MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 387/2010

MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXII - Nr. 387         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI SI ALTE ACTE         Vineri, 11 iunie 2010

 

SUMAR

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

 

Decizia nr. 489 din 20 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 491 din 20 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 36 teza finală din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Decizia nr. 498 din 20 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 66 si art. 107 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor

 

Decizia nr. 499 din 20 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5802 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 542 din 27 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Decizia nr. 549 din 29 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 70 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Decizia nr. 569 din 29 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453-461 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 578 din 4 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 615 din 6 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 121 alin. 2, art. 3712 alin. 3, art. 402 alin. 2 si art. 4052 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură civilă

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

            4.106. - Ordin al ministrului educatiei, cercetării, tineretului si sportului privind modificarea si completarea Regulamentului de organizare si functionare a unitătilor de învătământ preuniversitar, aprobat prin Ordinul ministrului educatiei si cercetării nr. 4.925/2005


DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 489

din 20 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Valeriu Arsene în Dosarul nr. 11.179/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 mai 2009, pronuntată în Dosarul nr. 11.179/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Valeriu Arsene în cadrul solutionării unei cereri de suspendare provizorie a executării silite.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece judecarea cauzei se face fără citarea părtilor si nu există posibilitatea de a exercita o cale de atac împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea provizorie în cazurile în care s-a plătit cautiunea stabilită de instantă.

Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti si-a exprimat opinia în sensul că dispozitiile criticate nu contravin prevederilor invocate din Constitutie.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, modificate si completate prin art. I pct. 71 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, cu următorul cuprins: „în cazuri urgente, dacă s-a plătit cautiunea, presedintele instantei poate dispune, prin încheiere si fără citarea părtilor, suspendarea provizorie a executării până la solutionarea cererii de suspendare de către instantă. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cautiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cautiunea depusă este deductibilă din cautiunea stabilită de instantă, dacă este cazul."

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prevederile de lege criticate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 24 privind dreptul la apărare si ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că s-a pronuntat în numeroase cauze asupra dispozitiilor criticate, raportate la aceleasi prevederi constitutionale ca si cele invocate în prezenta cauză, constatând constitutionalitatea acestora.

Astfel, prin Decizia nr. 443 din 15 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 16 mai 2008, Curtea a statuat, în esentă, că eliminarea recursului împotriva încheierii prin care s-a admis cererea de suspendare provizorie a executării nu încalcă prevederile constitutionale invocate. Legiuitorul, prevăzând o atare solutie legislativă, a avut în vedere, pe de-o parte, urgenta care impune suspendarea provizorie a executării silite, iar pe de altă parte, faptul că măsura provizorie dispusă de presedintele instantei nu îl prejudiciază pe creditor în valorificarea pretentiilor sale, acesta beneficiind de toate drepturile si garantiile procedurale, fiind apărat prin instituirea unei cautiuni de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani, cautiune menită să acopere eventualele daune cauzate acestuia prin suspendarea provizorie a executării silite.

Întrucât criticile de neconstitutionalitate din prezenta cauză privesc, în esentă, aceleasi aspecte si având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia si considerentele deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.


În plus, Curtea observă că procedura de solutionare a cererii de suspendare provizorie a executării silite - prin încheiere nesupusă niciunei căi de atac si fără citarea părtilor -, se circumscrie domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, este atributul exclusiv al legiuitorului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Valeriu Arsene în Dosarul nr. 11.179/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 aprilie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 491

din 20 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 36 teza finală din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

            Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 36 teza finală din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Dumitru Talpă în Dosarul nr. 13.213/95/2008 al Curtii de Apel Craiova - Sectia a II-a civilă si pentru conflicte de muncă si asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 2 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 13.213/95/2008, Curtea de Apel Craiova - Sectia a II-a civilă si pentru conflicte de muncă si asigurări sociale a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 36 teza finală din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Dumitru Talpă.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor art. 16 si 21 din Constitutie, precum si art. 6 si art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece instituie un tratament juridic defavorabil creditorului în raport cu debitorul, în favoarea căruia se creează două grade de jurisdictie, si anume un grad de jurisdictie de competenta judecătorului-sindic si un al doilea grad de jurisdictie acordat exclusiv debitorului, în competenta instantelor care solutionează căile de atac - la care creditorul nu are acces.

Curtea de Apel Craiova - Sectia a II-a civilă si pentru conflicte de muncă si asigurări sociale consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei îl constituie art. 36 teza finală din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, asa cum a fost modificat prin art. I pct. 10 din Legea nr. 277 din 7 iulie 2009 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei si pentru modificarea lit. c) a art. 6 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 14 iulie 2009.

Textul art. 36 este următorul: „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate actiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu exceptia căilor de atac declansate de debitor".

Dispozitiile constitutionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi si art. 21 privind liberul acces la justitie. Este invocată si încălcarea art. 6 privind dreptul la un proces echitabil si art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că măsura stabilită prin textul de lege criticat se justifică prin natura specială a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, procedură care impune crearea unui cadru unitar, colectiv, consensual si egalitar în care creditorii unui debitor comun să îsi poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolventă.

