DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 249

din 16 martie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 din anexa nr. VI si celor ale anexei nr. VI/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) si ale lit. Adin anexa la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, exceptie ridicată de Mihail Decean în Dosarul nr. 954/30/2009 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă cele retinute de Curtea Constitutională prin Decizia nr. 861/2009.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 iunie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 954/30/2009, Curtea de Apel Timisoara - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu dispozitiile art. 11 alin. (1) si ale lit. A din anexa la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei. Exceptia a fost ridicată de Mihail Decean cu prilejul solutionării unei cauze având ca obiect drepturi bănesti.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 sunt contrare dispozitiilor art. 16 alin. (1) si art. 53 din Constitutie. În acest sens, arată că dispozitiile de lege criticate instituie un mod de salarizare care creează o inegalitate vădită între nivelul indemnizatiilor acordate judecătorilor de la instantele obisnuite si procurorilor din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie si celor din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate

Organizată si Terorism. Astfel, consideră că elementele de stabilire a salarizării personalului prevăzut de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 sunt nivelul instantelor sau parchetelor, functia detinută si vechimea în magistratură, dintre acestea esentială fiind vechimea în magistratură. Întrucât ultima conditie nu mai este cerută procurorilor din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie si celor din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism, se creează o discriminare între acestia si ceilalti magistrati. De asemenea, arată că, potrivit celor retinute de Înalta Curte de Casatie si Justitie în Decizia nr. VI/2007, „folosirea drept criteriu de diferentiere a tratamentului salarial pentru magistrati doar apartenenta la anumite segmente restrânse de realizare a justitiei, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama o specializare particularizată si un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinită a situatiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi si a timpului de reactie necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante si riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferential”.

Curtea de Apel Timisoara - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale consideră că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că criteriile utilizate pentru stabilirea salariului judecătorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora si magistratilor-asistenti nu se aplică în mod obligatoriu cumulat, ci în functie de situatie. De asemenea, arată că în ceea ce priveste salarizarea procurorilor din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie si a celor din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism, principalul criteriu de departajare a salarizării magistratilor este nivelul instantei sau al parchetului, dar au fost avute în vedere si alte criterii specifice (activitatea desfăsurată, lucrul pe teren, riscurile profesionale mai mari). De asemenea, mai arată că judecătorii desfăsoară activităti diferite de cele ale procurorilor, iar regulile de organizare si functionare a parchetelor sunt diferite de cele ale instantelor judecătoresti. În ceea ce priveste încadrarea procurorilor în Directia Natională Anticoruptie si în Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism, observă că legiuitorul a mentinut regula numirii acestora, iar nu a promovării. Acestia exercită functia pe o durată temporară în cadrul acestui parchet, ei revenind pe postul detinut anterior. Sustinerea că în vederea numirii nu este necesar ca procurorul în cauză să aibă grad profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie este corectă, însă tocmai acest fapt duce la concluzia inexistentei unor reguli diferite de promovare în profesie între judecători si procurori.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările si completările ulterioare.

Textul de lege criticat are următoarea redactare:

- Art. 11 alin. (1): „Procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie si cei din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism sunt salarizati potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu functiile pe care le detin sau cu care sunt asimilati potrivit legii.”

De asemenea, obiect al exceptiei îl constituie si prevederile lit. Adin anexa la Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006, care stabileste coeficientii de multiplicare pentru indemnizatiile judecătorilor, procurorilor si ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor si procurorilor potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Autorul exceptiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetătenilor si art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti din Constitutie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că dispozitiile de lege criticate au fost abrogate prin art. 48 alin. (1) pct. 7 din cap. VI al părtii a III-a din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Solutia legislativă a art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 27/2006 a fost preluată însă în cuprinsul art. 11 din sectiunea a 2-a a anexei nr. VI la actul abrogator, cu următoarea redactare: „Pe durata exercitării functiei, procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie si cei din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism beneficiază de o indemnizatie de încadrare brută lunară stabilită pe baza coeficientilor de ierarhizare prevăzuti la nr. crt. 3, 4 si 6-10 din anexa nr. VI/1, în raport cu functiile pe care le detin sau cu care sunt asimilati potrivit legii.”

De asemenea, dispozitiile care reglementează coeficientii de ierarhizare pentru judecători, procurori, magistrati-asistenti si personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor si procurorilor sunt cuprinse în anexa nr. VI/1 din Legea-cadru nr. 330/2009.

Prin urmare, Curtea retine ca obiect al exceptiei de neconstitutionalitate dispozitiile art. 11 din anexa nr. VI si cele ale anexei nr. VI/1 la Legea-cadru nr. 330/2009.

Curtea constată în continuare că, prin Decizia nr. 861 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 28 iulie 2009, s-a mai pronuntat asupra constitutionalitătii dispozitiilor de lege criticate, în raport cu aceleasi prevederi din Legea fundamentală si prin analizarea unor argumente asemănătoare. Cu acel prilej, respingând ca neîntemeiată critica de neconstitutionalitate, a retinut că „esentială în definirea cadrului juridic analizat este stabilirea gradului instantelor sau parchetelor pe lângă care magistratii, fie ei procurori, judecători sau magistrati-asistenti, functionează”.

