly

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 900

din 6 iulie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1361 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al munitiilor si ale art. 118 din Codul penal

 

Augustin Zegrean - presedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

luliana Nedelcu - procuror

Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1361 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al munitiilor si ale art. 118 din Codul penal, exceptie ridicată de Stefan Vasvari în Dosarul nr. 5.322/337/2009 al Judecătoriei Zalău.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul exceptiei, domnul avocat Friedmann Nicolescu, membru al Baroului Bucuresti. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele Curtii acordă cuvântul apărătorului autorului exceptiei. Acesta reiterează argumentele expuse în motivarea scrisă a exceptiei si solicită admiterea acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. Observând că autorul exceptiei critică de fapt neconstitutionalitatea extrinsecă a unei ordonante de urgentă care a modificat Legea nr. 295/2004, precizează că nu este aplicabil art. 115 alin. (1) din Constitutie, ale cărui prevederi trebuie respectate în cazul edictării unei ordonante simple. În schimb, pentru emiterea valabilă a unei ordonante de urgentă este necesară respectarea dispozitiilor art. 115 alin. (4) din Constitutie, exigentele prevăzute de acestea fiind întrunite în ceea ce priveste Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 26/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 295/2004. Referitor la pretinsa neconstitutionalitate a art. 118 din Codul penal, arată că autorul exceptiei învederează probleme de coroborare si aplicare a acestuia, care nu intră în competenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 18 decembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 5.322/337/2009, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1361 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al munitiilor si ale art. 118 din Codul penal. Exceptia a fost ridicată de Stefan Vasvari într-o cauză având ca obiect solutionarea plângerii formulate împotriva unei rezolutii a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile art. 1361 din Legea nr. 295/2004 contravin dispozitiilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie, întrucât au fost introduse în lege printr-o ordonantă de urgentă a Guvernului. Arată că „delegarea legislativă de a adopta ordonante de urgentă se încadrează exclusiv în dispozitiile art. 108 alin. (1)si (3) din Constitutia României”. Or, „în cauză nu a existat o lege specială de abilitare”, astfel că „ordonanta s-a emis de Guvern cu depăsirea limitelor delegării”. De asemenea, precizează că, din interpretarea art. 7 paragraful 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale rezultă că, „ulterior aparitiei unei legi, nu se poate dispune incriminarea unei persoane care a dobândit legal un bun”.

În ceea ce priveste prevederile art. 118 din Codul penal, autorul exceptiei sustine că încalcă dispozitiile din Legea fundamentală referitoare la protectia proprietătii private, nefiind corelate cu situatiile prevăzute de legea penală la înlocuirea răspunderii penale, în special cu cele din art. 181 alin. (1) si (3) din Codul penal. Arată că măsura confiscării bunului legal dobândit se face numai în temeiul unei legi, de către autoritatea judecătorească, nu de organele politiei sau ale parchetului, în legătură cu care precizează că în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Curtii de la Luxemburg s-a constatat că fac parte din organele administrative.

Judecătoria Zalău nu si-a exprimat opinia cu privire la constitutionalitatea textelor de lege criticate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constitutionale. În acest sens, arată că interdictia reglementării în domenii care fac obiectul legii organice este prevăzută de art. 115 alin. (1) din Constitutie pentru ordonantele emise de Guvern în temeiul unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament, iar nu si în cazul ordonantelor de urgentă, care se adoptă de către Guvern în temeiul art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. Precizează totodată că deposedarea unei persoane de anumite bunuri sau valori în executarea unei sanctiuni penale, contraventionale, administrative ori civile sau a unei măsuri de confiscare specială, prevăzute de lege, nu constituie expropriere si nu încalcă în niciun alt mod dreptul de proprietate garantat constitutional, astfel cum a retinut si Curtea Constitutională prin Decizia nr. 1.060/2008.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile apărătorului autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 1361 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al munitiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 30 iunie 2004, introduse prin art. I pct. 28 din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 26/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor si al munitiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 17 martie 2008. De asemenea, obiect al exceptiei îl constituie si dispozitiile art. 118 din Codul penal. Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 1361 din Legea nr. 295/2004: „Detinerea sau portul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 1 an.”;

- Art. 118 din Codul penal: „Sunt supuse confiscării speciale:

a) bunurile produse prin săvârsirea faptei prevăzute de legea penală;

b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârsirea unei infractiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă, apartinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor. Această măsură nu poate fi dispusă în cazul infractiunilor săvârsite prin presă;

c) bunurile produse, modificate sau adaptate în scopul săvârsirii unei infractiuni, dacă au fost utilizate la comiterea acesteia si dacă sunt ale infractorului. Când bunurile apartin altei persoane confiscarea se dispune dacă producerea, modificarea sau adaptarea a fost efectuată de proprietar ori de infractor cu stiinta proprietarului;

d) bunurile care au fost date pentru a determina săvârsirea unei fapte sau pentru a răsplăti pe făptuitor;

e) bunurile dobândite prin săvârsirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate si în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;

f) bunurile a căror detinere este interzisă de lege.