Curtea, în jurisprudenta sa, ca de exemplu Decizia nr. 1.080 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 11 decembrie 2007, a statuat că în materia insolventei sunt stabilite unele reguli derogatorii de la dreptul comun, fiind însă aplicabil art. 149 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia: „Dispozitiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilitătii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil, Codului comercial si ale Regulamentului (CE) 1.346/2000 referitor la procedurile de insolventă, publicat în Jurnalul Oficial al Comunitătilor Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000."

Legiuitorul a avut în vedere ocrotirea intereselor părtilor, asigurând efectuarea cu celeritate a atributiilor judecătorului-sindic, fără întreruperi nejustificate, pe care le impun desfăsurarea si finalizarea procedurii insolventei.

Totodată, Curtea a retinut că „regulile de procedură prevăzute de Legea nr. 85/2006 se aplică în mod echitabil creditorilor si debitorilor aflati în situatie identică si care se încadrează în ipotezele normelor juridice respective, fără a institui privilegii sau discriminări, fiind astfel respectate dispozitiile art. 16 din Constitutie si ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale".

În legătură cu sustinerile potrivit cărora se creează un regim juridic defavorabil creditorului în raport cu debitorul, în favoarea căruia sunt stabilite două grade de jurisdictie, Curtea retine că, în conformitate cu prevederile art. 126 si ale art. 129 din Constitutie, stabilirea competentei instantelor judecătoresti, a procedurii de judecată, precum si a conditiilor de exercitare a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoresti intră în competenta exclusivă a legiuitorului. Accesul liber la justitie nu are semnificatia că acesta trebuie asigurat la toate structurile judecătoresti si la toate căile de atac.

În acest sens este, de altfel, si jurisprudenta Curtii Constitutionale, care, prin numeroase decizii, a statuat că accesul liber la justitie nu înseamnă că el trebuie asigurat la toate structurile judecătoresti, deoarece competenta si căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situatii deosebite, precum si că Legea fundamentală nu cuprinde dispozitii referitoare la obligativitatea existentei tuturor căilor de atac, ci statuează prin art. 129 că, împotriva hotărârilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în conditiile legii.

Curtea mai constată că nici reglementările internationale în materie nu impun un anumit număr al gradelor de jurisdictie sau un anumit număr al căilor de atac. Astfel, art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale prevede asigurarea posibilitătii unui recurs efectiv la o instantă natională. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea pronuntată în cazul „Golder contra Regatului Unit", 1975, a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care conventia l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu continutul oricărui drept.

Considerentele pe care s-au bazat solutiile anterioare ale Curtii Constitutionale, pronuntate în cauze similare, sunt valabile si în prezenta cauză, neexistând niciun motiv pentru reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 36 teza finală din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Dumitru Talpă în Dosarul nr. 13.213/95/2008 al Curtii de Apel Craiova - Sectia a II-a civilă si pentru conflicte de muncă si asigurări sociale.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 aprilie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 498

din 20 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 66 si art. 107 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 66 si art. 107 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, exceptie ridicată de Silvia Stoenescu în Dosarul nr. 1.398/1/2009 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal răspunde avocatul Gheorghe Ciobotaru, pentru autorul exceptiei, cu împuternicire avocatială la dosar, lipsă fiind Consiliul Superior al Magistraturii, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul avocatului autorului exceptiei de neconstitutionalitate, care solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, deoarece unii dintre magistratii-asistenti de la Înalta Curte de Casatie si Justitie nu pot obtine gradul de judecător de curte de apel si, prin urmare, are loc o discriminare între magistratii-asistenti ai acestei instante, în functie de legea în vigoare la momentul numirii lor.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind că dispozitiile de lege criticate se aplică în mod egal, iar salarizarea magistratilor se realizează în functie de vechime si de gradul profesional.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 octombrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.398/1/2009, Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 66 si art. 107 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, exceptie ridicată de Silvia Stoenescu, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casatie si Justitie, în cadrul solutionării unui recurs împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care i s-a respins cererea de recunoastere a gradului profesional de judecător de curte de apel.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece instituie o discriminare a magistratilor-asistenti ai Înaltei Curti de Casatie si Justitie, cărora nu li se recunoaste de către Consiliul Superior al Magistraturii gradul de judecător de curte de apel.

Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dispozitiile de lege criticate nu creează per se o situatie discriminatorie magistratilor-asistenti de la Înalta Curte de Casatie si Justitie.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale, neinstituind discriminări pe considerente arbitrare între cetăteni.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 66 si art. 107 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, având următorul continut:

- Art. 66: „(1) Prim-magistratul-asistent, magistratii-asistenti sefi si magistratii-asistenti ai Înaltei Curti de Casatie si Justitie se bucură de stabilitate.

(2) Magistratii-asistenti sunt numiti si promovati în functie de Consiliul Superior al Magistraturii, pe bază de concurs.

(3) Conditiile generale de numire a magistratilor-asistenti sunt cele prevăzute pentru functia de judecător si procuror.

(4) Dispozitiile prezentei legi privind incompatibilitătile si interdictiile, formarea profesională continuă si evaluarea periodică, drepturile si îndatoririle, precum si răspunderea disciplinară a judecătorilor si procurorilor se aplică în mod corespunzător si magistratilor-asistenti.";

- Art. 107 alin. (2) lit. a): „La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: a) dispozitiile art. 6, art. 12, art. 14-16, art. 36-43, art. 55, art. 58 si art. 59-69 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 8 februarie 1999, cu modificările si completările ulterioare."

