MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI

P A R T E A I

Anul XXII - Nr. 394 LEGI, DECRETE, HOTÃRÂRI SI ALTE ACTE Marti, 15 iunie 2010

SUMAR

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTATILOR

15. - Hotărâre pentru numirea unui judecător la Curtea Constitutională

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

Decizia nr. 496 din 20 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) pct. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihnă ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de înregistrare a activitătii acestora

Decizia nr. 540 din 27 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (1) lit. B), ale art. 22 si art. 48 lit. a) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului si a publicitătii imobiliare, republicată

Decizia nr. 551 din 29 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă

Decizia nr. 554 din 29 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 452 alin. 2 lit. b) din Codul ele procedură civilă

Decizia nr. 560 din 29 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă

Decizia nr. 568 din 29 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. III alin. (2¹) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991

Decizia nr. 637 din 11 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 pct. 7 din Codul de procedură civilă si art. 105 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitătilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei

Decizia nr. 665 din 18 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 78/2006 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, art. 264 alin. 3 si 4, art. 343 alin. 1 si 2 si art. 356 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, precum si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTATILOR

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTATILOR

HOTĂRÂRE

pentru numirea unui judecător la Curtea Constitutională

În temeiul prevederilor art. 142 si 143 din Constitutia României, republicată, precum si ale art. 5 si 68 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicată, cu modificările ulterioare,

Camera Deputatilor adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic. - Domnul Minea Mircea Stefan, profesor universitar, doctor în drept, se numeste, începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, în functia de judecător la Curtea Constitutională, pentru un mandat de 9 ani, ca urmare a încetării mandatului domnului judecător loan Vida, profesor universitar, doctor în drept.

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputatilor în sedinta din 15 iunie 2010, cu respectarea prevederilor art. 5 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările ulterioare.

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,

IOAN OLTEAN

Bucuresti, 15 iunie 2010.

Nr. 15.

DECIZII ALE CURTII CONSTITUTIONALE

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 496

din 20 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) pct. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihnă ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de înregistrare a activitătii acestora

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 21/2009 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihnă ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de înregistrare a activitătii acestora, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Samson International Group" - S.R.L. din Iasi în Dosarul nr. 730/45/2009 al Curtii de Apel Iasi - Sectia contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 noiembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 730/45/2009, Curtea de Apel Iasi - Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 21/2009 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihnă ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de înregistrare a activitătii acestora, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Samson International Group" - S.R.L. din Iasi în cadrul solutionării unei cauze de contencios administrativ având ca obiect anulare act administrativ.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale deoarece sanctionează contraventional fapte rezultate din situatii anterioare intrării lor în vigoare, si anume utilizarea unui vehicul fără tahograf sau a unui vehicul înmatriculat pentru prima oară după 1 ianuarie 2007, echipat cu tahograf analogic.

Curtea de Apel Iasi - Sectia contencios administrativ si fiscal si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispozitiile art. I pct. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 21/2009 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihnă ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de înregistrare a activitătii acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 31 august 2009. Aceste dispozitii modifică art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihnă ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de înregistrare a activitătii acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 16 august 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 371/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 28 decembrie 2007.

Ulterior sesizării Curtii Constitutionale, Ordonanta Guvernului nr. 21/2009 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 52/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 25 martie 2010, modificându-se partea introductivă a art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 37/2007.

Curtea observă, însă, că din motivarea exceptiei de neconstitutionalitate rezultă că autorul acesteia critică doar pct. 12 al alin. (1) al art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 37/2007, iar nu întregul art. 8, pe care îl modifică dispozitiile art. I pct. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 21/2009.

Prin urmare, Curtea constată că obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl reprezintă dispozitiile art. 8 alin. (1) pct. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 37/2007, modificate prin art. I pct. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 21/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 52/2010, dispozitii care au, în prezent, următorul continut: „Art. 8. - (1) Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozitiilor Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 si, după caz, ale Acordului AETR si constituie contraventii, dacă acestea nu sunt considerate infractiuni potrivit legii penale: [..] 12. utilizarea unui vehicul fără tahograf conform reglementărilor în vigoare sau a unui vehicul înmatriculat pentru prima oară după 1 ianuarie 2007, echipat cu tahograf analogic."

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prevederile de lege criticate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitătii legii, ale art. 45 privind libertatea economică si ale art. 135 alin. (2) privind obligatiile statului.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Dispozitiile de lege criticate stabilesc că utilizarea unui vehicul fără tahograf conform reglementărilor în vigoare sau a unui vehicul înmatriculat pentru prima oară după 1 ianuarie 2007, echipat cu tahograf analogic, constituie contraventie.

Curtea nu poate retine încălcarea principiului neretroactivitătii legii, consacrat prin art. 15 alin. (2) din Constitutie, deoarece dispozitiile de lege criticate, desi introduse prin Ordonanta Guvernului nr. 21/2009, nu dispun pentru trecut, adică din 1 ianuarie 2007, asa cum în mod eronat sustine autorul exceptiei de neconstitutionalitate, ci doar pentru viitor, de la intrarea lor în vigoare considerându-se contraventie fapta respectivă.