În cazul prevăzut în alin. 1 lit. b), dacă valoarea bunurilor supuse confiscării este vădit disproportionată fată de natura si gravitatea infractiunii, se dispune confiscarea în parte, prin echivalent bănesc, tinând seama de urmarea infractiunii si de contributia bunului la producerea acesteia.

În cazurile prevăzute în alin. 1 lit. b) si c), dacă bunurile nu pot fi confiscate, întrucât nu sunt ale infractorului, iar persoana căreia îi apartin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se confiscă echivalentul în bani al acestora.

Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani si bunuri până la concurenta valorii acestora.

Se confiscă, de asemenea, bunurile si banii obtinuti din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscării, cu exceptia bunurilor prevăzute în alin. 1 lit. b) si c).

Instanta poate să nu dispună confiscarea bunului dacă acesta face parte din mijloacele de existentă, de trebuintă zilnică ori de exercitare a profesiei infractorului saua persoanei asupra căreia ar putea opera măsura confiscării speciale.”

În opinia autorului exceptiei, sunt încălcate următoarele prevederi din Constitutie: art. 44 alin. (1), (2), (8) si (9) referitoare ia garantarea proprietătii private, la prezumtia dobândirii licite a averii, la interdictia confiscării averii dobândite licit si la posibilitatea confiscării în conditiile legii a bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii; art. 73 alin. (3) lit. h) potrivit căruia infractiunile, pedepsele si regimul executării acestora se reglementează prin lege organică; art. 108 alin. (1) si (3) care prevăd că Guvernul adoptă hotărâri si ordonante, iar ordonantele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare. Se invocă, de asemenea, si următoarele dispozitii din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale: art. 6 paragraful 2 care consacră prezumtia de nevinovătie, art. 7 paragraful 2 referitor la legalitatea pedepsei si art. 18 care stabileste că restrângerile drepturilor si libertătilor prevăzute de conventie nu pot fi aplicate decât în scopul pentru care ele au fost prevăzute.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că nu este întemeiată, urmând să o respingă ca atare, pentru argumentele ce se vor arăta în continuare.

În ceea ce priveste dispozitiile art. 1361 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al munitiilor, care au fost introduse în cuprinsul legii prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 26/2008, Curtea observă că se sustine o teză eronată, autorul exceptiei interpretând în mod gresit prevederile constitutionale care permit Guvernului să legifereze pe calea ordonantelor, simple sau de urgentă. Instanta de control constitutional nu poate retine critica potrivit căreia „ordonanta s-a emis de Guvern cu depăsirea limitelor delegării”, motivată pe observatia că „în cauză nu a existat o lege specială de abilitare”. Curtea constată că, în realitate, interdictia reglementării în domenii rezervate legii organice, potrivit art. 73 alin. (3) din Constitutie, vizează exclusiv ordonantele simple, care se adoptă numai în baza unei legi speciale de abilitare. Dimpotrivă, prin intermediul ordonantelor de urgentă se pot emite reglementări de acest tip, fără să fie necesară, asa cum sustine autorul exceptiei, emiterea vreunei legi de abilitare, dreptul Guvernului de a emite ordonante de urgentă în domenii rezervate legii organice rezultând din însesi prevederile art. 115 alin. (4) si alin. (5) teza finală din Legea fundamentală. În acest sens a statuat în mod constant Curtea Constitutională, relevante sub acest aspect fiind, de exemplu, Decizia nr. 146 din 25 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 10 mai 2004, sau Decizia nr. 684 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006.