Astfel, atât Directia Natională Anticoruptie, cât si Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism functionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie. Pozitia ierarhică superioară a acestor structuri este justificată de importanta obiectivului activitătii acestora, care urmăreste combaterea unor infractiuni cu pericol social deosebit de grav, si de impactul major pe care aceste infractiuni îl au în prezent în societate.

Asa cum s-a retinut prin Decizia nr. 1.220 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2008, conferirea acestei pozitii superioare în ierarhia parchetelor a determinat si posibilitatea conferită membrilor acestor structuri de a dobândi gradul profesional corespunzător nivelului parchetului sau structurii în care functionează. Prin aceeasi decizie, Curtea a arătat că „legiuitorul este liber să deroge de la regulile generale de promovare în functii, atât timp cât solutia legislativă impusă este justificată în mod obiectiv si rational”, iar avansarea în ierarhia parchetelor a Directiei Nationale Anticoruptie, conform modificărilor aduse de Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 134/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 54/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006, a fost considerată ca fiind o astfel de împrejurare obiectivă.

Curtea observă însă că, întrucât doar apartenenta la o astfel de structură justifică diferenta de tratament juridic criticată de autorul exceptiei, art. 11 din anexa VI la Legea-cadru nr. 330/2009 specifică faptul că indemnizatia se acordă doar „pe durata exercitării functiei”.

În concluzie, în acord cu cele statuate prin Decizia nr. 861/2009, Curtea retine că „o atare diferentiere este una justificată în mod obiectiv si rational si că discriminarea salarială ar fi apărut numai atunci când legiuitorul nu ar fi tinut cont de pozitia superioară a parchetului sau instantei de judecată, după caz”.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d)si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 din anexa nr. VI si celor ale anexei nr. VI/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, exceptie ridicată de Mihail Decean în Dosarul nr. 954/30/2009 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia litigii de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 martie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 265

din 16 martie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Spitalul Clinic Judetean de Urgentă „Sfântul Apostol Andrei” din Galati în Dosarul nr. 1.257/121/2009 al Curtii de Apel Galati - Sectia pentru cauze privind conflictele de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Decizia civilă nr. 909/R din 12 octombrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.257/121/2009, Curtea de Apel Galati - Sectia pentru cauze privind conflictele de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Exceptia a fost ridicată de Spitalul Clinic Judetean de Urgentă „Sfântul Apostol Andrei” din Galati într-un dosar având ca obiect un litigiu de muncă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că, prin continutul textelor criticate, legiuitorul a instituit reguli diferite, creând premisa încălcării principiului previzibilitătii normei de drept. Art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, în conformitate cu care lipsa mentiunilor din decizia de sanctionare constituie motiv de nulitate absolută a deciziei, este neconstitutional, deoarece, contractul individual de muncă fiind de natură conventională, sanctiunea prevăzută nu poate fi nulitatea absolută, ci, eventual, nulitatea relativă. Prin modalitatea de reglementare s-a creat un regim discriminatoriu, excesiv si ambiguu împotriva angajatorului.

Curtea de Apel Galati - Sectia pentru cauze privind conflictele de muncă si asigurări sociale consideră că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, prevederi ce au următorul continut: „Sub sanctiunea nulitătii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în conditiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;

d) temeiul de drept în baza căruia sanctiunea disciplinară se aplică;

e) termenul în care sanctiunea poate fi contestată;

f) instanta competentă la care sanctiunea poate fi contestată.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în fata legii, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului si art. 21 privind liberul acces la justitie din Constitutia României si în art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia, Curtea constată că textul de lege criticat se înscrie printre cele care au ca scop asigurarea stabilitătii raporturilor de muncă, a desfăsurării acestora în conditii de legalitate si a respectării drepturilor si îndatoririlor ambelor părti ale raportului juridic de muncă. În acelasi timp, sunt menite să asigure apărarea drepturilor si intereselor legitime ale salariatului, având în vedere pozitia obiectiv dominantă a angajatorului în desfăsurarea raportului de muncă.

Aplicarea sanctiunilor disciplinare si, în mod special, încetarea raportului de muncă din vointa unilaterală a angajatorului sunt permise cu respectarea unor conditii de fond si de formă riguros reglementate de legislatia muncii, în scopul prevenirii eventualelor conduite abuzive ale angajatorului.

Mentiunile si precizările pe care în mod obligatoriu trebuie să le contină decizia de aplicare a sanctiunii disciplinare au rolul, în primul rând, de a-l informa concret si complet pe salariat cu privire la faptele, motivele si temeiurile de drept pentru care i se aplică sanctiunea, inclusiv cu privire la căile de atac si termenele în care are dreptul să constate temeinicia si legalitatea măsurilor dispuse din vointa unilaterală a angajatorului.