De asemenea, Curtea constată că este neîntemeiată critica de neconstitutionalitate privind încălcarea prevederilor art. 45 din Constitutie, potrivit cărora accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera initiativă si exercitarea acestora sunt garantate, în conditiile legii, deoarece întreprinderea sau operatorul de transport rutier în activitatea căruia s-a constatat săvârsirea unei contraventii nu poate invoca principiul libertătii economice, câtă vreme acesta nu a respectat prevederile legale aplicabile.

În ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 135 alin. (2) din Legea fundamentală, privind obligatiile statului referitoare la economia tării, Curtea observă că acestea nu au relevantă în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) pct. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihnă ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de înregistrare a activitătii acestora, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Samson International Group" - S.R.L. din Iasi în Dosarul nr. 730/45/2009 al Curtii de Apel Iasi - Sectia contencios administrativ si fiscal.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 20 aprilie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. df. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 540

din 27 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (1) lit. B), ale art. 22 si art. 48 lit. a) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului si a publicitătii imobiliare, republicată

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (1)lit. B), ale art. 22 si art. 48 lit. a) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului si a publicitătii imobiliare, republicată, exceptie ridicată de Marius Radu în Dosarul nr. 906/198/2009 al Judecătoriei Brezoi.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 26 octombrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 906/198/2009, Judecătoria Brezoi a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. B), ale art. 22 si art. 48 lit. a) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului si a publicitătii imobiliare, republicată.

Exceptia a fost ridicată de Marius Radu într-un dosar având ca obiect o plângere împotriva încheierii de carte funciară.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul consideră că textele legale criticate favorizează debitorul de rea-credintă si pune în pericol realizarea dreptului creditorului câstigat printr-o hotărâre judecătorească. Aceste texte golesc de continut institutia contestatiei la executare si dau dreptul unei autorităti a statului (Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliară) învestită cu o altă autoritate să solutioneze anumite aspecte ivite cu ocazia desfăsurării celei de a doua faze a procesului civil - executarea silită.

Judecătoria Brezoi apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie prevederile art. 19 alin. (1) lit. B), ale art. 22 si art. 48 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului si a publicitătii imobiliare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, prevederi care au următorul continut:

- Art. 19 alin. (1) lit. B): „Art. 19. - (1) Cartea funciară este alcătuită din titlu, indicând numărul ei si numele localitătii în care este situat imobilul, precum si din trei părti:[...]

B. Partea a II-a, referitoare la înscrierile privind dreptul de proprietate, care cuprinde:

a) numele proprietarului;

b) actul sau faptul juridic care constituie titlul dreptului de proprietate, precum si mentionarea înscrisului pe care se întemeiază acest drept;

c) strămutările proprietătii;

d) servitutile constituite în folosul imobilului;

e) faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum si actiunile privitoare la proprietate;

f) orice modificări, îndreptări sau însemnări ce s-ar face în titlu, în partea I sau a II-a a cărtii funciare, cu privire la înscrierile făcute."

- Art. 22: „Art. 22. - înscrierea unui drept se poate efectua numai:

a) împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută;

b) împotriva aceluia care, înainte de a fi înscris, si-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată."

- Art. 48 alin. (1) lit. a): „Art. 48. - (1) În cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplineste următoarele conditii:

a) este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege;".

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (1) si (4), art. 11 alin. (1) si (2) privind raporturile dintre dreptul international si dreptul intern, art. 21 cu privire la accesul liber la justitie si art. 126 alin. (1) privind instantele judecătoresti, precum si prevederilor art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că autorul exceptiei este nemultumit de modul de redactare al textelor, arătând că acestea nu fac altceva decât să golească de continut institutia contestatiei la executare si să favorizeze debitorul de rea-credintă, fără a arăta în ce constă încălcarea dispozitiilor constitutionale sau conventionale invocate în sprijinul exceptiei.

O astfel de abordare este contrară prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora „Sesizarea trebuie făcută în formă scrisă si motivată", precum si dispozitiilor art. 2 alin. (3) care prevăd că instanta de contencios constitutional „se pronuntă numai asupra constitutionalitătii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (1) lit. B), ale art. 22 si art. 48 lit. a) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului si a publicitătii imobiliare, republicata, exceptie ridicată de Marius Radu în Dosarul nr. 906/198/2009 al Judecătoriei Brezoi.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publică din data de 27 aprilie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 551

din 29 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Viorel Micula în Dosarul nr. 1.461/35/2009 al Curtii de Apel Oradea - Sectia civilă mixtă si care formează obiectul Dosarului nr. 50D/2010 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal răspunde avocatul Gheorghe Piperea, cu împuternicire avocatială la dosar, pentru partea loan Micula, lipsă fiind autorul exceptiei de neconstitutionalitate si celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 253D/2010 si nr. 254D/2010, având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de Sindicatul Solidaritatea al Metalurgistilor Galati în dosarele nr. 21.206/233/2009 si nr. 13.327/233/2009 ale Judecătoriei Galati.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea dosarelor nr. 253D/2010 si nr. 254D/2010 la Dosarul nr. 50D/2010, având în vedere că acestea au un obiect identic.

Avocatul părtii loan Micula nu se opune conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 253D/2010 si nr. 254D/2010 la Dosarul nr. 50D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul avocatului părtii Ioan Micula, care solicită respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, având în vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierea din 28 decembrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 1.461/35/2009, Curtea de Apel Oradea - Sectia civilă mixtă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia ele neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Viorel Micula într-o cauză având ca obiect cererea de ordonantă presedintială referitoare la suspendarea provizorie a executării.