Cât priveste prevederile art. 118 din Codul penal, Curtea observă că s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii acestora, prin raportare la dispozitiile constitutionale referitoare la dreptul de proprietate privată. Astfel, prin Decizia nr. 377 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 19 octombrie 2004, instanta de contencios constitutional a statuat că deposedarea unei persoane de anumite bunuri sau valori în executarea unei sanctiuni penale, contraventionale, administrative ori civile sau a unei măsuri de confiscare specială, prevăzute de lege, nu constituie expropriere si nu încalcă în niciun alt mod dreptul de proprietate garantat constitutional. Prin urmare, nefiind vorba de nesocotirea dreptului de proprietate, care este protejat si prin prevederile art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, Curtea constată că în cauza de fată nu se poate retine nici nesocotirea art. 18 din documentul international mai sus mentionat, care stabileste că restrângerile drepturilor si libertătilor prevăzute de conventie nu pot fi aplicate decât în scopul pentru care ele au fost prevăzute.

Totodată, Curtea Constitutională observă că măsura de sigurantă a confiscării speciale nu este o pedeapsă în sensul atribuit de art. 53 din Codul penal, care instituie felurile pedepselor aplicabile persoanei fizice, motiv pentru care art. 7 paragraful 2 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitor la legalitatea pedepsei nu este incident în cauză.

De asemenea, Curtea constată că măsura confiscării speciale nu este de natură să înfrângă nici prezumtia de nevinovătie, care este consacrată de Legea fundamentală în legătură cu libertatea individuală a persoanei, respectiv în ceea ce priveste retinerea si arestarea. Măsura confiscării speciale are ca scop, la fel ca celelalte măsuri de sigurantă, înlăturarea unei stări de pericol si preîntâmpinarea săvârsirii unor fapte penale, fără să afecteze în vreun fel dreptul persoanei fată de care aceasta se dispune de a beneficia de prezumtia de vinovătie pe parcursul întregului proces penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.


Curtea observă că nu poate primi nici critica dedusă din sustinerile autorului exceptiei, în sensul încălcării principiului separatiei si echilibrului puterilor în stat, întrucât nu se pune problema vreunei intruziuni a puterii executive în atributiile autoritătii judecătoresti. Aceasta din urmă are ca rol înfăptuirea justitiei, or punerea în executare a măsurii confiscării speciale nu este de resortul instantelor de judecată, ci este firesc ca aceasta să fie adusă la îndeplinire de organe cu atributii administrative.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1361 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al munitiilor si ale art. 118 din Codul penal, exceptie ridicată de Stefan Vasvari în Dosarul nr. 5.322/337/2009 al Judecătoriei Zalău.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 iulie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 924

din 6 iulie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 2 alin. 1 lit. a) si art. 12 din Legea nr. 508/2004 privind înfiintarea, organizarea si functionarea în cadrul Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism, precum si a prevederilor art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitătii organizate

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 2 alin. 1 lit. a) si art. 12 din Legea nr. 508/2004 privind înfiintarea, organizarea si functionarea în cadrul Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism, precum si a prevederilor art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitătii organizate, exceptie ridicată de Stelian Buruiană în Dosarul nr. 940/84/2009 conexat la Dosarul nr. 3.527/84/2008 al Tribunalului Sălaj - Sectia penală.

Dezbaterile au avut loc în ziua de 29 iunie 2010 si au fost consemnate în încheierea de sedintă de la acea dată, când

Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru 6 iulie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 octombrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 3.527/84/2008, Tribunalul Sălaj - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. 1 lit. a) si art. 12 din Legea nr. 508/2004 privind înfiintarea, organizarea si functionarea în cadrul Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism, precum si a prevederilor art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitătii organizate, exceptie ridicată de Stelian Buruiană.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile din Legea nr. 508/2004 încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16, 21, 24, art. 124 alin. (2), art. 131 si 20 raportat la art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism este un organ de urmărire penală cu atributii speciale a cărui functionare instituie o diferentiere de tratament între persoanele prezumate a fi săvârsit infractiuni de drept comun si cele presupuse a fi săvârsit infractiunile prevăzute de art. 12 din Legea nr. 508/2004. De asemenea, procurorii care efectuează urmărirea penală în temeiul Legii nr. 508/2004 nu îsi desfăsoară activitatea în cadrul unui parchet constituit în sensul art. 131 din Constitutie, întrucât DIICOT nu functionează pe lângă vreo instantă de judecată.

Cât priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003, este de observat că autorul exceptiei s-a limitat la o simplă enuntare a ei, fără a arăta în mod concret în ce constă contrarietatea reclamată.