Angajatorul, întrucât detine toate datele, probele si informatiile pe care se întemeiază măsura dispusă, trebuie să facă dovada temeiniciei si legalitătii acelei măsuri, salariatul putând doar să le combată prin alte dovezi pertinente. Astfel, mentiunile si precizările prevăzute de textul de lege sunt necesare si pentru instanta judecătorească, în vederea solutionării legale si temeinice a eventualelor litigii determinate de actul angajatorului.

De altfel, aceste considerente au fost retinute si prin Decizia nr. 319 din 29 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 3 mai 2007, si prin Decizia nr. 383 din 7 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 31 august 2005, când, analizând conformitatea art. 268 din Codul muncii cu dispozitiile art. 21 alin. (3) si art. 45 din Constitutie, Curtea a respins criticile formulate ca fiind neîntemeiate.

De asemenea, Curtea Constitutională s-a mai pronuntat, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale invocate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate, prin Decizia nr. 1.675 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 19 februarie 2010, si prin Decizia nr. 1.412 din 3 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 21 decembrie 2009.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicată de Spitalul Clinic Judetean de Urgentă „Sfântul Apostol Andrei” din Galati în Dosarul nr. 1.257/121/2009 al Curtii de Apel Galati - Sectia pentru cauze privind conflictele de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 16 martie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 448

din 15 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, a Ordonantei Guvernului nr. 5/2001, în ansamblul său, precum si, în special, a dispozitiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) si (4), art. 8 alin. (1) si (2) si ale art. 10 din această ordonantă

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, a Ordonantei Guvernului nr. 5/2001, în ansamblul său, precum si, în special, a dispozitiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) si (4), art. 8 alin. (1) si (2) si ale art. 10 din această ordonantă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Euro Metal Works” - S.R.L. În Dosarul nr. 1194.1/30/2009 al Tribunalului Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 13 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1194.1/30/2009, Tribunalul Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutională pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, a Ordonantei Guvernului nr. 5/2001, în ansamblul său, precum si, în special, a dispozitiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) si (4), art. 8 alin. (1) si (2) si ale art. 10 din această ordonantă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Euro Metal Works” - S.R.L.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 295/2002, care abrogă art. 11 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, „fac inexistentă egalitatea în drepturi dintre creditor si debitor, imposibilă exercitarea dreptului la apărare al debitorului si restrângerea exercitiului drepturilor acestuia, fără nicio justificare constitutională”, ceea ce încalcă prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (1) si (2), ale art. 24 alin. (1) si ale art. 53 din Constitutie. În continuare, arată că dispozitiile art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (2) si ale art. 6 alin. (1) si (2) din

Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 contravin art. 24 alin. (1), art. 44 alin. (1) si art. 136 alin. (1) si (5) din Constitutie, „întrucât posibilitatea solutionării cererii creditorului numai pe baza actelor depuse si a explicatiilor date de părti împiedică exercitarea dreptului la apărare si asigurarea dreptului la un proces echitabil, iar emiterea unui titlu executoriu în urma unui proces sumar si executarea acestuia încalcă reglementarea constitutională a dreptului la proprietate”. De asemenea, textele criticate contravin art. 20 alin. (2) din Constitutie, fiind în neconcordantă cu art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât nu asigură dreptul la un proces echitabil pentru toate părtile. Totodată, art. 1 alin. (2) încalcă art. 44 alin. (1) si art. 136 alin. (1) si (5) din Constitutie, „deoarece prevăd actualizarea majorărilor si penalitătilor cu rata inflatiei, indiferent dacă prin cererea creditorului s-a solicitat sau nu acest lucru”; art. 6 alin. (4) este contrar art. 24 alin. (1), art. 44 alin. (1) si art. 136 alin. (1) si (5) din Constitutie, „având în vedere că înmânarea de îndată a ordonantei echivalează cu pronuntarea judecătorului înainte de a se administra orice probe”; art. 8 alin. (1) contravine art. 24 alin. (1) si art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, „întrucât se face trimitere la exercitarea căii de atac sau a unei actiuni în justitie de sine stătătoare, care nu este prevăzută de Codul de procedură civilă”, iar alin. (2) al aceluiasi articol stabileste numai competenta, iar nu si continutul cererii în anulare, precum si limitele în care poate fi atacată ordonanta emisă de judecător; art. 10 contravine art. 24 alin. (1) si art. 126 alin. (2) din Constitutie, „deoarece nu exclud posibilitatea formulării contestatiei la executare alternativ, simultan sau ulterior cererii de anulare”. Mai arată că executarea silită în temeiul titlului executoriu emis potrivit ordonantei „poate fi privită ca o atingere adusă patrimoniului debitorului si ca o măsură nelegală constând în diminuarea acestui patrimoniu pentru realizarea abuzivă a creditorului”.

Tribunalul Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ arată că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, a Ordonantei Guvernului nr. 5/2001, în ansamblul său, precum si, în special, a dispozitiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) si (4), art. 8 alin. (1) si (2) si ale art. 10 din această ordonantă.

Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001 si a fost aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002.

Textele criticate au următorul continut:

- Art. 1 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001: „(1) Procedura somatiei de plată se desfăsoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezintă obligatii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însusit de părti prin semnătură ori în alt mod admis de lege si care atestă drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestatii.