Prin încheierile din 28 octombrie 2009 si din 23 iulie 2009, pronuntate în dosarele nr. 21.206/233/2009 si nr. 13.327/233/2009, Judecătoria Galati a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Sindicatul Solidaritatea al Metalurgistilor Galati într-o cauză având ca obiect solutionarea cererii de suspendare provizorie a executării silite.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esenta, că dispozitiile delege criticate sunt neconstitutionale, deoarece instituie posibilitatea suspendării executării fără citarea părtilor si fără să prevadă criteriile pe baza cărora se poate dispune această măsură cu efecte păgubitoare pentru creditorii care se văd în situatia de a nu-si putea realiza drepturile recunoscute prin hotărâre judecătorească.

Curtea de Apel Oradea - Sectia civilă mixtă si Judecătoria Galati si-au exprimat opiniaîn sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernuluisi Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Guvernul, exprimându-si punctul de vedere în Dosarul nr. 50D/2010, apreciază căexceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, cu referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, modificate si completate prin art. I pct. 71 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, cu următorul cuprins: „în cazuri urgente, dacă s-a plătit cautiunea, presedintele instantei poate dispune, prin încheiere si fără citarea părtilor, suspendarea provizorie a executării până la solutionarea cererii de suspendare de către instantă, încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cautiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cautiunea depusă este deductibilă din cautiunea stabilită de instantă, dacă este cazul."

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin că prevederile de lege criticate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 57 privind exercitarea drepturilor si a libertătilor, ale art. 124 alin. (2) potrivit cărora justitia este unică, impartială si egală pentru toti, precum si prevederile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că s-a pronuntat asupra constitutionalitătii dispozitiilor criticate din Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 404/2009, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2009.

Cu acel prilej, Curtea a retinut - în ceea ce priveste încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie -, că,în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflati în situatia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.

Totodată, împrejurarea că împotriva încheierii instantei prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării, pană la solutionarea cererii de suspendare, nu se poate promova nicio cale de atac nu este de natură să înfrângă dispozitiile constitutionale referitoare la accesul liber la justitie, la folosirea căilor de atac si la înfăptuirea justitiei, deoarece, pe de-o parte, legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constitutie, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situatii juridice, iar pe de altă parte, prevederile constitutionale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac.

Distinct de cele de mai sus, Curtea a retinut că specificul procedurii care presupune urgenta este un motiv suficient pentru a justifica lipsa oricărei căi de atac împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite. Considerentele expuse demonstrează si conformitatea textului criticat în raport cu dispozitiile art. 24 din Constitutie.

Întrucât criticile de neconstitutionalitate din prezenta cauză privesc, în esentă, aceleasi aspecte si având în vedere că nu au intervenit elemente noi.de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia si considerentele deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

În plus, pentru toate aceste argumente, Curtea constată că nici împrejurarea că suspendarea provizorie a executării se dispune de presedintele instantei prin încheiere si fără citarea părtilor nu este de natură să contravină prevederilor constitutionale invocate si nici celor ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Viorel Micula în Dosarul nr. 1.461/35/2009 al Curtii de Apel Oradea - Sectia civilă mixtă si de Sindicatul Solidaritatea al Metalurgistilor Galati în dosarele nr. 21.206/233/2009 si nr. 13.327/233/2009 ale judecătoriei Galati.

Definitivă sigeneral obligatorie.

Pronuntata în sedinta publică din data de 29 aprilie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. df. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 554

din 29 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 452 alin. 2 lit. b) din Codul de procedură civilă

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 452 alin. 2 lit. b) din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Corn Util" - S.R.L. din Constanta în Dosarul nr. 7.907/302/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii de renuntare la exceptia de neconstitutionalitate depusă la dosar de către autorul acesteia, motivată de împrejurarea că între părti a intervenit un contract de tranzactie, litigiul fiind astfel solutionat.

Reprezentantul MinisteruluiPublic arată că nu poate fi primită cererea de renuntare, având în vedere dispozitiile Legii nr. 47/1992.

Curtea respinge cererea de renuntare formulată, în temeiul dispozitiilor art. 55 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constitutională, legal sesizată, procedează la examinarea constitutionalitătii, nefiind aplicabile dispozitiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului". Fiind o exceptie de ordine publică, exceptia de neconstitutionalitate nu rămâne la dispozitia părtii care a invocat-o si nueste susceptibilă de acoperire nici pe calea renuntării exprese la solutionarea acesteia de către partea care a ridicat-o.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 8 octombrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 7.907/302/2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 452 alin. 2 lit. b) din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Corn Util" - S.R.L. din Constanta într-o cauză avâ/id ca obiect solutionarea unei contestatii la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece lipsesc de caracter efectiv posibilitatea creditorului de a realiza o creantă obtinută într-un proces judiciar, în conditiile în care sunt exceptate de la executare sumele de bani obtinute de debitor din finantare internatională.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civilă si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate fi constituie dispozitiile art. 452 alin. 2 lit. b) din Codul de procedură civilă, introduse prin Legea nr. 459/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 994 din 13 decembrie 2006, având următorul cuprins: „Nu sunt supuse executării silite prin poprire: [..] b) sumele reprezentând credite nerambursabile sau finantări primite de la institutii sau organizatii internationale pentru derularea unor programe ori proiecte."