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prevederile de lege criticate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind principiul egalitătii în fata legii si ale art. 11 alin. (1)si (2) privind dreptul international si dreptul intern si ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 14 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la principiul nediscriminării.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul acesteia este nemultumit de aplicarea dispozitiilor de lege criticate de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, considerând că se creează o discriminare între magistratii-asistenti numiti în baza Legii nr. 56/1993 si cei numiti în temeiul Legii nr. 303/2004, sub aspectul recunoasterii gradului de judecător de curte de apel.

Potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutională se poate pronunta numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată. Or, criticile de neconstitutionalitate aduse dispozitiilor din Legea nr. 303/2004 vizează interpretarea si aplicarea acestora, operatiuni care nu intră în competenta de solutionare a Curtii

Constitutionale, ci a instantei de judecată chemată să solutioneze, pe baza legii si a prevederilor si principiilor constitutionale, recursul declarat împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care unor magistrati-asistenti de la Înalta Curte de Casatie si Justitie li s-au respins cererile de recunoastere a gradului de judecător de curte de apel.

Prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 66 si art. 107 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă si urmează a fi respinsă ca atare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 66 si art. 107 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, exceptie ridicată de Silvia Stoenescu în Dosarul nr. 1.398/1/2009 al Înaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 aprilie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 499

din 20 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5802 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5802 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Daniel Azgur si Claudia Estera Azgur în Dosarul nr. 13.654/325/2009 al Judecătoriei Timisoara.

La apelul nominal răspunde Aurel Zaharia, mandatar fără studii juridice, cu procura depusă în sedintă, pentru părtile Maria Harcsa si Gheorghe Harcsa, lipsă fiind autorii exceptiei de neconstitutionalitate, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele îi pune în vedere mandatarului că nu poate pune concluzii, iar Aurel

Zaharia depune concluzii scrise, prin care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta Curtii Constitutionale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 decembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 13.654/325/2009, Judecătoria Timisoara a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5802 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Daniel Azgur si Claudia Estera Azgur în cadrul solutionării unei cereri de autorizare a demolării unui zid.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece exclud posibilitatea exercitării vreunei căi de atac împotriva încheierii prin care creditorul este autorizat de către instanta de executare să îndeplinească el însusi obligatia cuprinsă într-un titlu executoriu pe care debitorul refuză să o aducă la îndeplinire.


Judecătoria Timisoara si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise ale părtilor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 5802 din Codul de procedură civilă, având următorul continut: „Dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligatie de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somatiei, creditorul poate fi autorizat de instanta de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părtilor, să o îndeplinească el însusi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului."

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prevederile de lege criticate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 52 alin. (2) privind dreptul de petitionare, precum si pe cele ale art. 6 paragraful 1 si ale art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, respectiv la dreptul la un recurs efectiv.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii din Constitutie ca si cele invocate în prezenta cauză.

Astfel, prin Decizia nr. 104 din 11 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 20 martie 2003, Curtea a stabilit, în esentă, că reglementarea în discutie are ca finalitate asigurarea celeritătii executării prestatiei la care debitorul este obligat printr-o hotărâre definitivă, astfel cum aceasta este definită prin art. 377 alin. 1 din Codul de procedură civilă, hotărâre învestită cu formulă executorie, chiar dacă nu este încă irevocabilă, întrucât, în principiu, recursul nu este suspensiv de executare, exceptie făcând cazurile expres si limitativ prevăzute de art. 300 din Codul de procedură civilă.

În considerarea acestor ratiuni si pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rău-platnici, în sensul tergiversării executării obligatiilor ce le incumbă, art. 5802 din Codul de procedură civilă a conferit caracter irevocabil încheierii de autorizare a creditorului de a îndeplini obligatia de a face, pe cheltuiala debitorului. În conditiile în care respectivul debitor are posibilitatea de a obtine reformarea hotărârii constitutive de titlu, pe calea recursului, precum si de a solicita instantei de recurs suspendarea executării hotărârii recurate - cerere care, dacă se impune, poate fi solutionată, prin încheiere, în camera de consiliu, chiar înainte de primul termen de judecată în recurs - acesta beneficiază deci de garantii procesuale care dau expresie principiilor constitutionale privind accesul liber la justitie si dreptul la apărare.

Astfel fiind, sustinerea autorului exceptiei, conform căreia textul de lege dedus controlului ar contraveni art. 21 si 24 din Constitutie, este neîntemeiată

Pentru aceleasi considerente nu s-a retinut încălcarea art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Distinct de cele de mai sus, prin Decizia nr. 249 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 17 martie 2009, Curtea a retinut că art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale presupune existenta posibilitătii efective de a supune judecătii unei instante nationale cazul violării unui drept consacrat de conventie (Cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000) si, în consecintă, „nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdictie sau un anumit număr al căilor de atac" (Decizia Curtii Constitutionale nr. 288 din 3 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003). Or, în cauză, tinând cont de cele de mai sus, Curtea a constatat încălcarea art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în această materie, solutiile adoptate în precedent, precum si considerentele pe care acestea se întemeiază îsi mentin valabilitatea si în cauza de fată.