(2) Suma ce reprezintă obligatia prevăzută la alin. (1), precum si dobânzile, majorările sau penalitătile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflatiei aplicabilă la data plătii efective.”;

- Art. 4 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001: „(2) în toate cazurile, pentru solutionarea cererii, judecătorul dispune citarea părtilor, potrivit dispozitiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicatii si lămuriri, precum si pentru a stărui în efectuarea plătii sumei datorate de debitor ori pentru întelegerea părtilor asupra modalitătilor de plată.”;

- Art. 6 alin. (1), (2) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001: „(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în conditiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum si a explicatiilor si lămuririlor părtilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.

(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1) constată că pretentiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanta care va contine somatia de plată către debitor, precum si termenul de plată. [...]

(4) Ordonanta se va înmâna părtii prezente sau se va comunica fiecărei părti de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.”;

- Art. 8 alin. (1)si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001: „(1) împotriva ordonantei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.

(2) Cererea în anulare se solutionează de către instanta competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instantă.”;

- Art. 10 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001: „(1) Cel interesat poate face contestatie la executare, potrivit dispozitiilor Codului de procedură civilă.

(2) Prin contestatia la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu exceptia cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonantei de admitere a cererii creditorului.”;

- Articolul unic pct. 4 din Legea nr. 295/2002: „Articolul 11 se abrogă.” Art. 11 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 avea următorul continut: „Prevederile prezentei ordonante se completează cu dispozitiile Codului de procedură civilă.”

În sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invocă încălcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări; art. 21 alin. (1) si (2) referitoare la dreptul persoanei de a se adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, libertătilor si intereselor legitime; art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare; art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti; art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate; art. 136 alin. (1) si (5) conform cărora proprietatea este publică si privată, cea privată fiind inviolabilă, în conditiile legii organice si art. 126 alin. (2) potrivit căruia competenta instantelor de judecată si procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege. De asemenea, este invocată încălcarea art. 20 alin. (2) din Constitutie, coroborat cu art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, care consacră dreptul persoanei la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instantă independentă si impartială, instituită de lege.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 1.148 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2008, răspunzând unei critici identice a statuat că aceasta este neîntemeiată.

Cu acel prilej, Curtea a statuat că Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 reglementează o procedură specială si accelerată, derogatorie de la normele procedurii civile, care urmăreste recuperarea într-un timp cât mai scurt a creantelor certe, lichide si exigibile, ce reprezintă obligatii contractuale de plată a unor sume de bani. Acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probă utilizabile la înscrisuri, în prima fază, completate ulterior cu explicatiile si lămuririle date de părti, limitarea fiind deopotrivă valabilă pentru ambele părti, în conditii identice pentru exercitarea dreptului la apărare. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre părti urmează a fi rezolvate conform reglementărilor din dreptul comun. Modul în care instantele judecătoresti admit sau resping cererile de probatiune reprezintă o problemă de aplicare, iar nu de constitutionalitate a textului de lege. Împotriva hotărârii de respingere a cererii în anulare debitorul poate declara recurs, care se judecă conform normelor dreptului comun, iar împotriva titlului executoriu poate formula contestatie la executare, potrivit normelor Codului de procedură civilă.

De asemenea, prin Decizia nr. 1.201 din 13 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 25 ianuarie 2008, referitor la critica de neconstitutionalitate îndreptată împotriva dispozitiilor pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 295/2002, Curtea Constitutională a statuat că, potrivit art. 721 din Codul de procedură civilă, dispozitiile codului alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă si comercială, aplicându-se în materiile prevăzute de alte legi în măsura în care acestea nu cuprind dispozitii potrivnice. Totodată, Curtea a constatat că, în urma modificărilor aduse prin legea de aprobare, Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 contine reglementări în sensul aplicării regulilor procedurale de drept comun doar în cazuri exprese, acolo unde legiuitorul a considerat necesară trimiterea directă la prevederile aplicabile din Codul de procedură civilă, astfel că, din acest punct de vedere, caracterul superfluu al reglementării abrogate este evident.

Neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plată, a Ordonantei Guvernului nr. 5/2001, în ansamblul său, precum si, în special, a dispozitiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) si (4), art. 8 alin. (1) si (2) si ale art. 10 din această ordonantă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Euro Metal Works” - S.R.L. În Dosarul nr. 1194.1/30/2009 al Tribunalului Timis - Sectia comercială si de contencios administrativ.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 15 aprilie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat- Asistent, Daniela Ramona Maritiu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 504

din 20 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2¹) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Radu Ciprian Muresan în Dosarul nr. 12.336/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Sectia civilă.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din 13 aprilie 2010, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de 20 aprilie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 27 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 12.336/211/2009, Judecătoria Cluj-Napoca - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2¹) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Radu Ciprian Muresan.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor art. 21, 53, 56 si 124 din Constitutie, precum si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât conditionează apărarea pe cale judiciară, în cazul proceselor având ca obiect împărtirea de bunuri, de plata unor taxe de timbru împovărătoare.