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine că prevederile de lege criticate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 44 privind dreptul de proprietate si ale art. 53 privind restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti, precum si prevederile art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată următoarele:

Potrivit dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, procedura de judecată, deci inclusiv stabilirea unor exceptii în materia executării silite, sunt de competenta exclusivă alegiuitorului, evident cu respectarea celorlalte principii sau prevederi din Legea fundamentală.

În acest sens, Curtea retine că dreptul la un proces echitabil, consacrat prin art. 21 alin. (3) din Constitutie si prin art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, presupune judecarea cauzei în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil, de către o instantă independentă si impartială, instituită prin lege. Prin exceptarea de la executarea silita prin poprire a sumelor de bani reprezentând credite nerambursabile sau finantări primite de la institutii sau organizatii internationale, nu se încalcă dreptul la un proces echitabil, ci legiuitorul român a instituit o exceptie firească în această materie, având în vedere natura si destinatia unor astfel de sume de bani, acordate debitorului de către institutii sau organizatii internationale sub conditia derulării unor programe ori proiecte.

Totodată, exceptarea acestor sume de bani de la executarea silită prin poprire nu poate avea ca efect încălcarea dreptului de proprietate al creditorului, deoarece acesta poate cere înfiintarea popririi asupra altor sume de bani sau poate urmări silit bunurile mobile sau imobile, pentru recuperarea sumelor datorate de debitor.

În final, Curtea observă că dispozitiile art. 53 din Legea fundamentală nu au incidentă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercitiului vreunui drept sau al vreunei libertăti fundamentale si, prin urmare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constitutională invocată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 452 alin. 2 lit. b) din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Corn Util" - S.R.L. din Constanta în Dosarul nr. 7.907/302/2008 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civilă.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publică din data de 29 aprilie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. df. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 560

din 29 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Nicolae-Tomită Negrea, Ion Toropu, Vasile Berescu, Constantin Viespe, Grigore Oită, Constantin Berescu, Aurel Lupu, Ion Stănoiu, Constantin Gomej, Ilie Mohor, Simona-Lavinia Mohor, Ion Râjnită, Marcel Dionisie Vâlcea, Nicolae Drăgusin, Eleodor Badea, Alexandru-Viorel Popescu, Gabriel Făget, Constantin Nelutu Râjnită si Adrian Mincea în Dosarul nr. 5.503/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti si care formează obiectul Dosarului nr. 245D/2010 al Curtii Constitutionale.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Presedintele dispune a se face apelul si în Dosarul nr. 307D/2010, având ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicată de Petre Stiucă si Ion Geană în Dosarul nr. 3.311/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

La apelul nominal se constată lipsa părtilor, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discutie conexarea Dosarului nr. 307D/2010 la Dosarul nr. 245D/2010, având în vedere că acestea au un obiect identic.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 307D/2010 la Dosarul nr. 245D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 28 octombrie 2009 si din 19 octombrie 2009, pronuntate în dosarele nr. 5.503/299/2009 si nr. 3.311/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Nicolae-Tomită Negrea, Ion Toropu, Vasile Berescu, Constantin Viespe, Grigore Oită, Constantin Berescu, Aurel Lupu, Ion Stănoiu, Constantin Gomej, Ilie Mohor, Simona- Lavinia Mohor, Ion Râjnită, Marcel Dionisie Vâlcea, Nicolae Drăgusin, Eleodor Badea, Alexandru-

Viorel Popescu, Gabriel Făget, Constantin Nelutu Râjnită, Adrian Mincea si de Petre Stiucă si Ion Geană în cauze având ca obiect solutionarea unor contestatii la executare.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, în esentă, că dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, deoarece îi favorizează pe debitori prin instituirea competentei organelor de executare de la sediul acestora.

Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti si-a exprimat opinia în sensul că exceptia de neconstitutionalitate este întemeiată, în raport cu dispozitiile art. 21 din Constitutie si cu cele ale art. 6 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, sustinerile părtii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins: „Poprirea se înfiintează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul tertului poprit."

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin că prevederile de lege criticate încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetătenilor în fata legii si a autoritătilor publice, art. 21 privind accesul liber la justitie, precum si cele ale art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil si art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv la instantă, din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că s-a pronuntat asupra constitutionalitătii dispozitiilor criticate din Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 835/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 18 iunie 2009, constatând că acestea nu contravin prevederilor invocate din Constitutie.

Cu acel prilej, Curtea a retinut că textul de lege criticat stabileste competenta materială si teritorială pentru solutionarea cererii creditorului de înfiintare a popririi. Astfel, legea atribuie competenta materială de a dispune înfiintarea popririi executorului judecătoresc, creditorul având a alege între două birouri executionale deopotrivă competente, cel de la domiciliul sau sediul debitorului, respectiv cel de la domiciliul sau sediul tertului poprit.

Reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul atributiilor sale, astfel cum sunt determinate prin dispozitiile art. 126 alin. (2) si ale art. 129 din Constitutie, potrivit cărora competenta, procedura de judecată, inclusiv procedura executării silite, precum si căile de atac sunt prevăzute numai prin lege.