În ceea ce priveste prevederile art. 52 alin. (2) din Constitutie referitoare la dreptul de petitionare, Curtea observă că acestea nu au incidentă în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5802 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Daniel Azgursi Claudia Estera Azgurîn Dosarul nr. 13.654/325/2009 al Judecătoriei Timisoara.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 aprilie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 542

din 27 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Hubert Louis Larmaraud în Dosarul nr. 31.652/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 8.211 D/2009 care are un obiect identic. La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea celor două dosare.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 8.211D/2009 la Dosarul nr. 8.210D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, retine următoarele: Prin încheierile din 2 noiembrie 2009, pronuntate în dosarele nr. 31.652/3/2009 si nr. 31.655/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei. Exceptia a fost ridicată de Hubert Louis Larmaraud si de Stephane Jaques Dumas în dosare având ca obiect cereri de deschidere a procedurii insolventei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii apreciază că din analiza prevederilor legale criticate se poate observa că judecătorul-sindic, la cererea debitorului, îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze în termen de 15 zile, la o bancă, o cautiune de cel mult 10% din valoarea creantelor. Autorul consideră că această situatie reprezintă o încălcare a drepturilor constitutionale garantate ale creditorului, drepturi ce privesc liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil. Obligarea creditorului la plata unei cautiuni ar trebui să fie o situatie de exceptie, împrejurare în care legiuitorul ar fi trebuit să instituie o enumerare limitativă a cazurilor în care o asemenea cerere poate fi formulată, iar nu să reglementeze că „instanta poate dispune consemnarea cautiunii la simpla cerere a debitorului".

Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a comercială

apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, prevederi care au următorul continut: „(3) La cererea debitorului, judecătorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze, în termen de 15 zile, la o bancă, o cautiune de cel mult 10% din valoarea creantelor. Cautiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă. Dacă cererea va fi respinsă, cautiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitori. Dacă nu este consemnată în termen cautiunea, cererea introductivă va fi respinsă."

În opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea în fata legii, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 privind liberul acces la justitie, art. 52 alin. (1) si (2) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică si art. 53 alin. (1) si (2) privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti si art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia, Curtea constată că s-a mai pronuntat asupra dispozitiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, prin raportare la critici asemănătoare, constatând că sunt constitutionale. Astfel, prin Decizia nr. 484 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 9 iunie 2008, Curtea a constatat că dispozitiile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2008 privind procedura insolventei permit instantei de judecată ca, tinând seama de circumstantele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual sicanatoriu al cererii creditorului de deschidere a procedurii insolventei si să stabilească o cautiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credintă a drepturilor procesuale. Totodată, depunerea cautiunii constituie o garantie, în sensul că, în urma respingerii cererii, debitorul va putea cere si obtine despăgubiri pentru pagubele suferite datorită deschiderii nejustificate a procedurii insolventei.

De altfel, cu privire la constitutionalitatea măsurii obligării la plata unei cautiuni, stabilită printr-un act normativ, Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000. Prin acea decizie s-a statuat că stabilirea unor conditii privind exercitarea unor drepturi de natură să împiedice abuzul de drept nu constituie o îngrădire a accesului la justitie sau a altor drepturi constitutionale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, atât considerentele, cât si solutia deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Hubert Louis Larmaraud si de Stephane Jaques Dumas în dosarele nr. 31.652/3/2009 si nr. 31.655/3/2009 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 27 aprilie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 549

din 29 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 70 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 70 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Sira" - S.R.L. din Sibiu în Dosarul nr. 3.282/85/2008 al Curtii de Apel Alba lulia - Sectia comercială.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 18 decembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 3.282/85/2008, Curtea de Apel Alba lulia - Sectia comercială a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 70 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Sira" - S.R.L. din Sibiu.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor art. 44 din Constitutie, în măsura în care lasă loc interpretării că se referă la întreaga datorie a debitorului principal garantat si nu doar la valoarea pentru care s-a încheiat contractul de garantie.

Curtea de Apel Alba lulia - Sectia comercială consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 70 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, text de lege care are următorul continut: „Art. 70. - O creantă a unui creditor cu mai multi debitori solidari va fi înscrisă în toate tabelele de creante ale debitorilor cu valoarea nominală, până va fi complet acoperită. Nicio reducere a sumei creantei prevăzute în tabelul de creante nu va fi făcută în vreunul dintre tabelele de creante ale debitorilor, până ce creditorul nu a fost deplin satisfăcut, în numerar sau în bunuri. Dacă totalul sumelor distribuite creditorului, în toate actiunile cu debitorii, va depăsi totalul sumei care îi este datorată, acesta va trebui să restituie sumele primite în plus, care vor fi reînscrise ca fonduri în averea debitorilor, proportional cu sumele pe care fiecare dintre debitori Ie-a plătit peste ceea ce era datorat."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine art. 44 din Constitutie privind dreptul de proprietate privată.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine următoarele:

Procedura insolventei este o procedură specială, care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului si reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind în acelasi timp valorificarea cu eficientă sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creantelor creditorilor.

Analizând textul de lege criticat, potrivit căruia o creantă a unui creditor cu mai multi debitori solidari va fi înscrisă în toate tabelele de creante ale debitorilor cu valoarea nominală, până va fi complet acoperită, precum si faptul că nicio reducere a sumei creantei prevăzute în tabelul de creante nu va fi făcută în vreunul dintre tabelele de creantă ale debitorilor, până ce creditorul nu a fost pe deplin satisfăcut, în numerar sau în bunuri, Curtea constată că prevederile de lege criticate reprezintă norme de procedură.

Potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul are atributul exclusiv de a stabili normele privind procedura de judecată, putând institui prevederi speciale în vederea reglementării unor situatii deosebite. O situatie deosebită o reprezintă si starea de insolventă cauzată de culpa debitorului constând în neplata unei creante certe, lichide si exigibile, având un anumit cuantum, într-un termen de 30 de zile si care, sub imperiul celeritătii specifice solutionării raporturilor comerciale, a impus adoptarea unei proceduri speciale ce are drept scop protejarea patrimoniului debitorului si reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind, în acelasi timp, valorificarea cu eficientă sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creantelor creditorilor. De altfel, în acest sens s-a pronuntat Curtea prin Decizia nr. 1.138 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008.

Pe de altă parte, Curtea constată că, potrivit prevederilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în acceptiunea principială conferită de Constitutie, în asa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niste limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 70 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Sira" - S.R.L. din Sibiu în Dosarul nr. 3.282/85/2008 al Curtii de Apel Alba lulia - Sectia comercială.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 29 aprilie 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 569

din 29 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453-461 din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453-461 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Vinoteca WiIIy" - S.R.L.din Iasi în Dosarul nr. 16.602/245/2009 al Judecătoriei Iasi.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 ianuarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 16.602/245/2009, Judecătoria Iasi a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453-461 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Vinoteca WiIIy" - S.R.L. din Iasi într-o cauză civilă având ca obiect solutionarea unei cereri de validare a popririi.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece sunt de natură să împiedice accesul liber la piata economică si de capital si dreptul de a dispune de bunurile dobândite pe cale legală.

Judecătoria Iasi si-a exprimat opinia în sensul că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 452-461 din Codul de procedură civilă, dispozitii ce reglementează institutia popririi.

Autorul exceptiei consideră că textele de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată si art. 45 privind libertatea economică.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine că s-a mai pronuntat asupra dispozitiilor criticate prin prisma acelorasi critici de neconstitutionalitate ca si cele invocate în prezenta cauză.

Astfel, prin Decizia nr. 336 din 16 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 11 octombrie 2004, Curtea a statuat că poprirea se realizează prin intermediul unei proceduri suple si rapide în vederea recuperării creditului, dispozitiile criticate având ca finalitate tocmai asigurarea celeritătii executării prestatiei la care debitorul este obligat printr-un titlu executoriu, în considerarea acestor ratiuni si pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rău-platnici, în sensul tergiversării executării obligatiilor ce le incumbă, legiuitorul a prevăzut în mod expres înfiintarea popririi, fără obligatia somării prealabile a debitorului, în temeiul art. 399 din Codul de procedură civilă, care prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestatie de către cei interesati sau vătămati prin executare, debitorul beneficiază de toate garantiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi, supunând cenzurii instantei măsura dispusă, în cadrul unei proceduri contradictorii.

Cu privire la sustinerile autorului exceptiei referitoare la încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 44, Curtea a constatat că si acestea sunt neîntemeiate, deoarece debitorul trebuie să execute voluntar si cu bună-credintă obligatia certă, lichidă si exigibilă constatată prin titlul executoriu, pentru a nu leza dreptul legal recunoscut al titularului creantei, or, în spetă, executarea silită a fost pornită pentru neplata unor datorii.

Referitor la încălcarea dispozitiilor art. 45 din Constitutie, Curtea - prin Decizia nr. 1.498 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 909 din 24 decembrie 2009 - a retinut că, potrivit normei constitutionale, libertatea economică nu este absolută, ci trebuie exercitată în conditiile legii. Asadar, nu se poate sustine că executarea silită a debitorului persoană juridică conduce la încălcarea libertătii economice a acestuia.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudenta Curtii, atât solutiile, cât si considerentele deciziilor mentionate îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453-461 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Vinoteca WiIIy" - S.R.L. din Iasi în Dosarul nr. 16.602/245/2009 al Judecătoriei Iasi.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 29 aprilie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean


CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 578

din 4 mai 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-

22 decembrie 1989

            Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Cristina Toma - magistrat-asistent

            Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19, raportat la art. 48 si 50 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Societatea Cooperativă de Consum „Federalcoop" din Constanta în Dosarul nr. 11.205/212/2008 al Tribunalului Constanta - Sectia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curtii faptul că partea Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus la dosarul cauzei precizări pentru respingerea exceptiei ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibilă, întrucât critica autorului exceptiei priveste compararea textului de lege criticat cu alte norme legale, iar nu prin raportare la dispozitii din Constitutie.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 aprilie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 11.205/212/2008, Tribunalul Constanta - Sectia civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19, raportat la art. 48 si 50 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicată de Societatea Cooperativă de Consum „Federalcoop" din Constanta într-o cauză civilă ce are ca obiect pretentii în baza Legii nr. 10/2001.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile art. 19 din Legea nr. 10/2001 prevăd o categorie de detinători care au adăugat pe verticală si orizontală corpuri noi suplimentare imobilelor initiale revendicate, ce nu sunt egali în drepturi procesuale cu chiriasii prevăzuti în art. 48 din aceeasi lege, aflându-ne în prezenta unei discriminări, fapt ce încalcă prevederile art. 16 din Constitutie. Consideră că, în cazul în care textul art. 19 este constitutional prin raportare la prevederile art. 16 din Legea fundamentală, acesta se află în contradictie cu dispozitiile art. 21 din Constitutie, întrucât prevede taxe de timbru exorbitante pentru litigii ce nu au fost declansate de către autorul exceptiei. Invocă gresita interpretare si aplicare a legii de către instantele de judecată.