Judecătoria Cluj-Napoca - Sectia civilă consideră că exceptia este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că, desi a fost sesizată de instanta de judecată cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2¹) din Legea nr. 146/1997, în realitate, asa cum rezultă atât din obiectul litigiului aflat pe rolul instantei de judecată, cât si din motivarea exceptiei, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările si completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin pct. 3 al articolului unic din Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 13 iulie 2009.

Textul de lege are următorul cuprins:

- Art. 3 lit. c): „Actiunile si cererile neevaluabile în bani se taxează astfel: [...]

c) cereri pentru:

- stabilirea calitătii de mostenitor - 50 lei/mostenitor - stabilirea masei succesorale - 3% la valoarea masei succesorale;

- cereri de raport - 3% la valoarea bunurilor a căror raportare se solicită;

- cereri de reductiune a liberalitătilor - 3% la valoarea rezervei care urmează a fi reîntregită prin reductiunea liberalitătilor;

- cereri de partaj - 3% la valoarea masei partajabile. Separat de această taxă, dacă părtile contestă bunurile de împărtit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor de mai sus, taxa judiciară de timbru se datorează de titularul cererii la valoarea contestată în conditiile art. 2 alin. (1).”

În opinia autorului exceptiei, textele de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 56 - Contributii financiare si art. 124 - înfăptuirea justitiei. Este invocată si încălcarea art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Analizând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că asupra constitutionalitătii prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997, pentru critici similare ca în prezenta cauză, Curtea s-a pronuntat prin numeroase decizii, precum Decizia nr. 220 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 18 martie 2008, si Decizia nr. 813 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 30 iulie 2008, constatând că acest text de lege este constitutional.

Astfel, Curtea a statuat că accesul liber la justitie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justitie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autoritătilor judecătoresti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justitie. În virtutea dispozitiilor constitutionale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora „Cetătenii au obligatia să contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice”, plata taxelor si a impozitelor reprezintă o obligatie constitutională a cetătenilor. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanta de judecată prin hotărârea pe care o pronuntă în cauză, plata acestora revenind părtii care cade în pretentii. În acelasi sens este, de altfel, si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justitie este aceea că nu este un drept absolut (Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 1985). Astfel, acest drept, care cere prin însăsi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăsi substanta sa.

De asemenea, Curtea a mai retinut, că pentru aceleasi considerente, textul de lege criticat nu cuprinde prevederi de natură să aducă atingere principiului potrivit căruia justitia este unică, impartială si egală pentru toti, consacrat de art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală.

Considerentele retinute de Curte în deciziile mentionate sunt valabile si în cauza de fată, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei acesteia.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicată de Radu Ciprian Muresan în Dosarul nr. 12.336/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 aprilie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 528

din 27 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 598 si 600 din Codul de procedură civilă

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 598 si 600 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Autocamioane si Autobuze AB” - S.A. Brasov în Dosarul nr. 3.041/62/2009 al Curtii de Apel Brasov - Sectia comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 20 octombrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 3.041/62/2009, Curtea de Apel Brasov - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 598 si 600 din Codul de procedură civilă.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Autocamioane si Autobuze AB” - S.A. Brasov într-un dosar având ca obiect o cerere de încuviintare a unui sechestru judiciar.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul arată că dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece permit unei terte persoane să pretindă si să împiedice titularul dreptului de proprietate asupra unui bun să exercite în mod direct si absolut atributele conferite de calitatea de proprietar. Prin dispozitiile criticate se creează posibilitatea ca un tert fată de proprietarul bunului să scoată bunul respectiv din sfera de dispozitie juridică a proprietarului înainte ca instanta de judecată să se fi pronuntat cu privire la valabilitatea titlului de proprietate, proprietatea privată fiind încălcată prin limitările aduse dreptului de proprietate din perspectiva atributelor sale, încălcându-se astfel principiul constitutional al garantării dreptului de proprietate exprimat în cuprinsul art. 44 alin. (1) si (2) din Constitutie. Sunt încălcate, de asemenea, dispozitiile constitutionale ale art. 45 din Constitutie privind libertatea economică, fiind înfrântă si libertatea comertului, întrucât se blochează posibilitatea transferului dreptului de proprietate cu privire la bunurile asupra cărora se instituie o asemenea măsură. Prin dispozitiile art. 598 din Codul de procedură civilă se încalcă si art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale care consacră dreptul la respectarea bunurilor. Astfel, desi dreptul de proprietate apare din punct de vedere juridic intact, măsura sechestrului judiciar instituită de dispozitiile art. 598 din Codul de procedură civilă îi atribuie un caracter precar, deoarece situatia juridică a bunurilor ce formează obiectul cererii de sechestru se află în incertitudine dispozitională, aducându-se astfel atingere însesi substantei dreptului de proprietate.