De asemenea, textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 16 din Constitutie, privind egalitatea în drepturi a cetătenilor, întrucât reglementarea este aplicabilă tuturor persoanelor aflate în situatia prevăzută de ipoteza normei, fără nicio distinctie sau în considerarea altor criterii, precum celeritatea desfăsurării procedurii de executare silită.

Totodată, Curtea a statuat că este nefondată si critica potrivit căreia reglementarea dedusă controlului îngrădeste accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, în conditiile în care art. 399 din Codul de procedură civilă prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestatie de către cei interesati sau vătămati prin executare, oferind toate garantiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi.

Curtea a mai retinut faptul că este de competenta legiuitorului de a stabili procedura de executare silită, astfel încât acesta poate reglementa atât reguli generale, cât si exceptii de la acestea în functie de specificul fiecărui caz în parte. În cazul de fată, legiuitorul are deplină legitimitate constitutională în a reglementa competenta executorului judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul tertului poprit de a înfiinta poprirea la cererea creditorului.

Întrucât criticile de neconstitutionalitate din prezenta cauză privesc, în esentă, aceleasi aspecte si avându-se în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia si considerentele deciziei mentionate îsi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, exceptie ridicată de Nicolae-Tomită Negrea, Ion Toropu, Vasile Berescu, Constantin Viespe, Grigore Oită, Constantin Berescu, Aurel Lupu, Ion Stănoiu, Constantin Gomej, Ilie Mohor, Simona-Lavinia Mohor, Ion Râjnită, Marcel Dionisie Vâlcea, Nicolae Drăgusin, Eleodor Badea, Alexandru-Viorel Popescu, Gabriel Făget, Constantin Nelutu Râjnită, Adrian Mincea si de Petre Stiucă si Ion Geană în dosarele nr. 5.503/299/2009 si nr. 3.311/299/2009 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 29 aprilie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 568

din 29 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. III alin. (2¹) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Alexandru Preda în Dosarul nr. 2.730/184/2009 al Judecătoriei Bals.

La apelul nominal se prezintă partea Vasile Radu, lipsind celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Partea prezentă lasă la aprecierea Curtii solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a exceptiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 2 februarie 2010, pronuntată în Dosarul nr. 2.730/184/2009, Judecătoria Bals a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Alexandru Preda.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, în esentă, că prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor art. 15 din Constitutie, deoarece posibilitatea de a se invoca nulitatea absolută în litigiile în curs implică retroactivitatea reglementării.

Judecătoria Bals consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observă că a fost sesizată de instanta de judecată cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, asa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente. În realitate, asa cum rezultă atât din cuprinsul încheierii de sesizare, cât si din notele scrise ale autorului exceptiei, textul de lege criticat este cel al art. III alin. (2¹) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997, text introdus prin articolul unic pct. 4 din titlul V al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietătii si justitiei, precum si unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.

Textul art. III alin. (2¹)din Legea nr. 169/1997 are următoarea redactare: „(2¹) Nulitatea absolută, în sensul prezentei legi, va putea fi invocată si în litigiile în curs."

În opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine art. 15 alin. (2) din Constitutie privind principiul neretroactivitătii legii.

Analizând critica de neconstitutionalitate, Curtea constată că prevederile art. (2¹) din Legea nr. 169/1997 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, pentru motive similare.

Astfel, prin Decizia nr. 186 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 13 aprilie 2006, Curtea a retinut că aceste prevederi nu contin în sine nicio reglementare cu caracter retroactiv, ele fiind aplicabile si litigiilor în curs de rezolvare ce au ca obiect constatarea nulitătii actelor de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate, încheiate cu încălcarea unor dispozitii legale imperative. Aceste prevederi precizează încă o dată sanctionarea cu nulitate absolută a actelor juridice încheiate cu încălcarea unor norme legale imperative privind reconstituirea dreptului de proprietate.

De altfel, Curtea, prin Decizia nr. 375/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005, referindu-se la constitutionalitatea titlului V din Legea nr. 247/2005, a statuat că aceste dispozitii nu aduc atingere drepturilor câstigate în temeiul unor acte juridice emise cu respectarea conditiilor legale în vigoare la momentul nasterii lor. Efectul nulitătii absolute de repunere în situatiile anterioare deschide posibilitatea celor îndreptătiti să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Considerentele retinute de Curte în deciziile mentionate sunt valabile si în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudentei acesteia.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. III alin. (2¹) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicată de Alexandru Preda în Dosarul nr. 2.730/184/2009 al Judecătoriei Bals.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 29 aprilie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu

CURTEA CONSTITUTIONALA

DECIZIA Nr. 637

din 11 mai 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 pct. 7 din Codul de procedură civilă si art. 105 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitătilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei

Tudorel Toader - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 pct. 7 din Codul de procedură civilă si art. 105 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitătilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Rovachim Cin" - S.R.L. din Deva în Dosarul nr. 2.221/221/2009 al Judecătoriei Deva.

La apelul nominal lipsesc părtile, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Presedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele: Prin încheierea din 11 august 2009, pronuntată în Dosarul nr. 2.221/221/2009, Judecătoria Deva a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 pct. 7 din Codul de procedură civilă si art. 105 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitătilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei.