Tribunalul Constanta - Sectia civilă apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, arătând în acest sens că dispozitiile de lege criticate nu încalcă prevederile art. 16 si 21 din Constitutie si nici pe cele ale art. 44 din Legea fundamentală.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale. Arată, în acest sens, că prevederile legale nu contin norme contrare principiului egalitătii în drepturi a cetătenilor si nici dreptului de proprietate privată, deoarece aceste dispozitii se aplică uniform pentru toate subiectele de drept care se află în situatia stabilită de ipoteza normelor mentionate si nu instituie privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare. Apreciază că dispozitiile de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 21 din Constitutie, deoarece nu înlătură posibilitatea părtilor de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instantă independentă, impartială si stabilită prin lege, într-un termen rezonabil.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Curtea Constitutională a fost sesizată cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19, raportat la art. 48 si 50 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005. Din examinarea argumentelor autorului exceptiei reiese că, în fapt, critica autorului exceptiei priveste prevederile art. 19 din Legea nr. 10/2001, astfel încât obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie acest text, având următorul continut: „(1) În situatia imobilelor-constructii care fac obiectul notificărilor formulate potrivit procedurilor prevăzute la cap. III si cărora le-au fost adăugate, pe orizontală si/sau verticală, în raport cu forma initială, noi corpuri a căror arie desfăsurată însumează peste 100% din aria desfăsurată initial si dacă părtile nu convin altfel, fostilor proprietari li se acordă sau, după caz, propun măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu solutionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptătite, sau despăgubiri acordate în conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

(2) În situatia imobilelor-constructii care fac obiectul notificărilor formulate potrivit procedurilor prevăzute la cap. III si cărora le-au fost adăugate, pe orizontală si/sau verticală, în raport cu forma initială, corpuri suplimentare de sine stătătoare, fostilor proprietari sau, după caz, mostenitorilor acestora, li se restituie, în natură, suprafata detinută în proprietate la data trecerii în proprietatea statului.

(3) Detinătorul suprafetei adăugate imobilului preluat are drept de preemtiune la cumpărarea suprafetei restituite fostului proprietar sau, după caz, mostenitorului acestuia, dispozitiile art. 17 fiind aplicabile în aceste situatii indiferent de calitatea detinătorului.

(4) Noul proprietar al suprafetei restituite în proprietate potrivit alin. (2) are un drept de preemtiune la cumpărarea suprafetei adăugate imobilului după trecerea acestuia în proprietatea statului, dispozitiile art. 17 alin. (2) si (3) fiind aplicabile în mod corespunzător".

Autorul exceptiei invocă încălcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 ce privesc egalitatea în drepturi si ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie.

În ceea ce priveste critica autorului exceptiei referitoare la pretinsa neconstitutionalitate a unui text de lege prin raportare la un alt text din aceeasi lege, Curtea constată că, în conformitate cu dispozitiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sunt neconstitutionale prevederile legilor, ale tratatelor internationale, ale regulamentelor Parlamentului si ale ordonantelor Guvernului care încalcă dispozitiile sau principiile Constitutiei. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 din Legea nr. 10/2001 apare astfel ca inadmisibilă.

De asemenea, în numeroase rânduri, Curtea Constitutională a statuat în jurisprudenta sa că nu intră în competenta sa de control interpretarea legii de către autoritătile judecătoresti si nici modul de aplicare a legii, sub acest aspect exceptia de neconstitutionalitate fiind, de asemenea, inadmisibilă.

Autorul exceptiei consideră că textul de lege criticat se află în contradictie cu dispozitiile art. 21 din Constitutie, întrucât prevede taxe de timbru exorbitante pentru litigii ce nu au fost declansate de către acesta. Curtea constată că dispozitiile art. 19 din Legea nr. 10/2001 nu contin dispozitii cu privire la reglementarea taxelor de timbru, astfel încât, si sub acest aspect, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 din Legea nr. 10/2001 este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exceptie ridicată de Societatea Cooperativă de Consum „Federalcoop" din Constanta în Dosarul nr. 11.205/212/2008 al Tribunalului Constanta - Sectia civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 4 mai 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Toma

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 615

din 6 mai 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 121 alin. 2, art. 3712 alin. 3, art. 402 alin. 2 si art. 4052 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură civilă

 

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Károly - magistrat-asistent

 

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12lalin. 2, art. 3712 a|in. 3, art. 402 alin. 2 si art. 4052 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Vlad Iosif, Oana Iosif si Rodica-Liliana Iosif în Dosarul nr. 10.182/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că exceptia privind art. 121 alin. 2 si art. 4052 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură civilă este inadmisibilă, întrucât


criticile autorului exceptiei vizează o eventuală omisiune de reglementare. De asemenea, se consideră că exceptia de neconstitutionalitate cu privire la art. 3712 alin. 3 si art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată, invocându-se, în acest sens, jurisprudenta Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 1450R din 13 iulie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 10.182/3/2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 121 alin. 2, art. 3712 alin. 3, art. 402 alin. 2 si art. 4052 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Vlad Iosif, Oana Iosif si Rodica-Liliana Iosif într-o cauză având ca obiect contestatie ia executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine că prevederile art. 121 alin. 2 din Codul de procedură civilă, prin modul de redactare, încalcă art. 21 alin. (1) si (3) teza întâi, art. 53 si 129 din Constitutie din moment ce nu prevăd posibilitatea părtilor de a ataca cu o cale de atac separată încheierea prin care se respinge cererea de declarare a unor dezbateri ca fiind secretă.