Curtea de Apel Brasov - Sectia comercială apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 598 si 600 din Codul de procedură civilă, prevederi care au următorul continut:

- Art. 598: „Ori de câte ori există un proces asupra proprietătii sau altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosintei sau administrării unui bun proprietate comună, instanta competentă pentru judecarea cererii principale va putea să încuviinteze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv.”;

- Art. 600: „Cererea de sechestru judiciar se judecă de urgentă, cu citarea părtilor. În caz de admitere, instanta va putea să oblige pe reclamant la darea unei cautiuni, iar în cazul bunurilor imobile se va proceda potrivit art. 593 alin. 3. Încheierea este supusă numai recursului, în termen de 5 zile de la pronuntare. Dispozitiile art. 592 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.

Paza bunului sechestrat va fi încredintată persoanei desemnate de părti de comun acord, iar în caz de neîntelegere, unei persoane desemnate de instantă, care va putea fi chiar detinătorul bunului. În acest scop, executorul judecătoresc se va deplasa la locul situării bunului ce urmează a fi pus sub sechestru si-l va da în primire, pe bază de proces-verbal, administratorului-sechestru. Un exemplar al procesului-verbal va fi înaintat si instantei care a încuviintat măsura.

Administratorul-sechestru va putea face toate actele de conservare si administrare, va încasa orice venituri si sume datorate si va putea plăti datorii cu caracter curent, precum si cele constatate prin titlu executoriu. De asemenea, el va putea sta în judecată în numele părtilor litigante cu privire la bunul pus sub sechestru, dar numai cu autorizarea prealabilă a instantei care l-a numit.

Dacă administrator-sechestru a fost numită o altă persoană decât detinătorul, instanta va fixa, pentru activitatea depusă, o sumă drept remuneratie, stabilind, totodată, si modalitătile de plată.”

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, în art. 44 alin. (1) si (2) privind dreptul de proprietate, în art. 45 privind libertatea economică si în art. 135 alin. (2) lit. g) privind economia, precum si dispozitiilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si art. 1 din Primul Protocol la Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra dispozitiilor legale criticate, prin raportare la critici asemănătoare, prin numeroase decizii, constatând că sunt constitutionale.

Astfel, de exemplu, Curtea s-a mai pronuntat cu privire la dispozitiile art. 598 si 600 din Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 315 din 29 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 8 mai 2007, si prin Decizia nr. 621 din 17 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.125 din 13 decembrie 2005.

Cu aceste prilejuri, Curtea a retinut că, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, iar, în conformitate cu art. 136 alin. (5) din Constitutie, proprietatea privată este inviolabilă, în conditiile legii organice. Potrivit acestor dispozitii, legiuitorul ordinar este asadar competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în acceptiunea principială conferită de Constitutie, în asa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niste limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea a constatat că prin reglementarea dedusă controlului legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele si potrivit competentei sale constitutionale.

Mai mult, potrivit art. 600 din Codul de procedură civilă, cererea de sechestru judiciar se judecă, în mod obligatoriu, cu citarea părtilor, această procedură având deci caracter contencios. Cu acest prilej, părtile pot învedera instantei împrejurările care să justifice sau nu luarea unei asemenea măsuri, beneficiind de toate garantiile procesuale prevăzute de lege.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutia deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 598 si 600 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Autocamioane si Autobuze AB” - S.A. Brasov în Dosarul nr. 3.041/62/2009 al Curtii de Apel Brasov - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 27 aprilie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 630

din 11 mai 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I, II si V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru solutionarea unor aspecte financiare în sistemul justitiei

Tudorel Toader - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I, II si V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru solutionarea unor aspecte financiare în sistemul justitiei, exceptie ridicată de Szabo Tiberiu, Szabo IIdiko Anna si Mogyoros Vasile Csaba în Dosarul nr. 138.1/96/2008 al Curtii de Apel Târgu Mures - Sectia civilă, de muncă si asigurări sociale, pentru minori si familie.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 17 iunie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 138.1/96/2008, Curtea de Apel Târgu Mures - Sectia civilă, de muncă si asigurări sociale, pentru minori si familie a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I, II si V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru solutionarea unor aspecte financiare în sistemul justitiei.

Exceptia a fost ridicată de Szabo Tiberiu, Szabo IIdiko Anna si Mogyoros Vasile Csaba cu ocazia solutionării recursului formulat împotriva Sentintei civile nr. 420 din 12 martie 2008, pronuntată de Tribunalul Harghita.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin că dispozitiile art. I, II si V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/2008 încalcă prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3)-(5), art. 11, art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (3), art. 61 alin. (1), art. 73 alin. (3) lit. I), art. 115 alin. (4)-(6), art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (2)-(5), art. 129 si ale art. 141, prevederile art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale si ale Protocolului nr. 12 la Conventie, pe cele ale art. 2 paragraful 1, ale art. 7 si art. 23 paragraful 2 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, precum si „toate celelalte conventii privind nondiscriminarea în materie de remunerare”.