Exceptia a fost ridicată de Societatea Comercială „Rovachim Cin" - S.R.L. din Deva cu ocazia solutionării cererii de recuzare formulate împotriva presedintelui completului de judecată învestit cu solutionarea cauzei.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 20 si 21, precum si prevederilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si libertătilor fundamentale. În acest sens arată, în esentă, că textele de lege atacate sunt neconstitutionale deoarece limitează motivele de incompatibilitate si nu asigură impartialitatea instantei. Apreciază că dispozitiile de lege criticate „sunt profund gresite si înfrâng, deopotrivă, finalitatea dreptului la un proces echitabil în cadrul democratiei constitutionale, principiul fundamental al unui stat care declară preeminenta dreptului, postulat la nivel european în art. 6 al Conventiei pentru apărarea drepturilor omului si libertătilor fundamentale". De aceea, autorul exceptiei consideră că institutia recuzării ar trebui să fie guvernată în exclusivitate de prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si libertătilor fundamentale, dat fiind faptul că un judecător care adoptă măsuri provizorii într-o cauză sau se pronuntă asupra căilor de atac de retractare nu mai prezintă garantii de impartialitate.

Instanta de judecată consideră că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 27 pct. 7 din Codul de procedură civilă si art. 105 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitătilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, dispozitii care au următorul cuprins:

- Art.27 pct. 7 din Codul de procedură civilă: „Judecătorul poate fi recuzat: [...]

7. dacă si-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă;";

- Art.105 din Legea nr. 161/2003: „Art. 105. - (1) Magistratilor le este interzis să participe la judecarea unei cauze, în calitate de judecător sau procuror:

a) dacă sunt soti sau rude până la gradul IV inclusiv între ei;

b) dacă ei, sotii sau rudele lor până la gradul IV inclusiv au vreun interes în cauză.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplică si magistratului care participă, în calitate de judecător sau procuror, la judecarea unei cauze în căile de atac, atunci când sotul sau ruda până la gradul IV inclusiv a magistratului a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea în fond a acelei cauze.

(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se completează cu prevederile Codului de procedură civilă si ale Codului de procedură penală referitoare la incompatibilităti, abtinere si recuzare."

Textele constitutionale invocate în sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 20 privind egalitatea în drepturi si art. 21 privind accesul liber la justitie. De asemenea, autorul exceptiei apreciază că sunt înfrânte si prevederile art. 6 paragraful 1 din

Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 27 din Codul de procedură civilă reglementează în mod limitativ cazurile de recuzare a judecătorilor, protejând astfel partea în cazul în care se presupune că judecătorul ar putea fi lipsit de obiectivitate. Curtea retine însă că dispozitiile art. 27 din Codul de procedură civilă acoperă o paletă foarte largă de situatii, iar toate cazurile de recuzare enumerate, la baza cărora stau criterii obiective si rationale, duc la finalitatea mai sus arătată. Astfel este împiedicată posibilitatea îndepărtării de către o parte de rea-credintă a unui judecător pentru motive subiective sau netemeinice, situatie ce nu contravine prevederilor constitutionale ale art. 20 si 21 si nici art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

În continuare, Curtea constată că enumerarea limitativă a cazurilor în care magistratului îi este interzis să participe la

judecarea unei cauze, în calitate de judecător sau procuror, se completează cu dispozitiile Codului de procedură civilă si ale Codului de procedură penală referitoare la incompatibilităti, abtinere si recuzare. Astfel, pe cale de consecintă, nici art. 105 din Legea nr. 161/2003 nu încalcă principiile statuate în textele constitutionale si conventionale invocate. Toate aceste interdictii constituie garantii cu privire la impartialitatea instantei de judecată.

În fine, Curtea observă că autorul exceptiei de neconstitutionalitate doreste, în realitate, completarea dispozitiilor de lege criticate si cu alte cazuri de incompatibilitate, recuzare, abtinere sau interdictie.

În conformitate cu dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora procedura de judecată este prevăzută de lege, stabilirea cazurilor de recuzare este de competenta legiuitorului, iar Curtea Constitutională, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu poate să modifice sau să completeze dispozitiile legale supuse controlului de constitutionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 pct. 7 din Codul de procedură civilă si art. 105 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitătilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, exceptie ridicată de Societatea Comercială „Rovachim Cin" - S.R.L. din Deva în Dosarul nr. 2.221/221/2009 al Judecătoriei Deva.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 11 mai 2010.

PRESEDINTE,

prof. univ. dr. TUDOREL TOADER

Magistrat-asistent-sef,

Doina Suliman

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

DECIZIA Nr. 665

din 18 mai 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, art. 264 alin. 3 si 4, art. 343 alin. 1 si 2 si art. 356 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, precum si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie

Acsinte Gaspar - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-sef

Pe rol se află solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, art. 264 alin. 3 si 4, art. 343 alin. 1 si 2 si art. 356 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, precum si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, exceptie ridicată de Lucian Nicu Caraiman în Dosarul nr. 9.188/30/2007 al Tribunalului Timis - Sectia penală.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul exceptiei, avocatul Florin Kovacs, cu delegatie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părti, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, presedintele acordă cuvântul avocatului autorului exceptiei, care solicită admiterea exceptiei pentru motivele invocate în fata instantei de judecată.

Luând cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierea din 6 octombrie 2009, pronuntată în Dosarul nr. 9.188/30/2007, Tribunalul Timis - Sectia penală a sesizat Curtea Constitutională cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, art. 264 alin. 3 si 4, art. 343 alin. 1 si 2 si art. 356 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, precum si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie.