Tribunalul Sălaj - Sectia penală opinează că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 1, art. 2 alin. 1 lit. a) si art. 12 din Legea nr. 508/2004 privind înfiintarea, organizarea si functionarea în cadrul Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.089 din 23 noiembrie 2004, asa cum au fost modificate prin Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 131/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 508/2004 privind înfiintarea, organizarea si functionarea în cadrul Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.046 din 29 decembrie 2006, si prin art. XV din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010, precum si prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitătii organizate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003, care au următorul continut:

- Art. 1 din Legea nr. 508/2004: „Art. 1 - (1) Prin prezenta lege se înfiintează Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism, ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infractiunilor de criminalitate organizată si terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie.

(2) Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie conduce Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism prin intermediul procurorului-sef al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism.

(3) Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie solutionează conflictele de competentă ivite între Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism si celelalte structuri sau unităti din cadrul Ministerului Public.

(4) Procurorul-sef al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism este ordonator secundar de credite si, în exercitarea atributiilor sale, emite ordine cu caracter intern.

(5) Finantarea cheltuielilor curente si de capital ale Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism se asigură de la bugetul de stat, fondurile destinate Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism fiind evidentiate distinct în bugetul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie.

(6) Anual se constituie un depozit în valoare de 1.000.000 lei pentru actiuni privind organizarea si constatarea infractiunilor flagrante sau ocazionate de folosirea investigatorilor sub acoperire, a informatorilor ori colaboratorilor acestora, la dispozitia procurorului-sef al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism, iar modul său de gestionare si de utilizare se va stabili prin ordin al procurorului-sef al acestei directii.”;

- Art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 508/2004: „(1) Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism are următoarele atributii:

a) efectuarea urmăririi penale pentru infractiunile prevăzute în prezenta lege si în legile speciale;”;

- Art. 12 din Legea nr. 508/2004: „(1) Sunt de competenta Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism următoarele infractiuni din Codul penal, republicat, cu modificările si completările ulterioare, si din legi speciale, indiferent de calitatea persoanei, cu exceptia celor date în competenta Directiei Nationale Anticoruptie, după cum urmează:

a) infractiunile prevăzute de art. 7 si 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitătii organizate, cu exceptia cazurilor în care infractiunea gravă este cea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 si 5 din Codul penal, dacă s-a cauzat o pagubă mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro sau este una dintre cele definite la art. 2 lit. b) pct. 15 si 20 din Legea nr. 39/2003. Dispozitiile art. 9 si 10 din Legea nr. 39/2003 se aplică în mod corespunzător;

b) infractiunile contra sigurantei statului prevăzute în Codul penal si în legile speciale;

c) infractiunile prevăzute de Legea nr. 535/2004 privind prevenirea si combaterea terorismului si cele prevăzute în Legea nr. 111/1996 privind desfăsurarea în sigurantă, reglementarea, autorizarea si controlul activitătilor nucleare, republicată;

d) infractiunile prevăzute la titlul III, „Prevenirea si combaterea criminalitătii informatice”, al cărtii I din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitătilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, cu modificările si completările ulterioare;


e) infractiunile din domeniul proprietătii intelectuale si industriale, dacă sunt săvârsite de persoane care apartin unor grupuri infractionale organizate sau unor asociatii sau grupări constituite în scopul săvârsirii de infractiuni;

f) infractiunile prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, cu modificările si completările ulterioare, si cele din Legea nr. 300/2002 privind regimul juridic al precursorilor folositi la fabricarea ilicită a drogurilor, cu modificările si completările ulterioare;

g) infractiunile prevăzute în Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, cu modificările si completările ulterioare;

h) infractiunile prevăzute în Legea nr. 365/2002 privind comertul electronic, republicată, dacă sunt săvârsite de persoane care apartin unor grupuri infractionale organizate sau unor asociatii sau grupări constituite în scopul săvârsirii de infractiuni;

i) infractiunile prevăzute de Legea nr. 297/2004 privind piata de capital, cu modificările si completările ulterioare;

j) infractiunile prevăzute de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobată cu modificări prin Legea nr. 243/2002, cu modificările si completările ulterioare, si de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 112/2001 privind sanctionarea unor fapte săvârsite în afara teritoriului tării de cetăteni români sau de persoane fără cetătenie domiciliate în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 252/2002, dacă sunt săvârsite de persoane care apartin unor grupuri infractionale organizate sau unor asociatii sau grupări constituite în scopul săvârsirii de infractiuni;

k) infractiunile privind traficul de tesuturi, celule si organe umane, dacă sunt săvârsite de persoane care apartin unor grupuri infractionale organizate sau unor asociatii sau grupări constituite în scopul săvârsirii de infractiuni;

l) infractiunile de contrabandă prevăzute în Codul vamal al României, indiferent de valoarea prejudiciului, dacă sunt săvârsite de persoane care apartin unor grupuri infractionale organizate sau unor asociatii sau grupări constituite în scopul săvârsirii de infractiuni;

m) celelalte infractiuni prevăzute în Codul vamal al României, dacă sunt conexe sau indivizibile cu alte infractiuni aflate în competenta Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism;

n) infractiunile prevăzute în Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spălării banilor, precum si pentru instituirea unor măsuri de prevenire si combatere a finantării actelor de terorism, cu modificările si completările ulterioare, dacă banii, bunurile si valorile care au făcut obiectul spălării banilor provin din săvârsirea infractiunilor date în competenta Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism.