Instanta de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale

Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. I, II si V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru solutionarea unor aspecte financiare în sistemul justitiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 20 iunie 2008, dispozitii abrogate prin Legea nr. 76/2009 pentru aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru solutionarea unor aspecte financiare în sistemul justitiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 8 aprilie 2009.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că, anterior sesizării sale, prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 6 februarie 2009, a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor art. I si II din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/2008, ceea ce a determinat interventia legiuitorului, care, prin Legea nr. 76/2009 pentru aprobarea acestei ordonante de urgentă, a abrogat atât art. I si art. II, cât si art. V din ordonanta de urgentă.

Asa fiind, Curtea constată că în cauză sunt aplicabile dispozitiile art. 29 alin. (1), (3) si (6) din Legea nr. 47/1992. Prin urmare, retinând că acest caz de inadmisibilitate a exceptiei de neconstitutionalitate a intervenit anterior sesizării Curtii, urmează ca exceptia să fie respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I, II si V din Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru solutionarea unor aspecte financiare în sistemul justitiei, exceptie ridicată de Szabo Tiberiu, Szabo IIdiko Anna si Mogyoros Vasile Csaba în Dosarul nr. 138.1/96/2008 al Curtii de Apel Târgu Mures - Sectia civilă, de muncă si asigurări sociale, pentru minori si familie.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 11 mai 2010.

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. TUDOREL TOADER

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 632

din 11 mai 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 38 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996

Tudorel Toader - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Cristina Toma - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 38 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, exceptie ridicată de Gheorghe Platon în Dosarul nr. 1.987/180/2008 al Tribunalului Bacău - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei. În acest sens, face referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 27 aprilie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.987/180/2008, Tribunalul Bacău - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 38 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Gheorghe Platon într-o cauză civilă ce are ca obiect o plângere împotriva încheierii de Carte funciară.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că sfera actelor si faptelor juridice prevăzute de art. 38 din Legea nr. 7/1996 nu este determinată decât prin conditia evazivă impusă de lege, respectiv să fie în legătură cu imobilele cuprinse în Cartea funciară. Consideră că textul de lege criticat permite notarea în Cartea funciară a oricărui aspect, ceea ce conduce la grevarea imobilului înscris si instituie limitări nejustificate în ceea ce priveste exercitiul dreptului de proprietate.

Apreciază că, deoarece în lege nu se determină decât cu titlu exemplificativ ce tipuri de situatii sunt supuse notării, se poate ajunge la notarea unor acte sau fapte străine, care în realitate nu au nicio legătură cu imobilele cuprinse în Cartea funciară. Arată că această situatie aduce îngrădire dreptului de proprietate în privinta exercitării acestuia sub ansamblul tuturor atributelor sale, fără ca cineva să poată interveni si impune limitări. Consideră că prevederea supusă controlului de constitutionalitate echivalează cu grevarea imobilului cu o sarcină, întrucât limitează exercitiul liber si neîngrădit al dreptului de proprietate.

Tribunalul Bacău - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând în acest sens că notarea drepturilor si faptelor prevăzute în cuprinsul textului de lege criticat poate fi cenzurată de instantă pe calea plângerii. Posibilitatea notării unei sfere largi de acte si fapte nu împiedică prin ea însăsi exercitarea atributelor dreptului de proprietate, ci aduce la cunostinta tertilor existenta acestor împrejurări, cu efect de opozabilitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate nu încalcă prevederile art. 44 si art. 136 alin. (5) din Constitutie. Arată în acest sens că, în materia publicitătii imobiliare, inopozabilitatea a fost definită ca fiind sanctiunea cu caracter civil ce lipseste de eficacitate actele sau faptele juridice cu privire la care nu s-au efectuat formalitătile de publicitate imobiliară prevăzute de lege.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 38 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, având următorul continut: „Actele si faptele juridice, privitoare la drepturile personale, la starea si capacitatea persoanelor în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară, vor putea fi înscrise, la cerere, cu efect de opozabilitate pentru terte persoane”.

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 44 alin. (1) si alin. (2) teza întâi privind dreptul de proprietate privată si art. 136 alin. (5) referitor la inviolabilitatea proprietătii private.

Curtea constată că, potrivit alin. (1) al art. 44 din Constitutie, dreptul de proprietate si creantele asupra statului sunt garantate, continutul si limitele acestor drepturi fiind stabilite de lege. Asadar, legiuitorul are posibilitatea ca, în considerarea unor interese specifice, să instituie reguli care să armonizeze si incidenta altor drepturi fundamentale ale cetătenilor decât cel de proprietate, într-o interpretare sistematică a Constitutiei, astfel încât ele să nu fie suprimate prin modul de reglementare a dreptului de proprietate.

Totodată, Curtea a retinut constant în jurisprudenta sa, de exemplu prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, că, în temeiul art. 44 din Constitutie, legiuitorul ordinar este „competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în acceptiunea principială conferită de Constitutie, în asa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niste limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat”.