Se mai apreciază că art. 3712 alin. 3 din Codul de procedură civilă este neconstitutional, întrucât conferă puteri jurisdictionale unor organe de executare si nu putea fi introdus pe calea unei ordonante de urgentă.

Cu privire la art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă, se arată că, prin înlăturarea căii de atac a apelului, i se răpeste dreptul recurentului de a mai putea administra toate probele necesare judecării cauzei, întrucât, potrivit art. 305 din Codul de procedură civilă, în recurs nu se pot produce decât probe cu înscrisuri.

În fine, se apreciază că art. 4052 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură civilă încalcă art. 16 alin. (2) si art. 21 alin. (3) din Constitutie, întrucât dă posibilitatea manifestării subiectivismului în aprecierea unei situatii de fapt, astfel încât expresia „în orice mod" cuprinsă de textul criticat trebuie înlocuită cu expresia „recunoastere expresă".

Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civilă, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu si-a exprimat opinia asupra exceptiei ridicate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 121 alin. 2, art. 3712 ajjn. 3, art. 402 alin. 2 si art. 4052 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 121 alin. 2: „Instanta poate să dispună ca dezbaterile să se facă în sedintă secretă, dacă dezbaterea publică ar putea vătăma ordinea sau moralitatea publică sau pe părti. In acest caz, părtile vor putea fi însotite, în afară de apărătorii lor, de cel mult două persoane desemnate de ele.";

- Art. 3712 alin. 3: „Dacă titlul executoriu contine suficiente criterii în functie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligatiei principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, si la actualizarea acestei sume. În cazul în care titlul executoriu nu contine niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în functie de rata inflatiei, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanta a devenit exigibilă si până la data plătii efective a obligatiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri.";

- Art. 402 alin. 2: „Hotărârea pronuntată cu privire la contestatie se dă fără drept de apel, cu exceptia hotărârii pronuntate în temeiul art. 4001 si al art. 401 alin. 2.";

- Art. 4052 alin. 1 lit. a) teza a doua: „Cursul prescriptiei se întrerupe:

a) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligatiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoasterii, în orice alt mod, a datoriei;".

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justitie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, art. 115 alin. (1) privind delegarea legislativă, art. 126 privind instantele judecătoresti si ale art. 129 privind căile de atac. Totodată, se consideră a fi încălcate si prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil si ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, precum si ale art. 7 si 8 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalitătii si al accesului liber la justitie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate si dispozitiile legale criticate, prin raportare la prevederile constitutionale invocate, Curtea constată următoarele:

1. Critica de neconstitutionalitate ce priveste art. 121 alin. 2 din Codul de procedură civilă este inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, textul de lege nu are legătură cu solutionarea cauzei, iar, pe de altă parte, autorul exceptiei de neconstitutionalitate doreste modificarea textului de lege, în sensul introducerii unei căi de atac separate împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de declarare a unor dezbateri ca fiind secretă. Or, Curtea, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu poate modifica sau completa prevederile legale supuse controlului de constitutionalitate. Prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (1) si art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, exceptia ce vizează art. 121 alin. 2 din Codul de procedură civilă apare ca fiind inadmisibilă.

2. Cu privire la constitutionalitatea art. 3712 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că instanta de contencios constitutional s-a mai pronuntat în raport cu o critică similară si a constatat că textul criticat este constitutional. Astfel, prin Decizia nr. 1.362 din 11 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 9 februarie 2009, Curtea a statuat că „dispozitiile cuprinse în art. 3712 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu reglementează o procedură de competenta instantelor judecătoresti, ci o procedură executională, dată în mod firesc în sarcina organului de executare. În cadrul acestei proceduri executorul judecătoresc nu are de solutionat un litigiu, ci de stabilit valoarea actualizată a obligatiilor de plată, potrivit elementelor si criteriilor cuprinse în titlul executoriu. Operatia de actualizare efectuată de executorul judecătoresc întruneste elementele unui act juridic administrativ, împotriva căruia persoana care se consideră vătămată în drepturile sale - debitorul sau creditorul obligatiei de plată - are deschisă calea contestatiei la executare, potrivit art. 399-404 din Codul de procedură civilă. Pe cale de consecintă, Curtea constată că este neîntemeiată critica de neconstitutionalitate potrivit căreia dispozitiile supuse controlului încalcă dispozitiile art. 126 din Constitutie.

Referitor la criticile de neconstitutionalitate privind încălcarea dreptului de acces la justitie prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constitutie si de art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, precum si a dreptului la apărare garantat de art. 24 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea constată că si acestea sunt nefondate, întrucât în cursul executării silite debitorul poate fi asistat de un avocat si, în plus, poate formula contestatie la executarea silită, ceea ce dă expresie atât dreptului său la apărare, dreptului de acces la justitie, cât si principiului contradictorialitătii dezbaterilor. De altfel, acest principiu nici nu ar putea avea relevantă în cauză, întrucât el este un principiu de valoare legală, iar nu unul de valoare constitutională".