Exceptia a fost ridicată de Lucian Nicu Caraiman într-o cauză penală.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine că dispozitiile legale mentionate contravin prevederilor constitutionale, după cum urmează:

Dispozitiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 înfrâng prevederile constitutionale ale art. 11, 20, 23 si 73, precum si ale art. 7 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, deoarece reglementează infractiunea de luare de mită în cadrul infractiunilor de coruptie, urmând atât o procedură specială de urmărire si judecată, precum si un regim sanctionator special, agravat în raport cu infractiunea de drept comun prevăzută de art. 254 din Codul penal, lege specială care însă nu defineste continutul si domeniul sanctionator, dar care permite aplicarea, prin analogie, a pedepsei prevăzute în această normă.

Dispozitiile art. 264 alin. 3 si 4 din Codul de procedură penală contravin prevederilor constitutionale ale art. 20, 21, 23, 124 si 132, precum si art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, întrucât reprezintă o formă de limitare a independentei procurorului. De asemenea, se impune instituirea unei proceduri preliminare de verificare a actului de sesizare a instantei de judecată, în consens cu exigentele constitutionale, care să asigure verificarea legalitătii probelor obtinute si legalitatea actelor efectuate în faza preliminară.

Dispozitiile art. 343 alin. 1 si 2 si ale art. 356 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constitutionale ale art. 20, 23, 73 alin. (3) si art. 124, deoarece nesocotesc principiul preeminentei dreptului, cu precădere legalitatea mijloacelor de probă prin raportare la modalitatea de obtinere a acestor probe.

Dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie contravin prevederilor constitutionale ale art. 73 alin. (3) lit. I), art. 115, 116, 117 si 131, deoarece ordonantele de urgentă nu pot fi adoptate în domenii care intră sub incidenta art. 73 din Constitutie si nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului.

Tribunalul Timis - Sectia penală consideră că exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 264 alin. 3 si 4, art. 343 alin. 1 si 2 si art. 356 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală este neîntemeiată. În ceea ce priveste dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005, instanta de judecată apreciază că acestea sunt neconstitutionale, deoarece reglementează „în domenii care intră sub incidenta art. 73 din Constitutie, cum este si cel care priveste organizarea si functionarea Ministerului Public, ca institutie fundamentală în stat [...]. Înfiintarea unei Directii Nationale Anticoruptie vizează modificarea si functionarea Ministerului Public, iar potrivit art. 73 alin. (3) lit. l) din Constitutie, acest domeniu poate fi reglementat doar prin lege organică." Totodată, instanta de judecată arată că, potrivit art. 115 alin. (6) din Constitutie, ordonantele de urgentă nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului.

Guvernul apreciază că exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile avocatului autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constitutională a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, precum si ale art. 264 alin. 3 si 4, cu denumirea marginală Actul de sesizare a instantei, art. 343 alin. 1 si 2, cu denumirea marginală Obiectul deliberării, si art. 356 alin. 1 lit. c), cu denumirea marginală Continutul expunerii, din Codul de procedură penală, care au următorul continut:

- Art. 6 din Legea nr. 78/2000: „Art. 6. - Infractiunile de luare de mită - prevăzută la art. 254 din Codul penal, de dare de mită - prevăzută la art. 255 din Codul penal, de primire de foloase necuvenite - prevăzută la art. 256 din Codul penal si de trafic de influentă - prevăzută la art. 257 din Codul penal se pedepsesc potrivit acelor texte de lege.";

- Art. 264 alin. 3 si 4 din Codul de procedură penală: „Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalitătii si temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când urmărirea penală este făcută de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când urmărirea penală este efectuată de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, rechizitoriul este verificat de procurorul-sef de sectie, iar când urmărirea penală este efectuată de acesta, verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet. În cauzele cu arestati, verificarea se face de urgentă si înainte de expirarea duratei arestării preventive.

Dacă rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierarhic care a efectuat verificarea fi înaintează instantei competente, împreună cu dosarul cauzei si cu un număr necesar de copii de pe rechizitoriu pentru a fi comunicate inculpatilor aflati în stare de detinere.";

- Art. 343 alin. 1 si 2 din Codul de procedură penală: „Completul de judecată deliberează mai întâi asupra chestiunilor de fapt si apoi asupra chestiunilor de drept.

Deliberarea poartă asupra existentei faptei si vinovătiei făptuitorului, asupra stabilirii pedepsei, asupra măsurii educative ori măsurii de sigurantă când este cazul să fie luată, precum si asupra computării retinerii si arestării preventive.";

- Art. 356 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală: „Expunerea trebuie să cuprindă: [... ]

c) analiza probelor care au servit ca temei pentru solutionarea laturii penale a cauzei, cât si a celor care au fost înlăturate, motivarea solutiei cu privire la latura civilă a cauzei, precum si analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină solutia dată în cauză.

În caz de condamnare, expunerea trebuie să mai cuprindă fapta sau fiecare faptă retinută de instantă în sarcina inculpatului, forma si gradul de vinovătie, circumstantele agravante sau atenuante, starea de recidivă, timpul ce se deduce din pedeapsa pronuntată si actele din care rezultă durata acesteia.