Înscrierea actelor si faptelor juridice, privitoare la drepturile personale, la starea si capacitatea persoanelor în legătură cu

imobilele cuprinse în Cartea funciară, poate fi anulată prin hotărâre judecătorească, astfel încât aceasta nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate, asa cum acesta este prevăzut în cuprinsul art. 44 alin. (1) si alin. (2) teza întâi si art. 136 alin. (5) din Constitutie. Posibilitatea înscrierii în Cartea funciară a unei sfere largi de acte si fapte juridice, chiar si fără nicio legătură cu imobilele cuprinse în aceasta, astfel cum sustine autorul exceptiei, nu echivalează cu grevarea imobilului cu o sarcină si nu limitează exercitiul dreptului de proprietate, ci, din contră, reprezintă o garantie a drepturilor si libertătilor tertelor persoane ce ar putea avea un interes privind imobilele înscrise în Cartea funciară, oferind, în acelasi timp, posibilitatea aducerii la cunostinta acestora a unor acte si fapte juridice, cu efect de opozabilitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 38 din Legea cadastrului si a publicitătii imobiliare nr. 7/1996, exceptie ridicată de Gheorghe Platon în Dosarul nr. 1.987/180/2008 al Tribunalului Bacău - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 11 mai 2010.

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. TUDOREL TOADER

Magistrat-asistent,

Cristina Toma

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 693

din 20 mai 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 408¹ alin. 2 lit. a) si b) si alin. 11 lit. a) si b) din Codul de procedură penală

Tudorel Toader - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 408¹ alin. 2 lit. a) si b) si alin. 11 lit. a) si b) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Mihai Moldoveanu în Dosarul nr. 3.822/1/2009 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul de 9 judecători.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publică din data de 11 mai 2010 si au fost consemnate în încheierea din acea dată, când,

având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronuntarea la 20 mai 2010.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 28 septembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 3.822/1/2009, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Completul de 9 judecători a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 408¹alin. 2 lit. a) si b) si alin. 11 lit. a) si b) din Codul de procedură penală.

Exceptia a fost ridicată de Mihai Moldoveanu cu ocazia examinării cererii de revizuire formulată împotriva Sentintei penale nr. 134 din 8 iunie 1998, pronuntată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 554/1996, sentintă rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4.332 din 7 noiembrie 2000, pronuntată de Curtea Supremă de Justitie în Dosarul nr. 1.056/2000.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art.408¹ alin. 2 lit. a) si b) si alin. 11 lit. a) si b) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constitutionale ale art. 21, art. 53 si art. 129, deoarece „limitează dreptul unor părti ale unuia si aceluiasi proces penal de a exercita căile legale de atac”, iar „legiuitorul nu poate suprima dreptul substantial al unei părti interesate de a exercita căile de atac.” în acest sens, arată că „accesul liber la justitie nu se referă exclusiv la actiunea introductivă la prima instantă de judecată, ci si la sesizarea oricăror alte instante care, potrivit legii, au competenta de a solutiona fazele ulterioare ale procesului, inclusiv, asadar, la exercitarea căilor de atac [...].”

Instanta de judecată apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Guvernul consideră că exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibilă.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 408¹ alin. 2 lit. a) si b) si alin. 11 lit. a) si b) din Codul de procedură penală, introduse prin art. I pct. 3 din Legea nr. 576/2004 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 1.223 din 20 decembrie 2004, si modificate prin art. I pct. 199 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură penală, precum si pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, dispozitii care au următorul continut: „Pot cere revizuirea:

a) persoana al cărei drept a fost încălcat;

b) sotul si rudele apropiate ale condamnatului, chiar si după moartea acestuia; [...];

Când instanta constată că cererea este fondată:

a) desfiintează, în parte, hotărârea atacată sub aspectul dreptului încălcat si, rejudecând cauza, cu aplicarea dispozitiilor din capitolul III, sectiunea II, înlătură consecintele încălcării dreptului;

b) desfiintează hotărârea si, când este necesară administrarea de probe, dispune rejudecarea de către instanta în fata căreia s-a produs încălcarea dreptului, aplicându-se dispozitiile din capitolul III, sectiunea II.”

Aceste texte de lege sunt raportate la prevederile constitutionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertăti si art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 408¹ din Codul de procedură penală reglementează procedura revizuirii în cazurile în care s-a pronuntat o hotărâre definitivă în cauzele penale în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, dacă consecintele grave ale acestei încălcări continuă să se producă si nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronuntate.

Autorul exceptiei solicită, în realitate, modificarea dispozitiilor de lege criticate, deoarece consideră că acestea limitează dreptul unor părti ale unuia si aceluiasi proces penal de a exercita căile legale de atac.

În conditiile în care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul este abilitat să reglementeze competenta si procedura de judecată, stabilind cadrul organizatoric si functional în care se realizează accesul liber la justitie si folosirea căilor de atac, Curtea constată că aspectele criticate vizează domeniul autoritătii legiuitoare, ceea ce contravine art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 408¹ alin. 2 lit. a) si b) si alin. 11 lit. a) si b) din Codul de procedură penală, exceptie ridicată de Mihai Moldoveanu în Dosarul nr. 3.822/1/2009 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul de 9 judecători.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 mai 2010.

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. TUDOREL TOADER

Magistrat-asisten-sef,

Doina Suliman


	Copyright 1998-2015 DSC.NET All rights reserved.