În fine, Curtea observă că actualul text al art. 3712 alin. 3 din Codul de procedură civilă a fost introdus prin prevederile art. I pct. 7 din Legea nr. 459/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 994 din 13 decembrie 2006, astfel încât invocarea art. 115 alin. (1) din Constitutie nu este pertinentă cauzei.

3. În raport cu dispozitiile art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă, se constată că textul legal criticat a mai format obiectul controlului de constitutionalitate. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 668 din 30 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 26 iunie 2009, Decizia nr. 37 din 15 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2008, Decizia nr. 540 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, Decizia nr. 940 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 7 decembrie 2007, Decizia nr. 436 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 22 iunie 2006, a constatat constitutionalitatea acestui text de lege în raport cu critici similare de constitutionalitate.

Prin aceste decizii, Curtea a statuat, în esentă, că accesul la justitie nu presupune si accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieste justitia, iar instituirea regulilor de desfăsurare a procesului în fata instantelor judecătoresti, deci si reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, sunt de competenta exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedură. Reglementările internationale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdictie sau la toate căile de atac prevăzute de legislatiile nationale, art. 13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fata unei instante nationale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdictie.

Totodată, art. 21 din Constitutie nu precizează in terminis că accesul liber la justitie implică întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cât si a recursului, situatie în care exercitarea cumulativă a ambelor căi de atac împotriva unei hotărâri nu constituie un criteriu de constitutionalitate.

Prin aceleasi decizii, Curtea, pentru aceleasi ratiuni, a stabilit că nu sunt încălcate nici prevederile art. 124 din Constitutie.

Totodată, Curtea a constatat că textul legal criticat nu contravine nici art. 16 din Constitutie, legiuitorul, în considerarea unor situatii speciale, justificate în mod obiectiv si rational, putând institui un tratament juridic diferentiat. În cazul de fată, legiuitorul a apreciat ca regulă generală atacarea hotărârilor pronuntate în contestatia la executare numai cu recurs, iar cele două exceptii cuprinse în textul contestat se referă la împărtirea bunurilor proprietate comună si la contestatia formulată de o tertă persoană vizând un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit. O atare optiune a legiuitorului este justificată de domeniile în care intervin aceste reglementări, si anume în ipoteze specifice ce tin de materia succesiunilor sau a drepturilor reale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutiile deciziilor amintite îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

4. Exceptia de neconstitutionalitate ce priveste art. 4052 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură civilă este inadmisibilă, întrucât autorul exceptiei solicită, în mod expres, modificarea textului legal supus controlului de constitutionalitate. Or, potrivit art. 2 alin. (3), o atare chestiune nu intră în competenta Curtii Constitutionale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca inadmisibilă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 121 alin. 2 si art. 4052 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Vlad Iosif, Oana Iosif si Rodica-Liliana Iosif în Dosarul nr. 10.182/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

2. Respinge ca neîntemeiată exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3712 alin. 3 si art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Vlad Iosif, Oana Iosif si Rodica-Liliana Iosif în Dosarul nr. 10.182/3/2009 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 6 mai 2010.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Károly

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI SI SPORTULUI

 

ORDIN

privind modificarea si completarea Regulamentului de organizare si functionare a unitătilor de învătământ preuniversitar, aprobat prin Ordinul ministrului educatiei si cercetării nr. 4.925/2005

 

În baza prevederilor Legii învătământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările si completările ulterioare, în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 81/2010 privind organizarea si functionarea Ministerului Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului,

ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului emite prezentul ordin.

Art. I. - Regulamentul de organizare si functionare a unitătilor de învătământ preuniversitar, aprobat prin Ordinul ministrului educatiei si cercetării nr. 4.925/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 29 septembrie 2005, se modifică si se completează după cum urmează:

1. La articolul 64, după litera d) se introduce o nouă literă, litera e), cu următorul cuprins:

,,e) nu au un număr suficient de note, necesar pentru încheierea mediei/mediilor sau nu au mediile/calificativele semestriale ori anuale la disciplinele/modulele respective consemnate în catalog de către cadrul didactic, din motive diferite de cele mentionate la literele anterioare."

2. La articolul 81, alineatul (5) se modifică si va avea următorul cuprins:

„(5) Rezultatul la examenele de corigentă si la examenele de încheiere a situatiei pentru elevii amânati, precum si situatia scolară anuală a elevilor se afisează a doua zi după încheierea sesiunii de examen si se consemnează în procesul-verbal al primei sedinte a consiliului profesoral."

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. III. - Secretariatul de Stat pentru învătământul Preuniversitar, Directia generală educatie si învătare pe tot parcursul vietii, Directia generală învătământ în limbile minoritătilor, relatia cu Parlamentul si sindicatele, Directia generală management, resurse umane si retea scolară, inspectoratele scolare judetene si unitătile de învătământ duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

p. Ministrul educatiei, cercetării, tineretului si sportului,

Cătălin Ovidiu Baba,

secretar de stat

 

Bucuresti, 11 iunie 2010.

Nr. 4.106.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.