(2) Procurorii specializati din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală pentru infractiunile prevăzute la alin. (1).

(3) Pentru infractiunile prevăzute la alin. (1) săvârsite de minori sau asupra minorilor, urmărirea penală se efectuează de procurori din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism, anume desemnati de către procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie.”;

- Art. 7 din Legea nr. 39/2003: Art. 7. - (1) Initierea sau constituirea unui grup infractional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseste cu închisoare de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

(2) Pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sanctiunea prevăzută de lege pentru infractiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infractional organizat.

(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au fost urmate de săvârsirea unei infractiuni grave, se aplică regulile de la concursul de infractiuni.”

Examinând exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor criticate din Legea nr. 508/2004, Curtea constată că este neîntemeiată sustinerea referitoare la încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 131, prin faptul că directia a fost concepută ca o structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infractiunilor de criminalitate organizată si terorism din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casatie si Justitie. Astfel, potrivit art. 131 alin. (2) din Legea fundamentală, „Ministerul Public îsi exercită atributiile prin procurori constituiti în parchete, în conditiile legii”, conditii care au stat si la fundamentarea organizării si functionării Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism. Faptul că în art. 2 alin. (1) si art. 12 din lege s-a prevăzut o astfel de competentă nu justifică sustinerea că textul de lege este neconstitutional. Dimpotrivă, având în vedere si prevederile art. 132 alin. (1) din Constitutie, potrivit cărora procurorii îsi desfăsoară activitatea pe baza principiilor legalitătii, impartialitătii si controlului ierarhic, se poate constata că dispozitiile legale criticate nu constituie altceva decât o reflectare a principiilor constitutionale mentionate.

Este neîntemeiată si critica referitoare la încălcarea principiului egalitătii în drepturi, deoarece acesta vizează egalitatea în drepturi în fata legii a cetătenilor, si nu a procurorilor ca reprezentanti ai Ministerului Public, calitate în care nu pot fi purtători de drepturi subiective proprii. Împrejurarea că un dosar penal este instrumentat în prima fază a procesului de un procuror din cadrul directiei nu este de natură să afecteze în vreun fel egalitatea justitiabililor în fata legii, deoarece, indiferent de structura căreia îi apartine, reprezentantul Ministerului Public are acelasi rol constitutional în activitatea judiciară, de reprezentant al intereselor generale ale societătii si de apărător al ordinii de drept, precum si al drepturilor si libertătilor cetătenilor.

În sfârsit, nu poate fi primită nici critica referitoare la înfrângerea dispozitiilor constitutionale referitoare la dreptul la un proces echitabil si la dreptul la apărare, deoarece prevederile legale contestate nu împiedică în niciun fel persoana interesată de a se apăra sau de a se adresa instantei pentru apărarea drepturilor si intereselor sale legitime. De asemenea, faptul că legiuitorul a instituit o anumită competentă în sarcina Directiei Nationale Anticoruptie nu este de natură a afecta dispozitiile constitutionale referitoare la înfăptuirea justitiei, cauzele judecându-se după aceleasi reguli procedurale pentru toti cetătenii.

Cât priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003, Curtea constată că este inadmisibilă, deoarece autorul exceptiei s-a limitat doar la enuntarea ei, fără a arăta în mod concret care anume prevederi din Legea fundamentală sunt afectate si în ce constă aceasta. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă si motivate.”


Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 2 alin. 1 lit. a) si art. 12 din Legea nr. 508/2004 privind înfiintarea, organizarea si functionarea în cadrul Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism, exceptie ridicată de Stelian Buruiană în Dosarul nr. 940/84/2009, conexat la Dosarul nr. 3.527/84/2008 al Tribunalului Sălaj - Sectia penală.

2. Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitătii organizate, exceptie ridicată de acelasi autor în acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 iulie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 933

din 6 iulie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti

 

Augustin Zegrean - presedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Stefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Piramid Corporation” - S.R.L. din Ilfov în Dosarul nr. 7.448/94/2009 al Judecătoriei Buftea.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 29 iunie 2010 si au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la data de 6 iulie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 19 octombrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 7.448/94/2009, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti. Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Piramid Corporation” - S.R.L. din Ilfov cu prilejul solutionării unei cauze civile având ca obiect o cerere de recuzare a unui executor judecătoresc.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine în esentă că textul de lege criticat este neconstitutional, întrucât nu mentionează în mod expres cazurile în care un executor judecătoresc poate fi recuzat, ci face doar trimitere la dispozitiile art. 27 din Codul de procedură civilă, care vizează judecătorii, desi între cele două categorii socio-profesionale nu există identitate de situatii. De asemenea, consideră că se încalcă liberul acces la justitie, întrucât este îngrădită posibilitatea de recuzare a executorului judecătoresc pentru o atitudine partizană si lipsită de profesionalism. În sfârsit, sustine că art. 10 din Legea nr. 188/2000 creează o inegalitate între pozitia părtilor în procedura de executare, creditorul având posibilitatea de a alege executorul care să instrumenteze procedura executării titlului, în timp ce debitorului i se răpeste această posibilitate.

Judecătoria Buftea consideră că art. 10 din Legea nr. 188/2000 nu contravine textelor din Constitutie invocate de autorul exceptiei. În acest sens, arată că, în situatia în care una dintre părtile implicate în procedura de executare silită are motive de a considera că executorul judecătoresc manifestă o atitudine partizană si lipsită de profesionalism, aceasta poate formula o cerere de recuzare, invocând una dintre situatiile prevăzute de art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 si 9 din Codul de procedură civilă. O atitudine partizană sau lipsită de profesionalism a executorului poate constitui motive de recuzare, dar acestea se încadrează în cele reglementate de dispozitiile art. 29 din Codul de procedură civilă. De altfel, într-o asemenea situatie, partea interesată are la îndemână si calea procesuală a plângerii reglementată de art. 53 din Legea nr. 188/2000, fiind astfel respectate accesul liber la justitie, dreptul la un proces echitabil si dreptul la apărare. Cât priveste posibilitatea creditorului de a alege executorul care să instrumenteze procedura silită a titlului executoriu, instanta apreciază că o astfel de prevedere nu este neconstitutională, întrucât titlul executoriu se înmânează doar creditorului si acesta este singurul care poate solicita executarea silită. De altfel, art. 3711 din Codul de procedură civilă reglementează în mod amănuntit competenta executorului, atributiile acestuia si diversele forme de executare silită, oferind părtii interesate acces efectiv la justitie prin formularea contestatiei la executare sau a altor cereri specifice procedurii, fiind astfel exercitat un control judiciar direct asupra oricărui act de executare îndeplinit de către executorul judecătoresc.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctul de vedere solicitat.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 10 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, cu modificările ulterioare, dispozitii potrivit cărora: „(1) Executorii judecătoresti pot fi recuzati în cazul în care se află în una dintre situatiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 si 9 din Codul de procedură civilă.

(2) Executorul judecătoresc pentru care este cerută recuzarea poate declara că se abtine.

(3) Partea interesată poate cere instantei de executare recuzarea executorului judecătoresc imediat ce a aflat despre una dintre situatiile prevăzute la alin. (1), dar numai până la încheierea executării silite. Încheierea instantei prin care s-a încuviintat ori s-a respins abtinerea, precum si cea prin care s-a încuviintat recuzarea nu sunt supuse niciunei căi de atac.

(4) Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

(5) Încheierea prin care s-a hotărât recuzarea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de executorul judecătoresc recuzat vor fi păstrate.”

Autorul exceptiei consideră că aceste dispozitii de lege sunt contrare următoarelor texte din Constitutie: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare si art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertăti.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că s-a mai pronuntat în jurisprudenta sa asupra constitutionalitătii prevederilor de lege criticate, în raport cu aceleasi dispozitii din Legea fundamentală si fată de sustineri similare.

Astfel, prin Decizia nr. 175 din 26 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 3 aprilie 2008, Curtea a respins, pentru considerentele acolo arătate, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 188/2000.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudentei în materie a Curtii Constitutionale, solutia si considerentele deciziei amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Piramid Corporation” - S.R.L. din Ilfov în Dosarul nr. 7.448/94/2009 al Judecătoriei Buftea.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 iulie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena lonea


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.