Dacă instanta retine în sarcina inculpatului numai o parte din faptele ce formează obiectul învinuirii, se va arăta în hotărâre pentru care anume fapte s-a pronuntat condamnarea si pentru care încetarea procesului penal sau achitarea;".

De asemenea, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie si dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 54/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006.

Autorul exceptiei sustine că aceste dispozitii de lege contravin prevederilor constitutionale ale art. 11, 20, 21, 23, 73, 115, 116, 117, 124, 131 si 132, precum si art. 6 paragraful 1 si art. 7 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constată că dispozitiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 si ale art. 264 alin. 3 si 4, art. 343 alin. 1 si 2 si art. 356 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi prevederi constitutionale si conventionale invocate si în prezenta cauză si cu motivare similară. În acest sens este Decizia nr. 679 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 24 iulie 2008.

Cu acel prilej, Curtea Constitutională a statuat că reglementarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 nu constituie o incriminare prin analogie, ci o legiferare a răspunderii penale printr-o normă juridică explicativă, care nu încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din Constitutie si nici prevederile art. 7 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.

Curtea a mai constatat că nu poate primi nici sustinerea potrivit căreia dispozitiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 încalcă celelalte principii constitutionale invocate, deoarece din textul legii nu rezultă vreo contradictie în sensul reclamat de autorul exceptiei.

Privitor la pretinsa neconstitutionalitate a prevederilor art. 356 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, Curtea a statuat că aceasta este, de asemenea, neîntemeiată. Cuprinderea expunerii privitoare la analiza probelor care au servit ca temei pentru solutionarea laturii penale a cauzei, precum si a celor care au fost înlăturate, motivarea solutiei cu privire la latura civilă a cauzei, precum si analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină solutia dată în cauză în continutul hotărârii judecătoresti garantează tocmai dreptul la un proces echitabil si asigură exercitarea dreptului la apărare.

În continuare, Curtea a constatat că, în ceea ce priveste dispozitiile art. 264 alin. 3 si 4 din Codul de procedură penală referitoare la verificarea de către procurorul ierarhic superior a actului de sesizare sub aspectul legalitătii si temeiniciei, întreaga argumentatie în sustinerea neconstitutionalitătii acestor dispozitii porneste de la ipoteza potrivit căreia poate fi pus semnul egalitătii între cele două faze ale procesului penal, sens în care controlul rechizitoriului este încorporat în atributia fundamentală a instantelor penale, aceea de judecată, adică de examinare pe fond sub toate aspectele. Or, textul legal contestat se referă la o altă etapă procesuală, specifică fazei de urmărire penală, la verificări prealabile trimiterii în judecată. De altfel, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul, ca un plus de garantie pentru respectarea dreptului la un proces echitabil, a instituit, potrivit art. 300 din Codul de procedură penală, obligativitatea instantelor de judecată de a verifica din oficiu, la prima înfătisare, regularitatea actului de sesizare, judecătorul restituind dosarul organului emitent atunci când constată încălcări ale legii care nu pot fi înlăturate de îndată si nici prin acordarea unui nou termen în acest scop.

În plus, potrivit art. 132 alin. (1) din Constitutie, „Procurorii îsi desfăsoară activitatea potrivit principiului legalitătii, al impartialitătii si al controlului ierarhicf...]".

În ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor referitoare la obiectul deliberării, este de observat că autorul exceptiei nu a arătat în mod concret în ce constă viciul de neconstitutionalitate invocat, limitându-se la a face aprecieri de oportunitate referitoare la necesitatea unei reglementări de lege ferenda care să instituie o distinctie între probele care decurg din mijloace de probă obtinute în mod legal si cele care decurg din mijloace de probă obtinute prin încălcarea legii. Asa fiind, această critică adusă pentru neprevederea în sistemul judiciar român a unor noi institutii nu este întemeiată, având în vedere că solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate priveste numai texte de lege în vigoare, nu si norme si institutii care nu există încă si cu privire la care nici Constitutia si nici Codul de procedură penală nu cuprind nicio referire. Controlul de neconstitutionalitate nu poate privi omisiuni, deoarece, altminteri, dintr-un legislator negativ, care este de natura rolului si functiei Curtii Constitutionale în asigurarea suprematiei Constitutiei, aceasta s-ar transforma într-un legislator pozitiv, care este de natura rolului si functiei exclusive a Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare a tării.

De altfel, potrivit art. 2 din Codul de procedură penală, procesul penal este guvernat de principiul legalitătii, iar potrivit art. 64 alin. 2 din aceIasi cod, „mijloacele de probă obtinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal".

Referitor la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005, Curtea constată că acestea au mai fost supuse controlului de constitutionalitate din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 297 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, Curtea a statuat că dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 nu contravin prevederilor art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie pentru considerentele acolo retinute.

Atât solutia, cât si considerentele cuprinse în deciziile de mai sus îsi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi în ceea ce priveste dispozitiile Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005,

CURTEA CONSTITUTIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, art. 264 alin. 3 si 4, art. 343 alin. 1 si 2 si art. 356 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, precum si ale Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Natională Anticoruptie, exceptie ridicată de Lucian Nicu Caraiman în Dosarul nr. 9.188/30/2007 al Tribunalului Timis - Sectia penală.

Definitivă si general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 18 mai 2010.

PRESEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent-sef,


	Copyright 1998-2015 DSC.NET All rights reserved.